47 - 2020 Actiune in Raspundere Delictuala - ROLII

2/7/23, 11:23 AM 47/2020 actiune in raspundere delictuala - ROLII
ACASĂ (HTTP://WWW.ROLII.RO) » CĂUTARE (HTTP://WWW.ROLII.RO/CAUTARE) » 47/2020
47/2020
29-01-2020
Actiune in raspundere delictuala

Tribunalul OLT
Cod ECLI ECLI:RO:TBOLT:2020:020.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O__
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZI A Nr. 47/2020
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2020
Completul constituit din:
PREȘEDINTE N_______ S____
Judecător O___ M______ Duchi-P________
Grefier C___ C_____ I____
Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor civile formulate de apelantul reclamant F_____

G_______ L________ , de apelanta pârâtă Asociația Județeană a V__________ și P_________
S_______ Argeș și de apelanta pârâtă C_______ Națională de A___________ a
I______________ R______ , împotriva sentinței civile nr. 2007 din 03 Mai 2019, pronunțată de
Judecătoria Slatina, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, cauza având ca obiect - pretenții.
Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de
22.01.2020, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de
timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 396 din Codul de procedură civilă, a
amânat pronunțarea la data de 29.01.2020, dată la care s-au decis următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra apelurilor civile de față, tribunalul constată următoarele:
www.rolii.ro/hotarari/5e48ac7ee49009a01d00002b 1/29
Prin sentința civilă nr. 2007 din 03 Mai 2019, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul
nr. XXXXXXXXXXXXX, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a CNAIR
invocată prin întâmpinare.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a AJVPS Argeș invocată prin
notele de ședință din 29.10.2018.
A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată așa cum a fost modificată, formulată
de reclamantul F_____ G_______ – L________, în contradictoriu cu pârâtele CNAIR SA și
ASOCIAȚIA JUDEȚEANĂ A VANATORILOR SI P_________ S_______ ARGEȘ.
Au fost obligate pârâtele în solidar la plata către reclamant a sumei de 6329 lei reprezentând
despăgubiri materiale la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 06.02.2017 până
la achitarea integrală a prejudiciului.
Au fost obligate pârâtele în solidar la plata către reclamant a sumei de 2000 lei reprezentând
daune morale.
A fost admisă în parte cererea formulată de reclamant de obligare a pârâtelor la plata
cheltuielilor de judecată și obligă pârâtele în solidar la plata către reclamant a sumei de
1521,45 lei reprezentând cheltuieli de judecată (1000 lei onorariu avocat și 521,45 lei taxă de
timbru în limita pretențiilor admise).
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, văzând copia certificatului de înmatriculare de la fila 12-13, autorizația de reparații
de la fila 7, declarația olografă a reclamantului de la fila 45 înregistrată la Secția nr. 10 de
Poliție Rurală L____ Corbului, precum și declarațiile martorilor V_____ V_____ și Mihăiuș
M____ de la filele 49 și 50, instanța reține că la data de 30.12.2016, în jurul orelor 18:00
reclamantul F_____ G_______ L________, împreună cu familia acestuia se deplasa pe DN
65 L____ Corbului din direcția Pitești - Slatina, cu autoturismul marca FORD, de culoare gri,
cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, iar din șanțul din dreapta i-a ieșit în față un porc
mistreț și în urma impactului s-a produs moartea animalului sălbatic și avarierea
autoturismului reclamantului.
La fața locului au fost chemate organele de poliție din cadrul Secției nr. 10 de Poliție Rurală
L____ Corbului, care au întocmit autorizația de reparații ________ nr. xxxxxxx/30.12.2016 (f.
7) și nota de constatare din aceeași dată (f. 8), în sarcina reclamantului nefiind reținută
încălcarea vreunui act normativ.
Potrivit art.2 din OG 43/1997 ,, ( …) (3) Fac parte integrantă din drum: ampriza și zonele de
siguranță, suprastructura și infrastructura drumului, podurile, podețele, șanțurile, rigolele,
viaductele, pasajele denivelate, zonele de sub pasajele r______, tunelurile și alte lucrări de
artă, construcțiile de apărare, protecție și consolidare, trotuarele, pistele pentru cicliști,
locurile de parcare, oprire și staționare, stațiile de taxare, bretelele de acces, drumurile
tehnologice amenajate pentru întreținerea autostrăzilor, indicatoarele de semnalizare
rutieră și alte dotări pentru siguranța circulației, sistemele inteligente de transport și
instalațiile aferente, spațiile de serviciu sau control, spațiile cuprinse în triunghiul de
vizibilitate din intersecții, spațiile cuprinse între autostradă și/sau drum și bretelele de
acces, sistemele pentru protecția mediului, terenurile și plantațiile din zona drumului și
perdelele de protecție, mai puțin zonele de protecție. (…)”.
De asemenea, potrivit art.19 ind. 1 din OG 43/1997 ,, ( 1) Prin administrator se înțelege acel
operator economic care deține contract de concesiune cu Ministerul Transporturilor, legal
încheiat, pe baza căruia se desfășoară ansamblul activităților curente de întreținere,
reparare, a___________ și exploatare a autostrăzilor, drumurilor expres, drumurilor
naționale, variantelor ocolitoare, precum și a altor elemente de infrastructură rutieră
definite conform legii, în scopul desfășurării traficului rutier în condiții de siguranță a
circulației, inclusiv activități de încasare și stabilire în condițiile legii a taxei de utilizare a
i______________, a tarifelor de trecere a podurilor, precum și a altor asemenea elemente de
venituri, activități de siguranța circulației r______, activități de semnalizare a traficului
rutier, inclusiv activități de implementare a sistemelor inteligente de transport rutier,
precum și alte activități de a___________ a i______________ r______ stabilite prin lege.”
Iar potrivit art. 21 alin. 1 din OG 43/1997 ,, Ministerul Transporturilor este administratorul
drumurilor de interes național, direct sau prin C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri
Naționale din România - S.A., care își realizează atribuțiile prevăzute de prezenta ordonanță
în condițiile contractului de concesiune încheiat între acestea. Pentru drumurile naționale
și autostrăzile nou-construite, administrarea se poate realiza de către Ministerul
Transporturilor și prin alte persoane juridice, pe baza contractului de concesiune încheiat în
condițiile legii .”
Potrivit art. 4 din OUG nr. 84/2003 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.
47/2004 modificată și completată prin OUG nr. 55/2016: „( 1) C.N.A.I.R. are ca obiect principal
de activitate:
a) întreținerea, repararea, administrarea și exploatarea autostrăzilor, drumurilor expres,
drumurilor naționale, variantelor ocolitoare, precum și a altor elemente de infrastructură
rutiera definite conform legii, în scopul desfășurării traficului rutier în condiții de siguranță
a circulației;”
În contextul legislativ relevat mai sus s-a reținut calitatea de administrator al drumului
public – DN 65 al pârâtei CNAIR din cauză, calitate de altfel necontestată de către aceasta.
Potrivit dispozițiilor art. 1357 Cod Civil. „ Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o
faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.(2) Autorul prejudiciului
răspunde pentru cea mai ușoară culpă .”
Potrivit art. 1349 Cod Civil ,,(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de
conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile
ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având
discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind
obligat să le repare integral. (3) În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este
obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub
paza sa, precum și de ruina edificiului. (4) Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de
produsele cu defecte se stabilește prin lege specială .”
În ce privește temeiul de drept al acțiunii promovate, s-a reținut că prin acțiunea formulată,
reclamantul imputa societății pârâte, în starea de fapt relatată, cauzarea unui prejudiciu
material și moral ca urmare a avarierii autovehiculului, urmare a evenimentului rutier
produs din culpa pârâtei care, în calitatea acesteia de administrator al drumului nu a luat
măsurile de protecție, semnalizare și îngrădire a acestuia și astfel s-a permis accesul pe
drumul public al cărei paze juridic e o asigură, a acelui porc mistreț, din cauza căruia s-a
produs prejudiciul.
În cadrul răspunderii civile delictuale, ca principiu, întinderea răspunderii nu este

condiționată de gradul de vinovăție a autorului faptei ilicite care, independent de gradul de
vinovăție și independent de faptul că a acționat cu intenție, din neglijență ori din
imprudență, este dator să repare în întregime prejudiciul cauzat prin fapta sa ilicită.
Gradul de vinovăție nu are a fi luat în considerare decât în măsura în care la producerea
prejudiciului a contribuit și fapta culpabilă a victimei și, totodată, poate constitui un criteriu
de repartizare a obligației de reparare a prejudiciului în raporturile dintre coautorii unei
fapte ilicite, când producerea acestuia este imputabilă mai multor persoane.
Din prevederile legale redate mai sus rezultă că pentru angajarea răspunderii civile
delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite,
existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și, respectiv,
existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul. În ceea ce privește sarcina probei
referitoare la existența elementelor răspunderii civile delictuale, aceasta revine victimei
prejudiciului, în conformitate cu dispozițiile art. 249 Cod de procedură civilă, deoarece ea
este cea care reclamă ceva în fața instanței.
Raportat la motivele de fapt redate prin acțiunea civilă formulată, prima instanță a reținut
că reclamantul, prin modalitatea de formulare a cererii sale, solicită a se antrena
răspunderea civilă delictuală a societății pârâte.
Astfel, literatura de specialitate a arătat că răspunderea civilă delictuală pentru fapta
proprie a persoanei juridic e va fi angajată ori de câte ori organele acesteia, cu prilejul
exercitării funcției ce le revine, vor fi săvârșit o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii.
În ceea ce privește condiția privind existența unei fapte ilicite, instanța de fond a reținut că
în fapt pârâtei i se impută neinstalarea indicatoarelor r______ prin care să semnalizeze
pericolul animalelor sălbatice și nemotarea parapeților sau gardurilor de siguranță care să
împiedice pătrunderea animalelor sălbatice pe partea carosabilă a drumului ori luarea
oricărei alte măsuri care să împiedice producerea unor astfel de evenimente r______, în
susținerea acestor afirmații fiind audiați martorii propuși de către reclamant (V_____
V_____ și Mihăiuși M____) care au relatat că pe marginea drumului unde s-a produs
impactul nu erau montați parapeți, nici gard de siguranță, nu erau montate indicatoare
r______ care să semnalizeze pericolul animalelor, nici la acest moment nefiind montate
astfel de protecții.
Deși prin întâmpinarea formulată pârâtă CNAIR, a susținut că și-a îndeplinit obligațiile de
administrator de drumuri naționale, drumul fiind semnalizat în mod corespunzător, în
concret aceasta nu a produs nicio dovadă în sprijinul celor susținute, însă contrar acestor
susțineri, reclamantul prin probele administrate (proba testimonială) a făcut dovada
neîndeplinirii de către pârâtă a obligațiilor legale.
Pe de altă parte, pârâta nu a contestat că porcul mistreț a pătruns pe drumul național, ci
faptul că pătrunderea animalului pe sectorul de drum reprezintă un caz fortuit, deoarece
existența pe carosabil a unui animal care un caracter imprevizibil, iar pârâta în calitate de
administrator al drumului nu avea cum să anticipeze apariția acestuia pe carosabil decât în
mod ipotetic, însă contrar acestor susțineri, instanța apreciază că atât timp cât pârâta avea
obligația conform art.19 ind.1 din OG 43/1997 să desfășoare ansamblul activităților curente
de reparare, a___________ și exploatare a autostrăzilor, drumurilor expres, drumurilor
naționale , variantelor ocolitoare, precum și a altor elemente de infrastructură rutieră
definite conform legii, în scopul desfășurării traficului rutier în condiții de siguranță a
circulației, obligații neîndeplinite, nu o scutește de răspundere și nu înseamnă că cel care

conduce un autovehicul răspunde pentru că nu a putut să evitate un impact cu acestea,
răspunderea revenindu-i desigur celui care trebuia să ia măsuri pentru ca animalele
sălbatice să nu ajungă pe căile de circulație.
Or prezența unui porc mistreț pe drumul național denotă că pârâta nu a luat toate măsurile
ca traficul rutier să se desfășoare în condiții de siguranță, știut fiind că viteza maximă
admisă pe sectorul de drum din afara localității este de 90 km/oră.
Vinovăția reprezintă atitudinea psihică pe care autorul a avut-o la momentul săvârșirii
faptei ilicite sau, mai exact, la momentul imediat anterior săvârșirii acesteia față de faptă si
urmările acesteia și exprimă, cu alte cuvinte, imputabilitatea acelei fapte. Astfel instanța de
fond a reținut că pârâta nu a luat măsurile necesare pentru a se evita intrarea unor animale
pe sectorul de drum, acceptând în mod tacit că această stare de fapt poate duce la
producerea unor accidente.
Prima instanță a reținut că pârâta a produs un prejudiciu în patrimoniul reclamantului
constând în avariile autoturismului. Prejudiciul reprezintă contravaloarea reparațiilor, iar
raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu rezultă din modul de săvârșire a faptei.
În ce privește răspunderea Asociației Județene a V__________ și P_________ S_______
Argeș, instanța de fond a reținut că potrivit fișei fondului de vânătoare nr. 33 Dealull
Bradului, zona dintre zona unde a avut loc accidentul rutier, ieșirea din localitatea L____
Corbului județul O__, face parte din fondul cinegetic nr. 33 Dealull Bradului, iar gestiunea
faunei cinegetice din cuprinsul fondului de vânătoare a fost predată către pârâtă începând
cu data de 07.11.2011, contactul de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 33
denumit Dealull Bradului, din județul Argeș (f. 45-48).
S-a mai reținut că pârâta gestionează fondul de vânătoare, iar paznicul de vânătoare a
ridicat cadavrul unui mistreț de pe DN65 potrivit procesului-verbal din data de 30.12.2016 –
fila 45 dosar inițial.
De asemenea, s-a mai constatat că Asociația are calitatea de gestionar în contractul de
gestionare a faunei cinegetice până în anul 2021 a fondului cinegetic n r. 33 Dealull Bradului.
Văzând materialul probator prima instanță a reținut a ajuns la concluzia că avarierea
autoturismului reclamantului s-a produs din cauza pătrunderii porcului mistreț pe
carosabil, urmată de impactul cu acesta.
Angajarea răspunderii delictuale a pârâtei pentru repararea pagubelor produse se impune în
contextul art. 1375 și 1377 din Codul civil.
S-a ajuns la o astfel de concluzie deoarece, în cazul răspunderii pentru prejudiciile cauzate
de animalele ce le avem sub pază art.1375 din Codul Civil dispune că proprietarul sau cel
care se servește de un animal răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul pe care
acesta îl cauzează, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.
Mai mult, dispozițiile art.1375 din Codul civil trebuie interpretate și aplicate coroborat cu
cele din art. 1377 din Codul civil, în care legiuitorul indică înțelesul noțiunii de pază a
animalului, o astfel de calitate având-o cei care în temeiul unei dispoziții legale sau unui
contract ori chiar și în fapt, exercită în mod independent controlul și supravegherea
animalului.
Prin urmare, cum există dovada că în temeiul unui contract – fila 45-48– pârâtei i s-a predat
fondul cinegetic, pe care îl controlează și îl are în supraveghere, îi poate fi angajată
răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale altor persoane, inclusiv pentru
prejudiciile cauzate patrimoniilor acestora.
O astfel de concluzie este permisă și prin prisma dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 407/2006,
care la lit. b definește înțelesul termenului de „ atribuire în gestiune ” ca fiind acțiunea prin
care administratorul dă dreptul și obligația de gestionare a faunei de interes cinegetic.
Mai mult, art. 1380 din Codul Civil prevede că în astfel de cazuri răspunderea nu poate să fie
înlăturată decât dacă se face dovada că prejudiciul a fost cauzat exclusiv de fapta victimei,
din fapta unui terț sau de un caz de forță majoră, răspunderea revenindu-i desigur celui care
trebuia să ia măsuri pentru ca animalele sălbatice să nu ajungă pe căile de circulație.
Sub acest din urmă aspect, pârâta, deși a susținut, nu a făcut dovada că a luat vreo măsură
pentru a preveni pătrunderea animalelor pe drumul public.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesară întrunirea cumulativă a trei
condiții: existența prejudiciului, existența raportului de cauzalitate dintre acțiunea
animalului și prejudiciul pe care l-a produs și existența unei situații ce presupune paza
juridică a animalului.
În privința prejudiciului, prin certificatul de înmatriculare și autorizația de reparații, prin
declarația dată Secției nr. 10 Poliție Rurală L____ Corbului și prin declarațiile martorilor
reclamantul a făcut o astfel de dovadă.
Sub aspectul cuantumului prejudiciului, de asemenea cu bonurile fiscale, chitanțele și
facturile aflate la f. 9-11 dosar inițial, reclamantul a făcut dovada cuantumului prejudiciului
în sumă de 6329 lei.
În privința raportului de cauzalitate, cel interesat trebuie doar să probeze că animalul a
participat la producerea prejudiciului, art. 1375 din Codul Civil instituind o prezumție în
cazul raportului de cauzalitate.
În privința pazei juridice a animalului, s-a dovedit că locul unde s-a produs impactul se află
în interiorul fondului cinegetic nr. 33 Dealull Bradului, județul Argeș, iar gestiunea faunei
cinegetice a fost predată pârâtei, prin urmare se află în paza juridică a acesteia.
De asemenea, pârâta a achiesat la faptul că porcul mistreț provenea de pe fondul de
vânătoare gestionat de către aceasta, atât vreme cât a înțeles să-l trimită pe paznicul de
vânătoare la locul incidentului pentru a lua măsuri cu privire la ridicarea animalului
decedat.
Prin urmare, reținând în cauză răspunderea delictuală a ambelor pârâte, în raport de
dispozițiile art. 1382 Cod civil, potrivit căruia: „ Cei care răspund pentru o faptă
prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat”, și cum răspunderea
civilă delictuală a pârâtelor întrunește toate cele trei condiții, a fost admisă acțiunea și au
fost obligate pârâtele în solidar să îi plătească reclamantului despăgubiri în sumă de 6329
lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparații la autoturismul marca FORD, de
culoare gri, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX pentru avariile produse urmare
evenimentului din data de 30.12.2016.
Cu privire la cuantumul contravalorii reparațiilor, instanța a ținut seama de valoarea

reparațiilor indicate în factura de la fila 11, precum și bonurile fiscale de la fila 9 și chitanțele
de la filele 10, 11 și anume 6329 lei, sumă necontestată în cauză de pârâte, iar pentru
repararea în integralitate a prejudiciului suma a fost actualizată cu dobânda legală calculată
de la data de 06.02.2017 (data reparării avariilor produse urmare a accidentului rutier) până
la restituirea efectivă .
Sub aspectul daunelor morale , instanța de fond a reținut că orice suferință se repercutează
inevitabil în planul afectivității și psihicului persoanei vătămate, care suportă astfel, în mod
automat și o suferință psihică – așa cum este si cazul reclamantului și al familiei acestuia,
de față la evenimentul rutier produs. Chiar dacă acesta nu a suferit leziuni fizice, impactul
emoțional al accidentului asupra sa și a membrilor familiei a fost puternic având în vedere
vârsta copilului și faptul că la momentul producerii evenimentului datorită diligenței
șoferului care circula regulamentar pe partea opusă de mers s-a evitat impactul cu acesta.
Oricât de dificilă ar fi operațiunea de estimare a intensității acestei suferințe cu consecințe
directe în stabilirea nivelului dezdăunărilor morale, instanța nu statuează însă, în mod
arbitrar asupra acestei chestiuni, ci are la îndemână drept criterii orientative mai multe
aspecte.
Astfel, pe de o parte, prima instanța s-a raportat la gravitatea suferinței de ordin psihic
suportată de către reclamant.
Pe de altă parte, la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța de fond a avut în vedere
ca suma de bani ce urmează a se acorda cu acest titlu trebuie să aibă efecte compensatorii
pentru victimă și să nu constituie plăți excesive pentru pârâte.
De asemenea, prima instanță a avut în vedere și principiul potrivit căruia daunele morale,
având drept finalitate compensarea suferințelor psihice ale victimei, suferințe care în sine
nu pot fi înlăturate sau vindecate prin prestații bănești, nu se pot constitui în sursă de
îmbogățire fără just temei a reclamantului. Or, din perspectiva acestor aspecte, instanța de
fond a apreciat că valoarea daunelor morale solicitate în cauză de către reclamant este
exagerată și nerezonabilă.
La stabilirea cuantumului daunelor morale instanța de fond a avut în vedere prejudiciul
moral suferit de către reclamant, decurgând din traumele psihice suportate de aceasta, din
sechelele post-traumatice care s-au dovedit că i-a afectat negativ participarea victimei și a
membrilor familiei la viață socială, comparativ cu situația anterioară, ținând totodată seama
că, acordarea de despăgubiri civile reprezentând daune morale are un caracter pur afectiv,
rolul unor astfel de despăgubiri fiind acela de a da o compensare victimei, pentru vătămările
psihice suferite, ca urmare a accidentului suferit și pentru alterarea condițiilor sale de viață,
ulterior momentului când a avut loc accidentul.
Raportat la aceste criterii prima instanță a considerat că suma de 2.000 lei, cu titlu de daune
morale, este de natură să compenseze efectul negativ al faptei ilicite imputabile pârâtelor.
Văzând că reclamantul a solicitat și justificat cheltuieli de judecată în sumă de 1521,45 lei
reprezentând cheltuieli de judecată (1000 lei onorariu avocat – f. 51-52 și 521,45 lei taxă de
timbru în limita pretențiilor admise – f. 20 dosar inițial), iar pârâtele au căzut în pretenții,
aflându-se în culpă procesuală, în baza art. 453 Cod Procedură Civilă instanța de fond a
obligat pârâtele în solidar la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de
1521,45 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinței civile a declarat apel reclamantul F_____ G_______ L________,
solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii în totalitate a
acțiunii așa cum a fost modificată, obligării pârâtelor în solidar la plata daunelor morale în
cuantumul solicitat de 20.000 lei, obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată,
pentru următoarele motive:
În fapt, prin cererea introductivă așa cum a fost modificată ulterior a solicitat obligarea
pârâtelor în solidar la plata sumei de 6329 lei despăgubiri materiale plus dobânda legală
calculată de la 06.02.2017 până la achitarea integrală a despăgubirii și la plata sumei de
20.000 lei despăgubiri morale, în motivarea cererii a arătat că ziua de 30.12.2016 orele 18.00
în timp ce conduceam autovehiculul marca FORD de culoare gri, cu nr. de înmatriculare
XXXXXXXXX pe DN 65 L____ Corbului din direcția Pitești - Slatina din șanțul din partea
dreaptă în fugă i-a ieșit în față un porc mistreț și în urma impactului s-a produs moartea
acestuia și avarierea autoturismului acestuia.
A precizat că împreună cu apelantul-reclamant în autoturism se aflau soția F_____ A____,
socrul V_____ V_____ și fiica F_____ I______ M____ de 10 ani.
Atât apelantul-reclamant cât și ceilalți membri ai familiei, în special fetița acestuia a suferit
un șoc puternic în urma impactului cu porcul mistreț și a avut nevoie de mult timp pentru
a-și reveni psihic.
Pentru trauma psihică suferită de apelantul-reclamant și de familia acestuia a solicitat
obligarea pârâtelor și la plata sumei de 20.000 lei daune morale.
Referitor la capătul de cerere privind daunele morale, instanța l-a admis în parte și a obligat
pârâtele în solidar la plata sumei de 2000 lei.
În motivarea sentinței instanța a reținut că impactul emoțional al evenimentului rutier
asupra apelantului-reclamant și asupra membrilor de familie, martori la eveniment, a fost
foarte puternic, având în vedere și vârsta fetiței acestuia precum și faptul că scăpat cu viață
din accident datorită prudenței și diligentei de care a dat dovadă și conducătorul auto care
circula din sens opus, astfel că a evitat coliziunea cu acesta.
A mai arătat instanța că la stabilirea cuantumului da unelor morale a avut în vedere :
- gravitatea suferințelor de ordin psihic suporte de apelantul-reclamant.
- faptul că aceste suferințe i-au afectat negativ participarea apelantului-reclamant și a
familiei la viața socială, comparativ cu situația anterioară, că i-au alterat condițiile de viață,
ulterior producerii evenimentului rutier,
- faptul că daunele morale nu trebuie să reprezinte o sursă de îmbogățire pentru apelantul-
reclamant, cât și faptul că
- suma respectivă trebuie să aibă un efect compensator și nu să constituie plăți excesive
pentru pârâte .
Față de aceste criterii instanța a apreciat că suma de 2000 lei ar fi de natură să compenseze
efectul negativ al faptei ilicite a pârâtelor.
A considerat apelantul-reclamant că deși criteriile avute în vedere de instanță la stabilirea
existenței prejudiciului moral sunt corecte, totuși aprecierea cuantumului prejudiciului nu
corespunde exigențelor legale, nu este de natură să compenseze prejudiciul suferit de
apelant și de familia acestuia.
Cuantumul prejudiciului moral acordat de către instanță este foarte mic în raport cu
suferința încercată de apelant și de familia acestuia.
Așa cum rezultă din probele administrate în cauză, din declarațiile martorilor audiați
apelantul și familia lărgită (soție, copil, socru) au fost în pericol de moarte, evenimentul
rutier i-a marcat profund, mult timp după fiind sub imperiul șocului luni de zile,
conștientizând pericolul prin care au trecut, retrăind clipele de groază. Fiica apelantului-
reclamant a avut cel mai mult de suferit, a avut coșmaruri, a trebuit să meargă cu ea la
psiholog. Atât ea cât și soția apelantului au prins teama de a mai circula cu autoturismul. Și
în prezent, cu greu sunt convinse să mai urce în vreun autoturism.
A susținut că autoturismul a fost reparat în luna februarie, perioadă de timp în care
apelantul-reclamant nu a putut folosi autoturismul, fiindu-i alterate condițiile de viață.
Totodată instanța de fond nu a avut în vedere faptul că pârâtele au ignorat total evenimentul
produs, tratându-l cu indiferență, ca pe ceva banal când de fapt nu a fost deloc așa.
S-a precizat că nici una dintre pârâte nu și-a asumat culpa, așa cum rezultă din declarația
martorului Mihăiuși M____, nici la data audierii acestuia pârâta C.N.A.I.R. nu a luat nici o
măsură pentru a preveni astfel de evenimente .
Astfel martorul Mihăiuși M____ a declarat că el circulă periodic pe traseul respectiv și că
până la data audierii sale 23.04.2019 pârâta nu a montat indicatoare r______ care să indice
prezența animalelor, nu există garduri și nici parapeți.
Prin urmare, deși este adevărat că daunele morale trebuie să aibă un efect compensator și
nu să constituie plăți excesive pentru pârâte, a considerat apelantul-reclamant că daunele
morale pe lângă efectul compensator pentru partea vătămată trebuie să aibă și un rol
stimulator pentru pârâte, să le determine să reacționeze, să-și îndeplinească toate
obligațiile legale.
Or, suma de 2000 lei la care au fost obligate pârâtele este insignifiantă pentru acestea.
Suma de 20.000 lei solicitată de apelantul-reclamant nu este o sumă exagerată, nu este de
natură să ducă la îmbogățirea acestuia și nici nu este excesivă pentru pârâte.
A considerat că este o sumă corectă de natură să compenseze atât prejudiciul suferit, cât și
să atragă atenția pâr âtelor pentru a preîntâmpina repetarea acestui gen de evenimente
r______.
Pentru toate motivele expuse s-a solicitat admiterea apelului .
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480 al.2 Cpr.cv, art. 453 C .pr.civ, art. 95 pct. 2 C
.pr.civ.
La data de 10.06.2019 apelanta-pârâtă C_______ Naționala de A___________ a
I______________ R______ S.A. a formulat apel, solicitând admiterea apelului declarat și
schimbarea în totalitate a sentinței civile pronunțate de instanța de fond, în sensul
respingerii acțiunii formulata ca fiind neîntemeiată, precum și obligarea intimatei la
achitarea eventualelor cheltuieli de judecata.
1. Hotărârea pronunțată se bazează pe o interpretare eronată a probelor.
Instanța, în mod greșit a apreciat că raportul de cauzalitate, ca element de stabilire a
răspunderii civile delictuale a fost demonstrat pe baza documentelor emise de reclamant, or
potrivit jurisprudenței, legătura de cauzalitate trebuie să se fundamenteze pe stabilirea
2/7/23, 11:23 AM
ț 47/2020 actiune in raspundere delictuala - ROLII
tuturor faptelor și evenimentelor care au precedat avarierea autovehiculului, ceea ce, în

prezenta cauză nu s-a verificat.
În speța, pe lângă faptul ca nu sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii, intervine o
cauza de exonerare a răspunderii autorului, respectiv cazul fortuit, deoarece existenta pe
carosabil a unui animal, are un caracter imprevizibil, iar subscrisa in calitate de
administrator al autostrăzii nu avea cum sa anticipeze apariția acestuia pe carosabil decât
in mod ipotetic.
Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale revine întotdeauna, conform art. 1375
coroborat cu art. 1377 noul Cod Civil, persoanei care are paza juridică a animalului în
momentul cauzării prejudiciului.
În ce privește răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate de animalele sălbatice care
trăiesc în libertate, ca se va angaja sau se poate angaja numai în condițiile prevăzute de art.
1357-1371 noul Cod Civil care reglementează răspunderea pentru fapta proprie, coroborate cu
dispozițiile art. 13 din Legea nr. 407/2006 a vânătorii și protecției fondului cinegetic. Astfel,
în cazul prejudiciilor produse culturilor agricole, silvice și animalelor domestice de către
animalele sălbatice din speciile de faună de interes cinegetic, despăgubirile se vor plăti de
către gestionarul fondului de vânătoare si nu de administratorul autostrăzilor.
După cum s-a putut observa din economia dispozițiilor Legii nr. 407/2006 rezultă că
prejudiciile cauzate de animalele sălbatice care trăiesc în libertate, adică în parcuri de
vânătoare, trebuie să fie clasificate în: prejudicii cauzate prin distrugerea sau avarierea
bunurilor aparținând persoanelor fizice și juridice și prejudicii cauzate direct persoanei
umane constând în vătămări ale sănătății, integrității corporale sau în moartea victimei.
În ipoteza în care un autoturism, circulând regulamentar, acroșează un animal aflat pe
partea carosabila, este antrenată, pentru avarierea autoturismului si rănirea animalului,
răspunderea proprietarului animalului, care l-a lăsat nesupravegheat.
În speța, Asociația Județeană a V__________ si P_________ S_______ Argeș , este cea în
măsură să achite prejudicial in contextul în care ei nu au asigurat paza fondului cinegetic,
iar apelanta-pârâtă a învederat acest aspect prin întâmpinarea depusa.
A considerat ca accidentul nu s-ar fi produs dacă AJVP ar fi asigurat paza juridică a
animalului, motiv pentru care s-a solicitat respingerea acțiunii formulate în contradictoriu
cu apelanta-pârâtă.
Având in vedere cele menționate, s-a solicitat instanței de control judiciar să se admită
apelul formulat în sensul respingerii acțiunii intimatei împotriva apelantei-pârâte, deoarece
culpa pentru producerea evenimentului rutier nu revine acesteia, ci AJVP Argeș, care nu a
asigurat paza fondului cinegetic.
În speța, reclamantul și-a justificat prejudiciul material reprezentat de daunele
autoturismului avariat în urma impactului, doar cu facturi și un deviz.
În condițiile în care reclamantul nu a adus nici o proba concretă pentru a dovedi fapta
ilicita, culpa apelantei-pârâte și nici legătura de cauzalitate dintre pretinsa fapta ilicita si
prejudiciu, apelanta consideră că instanța a admis acțiunea în mod neîntemeiat.
S-a susținut că actele propuse de reclamant pentru a dovedi existența elementelor
răspunderii civile delictuale, nu fac dovada întrunirii elementelor răsp underii civile
delictuale.
Pentru ca un înscris sub semnătura privata sa facă proba împotriva unei persoane, este
necesar ca aceasta sa fie semnata sau recunoscuta de partea căreia i se opune, potrivit art.
1176 cod civil. In caz contrar, s-ar da posibilitatea oricărei persoane să își constituie singura
probele necesare pentru a obliga o alta persoana la plata unor sume de bani. (sentința civila
nr. 3207/27.02.2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX de către Judecătoria
sectorului 1).
Prin urmare, a considerat ca instanța de fond a admis în mod eronat acțiunea reclamantului
in răspundere civila delictuala, cu interpretarea si aplicarea greșita a legii, deoarece
condițiile răspunderii civile nu sunt îndeplinite si demonstrate, iar reclamantul nu a adus
nici o proba pentru a dovedi fapta ilicita, culpa subscrisei si nici legătura de cauzalitate
dintre pretinsa fapta ilicita si prejudiciu. Soluția contrara ar însemna inversarea sarcinii
probei, stabilita de art. 1169 Cod civ. ca aparținând celui ce formulează cererea de chemare
in judecata.
În privința prejudiciului moral, instanța de fond a apreciat în mod neîntemeiat ca
suferințele psihice ale reclamantului au fost cauzate prin fapta săvârșită de pârâtă în
solidar cu AVPS, acordând reclamantului suma de 20 00 lei cu titlu de daune morale.
Suma acordata pentru acoperirea daunelor de ordin moral nu este raportata efectiv la
prejudiciu produs. Astfel, pe lângă lipsa oricărei proporționalități între prejudiciu si
repararea acestuia, se realizează o îmbogățire fără justa cauza a reclamantului. (O.U.G. nr.
195/2002. ari. 14 alin. (3) cod proc. pen.
O hotărâre care să permită o dublă acoperire a prejudiciului, ar determina, fără îndoiala, o
îmbogățire fără justa cauza a reclamantului, o pervertire a sensului răspunderii civile
delictuale (menita a acoperi o paguba si nu a asigura un câștig.
În vederea evaluării daunelor morale, trebuie să se țină cont de suferințele fizice și morale
susceptibile in mod rezonabil a fi fost cauzate prin respectivul accident, precum si de toate
consecințele acestuia, relevate de actele medicale ori de alte mijloace de dovada precum
acte medicale, rapoarte de expertiza medico-legala, bilete de ieșire din spital din care să
rezulte ca suferințele victimelor au fost unele accentuate, ori actele si probele admise în
prezenta cauza nu sunt suficiente pentru evaluarea daunelor morale, cu atât mai mult cu cât
declarațiile conducătorului auto și a pasagerului sunt subiective.
Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, în
practica judiciară și în literatura de specialitate s-a statuat că daunele morale se stabilesc
prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite
de cei în cauză, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate,
intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării și trebuie să prezinte un
raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, astfel încât să nu se ajungă la o
îmbogățire fără justă cauză a celui ca re pretinde daunele morale (CEDO cauza Tolstoy
Miloslovsky vs Regatul Unit).
În lipsa unor criterii obiective de evaluare prestabilite, se vor avea în vedere vătămarea
efectiv produsă, durata și natura îngrijirilor, modul de recuperare și persistența unei
sensibilități dureroase, din înscrisuri medicale, fapt ce nu s-a demonstrat în prezenta cauza.
În baza principiului accesorium sequitur principale , s-a solicitat instanței să se respingă
capătul de cerere privind obligarea CNAIR SA-DRDP București la plata cheltuielilor de
judecata, iar in cazul in care instanța apreciază capătul de cerere privind obligarea
apelantei-pârâte la achitarea cheltuielilor de judecata, s-a solicitat să fie cenzurat onorariul

de avocat, pentru următoarele considerente:
Reglementarea procesual civilă statuează asupra cheltuielilor de judecată prin dispozițiile
art. 451-455 NCPC. enumerând în primul articol categoriile ce definesc această noțiune.
Relevante in aceasta speța sunt dispozițiile art. 451. prin care a fost menținută posibilitatea
instanței de a reduce onorariile avocațiale, precum și onorariile experților sau specialiștilor
numiți în temeiul art. 330 alin. 3 NCPC.
Judecătorul are dreptul de a cenzura onorariile avocațiale, întrucât art. 451 alin. 2 NCPC
menționează drept referințe „ valoarea sau complexitatea cauzei (...), activitatea desfășurată
de avocat (...) [și] circumstanțele cauzei", ce urmează a ti apreciate de judecătorul pricinii.
Pe cale de consecință, fără a aduce atingere clauzelor contractului de asistență juridică,
instanța poate să reducă cuantumul onorariului avocațial solicitat cu titlu de cheltuieli de
judecată.
Față de considerentele expuse, a apreciat apelanta-pârâtă ca neîntemeiata soluția primei
instanțe, motiv pentru care s-a solicitat admiterea apelului cu consecința desființării in
totalitate a Sentinței civile nr. 2007/2019, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii formulata
împotriva C.N.A.I.R.- prin D.R.D.P. București, ca fiind neîntemeiata, deoarece culpa pentru
producerea evenimentului rutier nu revine subscrisei, ci AVPS, care nu a asigurat paza
fondului cinegetic.
În drept, au fost invocate prevederile O.U.G. nr. 195 / 2002, art. 466-482 Cod proc.civ., precum
si cele menționate in conținutul prezentei.
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă , potrivit art. 411 alin. 2 C .proc.civ.
La data de 21.06.2019 a formulat apel apelanta-pârâtă ASOCIAȚIA JUDEȚEANĂ A
V__________ SI P_________ S_______ ARGEȘ, solicitând admiterea apelului și, în principal,
admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantei-pârâte și respingerea
acțiunii reclamantului intimat ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate
procesuala pasivă, iar in subsidiar, modificarea sentinței civile apelate, în sensul respingerii
acesteia ca nefondata, în ceea ce o privește, pentru următoarele motive:
Prin cererea formulată și modificată ulterior, reclamantul F_____ G_______ L________ a
solicitat obligarea în solidar a apelantei-pârâte si a pârâtei CNAIR SA la plata prejudiciului
cauzat, respectiv suma de 6329 lei reprezentând despăgubiri materiale precum si la plata
sumei de 20.000 lei reprezentând daune morale.
În mod greșit instanța de fond respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocata
de apelanta-pârâtă, fără a analiza excepția invocata si argumentele expuse de aceasta în
susținerea acestei excepții.
Astfel, așa cum a arătat, Legea nr 407/2006 a vânătorii si protecției fondului cinegetic
reglementează o răspundere in cazul prejudiciilor produse culturilor agricole, silvice si
animalelor domestice de către animalele sălbatice din speciile de fauna de interes
cinegetic.
Numai în aceasta din urma situație despăgubirea se plătește de către gestionarului fondului
de vânătoare și nu oricum, ci în raport de prevederile HG nr. 1679/10.12.2008, modalitatea de
acordare a despăgubirilor fiind deci stabilita prin hotărâre a Guvernului.
Or, în speța nu este vorba de o astfel de despăgubire, întrucât prejudiciul nu a fost produs
culturilor agricole, silvice sau animalelor domestice.
Faptul că locul unde s-a produs accidentul face parte din fondul cinegetic nr. 33 Dealul
Bradului, aflat in gestionarea subscrisei, nu prezintă nici o relevanta in speța întrucât, așa
cum a arătat, singurele despăgubiri acordate de apelanta-pârâtă sunt cele prevăzute de H.G.
nr. 1679 /10.12.2008.
De asemenea, s-a solicitat să se observe ca prin art. 7 din contractul de gestionare a fondului
cinegetic nr. 14/07.06.2011, drepturile si obligațiile subscrisei in calitate de gestionar sunt
clar stabilite, printre acestea neregăsindu-se obligația de supraveghere si control a
animalelor sălbatice, așa cum retine in mod greșit instanța de judecata, întrucât asupra
animalelor sălbatice libere nu se poate exercita o putere de direcție, de control si
supraveghere, acestea putându-se mișca nestingh erit.
Astfel, printre obligațiile enumerate de disp. art. 7 se regăsesc obligații precum : acționarea
pentru prevenirea si combaterea actelor de braconaj,respectarea reglementarilor legale in
ceea ce privește autorizarea, organizarea si practicarea vânătorii, cotele anuale de recolta
comunicate de administrator, asigurarea in perioada de iarna a unei cantități minime de
hrana complementara in scopul abaterii faunei cinegetice de la frecventarea culturilor
agricole, evaluarea anuala a efectivelor de fauna cinegetica conform reglementarilor emise
de către administrator, etc.
În plus, răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate de vânatul din speciile strict
protejate, cuprinse in anexa nr. 2 la legea nr. 407/2006 revine autorităților publice centrale
care răspund de protecția mediului, iar nu apelantei-pârâte în calitate de gestionar al
fondului cinegetic.
În condițiile expuse, a apreciat apelanta-pârâtă că instanța de fond trebuia să constate ca
fiind întemeiata excepția invocata si să respingă cererea intimatului reclamant ca fiind
formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasiva, în ceea ce o privește.
2. În mod greșit instanța de fond a reținut ca fiind incidente in speța disp. art. 1375 si 1377 C .
Civil, angajându-se răspunderea în speța în temeiul acestor dispoziții legale.
Răspunderea reglementata de disp. art. 1375 C .civ. invocată se aplica numai in cazul
prejudiciilor cauzate de animalele care se afla in paza juridica a unei persoane fizice sau
juridice, cum este cazul animalelor domestice sau chiar sălbatice, dar in captivitate, precum
cele din grădinile zoologice sau aflate in circuri, rezervații, parcuri de vânătoare închise,
etc.).
Nu același lucru se întâmplă și în cazul animalelor sălbatice, care nu se afla in captivitate,
asupra lor neputând fi exercitată, în mod independent, o putere de direcție, control și
supraveghere.
Mai mult, pe raza fondului cinegetic nr. 33 Dealul Bradului, loc unde s-a produs accidentul,
nu exista rezervații naturale sau parcuri de vânătoare închise, complexuri de vânătoare sau
crescătorii de vânat, aspect ce rezultă din adresa emisă de Garda Forestiera Ploiești anexată
cererii de apel.
În mod eronat instanța de fond s-a limitat la definiția data de art. 1 lit. b din legea nr.
407/2006 a termenului de "atribuire in gestiune" fără a observa ca lit. m - art. 1 din legea nr.
407/2006 definește termenul de " gestionare" ca fiind "activitatea de gospodărire durabila a
faunei de interes cinegetic din fondurile de vânătoare (...)"far a implicații in ceea ce privește
paza juridica a faunei cinegetice.
S-a solicitat să se constate că răspunderea apelantei-pârâte, în speța, nu poate fi angajata
nici in temeiul disp. art. 1357 C . Civil întrucât nu s-a făcut dovada săvârșirii de către aceasta
a unei fapte ilicite, cu vinovăție si cauzatoare de prejudicii.
În acest sens, s-a solicitat să se observe ca potrivit disp. art. 5 si 30 alin. 4 din OUG nr.
195/2002 privind circulația pe drumurile publice, parata CNAIR SA are ca obligație montarea
pe sectoarele de drum care se afla in administrarea sa a unor garduri de protecție pentru
protejarea controlata a animalelor si a oamenilor la pătrunderea pe carosabil precum si
instalarea de indicatoare sau alte dispozitive speciale conform standardelor in vigoare si sa
le mențină in stare corespunzătoare.
În lipsa acestor garduri de protecție orice animal sălbatic se poate deplasa liber si
nestingherit pe carosabil.
În cauza, pârâta intimată CNAIR SA nu a făcut nicicum dovada îndeplinirii acestei obligații,
astfel ca răspunderea pentru prejudiciul cauzat intimatului reclamant ii aparține in
totalitate.
Nu în ultimul rând, se impune a fi avut în vedere si faptul ca, in urma accidentului animalul
a fost ucis, iar acest lucru ridica mari semne de întrebare asupra vitezei de deplasare a
autoturismului condus de reclamantul intimat, situație ce atrage incidența in cauza a disp.
art. 1380 C Civil, răspunderea urmând a fi înlăturată întrucât prejudiciul s-a produs exclusiv
din fapta acestuia, iar nu a apelantei-pârâte.
Este cert că reclamantul, anterior producerii accidentului, se afla in afara prevederilor legale
legate de viteza maxima de circulație pe sectorul de drum respectiv, știut fiind ca, in calitate
de șofer, avea obligația de a respecta regimul legal de viteza si sa o adapteze in funcție de
condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevra in condiții de siguranța .(art.
48 din OUG nr. 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice)
În aceste condiții, se poate vorbi chiar si de o culpa concurentă a reclamantului intimat, prin
neadaptarea vitezei de circulație la condițiile de drum, și a pârâtei CNAIR SA, prin
nemontarea gardurilor de protecție si a indicatoarelor de avertizare.
Pentru considerentele expuse, s-a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat .
În drept, au fost invocate prevederile art. 466 si urm. C__.
La data de 25.07.2019, intimata-pârâtă ASOCIAȚIA JUDEȚEANĂ A V__________ SI
P_________ S_______ ARGEȘ a formulat întâmpinare la apelul formulat de apelanta parata
C_______ Naționala de A___________ a I______________ R______ SA împotriva sentinței
civile nr. 2007/2019 a Judecătoriei Slatina, solicitându-se respingerea apelului ca nefondat
Prin motivele de apel formulate apelanta CNAIR SA, în esență, a solicitat schimbarea
sentinței pronunțata de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii formulată față de
aceasta și admiterea acțiunii în contradictoriu cu apelanta pârâta Asociația Județeană a
V__________ si P_________ S_______ Argeș.
S-a susținut în mod neîntemeiat, într-un prim motiv de apel, faptul ca subscrisa AJVPS
Argeș ar avea culpa pentru producerea evenimentului rutier întrucât nu ar fi asigurat paza
fondului cinegetic.
Cu privire la aceasta critica, s-a solicitat respingerea ca nefondată și să se rețină ca

răspunderea intimatei-pârâte nu poate fi angajata in temeiul disp. art. 1375 si art. 1377 C
Civil.
Așa cum a arătat și în fața instanței de fond, dar și prin motivele de apel formulate,
răspunderea reglementata de disp. art. 1375 C . Civ. invocată se aplica numai în cazul
prejudiciilor cauzate de animalele care se afla în paza juridica a unei persoane fizice sau
juridice, cum este cazul animalelor domestice sau chiar sălbatice, dar in captivitate (precum
cele din grădinile zoologice sau aflate in circuri, rezervații, parcuri de vânătoare închise,
etc.).
Nu același lucru se întâmplă și în cazul animalelor sălbatice, care nu se află în captivitate,
supraveghere.
crescătorii de vânat, aspect ce rezultă din adresa emisă de Garda Forestiera Ploiești pe care
a anexat-o la dosarul cauzei.
Mai mult decât atât, în cauza nu poate fi angajată răspunderea intimatei-pârâte nici în
temeiul Legii nr. 407/2006 a vânătorii si protecției fondului cinegetic întrucât aceasta
reglementează o răspundere numai in cazul prejudiciilor produse culturilor agricole, silvice
si animalelor domestice de către animalele sălbatice din speciile de fauna de interes
cinegetic. Or, în cauză, daunele au fost provocate de un porc mistreț ( specie cuprinsa in
anexa 1 din Lege) însă au fost produse unui autoturism , respectiv al apelantului parat.
În acest sens, s-a impus a fi avute în vedere disp. art. 13 din Legea nr. 407/2006 a vânătorii si
protecției fondului cinegetic, text de lege care reglementează o răspundere a gestionarului
fondului cinegetic doar in situația descrisa mai sus, respectiv paguba sa fie cauzata de o
specie din cele prevăzute de lege, iar paguba sa fie produsa culturilor agricole, silvice sau
animalelor domestice, situație ce nu se regăsește in prezenta speța.
S-a solicitat să se constate, urmare situației de fapt și a probatoriului administrat in cauza,
faptul c culpa pentru producerea evenimentului rutier aparține apelantei parate CNAIR SA,
iar nu intimatei-pârâte, întrucât aceasta a nesocotit disp. art. 5 si art. 30 alin.4 din OUG nr.
195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Astfel, conform art. 5 din OUG nr 195/2002, alin. l "Administratorul drumului public, cu avizul
politiei r______ este obligat sa instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale, sa aplice
marcaje pe drumurile publice, si sa le mențină in stare corespunzătoare. (2.)
Administratorul drumului public este obligat sa semnalizeze corespunzător,orice obstacol
aflat pe partea carosabila, care stânjenește sau pune in pericol siguranța circulației si sa ia
toate masurile necesare de înlăturarea a acestuia. (6) în cazul producerii unui eveniment
rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoarea a drumului public, a nesemnalizării
sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia precum si a obstacolelor ori lucrărilor care
se executa pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul
lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal in condițiile
legii."
Potrivit disp. art. 30 alin.4 din același act normativ, mijloacele de semnalizare rutiera
precum si alte dispozitive speciale de acest fel,se asigura, se instalează si se întrețin prin
grija administratorului drumului public. Instalarea mijloacelor de semnalizare rutiera si a
dispozitivelor speciale se executa numai cu avizul prealabil al politiei r______".

În cauza de față, administratorului drumului public este apelanta pârâta CNAIR SA, iar in
aceasta calitate, potrivit dispozițiilor de lege citate mai sus, are obligația de a instala si
întreține indicatoarele r______, mijloacele de semnalizare sau alte dispozitive speciale.
Aceasta obligație trebuie îndeplinită din oficiu, fără a fi necesara existenta unei sesizări a
unui terț, în speța intimata-pârâte AJVPS Argeș, singura condiție ceruta de lege fiind aceea
a existentei avizului prealabil al politiei r______.
Prin urmare, a apreciat că în speța nu poate fi angajată răspunderea intimatei-pârâte nici în
temeiul disp. art. 1349 si art. 1357 C Civil, întrucât nu s-a făcut dovada săvârșirii de către
aceasta a unei fapte ilicite, cauzatoare de prejudicii.
S-a precizat că intimatei-pârâte AJVPS Argeș nu avea obligația legala de sesizare a
administratorului drumului cu privire la existenta vreunei situații de pericol. Astfel,
pretinsa fapta ilicita nu exista, nefăcându-se dovada că aceasta a încălcat vreo norma de
conduita pe care legea sau obiceiul locului o impunea.
În condițiile expuse, față de prejudiciul suferit de apelantul reclamant, doar apelanta parata
CNAIR SA trebuie trasă la răspundere, iar nu și intimata-pârâtă.
Pentru considerentele expuse s-a solicitat respingerea apelului formulat de apelanta parata
CNAIR SA ca nefondat.
La data de 25.06.2019, intimata ASOCIAȚIA JUDEȚEANĂ A V__________ SI P_________
S_______ ARGEȘ a formulat întâmpinare la apelul formulat de apelantul reclamant F_____
G_______ L________, prin care s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat pentru
argumentele ce vor fi expuse mai jos.
S-a arătat că prin motivele de apel formulate apelantul F_____ G_______ L________ a
criticat soluția instanței de fond pentru motive de nelegalitate si netemeinicie și solicita, în
esența, schimbarea sentinței in sensul admiterii in totalitate a acțiunii modificate și
obligarea subscrisei în solidar cu apelanta pârâta CNAIR la plata daunelor morale in
cuantum solicitat de 20.000 lei. D____ argumente se invoca faptul ca instanța de fond a
acordat intr-un cuantum foarte mic daune morale in raport de suferința încercata de
apelant si familia acestuia.
În ceea ce o privește pe apelanta-pârâtă, cu referire la aspectele invocate în apel, a înțeles să
formuleze concluzii de respingere a apelului formulat de către apelantul F_____ G_______
L________ ca nefondat pentru argumentele expuse de altfel, pe larg, și în cuprinsul
motivelor de apel formulate de aceasta.
Așa cum a arătat, in cauza nu poate fi angajata răspunderea apelantei-pârâte întrucât Legea
nr. 407/2006 a vânătorii si protecției fondului cinegetic reglementează o răspundere numai
in cazul prejudiciilor produse culturilor agricole, silvice si animalelor domestice de către
animalele sălbatice din speciile de fauna de interes cinegetic. Or, in cauza , daunele au fost
provocate de un porc mistreț ( specie cuprinsa in anexa 1 din Lege) însă au fost produse
unui autoturism , respectiv al apelantului parat.
În acest sens, se impun a fi avute în vedere disp. art. 13 din Legea nr. 407/2006 a vânătorii si
protecției fondului cinegetic, text de lege care reglementează o răspundere a gestionarului
fondului cinegetic doar in situația descrisa mai sus, respectiv paguba sa fie cauzata de o
specie din cele prevăzute de lege, iar paguba sa fie produsa culturilor agricole, silvice sau
animalelor domestice, situație ce nu se regăsește in prezenta speța.
2/7/23, 11:23 AM ț ș in raspundere delictuala -țROLII
47/2020 actiune
Nu poate fi angajată răspunderea apelantei-pârâte nici în temeiul disp. art. 1349 si art. 1357 C
Civil, întrucât nu s-a făcut dovada săvârșirii de către aceasta a unei fapte ilicite, cauzatoarea
de prejudiciu.
Nu avea obligația legală de a sesiza apelanta-pârâtă CNAIR SA despre posibila prezenta in
zona respectiva a unor animale si, in acest sens, se impun a fi reținute disp. art. 5 si art. 30
alin.4 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Astfel, conform art. 5 din OUG nr 195/2002, alin. l "Administratorul drumului public, cu avizul
politiei r______ este obligat sa instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale, sa aplice
marcaje pe drumurile publice, si sa le mențină in stare corespunzătoare. (2.)
Administratorul drumului public este obligat sa semnalizeze corespunzător,orice obstacol
aflat pe partea carosabila, care stânjenește sau pune in pericol siguranța circulației si sa ia
toate masurile necesare de înlăturarea a acestuia. (6) în cazul producerii unui eveniment
rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoarea a drumului public, a nesemnalizării
sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia precum si a obstacolelor ori lucrărilor care
se executa pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul
lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal in condițiile
legii."
Potrivit disp. art. 30 alin4 din același act normativ, mijloacele de semnalizare rutiera
precum si alte dispozitive speciale de acest fel se asigura, se instalează și se întrețin prin
grija administratorului drumului public. Instalarea mijloacelor de semnalizare rutiera si a
dispozitivelor speciale se executa numai cu avizul prealabil al politiei r______''.
În cauza de față, administratorului drumului public este apelanta parata CNAIR SA, iar in
aceasta calitate, potrivit dispozițiilor de lege citate mai sus, are obligația de a instala și
întreține indicatoarele r______, mijloacele de semnalizare sau alte dispozitive
speciale.4ceasta obligație trebuie îndeplinita din oficiu, fără a fi necesara existența unei
sesizări a unui terț, în speța apelanta-pârâtă AJVPS Argeș, singura condiție ceruta de lege
fiind aceea a existentei avizului prealabil al politiei r______.
În consecința, s-a solicitat să se rețină că apelanta-pârâtă AJVPS Argeș nu avea obligația
legala de sesizare a administratorului drumului cu privire la existenta vreunei situații de
pericol. Astfel, pretinsa fapta ilicita nu exista, nefăcându-se dovada că aceasta a încălcat
vreo norma de conduita pe care legea sau obiceiul locului o impunea.
În condițiile expuse, față de prejudiciul suferit de apelantul reclamant, doar CNAIR SA
trebuie trasă la răspundere, iar nu și apelanta-pârâtă.
S-a solicitat să se constate ca răspunderea apelantei-pârâte nu poate fi angajată nici în
temeiul disp. art. 1375 si art. 1377 C Civil.
Așa cum a arătat, răspunderea reglementata de disp. art. 1375 C . Civ. invocată se aplica
numai in cazul prejudiciilor cauzate de animalele care se afla in paza juridica a unei
persoane fizice sau juridice, cum este cazul animalelor domestice sau chiar sălbatice, dar in
captivitate.( precum cele din grădinile zoologice sau aflate in circuri, rezervații, parcuri de
vânătoare închise, etc.).
Nu același lucru se întâmplă și în cazul animalelor sălbatice, care nu se află în captivitate,
supraveghere.
crescătorii de vânat, aspect ce rezultă din adresa emisă de Garda Forestiera Ploiești care a
fost anexată la dosar.
Pentru considerentele expuse, s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat în ceea ce
privește pe apelanta-pârâtă Asociația Județeană a V__________ si P_________ S_______
Argeș.
La data de 30..07.2019, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea
apelului apelantei-pârâte AJVPS Argeș ca nefondat și obligarea apelantei la plata
cheltuielilor de judecată.
S-a menționat că printr-o primă critică apelanta a susținut că în mod greșit instanța de fond
a respins excepției lipsei calității procesuale pasive a AJVPS Argeș invocată de aceasta fără
s-o analizeze împreună cu argumentele invocate.
A arătat că apelanta a susținut că potrivit Legii 407/2006 răspunderea ei ar interveni numai
în cazul prejudiciilor provocate culturilor agricole, silvice și animalelor domestice de către
animalele sălbatice.
Mai mult a susținut apelanta că drepturile și obligațiilor ei de gestionar sunt reglementate la
art. 7 din contractul nr. 14/07.06.2011 iar printre obligațiile contractuale nu s-ar regăsi și
obligația de supraveghere și control a animalelor sălbatice pentru că asupra acestora nu se
poate exercita o putere de direcție , de control și supraveghere, acestea putându-se mișca
nestingherit. Critica apelantei este nefondată.
Arată că apelanta are calitate procesuală pasivă și rezultă chiar din clauzele contractului nr.
14/07.06.2019 care prevăd printre obligațiile gestionarului și Art. 7
- pct. 6 , - să asigure cantități minime de hrană pentru animale pentru evitarea pieirii
acestora
- pct. 9 - pentru prevenirea abaterii faunei cinegetice de la frecventarea culturilor agricole,
prevenirea pagubelor
- pct. 12 - să nu dăuneze prin modul de gospodărire a fondului cinegetic și să suporte toate
pagubele produse față de terți din vina sa,
- 13- să ia măsuri privind sarcinile ce îi revin potrivit legii pentru prevenirea producerii de
către fauna cinegetică a unor pagube culturilor agricole, silvice sau animalelor domestice și
să suporte pagubele în cazul nerespectării prevederilor legale .
Art. 20) eventualele daune produse de către gestionar prin acțiunile sale faunei cinegetice,
culturilor agricole, silvice, sau animalelor domestice , precum și unor terțe persoane se
suportă de către acesta potrivit legii.
Pe fond, printr-un prim motiv apelanta a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut
ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 1375 și art. 1377 C .civ., că aceste dispoziții sunt
aplicabile numai în cazul prejudiciilor cauzate de animale domestice sau chiar sălbatice,
dar în captivitate, că pe raza fondului cinegetic nr,. 33 Dealul Bradului nu există rezerv ații
naturale sau parcuri de vânătoare închise , complexe de vânătoare sau crescătorii de vânat.
Totodată, s-a susținut în mod greșit instanța de fond s-a limitat la definiția dată de art. 1 lit. b
din Lg. 407/2006 a termenului de "atribuire în gestiune " , fără să observe că acest termen nu
are nici o implicație în ceea ce privește paza juridică a faunei cinegetice.
Acest motiv de apel este nefondat.
În mod corect instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor , art. 1375 și art. 1377 C .civ.
având în vedere existența contractului nr. 11/ 07.06.2011 și obligațiile ce-i revin apelantei în
calitate de gestionar , prevăzute la art. 7 mai sus enumerate.
Așa cum rezultă din aceste clauze, gestionarul trebuia să asigure hrană animalelor pentru a
împiedica pătrunderea acestora în culturile agricole și pentru a preveni migrația acestora
spre alte fonduri cinegetice, în caz contrar , răspunzând pentru pagubele produse, inclusiv
terților.
Este logic că porcul mistreț a părăsit fondul cinegetic în căutarea hranei și că acest lucru nu
s-ar fi întâmplat dacă gestionarul fondului și-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale , astfel
că el răspunde de toate daunele cauzate terților.
Printr-un al doilea motiv apelanta a susținut că răspunderea ei nu ar fi putut fi angajată în
temeiul art. 1357 C .civ. deoarece nu s-a făcut dovada săvârșirii cu vinovăție de către aceasta
a unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.
S-a susținut de către apelanta că răspunderea i-ar reveni pârâtei C.N.A.I.R care nu ar fi făcut
dovada îndeplinirii obligațiilor art. 5 și 30 al.4 din OUG 191/2002.
Și acest motiv este nefondat atâta timp cât dispozițiile art. 1375 C . civ. prevăd că
răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale are loc independent de orice culpă.
Fără îndoială că și pârâta C.N.A.I.R are propria sa culpă la producerea prejudiciului, motiv
pentru care instanța a și obligat-o să răspundă în solidar cu aceasta.
Printr-un ultim motiv de apel apelanta a încercat să arunce vina asupra apelantului-
reclamant, susținând că sunt ar fi mari semne de întrebare cu privire la viteza cu care
circula, că acesta ar fi vinovatul exclusiv de prejudiciul suferit sau ar fi vorba de o culpă
comună pentru că evenimentul rutier s-ar fi produs pe fondul depășirii vitezei legale de
circulație în zona respectivă.
Acest motiv este nefondat deoarece așa cum a precizat în acțiunea introductivă, în
răspunsurile la întâmpinări depuse la fond, așa cum rezultă din probele administrate, din
actele întocmite de agentul constatator evenimentul rutier s-a produs pe partea carosabilă,
subsemnatul nu am depășit viteza legală de circulație și nu am ieșit în decor ,nu am intrat
în fondul de vânătoare și am lovit porcul mistreț . Dacă aș fi fost în culpă, agentul
constatator ar fi dispus sancționarea mea iar apelanta după ce a ridicat porcul mistreț mort,
dacă s-ar fi considerat nevinovată mi-ar fi solicitat ea despăgubiri. Nu a făcut acest lucru
știind foarte bine că a dat dovadă de neglijență în administrarea faunei cinegetice.
Pentru toate aceste motive s-a solicitat respingerea apelului ca nefundat.
La data de 06.08.2019, apelantul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de
intimata-pârâtă AJVPS Argeș, prin care a precizat faptul că își menține apelul declarat
împotriva sent. civ. nr. 2007/03.05.2019 pronunțată de Jud. Slatina.
Prin întâmpinarea depusă intimata nu răspunde la criticile formulate de apelantul-

reclamant împotriva sentinței prin cererea de apel ci mai degrabă își reiterează propriile
motive de apel, s-a solicitat respingerea apărărilor intimatei ca nefondate.
S-a precizat că intimata s-a apărat susținând că în speță nu poate fi angajată răspunderea ei
motivat de faptul că legea 407/2006 în temeiul căreia ar putea fi angajată răspunderea ei nu
reglementează o astfel de situație de genul celei în cauză , că nu poate fi angajată
răspunderea ei nici în baza art. 1349-C.civ. și art. 1357 C .civ. și nici în baza art. 1375-art. 1377
C .civ., adică indiferent ce prejudiciul s-ar produce din culpa ei, intimata nu poate fi trasă la
răspundere pentru că nu prevede legea.
Această apărare este nefondată motivat de faptul că la pronunțarea sentinței instanța de
fond a reținut incidența dispozițiilor art. 1375 ș art. 1377 C .civ .care sunt perfect incidente în
cauză.
De altfel potrivit art. 5 al.2 C.pr.civ.- judecătorul nu ar fi putut să respingă cererea pe motiv că
legea nu prevede.
Potrivit art. 5 al.3C.pr.civ. - judecătorul poate soluționa o cauză în baza legii . a uzanțelor, a
dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare și in situația în care o cauză nu poate
fi soluționată astfel ,ea va trebui soluționată în baza principiilor generale ale dreptului, în
raport de circumstanțele acesteia și de cerințele echității.
Prin urmare soluția pronunțată în cauză cu privire la daunele materiale este temeinic ș
legală .
Sentința nu este temeinică și legală în privința daunelor morale acordate și îmi mențin
criticile formulate prin cererea de apel critici cu privire a care intimata nu a făcut nici o
referire , ceea ce denotă că aceste critici sunt fondate .
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea apelului.
La data de 06.08.2019, apelanta-pârâtă C_______ Națională de A___________ a
I______________ R______ - S.A. a formulat întâmpinare la apelul depus de apelantul-
reclamant F_____ G_______ L________, solicitând respingerea cererii de apel a
reclamantului în totalitate și admiterea apelului apelantei-pârâte astfel cum a fost formulat,
Apelanta-pârâtă a declarat apel împotriva sentinței nr. sentinței nr. 2007/03.05.2019
pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, prin cererea de apel nr. 2A/xxxxx/06.06.2019,
prin care a solicitat anularea în totalitate a sentinței atacate.
A considerat că instanța de fond un a procedat corect în admiterea acțiunii reclamantului,
soluția nefiind temeinică și legală și cu atât mai mult acordarea sumei de 20.000 de titlu de
daune morale un este justificată.
Arată că prejudiciul moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și
culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial care definesc
personalitatea umană.
În aprecierea daunelor morale trebuie să se țină seama de consecințele negative suferite de
cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care
acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt și, mai ales, vor fi percepute
consecințele.
A solicitat a se observa că reclamantul nu a motivat și nu justifică în niciun fel prejudiciul

moral, nu îl probează, cum nu a făcut-o nici prin probatoriul de la fondul cauzei, ori în aceste
condiții este nejustificat.
S-a solicitat respingerea cererii de apel a reclamantului și admiterea apelului apelantei-
pârâte astfel cum a fost formulat, cu consecința anulării sentinței nr. 2007/03.05.2019
pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX și respingerea cererii reclamantului pe fond.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 466 si urm. din Cod proc. civ., precum si
cele care se regăsesc în cuprinsul prezentei.
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 223 alin. 3 coroborat cu art. 411 alin. 2
Noul Cod proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 206/14.11.2019 pronunțată de Secția a II-a Civilă, de C_________
Administrativ și Fiscal a Tribunalului O__, s-a admis excepția necompetenței materiale
procesuale a Secției a II a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal invocată din oficiu.
S-a declinat competența de soluționare a apelurilor formulate împotriva sentinței civile nr.
2007 din 03 Mai 2019, pronunțată de Judecătoria Slatina, în favoarea Secției I Civile a
Tribunalului O__, competentă în soluționarea cauzei.
Pentru a pronunța această decizie Secția a II a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal
a reținut următoarele:
Anterior modificărilor aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 71/2011, cu
modificările și completările ulterioare ( care a abrogat dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. a din Codul
de procedură civilă din 1865, referitoare la competența în soluționarea proceselor și cererilor
în materie comercială ), calificarea litigiilor comerciale se făcea, în absența unei calificări în
acest sens prin normele procesuale civile, cu raportare la normele de drept substanțial
conținute în Codul de comerț de la 1887 și în diferite legi speciale. În funcție de natura
comercială sau civilă a pricinii se delimita competența între judecătorie și tribunal, doar în
subsidiar aplicându-se criteriul valorii litigiului.
În contextul abrogării Codului de comerț ( prin art. 230 alin. 1 lit. c din legea nr. 71/2011, cu
modificările și completările ulterioare ), nu mai există suport în normele de drept material
pentru o astfel de calificare a litigiilor, aptă să atragă o anumită competență în favoarea
instanțelor specializate.
Dimpotrivă, în prezent, sub aspectul dreptului material care generează raporturi juridice pe
care se grefează normele de drept procesual referitoare la competență, se constată că,
potrivit art. 3 din Codul civil vizând aplicarea generală a Codului civil: ,,(1) Dispozițiile
prezentului cod se aplică și raporturilor dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre
aceștia și orice alte subiecte de drept civil. (2) Sunt considerați profesioniști toți cei care
exploatează o întreprindere. (3) Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea
sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în
producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent
dacă are sau nu un scop lucrativ."
De asemenea, potrivit art. 8 din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare:
,,(1) Noțiunea «profesionist» prevăzută la art. 3 din Codul civil include categoriile de
comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să
desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute
de lege, la data intrării în vigoare a Codului civil. (2) În toate actele normative în vigoare,
expresiile «acte de comerț», respectiv «fapte de comerț» se înlocuiesc cu expresia «activități
de producție, comerț sau prestări de servicii»."
Așadar, toți profesioniștii, indiferent de statutul lor juridic (întreprinzător, persoană fizică
sau juridică, ce desfășoară o activitate organizată, cu sau fără caracter lucrativ, indiferent că
este vorba despre regii autonome, societăți, companii naționale, asociații, fundații, societăți
agricole, liber-profesioniști ori societăți profesioniste), sunt supuși regulilor de drept civil, și
nu unor reguli speciale.
În acest sens Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit prin decizia nr. 18/2016 pronunțată
pentru soluționarea recursului în interesul legii că se determină competența materială
procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate în funcție de obiectul sau natura litigiilor de
genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011
pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările și
completările ulterioare.
Interpretarea în sens contrar, adică în sensul calificării litigiilor nu după obiectul sau natura
pricinii, ci după calitatea de profesionist a uneia dintre părți, este fără nicio acoperire în
dreptul pozitiv, contravenind practic prevederilor art. 122 C .proc.civ. conform căruia „ reguli
noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod” și disp.
art. 126 alin 2 din Constituția României, potrivit cărora „ competența instanțelor
judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”.
Conform art. 226 alin. 1 din legea nr. 71/2011 prin hotărâre a Consiliului Superior al
Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanței, în raport cu numărul
cauzelor, se pot înființa, în cadrul secțiilor civile, complete specializate pentru soluționarea
anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: a)
cererile în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; b) cererile în
materia societăților reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, și a altor societăți, cu sau fără personalitate juridică, precum și în
materia registrului comerțului; c) cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori
denaturarea concurenței; d) cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente
financiare.
Elementul care determină stabilirea unei anumite competențe materiale procesuale (secții
specializate) a tribunalului în soluționarea căii de atac a apelului este natura juridică a
litigiului de fond .
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a formulat o acțiune în răspundere civilă
delictuală.
Astfel cererea de chemare în judecată nu este una în materia societăților comerciale, nefiind
întemeiată pe dispozițiile legii nr. 31/1990, nu este în materie de insolvență, concordat
preventiv sau mandat ad-hoc, în materie de concurență și nici nu privește titluri de valoare
sau alte instrumente financiare, ci este întemeiată pe dispozițiile art. 1349 din codul civil
care reglementează răspunderea civilă delictuală întrucât se solicită obligarea pârâților la
plata daunelor materiale și morale suferite de reclamant în urma unei fapte ilicite.
Obiectul cererii de chemare în judecată și natura litigiului din cauza pendinte nu se
subscriu genului litigiilor și obiectelor avute în vedere de art. 226 alin. 1 din legea nr. 71/2011
care sunt specifice Secției a II a Civile, de C_________ Administrativ și Fiscal a Tribunalului
O__.
De asemenea, nu prezintă relevanță nici faptul că în aplicația Ecris obiectul principal al

dosarului a fost înregistrat ca fiind litigiu cu profesioniști – pretenții întrucât, așa cum s-a
arătat, calificarea litigiului și stabilirea competenței de soluționare se face după obiectul sau
natura pricinii și nu după calitatea de profesionist a uneia dintre părți.
Natura juridică civilă a obiectului litigiului se păstrează pe tot parcursul soluționării cauzei,
aceasta neputându-se modifica în căile de atac, în funcție de gradul de jurisdicție și de
stadiul procesual, astfel că Secția I Civilă a Tribunalului O__ este competentă să judece
apelurile formulate în cauză, aceasta fiind secția competentă să judece apelurile împotriva
hotărârilor pronunțate în materie civilă de judecătorii deoarece în discuție sunt norme,
termene și instituții de drept civil care nu atrag necesitatea soluționării cauzei de către un
complet specializat din cadrul Secției a II a Civile de C_________ Administrativ și Fiscal.
La data de 04.12.2020 cauza a fost înregistrată pe rolul Secției I Civile a Tribunalului O__ sub
nr. XXXXXXXXXXXXXX.
I. Analizând apelul declarat de apelantul-reclamant, Tribunalul reține următoarele:
În esență, apelantul-reclamant este nemulțumit de cuantumul daunelor morale stabilite de
judecătorie.
Acesta invocă, pe de o parte, traumele suferite nu doar de el, ci și de ceilalți membri ai
familiei sale lărgite (soția, fiica și socrul).
Este adevărat că prima instanță a evocat efectele accidentului asupra reclamantului și a
membrilor familiei sale, reținând că impactul a fost puternic, având în vedere vârsta
copilului aflat în autoturism.
Totuși, la stabilirea cuantumului daunelor morale judecătoria s-a raportat în mod corect la
gravitatea suferinței de ordin psihic suportată de către reclamant, acesta fiind singurul care
și-a asumat calitatea de parte în proces (soția, socrul și fiica nefiind reclamanți în cauză).
Pe de altă parte, împrejurarea că niciuna dintre intimatele-pârâte nu și-a asumat culpa
pentru fapta ilicită a cărei victimă a fost apelantul-reclamant nu poate constitui un criteriu
în determinarea cuantumului daunelor morale, vinovăția fiind doar una dintre condițiile de
existență a răspunderii civile delictuale. Indiferent de gravitatea vinovăției și de atitudinea
autorului față de consecințele faptei sale, obligația de reparare a prejudiciului este integrală,
iar cuantumul despăgubirii depinde exclusiv de întinderea prejudiciului.
De asemenea, tribunalul nu poate împărtăși susținerea apelantului-reclamant în sensul că
daunele morale, pe lângă efectul compensator pentru partea vătămată, trebuie să aibă și un
rol stimulator pentru pârâte, să le determine să reacționeze, să-și îndeplinească toate
obligațiile legale.
Despăgubirile, în general, și daunele morale, în special, au rolul de a repara integral
prejudiciul suferit de persoana vătămată, iar nu de pedepsire a părții responsabile pentru
săvârșirea faptei ilicite.
În același sens s-a pronunțat și judecătoria, subliniind că suma de bani ce urmează a se
acorda cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii pentru victimă și să nu
constituie plăți excesive pentru pârâte.
Totodată, prima instanță a avut în vedere și principiul potrivit căruia daunele morale, având
drept finalitate compensarea suferințelor psihice ale victimei, suferințe care în sine nu pot fi
înlăturate sau vindecate prin prestații bănești, nu se pot constitui în sursă de îmbogățire
2/7/23, 11:23 AM
ț ș
47/2020 actiune in raspundere delictuala - ROLII
ț
fără just temei a reclamantului.
Având în vedere prejudiciul moral suferit de către apelantul-reclamant, decurgând din
traumele psihice suportate de aceasta, care i-au afectat negativ participarea la viață socială,
comparativ cu situația anterioară, ținând totodată seama de împrejurarea că acordarea de
despăgubiri civile reprezentând daune morale are rolul de a da victimei o compensare
pentru vătămările psihice suferite ca urmare a accidentului rutier și pentru alterarea
condițiilor sale de viață, ulterior momentului când a avut loc accidentul, suma de 2000 lei,
stabilită de judecătorie, apare ca fiind adecvată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 1 c.p.c., tribunalul va respinge apelul
declarat de apelantul-reclamant, ca nefondat.
II. Analizând apelul declarat de apelanta-pârâtă C_______ Națională de A___________ a
I______________ R______ S.A., Tribunalul reține următoarele:
În esență, apelanta-pârâtă invocă lipsa dovezilor privind existența elementelor răspunderii
civile delictuale pentru fapta proprie.
În sensul inexistenței faptei ilicite , apelanta-pârâtă CNAIR a susținut că și-a îndeplinit
obligațiile de administrator de drumuri naționale, drumul fiind semnalizat în mod
corespunzător.
În timp ce aceasta nu a propus nicio dovadă în apărare, din declarațiile martorului Mihăiuși
M____, audiat la propunerea intimatului-reclamant, rezultă că la data de 30.12.2016, în zona
în care s-a produs evenimentul rutier (DN 65 L____ Corbului, din direcția Pitești-Slatina) nu
erau montate nici garduri de siguranță, nici parapeți, nici indicatoare r______ care să
semnalizeze pericolul animalelor sălbatice.
Conform art. 2 alin. 3 din OG nr. 43/1997 indicatoarele de semnalizare rutieră și alte dotări
pentru siguranța circulației fac parte integrantă din drum. Iar art. 19 1 din OG 43/1997
prevede că administratorul drumului , în speță apelanta-pârâtă, are, inter alia, obligația să
desfășoare ansamblul activităților curente de reparare, a___________ și exploatare a
drumurilor naționale , în scopul desfășurării traficului rutier în condiții de siguranță a
circulației, inclusiv activități de siguranța circulației r______, activități de semnalizare a
traficului rutier , precum și alte activități de a___________ a i______________ r______
stabilite prin lege.
Prin urmare, prima condiție pentru antrenarea răspunderii civile delictuale pentru fapta
proprie este îndeplinită, întocmai cum a reținut judecătoria.
Sub aspectul producerii prejudiciului , apelanta-pârâtă este nemulțumită de administrarea
de către intimatul-reclamant doar a probei cu înscrisuri (facturi și un deviz). Susține că
pentru ca un înscris sub semnătură privată să facă proba împotriva unei persoane este
necesar ca acesta să fie semnat sau recunoscut de partea căreia i se opune, potrivit art. 1176
cod civil. În caz contrar, s-ar da posibilitatea oricărei persoane să își constituie singură
probele necesare pentru a obliga o alta persoană la plata unor sume de bani.
Legea care guvernează condițiile de admisibilitate și puterea probelor preconstituite este
cea în vigoare la data săvârșirii faptelor juridice care fac obiectul probațiunii (art. 26 C.p.c.).
Cum accidentul rutier a avut loc la data de 30.12.2016 (ulterior intrării în vigoare a noilor
coduri civil și de procedură civilă), în speță nu sunt aplicabile prevederile Codului civil din
1864 (invocate de apelantă) privitoare la puterea probatorie a înscrisurilor sub semnătură

privată, ci cele ale art. 301 Cp.c., conform cărora contestarea scrierii sau semnăturii poate fi
făcută la primul termen după depunerea înscrisului, sub sancțiunea decăderii.
Apelanta-pârâtă nu a contestat expres (și motivat) înscrisurile depuse de intimatul-
reclamant, iar unele dintre acestea (de exemplu, autorizația de reparații, procesul-verbal de
constatare, întocmite de organul de poliție), nu ar fi putut fi contestate decât prin înscrierea
în fals, astfel încât înscrisurile sunt considerate a fi recunoscute.
De altfel, invocarea în abstract a unor dispoziții legale, în lipsa oricărei solicitări exprese și a
unei motivări în fapt a cererii nu obligă judecătorul la oferirea unui răspuns specific.
Prin urmare, în mod temeinic judecătoria a reținut prejudiciul material reprezentând
contravaloarea reparațiilor ca fiind dovedit prin factura, bonurile fiscale și chitanțele care se
coroborează cu autorizația de reparații, procesul-verbal de constatare, înscrisuri depuse la
dosar de către intimatul-reclamant.
Cu privire la stabilirea existenței și a cuantumului prejudiciului moral, tribunalul s-a
pronunțat cu ocazia analizării apelului declarat de apelantul-reclamant.
Critica apelantei în sensul că prima instanță ar fi interpretat eronat probele sub aspectul
demonstrării raportului de cauzalitate este, în fapt, nemotivată. Astfel, apelanta arată că
legătura de cauzalitate trebuie să se fundamenteze pe stabilirea tuturor faptelor și
evenimentelor care au precedat avarierea autovehiculului, ceea ce, în prezenta cauză nu s-ar
fi verificat, fără a menționa, în concret împrejurările de fapt care au făcut obiect al probelor
propuse de părți și administrate de instanță și care nu se regăsesc în considerentele
sentinței apelate.
Este adevărat că prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe apelanta-pârâtă a
susținut că pentru stabilirea legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se impune
efectuarea unei expertize, însă această alegație nu a fost reiterată prin cererea de apel.
Chiar dacă s-ar admite că susținerea respectivă ar fi prevăzută implicit prin motivele de
apel, este nefondată, întrucât proba cu expertiză pentru stabilirea raportului de cauzalitate
(prin care apelanta-pârâtă urmărea să probeze că avariile s-au produs din cauze pentru care
nu era ținută să răspundă) nu a fost propusă de niciuna dintre părți (în mod special trebuia
propusă de apelantă, care susținea ipoteza unor cauze exoneratorii de răspundere). Părțile
nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele
nu le-au propus și administrat în condițiile legii (art. 254 alin. 6 C.p.c.).
În speță, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu a fost corect reținut de către
judecătorie, având în vedere ansamblul materialului probator administrat.
Acest raport cauzal nu este unul direct, ci mediat, în sensul că omisiunea apelantei-pârâte
de a-și îndeplini obligațiile în vederea asigurării siguranței circulației pe drumul național
(prin montarea de indicatoare de avertizare a pericolului reprezentat de animalele sălbatice,
montarea parapeților sau gardurilor de siguranță) a permis pătrunderea pe carosabil a
porcului mistreț, care a provocat avarierea autoturismului deținut de intimatul-reclamant.
În fine, vinovăția apelantei-pârâte a fost, de asemenea, dovedită, în condițiile în care culpa
cea mai ușoară atrage răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie (art. 1357 alin. 2
C.civ.).
În speță, culpa apelantei-pârâte constă în aceea că deși avea obligația de a instala cel puțin
indicatoare de avertizare a pericolului reprezentat de animale sălbatice întrucât drumul
național 65 L____ Corbului delimitează Fondul de vânătoare nr. 33 – Dealull Bradului, astfel
cum rezultă din fișa fondului de vânătoare (f. 44), a rămas în pasivitate, „socotind fără temei”
(art. 16 alin. 4 C.pen.) că rezultatul (pătrunderea animalelor sălbatice pe carosabil și
perturbarea siguranței circulației pe drumul național) nu se va produce.
Apelanta-pârâtă s-a apărat invocând două cauze care înlătură vinovăția: cazul fortuit și
fapta imputabilă unui terț pentru care nu este ținută să răspundă (răspunderea
gestionarului fondului de vânătoare, respectiv intimata-pârâtă AJVPS Argeș).
Referitor la cazul fortuit , apelanta-pârâtă a reiterat în apel că existența pe carosabil a unui
animal are un caracter imprevizibil, astfel încât nu avea cum sa anticipeze apariția acestuia
decât in mod ipotetic.
Cazul fortuit este o împrejurare exterioară, independentă de autor, imprevizibilă și
invincibilă pentru autor. Or, având în vedere învecinarea DN 65 – L____ Corbului cu Fondul
de vânătoare nr. 33 – Dealull Bradului, nu se poate susține în mod valabil că apelanta-pârâtă,
în calitate de administrator al drumului, s-ar fi aflat în imposibilitate de a prevedea migrarea
animalelor sălbatice pe carosabil. Dimpotrivă, o asemenea deplasare era nu doar posibilă, ci
chiar probabilă în condițiile lipsei oricărei îngrădiri a faunei cinegetice din fondul cinegetic
nr. 33 (Dealul Bradului).
Cât privește incidența cazului faptei imputabile a unui terț pentru care apelanta-pârâtă nu
este ținută să răspundă (gestionarul fondului de vânătoare, respectiv intimata-pârâtă
AJVPS Argeș), tribunalul apreciază că o asemenea împrejurare ar fi de natură să constituie
cauză exoneratoare de răspundere pentru apelanta-intimată doar în situația în care ar
întruni caracteristicile forței majore (absolut imprevizibilă și invincibilă) în raport cu fapta
apelantei-pârâte. În caz contrar, dacă prejudiciul a fost cauzat prin acțiunea simultană sau
succesivă a mai multor persoane, fără să se poată stabili că a fost cauzat sau, după caz, că
nu putea fi cauzat prin fapta vreuneia dintre ele, toate aceste persoane vor răspunde solidar
față de victimă (art. 1370 C.civ.).
Cum, în speță, atât intimatul-reclamant, cât și apelanta-pârâtă au susținut răspunderea
intimatei-pârâte AJVPS Argeș în temeiul art. 1375 și urm. C.civ. (răspunderea pentru
animale), iar o asemenea răspundere nu poate fi reținută pentru pagubele cauzate de porcul
mistreț provenind dintr-un fond cinegetic neîngrădit (pentru considerentele care urmează a
fi expuse în cadrul analizei apelului declarat de apelanta-pârâtă AJVPS Argeș), rezultă că și
această apărare a apelantei-pârâte este nefondată.
Prin urmare, fiind dovedite elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, în
mod corect judecătoria a admis acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta CNAIR SA.
În fine, apelanta-pârâtă a contestat soluția de obligare la plata cheltuielilor de judecată, iar
în subsidiar, a solicitat să fie cenzurat onorariul de avocat.
Se observă că intimatul-reclamant a efectuat în primă instanță cheltuieli de judecată
constând în onorariu avocat (1000 lei) și taxă de timbru (1395 lei).
Cum apelanta-pârâtă a pierdut procesul, aflându-se în culpă procesuală, se cuvine a fi
obligată la cheltuieli de judecată în favoarea intimatului-reclamant.
În baza art. 453 alin. 2 C.p.c., întrucât cererea de chemare în judecată a fost admisă în parte,
va suporta, taxa de timbru corespunzătoare pretențiilor la care a fost obligată, respectiv
521,45 lei.
Pe de altă parte, onorariul de avocat în cuantum de 1000 lei achitat de intimatul-reclamant
la judecătorie nu este vădit disproporționat în raport de valoarea, complexitatea cauzei și
activitatea efectiv prestată de avocat pe parcursul celor doi ani de judecată în primă
instanță.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 453 alin. 1 C.p.c. coroborat cu art. 451 C .p.c., în mod
temeinic apelanta-intimată a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de
1521,45 lei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 1 c.p.c., tribunalul va respinge apelul
declarat de apelanta-pârâtă CNAIR SA, ca nefondat.
III. Analizând apelul declarat de apelanta-pârâtă Agenția Județeană a V__________ și
P_________ S_______ Argeș, Tribunalul reține următoarele:
Este nefondată critica apelantei cu privire la soluția de respingere a excepției lipsei calității
procesuale pasive invocata de aceasta în primă instanță.
Astfel, potrivit art. 36 C.p.c., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și
subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau
inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
Așadar, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între pârât și cel
care este subiect pasiv în raportul juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății .
Cum, în speță, intimatul-reclamant a susținut că apelanta-pârâtă este responsabilă pentru
producerea unui prejudiciu, aceasta are calitate procesuală pasivă, iar existența sau
inexistența obligației de despăgubire în sarcina sa este o chestiune de fond.
Cel de-al doilea motiv de apel, prin care se invocă reținerea greșită a incidenței dispozițiilor
art. 1375 si 1377 C . Civil este, în schimb, întemeiat.
În acest sens, se observă că prin cererea modificatoare depusă la data de 22.05.2017,
apelantul-reclamant și-a întemeiat acțiunea formulată în contradictoriu cu apelanta-pârâtă
AJVPS Argeș pe dispozițiile art. 1375 și urm. C.civ., care reglementează răspunderea pentru
prejudiciul cauzat de animale.
Această formă de răspundere civilă delictuală privește animalele care sunt apropriate într-o
formă oarecare și care pot fi efectiv supravegheate. În această categorie
_________________________________ și animalele sălbatice captive din grădinile
zoologice, din centrele de reabilitare, din sanctuare, din circuri, menajerii, precum și acelea
din rezervații și parcuri de vânătoare închise (chiar și atunci când au scăpat din incinta
acestora).
În schimb, nu se aplică în privința animalelor sălbatice aflate în stare de libertate, animale
care fac parte din fondul cinegetic, cum este și cazul de față (respectiv porcul mistreț).
Situația prejudiciului cauzat de porcul mistreț provenind din Fondul de vânătoare nr. 33 –
Dealull Bradului nu ________________________________ art. 1375 și urm. C.civ., care
instituie o prezumție de răspundere întemeiată tocmai pe faptul aproprierii efective a
animalului și folosirii lui, deci al posibilității efective de a-l supraveghea și controla.
Pentru prejudiciile cauzate de asemenea animale, răspunderea unităților care gestionează

vânatul nu va putea fi angajată pe baza prezumțiilor instituite de art. 1377 C.civ., ci numai în
condițiile răspunderii pentru fapta proprie, pe temeiul art. 1357 și urm. C.civ., deci, numai
dacă victima prejudiciului va face dovada directă a faptului că paguba s-a produs din cauză
că gestionarul nu și-a îndeplinit îndatoririle legale care îi reveneau în gestionarea vânatului.
Răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate de animalele sălbatice care trăiesc în
libertate va putea fi angajată numai în condițiile prevăzute de art. 1357 și urm. C.civ care
reglementează răspunderea pentru fapta proprie, precum și în condițiile art. 13 din Legea nr.
407/2006 a vânătorii și protecției fondului cinegetic, coroborat cu cele prevăzute de HG nr.
1679/2008 (privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii și
a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, precum și obligațiile ce revin gestionarilor
fondurilor cinegetice și proprietarilor de culturi agricole, silvice și de animale domestice
pentru prevenirea pagubelor).
Având în vedere faptul că răspunderea apelantei-pârâte AJVPS Argeș nu poate fi atrasă în
temeiul art. 1375 și urm. C.civ., iar potrivit art. 22 alin. 5 și 6 C.p.c., judecătorul nu poate
schimba calificarea juridică și motivele de drept asupra cărora intimatul-reclamant a
înțeles să limiteze dezbaterile, având obligația să se pronunțe asupra a ceea ce s-a cerut,
fără a depăși limitele învestirii, în baza art. 480 alin. 1 C.p.c., tribunalul va admite apelul
declarat de apelanta pârâtă AJVPS Argeș, va schimba în parte sentința civilă apelată, în
sensul că va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta AJVPS Argeș, ca
neîntemeiată. Pe cale de consecință, va înlătura obligația acestei pârâte de plată a daunelor
materiale, daunelor morale și cheltuielilor de judecată. Va menține restul dispozițiilor
sentinței civile apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de apelantul reclamant F_____ G_______ L________, CNP

xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în _________________________. Optași,
________________________, județul O__ și apelanta pârâtă C_______ Națională de
A___________ a I______________ R______ S.A., cu sediul în București,
_____________________. 401A, sector 6, JXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx, împotriva
sentinței civile nr. 2007 din 03 Mai 2019, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr.
XXXXXXXXXXXXX, ca nefondate.
Admite apelul declarat de apelanta pârâtă Agenția Județeană a V__________ și P_________
S_______ Argeș, cu sediul în Pitești, ______________________. 29, județul Argeș, Cod fiscal
RO695881, împotriva sentinței civile nr. 2007 din 03 Mai 2019, pronunțată de Judecătoria
Slatina, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.
Schimbă în parte sentința civilă apelată în sensul că respinge acțiunea formulată în
contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană a V__________ și P_________ S_______ Argeș,
ca neîntemeiată, și, în consecință, înlătură obligația pârâtei Agenția Județeană a
V__________ și P_________ S_______ Argeș de plată a daunelor materiale, daunelor morale
și cheltuielilor de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei civile, care se va depune la
Tribunalul O__.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2020.
Președinte, Judecător,
N_______ S____ O___ M______ Duchi-
P________
Grefier,
C___ C_____ I____
Red./tehnored. O.M.D-P
Jud.f. - S. Bug_______
5 ex./13.02.2020
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer
Romania (http://www.wolterskluwer.ro/) pentru Fundatia RoLII (http://www.rolii.ro/).
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro (http://www.rolii.ro/)

47 - 2020 Actiune in Raspundere Delictuala - ROLII

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

47 - 2020 Actiune in Raspundere Delictuala - ROLII

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2/7/23, 11:23 AM 47/2020 actiune in raspundere delictuala - ROLII

ACASĂ (HTTP://WWW.ROLII.RO) » CĂUTARE (HTTP://WWW.ROLII.RO/CAUTARE) » 47/2020

Actiune in raspundere delictuala

Cod ECLI ECLI:RO:TBOLT:2020:020.xxxxxx

Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor civile formulate de apelantul reclamant F_____

Deliberând asupra apelurilor civile de față, tribunalul constată următoarele:

În cadrul răspunderii civile delictuale, ca principiu, întinderea răspunderii nu este

circulației, obligații neîndeplinite, nu o scutește de răspundere și nu înseamnă că cel care

Cu privire la cuantumul contravalorii reparațiilor, instanța a ținut seama de valoarea

tuturor faptelor și evenimentelor care au precedat avarierea autovehiculului, ceea ce, în

apelantei-pârâte la achitarea cheltuielilor de judecata, s-a solicitat să fie cenzurat onorariul

Cu privire la aceasta critica, s-a solicitat respingerea ca nefondată și să se rețină ca

dispozitivelor speciale se executa numai cu avizul prealabil al politiei r______".

Prin întâmpinarea depusă intimata nu răspunde la criticile formulate de apelantul-

A solicitat a se observa că reclamantul nu a motivat și nu justifică în niciun fel prejudiciul

De asemenea, nu prezintă relevanță nici faptul că în aplicația Ecris obiectul principal al

1864 (invocate de apelantă) privitoare la puterea probatorie a înscrisurilor sub semnătură

Pentru prejudiciile cauzate de asemenea animale, răspunderea unităților care gestionează

PENTRU ACESTE MOTIVE

Respinge apelurile declarate de apelantul reclamant F_ G_ L______, CNP

Menține restul dispozițiilor sentinței civile.

S-ar putea să vă placă și