Uneori stau si ma gandesc si imi dau seama ca niciodata nu vom fi capabili de a

ne cunoaste pe noi insine in totalitate. Chiar daca imi dau seama ca societatea din ziua
de azi nu mai promoveaza aceleasi valori care erau promovate in trecut, o provire
introspectiva, subiectivaasupra personalitatii proprii arata ca una din prioritatile mele
majoreeste aceea de a nu ramane in mediocritate.
Nu vreau sa trec prin viataneobservat, cum ar trece un sobolan prin apa de canal,
as vrea ca, peoriunde as trece sa las valuri in urma mea. Ca orice om cu vederi
inalte,tind spre autodesavarsire, spre independenta, iar cea mai buna dovada de
independenta este vointa stoica prin care indepartam orice ispita si ne pastram pe noi
insine inradacinati in pseudovalorile pe care leconsideram demne de urmat si de
insusit.

Privindu-ma din exterior, in mod obiectiv, as spune ca nu sunt cunimic mai

deosebit fata de ceilalti oameni - si poate chiar nu sunt casunt doar o alta caramida
dintr-o cladire maiestuoasa, doar un spic degrau dintr-un lan intreg, insa, doar eu stiu
ca tind spre a ajunge un stalp
falnic al cladirii sau printre “spicele de elita” ale lanului de grau. Ma uit
in jur si observ cu stupoare ca putini dintre semenii mei mai sunt preocupati de
aceleasi lucruri, idei, ca mai au aceleasi interese ca si mine si totusi niciodata nu ma
simt multumit de starea mea actuala inraport cu esenta realitatilor materiale si
spirituale.Omul este o entitate spirituala, cu valori morale, mai mult saumai putin
cultivate, diferentiindu-se de la om la om.