Au fost candva 2 soti, gospodari harnici care nu aveau copii.

Au mers ei pe la
vraci dar nu au gasit nici un leac pentru aceasta. Odata au auzit de un vrajitor,
care era foarte iscusit. Vrajitorul i-a dat omului un mar si i-a spus sa-l duca sotiei
sale, dar nici o alta fiinta vie sa nu manance din acel mar, in afara de ea. Barbatul
de bucurie a uitat sa-i zica femeii ce i-a spus vrajitorul. Femeia a curatat marul si
la mincat, dand cojile unei iepe, pe care o indragea tare mult. Peste un timp si
femeia si iapa au ramas insarcinate si in aceeasi zi s-au nascut si copilasul si
manzul.
Fericire mare in casa gospodarilor, care sa-u ales in aceeasi zi cu o frumuseta
de baiat si cu un manz nazdravan. Cum au crescut putin, baiatul a devenit istet si
puternic, iar manzul se vedea tot mai bine ca e fermecat, caci facea tot felul de
minuni de se cruceau oamenii. Baiatul si calutul erau prieteni nedespartiti si se
jucau tot timpul impreuna. Intr-o zi, copilul cel zvapaiat incaleca manzul si au luat-
o la goana peste campii. Parintii l-au cautat peste tot, dar nu l-au mai gasit. Baiatul
cand s-a vazut singur si ne mai stiind sa se intoarca, a inceput sa planga. Manzul l-
a consolat si l-a dus la palatul celor trei zane, unde acestea l-au primit ca argat.
Calutul il sfatuii pe baiat sa fie atent, caci intr-o zi in baia zanelor va curge aur
curat si sa se grabeasca sa faca el baie primul. Sa caute printre lucrurile zanelor
trei nuci fermecate si sa le ascunda intr-un loc stiut doar de el. Intr-o buna zi,
cand zanele erau plecate, baiatul a auzit un sunet mai ciudat in baie si cand s-a dus
sa vada ce este, curgea aur in loc de apa. Flacaul s-a scaldat si parul lui s-a
transformat in aur curat si i-a crescut lung pe umeri. A luat si nucile fermecate si
impreuna cu manzul a vrut sa plece. Atunci casa a inceput sa strige dupa ajutor si
au aparut zanele. L-au urmarit pana la hotarele imparatiei, dar de aici nu mai aveau
putere si s-au rugat de baiat sa le dea parul sau si nucile, dar el nu vroia.
Ajuns la curtea imparatului, baiatul s-a angajat ca ajutor la gradinar. Parul de
aur l-a acoperit cu o basica de vaca si toti ceilalti argati isi bateau joc de el,
poreclindu-l cheles. Intr-o zi gradinarul s-a imbolnavit si i-a poruncit baiatului sa
duca el cele trei buchete de florii cele mai frumoase pentru cele trei fete ale
imparatului, asa cum se facea in fiecare zi. Flacaul a facut trei buchete, dar nu
egale cum se obisnuia, unul mai mare, cu florile cele mai deschise pentru fata cea
mare, unul mijlociu, cu florile tocmai inflorite pentru cea mijlocie si unul micut, cu
bobocii cei mai frumosi pentru mezina. Imparatul s-a infuriat la inceput cand
chelesul a zis ca le reprezinta pe cele trei fete, dar dupa ce a chibzuit putin, l-a
rasplatit pe baiat cu o punga de bani si s-a gandit ca a venit timpul sa-si marite
fetele.
Intr-o zi de sarbatoare toata lumea, de la imparat la sluga, erau plecati la
biserica, numai fata cea mica a imparatului a ramas singura, fiind bolnava. Ajutorul
de gradinar si-a chemat calul, a scos dintr-una din nucile fermecate niste
vesminte minunate de arama si a mers in gradina, unde calul a calcat in picioare
toata florile. Fata de imparat a vazut totul de la geam. Apoi baiatul a intrat si el in
biserica sa se inchine. Cand s-au intors fetele cele mari ale imparatului i-au
povestit mezinei ce frumusete de flacau a fost la biserica si ce haine deosebite
avea. Fata cea mica tacea si zambea. Calul a intrat din nou in gradina si o aranja la
loc, facand-o sa fie mult mai frumoasa ca inainte, de se tot minuna gradinarul de
ea.
In alte doua duminici, cand erau sarbatori mai importante, flacaul a facut ca si
prima data, scotand acum din nuci haine de argint, apoi din aur. De acum nimeni nu
mai vorbea decat de printul cel frumos cu par de aur. Fata cea mica s-a prefacut
ca e bolnava si a ramas acasa ca sa-l pandeasca pe baiat si de acum ii stia secretul.
Imparatul tot gandindu-se la cele trei buchete de flori, a hotarat sa-si marite
fetele. Cele doua mai varstnice s-au maritat cu cate un fecior de imparat chipes si
viteaz, numai cea mica nu vroia sa se marite cu nimeni. Imparatul i-a dat un mar si
i-a zis sa priveasca pretendentii si cand unul ii va fi pe plac, sa arunce cu marul in
el. Au trecut pe langa fata toti fii de imparaat, toti boierii, toti slujbasii si toate
slugile si toata lumea care vroia sa se insoare, dar fata nu a lovit pe nimeni. Odata
a trecut prin curte chelesul cu treaba si fata arunca marul. Imparatul a crezut ca
a fost o greseala si i-a mai pus pe flacai sa se plimbe de cateva ori in fata
printesei, dar ea tot pe ajutorul gradinarului il palea cu marul.
Imparatul a maritat-o pe fata cu ajutorul de gradinar, dar i-a alungat de la casa
lui. Calul le-a facut niste palate sub pamant cu niste incaperi si bogatii cum nici
imparatul nu avea. Dupa o vreme, imparatia vecina trimise solie de razboi si
imparatul si-a chemat ginerii sa-l insoteasca la oaste. Ajutorul de gradinarl-a
rugat sa-l ia si pe el. Imparatul s-a indurat cu greu sa-i dea o martoaga si o sabie
ruginita. Pe drum baiatul se impotmoli in noroi si nu mai putea sa-si scoata calul.
Cand ceilalti au plecat, lasandu-l in urma, a chemat calul cel nazdravan si porni la
atac. A ajuns tocmai cand imparatul era gata sa cedeze lupta, a sarit la bataie si i-
a invins pe dusmani, apoi a mers la imparat si i-a luat inelul din deget. Intorcandu-
se victoriosi, imparatul si ginerii lui l-au scos pe baiat din noroi si s-au dus la
casele lor.
Dupa cativa ani imparatul a inceput sa-si piarda vederea. A chemat doctori si
vraci, dar nimeni nu a gasit leacul. Un mare vrajitor i-a spus ca va orbi de tot daca
nu i se va aduce lapte de pasare de peste apa Iordanului. Ginerii feciori de
imparati au plecat sa caute dar nu au gasit decat un negustor smecher, care le-a
vandut pe bani multi lapte ca oricare altul, iar imparatul nu s-a vindecat. Flacaul
nostru si-a chemat calul si l-a intrebat daca il poate ajuta. Calul bineinteles ca l-a
ajutat, a adus laptele magic si imparatul si-a recapatat vederea.
Imparatul s-a cam rusinat un pic, ca nu s-a purtat cum se cuvine cu ginerele sau.
Acesta nu era suparat si l-a rugat pe imparat sa vina sa le vada locuinta. S-a
minunat imparatul de bogatiile baiatului, dar si mai tare s-a mirat cand baiatul i-a
povestit ca el a fost cel care a venit in straie de arama, argint si aur la biserica si
tot el i-a infruntat si pe vrajmasi. Ca sa dovedeasca a scos nucile si inelul
imparatului si i le-a aratat. Atunci imparatul a lasat scaunul imparatiei in seama
baiatului, care a domnit cu intelepciune si a trait fericit pana la adanci batranete
alaturi de sotia sa.