CIRCULAŢIA LA PLANTE

- circulația la plante depinde de fotosinteză, respirație și transpirație

- reprezintă transportul sevei brute și a sevei elaborate

- seva brută: - conține apă și săruri minerale

- e absorbită prin perișorii absorbanți ai rădăcinii, pasiv și activ
- circulă ascendent prin vasele lemnoase – xilem
- circulă de la rădăcină la frunză, unde participă la fotosinteză
- circulă datorită forței de sucțiune a frunzelor și presiunii radiculare

- seva elaborată: - conține substanțe organice dizolvate în apă

- e produsă de frunze prin fotosinteză
- circulă ascendent și descendent prin vasele liberiene - floem
- circulă activ, cu viteză mai mică decât seva brută, pt. că vasele liberiene sunt formate din
celule vii, cu citoplasmă, care îngreunează deplasarea

Absorbția sevei brute se face prin:

1. Mecanism pasiv: - depinde de transpirația frunzelor

- se bazează pe forța de sucțiune (de sugere) a frunzei determinată de deficitul de apă din
frunză, creat de pierderea apei prin transpirație
- are loc, de regulă, în perioada de vegetație a plantelor, primăvara după apariția frunzelor
și vara dat. transpirației

2. Mecanism activ: - nu depinde de transpirație

- e important primăvara înainte de apariția frunzelor
- intervine când cantitatea de apă din vacuolele celulelor rădăcinii e mai mică decât cea
din mediul exterior, apa fiind absorbită de rădăcină
- poate fi observat în cazul tăierilor de întreținere la vița-de-vie

Circulația sevei brute:

- seva brută (apă+săr. min.) circulă de la rădăcină, prin tulpină, spre frunze prin vasele conducătoare lemnoase
- vasele lemnoase sunt celule moarte, fără citoplasmă, cu pereții groși, puse cap la cap; pot fi trahei – celulele
care nu au pereți despărțitori între ele, ca la angiosperme sau traheide – celulele care au pereți despărțitori cu
perforații, între ele ca la la ferigi și gimnosperme
Circulația sevei elaborate:
- seva elaborată (substanțe organice) circulă de la frunze spre toate celelalte organe ale plantei prin vasele
conducătoare liberiene
- vasele liberiene sunt celule vii ce se numesc și tuburi ciuruite, datorită pereților despărțitori dintre celule, care
sunt perforați ca un ciur (plăci ciuruite)

INFLUENȚA FACTORILOR DE MEDIU ASUPRA

ABSORBȚIEI ȘI CIRCULAȚIEI APEI ȘI SĂRURILOR MINERALE

Factori externi:
- cantitatea de apă din sol: cantitatea optimă de apă din sol e de 70-80%; dacă în sol e prea multă apă, absorbția
e încetinită pt. că în lipsa O2 rădăcinile nu mai pot respira
- temperatura: absorbția începe la 0° C, crește până la 30-35° C, apoi scade
- aerul din sol: O2 e folosit pt. prod. energiei necesare plantei în orice proces, deci și abs. și circulației apei

Factori interni:
- vârsta plantei: la plantele tinere absorbția și circulația apei e mai intensă
- numărul de peri absorbanți: la plantele care au sistem radicular mai bine dezvoltata și mai mulți peri
absorbanți, absorbția și circulația apei e mai intensă
 CIRCULAŢIA LA ANIMALE

SÂNGELE

Mediul intern este format din: sânge, limfă şi lichid intercelular.

- lichid intercelular = se află printre celule; e format din plasma sg. care iese din vasele de sânge

- limfa = lichid alb-gălbui; provine din lichidul intercelular; circulă de la periferie la centru prin vasele limfatice
și se varsă în sânge.

Sângele:
- reprezintă 8% din greutatea corpului
- alcătuire:
1. Plasmă (55-60% din sânge)
Alcătuirea plasmei: - 90% apă
- substanțe organice – 9%
Rolul plasmei:
- în transportul nutrimentelor, vitaminelor, anticorpilor, hormonilor, substanțelor nefolositoare (uree, acid
uric, CO2)

2. Elemente figurate (40-45%):

- iau naștere în măduva roșie a oaselor
a. globule roșii (hematii sau eritrocite):
- 4,5 - 5 milioane/mm3 de sânge
- celule anucleate
- au formă de discuri biconcave privite din profil și de disc privite din față
- conțin o proteină numită hemoglobină (un pigment care le conferă culoarea roșie) care realizeză cu gazele
respiratorii compuși instabili:
plămâni
hemoglobină + oxigen oxihemoglobină

țesuturi

țesuturi
hemoglobină + dioxid de carbon carbohemoglobină

plămâni
- în anemii numărul globulelor roșii este foarte scăzut

b. globulele albe (leucocite):

- 4.000 – 5.000/mm3 de sânge

- sunt celule nucleate și mobile; își pot modifica forma și se pot deplasa asemănător amibelor
- ex. - limfocitele: - sunt globule albe produse de ganglionii limfatici, timus, splină
- produc anticorpi (proteine plasmatice) care distrug microbii ajunși în sânge
- monocitele: - au capacitatea de a fagocita (de a îngloba) și digera bacteriile bacteriile ajunse îmn cor
- în leucemii nr. leucocitelor crește peste normal

c. trombocite (plachete sangvine):

- sunt în număr de 200.000- 400.000/mm3 de sânge
- sunt fragmente de celule mari
- au rol în oprirea hemoragiilor, participând la coagulare alături de alți factori din plasmă
 GRUPELE SANGUINE:

- fiecare persoană are o anumită grupă de sânge: 0(I) ; A (II) ; B (III)  sau AB (IV)
- cele 4 grupe de sânge sunt în funcție de prezența pe suprafața hematiilor a unor substanțe numite antigene,
notate cu A și B.
- acestor antigene le corespund anticorpi, care se află în plasmă, notați anti-A (sau alfa - α) și anti-B (sau
beta -β)
- dacă un antigen vine în contact cu anticorpul de același tip are loc aglutinarea (alipirea) hematiilor pe
suprafața cărora se află antigenul și liza (distrugerea) acestora
- în sângele unui individ antigenele nu trebuie să ajungă în contact cu anticorpii de același tip : respectiv
A cu alfa și B cu beta

GRUPA DE SÂNGE ANTIGENE (pe hematii) ANTICORPI (în plasmă)

O nu conține anti A și anti B
A A anti B
B B anti A
AB AB nu există

Imunizarea organismului se face prin:

1. vaccinare: - introducerea în corp a unor cantități mici de agent patogen inactivat sau mort (pt.producerea de
anticorpi)
- vaccinarea se face pentru prevenirea îmbolnăvirii
- acționează pe o perioadă lungă de timp

2. seruri imune: - acestea conțin anticorpi deja sintetizați

- se administează în timpul bolii infecțioase
- acționează pe o perioadă scurtă de timp

Schema transfuziilor sanguine:

0 (donator universal)

A B

AB (primitor universal)
 SISTEMULUI CIRCULATOR

Alcătuirea sistemului circulator: - inima

- vase de sânge
Inima: - organ musculo-cavitar
- așezată în cavitatea toracică, între cei 2 plămâni
- alcătuire: - 4 cămăruțe: -2 atrii (la baza inimii)
-2 ventricule (în vârful inimii)
- partea stângă a inimii (cu O2) este complet separată de cea dreaptă (cu CO2) printr-un perete continuu,
astfel că sg. cu O2 nu se amestecă cu cel cu CO2
- atriul drept comunică cu ventriculul drept și atriul stang cu ventriculul stang prin orificiile atrio-
ventriculare care sunt prevăzute cu valve care permit tecerea sângelui într-un singur sens, doar din atrii în
ventricule

Vasele de sânge:
- Arterele (duc sângele de la inima la țesuturi): - arterele au pereții elastici pt. că sg. circulă prin ele cu presiune
mare
- artera aortă: -se desprinde din ventriculul stang și duce sange
oxigenat la organe
- artera pulmonară: -pleacă din ventriculul drept al inimii și
duce sânge cu CO2 la plămâni

-Venele - (aduc sângele la inimă): - au pereții mai subțiri decât arterele; venele situate sub nivelul inimii
au valvule care să ajute întoarcerea sângelui la inimă
- 4 vene pulmonare - aduc sânge oxigenat de la plămâni la inimă
-se deschid în atriul stâng
- 2 vene cave - care adună sângele încărcat cu CO2 din restul corpului la
inimă
- se deschid în atriul drept

-Capilarele (sunt vase fine ce fac legătura între artere și vene; au pereți subțiri pt. că la nivelul lor se fac
schimburile de substanțe dintre sg. și țesuturi; au aspect de rețea)

• Marea circulație: - circulația sg. între inimă și organe • Mica circulație: - circulația sângelui între inimă și
plămâni
(circulați sistemică) (circulația pulmonară)

artera aortă artera pulmonară

sânge cu O2 sânge cu CO2
inimă organe inimă plămâni

vene cave vene pulmonare

sânge cu CO2 sânge cu O2
 CIRCULAȚIA SÂNGELUI LA OM

Proprietățile miocardului (mușcchiul inimii):

- excitabilitatea: proprietatea miocardului de a răspunde la stimuli
- automatismul: propr. miocardului de a se contracta ritmic datorită impulsurilor generate în interiorul său (de
țesutul nodal sau excitoconducător – format din celule miocardice modificate, dispuse grupat)
- conductibilitatea: propr. miocardului de a conduce unda de contracție în tot miocardul
- contractilitatea: propr. miocardului de a se contracta când e stimulat

Activitatea inimii: - este ritmică şi involuntară

- constă într-o succesiune de sistole (contracții) și diastole (relaxări)
- se desfăşoară în trei timpi care formează revoluţia cardiacă (ciclul cardiac = 0,8 s)
1. sistola atrială (0,1s): - pereţii atriilor se contractă
- sângele este împins din atrii în ventricule
- în acest timp ventriculele sunt relaxate (diastola ventriculară – 0,5s)
2. sistola ventriculară (0,3s): - pereţii ventriculelor se contractă
- valvulele dintre atrii şi ventricule se închid
- se deschid valvulele (semilunare) de la baza arterei aorte şi a arterei
pulmonare
- sângele este împins din ventricule în artera aortă şi artera pulmonară
- în acest timp atriile sunt (diastola atrială – 0,7s)
3. diastola generală (0,4s): – fiecare sistolă e urmată de o relaxare; durata relaxărilor e mai mare decât
durata contracțiilor, astfel că, la un moment dat, inima se află în repaus
total (diastola generală)
- în timpul diastolei generale, sângele din vene curge în atrii, iar prin
valvulele atrio-ventriculare sângele curge din atrii în ventricule,
datorită forței gravitaționale
- după diastola generală ciclul se reia
Ritmul cardiac → numărul de contracţii ale inimii pe minut (60-70/min);
Zgomotele inimii: → primul zgomot (lung şi profund) – este produs de închiderea valvulelor dintre atrii şi
ventricule și de trecerea sângelui din ventricule în artere
→ al doilea zgomot (scurt şi ascuțit) – e produs de închiderea valvulelor de la baza
arterelor aortă şi pulmonară
Stetoscop = aparat cu care se ascultă zgomotele inimii
Pulsul: - corespunde contracției ventriculelor (în medie 70 pulsaţii/minut)
- valul de sânge împins în fiecare sistolă ventriculară lovește sângele existent, determinând o undă
care se propagă prin coloana de sânge, acesta fiind pulsul
Sfigmogramă = înregistrarea pulsului
Fonocardiograma = înregistrarea zgomotelor inimii
Electrocardiograma (EKG)= înregistrarea fenomenelor electrice de la nivelul inimii
Tensiunea arterială: - reprezintă presiunea cu care sângele apasă pe artere
- se măsoară cu ajutorul tensiometrului, la nivelul arterei brahiale
- are valoarea de 70-80 mm Hg (în diastolă) și 120-140 mm Hg (în sistolă)
Volum sistolic = 70 ml = cantitatea de sânge expulzată de inimă în timpul fiecărei sistole ventriculare
Debitul cardiac = cantitatea de sânge expulzată de inimă într-un minut
- se calculează înmulțind volumul sistolic cu frecvența cardiacă
- de ex.: 70 ml x 60 bătăi/min= 4200 ml

Particularitățile circulației sângelui la vertebrate:

- la pești: - inima are 2 camere (1 A + 1 V); inima conține sg. cu CO2
- circulație închisă și simplă (sg. trece o singură dată prin inimă)
- la amfibieni și reptile: - inima are 3 camere (2A,1 V); excepție fac crocodilii care au inimă tetracamerală
- circulație închisă, dublă și incompletă (sg. cu O2 se amestecă cu cel cu CO2)
- la păsări și mamifere: - inima are 4 camere (2A, 2 V)
- circulație închisă, dublă (sângele trece de două ori prin inimă) și completă (sângele cu
oxigen nu se amestecă cu cel cu dioxid de carbon)