Istorii vechi din Botoșani – comuna Trușești (satul Trușești)

Trușeștii sunt cunoscuți, în literatura de specialitate, ca una dintre cele mai mari
așezări de la finalul neoliticului din Europa răsăriteană și cea mai mare așezare din preistorie
cercetată integral în România, cu cele peste 3 ha ale sale. Într-una din locuințele cucuteniene
de la locul „Țuguieta”, datând din eneoliticul dezvoltat (mileniul V î. Hr.) s-a descoperit un
altar monumental unic în arealul vast al culturii Cucuteni, care alături de alte descoperiri pare
să ateste faptul că așezarea fortificată de aici era un centru tribal. Pe teritoriul comunei s-au
mai descoperit așezări și necropole din bronzul târziu (cultura Noua), epoca fierului, ambele
vârste (cultura getică, dacii liberi), perioada migrațiilor și epoca medievală târzie. Prima
mențiune a satului Trușești este din 15 februarie 1568, când Alexandru Lăpușneanu dă
ctitoriei sale, mănăstirea Slatina, satul „Trușești pe Dzvijia și cu mori în Dzvijia și cu pive”.
Se menționează că satul fusese drept domnesc, „ascultător de Ștefănești”. Un act de la Vasile
Lupu voievod, din 22 octombrie 1640, arată că seliştea Truşeşti, pe Jijia, din ţinutul
Dorohoiului, cu loc de heleşteu şi moară, fusese cumpărată de domn de la Theofan, fostul
mitropolit şi Galerie egumenul, împreună cu întreg soborul mănăstirii Slatina. În schimbul
acestei selişti, domnul a ridicat şase chilii pentru mănăstire, a şindriluit-o în parte şi i-a mai
făcut nişte mori pe Siret la un alt sat al ei, din ţinutul Cernăuţilor. La 21 martie 1641, Vasile
Lupu miluia ctitoria sa nou zidită de la Iaşi, având hramul Sfinţilor Trei Ierarhi, cu seliştea
Truşeşti, pe Jijia, de la ţinutul Dorohoiului, cumpărată cu vad de moară şi cu mori de la
călugării mănăstirii Slatina. La 12 aprilie 1641, domnul îşi reînnoia dania, în termeni aproape
identici, precizându-se în plus că Truşeştii, cu iaz şi cu mori în Jijia, fuseseră mai demult în
ocolul târgului Ştefăneşti. Mai târziu, la 23 iunie 1723, Mihai Racoviţă voievod porunceşte
hotărnicirea moşiilor Truşeşti, pe Jijia şi Costeşti, tot de acolo, arătându-se că sunt danie de la
răposatul domn Vasile Lupu pentru mănăstirea Trei Ierarhi. La această dată se pare că satul
Costeştilor se risipise. La un moment istoric neprecizat, între 1725 şi 1774, seliştea Costeştilor
va fi cuprinsă în satul Truşeşti, cu aceasta încetând şi existenţa documentară a toponimului.
Toate catagrafiile menţionate în această lucrare, începând cu cea rusească din 1774 şi
încheind cu cea din 1835 menţionează doar Truşeştii, care la 1816 erau încă ai Trisfetitelor.

Prof. Dr. Daniel BOTEZATU