Inventatori romani

Pe parcursul îndelungatei sale istorii, România s-a remarcat prin numeroşi oameni de ştiinţă care au
reuşit să inventeze produse, tehnologii sau medicamente care au contribuit la dezvoltarea lumii.
Dacă în prezent ţara noastră este recunoscută pe plan internaţional mai mult pentru numeroşii săi
programatori de valoare care au ajuns să lucreze inclusiv pentru companii de renume precum Microsoft
sau Google, în trecut România s-a evidenţiat prin personalităţi precum Henri Coandă, Anghel Saligny sau
Nicolae Păunescu.

 Petrache Poenaru – stiloul

În primii ani de şcoala generală am învăţat să scriem cu stiloul, acel instrument pe care personal l-am
considerat întotdeauna mai lent decât banalul, dar şi mai puţin elegantul, pix. Nici prin cap nu-mi trecea
la vremea respectivă că “vinovat” pentru cerneala care care se prelingea frecvent pe stilou şi ajungea pe
mâinile mele este un român pe nume Petrache Poenaru.
Născut în 1799, Poenaru a fost un inginer şi matematician care s-a preocupat de organizarea
învăţământului naţional, însă este recunoscut în întreaga lume pentru tocul cu rezervor pe care l-a
inventat. Numele oficial al dispozitivului care ulterior avea să fie cunoscut drept stilou este “plume
portable sans fin, qui s’alimente elle-même avec de l’encre”, care în limba română s-ar traduce prin
“stilou portabil fără sfârşit alimentat cu cerneală”.
Prin prisma funcţiilor pe care le-a deţinut de-a lungul timpului, Poenaru a devenit unul dintre oamenii de
încredere ai lui Tudor Vladimirescu, conducătorul revoluţiei din 1821.
Inedit: Petrache Poenaru a fost primul român care a călătorit cu trenul. S-a întâmplat în Anglia, între
localităţile Liverpool şi Manchester.

 Anastase Dragomir – scaunul catapultor

Istoria a consemnat numeroase situaţii în care, în timpul unui război, pilotul unui avion miliar se
catapultează pentru a avea şanse să scape cu viaţă după un bombardament al rivalilor. Acest lucru este
posibil şi datorită inventatorului român Anastase Dragomir, care a creat nu mai puţin de trei versiuni ale
unui scaunul ejectabil în situaţii de urgenţă.
În 1930, la vârsta de numai 34 de ani, Dragomir brevetează la Paris împreună cu un alt inventator roman,
Tănase Dobrescu, un dispozitiv numit “cabină catapultabilă”.
20 de ani mai târziu, Dragomir îşi îmbunătăţeşte dispozitivul şi inventează “celula paraşutată”, care avea
ca avantaj un sistem de glisare a cabinelor în sus sau în jos. În 1959 apare şi avionul cu cabine
catapultabile, iar sistemul său va fi implementat ulterior pe avioanele militare.

 Ion Cantacuzino – leacuri pentru holeră şi tuberculoză

Medicina este unul dintre domeniile care a oferit cei mai mari inventatori ai lumii, iar acest lucru este
justificat de milioanele de vieţi salvate datorită unor tratamente descoperite de diverşi cercetători.
Prin urmare, nu este deloc surprinzător că România s-a remarcat şi la acest capitol, unul dintre
cercetătorii noştri de referinţă fiind Ion Cantacuzino (da, Intitutul Naţional de Cercetare Dezvoltare
pentru Microbiologie şi Imunologie din Bucureşti îi poartă numele).
Pe parcursul activităţii sale, Cantacuzino a inventat vaccinul antiholeric (cunoscut şi ca Metoda
Cantacuzino), iar în timpul Primului Război Mondial a contribuit la combaterea unei mari epidemii de
tifos. Nu în ultimul rând, datorită lui Cantacuzino, România a devenit a doua ţară din lume care a introdus
vaccinarea nou-născuţilor împotriva tuberculozei.
  Traian Vuia – primul avion
Traian Vuia înseamnă însă mult pentru fiecare dintre noi: el a fost primul om din lume care a zburat cu
un aparat mai greu decât aerul, fără să fie ajutat de catapulte, şine sau alte mijloace exterioare.
S-a întâmplat în 18 martie 1906, în apropierea Parisului, acolo unde Vuia a prezentat un aparat de zbor
care a accelerat pe o distanţă de 50 de metri înainte de a se ridica la o înălţime de aproape un metru pe
o distanţă de 12 metri. În acest punct, palele elicei s-au rupt, iar avionul a aterizat fără probleme, întrucât
distanţa faţă de sol era mică.
Numit Vuia I, aparatul de zbor nu avea însă să fie unică invenţie a romanului. Printre invenţiile sale se
mai numără un generator de abur (1925) şi două elicoptere (1918, respectiv 1922).

 Nicolae Paulescu – insulina

Cu toţii ştim că diabetul este una dintre cele mai răspândite boli cronice, întrucât afectează aproximativ
5% din populaţia Globului, însă puţini ştiu că tratamentul acesteia se bazează pe invenţia unui român.
În 1921, Nicolae Paulescu, profesor la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, a descoperit că
nivelul glucidelor din organism este determinat de insulină, un hormon secretat de pancreas. În
momentul în care nivelul insulinei din organism scade sau dispare complet, nivelul glucidelor creşte şi
determină apariţia diabetului.
Prin urmare, Paulescu a administrat insulină prin injecţie bolnavilor de diabet, acesta devenind astfel
unul dintre cele uzuale tratamente pentru această boală.

 Anghel Saligny – Podul Anghel Saligny

Anghel Salgny este numele ultimei staţii de metrou din Bucureşti de pe magistrala 3, care este amplasată
în apropierea Autostrăzii A2 Bucureşti – Constanţa. Alegerea nu a fost deloc întâmplătoare: în drumul
spre Constanţa, şoferii traversează Podul de la Cernavodă, inaugurat în 1987 în apropierea Podului
Anghel Saligny.
Anghel Saligny a proiectat în perioada 1890-1895 podul care avea să-i poarte numele şi care traversează
Dunărea între localităţile Feteşti şi Cernavodă. Cu o lungime de 4087.95 metri, dintre care 1662 metri pe
deasupra Dunării, podul a fost realizat la o distanţă de 30 de metri deasupra nivelului apei. La final, a
devenit cel mai lung pod din Europa şi al treilea ca lungime din întreaga lume.
Saligny nu s-a oprit însă aici şi a marcat o nouă premieră mondială când a construit căi ferate şi rutiere
din silozuri din beton armat în localităţile Brăila şi Galaţi.

 Henri Coandă – avionul cu reacţie

Henri Coandă este unul dintre cei mai cunoscuţi invetatori români, care s-a remarcat în 1910 prin
realizarea primului avion cu reacţie din lume. Expus şi chiar folosit accidental pe celebra arteră Champs-
Elisee din Paris, motorul cu reacţie conceput de Coandă era, de fapt, un motor cu patru cilindri care
dezvoltă 50 de cai putere şi care era conectat printr-o tijă la un compresor care genera o forţă de
propulsie de circa 220 kgf.
Avionul construit de Coandă care folosea motorul cu reacţie avea o lungime de 12.5 metri şi o avengură a
celor două aripi de 10.3 metri.
Inedit: în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Coandă a locuit în Franţa şi a lucrat pentru Germania
la construirea unui sistem de propulsie pentru sănii bazat pe motorul cu reacţie din 1910. Cel mai
probabil, obiectivul germanilor era să folosească sănii cu propulsie în cadrul campaniilor de iarnă din
Rusia.