KOREA DE NORD

ISTORIA
Coreea de Nord, oficial denumită Republica Populară Democrată este o țară din
Asia de Est, situată în partea de nord a peninsulei Coreea. Ea este vecină cu China
(1.416 km de frontieră comună) și Rusia la nord (19 km de frontieră), iar în sud cu
Coreea de Sud (238 km de frontieră). Această ultimă frontieră este constituită în
zona demilitarizată, care este în realitate foarte puternic militarizată, fiind
supravegheată de peste un milion de soldați.[7] Japonia, vecinul maritim al Coreei,
nu are frontieră terestră cu ea, dar sunt despărțite de Marea Japoniei.

Partidul Muncii din Coreea este la putere din 1948. Kim Jong-un este conducătorul
suprem al țării.
În antichitate, pe teritoriul Coreei de Nord se aflau mai multe regate, cel mai mare
și mai puternic fiind Goguryeo (37 î.Hr-668 d.Hr) ce se întindea din Manciuria
până în nordul actualei Coreei de Sud. După eliberarea Coreei de sub ocupația
japoneză la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Coreea a fost împărțită de
Națiunile Unite în două părți delimitate de paralela 38. Coreea de Nord urma să fie
administrată de către URSS, iar Coreea de Sud de către SUA. Istoria Coreei de
Nord începe, astfel, prin proclamarea unei Republici Populare în 1948. În 1950,
Coreea de Nord cucerește cea mai mare parte din Coreea de Sud, declanșând
Războiul din Coreea. Coreea de Nord va fi sprijinită de China și URSS, iar Coreea
de Sud de către SUA și ONU. Războiul s-a încheiat cu un armistițiu în 1953,
Coreea fiind împărțită și azi în Coreea de Sud și Coreea de Nord de-a lungul
paralelei de 38 de grade

POLITICA
Conform constituției, Coreea de Nord este o republică socialistă bazată pe doctrina
juche, dar mulți o consideră o dictatură absolută de tip stalinist,[8][9][10][11] unde
Kim Ir-sen a înlocuit marxismul cu ideologia juche. În 1972, doctrina juche a
înlocuit marxism-leninismul ca ideologie oficială de stat în Constituția Coreei de
Nord(en), iar în constituția revizuită din 1998, toate referințele la marxism-
leninism au fost scoase.

Aparatul de stat este dominat în totalitate de către Partidul Muncii din Coreea, al
cărui rol conducător este ancorat în constituție. Există și două partide minore,
aceste trei partide fiind unite în Frontul Democratic pentru Reunirea Patriei.
Organul suprem de stat este parlamentul, ai cărui membri se aleg pe o perioadă de
5 ani. Parlamentul se întrunește în plen doar odată sau de două ori pe an, în restul
timpului țara fiind condusă de prezidiul parlamentului. Președintele prezidiului, în
momentul de față (2010) Kim Yong-nam, este teoretic conducătorul statului.

Mai există și Comitetul Național de Apărare (condus de Kim Jong-un), care se

ocupă de politica externă și de forțele armate.

Funcțiile publice sunt ocupate, după cum scrie în constituție, conform

centralismului democratic. La alegeri, candidații unici, toți susținuți de către partid,
sunt de obicei aleși cu 100% din voturi, cu o participare la vot practic tot de 100%.
[12]

De la moartea lui Kim Ir-sen, postul de președinte de stat nu a mai fost ocupat,
Kim Ir-sen fiind acum Președinte etern.

Văzută din Occident, Coreea de Nord este „cea mai pură formă de totalitarism pe
care mintea umană a inventat-o vreodată. Statul este caracterizat de un cult al
personalității cvasireligios, o politică oficială de o xenofobie feroce, și prezența
unui sistem de lagăre de concentrare. Există rapoarte credibile despre experimente
chimice făcute pe prizonieri politici.”[13]

Astfel, accesul necontrolat al presei străine este interzis, iar interacțiunea

cetățenilor cu turiștii străini este strict controlată.[14] De asemenea, internetul este
inaccesibil în aproape toată țara.

Obiectiv al țării pe termen lung este reunificarea cu Coreea de Sud.

Profesorul universitar Brian Reynolds Myers consideră actuala ideologie a Coreei

de Nord ca fiind naționalism etnic coreean, similar cu statismul din Japonia Shōwa
și fascismul european.

ECONOMIE
Este de tip centralizat, încercând să producă îndeajuns de multă hrană și produse de
consum pentru cetățeni, dar fiind mai mult bazată pe industria grea (siderurgică,
constructoare de mașini, industrie chimică și textilă), acest lucru nu este
întotdeauna posibil. De asemenea și agricultura ocupă un loc important în
economia Coreei de Nord. În cooperativele agricole se cultivă orez, porumb, orz și
legume. Statul are bogate resurse subterane de minerale, printre care cărbune, fier
și magneziu pe care le exportă în cantități mari în Republica Populară Chineză, cel
mai important partener comercial al Coreei de Nord. Dotarea industrială este mai
veche, deoarece nu s-a investit în retehnologizare și restructurare, multe dintre
acestea rămase de la Uniunea Sovietică. Deși a avut parte de o recoltă bună în 2005
ca urmare a unor condiții meteo favorabile, a îngrășămintelor acordate de Coreea
de Sud și a mobilizării la muncă patriotică, din partea poporului bine-voitor, unele
lipsuri continuă să persiste din cauza lipsei de pământ arabil, a practicilor aberante
de colectivism și a lipsei de mașini și carburanți. Ajutoarele alimentare
internaționale au sprijinit regimul comunist să scape de înfometare din 1995.
Situația locuitorilor este deosebit de cruntă, fiind supuși malnutriției prelungite și
unor condiții de viață grele. Coreea de Nord este unicul stat din lume care nu
colectează impozite.[29]

Valoarea resurselor naturale ale Coreei de Nord, printre care uraniu, cărbune și
metale rare, este estimată la cel puțin 6.000 de miliarde de dolari.