DECEBAL SI

BUREBISTA

Decebal
Decebal, rege dac (87-106), a fost organizatorul si conducatorul a doua razboaie de
aparare impotriva expansiunii romane. Inzestrat cu mari insusiri militare si politice,
a repurtat cateva victorii asupra romanilor.
Viteazul rege dac Decebal nu a fost atat de glorificat in cronici, desi este una dintre
marile personalitati istorice ale acestor meleaguri. Totusi, o exceptionala descriere
i-a facut istoricul grec Dio Cassius: “Decebal era priceput in ale razboiului si
iscusit la fapta, stiind cand sa navaleasca si cand sa se retraga la timp, mester in a
intinde curse, viteaz in lupta, stiind a se folosi cu dibacie de o victorie si a scapa cu
bine dintr-o infrangere; pentru care lucruri el a fost mult timp pentru romani un
potrivnic de temut.”
Regele Decebal s-a nascut intre anii 55 si 60 (d.Hr.), ca fiu al regelui dac Scorilo,
pe un vas funerar descoperit la Sarmizegetusa existand o dovada scrisa: textul (in
limba daca) “DECEBALUS PER SCORILO”. Talentul militar al tanarului dac l-a
ridicat destul de repede pe Decebal in fruntea armatei, iar cand unchiul sau Duras -
Diurpaneus a devenit prea batran pentru a mai fi rege, i-a cedat nepotului sau locul
din fruntea poporului geto-dac. Era anul 87 (d.Hr.), imparatul roman Domitian
pornise o ofensiva impotriva Daciei, iar getii aveau nevoie de un conducator tanar,
neinfricat si inteligent. Iar acesta s-a dovedit a fi Decebal. De altfel, intreaga s-a
domnie a fost la fel de zbuciumata, trebuind sa isi conduca de nenumarate ori
armata in luptele cu legiunile romane atacatoare.
Moartea lui a fost tragica, acesta decedand in anul 106 dupa ce a pierdut o batalie
si si-a luat viata pentru a nu cadea in mainile dusmanilor.

Burebista
Burebista (82 î.Hr. - 44 î.Hr.) a fost rege al geto-dacilor și întemeietorul statului
dac. Strabon din Amaseia a fost un geograf si istoric grec, care isi redacta opera la
putin timp de la disparitia lui Burebista. Conform spuselor lui Strabon, acesta a fost
un lider politic și militar impresionant, al ținuturilor locuite de geto-daci: “Ajuns in
fruntea neamului său care era istovit de razboaie dese, getul Burebista s-a inaltat
atat de mult prin exercitii, abtinere de la vin si ascultare fata de porunci, incat in
cativa ani a faurit un stat puternic si a supus getilor cea mai mare parte din
populatiile vecine, ajungand sa fie temut chiar si de romani”.
Victoria de prestigiu asupra unui neam celtic se presupune că i-ar fi înlesnit
procesul de uniune cu triburile dacice din arcul intracarpatic, amenințate de
triburile celtice ale boiilor și a tauriscilor din Câmpia Panonică.
Unificarea triburilor geto-dacice s-a terminat în jurul perioadei 60 î.Hr.-59 î.Hr,
când Burebista începe campania împotriva celților de pe Dunărea Mijlocie, din
Bazinul Panonic. În această perioadă își mută centrul de putere în munții Orăștiei și
capitala la Costești.
Regatul lui Burebista a atins întinderea maximă după campania din est, din anul 55
î.Hr., împotriva cetăților de la Pontul Euxin, în urma căreia a cucerit șiragul de
orașe grecești de la Olbia, până la Apollonia Pontica.
Burebista a fost înlăturat și ucis în urma unei revolte, în anul 44 î.Hr., iar regatul
dac s-a destramăt în patru și mai apoi în cinci părți. Centrul din jurul Munților
Orăștiei, după moartea lui Burebista, a rămas sub stăpânirea lui Deceneu.
„Burebista a fost răsturnat în urma unui complot pus la cale împotriva lui de o
mână de oameni, mai înainte ca romanii să trimită împotrivă-i o expediție. Urmașii
lui s-au dezbinat, dezmembrând țara în mai multe regiuni.” - Strabon, Geografia