VASILE EMIL BÎRLEA

TREZIREA DIN ABUZ

Conștientizarea, identificarea,
vindecarea și desprinderea
din Labirintul Abuzului Psihic și Spiritual

Editura Cromatica
Baia Mare, 2023
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
BÎRLEA, VASILE EMIL
Trezirea din abuz : conştientizarea, identificarea, vindecarea şi
desprinderea din labirintul abuzului psihic şi spiritual / Vasile Emil
Bîrlea. - Baia Mare : Cromatica, 2023
ISBN 978-606-9023-28-0

159.9
2

Toate drepturile aparțin autorului. Orice reproducere sau selecție de texte din
această carte este permisă doar cu aprobarea în scris a autorului.
Contact: birleavasile@yahoo.com

Citatele biblice sunt luate din Biblie, traducerea Dumitru Cornilescu

Corectată (VDCC).
Tehnoredactare, corectură și copertă: Oana Dărăban
 TREZIREA DIN ABUZ

CUPRINS

DEDICAȚIE & MULȚUMIRE

CUVÂNT ÎNAINTE

PREFAȚĂ.............................................................................................10

CAPITOLUL 1
DE CE O ASTFEL DE CARTE?.........................................................19

CAPITOLUL 2
ABUZUL SPIRITUAL ÎN SPECTRUL ALTOR ABUZURI
ȘI VIOLENȚE......................................................................................23

CAPITOLUL 3
NU TOȚI LIDERII SUNT ABUZIVI..................................................26

CAPITOLUL 4
DEFINIȚII ȘI TERMENI SPECIFICI.................................................29
Ce este trauma spirituală?.............................................................32
Cum arată trauma religioasă?........................................................33
Psihoterapia și consilierea pastorală.............................................35
Mecanisme de apărare psihologică...............................................37
Mecanisme de apărare primare / imature......................................39
Mecanisme de autoapărare mai avansate......................................42
Mecanisme de apărare mature......................................................45
Ce este o boală sau tulburare mintală?..........................................47
Atașamentele.................................................................................51
Structura metafizică a minții:
conștientul, subconștientul și inconștientul...................................56

CAPITOLUL 5
CE ESTE UN ABUZ?..........................................................................60
Profilul abuzatorului.....................................................................61
Tipuri de abuzuri...........................................................................63
Ce spun scripturile despre abuz?...................................................73
Ce este un abuz psihic?.................................................................74
 VASILE EMIL BÎRLEA

Cum se identifică abuzul psihologic.............................................77

Controlul religios..........................................................................83
Ce este de fapt abuzul spiritual?...................................................84
Abuzul spiritual și legalismul sunt cei mai buni prieteni.............86
Exemple de abuz spiritual.............................................................87
Ce nu este un abuz spiritual..........................................................92

CAPITOLUL 6
ABUZUL DE PUTERE DIN PERSPECTIVA CODULUI PENAL. .97

CAPITOLUL 7
CE ESTE LEGALISMUL ȘI CUM GENEREAZĂ ACESTA ABUZ
SPIRITUAL?......................................................................................100
Ce nu este legalismul..................................................................104
Ce poziții ocupă abuzatorii spirituali?........................................105
Interpretări greșite referitoare la lege..........................................106
Care este diferența dintre lege și har? (lege versus har)............111

CAPITOLUL 8
CE CARACTERIZEAZĂ LIDERII SPIRITUALI ABUZIVI?.........121
Caracteristicile liderilor SPIRITUALI ABUZIVI......................122
Ce caracterizează grupurile abuzive spiritual?...........................132
Separarea de un grup abuziv spiritual.........................................132

CAPITOLUL 9
LISTĂ DE VERIFICARE A UNUI GRUP DACĂ EXERCITĂ ABUZ
SPIRITUAL........................................................................................134
Lista de verificare a expunerii la un abuz spiritual
într-un mediu marcat de religiozitate..........................................137

CAPITOLUL 10
CAUZELE CĂDERII ÎN LEGALISM RELIGIOS...........................139

CAPITOLUL 11
DE CE ÎNGĂDUIE DUMNEZEU ABUZUL SPIRITUAL?...........144
Care sunt cauzele și rădăcinile abuzului spiritual?.....................145
Convingeri greșite ale abuzatorului............................................146

iv
 TREZIREA DIN ABUZ

CAPITOLUL 12
CONFRUNTĂ LIDERII TOXICI ȘI ABUZIVI................................148
Pași practici pentru o confruntare cu un lider toxic și abuziv....150

CAPITOLUL 13
CUM SĂ TE RESTAUREZI DUPĂ UN ABUZ SPIRITUAL.........159
Vindecarea traumei psihice.........................................................169
Traumele sunt răni care se pot vindeca.......................................170
Cum ne dăm seama că suntem vindecați?...................................172
Vindecarea traumei sprituale......................................................172
Cum constați că ai traume religioase?........................................173
Sindromul traumei religioase......................................................174
Cum te poți vindeca și recupera în urma abuzului spiritual?......179
Rolul consilierilor creștini și a psihoterapiei pastorale..............189

CAPITOLUL 14
DIFERENȚA DINTRE CONSILIERE, RĂSTIGNIREA FIRII
PĂMÂNTEȘTI ȘI ELIBERARE DEMONICĂ.................................192
Isus este modelul ideal de consilier............................................197
Cum au tratat Domnul Isus și ucenicii abuzul spiritual în vremea
Sa?...............................................................................................198

CAPITOLUL 15
TESTE DE ABUZ SPIRITUAL ȘI EMOȚIONAL...........................201
Abuzul spiritual provenit dintr-o cultură de tip „celebrity”.......207

CAPITOLUL 16
CONCLUZII FINALE........................................................................211

BIBLIOGRAFIE3

BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ DE AUTOR

 DEDICAȚIE & MULȚUMIRE

Am bucuria și plăcerea de a dedica această carte întregii mele

familii care m-a înțeles, m-a susținut și m-a sprijinit în multe feluri de-
a lungul anilor de slujire în mod necondiționat, cu multă dragoste și
uneori cu sacrificii greu de exprimat în cuvinte.

Mulțumesc iubitei mele soții Atena că a acceptat în smerenie

chemarea lui Dumnezeu de a sta alături de mine în acești peste 28 de
ani de slujire pastorală cu multe provocări, dar și cu bucurii negrăite.
Am văzut împreună vieți transformate, oameni eliberați de puterea
întunericului și am privit foarte mulți dintre copiii noștri spirituali
crescând ca niște adevărați titani ai credinței și bucurându-ne de tot ce
face Dumnezeu în viața celor din jurul nostru. Îi mulțumesc că a știut
să binecuvânteze oamenii care au poposit o vreme alături de noi sau
pe cei care au călătorit cu noi prin itinerarul vieții de slujire, atât prin
cuvinte, cât și prin ospitalitatea și slujirea sa practică, plină de
dragoste și sacrificii, pe care numai Dumnezeu le cunoaște cel mai
bine. Apreciez faptul că a slujit fără să aștepte niciodată nimic în

1
 VASILE EMIL BÎRLEA

schimb deoarece a împlinit-o întotdeauna bucuria slujirii pentru

Mântuitorul nostru drag, Isus!

Îi mulțumesc că a investit atâta dragoste, înțelepciune și sacrificiu

în creșterea și educația copiilor noștri binecuvântați. Atena, ești cel
mai bun sfătuitor și cea mai minunată parteneră în această viață
efemeră. Sunt foarte recunoscător lui Dumnezeu pentru tine aici pe
pământ și pentru totdeauna în veșnicie!

Mulțumesc familiei Atuahene - Kwabs și Amanda (fiica mea mai

mare) și iubitului nepoțel Zacharyah Jackson, pentru inima lor plină
de dragoste și credința de care dau dovadă în orice împrejurare a vieții
alături de noi. Sunt binecuvântat să am un ginere care iubește
Cuvântul lui Dumnezeu, slujește împreună cu Amanda în biserica
locală și, atât profesional cât și spiritual, sunt o familie împlinită și
fericită.

Mulțumesc fiului meu Marko că este alături de mine zilnic, atât

prin munca pe care o desfășurăm împreună, cât și prin viziunea pe
care mă ajută să mi-o fac asupra generației lui, pentru a fi de folos
dacă e nevoie și tinerilor de azi. De la el învăț zilnic multe lucruri
practice din tehnologia modernă și este un izvor nesecat de cunoștințe
și informații de care chiar am mare nevoie.

Mulțumesc lui Emma pentru că din fiecare conversație avută cu

ea pot învăța lucruri noi din domeniul biologiei sau psihologiei, dar
mai ales spiritual, deoarece iubește să citească Biblia zilnic și să se
roage profetic deseori, astfel că putem vorbi oricând lucruri mai
adânci și din Scriptură.

2
 TREZIREA DIN ABUZ

CUVÂNT ÎNAINTE

„Trezirea din abuz” este o carte scrisă cu curaj care chiar merită
să fie citită într-o epocă în care răul e numit bine și binele rău, într-un
timp în care unii învață și caută să fie jigniți iluzoric ca să pozeze în
abuzați generând publicitate și rău, într-o perioadă în care unii lideri
spirituali care ar trebui să păstorească turma lui Cristos chiar o
abuzează atât la nivel individual cât și colectiv și o exploatează prin
diferite mijloace, într-un timp în care lupul se îmbracă în haine de oaie
și se autoimpune ca sfânt și lider suprem precum păgânii în sistemele
lor laice. Este abominabil și inadmisibil să ne complacem și să
promovăm sisteme lumești în Biserica lui Dumnezeu, iar abuzul
spiritual/ religios este parte a acestui angrenaj nebiblic.

Cititorul se poate familiariza cu anumiți termeni de specialitate în

prima parte a cărții, dar apoi autorul, Vasile Bîrlea, detaliază miezul
problemei: abuzul spiritual/religios și abuzatorii spirituali. Acestea
sunt explorate și analizate pe multe fațete astfel încât să ne crească
introspecția și vigilența pentru a evita manipularea și abuzul spiritual

3
 VASILE EMIL BÎRLEA

de la anumiți lideri religioși pe care unii din noi i-am transformat

idolatru în dumnezeii noștri, dar și să ne ferească de paranoia pe cei
care consideră greșit orice a fi abuz. Să ne pocăim și sfințim realmente
și să ne închinăm la Dumnezeul Scripturii, nu la altceva și altcineva.

Vasile Bîrlea prezintă modele psihologice de manipulare

spirituală folosite de unii lideri religioși, inclusiv cu versete scoase din
context pentru a manipula și a impune controlul individului sau a
grupului. Profilele abuzatorilor de acest gen precum și efectele
negative majore asupra abuzatului spiritual sunt descrise și analizate
în amănunt. Dumnezeu este împotriva abuzului, dar extrem de rar
abuzatorul va veni să-și ceară iertare sau să restaureze ceva. Cristos
vindecă astfel de răni ale abuzului (Psalmul 147:3) dar trebuie făcut și
tratamentul specializat medical și consilierea creștină competentă
după caz.

Am lucrat cu oameni abuzați în multe forme, inclusiv spiritual

(unul se autovătăma din cauza legalismului) și citind această carte
puteam să-i profilez atât individual cât și ca grup. Am cunoscut
oameni care nu s-au tratat de abuzurile suferite. Alții au refuzat
tratarea PTSD-ului și s-au sinucis. Alții s-au tratat bio (medical)-
psiho-socio-spiritual creștin și au trăit. Unii au ajuns pastori. Cunosc
două astfel de cazuri. Acestea sunt probleme grave dar tratabile. Să ne
închinăm Dumnezeului adevărat din Biblie nu la viței de aur
postmoderni sau la oameni deghizați în tot felul de moduri, oameni
care se mint pe ei înșiși și pe alții. Pe Dumnezeu nu-l putem minți
niciodată.

Vasile Bîrlea propune inclusiv un model de confruntare

politicoasă a liderului religios abuziv. Trebuie să trăim după voia lui
Dumnezeu nu după manipularea și emoțiile unui predicator sau lider
religios cu carismă și tehnici manipulative de control dar fără caracter
și fără naștere din nou.

4
 TREZIREA DIN ABUZ

În Matei 23 Domnul Isus Cristos ne explică multe aspecte despre

liderii religioși abuzivi cu sistemele lor piramidale, ne spune despre
abuzurile lor și răstălmăcirea Scripturii pentru împlinirea scopurilor
personale, îi mustră pe aceștia și ne avertizează să ne ferim să fim
abuzați spiritual. Spuneți NU abuzului de toate formele și spuneți DA
lui Cristos. Oamenii dezamăgesc, dar Dumnezeu nu ne dezamăgește
niciodată, nici atunci când noi în limitele noastre nu Îl înțelegem pe
moment. Să ne încredem cu adevărat în Dumnezeul Bibliei.

Dr. Vlad Schlezak, medic psihiatru creștin,

autor și psihoterapeut consilier fondator al CCM/ ACP
(Consilierea Creștină Multidisciplinară
& Auditarea Creștină Personală), London, UK

Experiența de viață, activitatea pastorală, cât și cea de consilier

creștin îl califică pe Vasile E. Bîrlea să expună acest subiect delicat.
După o introducere în lumea consilierii psihologice și spirituale,
autorul expune cu acuratețe și sensibilitate imaginea abuzatorului,
consecințele abuzului și modalități de recuperare pentru persoanele
abuzate. Cartea este o unealtă prețioasă pentru consilieri creștini,
pastori și deopotrivă pentru enoriași.

Petru Mihent, Master în Consiliere pastorală și formare în

psihoterapie sistemică, pastor Biserica „Bet-Adonai” Oradea

5
 VASILE EMIL BÎRLEA

Legalismul este o forță incredibilă prin care oamenii sunt

controlați și Lică Bîrlea aduce lumină asupra consecințelor
dezastruoase asupra calității vieților celor implicați. Acest fenomen
este de fapt mult mai extins decât s-ar crede la prima vedere și fiecare
creștin va întâmpina provocările controlului psihic și spiritual asupra
altora sau din partea altora. Recomand această carte pentru propria
analiză și pentru a-i ajuta pe cei care suferă de abuz psihic și spiritual.
Scopul lui Dumnezeu este libertatea și trăirea abundentă, prolifică și
independentă de părerile oamenilor. Este vremea libertății in Christos!

Dr. Cornel Crăsnean, DDS in Aliso Viejo, CA

Cartea „Trezirea din abuz” este asemenea unui mic supermarket

cu de toate. În ea vei găsi cam tot ce ai nevoie să găsești pe tema
abuzului spiritual (și nu numai): întâmplări în care te poți regăsi,
definiții pe care le poți înțelege, simptome și cauze pe care le poți
analiza și, mai ales, soluții pe care le poți aplica. Este o carte
complexă și bine documentată din punct de vedere Biblic, dar și
psihologic. Din acest motiv, cred cu tărie că Dumnezeu poate folosi
cartea fratelui Lică pentru a vindeca orice inimă abuzată!

Pastor Dani Drumea, Biserica Sfânta Treime Beiuș

6
 TREZIREA DIN ABUZ

Cu cartea de față, Autorul te conduce cu profesionalism printr-o

expunere fluidă, complexă, bine fundamentată în domeniul ei, dar cu o
abordare colocvială, pe înțelesul fiecăruia, a ceea ce presupune
Trauma și multiplele forme de Abuz.

Cu o dexteritate remarcabilă, acesta dezvoltă sensibila temă a

Traumei, precum și Ieșirea din țesătura inextricabilă a unor
comportamente și atitudini deviante, frecvent manifestate în mediile
creștine și la care au fost expuși mulți oameni onești, căutători de
Dumnezeu și Mântuire.

Materialul este atât de necesar deoarece oferă un instrument

definitoriu pentru identificarea Abuzurilor psihice și spirituale,
precum și pașii care conduc la Conștientizarea vindecătoare a trăirilor
traumatice. Și mai oferă o perspectivă ce lipsește, dar este necesară
Bisericii din România, tocmai pentru că este scrisă de un Pastor și
Psihoterapeut, al cărui empirism este brodat pe vernacularul spiritual
românesc…!

În definitiv „Trezirea din Abuz” este o pledoarie pentru Viața

Nouă trăită cu integritate și demnitate, în Sănătate Divină!”

Aurel Bahnru, licențiat în Psihologie Teologie și RISE,

Master în Psihologie Clinică și Consiliere Psihologică,
Psihoterapie Sistemică, Doctor în Psihosociologia Familiei

7
 VASILE EMIL BÎRLEA

Abuzul spiritual și emoțional este un fenomen prezent în prea

multe biserici și grupări religioase contemporane, dar de cele mai
multe ori este neidentificat, ignorat, tolerat sau chiar deificat. În
„Trezirea din Abuz” pastorul Vasile Emil Bîrlea adresează acest
subiect în detaliu, avertizând cititorii că „această carte nu va fi foarte
agreată de către liderii spirituali manipulatori, toxici și abuzivi” (11),
dar menționând că este dispus sa își ia riscul de a nu fi marcat cu note
bune în cataloagele celor „care poartă măști religioase” (11).

După peste 45 de ani de slujire în domeniul muzical, în urma

multor experiențe trăite pe fond abuziv, aș fi tentat să afirm că această
carte a fost scrisă prea târziu, pentru că unii care deja au plătit prețul
greu în tranșeele slujirii nu mai pot da timpul înapoi. Dar rezist acestei
ispite și, gândindu-mă la generațiile viitoare care se formează
emulativ, și vor continua să ucenicizeze pe următorii, cred că mai
există mult ce încă se poate salva și restaura. Da, cred și nădăjduiesc
că acest material va face o diferență semnificativă în viața multor
credincioși, slujitori, leviți și chiar va schimba unele sisteme autoritar-
abuzive prezente în multe biserici cu care chiar se defilează pe
platforma instituțională sau corporală a acelor biserici. Vorbind de
experiența în domeniul muzicii, mai precis ca lider de închinare, așa
cum autorul menționează, este drept de menționat faptul că abuzul
spiritual funcționează în ambele sensuri (14), și paște pe orice
credincios, indiferent de poziția lui/ei ierarhică sau chiar spirituală în
biserică. Liderii muzicali pot să fie abuzatori/manipulatori/insultători
– asupra echipei cu care lucrează sau chiar întregii congregații sau
chiar ei pot să fie cei abuzați/manipulați/insultați – de către cei ce au
autoritate deasupra peste ei. Dar, fără îndoială, am remarcat cu tristețe
un stereotip foarte evident. Și anume, „lăutarii” (muzicienii) sunt cei
dispensabili și ne-esențiali de care ne folosim atâta vreme cât

8
 TREZIREA DIN ABUZ

potrivesc sistemului abuziv, sau până ne place de ei, iar „popii”

(pastorii) sunt singurii care Îl reprezintă epifanic pe Isus/Cuvântul, ei
nu doar au întotdeauna dreptate, dar au și ultimul cuvânt. Bineînțeles
că acest aspect cancerigen a produs multă scindare, durere și rupere de
relații de-a lungul deceniilor. Multe răni au rămas nevindecate,
slujitori cu potențial și chemare au fost aruncați la gunoi după ce au
fost convinși ei înșiși că nu mai au valoare, iar diavolul continuă să
fure cel mai prețios aspect al slujirii bisericii: închinarea!

Citind cu atenție „Trezirea din Abuz” și remarcând felul cum este

structurată, pot să afirm confident și cu bucurie că accentul ei nu se
conturează în jurul „abuzului” ci mai degrabă al „trezirii” din abuz.
Este de fapt un motiv pentru care personal vă recomand s-o citiți cu o
minte deschisă, urmând să trageți concluziile pe parcurs. Rugăciunea
mea pentru toți creștinii și mai ales toți liderii este să riscăm în a ne
testa atât reciproc cât și la nivel personal cu toată sinceritatea folosind
materialul prezentat de pastorul Bîrlea și să recunoaștem cine suntem.
Urmând apoi să identificăm trauma, cauzatorii și recipienții, totul în
frică de Domnul având ca scop restaurarea, vindecarea și Glorificarea.

Petrișor Bodea, worship pastor la Cross Mountain Church în

San Antonio Texas, Bachelor in theology (Ekklesia ITP),
Double Bachelor in Music and Worship Theology (Vanguard
University), Master in Pastoral Christian Ministry
(John Rawlings School Of Divinity)

9
 VASILE EMIL BÎRLEA

PREFAȚĂ

Dragi cititori,

Aceastăa carte s-a născut în urma interacțiunii prin consiliere cu

oameni abuzați spiritual dar și a observării atente a acestui fenomen
de-a lungul anilor în cadrul unor grupări religioase, comunități și
interacțiuni cu lideri abuzivi.

Sunt conștient de faptul că ceea ce o persoană numește „abuz

spiritual” altă persoană percepe probabil ca fiind doar un dezacord, cel
mult unul acut. Diferența de percepție poate să aibă la bază mai multe
cauze pe care le voi aminti în această carte însă, cu toate acestea, nici
una dintre percepții nu trebuie să diminueze sau să minimizeze
cazurile reale de abuz spiritual. Vă invit prin intermediul acestei
lucrări să vă formați deprinderi de bază necesare pentru a ști cum
trebuie să recunoașteți și să ajungeți în cele din urmă, prin
discernământ și cunoașterea detaliată a faptelor, să vă pronunțați fără a

10
 TREZIREA DIN ABUZ

greși când aveți de-a face cu un abuz spiritual și când aveți de-a face
doar cu un dezacord.

De-a lungul anilor în slujirea pastorală m-am ocupat și continuu

să mă ocup de diverși oameni care sunt răniți, traumatizați, disperați
sau dezorientați în viață. Să asculți aproape zilnic povești de viață
triste și dureri sufletești nu este întotdeauna plăcut, însă consider că a
le sluji acestor oameni răniți și traumatizați este un mod de a-L sluji
pe Dumnezeu și este în spiritul Scripturii care ne învață să ne iubim
aproapele și să îl ajutăm în mai multe moduri pentru a i se putea
vindeca și restaura inima zdrobită. Deși de la începutul slujirii mele
am fost orientat spre oamenii care nu Îl cunoșteau pe Dumnezeu și nu
aveau o relație personală cu El, periodic Duhul Sfânt îmi aducea în
cale oameni care proveneau din medii ale bisericii legaliste unde erau
abuzați spiritual și, implicit, aceasta se reflecta și în psihicul lor,
afectându-le grav gândirea și emoțiile și, în cele din urmă, întreg
comportamentul. Mulți dintre aceștia ajunseseră să nu-și mai trăiască
viața, nu se mai puteau bucura de ea, ci erau victimele abuzului
spiritual direct sau mai subtil al liderilor și al sistemelor așa-zis
„spirituale” pe care le-au urmat ani de zile. Să nu vă imaginați că cei
pe care Dumnezeu mi i-a scos în cale au fost doar oameni fără cultură,
needucați sau de la periferia societății… ba dimpotrivă, cei despre
care vorbesc (și foarte mulți la număr) erau și sunt oameni educați,
sinceri și căutători de Dumnezeu.

În anul 1993, o tânără profesoară la un liceu de prestigiu din oraș

își practica de 8 ani profesia cu excelență dar trăia continuu sub
condamnarea pastorului care susținea pasajul din 1 Corinteni 1:26-31
ca fiind un motiv pentru care un creștin nu trebuie să aibă un nivel
înalt de educație laică. După ce a început să participe la întâlnirile
bisericii pe care o păstoream și după un timp scurt de consiliere
biblică a fost eliberată de legalismul în care era înrobită. Când
capacitatea și abilitățile ei au fost puse și în slujba lui Dumnezeu,
plângând mi-a spus într-o duminică dimineață: „Toți acești ani am

11
 VASILE EMIL BÎRLEA

trăit sub legi și reguli stricte care în loc să mă ajute să mă apropii de

Dumnezeu și să Îl iubesc și mai mult, m-au făcut să trăiesc în frică și
condamnare continuă și era cât pe ce să renunț la profesia pe care o
îndrăgeam așa de mult și pentru care m-am pregătit ani de zile.
Datorită hărțuielilor gândurilor legaliste care îmi rulau continuu în
minte eram împinsă uneori de o forță condamnatoare din interior să
îmi curm viața căci nu mai știam dacă Dumnezeu mă mai iubește.
Acum sunt foarte fericită și împlinită, Îl iubesc pe Dumnezeu și știu că
sunt iubită de EL, iar profesia mi-o pot practica fără condamnare.”
De fapt, după eliberarea ei de abuzul spiritual în care a trăit,
Dumnezeu a ajutat-o să evolueze și mai mult profesional, astfel ca în
1998 a ajuns directoarea unui liceu renumit din Baia Mare.

Un bărbat dintr-o altă biserică, implicat în conducerea acelei

comunități, care a fost invitat de un prieten să participe la una din
adunările noastre de închinare, a fost așa de răscolit în interiorul inimii
de Duhul Sfânt încât la un interval de o săptămână a mers la liderul lui
spiritual să își mărturisească păcatul sexual în care căzuse cu un an în
urmă. Până atunci nu avusese niciun regret față de fapta sa și nici nu
considera că este un lucru chiar așa de păcătos ceea ce făcuse. Îmi
amintesc că la finalul mesajului din acea seară i-am îndemnat pe
oameni să-și mărturisească păcatele conform 1 Ioan 1:7-10 și am
explicat și cum să o facă (unele detalii sunt în cartea pe care am scris-
o pe această temă „Dacă ne mărturisim păcatele”, carte apărută la
Editura Letras - România unde se găsește în varianta electronică, dar
cartea este distribuită și în majoritatea librăriilor creștine în variantă
imprimată). Surprinderea lui a fost mare când a aflat că în urma
mărturisirii i s-a interzis orice drept în biserică și a fost pedepsit
pentru 2 ani să nu mai participe la cina Domnului, fiindu-i recomandat
cu caracter de obligativitate să stea în toți acești ani pe ultima bancă
din biserică, ca semn că a păcătuit. A ajuns ca în 3 săptămâni întreaga
comunitate să îl ocolească și să-l stigmatizeze, ba chiar să-și bată joc
de el, primind bilețele scrise cu referință la pedeapsa veșnică și

12
 TREZIREA DIN ABUZ

judecata neiertătoare a lui Dumnezeu care îl aștepta. În mai puțin de 3

luni a ajuns într-o agonie sufletească și depresie greu de imaginat. A
hotărât să mă contacteze, să îmi ceară să mă rog pentru el și să-l ajut
să înțeleagă unde a greșit: când a ascuns păcatul sau când și l-a
mărturisit. Desigur că am acordat mare atenție unui astfel de om
abuzat spiritual, care trăia în condamnare continuă din partea a sute de
oameni însă, paradoxal, dar nu de mirare, în interior acest om sincer
era liber de păcatul mărturisit și hotărât să trăiască o viață sfântă și
plăcută lui Dumnezeu. În ședințele de consiliere și în rugăciunile care
au urmat și-a aliniat gândirea și înțelegerea perspectivei bibliei asupra
păcatului și iertării autentice pe care Dumnezeu o promite. Acest
bărbat nu numai că și-a revenit din depresia în care intrase în urma
stigmatizării liderilor spirituali, dar a reușit și să-i iubească pe cei care
l-au condamnat. După aproximativ 5 ani, printr-o împrejurare, a ieșit
la iveală tristul fapt că oameni din conducerea acelei biserici legaliste
trăiau la rândul lor în păcate (imorale) bine ascunse și camuflate (până
atunci) deși în discursurile lor legaliste condamnau aspru pe cei care
practicau exact ceea ce chiar ei făceau la „întuneric”. Acest bărbat însă
a devenit eliberat de povara păcatelor, a primit sfințirea lucrată de
sângele Domnului Isus Hristos și a ajuns, la 3 ani de la acel
eveniment, să devină un slujitor foarte bun și dedicat într-o altă
biserică. Acum el îi ajută pe cei căzuți în robia păcatelor sexuale
pentru eliberare spirituală și vindecare interioară. Iată ce face
Dumnezeu cu un om care nu-și ascunde păcatul la adăpostul
religiozității. „Cine își ascunde fărădelegile nu propășește, dar cine
le mărturisește şi se lasă de ele capătă îndurare.”(Proverbele 28:13)

Un alt exemplu este al unei doamne mai în vârstă care a avut o

întâlnire personală cu Dumnezeu în mijlocul unor probleme de
sănătate. Prin mila Celui Atotputernic a fost vindecată supranatural și
s-a pocăit, devenind o voce neobosită înspre prietenele ei pentru a le
face de cunoscut voia lui Dumnezeu și vestea bună a Evangheliei. Era
profesoară de chimie, iar acum fiind pensionară avea timp și dragoste

13
 VASILE EMIL BÎRLEA

mare să răspândească vestea bună. Într-una din zile a fost invitată de o

prietenă la o altă biserică din oraș. Mi-a povestit apoi cum primul
lucru care a șocat-o la intrarea în acea biserică a fost faptul că pastorul
care întâmpina oamenii la ușă în acea dimineață de duminică,
cunoscând povestea ei și știind că face parte din biserica pe care o
păstoream, i-a atras aspru atenția asupra bijuteriilor pe care le purta. I-
a mai spus că a purta bijuterii o face să fie o „Izabelă” și că cei care
poartă bijuterii nu vor intra în Împărăția Cerurilor. Întreg programul
care a urmat a fost o expunere la mesaje legaliste din care rezulta clar
că mântuirea se obține prin fapte și respectarea legii. Această
respectabilă doamnă mi-a spus mai apoi „Pastore, mulțumesc lui
Dumnezeu că am înțeles din Efeseni 2:8 că nu mă pot mântui singură
și că nu am căzut în capcana legalismului religios, pot să trăiesc
focusându-mă pe Hristos și pe lucrarea lui desăvârșită.”

În anul 1992, trei tineri care aparțineau unei congregații

încorsetată în foarte multe seturi de reguli și tradiții religioase au venit
la mine într-o duminică să îmi spună că liderii lor spirituali le-au
interzis să asculte orice muzică necreștină și, evident, să participe la
orice fel de concert de muzică necreștină. Chiar și concertele de
muzică creștină trebuiau să le selecteze în funcție de ținuta celor care
cântă și genul de muzică. Acești tineri erau atunci elevi la liceul de
muzică din oraș, iar audiția și participarea la concerte era parte din
curriculumul liceului. Erau buni instrumentiști și elevi de succes însă
presiunea liderilor spirituali asupra părinților lor și apoi tensiunea
creată între părinți și acești tineri, datorate legalismului, aproape că i-a
determinat să ia decizia de a renunța la liceul de muzică, deși nu era
ceea ce își doreau. Pentru că au dorit să afle și punctul meu de vedere
asupra situației lor destul de stresante, am acceptat să stăm de vorbă,
dar mai întâi cu părinții acestor tineri excepționali și apoi împreună cu
toții, desigur. Am adus în discuție perspectiva Bibliei asupra situației
lor și, deși nu a fost foarte simplu, au reușit să înțeleagă în cele din
urmă care este diferența dintre procesul de educație în care erau

14
 TREZIREA DIN ABUZ

implicați copiii lor și implicarea în genurile de muzică care nu aduc

glorie lui Dumnezeu. În toate aceste cazuri și sute de alte situații de
abuz spiritual am observat că acele tipare de gândire de tip radical,
sectar sau exclusivist care s-au imprimat de-a lungul anilor în mințile
oamenilor nu sunt ușor de înlăturat deoarece ele au devenit întărituri și
obstacole în cunoașterea Adevărului. Deși nu a fost ușor, acei părinți
au reușit în cele din urmă să înțeleagă că voia lui Dumnezeu era ca
tinerii lor să se pregătească în acel liceu de muzică iar mai târziu la
Conservatorul de Muzică. Bucuria lor a fost și este imensă când peste
mulți ani copiii lor au ajuns să cânte laudele lui Dumnezeu în concerte
creștine de mare amploare din țară și străinătate și aceasta deoarece au
acumulat o pregătire muzicală de nivel înalt, care a cucerit prin talent
și mesaj inimile a sute de necredincioși.

La exemplele anterioare de abuz spiritual, manipulare și hărțuire

mentală asupra credincioșilor pot adăuga exemple de situații mult mai
grave pe care le-am întâlnit, unele chiar cu consecințe imprevizibile
pentru cei care nu reușesc să se elibereze din aceste capcane ale
legalismului. Deseori am văzut în fața mea la consiliere oameni
disperați plângând, speriați și în crize de anxietate care îmi
împărtășeau cuvinte și fraze ale liderilor spirituali care le-au amprentat
gândirea și au declanșat frica de sistemul religios de care aparțineau:
„Dacă părăsești biserica aceasta îți vei pierde mântuirea”; „Dacă nu
mă asculți pe mine ca lider al tău, ești un rebel plin de duhuri
necurate”; „Trebuie să ții seama de prorocia pe care ți-am spus-o și
să faci întocmai cum îți voi spune dacă vrei să-ți meargă bine”; „Nu
te întâlni cu credincioși din altă biserică, ca să nu te influențeze”;
„Nu ai voie să citești alte cărți în afară de Biblie sau cărțile pe care
noi ți le recomandăm.” Lista ar putea să continue cu alte și alte
afirmații și constrângeri religioase impuse. Acum când scriu despre
aceste lucruri îmi vine în minte cazul unor frați care erau așa de
abuzați spiritual de către părinții lor cu privire la faptul că Domnul
Isus revine, încât au ajuns să nu mai aibă nici un vis, nici o viziune

15
 VASILE EMIL BÎRLEA

pentru viața lor și întregul stil de viață al familiei a ajuns să se

degradeze inimaginabil fiindcă erau convinși de părinții lor că nu mai
merită să facă nimic semnificativ pentru viitorul lor (cum ar fi
educația) deoarece Domnul Isus „este la ușă”. Și acești tineri au intrat
pe ușa bisericii unde păstoream în anii 1994 și au găsit, după spusele
lor, o oază de speranță și viață normală. La foarte scurt timp părinții
le-au interzis să mai frecventeze serviciile de închinare ale bisericii
noastre, cu amenințări că îi renegă ca și copii și că dacă vor continua
astfel vor trebui să-și caute chirie unde să trăiască. A urmat
aproximativ un an în care veneau la biserică fără știrea părinților lor,
însă în cele din urmă s-au mutat în alte țări unde unul dintre ei,
datorita abuzului spiritual suferit în sânul familiei, a întors spatele lui
Dumnezeu, iar ceilalți doi prin harul lui Dumnezeu au reușit să se
integreze în biserici sănătoase ale căror slujitori s-au ocupat de
vindecarea lor interioară.

Anticipez așadar că această carte nu va fi foarte agreată de către

liderii spirituali manipulatori, toxici și abuzivi însă nu-mi pasă demult
de părerea celor care poartă măști religioase. De asemenea, anticipez
că această carte va fi o binecuvântare pentru mulți care au suferit abuz
spiritual și încă nu știu cum să se elibereze și să-și vindece traumele
interioare. Ba, mai mult, chiar mă rog lui Dumnezeu ca această carte
să ajute pe foarte mulți să identifice în comunitățile lor dacă liderii
spirituali își manipulează sau abuzează în vreun anume fel oamenii pe
care îi conduc sau, de ce nu, să descopere cu bucurie că sunt lideri cu
adevărat spirituali și dedicați sincer cauzei Împărăției lui Dumnezeu.
Îl iubesc prea mult pe Dumnezeu ca să nu ascult de El, dar și oamenii
care, fiind sinceri în căutările lor, cad în capcanele liderilor abuzivi și
nu mai știu cum să scape din ele. Prin această carte caut să informez
pe cât mai mulți despre pericolul abuzului psihic și spiritual și să le
prezint formele acestuia care devin tot mai subtile, mai diverse și din
păcate tot mai des întâlnite. Din nefericire, când oamenii realizează că
au fost folosiți și abuzați, este prea târziu și am întâlnit multe cazuri în

16
 TREZIREA DIN ABUZ

care unii și-au pierdut banii, familia și au ajuns la tulburări mintale

destul de grave. Este o bucurie și un lucru sfânt să te închini lui
Dumnezeu cu rezultatul muncii tale (banii), însă în acest sens, ca să te
protejezi de orice capcană a unor sisteme religioase, te sfătuiesc să-ți
însușești învățătura biblică despre cum să te închini lui Dumnezeu
financiar. Nu vrei să afli într-un târziu că ai susținut financiar un
sistem religios corupt și lideri abuzatori și toxici. La fel te încurajez să
procedezi și în educația copiilor, care trebuie să iți simtă dragostea și
purtarea de grijă părintească, să nu crească sub presiunea regulilor și
standardelor unor așa-ziși lideri spirituali habotnici care vor să impună
modul de creștere a copiilor în reguli și sisteme religioase stricte, pe
când ei au falimentat în educația propriilor lor copii. Mulți părinți și-
au pierdut copiii la adolescență ținându-i încorsetați în astfel de reguli
impuse de unii lideri religioși și au regretat amarnic mai târziu.
Aceasta pentru că relația lor a ajuns în cele din urmă să fie ruptă și
iremediabilă datorită faptului că în copilărie au fost strict încadrați în
tipare ce li se impuneau de către lideri ai căror copii nu se încadrau
deloc tocmai în ceea ce ei cereau altora.

Nu mă mir că unii se îndepărtează de anumite biserici care le

promit acceptare, creștere spirituală și prietenie, dar în schimb oferă
critică, abuz și exploatare. Biserica Domnului Isus Hristos este menită
să fie un loc al restaurării, al vindecării, al acceptării în dragoste și al
binecuvântării, însă acel loc deseori este compromis de prezența unor
lideri abuzivi și toxici. Un loc în care se declară că familiile vor fi
întărite, prețuite și protejate, dar în schimb sistemul religios respectiv
le slăbește unitatea prin diverse regulamente religioase, le diminuează
valoarea și în unele situații chiar le dezbină. Un loc care pretinde că
ascultă de cuvântul lui Dumnezeu, dar în practică folosesc Cuvântul
împotriva celor care nu sunt de acord cu ei sau pun la îndoială regulile
impuse de ei. Un loc în care vestea bună a unui Salvator bun și iubitor
este neclară în mesajul conducătorilor care controlează, traumatizează
suflete și se auto-înalță cerând în mod subtil slujirea propriilor

17
 VASILE EMIL BÎRLEA

interese. Un loc care se dorește a fi o casă a prieteniei, dar e un loc al

trădării. Ei bine, acel loc ar putea fi o pretinsă biserică creștină sau un
cult religios dar probabil numai atât și nimic mai mult.

Dragul meu cititor, dacă ai fost cumva expus unor abuzuri

spirituale de orice formă, nu doar că nu trebuie să-ți fie frică de
amenințările lor, ci trebuie să-ți faci timp să cunoști adevărul despre
aceste acțiuni subtile de manipulare și să te relaxezi, să te destinzi și
să iei hotărârea de a te detașa total de acele medii infecte spiritual.
Aceste medii spirituale i-au manipulat pe unii financiar, psihic și
spiritual până acolo că și-au distrus viața sau trăiesc într-o continuă
încordare sub amenințarea călcării regulilor, poruncilor și tradițiilor
omenești nereușind să-și trăiască propria viață fericită și liberă.

„Isus le-a răspuns: „Fățarnicilor, bine a prorocit Isaia despre

voi, după cum este scris: ‘Norodul acesta Mă cinstește cu buzele, dar
inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, dând
învățături care nu sunt decât niște porunci omenești.’ Voi lăsați
porunca lui Dumnezeu și țineți datina așezată de oameni, precum
spălarea urcioarelor și a paharelor, și faceți multe alte lucruri de
acestea.” El le-a mai zis: „Ați desființat frumos porunca lui
Dumnezeu ca să țineți datina voastră.” (Marcu 7:6-9)

Rugăciunea mea este să înțelegi esența mesajului acestei cărți și

să fii ajutat să identifici dacă ești prins imperceptibil sau deplin
conștient în capcana abuzului spiritual ca să ajungi cât mai repede să
te eliberezi prin cunoașterea cuvântului lui Dumnezeu. Isus ne spune
că „vom cunoaște adevărul și adevărul ne va face liberi.” (Ioan 8:32)

18
 1

DE CE O ASTFEL DE CARTE?

O carte despre fenomenul abuzului spiritual ar trebui să fie pe

raftul fiecărui pastor sau lider spiritual dar în același timp să fie
disponibilă și congregației. Aceasta deoarece abuzul spiritual
funcționează în ambele sensuri: congregațiile / bisericile pot abuza de
pastori, iar pastorii pot abuza de biserici /congregații. Dar ca să fac și
mai complexă situația legată de abuz vă voi spune din observație
personală dar și din constatarea multor lideri de biserici, că, și
membrii unei congregații se pot abuza unii pe alții. Astfel, abuzul
spiritual poate fi perceput deseori și ca o formă de abuz emoțional și
psihologic dar care are la bază pretexte biblice cu scop manipulativ.
Acest fel de abuz se caracterizează printr-un model sistematic de
comportament coercitiv și de control într-un context religios.

Abuzul spiritual poate avea un impact profund dăunător asupra

celor care îl experimentează.

19
 VASILE EMIL BÎRLEA

Acest abuz poate include:

- manipulare și exploatare,
- responsabilitate forțată,
- cenzura luării deciziilor,
- cerințe pentru păstrarea tăcerii și a unor secrete,
- constrângere de a se conforma,
- interzicerea de a pune întrebări incomode incluzând
cele de dare de socoteală a abuzatorului,
- control prin utilizarea textelor sacre (versete biblice)
sau a învățăturii,
- cerința de ascultare radicala față de lider (abuzator),
- sugestia că abuzatorul are o poziție „divină”,
- izolarea ca mijloc de pedeapsă, superioritatea, elitismul
și desigur multe altele.

O astfel de carte este necesară pentru prevenția abuzurilor sau

identificarea acestora în contextul în care un lider sau o anumită
persoană exercită direct sau indirect abuz spiritual.

Suntem în același timp cu toții conștienți că, odată identificat un

fenomen de abuz spiritual, problema nu va fi ușor de rezolvat
deoarece primul lucru pe care abuzatorul îl va face va fi negarea. Este
nevoie în multe cazuri de intervenția unui prieten înțelept și cu
discernământ care să-l ajute să-și dea seama că se află într-o situație
de abuz spiritual și mulți dintre cei abuzați vor trebui în cele din urma
să petreacă timp cu un consilier specializat. Poate totuși unii nu vor
apela la un consilier, deși ar fi înțelept, iar prin conținutul acestei cărți
caut să pun la dispoziția celor aflați în situații de abuz spiritual
informațiile și soluțiile utile pentru a identifica și a se elibera din
capcana abuzurilor.

De ce o carte despre abuzul spiritual? Pentru că mulți nu

20
 TREZIREA DIN ABUZ

realizează ce li se întâmplă în preajma unor persoane implicate în

ocultism sau spiritism, cum ar fi vrăjitori, ghicitori, guru, pretinse
mediumuri spirituale sau clarvăzători. Pe de altă parte, într-un context
creștin, liderii abuzivi din punct de vedere spiritual pot include
pastori, tele-evangheliști, învățători, proroci, mentori, consilieri, etc.
Prejudiciul cauzat de abuzul spiritual în acest caz este o consecință a
egoismului, dorinței de impunere sau control din postura uneia din
aceste slujiri amintite.

O carte despre deconspirarea complexității abuzului spiritual

ajută nu numai la identificare dar și la eliberarea de sub dominarea
nebiblică a liderilor dictatori și abuzivi deoarece atât legalismul
religios, cât și controlul minții sunt explorate și identificate ca
instrumente adesea folosite pentru a asupri oamenii sau pentru a-i ține
în dependență nedumnezeiască.

Abuzul spiritual are un efect devastator asupra oamenilor datorită

faptului că deseori se plasează asupra liderilor spirituali un nivel
foarte ridicat de încredere care ar trebui să fie onorat din partea lor.
Când o astfel de încredere este încălcată prin abuz, rana produsă în
suflet este foarte profundă. Uneori rana este atât de profundă încât
persoana rănită nu mai poate avea încredere niciodată în niciun fel de
autoritate spirituală legitimă. Pe lângă teama nesănătoasă și deziluzia
față de autoritățile spirituale, persoanei abuzate spiritual îi poate fi
greu să se mai încreadă chiar și în Dumnezeu. Apar obsesiv întrebări
de genul „De ce a permis Dumnezeu să mi se întâmple așa ceva?"

O corectă informare despre abuzul spiritual ajută cititorul să

identifice acea credință toxică și să facă distincția dintre o credință
sănătoasă și o religiozitate greșită care îi poate prinde pe credincioși
într-o practică dependentă de religie și nu de Dumnezeu. Poate ajuta la
identificarea modului în care o slujire dezechilibrată a unor biserici și
conducătorii acestora lipsiți de scrupule își pot conduce discipolii
departe de Dumnezeu, într-o experiență a pustiei, ducându-i pe mulți

21
 VASILE EMIL BÎRLEA

la disperare.

Doresc să ajut cititorii să găsească speranța pentru o revenire la o

credință autentică, sănătoasă, care poate da sens și bucurie vieții. Caut
prin această carte să vă ajut să vă debarasați de acea credința toxică și
să vă aduc înapoi la un echilibru real în care să privim liderii nu ca pe
super oameni sau ca pe Dumnezeu, ci ca pe niște îndrumători
responsabili, care trebuie să fie smeriți și să lucreze în interesul voii
lui Dumnezeu, nu al lor personal.

22
 2

ABUZUL SPIRITUAL ÎN SPECTRUL ALTOR

ABUZURI ȘI VIOLENȚE

Știți că milioane de oameni suferă zilnic de diferite tipuri de

abuzuri? De-a lungul anilor, așa cum am menționat mai sus, în
practica consilierilor și psihoterapiei pastorale am întâlnit mulți
oameni abuzați. Spectrul abuzurilor și violențelor este foarte divers și
poate porni de la violența domestică, care include abuzul și violența
fizică, financiară, emoțională, sexuală, verbală, etc. până la abuzul
legat de domeniul religios. În mod normal majoritatea oamenilor nu
știu că există un tip de abuz în locurile religioase. În afară de abuzurile
amintite, abuzul spiritual aduce victimelor efecte psihologice nedorite
și acestea, credeți-mă, nu sunt ușor de vindecat. Este descurajant
faptul că liderii autorității divine profită necuvenit de victimele lor și
promovează autosatisfacția lor sau împlinirea propriilor agende în
numele divinității. Este adesea dificil pentru aceste victime ale
abuzului spiritual să găsească ajutor, deoarece majoritatea liderilor
religioși învață că Dumnezeu care este mereu iubitor și milostiv
dorește de la cei păgubiți sau agresați să trăiască în iertare, evitând

23
 VASILE EMIL BÎRLEA

denunțarea abuzatorilor.

În această carte voi prezenta mai multe lucruri despre abuzul

spiritual și despre cum oamenii pot evita să fie victime ale
circumstanțelor religioase abuzive. Cu toate acestea, eliberarea de
abuz spiritual depinde de ceea ce potențialele victime vor face în cele
din urmă cu aceste informații. În orice caz, victima abuzului spiritual
poate fi chiar liderul religios sau deseori adepții. Ateiștii și majoritatea
filozofilor au indus de-a lungul timpului o optică a lor, în așa fel încât
oamenii să ajungă să considere religia ca pe un instrument de control.
Mă refer aici la diversitatea de religii nu numai la creștinism. S-ar
putea să fie ceva adevăr în această afirmație, deoarece, în practicile
spirituale adepții își admiră conducătorii pentru îndrumarea divină și
deseori auzim despre victime ale abuzurilor spirituale în diferite
religii. Recent chiar am urmărit un film inspirat dintr-o situație reală
de viață, în care o doamnă respectabilă, chiar la o vârstă înaintată,
continua să fie traumatizată în interiorul ei de abuzul spiritual/religios
de care a avut parte în copilărie. Am înțeles că sunt multe filme care
au ca pivot sau acțiune principală forme diverse de manifestare a
sindromului traumei religioase și abuzuri din zona spirituală. Mai nou
auzim la știri cum unele religii, sub pretextul ecumenismului
interconfesional și inter-religios, fac pact cu noile ideologii „politic-
corecte” și le impun enoriașilor să creadă noi forme de raportare la ce
înseamnă azi structura unei familii și a libertăților morale. În New
Age există un spectru larg de astfel de relații așa-zis „ecumenice”,
cum ar fi de exemplu Chrislamul (creștinism combinat cu islam) unde
conceptul despre familie este deformat în detrimentul ideii că suntem
cu toții o mare familie și că trebuie să ascultăm și să urmam
instrucțiunile marilor lideri care conduc aceste comunități deoarece ei
au „lumina”. Pe de altă parte, este ușor de constatat faptul că mulți
lideri spirituali ai unor secte sau confesiuni, în special cele pseudo-
creștine, acționează ca „guverne pământești” asupra adepților. Liderul
abuziv își îndoctrinează în exces adepții și caută imperceptibil să

24
 TREZIREA DIN ABUZ

denatureze atributele adevăratei evlavii. De obicei, abuzatorii

spirituali sunt obsedați de cunoștințele lor spirituale esoterice iar
aceștia interpretează greșit și folosesc greșit învățăturile lui Dumnezeu
în treburile și interesele lor private. Victimele sunt conduse
imperceptibil printr-o relație ghidată înspre închisorile mentale de
abuz și control. Abuzatorii spirituali hrănesc mințile victimelor cu
doctrine greșite și contexte înșelătoare pe care le folosesc în numele
lui Dumnezeu. Ei deformează adevărul lui Dumnezeu pentru
câștigurile lor egoiste - bani, putere, respect și ego. Multe organizații
religioase propovăduiesc doctrine care promovează superioritatea de
gen în relații, xenofobia, antisemitismul, șovinismul sau alte ideologii
nebiblice.

De obicei, asupritorii și victimele abuzului spiritual trebuie să-și

trateze mințile, deoarece spiritualitatea și credințele religioase au fost
făcute pentru ca oamenii să se bucure de relația lor cu Dumnezeu și
nimeni nu ar trebui să fie rob unor doctrine mai ales impuse din
interese meschine. În acest sens consilierii și psihologii recomandă să
apeleze la ajutor specializat atât victimelor, cât și autorilor abuzului
spiritual. În comunitatea ta caută să te alături acelor grupuri interactive
care sărbătoresc diversitatea și diferențele individuale și nicidecum
celor care șablonează totul după tiparele de gândire ale unui lider
religios.

25
 3

NU TOȚI LIDERII SUNT ABUZIVI

În zilele de azi sunt mulți lideri minunați înzestrați de Duhul lui

Dumnezeu cu înțelepciune, abilități, daruri spirituale și capacități
extraordinare, pentru a fi binecuvântare pentru trupul lui Hristos care
este Biserica Sa universală. Astfel, întâlnim adesea oameni ai lui
Dumnezeu cum ar fi: învățători, pastori, evangheliști, profeți și
apostoli, prezbiteri, diaconi, lideri de departamente, misionari și lista
de slujitori ar putea continua cu oameni sfinți și cu adevărat pocăiți
prin care Dumnezeu lucrează cu mare putere, slujitori cu motivații
foarte sincere și cu practici biblice. Cu toate acestea, este important să
cunoașteți semnele abuzului spiritual pentru a vă menține în echilibru
și în siguranță în lumea spirituală.

Este întotdeauna înțelept să analizezi cu mare atenție atât ceea ce

ți se predică, cât și ceea ce vezi în jur și să îți asumi toate alegerile pe
care le faci la un moment dat. Aceasta chiar dacă primești îndrumare
de la un lider mai experimentat decât tine. Aduceți-vă aminte de
caracteristica creștinilor din cetatea Bereea despre care apostolul
Pavel, prin doctorul Luca, menționează în Faptele Apostolilor că

26
 TREZIREA DIN ABUZ

aveau o inimă mai aleasă datorită faptului că ei primeau cu bucurie și

râvnă mesajul Evangheliei dar mergeau acasă să studieze și să vadă
dacă ceea ce li se predica este conform adevărului. „Frații au trimis
îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Bereea. Când au sosit, au
intrat în sinagoga iudeilor. Iudeii aceștia aveau o inimă mai aleasă
decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna şi cercetau
Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este așa.”
(Fapte 17:10-11). Există, în schimb, și azi, la fel ca în biserica primară
„oameni lesne crezători” care urmează lideri cu notorietate fără să
pună la îndoială ceea ce aceștia proclamă sau învață. Romani 16:17-18
ne încurajează astfel: „Vă îndemn, fraților, să vă feriți de cei ce fac
dezbinări şi tulburare împotriva învățăturii pe care ați primit-o.
Depărtați-vă de ei. Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos,
Domnul nostru, ci pântecelui lor şi, prin vorbiri dulci şi amăgitoare,
ei înșală inimile celor lesne crezători.”

Majoritatea învățătorilor spirituali, vindecători și slujitori în

general își fac lucrarea bine, din dorința sinceră de a ajuta și de a fi o
binecuvântare pentru cei din jur. Cei mai mulți nu sunt animate de o
mare dorință de afirmare, bogăție sau influență și poate unii chiar
deloc, însă există și unii care doar după aceasta umblă. Tocmai de
aceea este bine să fiți selectiv cu privire la bisericile sau grupurile
cărora vă alăturați, fără să fiți paranoici că pretutindeni există lideri
rău-intenționați sau vicleni. Însă dacă tu cunoști și observi pericolele
posibilele ale abuzului spiritual din timp, vei preveni răul atât pentru
tine, cât și pentru alții. Din păcate, dacă ești o persoană extrem de
sensibilă și empatică probabil vei ceda în fața unor grupuri sau lideri
care te vor „cuceri” prin farmecul și bunăvoința lor de la început și vei
ceda, devenind poate inconștient o pradă a unui sistem religios.
Desigur că nu este o predicție și nici nu îți doresc așa ceva, ba
dimpotrivă, îți doresc ca Dumnezeu să-ți dea discernământ spiritual ca
timpul, banii și resursele tale să fie direcționate spre un „pământ bun”
și spre locuri de unde Împărăția lui Dumnezeu să fie extinsă în mod

27
 VASILE EMIL BÎRLEA

sănătos și biblic. Dar pentru a evita căderea ta în vreo capcană

imprevizibilă în faza de început, trebuie să nu treci cu vederea
semnele de avertizare din dorința poate de a evita un conflict, din frică
sau posibilă respingere.

Susțineți în rugăciune pe acei lideri care fac lucrarea lui

Dumnezeu cu dragoste și în care nu ați identificat tendințe de
manipulare sau abuz, tocmai pentru a nu fi ispitiți de diverse
împrejurări să ajungă să fie corupți în vreun fel. Nu toți liderii sunt
abuzivi!

28
 4

DEFINIȚII ȘI TERMENI SPECIFICI

În cartea aceasta veți întâlni unii termeni poate nefamiliari

vocabularului uzual creștin biblic însă foarte relevanți pentru
înțelegerea abuzului psiho-spiritual. De fapt, terminologia acestora și
unele expresii sau noțiuni este folosită din perspectiva literaturii de
specialitate, însă au totuși corespondență în zeci de exemple biblice.
Relațiile interumane au fost dintotdeauna supuse în anumite situații
unor presiuni, abuzuri, manipulări sau hărțuiri. În Biblie, ca un fir
roșu, găsim din Geneza până la Apocalipsa prezente abuzurile psiho-
spirituale și cred că ne sunt lăsate ca exemple, fie să învățăm din
acestea prevenindu-le, protejându-ne, fie să fim învățați cum să ne
eliberam cu ajutorul înțelepciunii oferite de Duhul Sfânt.

De la începutul creației observăm faptul că intenția lui Dumnezeu

nu a fost ca omul să stăpânească peste om, ci omul să stăpânească
peste creație: „Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul
Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peștii
mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste
toate târâtoarele care se mișcă pe pământ.” (Geneza 1:26). În actul

29
 VASILE EMIL BÎRLEA

ispitirii omului în Eden, și apoi implicit al căderii, observăm că este

prezentă atât sămânța răzvrătirii cât și a stăpânirii sau dominării peste
alții. Cuvântul „hamas” îl găsim pentru prima dată în cartea Geneza 3-
4 și se referă la stăpânirea omului peste om. Această stăpânire a
omului peste om va prinde valențe și dimensiuni inimaginabile care
vor avea în mare parte la bază manipularea și abuzul fizic, psihic și
spiritual. Planul lui Dumnezeu nu era ca omul să stăpânească peste
om, iar silnicia la care s-a ajuns, corelată cu decăderea morală, a dus
la hotărârea lui Dumnezeu de a distruge lumea prin potop. Sămânța
aceasta a abuzului și dominării omului peste om încolțește din nou la
scurt timp după potop prin Ham și urmașii lui, respectiv de la Canaan
și continuând în special cu Nimrod cuceritorul. Interesant este că totul
pornește de la blestemul pe care Noe l-a rostit peste Ham, cuvinte pe
care Noe știa bine că nu avea voie să le rostească ca lider spiritual și
cap de familie. Nu intru acum în detalii legate de blestem și
binecuvântare, însă recomand celor interesați cartea „Binecuvântare
sau blestem” scrisă de Derek Prince în care sunt explicate multe cauze
ale blestemelor și mijloacele de eliberare puse la dispoziție de
Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă nu ai la îndemână acest autor și această
carte, poți să răsfoiești titlurile si conținuturile multor altor cărți care
dezbat această temă, cărți care sunt la dispoziție în librăriile creștine.
Sunt tot mai multe astfel de cărți chiar foarte bune, practice și la
îndemâna oricui dorește să învețe, pe baza Bibliei, cum să se elibereze
de sub blesteme.

În continuare voi menționa și explica câțiva dintre cei mai

frecvenți termeni pe care îi veți întâlni în această carte, iar cu mulți
dintre aceștia vă veți întâlni și în eventualele ședințe de consiliere:

- Traumă psihologică, traumă spirituală și traumă

religioasă
- Tulburarea de stres post-traumatic (PTSD)
- Terapia traumei
- Tulburările mintale

30
 TREZIREA DIN ABUZ

- Psihoterapia și consilierea pastorală

- Mecanisme de apărare psihologice
- „Culture change”
- Tulburarea mintală
- Tulburarea de identitate disociativă
- Tulburarea de depersonalizare-derealizare
- Gândirea critică
- Sindromul traumei religioase
- Atașamentele
- Structura metafizică a minții: conștientul,
subconștientul și inconștientul

Trauma poate fi definită ca o leziune fizică sau psihică. Inițial

termenul a fost utilizat de către medici pentru a se desemna leziunea
fizică bruscă provocată asupra unui pacient de către un factor agresiv
extern (accident sau o agresiune violentă). Ulterior termenul s-a extins
și în psihologie. Trauma este percepută ca o experiență ieșită din
comun, vitală, cu o intensitate puternică și care modifică, pe termen
lung, modalitatea de înțelegere de sine și a lumii înconjurătoare. Ca
rezultat, toată structura psihică se modifică, iar omul acționează și se
comportă în continuare într-un mod diferit. Din punct de vedere
medical termenul de traumă este echivalent cu cel de rană. În schimb,
traumatismul este echivalent cu boală generată ca efect al acelei răni.
Termenul de traumatologie se referă la studiul traumelor naturale și a
celor provocate de oameni, al consecințelor lor în plan medical sau
psihobiologic.

Trauma psihologică este un tip de deteriorare a psihicului care se

produce ca urmare a producerii unui atac asupra psihicului uman.
Psihologii au definit trauma ca un eveniment de o intensitate foarte
mare, eveniment care apare în viața individului și care depășește
posibilitățile sale de adaptare. În general acest eveniment neplăcut
generează o sensibilizare excesivă a individului la emoțiile ulterioare.

31
 VASILE EMIL BÎRLEA

Atunci când trauma duce la stres post-traumatic, daunele pot implica

schimbări fizice la nivelul creierului uman, schimbări de natură
chimică, care afectează capacitatea persoanei de a face față în mod
adecvat stresului și care, pe termen lung, generează efecte patogene
durabile.

CE ESTE TRAUMA SPIRITUALĂ?

Pentru a înțelege trauma spirituală, trebuie mai întâi să ajungem

să înțelegem natura spiritului în ființele umane. Deși spiritul (duhul)
este în strânsă comuniune cu psihicul, totuși sunt două părți distincte.
Unii teologi le asociază ca fiind una (conceptul dihotomic), în timp ce
alții le consideră distincte (conceptul trihotomic). Sensul cuvintelor
„suflet” şi „spirit” sunt similare în felul în care sunt utilizate în viața
spirituală a credinciosului. Ele sunt însă diferite în ceea ce privește
sensul lor. „Sufletul” reprezintă modalitatea orizontală a omului de a
vedea si percepe lumea prin intermediul simțurilor empirice (mă refer
la cele 5 simțuri), a rațiunii, voinței și emoțiilor. „Spirit/duh”
reprezintă modalitatea verticală a omului prin care intră în relație cu
Dumnezeu și are următoarele coordonate: intuiție, conștiință,
comuniune, revelație, iluminare, inspirație. Este important să
înțelegem că ambii termeni se referă la partea imaterială a oamenilor,
însă numai „spiritul/duhul” se referă la umblarea sau relaționarea
oamenilor cu Dumnezeu. Cuvântul „suflet” se referă la umblarea
omului în lume, atât sub aspect material cât şi imaterial. Spiritul este
acea parte a umanității care ajunge la ceea ce se află dincolo de ceea
ce se vede sau se poate percepe empiric (simțul tactil, auzul, văzul,
mirosul și gustul).

Am observat că cele mai multe resurse privind traumele spirituale

vor asocia spiritualul cu religiosul, dar acest lucru este greșit. Uneori
se pot asocia dar alteori nu. Pe parcursul cărții veți observa diferențele

32
 TREZIREA DIN ABUZ

la care voi face referințe specifice. Convingerile religioase sunt o

modalitate de a ne conecta la spiritual, dar ele nu sunt una și același
lucru. Cele mai multe religii ale lumii cred că propriile lor credințe sau
convingeri religioase sunt singura cale de a se spiritualiza, dar acest
lucru, de asemenea nu este corect. Religia este o punte de legătură cu
spiritualul, dar spiritualul se află dincolo de religie. Din păcate, în
căutarea duhovnicului și duhovnicescului, putem deveni atașați de
pod, în loc să trecem peste el.

Spiritualitatea ar putea fi definită ca „un sistem de credință

interioară care oferă unui individ cu sens și scop în viață, un sentiment
de sacralitate a vieții, precum și o viziune pentru binele lumii”. Alte
definiții subliniază „o legătură cu ceea ce transcende sinele.”
Cercetătorii din domeniul spiritualității au sugerat trei dimensiuni utile
pentru a ne gândi la spiritualitatea cuiva: convingerile, practicile
spirituale și experiențele spirituale. Trauma spirituală, deci, este atunci
când ceva rănește spiritul.

CUM ARATĂ TRAUMA RELIGIOASĂ?

Traumele religioase rezultă dintr-un eveniment, o serie de

evenimente, relații sau circumstanțe în cadrul sau legate de credințe,
practici sau structuri religioase care sunt experimentate de un individ
ca fiind copleșitoare sau perturbatoare și care au efecte adverse de
durată asupra bunăstării fizice, mentale, sociale, emoționale sau
spirituale a unei persoane.

Traumele religioase apar atunci când experiența religioasă a unei

persoane este stresantă, degradantă, periculoasă, abuzivă sau
dăunătoare. Experiențele religioase traumatice pot dăuna sau amenința
să dăuneze sănătății și siguranței fizice, emoționale, mentale, sexuale
sau spirituale a cuiva. O traumă religioasă poate fi identificată prin
confuzie în gândire (negru vs. alb, bine vs. rău), poate apărea în urma

33
 VASILE EMIL BÎRLEA

unor conflicte cu oameni din comunitate sau cu învățături religioase,

incapacitatea de a mai discerne adevărul de fals, incapacitatea de a
avea încredere în sine și o căutare constantă a clarificărilor dar fără
vreo finalitate.

Tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) este o

psihopatologie care apare ca o consecință a trecerii prin momente
traumatice și ale căror simptome pot rămâne dăunătoare calității vieții
persoanei ani de zile sau chiar decenii. De fapt, nu este neobișnuit ca o
traumă apărută în copilărie să condiționeze modul de a fi și de a simți
al unei persoane odată ce aceasta a intrat în stadiul maturității.

Exista trei tipuri principale de traume: acute, cronice și complexe.

Trauma acută rezultă dintr-un singur incident. Traumele cronice sunt
repetate și prelungite, cum ar fi violența domestică sau abuzul.
Trauma complexă este expunerea la evenimente traumatice variate și
multiple, adesea de natură invazivă, interpersonală.

Terapia traumei este un proces continuu care pornește de la

înțelegerea traumelor. Ieșirea dintr-o traumă nu se poate întâmpla la
nivel cognitiv, întrucât trauma nu constă în primul rând din gândurile
pe care nu le poți suporta, ci din sentimentele de neîndurat și reacțiile
corporale generate de acestea. Toate sfaturile bine intenționate sau
propriile intenții de a considera trauma trăită ca făcând parte din
trecut, de a nu se mai preocupa cu ea, de a nu se mai gândi la ea, nu
servesc până la urmă la nimic din punct de vedere terapeutic.
Discutarea despre traumă ajută doar foarte puțin, dacă nu chiar deloc.
Trauma a creat o ruptură în unitatea dintre corp, suflet și spirit, iar
aceasta ruptură trebuie vindecată pentru ca senzațiile corporale,
sentimentele și gândurile să se armonizeze din nou. Acesta este
motivul pentru care trebuie să ajungem încă o dată la acele sentimente
și reacții corporale care au fost prezente în situația inițială a traumei și
care mai sunt încă prezente, însă încapsulate și izolate undeva în corp,
în minte și în emoții. De aceea terapia traumei este un proces pe

34
 TREZIREA DIN ABUZ

termen mediu si lung.

35
 VASILE EMIL BÎRLEA

Tulburările mintale. Ce sunt tulburările mintale sau psihice?

Tulburările psihice sunt caracterizate de probleme ale minții
(gândurile) și ale stării de spirit (sentimentele) cu care oamenii se
confruntă de-a lungul timpului. Ele nu sunt bine înțelese din punct de
vedere al cauzelor, dar simptomele acestor probleme psihice sunt
valabile și bine cunoscute din punct de vedere științific.
Exemplele de boli psihice includ depresia, tulburările de
anxietate, tulburări de dispoziție, psihozele, schizofrenia, tulburare de
stres post-traumatic, tulburările de alimentație și comportamentele de
dependență. Mulți oameni experimentează probleme mintale din când
în când. Cu toate acestea, anumite îngrijorări se transformă în boli
mintale atunci când semnele și simptomele actuale provoacă un stres
constant și afectează capacitatea de funcționare.
O tulburare de sănătate mintala vă poate produce o stare extrem
de proastă și poate provoca probleme în viața de zi cu zi, cum ar fi la
școală, la locul de muncă sau în relații. În cele mai multe cazuri,
simptomele pot fi rezolvate doar cu o combinație de medicamente și
psihoterapie.

PSIHOTERAPIA ȘI CONSILIEREA PASTORALĂ

Psihoterapia și consilierea pastorală reprezintă abordări

terapeutice care consideră credințele și practicile religioase ca fiind
integrate în psihologia și dimensiunea socială a comportamentului
uman. Abordarea psihoterapeutică pastorală îmbină terapia și
spiritualitatea, utilizând atât metodele terapeutice psihologice
tradiționale, cât și resursele biblice, cum ar fi rugăciunea, lecturi din
Scriptură sau participarea la viața comunității religioase.

În cazul consilierii pastorale, terapeutul este o persoană cu

educație atât în slujirea religioasă/biblică, cât și în știința
comportamentului uman. Denumirea „pastoral” se referă la
responsabilitatea preotului sau pastorului consilier față de persoanele

36
 TREZIREA DIN ABUZ

consiliate și la atitudinea sa de slujire. Consilierul oferă sprijin și

înțelegere pacienților, concentrându-se pe adevărurile Bibliei, pe
credință, compasiune, tehnici și experiențe spirituale, în special cele
legate de lucrarea Duhului Sfânt.
Atât consilierea cât și psihoterapia pastorală se referă la asistarea
persoanei din perspectiva biblică pentru a-și modifica atitudinile și
comportamentul. Totuși există anumite deosebiri în privința finalității,
adresabilității și metodologiei tratamentului. Consilierea psihologică
are durată scurtă sau medie și se axează pe o problemă anume din
prezentul pacientului; psihoterapia tratează tulburările emoționale și
mentale, analizează și interpretează anumite aspecte ale vieții
pacientului din trecut și prezent.
După ce evaluează problema pacientului, consilierul pastoral își
bazează demersurile pe cunoașterea Bibliei, pe teoriile psihologice,
principiile credinței pe care o slujește și dimensiunea culturală a
problemei pentru a recomanda mijloacele de intervenție adecvate.
Acestea variază între consiliere individuală, terapie de grup, terapie de
cuplu, consiliere familială, ghidare spirituală, etc. Este important
istoricul religios al pacientului și al familiei sale, precum și modul în
care acesta a contribuit la formarea aspectelor patologice sau
dezadaptative ale comportamentului și gândirii pacientului. Credințe
eronate despre sine sau ceilalți pot fi rezultatul unei confuzii teologice
întreținute de familie sau de instituții religioase.
Psihoterapia și consilierea pastorală se diferențiază de celelalte
abordări terapeutice prin respectarea orientării spirituale sau religioase
a pacientului, precum și prin efortul de a face pacientul să-și
recunoască și să-și folosească resursele sale spirituale. Consilierul
pastoral este elementul de legătură dintre pacient și comunitatea
spirituală. Obiectivul de bază al consilierii pastorale este funcționarea
psihosocială optimă, prin obținerea stării de sănătate psihică,
dezvoltare personală și prevenție.

37
 VASILE EMIL BÎRLEA

MECANISME DE APĂRARE PSIHOLOGICĂ

Chiar dacă pentru unii cititori poate părea inutil acest capitol,
totuși pentru consilierii creștini și, în general, pentru cei care se
angajează în ajutorarea și recuperarea persoanelor abuzate,
cunoașterea acestora va fi de mare folos în înțelegerea victimelor
abuzului spiritual/religios. Deseori persoanele abuzate folosesc în mod
inconștient diverse mecanisme de apărare tocmai pentru a se proteja
de șocul emoțional, frustrarea sau anxietatea la care sunt expuse. Deși
pentru început este normală și chiar utilă folosirea acestor mecanisme
de apărare (în mod instinctiv), totuși fenomenul psihologic al acestora
trebuie înțeles de persoanele în cauză cu scopul de a putea ieși din
blocajele și capcanele în care au fost prinse, mai ales dacă persoanele
rămân blocate în ele pentru mult timp.

Mecanismele de apărare sunt răspunsuri psihologice inconștiente

care protejează oamenii de sentimente de anxietate, de amenințări la
adresa stimei de sine și de lucruri la care nu vor să se mai gândească
sau de care să se mai preocupe. Mecanismele de apărare sunt procese
și strategii psihice care survin în mod inconștient prin care încercăm
să disimulam (camuflăm), să reducem sau să evităm conflictul,
frustrarea, anxietatea sau stresul pe care le simțim că se apropie
iminent de noi. Apărarea are întotdeauna la bază un conflict între
pulsiuni (instincte) și legile morale sau sociale, adică ceea ce în mod
conștient considerăm acceptabil, și are ca scop menținerea echilibrului
psihic și evitarea neplăcerii (a afectelor negative). Sunt practic o
modalitate de a privi felul în care oamenii se distanțează de o
conștientizare deplină în ceea ce privește gândurile neplăcute,
sentimentele și comportamentele lor. Ele sunt niște tactici dezvoltate
de Ego pentru a se proteja de anxietate. Aceste mecanisme de apărare
sunt de fapt, în ultimă instanță, o formă de auto-păcălire. Totuși, deși
orice om le folosește la un moment dat unii se camuflează în aceste
mecanisme de apărare și prin aceasta fug din fața realității și, în
consecință, nu pot face față provocărilor care apar. Pe de altă parte, cei

38
 TREZIREA DIN ABUZ

care evită să le folosească se expun anxietății și unele evenimente sau

vești extrem de dure pot crea șocuri așa de puternice încât persoana în
cauza să sufere enorm sau chiar sa ducă la deces.

Întrebarea care se ridică acum este: Cât de important și

constructiv este pentru tine să eviți adevărul și confruntarea cu
realitatea? Personal cred că de răspunsul la această întrebare depinde
capacitatea fiecăruia de a identifica modul în care oamenii încearcă să
se păcălească singuri dar și să treacă cât mai bine peste șocuri
emoționale sau peste evenimente neplăcute.

Deși nu toate aceste mecanisme de apărare psihologică sunt

activate în cazul experiențelor traumelor și abuzurilor religioase sau
spirituale, totuși am considerat că este important să le amintesc foarte
pe scurt pe fiecare deoarece foarte multe dintre acestea sunt activate în
mod inconștient atunci când persoana abuzată este expusă abuzului
psiho-spiritual.

Vă prezint mai jos câteva exemple de astfel de mecanisme de

apărare, clasificate în trei mari categorii:

- Mecanisme psihice de autoapărare primare / imature care

sunt mai degrabă procese care se produc instant, sunt non
reflexive: negarea, regresia, refularea, proiecția,
formațiunea reacțională, datul în spectacol, disocierea,
devalorizarea, autosabotarea, confuzia.
- Mecanisme psihice de autoapărare mai avansate:
intelectualizarea, raționalizarea, reprimarea, deplasarea,
anularea retroactivă, reorientarea, idealizarea și
omnipotența, răscumpărarea, procrastinarea.
- Mecanisme psihice de apărare mature și productive:
asertivitatea, sublimarea, compensarea, umorul,
altruismul.

39
 VASILE EMIL BÎRLEA

Aș dori să menționez faptul că deși mecanismele de apărare

primare sunt mai eficiente și mai la îndemână, într-un anume fel, pe
termen scurt, decât cele mature, totuși a te refugia sau a te apăra
continuu prin intermediul acestora, te poate ține într-o stare limitativă
de elevare spirituală și psihică. Acest lucru coroborat cu tendința
societății actuale spre gratificare imediată (satisfacerea imediată a
dorințelor) explică de ce mulți oameni continuă să le folosească pe
acestea deși au trecut demult de perioada copilăriei.

MECANISME DE APĂRARE PRIMARE / IMATURE

CARE SUNT MAI DEGRABĂ PROCESE INSTANT, NON
REFLEXIVE

• NEGAREA. Este probabil unul dintre cele mai cunoscute

mecanisme de apărare, folosit adesea pentru a descrie situații în care
oamenii par incapabili să înfrunte realitatea sau să recunoască un
adevăr evident. Negarea este un refuz categoric de a admite sau de a
recunoaște că ceva a avut loc sau se întâmplă în prezent. Persoanele
care trăiesc cu dependență de droguri sau alcool neagă adesea că au o
problemă, în timp ce victimele evenimentelor traumatice pot nega
faptul că evenimentul a avut loc vreodată. Negarea funcționează
pentru a proteja ego-ul de lucrurile cu care persoana nu poate face
față.

• REGRESIA. Atunci când o persoana se confruntă cu evenimente

stresante, acesta abandonează uneori strategiile de adaptare și revine
la modelele de comportament folosite mai devreme în fazele de
dezvoltare. De exemplu, la auzul unor vești rele o persoană ar putea
recurge imediat la plâns, sentiment de sufocare, mâncat excesiv, fumat
intens, poate deveni foarte agresivă verbal sau să aibă o înclinație spre
o ordine excesivă sau dimpotrivă, spre dezordine.

40
 TREZIREA DIN ABUZ

• REFULAREA se referă la împingerea unor trăiri psihice în afara

conștiinței sau pur și simplu ignorarea lor. Dacă o pulsiune
instinctuală amenință în vreun fel, ea trebuie să fie reprimată, iar
modul de a face acest lucru este să nu te gândești la ea. De exemplu,
dacă un gând de neconceput este îngropat destul de adânc, nu există
niciun risc ca el să aibă efecte, deci el nu va provoca anxietate sau
vreo dificultate. Așa se întâmplă (credea psihologul Sigmund Freud)
dacă refularea are succes. Mintea conștientă va fi cruțată de durerea
sau de disconfortul confruntării cu părțile periculoase și inconfortabile
ale psihicului. Dar dacă refularea este incompletă sau eșuează și
impulsurile interzise reapar în minte, poate apărea anxietatea sau
teama. Dorința sau pulsiunea instinctuală se comportă ca o plută sau
ca o minge ținută sub apă. Ea amenință că se va ridica la suprafață în
lipsa exercitării unei presiuni constante din partea persoanei pentru a o
menține în jos.

• PROIECȚIA este un mecanism de apărare care apare atunci când

oamenii evită evaluarea negativă de sine, identificând propriile lor
gânduri sau acțiuni neplăcute la alte persoane. De exemplu, un student
care trișează va spune că „toată lumea trișează”. Un bărbat care își
înșală soția pare cu adevărat surprins să afle că unii oameni sunt fideli.

• FORMAȚIUNEA REACȚIONALĂ este un mecanism de apărare

interesant, dacă luăm în considerare logica lui Freud. Aceasta, constă
în faptul că o persoană se apără de gândurile sau impulsurile sale
inacceptabile, transformându-le în opusul lor la suprafață. Eul se
fortifică astfel în punctul său cel mai slab. Freud a spus că formațiunea
reacțională are un caracter compulsiv sau excesiv. Formațiunea
reacțională este formată din doua procese: dezinvestirea unei
reprezentări interzise și reinvestirea într-o reprezentare contrarie.
Formațiunea reacțională ca mecanism de apărare ajută la formarea
trăsăturilor de caracter, însă, dusa la extrem duce la apariția nevrozei
obsesionale. Atunci când formațiunea reacțională devine prea rigidă
avem de-a face cu cazuri patologice de nevroze obsesionale. Este

41
 VASILE EMIL BÎRLEA

cazul multor pacienți care fiind obsedați de curățenie și de microbi se

spală pe mâini până când ajung să-și provoace răni sau devin atât de
pasionați de această activitate încât orice alt lucru trece pe plan
secund. În concluzie, formațiunea reacțională poate fi un mecanism de
apărare util, însă, ea poate duce la fel de bina la dezadaptare atunci
când este dusă la extrem.

• DATUL ÎN SPECTACOL. Acest mecanism psihologic de

apărare presupune afișarea unui comportament extrem prin care
persoana respectivă reușește să-și exprime gânduri sau emoții pe care
nu le-ar putea exprima într-un alt mod. Persoana fie va sparge un
obiect aflat la îndemână, fie va lovi agresiv cu piciorul sau cu pumnul
sau va muta obiecte de la locul lor iar in urma acestor acțiuni se va
simți mai bine și mai ușurată, întrucât gestul i-a servit ca supapă de
eliberare a tensiunii. Datul în spectacol însemnă de fapt transformarea
unui conflict interior, conflict provocat de regulă de frustrare, în
agresiune exterioară.

• DISOCIEREA. Traumele din copilărie determină adesea apariția

acestor mecanisme de disociere și în situații extreme pot duce chiar la
apariția tulburării multiple de personalitate sau a tulburării disociative
de personalitate. Disocierea survine atunci când persoana pierde
legătura cu sine și devine pierdută în timp și spațiu. Disocierea deși
este similară cu clivajul poate, în cazuri extreme, să implice afectarea
memoriei referitoare la evenimente din cauza deconectării Sinelui de
evenimentul șocant la care persoana a fost expusă.

• DEVALORIZAREA. Acest mecanism de apărare psihologică

presupune atribuirea de caracteristici negative sau reprobabile asupra
propriei persoane sau asupra altora (percepuți, de regulă, ca aflați în
competiție cu acea persoană). Scopul este pedepsirea persoanei sau
minimalizarea efectelor acțiunilor sale.

• COMPARTIMENTALIZAREA este o formă mai ușoară de

42
 TREZIREA DIN ABUZ

disociere în care doar anumite părți ale persoanei sunt extrase și

văzute ca fiind separate de întreg. Această separare îi permite
persoanei să-și păstreze imaginea de sine chiar în fața dovezilor
contrare. Spre exemplu, o persoană, religioasă bunăoară, care se
consideră extrem de morală dar care își înșală partenerul (partenera)
prin compartimentalizare nu este nevoită să se confrunte cu realitatea
că poate nu are standarde morale chiar atât de înalte.

• AUTO-SABOTAREA se manifestă atunci când o persoană este

ferm convinsă că va da greș, deși realitatea îi dă semne că va avea
succes, acea persoana se poate auto-sabota pentru a-și reconfirma
convingerea, chiar dacă acțiunile sale vor duce în final la un
deserviciu sau la pierderi.

• CONFUZIA apare de regulă atunci când negarea nu mai este

posibilă. Persoana primește dovezi clare că ceea ce crede nu este
conform cu realitatea însă alege să stagneze în confuzie. Această stare
poate amâna pe termen nelimitat momentul schimbării convingerilor.

MECANISME DE AUTOAPĂRARE MAI AVANSATE

 INTELECTUALIZAREA. Utilizarea gândirii abstracte excesive

pentru a evita sentimente neplăcute. Intelectualizarea ca mecanism de
apărare înseamnă de fapt eliminarea totală a emoțiilor din ecuație prin
accentuarea excesivă a logicii și rațiunii în fața unui impuls sau a unei
situații imposibil de acceptat sau suportat. De exemplu, o persoană
care primește un diagnostic medical de boală în stadiu terminal, în loc
să-și exprime tristețea, durerea sau furia, alege să-și consume toată
energia căutând soluții sau intervenții medicale salvatoare.

 RAȚIONALIZAREA: justificarea unor atitudini, credințe sau

comportamente inacceptabile spre a le face tolerabile pentru propria
persoană. Raționalizarea ajută la controlarea remușcărilor și la

43
 VASILE EMIL BÎRLEA

evitarea rușinii. Deci, prin intermediul raționalizării ca mecanism de

apărare psihologică, persoana găsește o explicație pentru o situație
confuză.

 REPRIMAREA este un tip de mecanism de apărare psihologică

care presupune alungarea anumitor gânduri, sentimente sau îndemnuri
din conștiința conștientă. Scopul acestei forme de apărare este de a
elimina dorințele sau gândurile inacceptabile din mintea conștientă
pentru a preveni sau a minimiza sentimentele de anxietate. Acest
proces implică împingerea gândurilor dureroase sau deranjante în
inconștient, pentru a nu le mai cunoaște. Pe termen scurt reprimarea
poate să ajute însă persoana în cauză nu poate evita la nesfârșit
confruntarea. Actele ratate sunt o formă de reprimare. Când uiți să faci
un lucru pe care nu vrei să-l faci de fapt (cum ar fi de exemplu să
mergi la medic la un consult amănunțit) vorbim atât de reprimare, cât
și de act ratat.

 DEPLASAREA este un mecanism de apărare psihologică în care

sentimentele negative sunt transferate din sursa originală a emoției
către o persoană sau un obiect mai puțin amenințător. Emoțiile
negative provocate de sursa sentimentelor sunt în schimb
redirecționate către un înlocuitor mai puțin puternic. Acest obiectiv
poate lua forma unei persoane sau chiar a unui obiect. Această apărare
permite individului să-și acționeze emoțiile într-un mod care reduce
șansele de repercusiuni negative.

 ANULAREA RETROACTIVĂ este încercarea de a nega

implicațiile sexuale, agresive sau rușinoase ale unui comentariu sau
comportament anterior prin elaborare, clarificare sau o acțiune opusă.

 IDENTIFICAREA PROIECTIVĂ. ESTE un mecanism ce

constă dintr-o fantasmă în care subiectul își imaginează că intră total
sau parțial în interiorul celuilalt, încercând astfel să se debaraseze de
sentimentele și pulsiunile simțite ca indezirabile și încercând în acest

44
 TREZIREA DIN ABUZ

mod să-i facă rău celeilalte persoane, să o posede și să o controleze.

Acest fenomen este atât un mecanism de apărare intra-psihic cât și un
tip de comunicare interpersonală și implică un comportament straniu.
Multe persoane au experiența proiecției în contextul unei povești de
dragoste care pălește. Persoana care dorește să pună capăt relației o
acuză pe cealaltă că „se comportă amuzant sau ciudat" sau că „vrea să
rupă relația", când de fapt ea este cea care are această trăire.

 REORIENTAREA presupune exprimarea gândurilor sau

emoțiilor față de o cu totul altă persoană decât sursa acelor gânduri
sau emoții. Reorientarea se produce mai ales în cazul în care persoana
percepe ca pe un pericol faptul de a-și exprima acele trăiri față de
sursa lor reală. De exemplu, un bărbat care se înfurie la serviciu pe
șeful său vine acasă și își bate nevasta sau copiii sau este agresiv cu
animalele pentru că se teme că dacă s-ar certa cu șeful, ar putea să fie
concediat. Copiii care practică bullying-ul folosesc reorientarea;
pentru a face față abuzurilor de acasă, încep să îi chinuie pe alți copii
la școală.

 IDEALIZAREA: Atribuirea unor calități perfecte sau aproape

perfecte altor persoane, ca o modalitate de a evita anxietatea sau
sentimentele negative, cum ar fi disprețul, invidia, furia.

 SOMATIZAREA SAU CONVERSIA. Conversia durerii

emoționale sau a altor trăiri afective în simptome fizice și
concentrarea atenției persoanei asupra problemelor somatice (mai
degrabă decât asupra celor intra-psihice). Uneori, deși medicii nu
reușesc să pună nici un diagnostic, persoana în cauză manifestă câteva
simptome fizice precum febra sau anumite dureri. Prin conversie, un
simptom psihic este transpus într-unul fizic, astfel încât, deși nu există
o cauză în organism, acesta resimte stresul nu pe cale psihologică, ci
prin boli. Dacă medicul nu pare să găsească o cauză pentru simptome,
trebuie luată în considerare și posibilitatea existenței unei alte surse de
stres.

45
 VASILE EMIL BÎRLEA

 GÂNDIREA OPTIMISTĂ. Pare ideal să fii optimist, însă prea

multă viziune a părții pline a paharului este tocmai o distorsionare a
realității, așadar este considerat un mecanism de apărare. Este bine să
vedem lucrurile într-o lumină bună, însă sunt situații în care trebuie să
considerăm și consecințele.

 FANTASMA SCHIZOIDĂ. Este de fapt retragerea în propria

lume internă pentru a evita anxietatea legată de situațiile
interpersonale. Persoana în cauză are tendința de a se retrage într-o
fantezie sau în starea de a „visa cu ochii deschiși”, făcând abstracție
de situația sau de emoția care a condus la starea de stres.

MECANISME DE APĂRARE MATURE

 INTROIECȚIA reprezintă un mecanism psihic de apărare care

constă în procesul de asimilare a eului unei alte persoane cu scopul de
a-l înțelege cât mai bine. Mecanismul introiecției poate fi pus în
strânsă legătură cu mecanismul proiecției. Dacă proiecția presupune
proiectarea în exterior, introiecția presupune proiectarea în interior.
Vorbim despre introiecție atunci când o persoană asimilează ceva din
exterior ca și cum i-ar aparține - îl adoptă și îl asumă. Introiecția
acționează cu un scop precis și anume, apărare împotriva angoasei dar
și intensificarea funcțiilor psihice. Introiecția are și forme care nu au
ca scop apărarea și care fac parte din dezvoltarea normală.

 IDENTIFICAREA este un mecanism de apărare prin care

subiectul, la nivel inconștient, adoptă ca proprii unul sau mai multe
atribute care aparțin altei persoane. Astfel, are loc o transformare,
parțială sau totală, după modelul celui/celei cu care s-a identificat. În
timp ce introiecția duce la o reprezentare internalizată trăită ca un
"altul", identificarea este trăită ca parte a Sinelui. Și identificarea
poate avea alte funcții decât cea de apărare, în cadrul dezvoltării
normale.

46
 TREZIREA DIN ABUZ

 IZOLAREA AFECTULUI. Separarea unei idei de starea afectivă

asociată acesteia pentru a evita un tumult emoțional.

 SEXUALIZAREA. Atribuirea unei semnificații sexuale unei

relații sau unui comportament, pentru a transforma o experiență
negativă într-una excitantă și stimulatoare sau pentru a înlătura
anxietățile asociate cu relația respectivă.

 UMORUL. Găsirea unor elemente comice și/sau ironice în

situațiile dificile, pentru a reduce afectele neplăcute și disconfortul
personal. Acest mecanism permite, de asemenea, luarea unei distanțe
și un grad de obiectivitate față de evenimente, astfel încât persoana
poate reflecta asupra celor ce se întâmplă.

 ASCETISMUL. Încercarea de a elimina aspecte plăcute ale vieții

datorită conflictelor interne produse de acea plăcere. Acest mecanism
poate sluji scopurilor transcendentale sau spirituale, precum în celibat.

 ALTRUISMUL. Dedicarea persoanei nevoilor altora peste și

dincolo de propriile nevoi. Comportamentul altruist poate fi pus în
serviciul problemelor narcisice, dar poate, de asemenea, să fie sursa
unor mari realizări și contribuții constructive pentru societate.

 ANTICIPAREA. Întârzierea gratificării imediate prin planificare

și reflectare asupra viitoarelor realizări și succese.

 SUBLIMAREA reprezintă transformarea scopurilor condamnabile

din punct de vedere social sau inacceptabile din punct de vedere intern
într-unele acceptabile social.

 CULTURE CHANGE. Schimbarea culturală este un termen

folosit în elaborarea politicilor publice care subliniază influența
capitalului cultural asupra comportamentului individual și comunitar.
S-a numit uneori repoziționarea culturii, ceea ce înseamnă
reconstrucția conceptului cultural al unei societăți. Ea pune accent pe

47
 VASILE EMIL BÎRLEA

determinanții capitalului social și cultural ai luării deciziilor și asupra

modului în care aceștia interacționează cu alți factori, cum ar fi
disponibilitatea informațiilor sau stimulentele financiare cu care se
confruntă indivizii pentru a determina comportamentul.

CE ESTE O BOALĂ SAU TULBURARE MINTALĂ?

Specialiștii o definesc drept o disfuncție semnificativă la nivelul

gândirii, al echilibrului afectiv şi al comportamentului cuiva. Această
stare patologică afectează considerabil capacitatea persoanei de a
relaționa cu alții şi de a face față provocărilor vieții.

Simptomele pot varia ca durată şi intensitate de la un individ la

altul, în funcție de tipul de tulburare şi de situația personală a
fiecăruia. Aceste boli pot apărea la orice fel de oameni, indiferent de
sex, vârstă, cultură, naționalitate, religie, nivel de educație sau de trai.
Tulburările mintale nu sunt rezultatul unei slăbiciuni sau al unui
defect de personalitate. Dacă au parte de o bună îngrijire medicală,
bolnavii pot fi tratați şi ajutați să se bucure de o viață productivă, plină
de sens.

TULBURAREA DE IDENTITATE DISOCIATIVĂ este o

afecțiune mentală din categoria tulburărilor disociative care implică
un sentiment de deconectare, de discontinuitate, de disociere a
identității de sine. Persoanele care suferă de această afecțiune pierd
contactul cu realitatea, ceea ce le afectează funcționarea normală.
Caracteristica fundamentala a tulburării disociative de identitate
constă în prezența a două sau chiar mai multe stări de personalitate
distincte sau trăirea unei experiențe de posedare. Cel mai adesea,
persoanele cu tulburare de identitate disociativă au o personalitate
principală, care poate fi pasivă, dependentă și deprimată. În schimb,
personalitățile alternative pot avea vârste și genuri diferite și prezintă
diferite stări, sentimente și preferințe. Aceste personalități preiau

48
 TREZIREA DIN ABUZ

controlul în mod succesiv, transformând comportamentul unei

persoane. Manifestarea evidentă sau latentă a acestor stări de
personalitate variază însă în funcție de motivațiile psihologice, de
nivelul curent de stres, de cultură, de conflictele interne și dinamica
lor, precum și de labilitatea emoțională. Atunci când o personalitate
nu este folosită, ea disociază sau se detașează și nu știe ce s-a
întâmplat cât timp a lipsit. Disocierea se dezvoltă de obicei ca o
reacție la evenimentul traumatizant, reprezentând un mecanism de
apărare dezadaptativ care îndepărtează amintirile traumatizante de
câmpul conștiinței.

TULBURAREA DE DEPERSONALIZARE-
DEREALIZARE este o afecțiune mentală din categoria tulburărilor
disociative care implică sentimentul de detașare de propria persoană,
senzația că te observi pe tine însuți din exterior. Persoanele care suferă
de această afecțiune pierd contactul cu realitatea, ceea ce le afectează
funcționarea normală. Episoadele de depersonalizare sunt
caracterizate prin sentimentul de irealitate, de detașare sau de lipsa de
familiaritate față de propriul eu sau față de unele aspecte ale acestuia.
El/ea se poate simți detașat subiectiv de anumite aspecte ale sinelui,
cum ar fi: sentimentele (scăderea intensității emoțiilor: „Știu că am
sentimente dar nu le simt”), gândurile („Gândurile par să nu fie ale
mele”, „capul mi se pare plin cu vată”), întregul corp sau porțiuni ale
acestuia, ori senzații (tactile, proprioceptive, foame, sete, libido).
Individul poate prezenta scăderea conștiinței de acțiune (se simte ca
un robot, ca un sistem automat, lipsa controlului vorbirii sau a
mișcării). De asemenea, deseori folosesc expresii de genul „sunt
nimeni” sau „sunt cineva foarte important” etc. dar și revendică
„experiențe extracorporale”. Episoadele de derealizare se
caracterizează prin sentimentul irealității sau al detașării de mediu sau
prin lipsa de familiaritate față de mediu, iar mediul este reprezentat de
indivizi, obiecte sau tot ce îl înconjoară. Individul se simte ca și cum
ar fi în ceață, într-un balon, sau ca și cum s-ar interpune un voal sau

49
 VASILE EMIL BÎRLEA

un perete de sticlă între el și lumea înconjurătoare. Mediul poate fi

perceput ca lipsit de culoare sau de viață, deoarece derealizarea poate
fi însoțită deseori de distorsiuni vizuale, lărgirea sau îngustarea
câmpului vizual, amplificarea vederii tridimensionale, alterarea
distanței sau mărirea obiectelor, ori pot surveni și distorsiuni auditive,
în care vocile sau sunetele sunt anulate sau amplificate.

GÂNDIREA CRITICĂ este capacitatea de a gândi clar și

rațional, înțelegând legătura logică dintre idei. Gândirea critică a făcut
obiectul multor dezbateri și gândiri încă de pe vremea primilor filozofi
greci precum Platon și Socrate și a continuat să fie un subiect de
discuție în epoca modernă, de exemplu abilitatea de a recunoaște
știrile false. Gândirea critică ar putea fi descrisă ca abilitatea de a
gândi reflectiv, analitic și independent. Aceasta implică evaluarea
surselor, cum ar fi date, fapte, fenomene observabile și rezultatele
cercetării. Persoanele cu o gândire critică dezvoltată pot trage
concluzii rezonabile dintr-un set de informații și pot face cu ușurință
diferența dintre detalii utile și mai puțin utile pentru a rezolva
probleme sau a lua decizii. În cazul confruntării cu abuzul spiritual
este imperios necesară apelarea la gândirea critică pentru a analiza
fenomenul din mai multe perspective.

GÂNDURILE IRAȚIONALE ne pot provoca multe probleme.

Ele pot contribui la anxietate, depresie, probleme în relații, probleme
cu furia, cu dependențele și, în general, cu orice problemă emoțională,
psihică sau comportamentală la care ne putem gândi. Cu cât încercăm
mai mult să ne uităm în mod obiectiv la gândurile noastre, cu atât mai
ușor ne va fi să le identificăm pe cele iraționale. Identificarea
gândurilor iraționale este o componentă cheie a terapiei cognitiv
comportamentale (TCC).

Efectele de început ale gândurilor necontrolabile iraționale pot fi

minore. De-a lungul timpului, însă, s-ar putea să avem mai multe
gânduri nevrotice cum ar fi: de ce a spus asta? de ce se comportă așa

50
 TREZIREA DIN ABUZ

cu mine? vrea să mă rănească? Frica este o sursă comună a gândirii

iraționale din cauza potențialului ei emoțional. Cu cât starea
emoțională este mai intensă, cu atât mai mare este probabilitatea ca
cineva să experimenteze gânduri iraționale și, drept consecință,
oamenii pot începe să se comporte într-o manieră mai bizară din cauza
gândirii lor. Această combinație de gândire irațională și comportament
aberant se poate transforma în probleme semnificative de sănătate
mintală, cum ar fi paranoia, anxietatea intensă, psihoza și fobia. Prin
urmare, este important să reducem gândurile iraționale, mai degrabă
decât să le ignorăm. Multe tipuri de gândire irațională provin în
general din suprageneralizări.

Dr. Albert Ellis a dezvoltat Terapia Comportamentală Rațional

Emotivă – Rational Emotive Behavior Therapy (REBT). Acesta
vorbește despre o listă de iraționalități omenești care include 259 de
tendințe majore de sabotare a fericirii. De la iraționalități legate de
tradiții și conformism la iraționalități defensive (încercarea de a găsi
explicații raționale despre propriul comportament necorespunzător),
iraționalități asociate memoriei (reprimarea amintirilor unor
evenimente importante pentru a nu simți responsabilitate sau rușine
pentru ele) și iraționalități legate de știință (convingerea că toate
invențiile tehnologice și progresele s-au dovedit bune pentru oameni).

Iată câteva dintre gândurile iraționale care ne împovărează

viețile: „Am fost respins(ă), ceea ce înseamnă că este ceva în
neregulă cu mine”. Pentru că ne simțim respinși ajungem să
concluzionăm rapid că suntem nedemni de iubire și că așa ni se
întâmplă mereu. Uităm că oamenii îi resping pe alții din cauza
idealurilor diferite. „Dacă mă simt fericit(ă), în curând ceva nu va
merge bine. După râs vine plâns.” Un alt gând irațional comun.
Nimic nu va fi niciodată 100% drept sau 100% greșit; va exista
întotdeauna un flux între cele două. „Trebuie să-i mulțumesc pe alții
ca să nu se supere”. Această credință este o modalitate de a ne focusa
pe eșec, pentru că nimeni nu poate mulțumi pe toată lumea tot timpul.

51
 VASILE EMIL BÎRLEA

Singura persoană pe care o putem mulțumi suntem noi înșine. „Dacă

fac lucruri pentru mine voi fi considerat egoist(ă)”. Uneori, este
necesar să ne concentrăm pe noi înșine, altfel vom deveni doar o
reflecție a ceea ce toată lumea vrea să fim. „Nimic nu se dovedește a
fi exact asa cum îmi doresc.”; „În cazul în care rezultatul la care am
sperat nu a fost perfect, înseamnă că a fost un adevărat eșec.”; „Eu
am un control total asupra vieții mele. În cazul În care se întâmplă
ceva rău, este vina mea în totalitate”; ”Trecutul se repetă mereu.
Dacă a fost adevărat atunci, asta înseamnă că trebuie să fie adevărat
și în prezent.” Lista cu exemple de gânduri iraționale ar putea
continua și din nefericire este foarte lungă, interminabilă chiar. Totuși,
vestea bună este că toate aceste gânduri iraționale se pot corecta și
demonta prin intermediul terapiilor specializate în acest sens. Pentru
că este un subiect foarte important și des menționat în Biblie și mai
ales observând cum foarte mulți oameni duc lupte intense la nivelul
gândurilor, neștiind cum să le controleze, am decis să scriu o carte
despre „lupta cu gândurile” bazată pe 2 Corinteni 10:5 – „Noi
răsturnăm izvodirile minții (imaginațiile minții) şi orice înălțime care
se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu, şi orice gând îl facem
rob ascultării de Hristos.”

ATAȘAMENTELE

De când ne naștem suntem atașați de părinții noștri, apoi de

prieteni, de mediul în care trăim, de societatea în care muncim, de țara
noastră și, în cazul subiectului de care mă ocup în aceasta carte, ne
atașăm implicit și de biserici sau de comunități religioase. Separarea,
pierderea sau ruperea din diferite motive a relațiilor cu aceste
elemente de sprijin din viața noastră ne poate dezechilibra, iar uneori
ne poate face să ne pierdem speranța, sensul și încrederea în noi și în
cei din jurul nostru. Uneori negam durerea, prin diferite mecanisme de
apărare psihologice, alteori ne înecăm în ea, alteori suntem atât de
blocați încât nu mai simțim nimic.

52
 TREZIREA DIN ABUZ

Vreau să te fac conștient în fața acestor posibile dureri și șocuri

că uneori nu e despre tine, ci este despre tine în relație cu ceilalți. Este
despre ce tip de atașament ai adoptat încă din copilărie. Aceste tipuri
de atașamente pe care le voi prezenta foarte pe scurt sper să te ajute să
te înțelegi mai bine și să înțelegi de ce unele relații din viața ta nu se
pot extinde pe termen lung sau poate de ce te doare așa de tare
despărțirea de anumiți prieteni. Întotdeauna prezentul are explicații
adânc înrădăcinate în trecut. Primii ani din viață sunt extrem de
importanți pentru parcursul ulterior și sunt cheia pentru o viață
armonioasă din punct de vedere emoțional. Relația cu părinții în
copilărie influențează tipurile de atașament pe care le vom avea mai
târziu în viață. Relația cu părinții din primii ani de viață este extrem de
importantă. Odată setată relația dintre mamă și copil, aceasta
influențează pe termen lung relațiile pe care le va avea copilul la
maturitate. Ea conferă o predicție asupra relațiilor pe care le va avea
copilul la maturitate. Psihologul britanic John Bowlby a cercetat
relația dintre copii și atașamentul față de mamă și față de primele
persoane cu care interacționează când se nasc și a descoperit că
bebelușii se atașează de părinți pentru a supraviețui. Însă modul în
care este gestionată relația de către adult îl face pe copil să-și dezvolte
diferite mecanisme și sisteme prin prisma cărora întreține relații
ulterior. Mary Ainsworth a adus mai departe cercetarea predecesorului
John Bowlby și a identificat 4 tipuri de atașament. În anii ’80 studiul
legat de atașamentul copil-mamă a fost extins la adulți, dezvăluind
informații despre modul în care relațiile de atașament din copilăria
timpurie influențează relațiile romantice și modul cum interacționează
cu partenerii, identificând 4 tipuri de atașament:

1. ATAȘAMENTUL SECURIZAT
Atașamentul securizat se manifestă atunci când oamenii sunt
deschiși când își manifestă dragostea. Persoanele care manifestă un
atașament securizat au avut parte de relații armonioase, de grijă și
răspuns la nevoile lor din partea persoanei care-i îngrijea. În cele mai

53
 VASILE EMIL BÎRLEA

multe cazuri, au crescut într-un cadru sigur, unde au învățat să

exploreze lumea atât interioara, cât și exterioară. Au aflat în copilărie
că oamenii din jurul lor sunt de încredere, că le pasa de ei, iar atunci
când au de-a face cu un conflict relațional, știu să-l gestioneze fără
tam-tam. Acest tip de atașament permite dezvoltarea unor relații
armonioase și sănătoase cu ceilalți pe termen lung și este tipul de
atașament după care cei mai mulți oameni tânjesc.

2. ATAȘAMENTUL NEASUMAT
Aceste persoane evită să aibă relații care implică atașament. Își
țin partenerii la distanță, evită să devină prea intimi, în adevăratul
sens, să intre într-o relație profundă. Îi judecă pe ceilalți, ascund
secrete, transmit semnale mixte, în contradicție, și întotdeauna își
păstrează o portiță de scăpare, în caz de nevoie. Aceasta pentru faptul
că în copilărie au fost ignorați de părinți sau de persoana care i-a
crescut. Mama a rămas insensibilă și distantă, așa încât au învățat că
nu se pot baza pe alții și astfel și-au reprimat emoțiile. Ca adulți, nu se
deschid și nu-și doresc să fie închiși ori legați în vreun fel și nu se lasă
afectați de problemele din relațiile amoroase.

3. ATAȘAMENTUL ANXIOS
Oamenii care dezvoltă relații de atașament anxioase își doresc
apropierea în relație, se simt nesiguri și îngrijorați că cealaltă persoană
va pleca sau va înceta să îi iubească. Aceștia sunt foarte sensibili și
receptivi la starea de spirit a partenerului. Comportamentul mamei în
copilărie a fost inconsecvent: fie îl ignora, fie era hiper-protectoare.
Erau atașați și receptivi la stările schimbătoare ale părinților. Așadar,
comportamentul lor trece de la o extremă la alta, de unde apar și
dificultățile în relația cu partenerul.

4. ATAȘAMENTUL DEZORGANIZAT
Atașamentul dezorganizat este total diferit ca stil de celelalte
tipuri de atașament pentru că nu urmează un patern. Oamenii cu acest

54
 TREZIREA DIN ABUZ

tip de atașament afișează trăsături atât ale tipurilor de atașamente

anxios, cât și ale celor care preferă angajamentele neasumate. Ei vor
să fie apropiați în relații, dar se simt legați când se afla într-una.
Aceste persoane își judecă partenerii și simt că ceva este în neregulă
cu ei, dar nu se deschid, sunt anxioși dar nu arată că sunt afectați de o
relație, când de fapt pe dinăuntru sunt preocupați. În copilărie aceste
persoane au fost adesea neglijate sau abuzate. Alții au avut parte de
violență și impredictibilitate din partea părinților.

Vestea bună este că tipurile de atașament se pot schimba cu

timpul însă, desigur, necesită conștientizare și multă muncă. Așadar,
dacă observi că o relație scârțâie, analizează tipul de atașament
dezvoltat de tine sau de partener, vezi care sunt reacțiile lui/ei, mai
ales în situații delicate, identifică cauza și încearcă să decizi ce e de
făcut. Cu ajutor de specialitate, o persoană poate lucra la aspecte
personale care-l sabotează în relațiile/ interpersonale.

Există posibilitatea și de a nega aspectele legate de influența și

importanța atașamentelor spunându-ne că „ne este bine în această
situație”, că „nu a fost nimic important de fapt”, că „lucrurile acestea
se mai întâmplă, nu e ceva neobișnuit” sau uităm. Uneori nu putem
înțelege de ce văzând un film sau citind o frază într-o carte ne apucă
plânsul zguduitor sau plecăm nervoși, închizând cartea.

Când ne înecăm în durere pot apărea sentimente intense ș de

lungă durată de furie, tristețe, disperare, se diminuează interesul față
de toate sau aproape toate activitățile zilei, rușinea și vinovăția ne
însoțesc aproape permanent în orice facem.

Când ne blocăm și nu mai simțim nimic, este ca un gol. Suntem

ca frunzele nemișcate înaintea furtunii. Însă corpurile noastre simt mai
repede și mai bine că ceva în noi vrea să fie rezolvat și începe să ne
doară capul sau stomacul, digestia este dată peste cap, apare oboseala
și multe altele. Așa apar unele boli, deoarece în noi este ceva

55
 VASILE EMIL BÎRLEA

neînțeles, neacceptat, neintrigat.

Ca urmare, ne va fi din ce în ce mai greu să putem avea relații de

atașament cu alte persoane fără a ne simți stresați. Adică, ne este greu
să ne simțim relaxați, valorizați, apreciați de ceilalți sau căutăm să
intrăm în relații cu oameni care nu ne respectă, nu ne ascultă sau care
ne manipulează, deoarece o parte din noi rămâne în experiența
traumatică. Așa se explică de ce multe victime ale abuzului spiritual /
religios nu fac nimic în a se desprinde de sistemul toxic.

De asemenea, cu cât mai mult stăm într-o situație deosebit de

stresantă, cu atât trauma va fi mai mare. De exemplu, dacă există în
familie cineva diagnosticat cu cancer iar rata de supraviețuire este
foarte mică, restul familiei nu are altceva de făcut decât să stea în
așteptare. Stresul este foarte mare, speranța nu mai există. Acești
oameni nu știu să se comporte cu persoana bolnavă și nici cu ei înșiși
pentru că nu au fost învățați. Sau este posibil ca la locul de muncă
cineva să își dea toată silința și să facă ce poate mai bine, iar ceea ce
primește în schimb, de mult timp, să fie critici, jigniri, amenințări.
Această persoană încearcă iar și iar să-și satisfacă un șef imposibil de
satisfăcut și astfel devine demotivat, stresat, nu mai doarme, e tot
timpul agitat, neliniștit neștiind ce va urma mâine. În plus, se ajunge la
o neîncredere în sine din ce în ce mai mare și nu mai poate avea
curajul să-și caute un alt loc de muncă. Acest stres prelungit și intens
poate duce, în cele din urmă, la profunde dereglări fizice și
emoționale.

Omul este, prin construcția lui, capabil să trăiască o gamă largă

de sentimente negative dar și pozitive și este, de asemenea, capabil să
se ridice din cele mai adânci „nisipuri mișcătoare”. Acest lucru se
poate face și datorită rezilienței. Reziliența este mai degrabă un proces
prin care ne adaptăm în fața traumelor, tragediilor, pericolelor sau în
fața surselor de stres, cum ar fi problemele familiale, relaționale,
financiare sau boli grave (conform American Psychological

56
 TREZIREA DIN ABUZ

Association).

Soliditatea rezilienței este dată de relațiile securizante cu părinții

sau, în cazul în care acest lucru a fost greu sau imposibil de realizat,
cu persoane apropiate, rude, profesori, prieteni, adică relații de
atașament sănătoase, bazate pe încredere, acceptare și respect.

Vindecarea înseamnă că viața începe să curgă, dispare blocajul,

chiar dacă experiența ca atare rămâne și nu poate fi ștearsă din
memorie, ci mai degrabă recunoscută și integrată. Apare autonomia
personală și nu evitarea, acceptarea și nu negarea, apar sentimentele
de încredere în viață, sentimentele de iubire, căldură și bunătate, atât
personale cât și la adresa celorlalți. Crește gradul de vitalitate,
speranța și bucuria clipelor de liniște care înainte păreau a fi fără rost.

Cu siguranță se întâmplă în viață evenimente extrem de dureroase

și pe care nu le putem controla. Dar orice supraviețuitor al unei traume
are dreptul să trăiască altfel decât ca o simplă victimă.

Viktor Frank, neurolog și psihiatru, el însuși un supraviețuitor,

spunea: „Nu contează ceea ce așteptăm noi de la viață, ci ceea ce
așteaptă viața de la noi. Acest lucru presupune schimbare, inclusiv
responsabilitatea pentru propria bunăstare, pentru propriul destin.”

STRUCTURA METAFIZICĂ A MINȚII: CONȘTIENTUL,

SUBCONȘTIENTUL ȘI INCONȘTIENTUL

Pentru a înțelege impactul și profunzimile unei traume interioare

de natură religioasă de exemplu, consider că este important să
cunoaștem structura metafizică a minții umane deoarece acolo se
produc și se trăiesc afectiv și cognitiv toate procesele psihice, chiar și
procesele spirituale sunt resimțite acolo. Deoarece nu vreau să mă
îndepărtez prea mult de subiectul pe care îl dezbat în această carte, voi

57
 VASILE EMIL BÎRLEA

prezenta foarte general această structură. Psihologia modernă clasifică

părțile creierului uman în trei mari categorii, respectiv conștientul,
subconștientul și inconștientul. Termenul de subconștient a apărut în
psihologie în secolul al XIX-lea și desemnează toate acele fenomene
și însușiri psihice ce nu persistă permanent în sfera conștiinței dar
care, în funcție de împrejurări, pot trece pragul conștiinței. Spre
deosebire de inconștient, care este partea cea mai inaccesibilă a minții
noastre, subconștientul se află în relații de compatibilitate cu
conștiința.

SUBCONȘTIENTUL poate fi întâlnit în literatura de

specialitate și sub denumirea „preconștient”, termen propus de către
Sigmund Freud (părintele psihanalizei). Freud precizează faptul că
subconștientul (preconștientul) apare în conflictul dintre conștient
(conștiință) și inconștient (ceea ce nu ne este accesibil), situându-se
mai aproape de conștiință (de conștient), participând la refularea
pulsiunilor inconștiente. Acestea sunt filtrate prin subconștient și
numai unele dintre ele ajung în conștient.

CONȘTIENTUL este acela care se ocupă de latura rațională,

analitică şi logică a minții noastre. Ne folosim de conștient pentru
toate activitățile zilnice care cer rațiune, memorie şi acțiune. Utilizăm
conștiința de fiecare dată când mâncăm, când ne gândim la ceva, când
lucrăm, când analizăm o situație, când citim, când vorbim, sau când
luăm decizii. Felul în care gândim depinde de partea conștientă a
creierului nostru şi este direct responsabil de performanțele sau de
eșecurile noastre în diferitele domenii de activitate ale vieții, de
fericirea sau de nefericirea noastră. Conștientul este utilizat de fiecare
dată când trebuie să gândim, să ne folosim rațiunea şi reprezintă
voința noastră. Tot conștientul este acela care ne impune limite psihice
şi mentale (de cele mai multe ori inutile) și totodată este acela care
poate suferi blocaje psihologice din cauza cărora putem întâmpina
greutăți, neîmpliniri, putem suferi depresii. Atunci când conștientul
este activ, creierul uman funcționează la o frecvență de 14-28 Hertzi

58
 TREZIREA DIN ABUZ

(cicli/secundă), iar acestea se numesc unde beta.

Subconștientul face legătura între conștient (rațiune) și

inconștient (memorie) și, de asemenea, este cel care face legătura
dintre conștient (rațiune) și inconștientul colectiv (oceanul infinit de
gânduri din jurul nostru, lumea extrasenzorială). Subconștientul se
folosește deseori de intuiție. Subconștientul este acela care pune în
practică gândurile care provin de la conștient și, în funcție de forța
acestora, încearcă să le materializeze, adică să le ducă la îndeplinire;
indiferent dacă este un gând bun sau unul rău, indiferent dacă acel
gând este o dorință de a noastră sau doar un gând scăpat de sub
control (un gând negativ, o obsesie etc).

Consider că este important de reținut faptul că subconștientul nu

diferențiază emoția sau sentimentul pozitiv de cel negativ și de
asemenea nu face distincția între bine sau rău, el este neutru şi nu
gândește. Doar conștientul nostru este acela care distinge între bine și
rău, între o emoție pozitivă și una negativă.

Subconștientul gestionează şi toate acțiunile sau reacțiile

automate pe care le facem în mod spontan, fără a ne gândi la ele, cum
ar fi condusul mașinii, înotul, sau orice altă acțiune pe care o facem în
mod automat, în timp ce, poate, ne gândim la altceva. Acțiunile pe
care le facem în mod automat nu necesită o mare putere de
concentrare, motiv pentru care creierul funcționează pe o frecvență
mai joasă.

Putem accesa subconștientul atunci când ne reducem frecvența

undelor pe care funcționează creierul, respectiv atunci când creierul
atinge undele ”alfa”, cuprinse între 7-14 Hertzi (cicli/secundă).

Spre deosebire de conștient, INCONȘTIENTUL este acela care

înregistrează, în permanență, toate informațiile și gândurile din jurul
nostru, tot ceea ce învățăm pe parcursul vieții și, de asemenea,
emoțiile, senzațiile, imaginile, sunetele şi gusturile, toate acestea fiind

59
 VASILE EMIL BÎRLEA

apoi arhivate mental; sub acest aspect inconștientul funcționează ca

„memorie”. Inconștientul, pe de altă parte, reprezintă un ansamblu de
informații şi experiențe psihice care sunt depozitate în memoria de
lungă durată. De obicei acestea sunt inaccesibile. Inconștientul nostru
funcționează ca un „hard disk” (de calculator) pe care sunt stocate
informații ce pot fi oricând reamintite, adică aduse în sfera conștiinței.
Prin intermediul inconștientului pot fi reamintite diverse informații
sau deprinderi, fără ca acestea să ne fie utile neapărat în momentul
reamintirii. Tot ceea ce învățăm pe tot parcursul vieții se imprimă în
inconștient (prin intermediul subconștientului) iar atunci când avem
nevoie de o informație accesăm inconștientul pentru a o aduce în sfera
conștiinței, unde o prelucrăm sau o transmitem verbal mai departe. De
asemenea, inconștientul este acela care asigură şi controlul tuturor
funcțiilor biologice ale organismului nostru, cum ar fi respirația,
digestia, ingestia hranei, bătăile inimii. Inconștientul poate fi accesat
doar atunci când suntem într-o stare de profundă relaxare, iar acest
lucru se întâmplă foarte rar, întrucât frecvența creierului este extrem
de redusă, de doar 4-7 Hertzi (cicli/secundă) – specifice undelor
Theta, iar acest lucru se întâmplă de obicei atunci când dormim sau
suntem într-o stare de meditație extrem de profundă.

Trebuie să reținem faptul că subconștientul și inconștientul sunt

responsabile pentru cel puțin 90% din gândurile, emoțiile și acțiunile
noastre din fiecare zi. De cele mai multe ori, mintea noastră se
comportă ca un „pilot automat” care ne conduce viața, întrucât mintea
conștientă (conștientul) o folosim în mai puțin de 10% din acțiunile
zilnice.

Acum știm cum funcționează subconștientul și cât de important

este rolul său, motiv pentru care trebuie să ne asigurăm în permeanță
că-l alimentăm doar cu gânduri și sugestii pozitive și curate, întrucât
tot ceea ce transmitem în subconștient, voluntar sau involuntar, acesta
încearcă să materializeze, iar mai devreme sau mai târziu vom trăi,
sub formă de experiențe, tot ceea ce am transmis în trecut în mod

60
 TREZIREA DIN ABUZ

constant în subconștient.

Toate aceste informații descrise succint au o importanță

covârșitoare când vine vorba despre identificarea și înțelegerea
fenomenului de abuz psihic și spiritual asupra unei persoane.

61
 5

CE ESTE UN ABUZ?

„Abuz” este un cuvânt care se folosește foarte des în conversații,

însă ce definește abuzul? De unde știm dacă se comit abuzuri în mod
neintenționat sau dacă totuși ele se petrec intenționat și premeditat?

Definiția abuzului este de fapt destul de simplă. Conform

Enciclopediei de Medicină Gale, abuzul este definit ca orice acțiune
care dăunează sau rănește în mod intenționat o altă persoană. Deși
definiția abuzului pare a fi simplă, semnificația abuzului nu este la fel
de simplă. Da, într-adevăr, abuzul este atunci când o persoană rănește
în mod intenționat o alta, dar acest fenomen se întâmplă deseori în
mod obișnuit în viață și cei mai mulți dintre noi suntem vinovați că ne
regăsim din când în când în această situație. Dar ceea ce înseamnă cu
adevărat abuz și, în special abuzul psihic și spiritual la care mă refer în
cartea de față, este de fapt legat de control. Când există o situație cu
adevărat abuzivă, se datorează faptului că una dintre părți încearcă să
o controleze pe cealaltă prin abuz direct sau subtil. Și, deși aceasta ar
putea constitui o explicație a abuzului, cu siguranță nu este o scuză.
Nici o persoană nu are dreptul să exercite controlul asupra alteia prin

62
 TREZIREA DIN ABUZ

abuz indiferent dacă este părinte, tutore, o formă de autoritate sau

chiar lider spiritual. Abuzul mai poate fi considerat și ca fiind
exercitarea unui drept cu rea-credință sau într-un mod care contravine
scopurilor (economice, sociale) pentru care a fost acordat.

Există multe tipuri de abuzuri pe care le voi descrie în capitolele

următoare. Toate formele de abuz pe care le voi prezenta sunt ilegale
în majoritatea țărilor civilizate și cei care le comit pot fi sancționați
penal. Totuși ideologiile ”progresiste” postmoderne necreștine și de
sorginte neomarxistă încep să încadreze unele acte de abuz ca fiind
”normale” și mă refer în special la cele legate de aspectele sexuale,
dar nu numai, și aceasta datorită fenomenului care este numit „culture
change”. Adică, vor să ne spună că se schimbă cultura creând
percepția inversă a ceea ce până anii trecuți era definit ca rău, iar
acum este considerat ca fiind în regulă. Eu nu subscriu la acest
fenomen deși această ideologie este trâmbițată pe toate rețelele de
socializare. Totuși, normele noastre de referință sunt axate pe
învățăturile Bibliei, ale revelației iudeo-creștine și personal nu vreau
să mă îndepărtez de acestea doar pentru a agrea cu ideologiile vremii.
Eu consider aceste norme trans-generaționale și transculturale și sunt
de referință pentru a putea conviețui într-o atmosferă de respect
reciproc și, până la urmă, de civilizație și bun simț. Indiferent cum va
redefini „culture change” termenii, eu încurajez cititorii mei să rămână
axați pe adevărurile revelate în Cuvântul lui Dumnezeu: „Cerul şi
pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Luca 21:33)

PROFILUL ABUZATORULUI

Pe lângă profilul abuzatorului, voi prezenta în următorul capitol

și tipurile de abuz întâlnite cel mai frecvent, pentru a fi înțelese tot
mai clar daunele fizice, psihice și spirituale pe care le poate produce
abuzul. Dacă ești un om credincios cu bune intenții și niciodată nu ai
avut ideea și nici intenția de a abuza pe cineva, atunci pe bună
dreptate te vei întreba probabil: Cum este un abuzator? Ce

63
 VASILE EMIL BÎRLEA

caracteristici definesc un astfel de om? De ce folosește abuzul? sau

probabil alte întrebări asemănătoare. Este bine de știut că în multe
cazuri acest tip de oameni suferă de probleme psihologice, unii au
crescut în familii disfuncționale, prost structurate și în medii care au
favorizat dezvoltarea acestui tip de comportament însă sunt și unii
care au avut parte de familii bune în care li s-a dezvoltat excesiv stima
de sine și aprecierea nefondată.

Abuzatorii sunt de obicei intoleranți, autoritari, agresivi, cruzi și

insensibili. Mulți au profilul psihopaticilor care sunt total insensibili la
durerea sau nevoile emoționale ale altora. În oricare din aceste situații
caracteristica care iese în evidență în cea mai mare parte din
comportamentul acestor tipuri de oameni este faptul că ei tind să fie
drăguți la început, iar apoi sunt șantajatori și ușor jigniți când ceva nu
le convine.

În calitate de creștini trebuie să ne împotrivim abuzurilor în toate

formele sale. În timp ce copiii nu au nicio responsabilitate pentru
abuzul suferit în copilărie, ei tind să manifeste efectele abuzurilor
suferite atunci când ajung la maturitate prin repetarea modelelor.
Având în vedere acest lucru, este foarte important să protejăm copiii
împotriva abuzurilor. Este trist și regretabil că părinții abuzivi își
blestemă copiii în loc să-i binecuvânteze așa cum ar trebui (Psalmul
112:2; Proverbele 20:7). Biblia descrie în mod clar abuzul ca fiind
păcat, deoarece Hristos S-a revelat ca Iubire și a poruncit tuturor
ucenicilor Săi să se iubească unii pe alții (Ioan 13.34). De fapt, abuzul
îl ignoră și-l agresează pe celălalt și este practic opusul acestei
porunci. Un agresor dorește să-și satisfacă egoismul natural, indiferent
de consecințele asupra sa sau asupra altora.

Biblia condamnă cu fermitate să profităm de alții sau să abuzam

de ei (Exodul 22:22; Isaia 10:2; 1 Tesaloniceni 4:6). Cu toate acestea,
toată lumea este vinovată de abuz la un anumit nivel, deoarece nimeni
nu se încadrează în porunca lui Dumnezeu de a-i iubi pe alții în mod

64
 TREZIREA DIN ABUZ

jertfelnic. Numai dragostea lui Isus Hristos din noi îi poate iubi cu
adevărat pe alții; prin urmare, dragostea adevărată există numai în cei
care L-au acceptat pe Isus ca mântuitor al lor (Romani 8:10). Numai
Domnul Isus Hristos poate vindeca cu adevărat rănile lăsate de abuz
(Psalmul 147:3). Din păcate, mulți oameni răniți așteaptă ca agresorul
să vină să repare daunele pe care le-a provocat. Deși este bine ca
agresorul să-și asume responsabilitatea și să-i restaureze într-un fel pe
cei pe care i-a rănit, acest lucru rareori se întâmplă. Astfel, în loc să
rămânem în suferință este imperios necesar să știm că doar Domnul
Isus este Cel care dă pace celor aflați în suferință și Singurul care ne
poate restaura și vindeca inimile rănite. Rețineți că Isus nu este nici
inconștient, nici apatic față de cei care suferă, în special față de copii
(Marcu 10.14-16). Acest lucru ar trebui să fie un semnal de alarmă
pentru noi, că suntem responsabili pentru suferința pe care o
provocăm altora.

TIPURI DE ABUZURI

Într-o lume și într-o vreme devenită potențial cadrul tuturor

formelor posibile de abuz, ne întâlnim cu multă ignoranță în ce
privește noțiunea de abuz în sine. Abuzul se manifestă în orice relație
în care unul dintre parteneri nu ține cont de dorințele, sentimentele și
nevoile celuilalt. Abuz include:

• Șantaj sentimental
• Reproș nefondat
• Condiționări agresive
• Constrângeri moral
• Refuzul de a face plăcere sau de a valoriza
• Atitudine constant critică
• Faptul de a-i ignora calitățile și atuurile celuilalt și de a-l reduce
la ceea ce l-ar putea pune într-o lumină defavorabilă. Spre
exemplu a-i spune unui ins necultivat cu obstinație că e
necultivat e un abuz. A-i vorbi despre cât de educați sunt

65
 VASILE EMIL BÎRLEA

ceilalți, la fel. A-i vorbi unui copil despre cât de înzestrați, de

capabili, de buni și de cuminți sunt colegii lui e un abuz. A-i
vorbi unei femei cu care ești într-o relație intimă despre cât de
frumoase sunt altele, când ei nu îi faci nici un compliment, e
abuz. În principiu, orice comparație care are ca țintă umilirea,
denigrarea, înjosirea sau lezare stimei de sine a celuilalt este
abuzivă. În cazul în care victima e propriul copil e foarte grav.
• În relațiile dintre adulți, partenerul cârcotaș, care îl pune pe
celălalt în competiție cu alții sau îl insultă vorbindu-i insistent
despre calitățile altora, trebuie răcorit cu o replică usturătoare și
părăsit imediat. A refuza să îl atingi pe cel cu care ești intim
într-un mod satisfăcător pentru el, a-i ignora sistematic dorințele
și așteptările, fie în sens erotic sau pur emoțional, e un abuz.
• Criticismul constant, lipsit de orice contrapunct elogios este un
abuz. Nimeni nu poate trăi doar într-un climat de depreciere.
Cineva care se simte nedorit, neacceptat, neînțeles, tratat ca un
nimeni va sfârși prin a-și pierde cumpătul sau prin a deveni la
rândul său un abuzator.
• E inacceptabilă și o atitudine de fond negativă față de condiția
umană. A defini la modul generic, printr-un ”noi” impersonal,
ființa altuia în termeni peiorativi este tot un abuz.

Atitudinea abuzatoare este una esențialmente sado-masochistă.

Sadicul nu simte satisfacție decât lovind și în slăbiciunile și în puterile
celui pe care îl dorește. Sadicul dorește și caută doar compania unor
inși pe care în sinea sa îi invidiază sau îi pizmuiește. Masochistul, de
asemenea, se simte bine denigrându-se și denigrând și caută companie
dezamăgitoare. Nici unul nici celălalt nu pot concepe faptul că
întreaga cheie a existenței armonioase e valorizarea și că sunt
incapabili să ierte faptul că nu au fost apreciați și vor să se răzbune
inconștient pe viață căutând să se convingă de nimicnicia oricui. Ei nu
se apropie de oameni din atracție sau admirație sau plăcerea de a
împărtăși valori comune… Se apropie numai și numai de cei la care

66
 TREZIREA DIN ABUZ

identifică, real sau închipuit, stigmate, însemne ale autoflagelării sau

ale umilinței.

Dar haideți să luăm aceste abuzuri în mod sistematic și pe

categorii pentru a putea fi mai ușor identificate și înțelese.

1. Abuzul fizic

Abuzul fizic este un tip de abuz în care sunt implicate nu numai

cuvintele „acide” ci chiar violență fizică. Prin urmare, acest abuz
produce de obicei un prejudiciu fizic în urma unei pedepse unice sau
repetate, prejudiciu care poate varia în mărime sau intensitate. În sfera
abuzului psihic și spiritual regăsim uneori prezența abuzului fizic
direct sau prin sugestie de gen „autoflagelare” (practica religioasă de a
se biciui singur, a se supune unor torturi fizice pentru răscumpărarea
păcatelor).

Cele mai comune forme de abuz fizic sunt: diverse lovituri,

zgârieturi, mușcătură sau strangulare. Aruncarea cu un obiect
împotriva unei persoane: telefon, o carte, un pantof sau o farfurie dar
și trasul de păr, împinsul brutal și scuturarea celeilalte persoane. Este
considerat abuz fizic și luarea sau dezbrăcarea de haine. Deseori am
întâlnit situații de obstrucționare sau împotrivire pentru a împiedica
victima să plece sau alte situații asemănătoare, considerate și acestea
abuz fizic.

Învățătura Bibliei este explicit împotriva abuzurilor fizice:

Psalmul 11:5, Galateni 5:19-21, Efeseni 6:4, 1 Petru 3:7, 2 Timotei
3:1-8, Proverbe 22:10.

În practica mea de consiliere și psihoterapie primesc uneori

cazuri specifice de la judecătorie, prin intermediul a diverși avocați,
cazuri de persoane care au abuzat fizic membrii familiei și care sunt
obligați să parcurgă un curs educațional despre violența domestică și
desigur consiliere în vederea reabilitării lor. Pe lângă faptul că cei care

67
 VASILE EMIL BÎRLEA

abuzează fizic membrii familiei lor plătesc sume importante de bani

ca sancțiune, riscă să-și afecteze pentru totdeauna integritatea
cazierului judiciar și o serie de alte consecințe negative.

2. Abuz verbal, emoțional sau psihologic

Deși am să dau o mai mare atenție abuzului psihologic în cadrul

următorului capitol, totuși în cele ce urmează îl prezint la modul
general pentru a putea fi identificat în primă fază, iar ulterior am să
descriu cauzele posibile care îl declanșează, urmările și metode de
eliberare. În cazul abuzului psihologic nu există contact fizic, totuși,
sechelele/urmările pot fi mai durabile decât cele produse prin
împingerea, lovirea sau tragerea părului. Acesta poate apărea
împreună cu abuzul fizic și este caracterizat ca un tip de violență
emoțională în care se utilizează, printre altele, aceste comportamente:
insulte, strigăte, șantaj emoțional și manipulare. Controlul rețelelor
sociale, telefoanele, programul și prieteniile victimei, critici constante;
acțiuni de a face de rușine public victima; interzicerea victimei să
vorbească cu rudele sau prietenii; infantilizarea prin a-i spune ce să
facă, când, cum, etc.; daune sau distrugeri complete de obiecte care
sunt în proprietatea persoanei abuzate, de exemplu, aruncarea
telefonului sau altor lucruri personale aparținând persoanei abuzate în
perete, pe fereastră, într-o apă, etc. Deseori întâlnim cazuri de
amenințări de daune asupra animalului de companie, a copilului sau a
familiei victimei.

Biblia se referă deseori la faptul că abuzul psihic și emoțional

este împotriva voii lui Dumnezeu. Prin versetele biblice înșirate mai
jos veți observa că Biblia când se referă la abuz emoțional și psihic se
referă la orice comportament sau atitudine non fizică care intimidează,
controlează, înjosește, subjugă, izolează sau pedepsește o altă
persoană folosind frica, degradarea sau umilința. Sunt foarte variate
formele de abuz emoțional, la fel ca și tacticile mai subtile, cum ar fi
refuzul de a fi mulțumit de orice, invadarea gândurilor sau

68
 TREZIREA DIN ABUZ

sentimentelor altuia, precum și izolarea unui individ de familie și

prieteni. (Efeseni 4:31, Judecători 16:16, 2Petru 2:8, 1 Corinteni 13:4-
5, Romani 12:19, Tefania1:9, Maleahi 2:16-17, Tit 3:2, Proverbe
29:22). Aceste forme de abuz verbal, emoțional sau psihologic sunt
regăsite din plin în cadrul abuzului spiritual.

3. Abuzul sau maltratarea copiilor sau a persoanelor cu

dizabilități

Abuzul sau maltratarea copiilor poate fi de diferite tipuri, de

exemplu fizic sau psihologic. Caracteristica principală a acesteia este
că persoana care este victima acestui tip de abuz se află într-o etapă de
viață în care este deosebit de vulnerabil. La aceste vârste, consecințele
pot dura pentru întreaga viață, deși gravitatea sa variază foarte mult.
Unul dintre fenomenele psihologice pe care cele mai multe persoane
abuzate astfel le prezintă este cel legat de respectul de sine scăzut și
atașamentul evitant. (Vezi capitolul anterior referitor la atașamente).

Prin aceste versete Biblia ne atrage atenția supra

comportamentului față de persoanele cu dizabilități fizice, sfaturi și
avertismente care trebuie luate în considerare foarte serios: Levitic
19:14, Deuteronom 27:18-19, Luca 14.12-14, Exod 4:10-12. În cadrul
unor sisteme religioase abuzive și toxice, deseori persoanele cu
dizabilități sunt făcute să creadă că au ajuns în condiția respectivă
datorită neascultării și nespunerii lor, iar acum trebuie să sufere
consecințele. Vestea bună că Dumnezeu poate vindeca și restaura
orice persoană aflata în aceste condiții nu este parte din discursul unui
lider abuzator deoarece un om religios nu cunoaște lucrarea
restauratoare a harului.

4. Abuz sexual

Abuzul sexual este una dintre cele mai grave forme de abuz,
deoarece consecințele acestor acte intime nu pot dispărea aproape
niciodată. Abuzul de acest tip poate avea două forme: fie prin

69
 VASILE EMIL BÎRLEA

exercitarea acestui tip de violență direct asupra victimei, fie prin

exploatarea sexuală. Acest tip de abuz se poate manifesta nu numai
printr-un contact foarte violent, dar săruturile, mângâierile, atingerile
și chiar cuvintele cu conținut intim sunt clasificate ca fiind
comportamente ale acestui tip de abuz. Un lider remarcabil al
comunității române din regiunea unde locuiesc a fost recent acuzat de
un număr mare de femei că le-a abuzat sexual prin cuvinte obscene cu
conținut intim murdar și total nepotrivite unui lider spiritual de
calibrul care se pretindea în public. În consecința plângerilor depuse în
scris de aceste femei, forurile superioare ale bisericii de care aparținea
l-a pus sub disciplină și i-a interzis să mai practice consilierea. Iată
forme de abuz care, deși nu sunt faptice, lasă urme cu traume psihice
și chiar spirituale în inima celor care au fost victime. Dar ca să
continuu să exemplific diversitatea formelor de abuz sexual aș aminti
și obligarea de a viziona materiale cu conținut pornografic împotriva
voinței celeilalte persoane este o formă de violență sexuală, precum și
obligarea la perversiuni sexuale sau acte neagreate de victimă.
Impactul psihologic pe care îl poate genera variază în funcție de
natura agresiunii și de anumite atribute de personalitate ale persoanei
atacate.

Este destul de regretabil faptul că abuzul sexual a fost o plagă

asupra societății de mii de ani. Chiar și Vechiul Testament al Bibliei
conține în mod clar povești tragice despre abuz sexual, incest și viol.
Cartea biblică 2 Samuel dezvăluie că Amnon, fiul lui David, s-a
străduit folosind metode șirete să o atragă pe sora lui vitregă, pe
Tamar, într-o împrejurare ca să facă sex cu ea.

„Pe când i le dădea ea să le mănânce, el a apucat-o şi i-a zis:

„Vino, soro, şi culcă-te cu mine.” Ea i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă
necinsti, căci nu se face așa în Israel; nu face mișelia aceasta. Unde
mă voi duce eu cu rușinea mea? Şi tu vei trece drept un mișel în
Israel. Acum, vorbește, te rog, împăratului, şi nu se va împotrivi să fiu
a ta.” Dar el n-a vrut s-o asculte; a silit-o, a necinstit-o şi s-a culcat

70
 TREZIREA DIN ABUZ

cu ea. Apoi Amnon a urât-o foarte mult, mai mult decât o iubise. Şi i-
a zis: „Scoală-te şi du-te!” Ea i-a răspuns: „Nu mai mări răul pe
care l-ai făcut izgonindu-mă.” El n-a vrut s-o asculte şi, chemând
băiatul care-i slujea, a zis: „Izgonește de la mine pe femeia aceasta,
scoate-o afară şi încuie ușa după ea!” Ea avea o rochie pestriță, căci
aceasta era haina pe care o purtau fetele împăratului câtă vreme erau
fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos-o afară şi a încuiat ușa după ea.
Tamar şi-a presărat cenușă pe cap şi şi-a sfâșiat haina pestriță; a pus
mâna în cap şi a plecat țipând. Fratele ei Absalom i-a zis: „A stat
fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu
te prea trece cu firea din pricina aceasta.” Şi Tamar, nemângâiată, a
locuit în casa fratelui ei Absalom. Împăratul David a aflat toate
aceste lucruri şi s-a mâniat foarte tare. Absalom n-a vorbit nici bine,
nici rău cu Amnon, dar a început să-l urască, pentru că necinstise pe
soră-sa Tamar.” (2 Samuel 13:11-22)
După cum putem observa clar, chiar și din multe exemple
descrise în Biblie, chiar și în antichitate victimelor li s-a spus să
păstreze abuzul la care au fost supuse ca pe un secret, așa cum a fost
cazul lui Tamar. În mod uimitor, Scriptura continuă să vorbească
despre multe astfel de abuzuri (de exemplu cartea Judecători,
capitolele 19 și 20 prezintă un caz finalizat cu o crimă). Cu toate
acestea, nu se spun ulterior prea multe despre Tamar. Scriptura ne face
pur și simplu să înțelegem că ea a rămas singură, pustiită oarecum, în
casa fratelui ei. Adică a fost încuiată în tăcerea, rușinea și trauma
abuzului pe care l-a suferit din partea propriului ei frate vitreg.
Milioane de copii și adolescenți sunt victime ale abuzului sexual
și poartă rănile acestui abuz la vârsta adultă, trăind apoi în aceleași
condiții pustii ca Tamar. Cu toate acestea, în contrast puternic cu a
rămâne în pustiu este promisiunea lui Hristos de vindecare pentru cei
care sunt răniți. Profeția din cartea lui Isaia 61:1,3 descrie clar
promisiunea transformării și vindecării prin Mântuitorul nostru, Isus
Hristos. Biblia descrie foarte frumos chemarea lui Dumnezeu ca noi să
acceptăm oferta Sa de vindecare și să umblăm unii cu alții în dragoste

71
 VASILE EMIL BÎRLEA

de-a lungul călătoriei vindecătoare pe măsură ce ieșim din întuneric și

tăcere în lumina Sa uimitoare prin Cristos, care ne ridică inimile ca
apoi sa putem vorbi cu speranță și bucurie.

72
 TREZIREA DIN ABUZ

5. Abuz prin intimidare, bullying-ul si mobbing.

Este un tip de hărțuire, intimidare sau agresiune care poate avea

loc fie între copii, la școală sau în cercul de prieteni, fie între adulți, în
cadrul unei relații sau la locul de muncă. Conform Asociației
Americane de Psihologie, bullying-ul este o formă de comportament
agresiv, în care o persoană provoacă, în mod intenționat și repetat, un
disconfort unei alte persoane. Acesta poate fi fie sub formă de contact
fizic, cuvinte adresate sau acțiuni mai subtile. Vulnerabilitatea
persoanelor care suferă de agresiune și durerea pe care o resimt este
atât de mare încât se pot sinucide în cele mai extreme cazuri, deoarece
copilul are obligația de a merge constant la școală, expunându-se
maltratării.

Mobbing-ul este un fenomen practic identic cu agresiunea, cu

diferența că aceasta apare la locul de muncă. Acest lucru cauzează
probleme serioase victimei, care este forțată să meargă la lucru și
suferă tot felul de abuzuri și abuzuri care pot submina stima de sine.
De multe ori mobbing-ul are drept scop forțarea unei renunțări la
muncă, deoarece concedierea persoanei abuzate ar cauza probleme cu
legea. În alte cazuri, poate fi motivat de problemele de competitivitate
și invidie asociate cu un mediu bazat pe individualism. Este practic
exercitarea stresului psihic asupra cuiva la locul unde acesta își
desfășoară activitatea. Exemple de mobbing sunt: teroare psihică,
șicanare repetată la locul de muncă, în școală, club sportiv,
penitenciar, internet. Acțiuni tipice pentru mobbing sunt: atacuri la
demnitatea persoanei prin violență verbală și fizică, insulte sau
răspândirea despre persoana șicanată a unor informații neadevărate cu
scopul de o izola și chinui. Nu este de mirare că descoperim și în
cadrul unor comunități religioase acest tip de agresiune.

73
 VASILE EMIL BÎRLEA

6. Abuzul digital sau hărțuirea pe internet

O formă modernă de abuz este hărțuirea pe internet. Acest tip de

abuz este mai frecvent întâlnită între adolescenți. Are loc în lumea
digitală și în rețelele sociale. Cyberbullying-ul se poate manifesta în
felul următor: abuzatorul trimite victimelor mesaje negative,
insultătoare sau chiar amenințătoare în cadrul diverselor rețele sociale;
utilizează contul persoanei abuzate fără permisiune sau în alte cazuri
prin copiere/imitare/creare de cont fals; pune victima în actualizările
de stare, încercând să o discrediteze; trimite imagini nedorite pe
suporturi media digitale și multe alte metode. În multe cazuri,
agresorul amenință să publice și să difuzeze lucruri care pot
compromite intimitatea personală. Dezbaterile pe teme religioase care
se desfășoară pe diverse rețele de socializare sunt deseori riscante
deoarece se ajunge la astfel de abuz sau hărțuire și chiar la acuzări
publice. Astfel, se depășește cadrul unei dezbateri frumoase și
constructive și datorită nealinierii la părerile lor religioase, aceștia
devin agresivi în comentarii si abuzatori spirituali. Prezența unui
moderator echilibrat și priceput în medierea unei dezbateri consider că
este absolut necesară în cazul acestui gen de discuții.

7. Abuzul instituțional

Nu numai că oamenii pot manipula alte persoane, dar și

instituțiile, atât publice, cât și private, pot, prin legi, norme, proceduri
sau acțiuni să provoace abuz, creând presiune, disconfort sau
prejudicii pentru indivizi sau grupuri de indivizi. Abuzul instituțional
se întâmplă când oamenii care sunt plătiți să aibă grijă de tine fac
lucruri care te pot răni sau dezavantaja. Instituțiile în care se poate
manifesta acest tip de abuz sunt spitale, centre medicale, instituțiile
statului, școli, biserică etc. și se poate întâmpla fie când nu este
suficient personal să ajute pe toată lumea, fie când personalul angajat
în mod deliberat dorește asta și pur și simplu nu te ajută când ai
nevoie sau când soliciți ajutorul.

74
 TREZIREA DIN ABUZ

8. Abuzul financiar

Este o formă de violență domestică, atunci când banii sunt

folosiți ca un instrument de control, putere și dominație în relație.
Această formă de abuz se manifestă printr-un tip de comportament
folosit pentru a câștiga și a menține puterea și controlul și aceasta se
poate întâmpla în multe feluri. Unul dintre acestea este abuzul
economic, care poate fi exercitat asupra oricărei persoane, dar mai
ales în cuplu sau asupra persoanelor în vârstă. Cei care îl practică vor
să-și aducă partenera într-o stare de dependență financiară completă și
să o forțeze să aleagă: rămâne în relația abuzivă sau face față sărăciei.
Cum stima de sine a victimei este foarte scăzută, ea poate ajunge să
creadă că nu se poate descurca fără cel care o abuzează. Ești victima
unui abuz financiar atunci când partenerul / partenera îți ține cardurile
la el și îți folosește banii cum vrea, face împrumuturi bancare, te
obligă să le girezi tu și nu restituie banii, hotărăște singur, fără acordul
tău, ce se întâmplă cu finanțele familiei, refuză să contribuie la
cheltuielile comune – pentru mâncare, plata facturilor de întreținere,
cheltuieli legate de copii, îți restricționează accesul la bani dacă refuzi
să ai relații sexuale cu el, îți interzice să-ți cumperi obiecte personale
fără acordul lui, inclusiv lucruri de necesitate sanitară intimă. Te
obligă să dai socoteală pentru toate cheltuielile, inclusiv să aduci
chitanțe. Poate să facă asta chiar și atunci când cumperi ceva din
economiile tale. Îți aruncă banii pe jos, atunci când îi ceri, te
descurajează să ai un venit propriu, spunând că are el grijă de tine.
Insistă să renunți la muncă sau nu te lasă să te angajezi, îți reproșează
că doar el are grijă de familie și îți repetă că fără veniturile lui nu te
poți descurca. Te descurajează să îți continui / termini studiile sau să
participi la cursuri care te pot ajuta să te dezvolți și să câștigi mai
mult. Camuflat de cele mai multe ori sub masca bunelor intenții și a
dorinței de a avea grijă de banii familiei, abuzul financiar pune
victimele într-o poziție de servitute.

75
 VASILE EMIL BÎRLEA

9. Abuzul spiritual/religios.

De acest tip de abuz mă ocup pe larg în cadrul acestei cărți și pe

lângă caracteristicile acestuia mă voi focaliza în ultimele capitole pe
aspectele eliberării și vindecării celor care au trecut prin asemenea
experiențe neplăcute. Abuzul spiritual deși nu lasă vânătăi fizice și nu
este ușor de identificat, totuși provoacă suferință și poate duce până la
renunțarea sau lepădarea de credință. Biserica devine adeseori în loc
de casă de rugăciune, un urmăritor aspru al credincioșilor, un vânător
de greșeli și, desigur, un pedepsitor de greșeli. În loc să devină un loc
de odihnă cum sugerează Domnul Isus în Matei 11:28, devine un loc
de judecată, de pedepsire, de „instrucție religioasă”. Astfel, mulți
credincioși, în unele cazuri, în loc să plece de la biserică odihniți și
vindecați pleacă condamnați și abuzați. Nicidecum nu e acesta
Hristosul, nu este aceasta biserica pe care a intenționat-o Dumnezeu și
de aceea unul din mesajele mele prin intermediul acestei cărți este să
trag un semnal de alarmă să nu numim biserica un loc unde se practică
abuz spiritual și religios. Se poate lua pulsul abuzurilor spirituale într-
o biserică atunci când un om dorește să se pocăiască. Atunci iese
foarte clar la suprafață dacă în acea biserica se lucrează cu
constrângeri, reguli stricte, standarde religioase, cerințe suplimentare
Bibliei și poate chiar respingeri. Multe abuzuri religioase și spirituale
se cumulează cu cele ritualice. De exemplu, autoflagelarea pentru
păcate repetate, preot care călărește un enoriaș și împreună fac
înconjurul bisericii de câteva ori sub promisiunea iertării păcatelor,
urcarea în genunchi a zeci de trepte, etc.

CE SPUN SCRIPTURILE DESPRE ABUZ?

Scripturile ne cheamă să-i iubim mai degrabă decât să-i abuzăm

pe alții (Ioan 13:34). A profita sau a abuza de alții este ceva foarte
condamnat în Scripturi (Exodul 22:22; Isaia 10:2; 1 Tesaloniceni 4:6).
Merită subliniat faptul că victimele abuzului pot fi prinse într-un cerc
vicios foarte dificil de rupt. Din fericire, cu ajutorul lui Dumnezeu

76
 TREZIREA DIN ABUZ

toate lucrurile sunt posibile. Dacă chemăm in ajutor Numele lui Isus
Hristos, El ne va auzi cu siguranță deoarece El este Omniștient,
Omnipotent și Omniprezent datorită naturii Sale spirituale. În mod
uimitor, Domnul Isus a avut și continua să aibă grijă de ucenicii Săi și
Și-a dat viața pentru a-Și demonstra dragostea față de ei (1 Petru 5:7),
deci și față de tine și față de mine în aceeași măsură. Isus Hristos îi va
alina, apăra, îndreptăți și vindeca cu siguranță pe cei aflați în dureri și
suferințe cauzate de orice formă de abuz (Ioan 10:11-15, 2 Corinteni
1:4, Psalm 94:19).

În calitate de creștini, nu ar trebui să ne răzbunăm sau să repetăm

abuzurile pe care le-am experimentat ca victime ale altor abuzatori la
un moment dat deși aceasta ar fi reacția firii pământești. Mai degrabă,
ar trebui să căutăm adevărata vindecare de la Isus în timp ce putem
învăța cum să manifestăm dragostea Sa față de cei care ne-au abuzat.
Știu că nu este ușor însă această putere provine numai din noua natură,
natura cerească pe care o primim de la Dumnezeu prin nașterea din
nou. Amintiți-vă că Biblia ne cheamă să ne iubim nu numai prietenii,
ci chiar și pe cei care ne-au rănit. Trebuie să ne iubim chiar și
dușmanii și să facem bine celor care ne urăsc în timp ce ne rugăm ca
ei să primească lumina de la Isus Hristos și să se schimbe (Luca 6.27-
36). În timp ce cauți ajutor pentru vindecarea rănilor interioare din
trecut, este recomandabil să vizitezi un consilier creștin specializat sau
chiar un mic grup de credincioși pentru că aceștia sunt oamenii care
pot să te ajute și să-ți poarte poverile în vederea vindecării tale.
(Galateni 6:1-10).

CE ESTE UN ABUZ PSIHIC?

Nu putem vorbi doar despre abuzul spiritual fără a trata și abuzul

psihic deoarece procesele cognitive, informaționale și relaționale se
desfășoară intens la acest nivel și interferează între psihic și spirit. La

77
 VASILE EMIL BÎRLEA

nivelul psihicului sunt procesate emoțiile, resentimentele sau traumele

care survin din abuzul spiritual.

Deși formele de abuz au existat dintotdeauna de la căderea

omului, ele s-au intensificat și diversificat de-a lungul istoriei relațiilor
interumane. Din nefericire, odată cu răspândirea ideologiilor liberale
postmoderne, progresiste și de alte facturi ideologice care promit
conviețuirea în armonie și bună înțelegere făcând referire la conceptul
„culture change”, totuși abuzurile au luat o amploare incredibilă pe
când era de așteptat contrariul. Paradoxal, noțiunea și infracțiunea de
abuz a ajuns să fie ignorată și ridiculizată în timp ce este foarte bine
stipulată în termenii legislației juridice. Adevărul este că abuzul se
manifestă în jurul nostru sub multiple aspecte care aparent par
„nevinovate ” sau pot fi mascate sub formă de neglijență. Pentru a
înțelege și mai bine această dimensiune subtilă a abuzului mă voi
referi la câteva exemple. De la o relație în care unul dintre parteneri
nu ține cont de dorințele, sentimentele și nevoile celuilalt până la
forme diferite de șantaj sentimental, reproș nefondat, condiționări
agresive, constrângeri morale, refuzul de a face plăcere sau de a
valoriza, o atitudine constant critică, faptul de a-i ignora calitățile și
atuurile celuilalt și de a-l reduce la ceea ce l-ar putea pune într-o
lumină defavorabilă. Spre exemplu, a-i vorbi unui copil despre cât de
înzestrați, de capabili de buni și de cuminți sunt colegii lui în
comparație cu el, este o formă de abuz. A-i vorbi unei femei cu care
ești într-o relație intimă despre cât de frumoase sunt altele, când ei nu
îi faci nici un compliment, e abuz. Orice comparație care are ca țintă
umilirea, denigrarea, înjosirea sau lezare stimei de sine a celuilalt este
abuzivă. În multe cazuri victime ale abuzurilor sunt copii sau
persoanele neajutorate. A refuza să îl atingi pe cel cu care ești intim
într-un mod satisfăcător pentru el, a-i ignora sistematic dorințele și
așteptările, fie în sens erotic sau pur emoțional, este un abuz la fel ca
și criticismul constant, lipsit de orice apreciere. Aici nu trebuie să se
creeze confuzie prin versete ca cel din cartea Proverbelor 6:23 unde se

78
 TREZIREA DIN ABUZ

face referire la mustrare.

79
 VASILE EMIL BÎRLEA

Mustrarea este diferită de abuz, deși unii încearcă să eticheteze

mustrarea ca fiind abuz, există totuși mare diferență între aceste doua
acțiuni. „Căci sfatul este o candelă, învățătura este o lumină, iar
îndemnul şi mustrarea sunt calea vieții”. Profețiile Bibliei și mesajele
pastorilor, evangheliștilor sau învățătorilor conțin deseori cuvinte de
mustrare, chemarea la pocăință și la îndreptarea vieții din starea de
păcat, însă acestea, cât timp sunt în spiritul Bibliei, nu sunt abuzuri. În
capitolele următoare voi descrie mai pe larg ce nu este un abuz
spiritual. Avem nevoie de mustrare uneori și de chemare la sfințenie
însă, în același timp, suntem chemați să dăruim și să avem parte de
apreciere și încurajare sinceră. Este apropare imposibil ca cineva să
trăiască doar într-un climat de depreciere deoarece omul, când se
simte nedorit, neacceptat, neînțeles, tratat ca un obiect va sfârși prin a-
și pierde cumpătul îndreptându-se spre acte nesăbuite sau prin a
deveni la rândul său un abuzator.

Atitudinea abuzatoare este una esențialmente sado-masochistă.

Sadicul nu simte satisfacție decât lovind și în slăbiciunile și în puterile
celui pe care îl dorește. Sadicul dorește și caută doar compania unor
inși pe care în sinea sa îi invidiază sau îi pizmuiește. Masochistul, pe
de altă parte, se simte bine denigrându-se și denigrând și caută
companie dezamăgitoare. Astfel, nici unul nici celălalt nu pot concepe
faptul că întreaga cheie a existenței armonioase e valorizarea și că sunt
incapabili să ierte faptul că nu au fost apreciați și vor să se răzbune
inconștient pe viață căutând să se convingă de nimicnicia oricui. Ei nu
se apropie de oameni din atracție sau admirație sau plăcerea de a
împărtăși valori comune ci se apropie numai și numai de cei la care
identifică, real sau închipuit, stigmate, însemne ale autoflagelării sau
ale umilinței. După aceste exemple succinte mă întreb: oare pentru
abuzator, oricare din actele de mai sus sunt făcute dintr-o plăcere
sadică ascunsă sau dintr-o dorință vehementă? Deseori în timpul
consilierilor ies la suprafață motivațiile care de cele mai multe ori își
au rădăcina într-o inimă nevindecată sau suferindă în urma unor

80
 TREZIREA DIN ABUZ

abuzuri.

Suferința abuzului este una dintre cele mai grave experiențe pe

care le poate resimți o ființă umană, pentru că victimele acestor acte
nu pot suferi numai consecințe fizice, ci consecințe psihologice
devastatoare ce durează mult timp, chiar toată viața.

Din păcate, abuzul poate apărea în situații diferite, în cuplu, la

serviciu, la școală, într-o biserică sau comunitate religioasă. În această
carte nu mi-am propus să dezvolt fiecare din tipurile de abuz care sunt
întâlnite în societate, ci doar le voi aminti pe scurt deoarece, într-un
anumit fel, abuzurile psihice se leagă sau declanșează abuzul spiritual.

CUM SE IDENTIFICĂ ABUZUL PSIHOLOGIC

Identificarea abuzului este ușoară atunci când abuzul este fizic

însă când are loc un abuz psihologic acesta deseori este subtil și, deși
nu lasă urme fizice, lasă traume și dureri adânci sufletești deseori greu
de vindecat.

Abuzul psihologic este un tip de abuz tăcut care poate apărea

între două persoane sau în cadrul unui grup, în timp ce restul lumii
rămâne ignorant. Abuzul fizic se combină cu cel psihologic. De fapt,
uneori poate exista abuz psihologic fără abuz fizic, dar nu poate exista
abuz fizic fără abuz psihologic.

„Abuzul psihologic este genul de abuz care poate distruge

complet oamenii. Fie că este vorba de hartuire verbală, un plan bine
pus la punct de agresare psihică, sau poate chiar tăcere, ori o privire
rece sau o privire disprețuitoare și multe altele, pot fi foarte
dureroase.” - María José Rodríguez de Armenta.

Agresorul știe că cuvintele sale au putere. De aceea el sau ea le

folosește. De fapt, abuzul psihologic este mult mai eficient decât cel

81
 VASILE EMIL BÎRLEA

fizic. Dacă abuzul fizic lasă o urmă și poate duce la probleme care
rămân în timp, nu același lucru se poate spune când vine vorba despre
abuzul psihologic. Acest tip de abuz nu este de obicei atât de evident.
Este un tip de abuz tăcut care însă lăsa urme adânci în interior.

Mulți oameni consideră că aceste lovituri invizibile rănesc mult

mai mult decât orice abuz fizic. Am auzit la consiliere clienți care mi-
au spus că ar fi preferat o palmă sau chiar o bătaie fizică decât durerea
emoțională și cicatricile abuzului psihologic la care au fost expuși.
Asta pentru că știm cu toții că „cuvintele răutăcioase sau agresive
rănesc și dor.”

Abuzul psihologic folosește cuvintele pentru a provoca vătămări,

a răscoli amintiri dureroase, a aduce acuzații și slăbiciuni. Toate
acestea, la început, pot fi foarte subtile, astfel încât persoana abuzată
să nu observe, și încet începe să intre inconștient în jocul abuzatorului.

În general, scopul acestui tip de abuz este acela de a putea

controla o persoană fără ca ea să fie conștientă de aceasta.

Dacă vrei să înveți cum să identifici un abuzator psihologic, îți

recomand să ții cont de următoarele caracteristici:

• Te insultă, țipă la tine și te desconsideră, făcându-te să simți că

nu meriți nimic, că viața ta nu valorează nimic. Te desconsideră
cunoscându-ți și exploatându-ți aspectele mai puțin tari ale
personalității tale. Îți scade stima de sine într-o asemenea măsură
încât, în mod ironic, te simți „recunoscător” și „binecuvântat”
pentru oricine ar vrea să fie în preajma ta știind câte defecte și
probleme ai.
• Se simte excesiv de gelos pe ce ești și ce ai și te controlează tot
timpul. Se comportă cu tine ca și cum ai fi pe de-o parte cea mai
valoroasă posesie a lui, iar pe de altă parte cea mai nesocotită
persoană din anturajul său. Aceasta este o incoerență care îți
poate crea confuzie și este intenționat creată de abuzatorul

82
 TREZIREA DIN ABUZ

psihologic cu scopul să te chinuie. De fapt, de multe ori acest tip

de abuzatori suferă de disonanță cognitivă.
• Te izolează de prietenii și familia ta. Are puterea de a controla cu
cine stai și cum îți folosești timpul. Vrea să ia decizii pentru tine
și în mintea lui te consideră ca fiind marioneta lui. Astfel, tu nu
mai ești liber, ci mai degrabă cineva supus dorințelor și
capriciilor altcuiva.
• Amenințările lui diverse și constante te fac să te simți
înspăimântat. Poate amenința cu faptul că te abandonează sau cu
diverse alte lucruri despre care știe că sunt slăbiciunile tale. Te
cunoaște bine, deoarece inițial te-ai deschis față de el și ai decis
într-un anumit context să devii vulnerabil, deoarece la începutul
relației nu ai bănuit că va folosi slăbiciunile tale ca factori
manipulanți.
• Presiunea emoțională pe care o exercită asupra ta te face să te
simți vinovat(ă). Te face să te simți vinovat(ă) de ceva care nu
este vina ta. Cu alte cuvinte, poate „întoarce masa” peste tine
referitor la absolut orice. Uneori va merge până acolo că va folosi
abuzul fizic dacă abuzul psihologic și manipularea nu îi vor sluji
ca mijloc de manipulare.

Dacă te-ai găsit vreodată într-o relație cu cineva care are oricare
dintre aceste caracteristici, probabil ai fost victima abuzului
psihologic. Iertarea despre care Biblia vorbește este esențială pentru
vindecarea inimii traumatizate și abuzate însă cu cât se identifică mai
repede un abuzator și un act de abuzare psihologică, cu atât este
indicat ca în mod urgent să se întrerupă și să se iasă din acea relație
toxică. Urmele și vânătăile nu se vor manifesta pe pielea ta în cazul
abuzurilor psihologice, ci pe sufletul tău și mărturisesc din experiența
de peste 30 de ani în consiliere că, deși are loc iertarea, „cicatricile” de
pe suflet deseori rămân. Tocmai de aceea recomand ferm întreruperea
relațiilor toxice care dau semnale clare de manipulare, constrângere și
hărțuire emoțională până nu este rana prea adâncă și pagubele prea

83
 VASILE EMIL BÎRLEA

mari.

Adevărul este că e greu să ajuți sau să ți se dea permisiunea să

ajuți o persoană care este abuzată sau maltratată psihologic. Aceasta
deoarece persoana respectivă, pentru început, nu va ști dacă merită să
protesteze sau nu față de abuzator fiindcă abuzul este de așa natură
încât o face pe victimă să creadă că merită situația, că nu este o
persoană bună și la urma urmei, merită tot „tratamentul” pe care îl
primește. Când întâlnesc astfel de cazuri îmi dau seama că am de-a
face cu o persoană cu o stimă de sine complet distrusă. O stimă de
sine spulberată, o viață fără sens, care a înmagazinat atâta durere și
frică încât a ajuns la faza în care simte nevoia de a satisface dorințele
și imperativele chiar ale celui care îi provoacă în mod constant răul. În
psihologie, fenomenul acesta este numit sindromul Stockholm.
Sindromul Stockholm este o tulburare ce se manifestă prin apariția
unei alianțe emoționale, ca răspuns psihologic neașteptat și paradoxal,
între victima unui abuz și agresorul său. Această legătură emoțională
se dezvoltă pe durata existenței abuzului și pe măsura repetării lui,
având consecințe negative semnificative asupra victimelor. Recomand
o răsfoire pe Google în vederea unei mai bune înțelegeri a acestui
fenomen psihologic interesant. Vreau totuși să fac o precizare
importantă, și anume faptul că deși oarecum este rar întâlnită situația
luării ostaticilor de către teroriști, cu toate acestea, există și așa-
numitul sindrom Stockholm în cadrul familiei sau al relațiilor foarte
apropiate. În literatura de specialitate mai poate fi întâlnit termenul
sindromul ostaticului.

Iată câteva exemple și contexte în care acest sindrom poate să se

manifeste în urma exercitării abuzului psihologic:

• O femeie simte o atașare sinceră și crescândă față de soțul ei

tiran care își manifesta violența domestică și umilirea față de ea în
multe aspecte: violența fizică, emoțională, financiară, verbală și
sexuală.

84
 TREZIREA DIN ABUZ

• Adesea se observă un model similar atunci când întâlnim

atașamentul patologic față de părinții despotici. Copilul zeifică mama
sau tatăl care îl înlătură în mod deliberat de voința sa și nu permit o
dezvoltare normală completă a acestuia. Sindromul acesta este tot mai
întâlnit in relațiile dintre părinte și copil: părintele își amenință
frecvent copilul și îl abuzează, fizic și psihic sau din nefericire chiar și
sexual. Copilul, în încercarea lui de a evita să-și supere părintele
(adică pe agresorul său), se supune. Părintele poate da dovadă și de
bunătate, alternată cu abuzul, confuzând copilul și făcând ca natura
negativă a relației să nu fie clară și evidentă;

• În cazul traficului de persoane, persoanele traficate se bazează

adesea pe agresorii lor pentru a putea supraviețui, iar când aceștia le
îndeplinesc anumite nevoi, victimele pot începe să dezvolte chiar
sentimente pozitive. De asemenea, este posibil ca victimele să nu își
dorească să coopereze cu autoritățile de teama urmărilor sau din
convingerea că trebuie să-și protejeze abuzatorii pentru a se proteja pe
ei înșiși.

• Relațiile dintre antrenor și sportivul antrenat sunt de asemenea

un cadru unde uneori pot apărea astfel de abuzuri. În anumite cazuri,
modul în care antrenorul pregătește sportivul poate fi abuziv și dur.
Sportivul ar putea găsi justificări pentru comportamentul antrenorului
lui (performanță, glorie bani).

Chiar și atunci când cineva este conștient că este abuzat, maltratat

și manipulat, când vine momentul să caute ajutor, spre surprinderea
sa, nu îi este ușor, deoarece potențiala persoană care ar putea fi ajutor
nu vrea să se expună, fie că nu are umbrela cadrului legal (dacă nu
este avocat sau consilier licențiat), fie că nu dorește să intre în conflict
cu agresorul, pentru a evita consecințele (amenințări, restricții sau
sancțiuni). Concludem că nu este deloc ușor să ajuți persoanele
abuzate, însă întotdeauna Dumnezeu va da înțelepciune, ajutor și va
crea un context favorabil și legal întinderii unei mâini de ajutor celor

85
 VASILE EMIL BÎRLEA

care suferă abuzuri, pentru a putea fi eliberați. Problema se pune ca și

cei în cauză (cei abuzați) să coopereze, să-și dorească să scape din
cursa în care au fost prinși și, desigur, să-și asume consecințele,
privind cu încredere spre eliberarea lor.

Abuzul psihologic, fiind oarecum tăcut sau mascat, nu este

întotdeauna ușor de demonstrat. În cazul multor abuzuri, înainte de a
fi demascate a fost cuvântul victimei (copil, soție, elev, angajat, etc.)
împotriva cuvântului agresorului. În această fază există întotdeauna
mulți sceptici în jurul cazului, care vor crede că totul este în capul
celui care vorbește, considerând că a înnebunit sau că inventează. Cu
toate acestea, cei în cauză trebuie încurajați să continue să clarifice și
să fie ascultați referitor la plângerea lor. Există cazuri în care trebuie
mers din exterior spre victimă prin intermediul identificării unor
simptome și comportamente specifice pe care le manifestă acestea,
deoarece victima este așa captivă unei astfel de manipulări, încât nu
poate cere ajutor (cazul persoanelor cu handicap locomotor, copii,
bătrâni, etc.). În literatura psihologică de specialitate este prezentat
mai pe larg acest mod de abordare și este legitim deoarece orice
persoană are dreptul la libertate și demnitate. Important este să puteți
identifica și să ajutați persoana abuzată. Uneori, oricât am încerca, nu
putem face nimic. Uzura mentală este de așa natură încât agresorul își
atinge adevăratul scop. Dar încă rămâne... invizibil. Sunt șanse pentru
victimă și în acest context însă metodologiile legislative de luptă
pentru eliberare sunt mai diverse și trebuie aplicate în mod susținut.

Indiferent de forma pe care o îmbracă abuzul psihologic sau

spiritual, descris mai detailat în capitolele următoare, acesta generează
întotdeauna comportamente tipice din partea celui abuzat:
neîncredere, manifestări agresive spre alții, tendințe auto-agresive,
ostilitate, anxietate, diverse forme de depresie, inhibiție socială,
izolare, dificultate de comunicare și multe altele. Întotdeauna, într-un
fel sau altul, abuzul lasă urme și este nevoie de consiliere și ajutor
pentru a depăși momentele critice și a evita perpetuarea agresivității.

86
 TREZIREA DIN ABUZ

Poate te întrebi la ce fel de perpetuare mă refer? Una dintre cele mai

nefericite consecințe ale abuzului psihologic, emoțional și spiritual
asupra copiilor, de exemplu, dar nu numai, îl reprezintă
comportamentul agresiv la vârsta adultă în cazul copiilor sau, în cazul
adulților, este marele risc al intrării în rolul de abuzator, agresor sau
hărțuitor. În cazul copiilor care au avut parte de abuz, agresivitatea lor
la vârsta adultă nu este altceva decât o exteriorizare a traumei
copilului, cauzata de abuz și depresie. În multe cazuri copilul ajunge
fără să vrea să copieze comportamentul părintelui abuziv. Psihologii
definesc acest comportament agresiv drept rezultatul identificării cu
un model parental agresiv și abuziv.

CONTROLUL RELIGIOS

Gândește-te la următoarele: în societatea noastră cine ne

dăunează cel mai mult? Nu cumva hoții, ucigașii, călcătorii de lege
sau oamenii care săvârșesc imoralități? Acum gândește-te la situațiile
în care a fost implicat chiar Domnul Isus. Cine, din vremea Lui, L-a
ofensat cel mai mult? Nu au fost fariseii, liderii religioși și cei care
țineau strict Legea? Nu cumva aceștia L-au necăjit cel mai mult?
Evident că da. Dar de ce fariseii și cărturarii? La urma urmei, aceștia
își plăteau zeciuielile, citeau Legea, se rugau mereu și cunoșteau litera
legii. De ce totuși cei mai proeminenți reprezentanți ai sistemului
religios Îl jigneau și ofensau pe Domnul Isus?

Răspunsul este clar: deși erau reprezentanții Casei lui Dumnezeu,

aceștia erau departe de a fi în stare să reprezinte inima lui Dumnezeu.
Isus i-a numit fără ezitare „ipocriți religioși”. El a spus-o foarte clar în
Matei 6:5 – „Când vă rugați, să nu fiți ca fățarnicii, cărora le place
să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colțurile ulițelor, pentru
ca să fie văzuți de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.”

87
 VASILE EMIL BÎRLEA

Citind cu atenție Matei 15:1-20 am tras următoarele concluzii

despre liderii religioși ipocriți:

• Întotdeauna liderii religioși care nu au o relație autentică cu

Dumnezeu se vor strădui să afișeze o imagine exterioară care să
impresioneze, un soi de perfecționism, o fațetă rafinată în
costumele sau veșmintele lor de preoți.
• Fariseii, cu alte cuvinte, le-au spus lui Isus și ucenicilor: „Cum
puteți să mâncați cu mâinile nespălate? Mâinile voastre necurate
sting orice speranță de a fi neprihănit.”
• Domnul Isus le răspunde: „Nu, ci ceea ce întinează neprihănirea
voastră este de fapt inima voastră necurată pe care Dumnezeu o
vede bine. Voi curățați partea de afară, însă în interior este o
mizerie de nedescris.”

CE ESTE DE FAPT ABUZUL SPIRITUAL?

În cele ce urmează doresc să cuprind cât mai multe aspecte ale

acestui tip de abuz tocmai pentru a-l demasca de la formele subtile
până la acțiunile flagrante. Scriitorul Haley Horton definește abuzul
spiritual ca fiind „texte religioase sau credințe folosite pentru a
constrânge, controla, manipula, sau abuza pe cineva cu bună știință
sau în necunoștință de cauză.” Rețineți că abuzul spiritual și trauma
care-i urmează (a se vedea secțiunea de mai jos) nu sunt legate de o
anumită religie. Mai degrabă, chiar expresiile radicale fundamentaliste
ale oricărei credințe sunt o formă de abuz. Biserici sau comunități
religioase care aderă la o ierarhie strictă a autorității; conducere
dominată de bărbați, credința într-un text sacru, inerent; iar o
mentalitate izolată cultural „noi” vs. „ei”, practică teologia prădătoare
și abuzul spiritual. Dacă frica a fost un factor motivant pentru
ascultare, dacă amenințarea cu osânda veșnică sau pedeapsă divină a
fost ținută deasupra capului sau dacă ați fost subjugat și obligat să vă
supuneți din diverse motive, ați fost victima abuzului spiritual.

88
 TREZIREA DIN ABUZ

Abuzul spiritual este maltratarea unei persoane de către cineva

aflat într-o poziție de autoritate spirituală, care are ca rezultat
diminuarea vitalității și creșterii spirituale a acelei persoane.

Abuzul spiritual este folosirea cuvintelor sau a actelor religioase

pentru a manipula pe cineva pentru un câștig personal sau pentru a
realiza o agendă personală, dăunând astfel persoanelor care umblă cu
Dumnezeu. Apostolul Pavel menționează aceasta în 2 Corinteni 4:2 –
„Ca unii care am lepădat meșteșugirile rușinoase şi ascunse, nu
umblăm cu vicleșug şi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu. Ci, prin
arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiți de orice cuget
omenesc, înaintea lui Dumnezeu.” Sau în traducerea Bibliei NTR:
„Dimpotrivă, am respins lucrurile ascunse şi rușinoase, şi nu umblăm
cu viclenie, nici nu falsificăm Cuvântul lui Dumnezeu, ci, prin
expunerea adevărului, ne recomandăm pe noi înșine conștiinței
oricărui om, înaintea lui Dumnezeu.”

Abuzul spiritual înseamnă a-ți pune încrederea în poziția ta de

autoritate și în dreptul tău perceput de a-i folosi pe cei sub influența ta
pentru a-ți îndeplini propria agendă personală. Cu toate acestea, numai
Dumnezeu are dreptul, înțelepciunea și puterea de a-Și îndeplini
planurile și scopurile pentru cei pe care i-a creat.

Citiți vă rog câteva referințe în scopul clarificării definițiilor pe

care le-am enunțat mai sus: Coloseni 2:4, 2 Petru 2:3, 1 Petru 5:1-3,
Galateni 4:17

ÎNTREBARE: Care este de fapt esența abuzului spiritual?

RĂSPUNS: Esența abuzului spiritual este controlul excesiv
asupra altora. Abuzul spiritual acționează în numele și sub
”masca spiritualității” pentru a beneficia, prin utilizarea
eforturilor centrate pe sine, de control asupra celorlalți.

89
 VASILE EMIL BÎRLEA

ABUZUL SPIRITUAL ȘI LEGALISMUL

SUNT CEI MAI BUNI PRIETENI

De ce ți s-ar părea această afirmație nepotrivită sau prea dură?

Oare nu este chiar așa? Cum ai putea să abuzezi pe cineva, dacă nu ai
avea un instrument de tortură ca de exemplu o armă sau o bâtă sau
orice altceva cu care să ameninți sau să lovești dacă este cazul?
Legalismul religios este, așa cum am menționat deja, situația în care te
bazezi pe propriile eforturi pentru a câștiga acceptarea lui Dumnezeu
și pentru a te considera neprihănit. Legalistul nu poate trăi o viață sub
călăuzirea Duhului Sfânt deoarece legalismul este o formă gravă de
robie. „Căci Domnul este Duhul; și unde este Duhul Domnului, acolo
este slobozenia”. (2 Corinteni 3:17). Iar în Coloseni 2: 20 ni se spune
astfel: „Dacă ați murit împreună cu Hristos față de învățăturile
începătoare ale lumii, de ce, ca și cum ați trăi încă în lume, vă
supuneți la porunci ca acestea: „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare
lucru!”? Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuințarea lor și
sunt întemeiate pe porunci și învățături omenești, au, în adevăr, o
înfățișare de înțelepciune, într-o închinare voită, o smerenie și
asprime față de trup, dar nu sunt de niciun preț împotriva gâdilării
firii pământești”.

Pasajul din Galateni 5:1 este la fel de relevant: „Rămâneți dar

tari şi nu vă plecați iarăși sub jugul robiei. Iată, eu, Pavel, vă spun
că, dacă vă veți tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic. Şi
mărturisesc iarăși încă o dată oricărui om care primește tăierea
împrejur că este dator să împlinească toată Legea. Voi, care voiți să
fiți socotiți neprihăniți prin Lege, v-ați despărțit de Hristos; ați căzut
din har. Căci noi, prin Duhul, așteptăm prin credință nădejdea
neprihănirii. Căci, în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici
netăierea împrejur n-au vreun preț, ci credința care lucrează prin
dragoste. Voi alergați bine: Cine v-a tăiat calea ca să n-ascultați de
adevăr? Înduplecarea aceasta nu vine de la Cel ce v-a chemat. Puțin
aluat face să se dospească toată plămădeala. Eu, cu privire la voi, am

90
 TREZIREA DIN ABUZ

în Domnul încrederea că nu gândiți altfel. Dar cel ce vă tulbură va

purta osânda, oricine ar fi el. Cât despre mine, fraților, dacă mai
propovăduiesc tăierea împrejur, de ce mai sunt prigonit? Atunci,
pricina de poticnire a crucii s-a dus. Şi schilodească-se odată cei ce
vă tulbură!”

EXEMPLE DE ABUZ SPIRITUAL

Prin următoarele exemple probabil vei înțelege mai bine la ce se

referă un abuz spiritual și ce urmărește un abuzator spiritual:

• Liderul sau pastorul care folosește vinovăția sau lăcomia pentru a

forța prezența la programele bisericii, dăruirea financiară sau
participarea la vreo formă de slujire voluntară.
• Liderul spiritual care profită emoțional sau sexual de consiliat în
numele „mângâierii sau compasiunii”.
• Lideri religioși care acuză pe cei care nu sunt de acord cu ei ca
fiind rebeli împotriva lui Dumnezeu.
• Slujitorul din biserică care cere ascultare absolută, fără murmur
sau comentarii, indiferent dacă este rezonabil sau nu ceea ce cere
el sau dacă este biblic sau nu. „Între apostoli s-a iscat şi o
ceartă, ca să știe care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare.
Isus le-a zis: ‘Împărații neamurilor domnesc peste ele şi, celor
ce le stăpânesc, li se dă numele de binefăcători. Voi să nu fiți
așa. Ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic şi cel ce
cârmuiește, ca cel ce slujește’”. (Luca 22:24-26)
• Un abuzator spiritual va folosi de îndată legea pentru a forța, fie
mai brutal fie mai delicat, pe cei peste care are autoritate, să se
miște în direcția dorită de el. E mult mai ușor să îi faci pe cei „de
sub tine” să îți știe de frică și să îi mâni unde vrei, decât să mergi
înaintea lor ca un păstor. Mulți pastori și lideri spirituali își
construiesc în așa fel sistemul de lucru în mod foarte subtil,

91
 VASILE EMIL BÎRLEA

ingenios și intenționat încât să ajungă la punctul în care „nimeni

nu mișcă sub cuvântul lor”.
• Poate veți crede că abuzul spiritual îl poate face doar păstorul,
liderul spiritual sau preotul, asupra turmei, dar nu este așa.
Abuzul spiritual este mult mai extins și este întâlnit adesea între
soți, între părinți și copii, între diferiți frați de credință, între
consilieri și consiliați, între misionari și cei „misionați” și în
multe alte situații. O situație pe care am întâlnit-o a fost chiar în
cazul învățătorilor de la școala biblică pentru copii. Am auzit fără
să vreau aceste cuvinte: „Dacă nu stai cuminte, te va arunca
Domnul Isus în iadul de foc împreună cu Satana.” sau: „Numai
dacă sunteți copii foarte cuminți și ascultători veți merge în Rai,
deoarece Domnul Isus nu primește acolo pe copiii
neascultători”. Este un abuz foarte grav deoarece se face asupra
minții unor copii care nu au încă posibilitatea să cunoască
adevărul și pot fi marcați negativ pentru tot restul vieții.
• Unii lideri devin urmăritori aspri și critici ai altor credincioși,
vânători de greșeli și, desigur, în cele din urmă pedepsitori de
greșeli. În loc ca părtășia frățească (koinonia) să devină mediu de
odihnă și refacere, devine un loc al judecății, sancționării și
pedepsirii fiecărei eventuale greșeli. Apoi se vrea, dacă se poate,
și un loc al instrucției pentru îndoctrinarea în standardele impuse
de conducere și nicidecum ale Bibliei, deoarece Biblia nu
îndoctrinează ci îmbogățește, binecuvântează și transformă inima
omului în bine.
• Mulți cititori poate chiar sunt abuzați sau au avut simptome ale
abuzului spiritual, dar habar nu au că așa se întâmplă sau că
trăiesc într-un astfel de mediu. Pun totul pe seama încadrării în
sistemul religios, de a face pe plac Domnului și mai marilor lor
pentru a obține atenția sau simpatia acestora într-un fel sau altul.
Trebuie să știți că, deși abuzul spiritual nu lasă vânătăi fizice și
nici nu e așa ușor de detectat, pentru că oamenii nu au auzit prea
mult despre această „boală sau anomalie”, totuși lasă traume și

92
 TREZIREA DIN ABUZ

răni interioare greu de vindecat. Ele însă pot fi vindecate și omul

poate fi eliberat doar prin cunoașterea Adevărului și prin lucrarea
eliberatoare a Duhului Sfânt, însă va dura ceva timp. Chemarea
Domnului Isus este la fel de actuală și azi: „Veniți la Mine, toți
cei trudiți şi împovărați, şi Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu
asupra voastră şi învățați de la Mine, căci Eu Sunt blând şi
smerit cu inima; şi veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci
jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este ușoară.”

Totuși, din nefericire, am observat că în puține biserici actuale se

găsește odihnă și pace. Știți care este motivul pentru care aceste
stări spirituale binefăcătoare lipsesc din multe biserici? Pentru că
biserica s-a secularizat și a adoptat un management și standarde
care sunt promovate în sistemul economic al lumii de azi și nu în
termenii Evangheliei. Se caută perfecționarea, nu sfințirea,
deoarece accentul este pus pe sistemul organizațional, nu pe
„organismul viu” care este Biserica. Există fără doar și poate un
fel de concurență între unele biserici care dă naștere unei presiuni
permanente de a pune accent pe lucrurile exterioare ca să fie mai
impunătoare, mai inovatoare, mai impresionante pentru a atrage
oameni prin aceste metode, nu prin natura christica interioară și
frumusețea omului născut din nou. Unii lideri spirituali își
formează viziuni grandioase care nu vin din inima lui Dumnezeu
și astfel, sub presiunea „Domnul mi-a arătat sau vorbit să facem
așa și așa”, unele biserici devin un fel de lagăre de muncă
spirituală forțată în care omul este un număr sau un mijloc prin
care se realizează o viziune și nu scopul slujirii cum ne-a învățat
Hristos în Matei 20:28: „Pentru că nici Fiul omului n-a venit să
I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viața ca
răscumpărare pentru mulți.” Desigur că centrul slujirii este
Hristos.
În loc să plecăm de la întâlnirile bisericii odihniți și hrăniți,
plecăm condamnați, stresați pentru că, în loc de o adunare unde

93
 VASILE EMIL BÎRLEA

să ne bucurăm și să primim cu blândețe Cuvântul semănat, de

fapt, în mod subtil a avut loc un abuz spiritual prin manipulare.
Totuși, cei care ați avut parte de cercetarea Duhului Sfânt cândva
sau căutați prezența manifestată a slavei și gloriei lui Dumnezeu,
știți bine că nu e acesta Hristosul, nu aceasta e menirea bisericii.
O biserică de acest fel este una în care oamenii sunt abuzați și ar
trebui să-și ridice semne de întrebare. De ce nu o fac totuși?
Pentru că pe cei mai mulți nu-i interesează trezirea spirituală, nu
le pasă de viața spirituală, ci se simt chiar foarte confortabil într-
un astfel de mediu unde și ei caută să manipuleze, să se impună
sau să profite de cei din jur în aspecte economice, relații,
oportunități sau orice alte beneficii or mai fi. În special în
bisericile cu număr mare de oameni unde nu este valul trezirii
spirituale, sete și foame după Cuvântul lui Dumnezeu și dincolo
de aparențe este o structură ”eclesiastică” de relații
interdependente și de interes reciproc, oamenii se complac și
chiar apără sistemul corupt spiritual considerând că fac un lucru
foarte bun. Personal am constatat că în unele biserici de acest gen
este considerat un fel de „act de eroism și de devotament” atunci
când un membru din comitet denunță la ședințe nerespectarea și
neîncadrarea vreunui membru din biserică în regulile stabilite și
impuse de aceștia (desigur, cele mai multe fiind nebiblice), astfel
condamnând și suprimând orice formă de exprimare a libertății
de credință.

• Lideri ai bisericii care evaluează un păcătos care dorește să se

pocăiască prin prisma părerilor și pronosticului lor și dau sentințe
de genul: „Bețivanul acesta nu va reuși să se lase de alcool
niciodată, deci, mai bine nu ne încurcăm cu el că ne va face de
rușine biserica.” sau „Femeia aceasta știm că este o păcătoasă,
nu are rost să o botezăm că poate va merge din nou la vechile ei
obiceiuri.” sau „Aceștia sunt prea tineri ca să-i botezăm, mai
bine să treacă prin viață câțiva ani și apoi să vedem dacă merită

94
 TREZIREA DIN ABUZ

să fie botezați”. Altora însă acești așa-ziși lideri spirituali le

impun constrângeri și condiții stricte, chiar respingere de la a fi
acceptați în cadrul bisericii lor. Aceste limitări și etichetări ale
altor oameni care vor să se pocăiască scot în evidență un duh de
manipulare și abuz spiritual. Ei limitează în cele din urmă chiar
pe Dumnezeu care poate să schimbe inimile acestor oameni.
Lucrarea binefăcătoare și salvatoare a Harului nu intră în
ecuațiile lor religioase deoarece le-ar răsturna „valorile
religioase”.

• În unele biserici abuzurile spirituale se adaugă celor ritualice, așa

cum am menționat mai sus. Sunt deseori întâlnite pe YouTube
sau pe alte rețele de socializare filmulețe de la slujbele bisericilor
unde credincioșilor li se dau penitențe de genul: preoți călărind la
propriu pe enoriași, făcând 3 ture în jurul bisericii ca sa li se ierte
anumite păcate. Am văzut oameni biciuindu-se, lovindu-se și
executând tot felul de pedepse impuse de cei cu autoritate
spirituală. Am văzut la știri, că de bobotează, în luna ianuarie,
preoții au obiceiul să arunce crucea în ape semi-înghețate, iar
zeci de enoriași se aruncă în acele ape să o prindă. Primul care
reușește să o prindă și să o aducă la preot primește
binecuvântarea lui și promisiunea că întreg anul îi va merge bine
în toate. Știm tot de la știri că unii în timpul acestor practici
religioase au sfârșit tragic. Exemplele cu astfel de abuzuri și
manipulări, care nu au de-a face deloc cu Biblia, ar putea
continua și poate chiar stârni hohote de râs. Însă nu acesta este
scopul meu prin această carte, ci este ca cititorul să se focuseze
pe citirea Bibliei și să evite să se lase manipulat și abuzat
spiritual, să ajungă să cunoască bine când un lider spiritual
practică aceste lucruri și de ce nu, să îl atenționeze deoarece
Hristos ne-a chemat nu să trăim ca niște habotnici, ci să fim
lucizi, luminați și inspirați de Duhul Sfânt și nu de alte duhuri

95
 VASILE EMIL BÎRLEA

manipulatoare care lucrează prin diverși oameni.

Puterea asupra altora e o ispită groaznică. Și Petru spune

prezbiterilor: „Păstoriți turma lui Dumnezeu, care este sub paza
voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu
pentru un câștig mârșav, ci cu lepădare de sine; nu ca şi cum ați
stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărțeală, ci făcându-vă pilde
turmei.” (1 Petru 5:2-3). Ioan de asemenea ne spune în a doua epistolă
că Diotref a pus stăpânire pe o biserică și face si impune în ea reguli
pe care le vrea, dând afară pe cei care nu sunt „loiali” sistemului
stabilit: „Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă
întâietatea între ei, nu vrea să știe de noi. De aceea, când voi veni, îi
voi aduce aminte de faptele pe care le face, căci ne clevetește cu
vorbe rele. Nu se mulțumește cu atât, dar nici el nu primește pe frați
şi împiedică şi pe cei ce voiesc să-i primească şi-i dă afară din
Biserică.” (3 Ioan 1:9)

CE NU ESTE UN ABUZ SPIRITUAL

De multe ori, atunci când se definește ceva ce nu este, ne ajută să

înțelegem cu atât mai bine ceea ce este acel lucru. Tocmai de aceea
consider că analizând și prezentând ce nu este un abuz spiritual, se vor
cerne oarecum acele concepte greșite sau confuze despre acest
subiect. Doresc ca prin prezentarea acestora să se delimiteze și să se
elimine orice suspiciune și hipersensibilitate față de actele de educație
și coordonare spirituală care totuși trebuie să aibă loc într-o biserică
sau comunitate de credincioși.

Analogia apostolului Pavel despre trup din 1 Corinteni 12:26 se

potrivește aici și prin urmare este important să înțeleagă corect orice
creștin ce este si ce nu este abuzul spiritual.

96
 TREZIREA DIN ABUZ

 ADMINISTRAREA DISCIPLINEI BISERICEȘTI.

Dumnezeu, în Cuvântul Său, ne învață cum să administrăm corect
disciplina într-o biserică cu scopul de corectare, îndreptare și
restaurare a celui care a păcătuit, cu scopul de a fi reintegrat în
părtășia frățească. Scopul unui astfel de demers nu este
pedepsirea, ci disciplinarea celui care a păcătuit, totul
desfășurându-se pe fondul rugăciunii, dragostei și explicării mai
detailate a Cuvântului lui Dumnezeu referitor la problema în
cauză. Cuvântul folosit pentru disciplinare este „pandeia”, care
însemnă în original și pedagogie, a educa, prin care se înțelege și
instruirea copiilor. Cuvântul se trage din termenul grecesc medical
pediatric „pedo”, termenul original pentru copii. Cuvântul
pedeapsă are conotații negative, dar cuvântul „pandeia” are un
spectru mai larg, deoarece are și un aspect pozitiv dar și negativ,
deoarece este ca o balanță în transmiterea unor lucruri ca de
exemplu învățarea adevărului, a unor virtuți și a caracterului, în
care pe de altă parte cei disciplinați trebuie direcționați de la
lucruri rele spre fapte bune și, în consecință, vor învăța să evite
răul. Prin folosirea acestui cuvânt se presupune depunerea unui
efort pentru cultivarea unor virtuți creștine, care înseamnă
corectarea greșelilor. De asemenea, se încearcă eliminarea răului
și încurajarea a ceea ce este bun. Dumnezeu și Biserica prin
reprezentanți fac acest lucru în viața noastră și trebuie lăsați să o
facă spre binele nostru. Când vorbim de pedeapsa divină ea are
legătură mai mult cu sfințirea noastră, însă disciplina într-o
biserică are ca scop menținerea în cadrul comunității a purității în
trăire și credință. Sunt și situații extrem de grave și care potențial
pot cauza extinderea păcatului și imoralității în biserică și astfel să
fie nevoie de excludere temporară până la îndreptarea și pocăința
celui care a generat păcatul și se complace în starea de păcat, după
cum ne este prezentat cazul din 1 Corinteni 5:6-13.
 RĂNIREA NEINTENȚIONATĂ A UNUI MEMBRU DIN
BISERICĂ. Menționez din nou faptul că nu este posibil să

97
 VASILE EMIL BÎRLEA

trăiești pe această planetă fără să jignești sau să fii jignit. Ar fi

foarte bine să fie așa dar, cu toate eforturile, nimeni nu reușește
această performanță în procent de sută la sută. Trebuie făcută
diferența dintre abuzul spiritual propriu-zis și rănirea
neintenționată care poate apărea în cadrul relațiilor prin diverse
vătămări emoționale personale sau de altă natură care, într-adevăr,
în unele situații pot rupe o relație. Din nefericire, între pastori și
enoriași pot apărea neînțelegeri și chiar ajung nu de puține ori să
se rănească unii pe alții. Aceste situații fac parte din viața bisericii
unde unele relații se pot eroda și pot apărea nemulțumiri iscate de
tot felul de lucruri și de perspective diferite. Este o congregație
sănătoasă totuși cea care recunoaște acest lucru și lucrează la
păstrarea relațiilor sănătoase prin vindecare și pocăință, care pune
accent pe rezolvarea conflictelor inerente și creează o cultură în
care diferențele de opinie sunt acceptate ca fiind parte din unitatea
în diversitate pe care o găsim în Biblie și în metaforele legate de
ce este biserica.
 RESPINGEREA UNEI PERSOANE CARE PROMOVEAZĂ
EREZII NEBIBLICE. Într-o biserică trebuie evaluați cei care îi
învață din Biblie pe ceilalți membri ai bisericii. Desigur că sunt
nuanțe teologice diverse însă fiecare biserică locală are stabilită o
direcție teologică unanim acceptată în jurul căreia se dezvoltă
spiritual comunitatea. Când însă o persoană promovează direct
sau indirect erezii, păreri personale nefundamentate biblic,
mântuire prin neprihănire proprie, învățături și interpretări false
ale Scripturii și o teologie pseudo-creștină, atunci desigur că
fiecare biserică locală va trebui să aplice anumite măsuri de
protejare a bisericii. De exemplu, apostolul Pavel nu a ezitat să
identifice și să ia măsuri asupra celor care răsturnau adevărul
Evangheliei ca fiind asemenea celor care se împotriveau
adevărului și în situații din trecut. (2 Timotei 3:8).
 DENUNȚAREA CĂTRE AUTORITĂȚILE STATULUI A
UNUI INFRACTOR, răufăcător, ucigaș, hoț sau escroc care

98
 TREZIREA DIN ABUZ

prejudiciază intenționat și grav o comunitate, respectiv membrii

unei comunități. Datoria de a apăra turma de lupii răpitori nu este
abuz, ci este o purtate de grijă pastorală. Biblia ne învață în
Romani capitolul 13 despre aceste aspecte și nu interzice
creștinilor denunțarea acestui gen de persoane care, din păcate,
pot fi întâlnite destul de des prin biserici. Nu de puține ori am
avertizat credincioșii din biserică asupra faptului că există astfel
de persoane care se strecoară în cadrul comunității cu scopul de a
profita, frauda și abuza sub diferite forme de bunăvoința și chiar
de naivitatea unor persoane. Am adunat destule exemple triste în
acest sens de-a lungul anilor. A fost un an în care un bărbat de
naționalitate germană, venit din Germania la o familie din
biserică, în mod foarte subtil încerca să stabilească relații cu
diverși copii, am descoperit în cele din urmă că este pedofil și am
anunțat autoritățile locale. Desigur că a dispărut imediat, lăsându-
și toate lucrurile în casa unde era găzduit, însă partea bună a fost
ca nu a mai revenit niciodată. Când am discutat cu tatăl familiei
respective despre bănuielile pe care le am, nu i-a venit să creadă
însă, într-una din zile, doi din copiii lui i-au confirmat
comportamentul acelui bărbat în acest sens. Dintre multe situații
în care am întâlnit persoane strecurate în comunitate cu intenții
murdare și de a prejudicia pe alții, îmi amintesc de cazul unei
doamne în vârstă din biserica pe care am păstorit-o. Această
doamnă a împrumutat o sumă de 50000 de euro unei femei care
participa la serviciile bisericii dar despre care am știut de la
anumiți prieteni din afara bisericii că a fraudat alte zeci de
persoane. Din nefericire, acea doamnă niciodată nu și-a mai primit
banii înapoi, iar soțul ei a fost atât de afectat încât a căzut bolnav
de supărare și în cele din urmă a decedat. Deși am avertizat-o în
dragoste înainte de a acorda acel împrumut că persoana respectivă
este o șarlatană, totuși ea a cedat în fata presiunii acelei femei
foarte abile în a păcăli oamenii prin diferite moduri (promisiuni de
dobânzi mari, gaj pe unele bunuri neexistente, etc.). Dar, ca să fac

99
 VASILE EMIL BÎRLEA

toată povestea mai scurtă, trebuie să spun că, atunci când am

avertizat oamenii din biserică să se păzească, să fie precauți și să
ceară călăuzirea Duhului Sfânt față de astfel de intruși care caută
specific împrumuturi financiare sau relații de altă natură, două
persoane mi-au reproșat că fac abuz de autoritate. Din nefericire,
chiar acele persoane, câteva luni mai târziu, au căzut în plasa unor
astfel de infractori camuflați în haine de oaie. (Fapte 20:29).
Datoria de a apăra turma de lupii răpitori nu este abuz ci este o
purtate de grijă pastorală.

 NU ESTE ABUZ SPIRITUAL ATUNCI CÂND UNEI

PERSOANE HIROTONISITE I SE CERE SĂ RESPECTE
STRUCTURA DE AUTORITATE SPIRITUALĂ. Chiar dacă
nu toate sunt pe placul celui hirotonisit într-o slujire, el trebuie să
accepte structura de autoritate spirituală, fapt care este în acord cu
învățăturile Domnului Isus și ale apostolilor (Matei 8:9, Romani
13, etc). Deoarece este o temă complexă și foarte valoroasă,
recomand citirea cărților legate de acest subiect, cărți scrise de
autori echilibrați, biblici și cu experiență spirituală practică, care
au darul de a clarifica această temă sensibilă.

100
 6

ABUZUL DE PUTERE
DIN PERSPECTIVA CODULUI PENAL
ȘI DREPTURILE PERSOANEI VĂTĂMATE
DE O AUTORITATE PUBLICĂ

Fără intenția de a pune „paie pe foc” cum se spune, trebuie să

menționez faptul că atât Biblia, cât și legislația în vigoare din orice
stat civilizat, are prevederi specifice în ce privește consecințele
abuzului de putere și drepturile persoanei abuzate. La o simplă căutare
pe Google veți găsi numeroase articole în acest sens care, în anumite
situații, vă pot fi de mare folos. Abuzul poate proveni din orice mediu,
chiar din partea statului către biserică, așa cum s-a întâmplat în
perioada pandemiei în multe state ale lumii. Biserica trebuie să-și
cunoască drepturile și, prin reprezentanți foarte bine pregătiți
profesional, să și le revendice. Un mare pas pentru apărarea
drepturilor și libertăților creștine în Romania s-a făcut în luna
octombrie a anului 2022 când s-a inaugurat Oficiul Creștin pentru

101
 VASILE EMIL BÎRLEA

Drepturi și libertăți (O.C.D.L.).

Dumnezeu niciodată nu a încurajat abuzul de autoritate sau

suprimarea drepturilor și libertăților, iar în acest sens Codul Civil,
Codul Penal și prevederile legale referitoare la aceste drepturi și
reglementări sunt în acord cu Biblia și chiar inspirate din aceasta.
Definiția pentru „abuzul de autoritate" în dicționarul manager.ro este
enunțată astfel: „Actul funcționarului ce-și depășește competența”,
putându-se folosi în acest sens și alți termeni asemănători: abuz de
drept, purtarea abuzivă, abuz, abuz de autoritate, abuzul de încredere,
abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, abuzul în serviciu
contra intereselor publice, abuzul în serviciu în formă calificată,
abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, arestarea nelegală și
cercetarea abuzivă, cercetare abuzivă, autoritate vamală, autoritate de
lucru judecat, autoritatea tutelară.

Legislația civilă în vigoare și Codul Penal din orice stat

pedepsește cu închisoare și cu sancțiuni grave orice abuz de autoritate.
De exemplu, nici chiar în cadrul armatei nu se permite abuzul de
autoritate (vezi Art. 419 Noul Cod Penal - Abuzul de autoritate.
Infracțiuni săvârșite de militari).

La momentul actual în România precum şi în alte state, multe

comunități profesionale şi-au adoptat coduri etico-profesionale. Prin
intermediul dispozițiilor de conținut, aceste coduri completează
dispozițiile actelor normative ce reglementează activitatea auditorilor,
medicilor şi artiștilor şi altor reprezentanți ai celor mai importante
profesii pentru societate în ce privește abuzul de drept și abuzul de
putere. Acest lucru este expres indicat și detailat în textul unor astfel
de acte.

Abuzul de drept reprezintă exercitarea dreptului subiectiv, în

contradicție cu menirea sa socială şi economică, ceea ce cauzează
daune terților şi relațiilor sociale. Abuzul de putere presupune

102
 TREZIREA DIN ABUZ

folosirea puterii în scopuri de profit şi atingerea scopului stabilit prin

mijloace neadecvate. Ambele sunt sancționate de legislația în vigoare
și pornesc de cele mai multe ori de la suspendarea sau destituirea
persoanei în cauză.

Toate aceste reglementări sunt importante și arată că abuzul, sub

orice formă, nu este acceptat într-o societate democratică și civilizată.
În consecință, cu atât mai mult în cadrul comunităților creștine care au
la bază învățăturile Scripturii nu trebuie acceptate formele de abuz.

103
 7

CE ESTE LEGALISMUL ȘI CUM GENEREAZĂ

ACESTA ABUZ SPIRITUAL?

Întrucât motivul cel mai des întâlnit din spatele majorității

abuzurilor spirituale este puterea, este imperios necesar de reținut că
în cadrul celor mai multe sisteme religioase instrumentul principal
prin care se obține această putere este legalismul. Din nefericire, acest
adevăr este valabil și funcționează și în zilele noastre la fel ca în orice
perioadă a istoriei atât la scară mare cât și în cadrul comunităților
mici. În aceasta carte nu mi-am propus să mă ocup de abuzurile
bisericii în diferite perioade ale istoriei, deși sunt greu, chiar imposibil
de șters aceste urme rușinoase, chiar tragice, din trecut. Focusul meu
este pe ceea ce se poate întâmpla în cadrul comunităților mici, unde
oameni sinceri și simpli își desfășoară activitatea de credință. Probabil
în cadrul acestora mulți ați auzit expresii de genul: „Fă asta. Nu face
asta. Trebuie să faci asta. Nu este voie sa faci asta. etc”. Ei bine, prin
acest gen de expresii este limpede că avem de-a face cu legalismul.
Însă chiar apostolul Pavel care a fost un legalist îngust (fariseu, în ce
privește Legea), după ce a primit revelația neprihănirii în Hristos a
scris în repetate rânduri despre cum trebuie un creștin să-și trăiască

104
 TREZIREA DIN ABUZ

viața de credință. Un astfel de pasaj este în Coloseni 2: „Dacă ați

murit împreună cu Hristos față de învățăturile începătoare ale lumii,
de ce, ca şi cum ați trăi încă în lume, vă supuneți la porunci ca
acestea: „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru”? Toate aceste
lucruri, care pier odată cu întrebuințarea lor şi sunt întemeiate pe
porunci şi învățături omenești, au, în adevăr, o înfățișare de
înțelepciune într-o închinare voită, o smerenie şi asprime față de trup,
dar nu sunt de niciun preț împotriva gâdilării firii pământești”.

Dar care a fost oare scopul Legii din Vechiul Testament, mai ales
că noi nu suntem legați de Lege azi în dispensația Noului Testament?
Simplu spus, sutele și sutele de reguli și reglementări au avut, în cele
din urmă, scopul să reveleze standardele sfințeniei și neprihănirii, pe
care niciun om nu le putea ține. Citește, în sprijinul acestei afirmații,
întreg capitolul 7 din Romani și vei înțelege și mai bine de ce afirm
aceasta. Cu toate acestea, scopul dării Legii nu a fost ca să lase
oamenii descurajați și disperați, ci a fost acela ca să arate oamenilor că
sunt păcătoși și să-i îndrume spre Mântuitor care, nu doar că a plătit
prețul păcatelor lor și le-a dat iertare, dar care le dă și putere asupra
păcatelor și în cele din urmă viața veșnică.

Cu alte cuvinte, nici un om nu putea ține Legea în mod desăvârșit

și, drept consecință, nimeni nu poate fi mântuit prin Lege!
Perfecțiunea, ca cerință ultimă a Legii, ne arată limpede faptul că
avem nevoie de har, milă și îndurare care se găsesc numai și numai în
persoana Domnului Isus Hristos din Nazaret. Oricum, între darea
Legii și venirea lui Hristos liderii religioși au distorsionat, răstălmăcit
și interpretat Legea așa de mult încât au ajuns să-i facă pe oameni să
creadă că-și pot obține propria mântuire și neprihănire în fața lui
Dumnezeu prin eforturi proprii. În conformitate cu această
„distorsionare” a Legii, practica exterioară de a „a face sau nu anumite
lucruri” definea oamenii drept neprihăniți, chiar dacă ei neglijau în
mod jalnic curăția inimii. Astfel, când adevăratul Salvator a venit în
persoana lui Isus Hristos, liderii religioși au eșuat în a-L recunoaște ca

105
 VASILE EMIL BÎRLEA

Salvator și chiar i-au condamnat aspru pe cei care au recunoscut că El

este Mântuitorul. Din relatările evangheliștilor observăm că Domnul
Isus S-a împotrivit categoric legalismului religios și abuzului spiritual
al liderilor religioși.

„Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără

pricepere, pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o
dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înșiși
și nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu. Căci
Hristos este sfârșitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată
căpăta neprihănirea. (Dumnezeu Romani 10:2-4) ”Nimeni nu este
socotit neprihănit înaintea lui prin Lege este învederat, căci „cel
neprihănit prin credință va trăi”. (Galateni 3:11)

Consider că următoarele afirmații oferă o definiție completă a

legalismului:

• Legalismul este un sistem de viață conformat Legilor religioase

cu scopul de a genera progres spiritual și a câștiga
binecuvântarea lui Dumnezeu.
• Legalismul provine din cuvântul latin „legalis” care înseamnă
„lege”
• Legalismul este o strictă aderare la un anumit cod de „a face sau
a nu face anumite lucruri” cu scopul de fi „acceptat” de
Dumnezeu.
• Legalismul este utilizarea abuzivă a legii, care are ca rezultat un
mod greșit al omului de a încerca să pară corect.
• Legalismul este o încercare de a câștiga sau menține favoarea lui
Dumnezeu prin eforturi umane.
• Legalismul este o piedică în primirea Harului lui Dumnezeu.
(Romani 10:1-4)

Israelul, din nefericire s-a făcut vinovat în cele din urmă de

practicarea legalismului, nereușind să dobândească neprihănirea

106
 TREZIREA DIN ABUZ

cerută de Lege.

„Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după

neprihănire, au căpătat neprihănirea, şi anume neprihănirea care se
capătă prin credință; pe când Israel, care umbla după o Lege care să
dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta. Pentru ce? Pentru că
Israel n-a căutat-o prin credință, ci prin fapte. Ei s-au lovit de piatra
de poticnire, după cum este scris: „Iată că pun în Sion o piatră de
poticnire şi o stâncă de cădere, şi cine crede în El nu va fi dat de
rușine.” (Romani 9: 30-33)

Exemple de legalism din zilele noastre:

• O persoană legalistă, deși crede în bucurie, pace și dragoste, nu le

experimentează din plin deoarece nu-și permite să se scalde în
oceanul harului bogat. (Galateni 5:22)
• O biserică care judecă aspru o altă biserică datorita modului în
care acei credincioși se închină, se îmbracă sau ce traducere a
Bibliei folosesc.
• Legalistul simte că niciodată Dumnezeu nu este mulțumit cu el,
că mai este ceva ce nu a făcut sau trebuie să mai facă încă ceva
ca să fie acceptat deplin de El.
• Un lider spiritual care „privește de sus în jos” pe cineva,
considerându-l inferior lui.
• Creștini sau lideri spirituali care mereu se compară cu alții și care
se supără când alții, pe care ei îi consideră inferiori, primesc har
și binecuvântare de la Dumnezeu.
• Lideri spirituali (religioși) care își pun încrederea în lucrurile
materiale și în realizările umane, care umbla în firea
pământească, și care totuși consideră că dețin standardele
neprihănirii prin propriile eforturi, ajung în cele din urmă să
umble în mândrie spirituală.

107
 VASILE EMIL BÎRLEA

• Legalistul întotdeauna va considera că un om trebuie să se

comporte într-un anume fel înainte de a aparține unei comunități.
Aceasta este o cerință de bază a legalismului.

În cartea Proverbelor ni se spune astfel: „Toate căile omului sunt

curate în ochii lui, dar Cel ce cercetează duhurile este Domnul.” Doar
Dumnezeu este Cel care poate cunoaște și judeca inimile oamenilor.

CE NU ESTE LEGALISMUL

 STABILIREA DE REGULI ȘI REGULAMENTE. Orice

organizație, incluzând bisericile, școlile, afacerile și chiar familiile
au propriile reguli și rânduieli. Acestea sunt necesare pentru o
organizare și funcționare în mod corespunzător. De exemplu,
apostolul Pavel îndruma biserica din Corint spre o rânduială în ce
privește buna desfășurare a întâlnirilor. (1 Corinteni 14:29-33)
 SUPUNEREA FAȚĂ DE AUTORITATE. Dumnezeu a stabilit
structuri de autoritate, oameni prin care exercită această autoritate
în biserici, în familii și în societate, pentru binele nostru. Acele
persoane nu doar satisfac nevoile celor aflați sub autoritatea lor, ci
le oferă conducere, îndrumare, protecție și îi învață
responsabilitatea. În multe locuri în Biblie, cum ar fi Epistola
către Evrei, capitolul 13, versetul 17, este explicat cum
funcționează autoritatea și cum trebuie creștinii să se raporteze la
aceasta.
 A AVEA STANDARDE PERSONALE PENTRU VIAȚA
CREȘTINĂ. În limitele jaloanelor biblice și ale adevărurilor
absolute ale ei Dumnezeu ne dă responsabilitatea de a alege cum
ne vom trăi viețile de credință. Alegerile pe care le facem de-a
lungul zilei cu privire la modul în care ne relaționăm si
comportăm când ne aflăm în preajma altora reflectă în cele din
urmă standardele noastre. Alegerea de a avea standarde biblice nu

108
 TREZIREA DIN ABUZ

înseamnă legalism chiar dacă prin acestea părem mai conservatori

sau mai restrictivi decât alții. De exemplu, prin Iosua Dumnezeu a
lăsat pe israeliți la libera lor alegere dacă vor să-I slujească sau nu
Lui. (Iosua 24:15)

CE POZIȚII OCUPĂ ABUZATORII SPIRITUALI?

De regulă, abuzatorii ocupă poziții de putere deoarece au

autoritate în sistem. Puterea poate corupe spune o zicală, iar acest
lucru este adevărat în condițiile în care cei care o posedă nu dau, la
rândul lor, socoteală și devin de nestăpânit. În orice sistem religios sau
de altă natură inițial se poate porni cu premise corecte și bine
intenționate, însă este important de urmărit cum evoluează persoanele
aflate în poziții de autoritate deoarece dacă puterea poate corupe,
atunci înseamnă că trebuie de la început să existe și un cadru al
responsabilizării și al tragerii la răspundere al acestora. Fariseii au
apreciat și au ținut oarecum Legea lui Moise și chiar au respins
mișcările către secularizare, crescând mândria lor națională prin
onorarea corectă a moștenirii evreiești. Totuși, au sfârșit în cele din
urmă foarte tragic deoarece chiar preocuparea exagerată cu legea s-a
transformat în aplicare greșită a ei. Prin Lege au luat control asupra
oamenilor, iar naționalismul a generat un sentiment de superioritate
față de ceilalți. Aceasta este chiar imaginea opusă a conducerii în
biserica lui Hristos. (Tit 1:7-8)

Cu toate că cei mai mulți oameni au inimă de slujitori ai lui

Dumnezeu și ai altora, cu bune intenții, totuși lista de mai jos include
poziții din care se comit frecvent abuzuri de autoritate:

 Membri ai familiei extinse care pot fi religioși, duri și

neînduplecați: părinți, soț, soție, copii sau alte grade de rudenii.
 Membri manipulatori ai bisericii (sau echivalentul acestora în
alte religii sau confesiuni): pastori, preoți, apostoli, profeți,

109
 VASILE EMIL BÎRLEA

misionari, evangheliști, capelani, episcopi, prezbiteri, diaconi sau

lideri de departamente. Învățători ai Bibliei, mijlocitori, mentori.
Membri ai formațiilor muzicale, directori muzicali, lideri de
închinare.
 Practicanți ascunși sau subtili ai ocultismului: ghicitori,
vrăjitori, astrologi, spiritiști, persoane considerate medium,
șamani, magicieni, etc
 Sectari care controlează mintea: lideri sectari, membri din
conducerea unor secte sau confesiuni pseudo-creștine, membri ai
unor secte eretice, etc
 Alte persoane înșelătoare, amăgitoare și dominante: lideri
para-bisericești, tele-evangheliști manipulativi, consilieri
coercitivi, sfătuitori, bătăuși religioși din cartiere sau regiuni,
teroriști, religioși extremiști, etc. (Galateni 1:7, 14)

INTERPRETĂRI GREȘITE REFERITOARE LA LEGE

Legea dată de Dumnezeu lui Moise a fost subiect de discuții și

dezbateri de-a lungul anilor. În timp ce pentru majoritatea oamenilor
Legea părea destul de clară și fără mari complicații, liderii religioși
evrei ”tăiau firul în patru”, susținând dezbateri interminabile
referitoare la eventualele taine și înțelesuri ale Legii, lăsând deseori la
o parte aspectele practice și ale inimii.

Încă din primul secol, dar și după aceea, creștinismul s-a

confruntat cu diferite curente de interpretare ale semnificației și
aplicării Legii în Noul Testament, respectiv în Noul Legământ. Astfel,
până în ziua de azi există dezbateri, interpretări și puncte de vedere
care mixează Legea cu Harul, iar acestea sunt numite încă de la
început de către apostolul Pavel ca fiind erezii sau interpretări greșite
ale esenței evangheliei. Trei dintre aceste interpretări greșite sunt cele
mai cunoscute și le voi prezenta pe scurt.

110
 TREZIREA DIN ABUZ

GALATINIANISMUL este combinarea legii cu harul, care

învață pe credincioși că harul este dat pentru mântuire, în timp ce
Legea este dată pentru trăire. Este o doctrină falsă pe care apostolul
Pavel o corectează specific în epistola sa adresata galatenilor. Se
bazează pe lucrarea faptelor pentru a atinge în cele din urmă
standardele sfințeniei. Aceasta este de fapt chiar lucrarea pe care a
săvârșit-o Hristos prin moartea și învierea Sa. (Romani 4:25,Galateni
2:16, Romani 5:1, Tit 3:7,etc.) Această învățătură produce în multe
biserici o stare de stres și tensiune deoarece Îl zugrăvește pe
Dumnezeu ca pe un părinte a cărui dragoste și acceptare trebuie să fie
câștigate cumva. În acest sens, apostolul Pavel îi provoacă pe
credincioși prin mai multe întrebări pertinente: „Iată numai ce voiesc
să știu de la voi: prin faptele Legii ați primit voi Duhul ori prin
auzirea credinței? Sunteți așa de nechibzuiți? După ce ați început
prin Duhul, vreți acum să sfârșiți prin firea pământească? În zadar
ați suferit voi atât de mult? Dacă, în adevăr, e în zadar! Cel ce vă dă
Duhul şi face minuni printre voi le face oare prin faptele Legii sau
prin auzirea credinței?” (Galateni 3:2-5)

CEREMONIALISMUL învață că anumite sacramente cum ar fi

botezul, mărturisirea sau alte practici ceremoniale sunt esențiale
pentru primirea mântuirii și acceptarea lui Dumnezeu. Este o
învățătură care în esență combină harul cu ceremoniile religioase,
deoarece susținătorii acestei doctrine consideră că harul în sine nu este
suficient, ci trebuie însoțit de practicarea sacramentelor. Și această
doctrină produce presiune și tensiuni în unele biserici deoarece
niciodată credincioșii nu ajung cu adevărat să facă suficient ca să
câștige atenția și acceptarea lui Dumnezeu. Biserica din Antiohia a
fost expusă unei astfel de învățături: „Câțiva oameni veniți din Iudeea
învățau pe frați şi ziceau: „Dacă nu sunteți tăiați împrejur după
obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți.” Pavel şi Barnaba au avut cu
ei un viu schimb de vorbe şi păreri deosebite, şi frații au hotărât ca
Pavel şi Barnaba și câțiva dintre ei să se suie la Ierusalim, la apostoli

111
 VASILE EMIL BÎRLEA

și prezbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînțelegeri.” (Faptele

apostolilor 15:1-2)

ANTINOMIANISMUL este învățătura care susține că o

persoană care acceptă evanghelia harului este liberă de orice standard
și lege morală. Reprezentanții acestei doctrine consideră că doar
credința este suficientă și necesară pentru a fi mântuit, astfel orice fel
de reguli de standard spirituale sunt respinse vehement. Cuvântul
„antinomianism” provine din cuvântul grecesc „anti” care înseamnă
împotriva și cuvântul „nomos” care înseamnă „lege”, deci împotriva
legii. În mințile multor creștini această învățătură produce confuzie
deoarece unii consideră că libertatea în Hristos le dă dreptul să
păcătuiască, deoarece harul îi va ridica oricum din orice păcat,
conform Romani 6:1. Foarte mulți dintre cei care îmbrățișează această
învățătură sunt ținuți într-o stare de păcat ca mod de viață, deoarece
umblă după poftele firii păcătoase, fire care este în conflict cu voia lui
Dumnezeu. „Căci s-au strecurat printre voi unii oameni scriși de
mult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioși, care schimbă în
desfrânare harul Dumnezeului nostru și tăgăduiesc pe singurul nostru
Stăpân și Domn, Isus Hristos.” (Iuda 1:4).

„Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos

Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după
îndemnurile Duhului. În adevăr, legea Duhului de viață în Hristos
Isus m-a izbăvit de legea păcatului și a morții.” (Romani 8:1-2)

„Iată dar ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai

trăiți cum trăiesc păgânii, în deșertăciunea gândurilor lor, având
mintea întunecată, fiind străini de viața lui Dumnezeu, din pricina
neștiinței în care se află în urma împietririi inimii lor. Ei şi-au pierdut
orice pic de simțire, s-au dedat la desfrânare şi săvârșesc cu lăcomie
orice fel de necurăție. Dar voi n-ați învățat așa pe Hristos; dacă, cel
puțin, L-ați ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, ați
fost învățați cu privire la felul vostru de viață din trecut, să vă

112
 TREZIREA DIN ABUZ

dezbrăcați de omul cel vechi care se strică după poftele înșelătoare și

să vă înnoiți în duhul minții voastre și să vă îmbrăcați în omul cel
nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfințenie pe
care o dă adevărul.” (Efeseni 4:17 -24)

Natura umană tinde să denatureze adevărurile glorioase ale lui

Dumnezeu. Iar adevărul răstălmăcit devine o capcană și o piedică în
calea trăirii evlavioase.

Pe lângă aceste interpretări greșite ale legii, mai vreau să

subliniez un aspect care este foarte rar discutat dar foarte frecvent
întâlnit între credincioși și anume, căderea în legalismul harului.

LEGALISMUL HARULUI este atunci când abuzăm de har și îl

transformăm în reguli și legi. Am întâlnit pe parcursul slujirii și astfel
de situații în care oamenii au descoperit frumusețea Harului, însă au
ajuns să cadă în legalismul harului. Știm că prin har suntem mântuiți –
este un dar nemeritat al lui Dumnezeu: "Căci prin har ai fost mântuit
prin credință. Și aceasta nu vine de la voi ci este darul lui Dumnezeu,
nu un rezultat al faptelor, pentru ca nimeni să nu se laude. Căci noi
suntem lucrarea Lui, creați în Hristos Isus pentru fapte bune, pe care
Dumnezeu le-a pregătit mai înainte, ca să umblăm în ele" (Efeseni
2:8-10). Pe măsură ce oamenii eliberați de lege gustă prețiozitatea
acestui dar al mântuirii numai prin har, ei doresc ca toată lumea să
guste și să savureze acest adevăr. Din păcate, sunt mulți care au
tendința să transforme harul pe care îl iubesc într-un fel de ”har
legalist”. De exemplu, în loc să extindem harul la alții care au
convingeri diferite de ale noastre, putem presupune în mod greșit că
aceia trăiesc în supunere față de lege. Îmi amintesc de un prieten care
a experimentat o eliberare prin har și care, pe urmă, a insistat că toți
creștinii ar trebui să experimenteze și să facă același lucru care lui i-a
adus eliberarea. Alții, dintr-o biserică care propovăduiește harul în
mod constant, îi judecă pe credincioșii din alte biserici pe baza
experienței și convingerilor lor. Ei susțin că ascultă radical de lucrarea

113
 VASILE EMIL BÎRLEA

harului, însă orice act accentuat exagerat de ascultare începe să arate

mai degrabă ca un legalism păcătos decât ca o ascultare autentică
motivată și susținută de adevăratul har al lui Dumnezeu. În încercarea
de a proteja și susține harul ne putem asuma cele mai rele și greșite
motive unul în altul. Și pe măsură ce îi judecăm pe alții, în esență,
transformăm frumosul nostru dar al harului în lege.

Reversul harului legalist este traiul legalist. Știm din Scriptură că

Dumnezeu ne-a dat tot ce avem nevoie pentru evlavie. Petru ne
amintește: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața
și evlavia, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și
puterea Lui.” (2 Petru 1:3).

Avem dorința de a trăi pentru Domnul și avem convingeri

profunde că păcatul nostru îl dezonorează pe Dumnezeu, dar undeva
în căutarea noastră de evlavie uităm că numai prin harul lui Dumnezeu
putem trăi pentru El. Dumnezeu este Cel care ne-a dat toate lucrurile
care țin de viață și evlavie. Numai prin harul lui Dumnezeu eu sunt
ceea ce sunt, și harul Său față de mine nu a fost în zadar. (1 Corinteni
15:10).

114
 TREZIREA DIN ABUZ

Din păcate, atunci când uităm că orice evlavie, orice progres sau
creștere experimentăm vine de la Tatăl nostru, putem deveni îngâmfați
și putem începe să ne proiectăm standardele asupra altora. Poate fi
deosebit de toxic atunci când luăm standarde morale din decizii și
priorități care nu sunt descrise în Scriptură. Începem atât de ușor să
judecăm și să facem presiuni asupra oamenilor să se conformeze unui
stil de viață pe care Dumnezeu nu l-a poruncit niciodată. Uităm de
principiile bune din Biblie care sunt fundamentale pentru credința
noastră și, în schimb, începem să facem din propriile noastre
preferințe și practici lege - chiar si din Har.

Din clipa în care un Duhul lui Hristos locuiește într-un credincios

adevărat, acesta primește și capacitatea, și dorința de a înfăptui voia
lui Dumnezeu cu bucurie. (Evrei 10:16) Duhul lui Dumnezeu te
îndeamnă să îți dorești să faci voia lui Dumnezeu: „Căci Dumnezeu
este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința,
și înfăptuirea.” (Filipeni 2:13) Duhul lui Dumnezeu îți asigură și
puterea să faci ceea ce El te-a chemat să faci: „Cel ce v-a chemat este
credincios și va face lucrul acesta.” (1 Tesaloniceni 5:24)

Întrebare: Nu este nici un fel de lege pentru cei ce sunt

în Hristos?
Răspuns: Biblia ne învață că în noul Testament
Dumnezeu a pus legea Sa în mintea și inima credincioșilor.
În plus, indiferent dacă cunosc sau nu Legea lui Moise sau
primesc Duhul Sfânt, toți oamenii primesc darul conștiinței
de la Dumnezeu pentru a distinge între bine și rău așa cum
este scris în Romani 2:14-15: ”Când neamurile, măcar că
n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care
n-au o lege, își sunt singuri lege, și ei dovedesc că lucrarea
Legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea
aceasta mărturisește cugetul lor și gândurile lor, care sau
se învinovățesc, sau se dezvinovățesc între ele.”

115
 VASILE EMIL BÎRLEA

CARE ESTE DIFERENȚA DINTRE LEGE ȘI HAR?

(LEGE VERSUS HAR)

Deseori liderii religioși ai vremii au căutat să Îl ispitească pe

Domnul Isus prin întrebări capcană. Ei nu doar că au respins
învățătura și lucrarea lui Hristos, dar deseori căutau să Îl discrediteze
public prin întrebări manipulative. De fiecare dată El îi reducea la
tăcere pe acești instigatori, însă ei insistau cu provocările. O dată când
Isus stătea jos și îi învăța pe oameni, fariseii au adus la El o femeie
prinsă în timp ce săvârșea adulter. Acum era un moment perfect
pentru acești farisei ca să Îl prindă pe Isus în capcană și să-i
discrediteze lucrarea pentru totdeauna. Erau în stare de absolut orice și
să folosească pe oricine pentru a-și dovedi punctul de vedere legalist
ca fiind superior gândirii și practicii lui Isus. Așadar, ei îl întreabă pe
Isus: „Învățătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârșea
preacurvia. Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe
astfel de femei: Tu dar ce zici?” ( Ioan 8:4-5). Diferența dintre lege și
har urma să fie revelată chiar dintr-o situație considerată imposibil de
soluționat decât prin aplicarea drastică a legii. Oricum fariseii au
exclus din ecuație, din motive subiective, pe bărbatul care era implicat
în actul preacurviei. Însă în timp ce fariseii insistau cu întrebările lor,
Isus scria cu degetul pe pământ, apoi după un timp, S-a ridicat în
picioare și le-a răspuns astfel: „Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El
S-a ridicat în sus şi le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat să
arunce cel dintâi cu piatra în ea.” (v7). Înțelepciunea Sa i-a adus la
tăcere din nou pe fariseii înverșunați împotriva Lui. Evanghelistul
Ioan relatează cum „auzind ei cuvintele acestea, s-au simțit mustrați
de cugetul lor și au ieșit afară, unul câte unul, începând de la cei mai
bătrâni până la cei din urmă.”(v9). Isus rămâne singur cu femeia, iar
Harul este din nou manifestat in splendoarea lui: „Atunci, S-a ridicat
în sus; și, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis:
„Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nimeni nu te-a osândit?” „Nimeni,

116
 TREZIREA DIN ABUZ

Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc.

Du-te şi să nu mai păcătuiești.” (v10-11)

Cu ce se ocupă legea și harul?

 LEGEA pune accent pe reglementări exterioare

„Dacă ați murit împreună cu Hristos față de învățăturile
începătoare ale lumii, de ce, ca şi cum ați trăi încă în lume,
vă supuneți la porunci ca acestea: „Nu lua, nu gusta, nu
atinge cutare lucru”? Toate aceste lucruri, care pier odată cu
întrebuințarea lor și sunt întemeiate pe porunci și învățături
omenești, au, în adevăr, o înfățișare de înțelepciune într-o
închinare voită, o smerenie și asprime față de trup, dar nu
sunt de niciun preț împotriva gâdilării firii pământești.”
(Galateni 2:20-23)

 HARUL pune accent pe atitudinea interioară a inimii.

„Fiindcă după omul dinăuntru îmi place Legea lui
Dumnezeu.” (Romani 7:22)
„Şi Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfățișarea și
înălțimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu Se uită la
ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbește ochii, dar
Domnul Se uită la inimă.” (1 Samuel 16:7)

Raportul dintre „a fi” și „a face”

în lege și în har

 LEGEA pune accentul pe „a face”, nu pe „a fi”

„Atunci oare Legea este împotriva făgăduințelor lui
Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată
da viața, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege.”
(Galateni 3:21)

117
 VASILE EMIL BÎRLEA

 HARUL îți spune „tu ești, așadar, fii!”

„Odinioară erați întuneric, dar acum sunteți lumină în
Domnul. Umblați deci ca niște copii ai luminii.” (Efeseni 5:8)

Baza principiului de funcționare a legii vs baza harului

 LEGEA te determină continuu să faci mai mult și să depui

mai mult efort.
„Căci toți cei ce se bizuiesc pe faptele Legii sunt sub blestem,
pentru că este scris: „Blestemat este oricine nu șfăruiește în
toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.”(Galateni
3:10)

 HARUL aduce eliberare, increare, odihnă și acceptare.

„Veniți la Mine, toți cei trudiți şi împovărați, şi Eu vă voi da
odihnă.” (Matei 11:28)

118
 TREZIREA DIN ABUZ

Legea este un sistem de tip „realizare” în timp ce harul este un

sistem de a învăța să accepți și să primești oferta lui
dumnezeu.

 LEGEA:
„pe când Israel, care umbla după o Lege care să dea
neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta. Pentru ce? Pentru
că Israel n-a căutat-o prin credință, ci prin fapte. Ei s-au
lovit de piatra de poticnire, după cum este scris: „Iată că pun
în Sion o piatră de poticnire şi o stâncă de cădere, şi cine
crede în El nu va fi dat de rușine.” (Romani 9:31-32)

 HARUL:
„Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu
vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca
să nu se laude nimeni.” (Efeseni 2:8-9)

Focusul legii vs focusul harului

 LEGEA este concentrată pe obligativități și pe constrângeri.

„Rămâneți dar tari şi nu vă plecați iarăși sub jugul robiei.
Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veți tăia împrejur, Hristos
nu vă va folosi la nimic. Și mărturisesc iarăși încă o dată
oricărui om care primește tăierea împrejur că este dator să
împlinească toată Legea.” (Galateni 5:1-3)

 HARUL este concentrat pe a aduce omului eliberare și

libertate.
„Dar acum, am fost izbăviți de Lege și suntem morți față de
Legea aceasta, care ne ținea robi, pentru ca să slujim lui
Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă.”
(Romani 7:6)

119
 VASILE EMIL BÎRLEA

Rezultatele ținerii legii vs rezultatele harului

 Rezultatele LEGII: frică, respingere, condamnare.

„Căci cine păzește toată Legea și greșește într-o singură
poruncă se face vinovat de toate.” (Iacov 2:10)

 Rezultatele HARULUI: iertare, acceptare, reconciliere.

„Pentru că le voi ierta nelegiuirile şi nu-Mi voi mai aduce
aminte de păcatele și fărădelegile lor.” (Evrei 8:12)

Resursele legii vs resursele harului

 LEGEA are ca resursă firea pământească, adică resursele

omenești.
„Sunteți așa de nechibzuiți? După ce ați început prin Duhul,
vreți acum să sfârșiți prin firea pământească?” (Galateni 3:3)

 HARUL are ca resursă Duhul, adică resursele lui Dumnezeu.

„În adevăr, legea Duhului de viață în Hristos Isus m-a izbăvit
de legea păcatului și a morții.” (Romani 8:2)

Scopul legii vs scopul harului

 LEGEA are ca scop să ne descopere păcatul și nevoia de a fi

îndreptățiți în fața lui Dumnezeu.
„Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin
faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoștința deplină a
păcatului.” (Romani 3:20)

 HARUL ne face neprihăniți în Hristos în fața lui Dumnezeu.

120
 TREZIREA DIN ABUZ

„Dar acum s-a arătat o neprihănirea pe care o dă Dumnezeu,

fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi Prorocii şi anume
neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în
Isus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred în El. Nu este
nicio deosebire. Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava
lui Dumnezeu. Şi sunt socotiți neprihăniți, fără plată, prin
harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.”
(Romani 3:21-24)

Termenii și raporturile legii vs ale harului

 LEGEA ne condiționează în mod exclusiv de

responsabilitatea noastră.
„Astăzi, Domnul Dumnezeul tău îți poruncește să împlinești
legile și poruncile acestea; să le păzești și să le împlinești din
toată inima ta și din tot sufletul tău.” (Deuteronom 26:16)

 HARUL este darul lui Dumnezeu pentru noi.

„Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al
lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul
nostru.” (Romani 6:23)

Motivația legii vs motivația harului

 LEGEA motivează prin frică și recompensă.

„‘Blestemat să fie cine nu va împlini cuvintele legii acesteia și
cine nu le va face!’ Și tot poporul să răspundă: ‘Amin!’ …
Dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău,
păzind și împlinind toate poruncile Lui pe care ți le dau
astăzi, Domnul Dumnezeul tău îți va da întâietate asupra

121
 VASILE EMIL BÎRLEA

tuturor neamurilor de pe pământ. Iată toate binecuvântările

care vor veni peste tine și de care vei avea parte dacă vei
asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău”. (Deuteronom
27:26- 28:1-2)

 HARUL motivează prin dragoste.

„Căci dragostea lui Hristos ne strânge, fiindcă socotim că,
dacă Unul singur a murit pentru toți, toți deci au murit.” (2
Corinteni 5:14)

Există lideri spirituali care nu au Duhul. Aceștia respectă legea și

regulile lui Moise, însă le pângăresc zilnic prin mândrie, aroganță și
ipocrizia religioasă de care dau dovadă. Fariseii au dat legi și porunci
pe care nici ei nu le puteau ține: „Ei leagă sarcini grele și anevoie de
purtat și le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să
le miște. (Matei 23:4) „Vai și de voi, învățători ai Legii”, a răspuns
Isus. „Pentru că voi puneți pe spinarea oamenilor sarcini grele de
purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeți
de ele.” ”(Luca 11:46)

Domnul Isus ne-a învățat o nouă cale pentru a fi plăcuți lui

Dumnezeu și anume, de a fi plăcuți Lui prin puterea Duhului Sfânt
care determină inima, mintea și voința să împlinim poruncile Sale.
Fariseii însă nu aveau să cunoască această cale datorită respingerii
întregului mesaj al harului adus de Hristos. „A venit la ai Săi, și ai Săi
nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred
în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;
născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om,
ci din Dumnezeu. Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi,
plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai
ca slava singurului născut din Tatăl. Ioan a mărturisit despre El când
a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: ‘Cel ce vine după

122
 TREZIREA DIN ABUZ

mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine.’” Și noi toți
am primit din plinătatea Lui și har după har; căci Legea a fost dată
prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin Isus Hristos.” (Ioan
1:11-17)

După toate cele prezentate până aici se pot ridica în mod legitim
câteva întrebări la care aș vrea să dau și răspunsul pentru a nu rămâne
nicio confuzie:

 ÎNTREBARE: Este cumva Legea greșită?

 RĂSPUNS: Nu. Legea reflectă și revelează perfecțiunea și
neprihănirea lui Dumnezeu. Biblia însăși ne spune că: ”Așa că
Legea, negreșit, este sfântă, și porunca este sfântă, dreaptă și
bună.” (Romani 7:12)

 ÎNTREBARE: Conform Scripturii, Legea a fost desființată?

 RĂSPUNS: Nu. Domnul Isus nu a venit să desființeze Legea, ci
să o împlinească. Aceasta înseamnă că standardele continuă să
existe însă metodologia pentru atingerea și împlinirea
standardelor s-a schimbat, de la efortul personal la
împuternicirea dată de Duhul Sfânt prin lucrarea Harului. „Să
nu credeți că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu
să stric, ci să împlinesc.” (Matei 5:17)

123
 VASILE EMIL BÎRLEA

 ÎNTREBARE: Ce înseamnă că „Isus a împlinit Legea?”

 RĂSPUNS: Legea a fost dată sub un legământ și reprezenta
un acord, o înțelegere, un fel de contract în termenii de azi.
La fel cum un contractor (constructor) acționează pe baza
unui contract, a unei înțelegeri, să construiască o casă, odată
ce casa este terminată și finisată complet, contractul este
împlinit iar constructorul nu va mai continua să lucreze la ea.
În același mod, Domnul Isus a împlinit absolut toate cerințele
Legii prin învățătura și acțiunile Sale. El a înfăptuit ceea ce
niciun om nu ar fi putut să facă prin eforturile proprii. Astfel
deci, împlinitorul și păzitorul Legii a devenit jertfa de ispășire
necesară pentru noi, care suntem călcătorii Legii. ”Căci
Hristos este sfârșitul Legii, pentru ca oricine crede în El să
poată căpăta neprihănirea.” (Romani 10:4)

 ÎNTREBARE: Care este diferența dintre legalism și

ascultarea (supunerea) biblică?
 RĂSPUNS: Legalismul se conformează în general în aspectul
exterior cu standardele omului pentru neprihănire, ignorând
în același timp standardul lui Dumnezeu pentru neprihănire
care are mai mult de-a face cu inima, atitudini, convingeri,
valori și gânduri. În legalism accentul cade pe propriile
eforturi deoarece, în cele din urmă, autopromovarea, auto-
neprihănirea este scopul final. Întotdeauna legalistul va
ajunge să fie ispitit sau chiar să cadă în păcatul grav al
mândriei, deoarece consideră că are dreptul să se apropie de
Dumnezeu pe baza eforturilor sale.

124
 TREZIREA DIN ABUZ

În ascultare, resursa este Duhul Sfânt iar motivul este

glorificarea lui Dumnezeu. Credinciosul care trăiește în
ascultare are ca rezultat smerenia deoarece mereu va recunoaște
că apropierea sa de Dumnezeu este posibilă doar datorita
lucrării desăvârșite a lui Hristos Domnul. (Ezechiel 36:26-27)

Acum, după ce am pus bazele înțelegerii diferențelor dintre lege și

har, vă invit ca în continuare să ne adâncim în tema legată de abuzul
spiritual/religios, deoarece devine tot mai ușor de identificat un lider
toxic și abuzator și, desigur, sistemele religioase abuzive.

125
 8

CE CARACTERIZEAZĂ LIDERII SPIRITUALI

ABUZIVI?

În timp ce unele biserici sau grupări religioase nu au această

problemă a abuzului spiritual, există totuși alte comunități în care se
practică abuzul în anumite circumstanțe și nu de puține ori întâlnim
locuri în care abuzul spiritual este practicat chiar deseori.

De obicei, oamenii deosebit de vulnerabili la abuzurile spirituale

sistemice aparțin unor grupuri în care toată puterea este undeva la
vârful organizației sau bisericii iar membrii acestora sunt supuși
dictaturii celor care le conduc. Tocmai de aceea, observarea structurii
organizatorice a unei biserici sau organizații este de o importanță
capitală în a identifica și a preîntâmpina posibilitatea de a fi expus în
viitor unor abuzuri spirituale. În acest sens, observați vă rog din
cuvintele apostolului Petru cum se exprima o inimă smerită, atât de
necesară unui lider spiritual, când spunea: „Sfătuiesc pe prezbiterii
dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca și ei, un martor al patimilor
lui Hristos și părtaș al slavei care va fi descoperită: Păstoriți turma

126
 TREZIREA DIN ABUZ

lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie,

după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câștig mârșav, ci cu lepădare
de sine; nu ca și cum ați stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărțeală,
ci făcându-vă pilde turmei.” (1 Petru 5:1-3)

Există câteva caracteristici ale liderilor spirituali abuzivi pe care

le voi descrie și pe care este bine să le cunoască orice credincios,
pentru a depista din timp tendințele acelor lideri care în mod voit
caută să se impună nedumnezeiește în cadrul comunităților pe care le
conduc. Acestea e bine să fie cunoscute și de către liderii care doresc
să slujească cu bune intenții, dar care pot cădea în mod imperceptibil
în postura de abuzatori. Deci, din ambele perspective, consider că
aceste caracteristici trebuie cunoscute, prevenite și evitate.

CARACTERISTICILE LIDERILOR SPIRITUALI ABUZIVI

 Sunt fermecători și seducători la început

Acești oameni nu sunt intoleranți la început, ci mai degrabă sunt
fermecători, uimitori și lasă o impresie pozitivă foarte bună în fazele
inițiale ale relației.
Par foarte generoși. Ei știu cum să se comporte și până apare la
suprafață adevăratul lor „eu” poate dura ceva timp: luni sau ani.
Pe măsură ce încrederea față de cealaltă persoană crește,
manifestă în mod imperceptibil un comportament distructiv.
Fiind la început oameni fermecători, își cuceresc victima și o fac
loială. De fapt, ei sunt oameni care seduc ușor și au o mare capacitate
de seducție care se transformă cu timpul în manipulare.
 Sunt autoritari
Pretind că tot ce comunică Dumnezeu cu oamenii o face numai
prin intermediul structurii de putere ierarhică.

127
 VASILE EMIL BÎRLEA

Pretind că sunt chemați și consacrați de Dumnezeu Însuși și nu

au nevoie de recunoașterea oamenilor.
Se laudă cu faptul că ei vorbesc în numele lui Dumnezeu și
așteaptă ca adepții să-i susțină și să-i asculte fără îndoieli, rețineri sau
suspiciune.
Autoritatea este importantă, însă persoanele care abuzează de
autoritate sunt caracterizate de trăsături nedemocratice și
intransigente. Ei sunt iubitori de ordine, dar dintr-un punct de vedere
subiectiv, adică pe baza criteriilor lor personale. Nu contează dacă au
dreptate sau nu, pentru că dacă nu-i asculți, ei se înfurie, se supără sau
devin impunători și agresivi.
„Oricine se va înălța va fi smerit; și oricine se va smeri va fi
înălțat.” (Matei 23:12)

 Sunt foarte interesați de imaginea lor proprie

Caută în permanență să afișeze în exterior o imagine de om
perfect, neprihănit.
Ascund din trecutul lor fapte și lucruri care ar putea să dăuneze
imaginii proprii.
Minimalizează sau mușamalizează greșelile proprii sau defectele
de caracter.
Își ascund sau camuflează abuzurile fizice sau sexuale din cadrul
bisericii.
Matei 23:27

 Fac promisiuni multe, dar false

Deși pot părea uneori pocăiți, morali și de încredere, acești
indivizi tind să facă promisiuni multe, dar false. Stârnesc prin
charisma lor caracteristică multe speranțe în mințile și inimile celor pe
care îi conduc, însă nu le onorează pe măsură.
Ei sunt experți în a cere iertare sau în a se „pocăi” dar, în
realitate, nu își regretă comportamentul.

128
 TREZIREA DIN ABUZ

Promit iertare dar nu o acordă, fapt care reiese ulterior din acte de
răzbunare sau de sancționare a celor care le-au greșit cândva, deoarece
sunt răzbunători.
Schimbarea, din perspectiva lor, nu are nicio valoare, pentru că ei
acționează la fel.

 Sunt necooperanți, cruzi și insensibili la opiniile altora

Decid singuri sau într-un grup foarte restrâns asupra tuturor
problemelor de la nivelul superior al organizației și cer membrilor să
se conformeze deciziilor luate fără să fie consultați în vreun fel.
Minimalizează și ignoră opiniile altora, susținând astfel că mai
multe opinii pot duce la diviziune și la îndoieli cu privire la
Dumnezeu și la bunul mers al comunității.
Îi consideră pe cei care pun întrebări sau atrag atenția asupra unor
aspecte legate de mersul organizației sau al bisericii ca fiind
împotrivitori lui Dumnezeu
Proverbe 7:10; 12:1

 Nu au control emoțional
Despre acest tip de oameni deseori se descoperă nu numai faptul
că își tulbură psihologic partenerii sau membri familiei, ci ei deseori
extind spre exterior acest tip de comportament asupra animalelor de
companie sau în alte medii. Sunt oameni cruzi și insensibili și adeseori
nu au control emoțional.
În ciuda dorinței de a-i controla pe alții, ei nu au control
emoțional. De fapt, mulți oameni sunt total analfabeți din punct de
vedere emoțional. Acesta este motivul pentru care se comportă
impulsiv, fără să reflecteze asupra vieții lor interioare.
În unele cazuri, deși rare, s-a constatat la anumiți lideri abuzivi și
autoritari că manifestă tulburarea de identitate disociativă (multiplă
personalitate) sau tulburare de depersonalizare/derealizare.
Persoanele care suferă de această afecțiune pierd periodic contactul cu
realitatea, ceea ce le afectează funcționarea normală. Menționez faptul

129
 VASILE EMIL BÎRLEA

că, într-adevăr, poate fi vorba de astfel de tulburări însă, în egală

măsură, pot fi influențe sau posesii demonice.

 Sunt perfecționiști
Pretind ascultare desăvârșită.
Condamnă eșecul sau greșelile de orice fel sau amploare (mari
sau mici)
Promovează indirect mândria, elitismul și aroganța.
Proverbe 16:18

 Sunt lipsiți de echilibru

Își etalează caracterul oarecum diferit pentru a-și valida apoi în
fața oamenilor pretenția că ei au o relație „specială” cu Dumnezeu.
Interpretează anumite aspecte din Biblie în mod subiectiv și le
duc spre extremă în scop și interes propriu.
Pun accente majore pe lucruri și aspecte minore și accente
minore pe lucruri și aspecte majore.
Luca 11:42

 Sunt corectivi cu alții

Folosesc orice tertip și orice metodă de convingere pentru a nu
lua în considerare sau pentru a nesocoti părerea altora și a-i determina
să facă ceea ce ei cer.
Cer supunere pretinzând că mesajul, viziunea sau părerile lor
provin direct de la Dumnezeu.
Amăgesc membrii congregației, pretinzând despre ei înșiși că
sunt singurii care pot interpreta cuvântul lui Dumnezeu în mod corect
și doar ei pot să-l împărtășească altora.
Abuzatorii nu sunt empatici. Ce înseamnă asta? Ei bine, ei nu
recunosc emoțiile altora sau nu se conectează cu ei. Acest lucru le
permite să facă victima să sufere corectând-o continuu pentru orice
greșeală fără să aibă vreun fel de resentimente.
1 Timotei 1:7

130
 TREZIREA DIN ABUZ

 Sunt intimidanți
Amenință membri comunității în mod constant cu pedepse sau
excomunicare, cu scopul de a obține conformarea acestora.
Folosesc mesaje, discursuri de intimidare, de autopromovare, din
care rezultă obediența, panica și frica.
Mențin în mintea enoriașilor posibilitatea condamnării eterne
pentru neascultare, cu scopul de a le forța supunerea.
Pe baza unor versete scoase din context, anticipează și prezic
ruina financiară sau suferințe fizice pentru neascultare și nesupunere,
căutând astfel să determine supunere
Ezechiel 34:2-3

 Sunt șantajanți și adoptă rolul de victimă

Acest tip de lideri se comportă întotdeauna în funcție de
interesele lor și dau mereu vina pe alții provocând, prin șantaj, o
teamă în sufletul victimei.
De multe ori victima se simte vinovată de lucruri pe care nu le-a
făcut, nici măcar nu le-a spus și care nu sunt neapărat greșite.
Pun oamenii să facă alegeri importante menționându-le deseori
consecințele unei alegeri defavorabile opiniilor lor ca și lideri.
Întrucât ei învinuiesc întotdeauna cealaltă persoană, de obicei,
adoptă rolul de victimă pentru a-și justifica acțiunile.

 Sunt terorizanți
Transmit și răspândesc asupra membrilor frică, rușine, îndoială
de sine, confuzie de identitate și un sentiment de vină.
Dau vina pe păcatele oamenilor din congregație pentru lipsa de
progres sau pentru problemele organizației sau ale bisericii.
Accentuează excesiv problemele enoriașilor și prezintă supunerea
strictă drept singura soluție pentru rezolvarea acestora.
Ezechiel 34:4

131
VASILE EMIL BÎRLEA

132
 TREZIREA DIN ABUZ

 Nu sunt autocritici, nu se autoevaluează

Deoarece sunt oameni riguroși psihologic și cred că există un
singur adevăr, ei nu știu cum să administreze criticile care li se aduc și
nici nu știu cum să se autoevalueze critic. Acest lucru se întâmplă
deoarece orice critică, dar și orice observație, este percepută ca un atac
la identitatea și modul lor de interpretare a realității.
Nu iau în considerare posibilitatea că anumite observații, critici
sau autoevaluările pot fi o contribuție constructivă la dezvoltarea
personalității lor.
Arată cu degetul înspre alții uitând că și ei pot avea slăbiciuni de
caracter.

 Condamnă și critică pe alții cu ușurință

Chiar dacă acești oameni nu se autocritică, ei critică Și condamnă
pe alții cu mare ușurință.
Caută defectele celeilalte persoane, apoi o zdrobesc emoțional
referindu-se la eventualele slăbiciuni. Dacă nu găsesc slăbiciuni în
cealaltă persoană, sunt în stare să inventeze o slăbiciune pentru a face
victima să se simtă rău. Nu este o critică constructivă, ci o acțiune
orientată spre a face pe cineva să se simtă rău, pentru ca apoi să
accepte supunerea.
Adună intenționat motive de condamnare asupra celor din afară și
asupra oricui părăsește congregația sau care îi calcă pe bătătură.
Le spun celor rămași că dacă riscă să se alăture celor acuzați de
rebeliune și neascultare, se abat de la învățătura conducătorilor.
Găsesc întotdeauna un țap ispășitor pentru eșecurile organizației.
Matei 7:4

 Discriminează
Promovează foarte des, prin învățătură și prin alte metode
specifice, ierarhia în biserică sau în organizație.
Consideră că liderii au prioritate și importanță mai mare decât
membri obișnuiți.

133
 VASILE EMIL BÎRLEA

Fac discriminări între bărbați și femei, între unele etnii sau

naționalități.
Galateni 3:11, Luca 20:46

 Își schimbă starea de spirit în câteva secunde

Schimbările de dispoziție sunt frecvente la acest tip de persoane,
ele pot trece dintr-o stare plăcută la o stare de mânie sau furie în
câteva secunde, de la plâns la a fi duri, etc. Prin urmare, ei pot trăi în
două extreme, de la a fi fermecător la a deveni oameni oribili.
Mulți dintre aceștia, când își schimbă starea de spirit, nu se pot
controla foarte bine, nu pot avea stăpânire de sine sau înfrânare
deoarece această roadă a Duhului Sfânt le lipsește, ea fiind o chestiune
împletită cu caracterul.
Galateni 5:22, 1 Corinteni 13:5, Coloseni 3:8, Iacov 1:19

 Sunt hipersensibili
Sunt hipersensibili și de obicei se simt ofensați cu ușurință.
Nu rezistă la glume sau aluzii care se fac pe seama lor, deoarece,
după cum am menționat, dacă ceva nu se potrivește opinia lor, atunci
devin deranjați și suspicioși, poate chiar agresivi.
Deseori acești lideri religioși hipersensibili, supuși fiind unei
evaluări psihologice, sunt diagnosticați cu diverse tulburări mintale
menționate în capitolele de la începutul cărții.
Liderii abuzivi sunt hipersensibili deoarece manifestă probleme
de sănătate mintală pe care le mușamalizează. Ei fac acest lucru
datorită unor traume, tulburări de personalitate sau dependențe
netratate.
Încurajează sub presiune deschiderea emoțională, spirituală sau
energetică a membrilor.

 Sunt legaliști
Transmit mesajul în congregație cum că acceptarea și aprobarea
oamenilor este bazată pe randamentul și conformarea de care dau

134
 TREZIREA DIN ABUZ

dovadă în cadrul bisericii.

Împovărează oamenii cu cereri excesive presupuse ca fiind date
direct de Dumnezeu.
Au așteptări continue ca membrii să facă sacrificii extreme de
bani, timp și energie de dragul viziunii organizației.
Isaia 10:1

 Segreganți
Definesc orice relație a membrilor cu persoane din afara
congregației ca fiind distructivă și cu influențe negative. Scopul
acestor abuzatori este ca victima să simtă amenințarea, ca să se teama
să vorbească cu alte persoane.
Îi etichetează și îi stigmatizează pe cei pe care îi consideră mai
buni decât ei, cu scopul de a-i ține departe de congregație. Nu
promovează predicatori sau lideri mai competenți decât ei.
Prezintă lumea din afara congregației ca fiind un loc al păcatelor
și al ispitelor de unde, odată ajuns, nu te mai poți întoarce.
Încurajează membrii congregației să minimalizeze sau să
întrerupă legăturile cu familia, prietenii și, în general, cu lumea de
afară.
1 Timotei 5:8

 Sunt intoleranți și mincinoși

Persoanele intolerante nu respectă opiniile, atitudinile sau
comportamentele celorlalți.
Sunt oameni plini de prejudecăți. Acest lucru îi determină să
reacționeze agresiv și cu multe resentimente, deoarece consideră că nu
există niciun motiv pentru a împiedica voința proprie.
Evident, oamenii intoleranți și manipulatori nu sunt oameni
cinstiți. Acest lucru îi face ”mincinoși experți”, care mint în mod
repetat. De fapt, aceștia rareori spun adevărul, deoarece întotdeauna
au scopuri și agende ascunse.

135
 VASILE EMIL BÎRLEA

 Sunt rigizi sub aspect psihologic

Acești indivizi au opinii rigide, inflexibile și urmăresc un singur
adevăr, al lor.
Nu sunt dispuși să dialogheze sau să caute un consens. Se tem să
accepte părerea altora, deoarece ei consideră că numai ei au dreptate.
Unii însă pot fi predispuși dialogului interminabil cu scopul de a
convinge cealaltă parte.
Tot ceea ce nu se potrivește gândirii lor este greșit și astfel caută
să se asigure că singurul adevăr existent este al lor.
Nu au o mare capacitate de reflecție asupra a ceea ce se întâmplă
în jurul lor cu adevărat. Sunt oameni care nu se opresc pentru nimic,
pentru ei scopul justifică mijloacele. Par rupți de realitate.

 Prezintă o gândire dihotomă

Fiind rigizi psihologic cum am menționat, totul este perceput de
către ei în termeni de bine sau rău pentru ei. Nu există teren
intermediar sau opinie care să fie altfel percepută decât da sau ba.
Cu alte cuvinte, totul este alb sau totul este negru. Acest lucru se
întâmplă deoarece, în general, agresorii au crescut în familii care i-au
tratat așa.
Dacă totul este perceput de aceștia adevăr sau fals, nu admit
opinii nuanțate sau diferite de a lor.

 Sunt oameni care nu se pocăiesc

Sunt oameni care nu regretă ce fac, deoarece cel mai des
consideră că ei nu greșesc.
Așteaptă ca alții să manifeste regret pentru anumite fapte sau să
se pocăiască de anumite păcate, însă acest comportament nu au de
gând să îl aplice și în viața lor.
Cele menționate mai sus pot constitui motive întemeiate pentru
care, manifestând un profil psihologic deficitar, este bine să te ții
departe de ei, deoarece șansele lor de schimbare sunt foarte mici.
1 Corinteni 5:11

136
 TREZIREA DIN ABUZ

Lista ar putea fi mult mai vastă, însă consider că aceste

caracteristici ale abuzatorilor descrise mai sus sunt suficiente pentru a
identifica și a preîntâmpina căderea în cursa sau jocul vreunuia.
Deoarece în aceste capitole de mijloc ale cărții insist asupra profilului
liderilor abuzatori religioși, încerc să rămân în continuare în acest
cadru pentru a ajuta cititorii să se ferească, atât de lideri abuzatori, cât
și de legalismul susținut și impus de aceștia. Legalismul practic
dezvoltă o atitudine în care Dumnezeu este văzut ca un judecător care
acuză continuu, un stăpân sever care pedepsește orice abatere de la
regulile congregației. Legaliștii nu înțeleg scopul și rolul harului deși
susțin că îl înțeleg și chiar predică despre har. Chiar dacă o fac, am
observat că pun accente tot pe lege de parcă s-ar teme de perspectiva
harului. În Filipeni 3:6 apostolul Pavel consideră că atunci când era
legalist, din perspectiva neprihănirii pe care o dă Legea și față de
aceasta el era „fără prihană”, adică „fără cusur” sau, cu alte cuvinte,
„perfect” chiar dacă persecuta creștinii din biserica primară, conform
relatării din Faptele apostolilor 8:3. Orice faptă abominabilă pe care ar
putea-o face un legalist din râvnă pentru regulile organizației, el și
organizația din care face parte nu o va considera ca fiind deplasată sau
păcătoasă deoarece o face în numele Legalismului. (Legii)

Dacă bănuiți într-un anumit context că are loc un abuz spiritual,

verificați dacă una sau mai multe din trăsăturile rezumate mai jos se
aplică acelui lider spiritual:
- Este foarte autoritar și cere ascultare necontestabilă.
- Controlează aproape totul îndeaproape - invadând aspecte ale
vieții care trebuie lăsate la alegerea și consimțământul fiecărui
individ în parte.
- Pune accent pe randament și capacitate - deoarece se
focusează pe aspecte exterioare, vizibile în detrimentul
calităților interioare.

137
 VASILE EMIL BÎRLEA

- Ipocrizie în acțiunile sale – folosesc motivații spirituale pentru

a masca și mușamaliza motive carnale, firești.
- Este foarte strict – elaborează unele linii directoare chiar
extra-biblice pe care le impune membrilor să le urmeze.
- Sunt vicleni – răstălmăcesc înțelegerea textelor din Scriptură
pentru a se potrivi scopurilor, opiniilor și dorințelor lor.
- Promovează adevărul sau minciuna?
- Au o gândire dihotomă și sunt rigizi din punct de vedere
psihologic?
- Discriminează și critică cu ușurință pe oricine?

Pentru a evita capcana acestui tip de lideri, amintiți-vă versetul

din înțelepciunea lui Solomon care spune „Omul lesne crezător crede
orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge.” (Proverbe
14:15)

CE CARACTERIZEAZĂ GRUPURILE ABUZIVE

DIN PUNCT DE VEDERE SPIRITUAL?

Pe lângă lideri abuzivi, pot fi întâlnite și grupuri sau comunități

cu comportament și acțiuni abuzive spiritual și psihologic. Desigur că
mă refer și încerc să mă rezum în această carte doar la mediul religios,
dar sunt bine cunoscute grupări și comunități din afara mediului
religios care întreprind în mod deliberat acțiuni abuzive asupra altora.

SEPARAREA DE UN GRUP ABUZIV SPIRITUAL

Separarea de un grup abuziv spiritual/religios poate fi foarte grea,

deoarece liderii folosesc frica, vinovăția falsă și rușinea pentru a
împiedica membrii să părăsească grupul. Totuși, indiferent cât de
dificilă ar fi părăsirea unui astfel de grup, dacă identifici mai multe

138
 TREZIREA DIN ABUZ

caracteristici din lista de mai jos, conform învățăturii Bibliei, ar trebui

să o faci, deoarece cu cât vei sta mai mult în interiorul acestuia, vei fi
expus la mai multe probleme.

„Dacă învață cineva pe oameni învățătură deosebită şi nu se ține

de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de
învățătura care duce la evlavie, este plin de mândrie şi nu știe nimic:
ba încă are boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din
care se nasc pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele, zadarnicele
ciocniri de vorbe ale oamenilor stricați la minte, lipsiți de adevăr și
care cred că evlavia este un izvor de câștig. Ferește-te de astfel de
oameni.” (1 Timotei 6:3-5)

Pentru orice abuz pe care biserica sau grupul de care aparții îl

cauzează, rostește cu vocea ta și cu credință în Dumnezeu
următoarele:

„Consider, pe baza Bibliei, că este nepotrivit

ca biserica mea să ................... (numește practica sau abuzul).
Renunț acum la această practică / poziție și declar loialitatea mea
față de Dumnezeu și față de Cuvântul Său. Amin.”

Acum și în următoarele zile roagă-te următoarea rugăciune pe

care regele David a înălțat-o către Dumnezeu:

„Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de rușine niciodată.

Izbăvește-mă, în dreptatea Ta! Pleacă-Ți urechea spre mine,
grăbește de-mi ajută! Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare,
o cetățuie unde să-mi găsesc scăparea! Căci Tu ești Stânca mea,
Cetățuia mea și, pentru Numele Tău, mă vei povățui și mă vei călăuzi.
Scoate-mă din lațul pe care mi l-au întins vrăjmașii,

139
 VASILE EMIL BÎRLEA

căci Tu ești Ocrotitorul meu!”

(Psalm 31:1-4)

140
 9

LISTĂ DE VERIFICARE A UNUI GRUP DACĂ

EXERCITĂ ABUZ SPIRITUAL

Suntem foarte predispuși să negăm abuzul. Am întâlnit deseori

această reacție de negare însă după câțiva ani acele persoane au venit
la mine și mi-au dat dreptate, recunoscând că într-adevăr au fost orbiți
de loialitate față de un lider sau o organizație care mai târziu i-a
dezamăgit și i-a rănit profund. Le spun mereu acestor oameni că
loialitatea este bună, însă trebuie din când în când verificate
motivațiile liderilor și scopurile reale ale organizațiilor deoarece, fie
de la început nu cunosc detaliile, fie pe parcurs biserica, liderii sau
organizația respectivă au deviat flagrant de la valorile și viziunea
inițial declarată și nu recunosc.

Dacă vei răspunde cu „da” la mai multe întrebări din lista de mai
jos, vei fi ajutat să treci de la faza de negare și să admiți ceea ce este
evident. Nu este nimic științific în această listă. Acestea sunt doar
întrebări pe care le-am dezvoltat pe baza observării mediilor

141
 VASILE EMIL BÎRLEA

bisericești abuzive din punct de vedere spiritual.

Răspunde la următoarele întrebări cu „Da” sau „Nu” pentru a

determina daca un grup este abuziv sau înșelător spiritual:

□ Consideră membrii acelui grup pe un lider spiritual ca având

autoritate de necontestat în cadrul grupului?
□ Mă descurajează sau îmi interzic în vreun fel să pun multe
întrebări?
□ Mi se cere loialitate absolută (verbală sau scrisă)?
□ Au cumva o lista lungă cu reguli referitoare la îmbrăcăminte,
purtarea părului, comportament, interdicții, etc? Lista
comportamentelor acceptabile devine din ce în ce mai mică, iar
lista comportamentelor inacceptabile devine din ce în ce mai
lungă?
□ Observ cumva că cei care nu se țin de lista aceasta sunt judecați,
marginalizați sau stigmatizați?
□ Se consideră ca fiind „singura biserică adevărată”?
□ Insistă să iau decizia majoră a vieții mele prin apartenența la ei?
□ Interesează-te să vezi cum îi consideră pe cei care au părăsit
biserica sau organizația. Sunt cumva aceia etichetați ca fiind
apostați sau căzuți de la adevărata credință?
□ Îi rușinează pe anumiți oameni și comportamentul acestora în
public?
□ Influența exterioară a acelei biserici sau organizații devine din ce
în ce mai mare sau mai mică? Adică, vezi că biserica realizează
din ce în ce mai multe legături cu alte biserici și pastori sau din ce
în ce mai puține?
□ Sunt anumite învățături repetate iar și iar sau este predată întreaga
gamă de adevăruri biblice? Îi determină învățătura pe oameni să
se bazeze din ce în ce mai mult pe Cuvântul și Duhul lui
Dumnezeu sau pe învățăturile bisericii și pe conducerea ei?
□ Există un climat de pace și bucurie în biserică sau de frică și
control?

142
 TREZIREA DIN ABUZ

□ Conducerea bisericii sau a organizației este defensivă atunci când

puneți întrebări despre comportamentul și transparența lor?
□ Este greu să obții informații sau răspunsuri de la conducătorii
bisericii, în special de la pastor? Adică, este multă evitare?
□ Când pui întrebări conducerii, ei în cele din urmă transformă
conversația pentru a te ataca pe tine personal sau spiritualitatea ta?
□ Au pastorii și liderii aceia un sistem de dare de socoteală real și, în
general, un sistem de responsabilitate pentru a fi corectați dacă se
rătăcesc în vreun fel? Cele mai multe denominații au în vigoare un
astfel de sistem. Dacă biserica sau organizația din care faceți parte
este independentă, ce fel de măsuri de siguranță există în cazul în
care liderii sau liderul principal se rătăcește?
□ Descoperi cumva că te îndoiești din ce în ce mai mult de
capacitatea ta de a lua decizii bune și manifești tot mai multă
nesiguranță în acest sens?
□ Întâlnirea cu pastorul/liderii tăi te face să te simți mai încrezător
sau mai rușinat de tine și simți nevoia să le faci pe plac?
□ Congregația respectivă refuză categoric tratamentul medical.
□ Este totul spiritualizat? Auzi foarte des expresia „Domnul mi-a
vorbit?”

Dacă ai răspuns cu DA la mai mult de 7 din aceste întrebări și nu

este vorba de o conjunctură ocazională sau tranzitorie, este timpul să
îți revizuiești apartenența la acea congregație. Un lucru foarte
important este ca, în același timp, să recitești capitolul din această
carte în care am prezentat ce nu este un abuz spiritual, ca să nu fie
înțelese ca fiind abuz, de exemplu, disciplina din cadrul unei
congregații sau exercitarea corectă a rolului de lider.

Pentru a te putea verifica și dintr-o perspectivă mai personală vis-

a-vis de potențiala expunere la un abuz spiritual treci prin lista de mai
jos și răspunde sincer la următoarele întrebări, bifând care ți se
potrivește. Răspunzând la aceste întrebări trebuie să fii atent să faci o
deosebire între starea ta emoțională în general și starea ta psihică în
timp ce ești expus într-o relație sau congregație sub exercitarea unei

143
 VASILE EMIL BÎRLEA

autorități spirituale.

LISTA DE VERIFICARE A EXPUNERII LA UN

ABUZ SPIRITUAL ÎNTR-UN MEDIU MARCAT DE
RELIGIOZITATE

Stima de sine scăzută

... Consideri că trebuie să accepți diverse acuzații?
... Consideri că trebuie să accepți un anumit fel de abuz asupra ta?
... Consideri că trebuie să accepți condamnări?

Frică nejustificată
... Îți este frică de a fi dezaprobat sau condamnat?
... Îți este frică de persoane aflate în autoritate?
... Îți este frică de conflicte?

Vinovăție excesivă
... Te simți cumva ca un ratat?
... Te simți încorsetat de un sentiment de rușine?
... Te simți împovărat în inima ta?

Mânie inexplicabilă
... Te simți frustrat/mânios pentru că nu poți să fii perfect?
... Ești supărat/mânios că nu poți să ții toate regulile și poruncile?
... Constați că îți pierzi răbdarea cu tine și cu alții?

Transparență limitată
... Consideri că trebuie neapărat să îți pui un fel de mască pe față în
loc să te prezinți celor din jur așa cum ești cu adevărat?
... Consideri că dacă cei din congregație te vor cunoaște așa cum ești,
vei fi respins?
... Consideri că trebuie evitată apropierea de alții?

144
 TREZIREA DIN ABUZ

Probleme de relații
... Constați că îți vine greu să spui „nu”?
... Ai sentimentul că nu ești iertat?
... Te compari în mod continuu cu ceilalți, ținându-i la distanță?

Nivel înalt de autosuficiență

... Încerci cumva să câștigi dragostea celorlalți prin a face anumite
fapte bune?
... Încerci să faci totul perfect sau cât se poate de bine, cu motivația de
a nu fi respins?
... Încerci să ții totul sub control pentru a simți un sentiment de
importanță și semnificație?

Priorități greșite
... Dai mare prioritate aspectelor externe, cum ar fi respectarea
regulilor și reglementărilor?
... Îți vine greu să stabilești anumite limite?
... Dai o importanță mai mare acțiunilor și aspectelor exterioare față de
nevoile tale interioare?

145
 10

CAUZELE CĂDERII ÎN LEGALISM RELIGIOS

Iată în acest sens, câteva aspecte la care este bine să reflectați:

Copiii cu părinți legaliști

• Legalismul în familie fie îi antrenează pe copii să facă mereu

anumite fapte bune pentru a fi pe plac, fie îi determină pe copii să
se răzvrătească împotriva rigidității și ipocriziei întâlnite la
legaliști.
• Copiii care cresc cu părinți legaliști sau foarte autoritari și stricți
tind să Îl perceapă pe Dumnezeu ca fiind foarte sever, fără milă,
neiertător și care are continuu așteptări și reguli pe care ei trebuie
neapărat să le împlinească.
Adevărata problemă a părinților legaliști
• Nu au percepția dragostei adevărate a lui Dumnezeu. Legalismul
nu creează un climat al dragostei pentru Dumnezeu bazat pe
dragostea Lui pentru noi și nici nu încurajează inima spre a primi
dragostea Lui potrivit Cuvântului Său.

146
 TREZIREA DIN ABUZ

• Acceptarea ta în prezența Lui așa cum ești, ca apoi dragostea Sa

să te schimbe, este de neacceptat pentru un legalist.
• Atmosfera din casele legaliștilor este încărcată cu frustrare
datorită așteptărilor continue de a împlini cerințe și reguli
specifice, pentru ca astfel copiii să merite dragostea părintească.
Copiii prosperă crescând într-o casă creștină cu părinți iubitori și
evlavioși care Îl reflectă pe Dumnezeu ca un Tată plin de
compasiune, care este alături de noi și ne mângâie în necazurile
noastre, ne disciplinează în dragoste când este nevoie și ne
împlinește nevoile de bază chiar dacă uneori nu merităm. (2
Corinteni 1:3-4, Iacov 1:17)

Copiii care simt că nu sunt acceptați și nici importanți pentru

Dumnezeu

• Au acest sentiment datorită faptului că legalismul manifestat prin

părinții și liderii legaliști stabilește întotdeauna un ”set exact de
reguli” și standarde extrem de înalte. Acestea au scopul de a
evalua relația ta cu Dumnezeu și zonele unde nu reușești să te
ridici la nivelul așteptat de aceste reguli. De obicei, atât copiii cât
și oamenii maturi, deși bine intenționați, deseori nu reușesc să
atingă aceste standarde și sunt cuprinși de sentimente de
neacceptare și neadecvare.
• Au crescut permanent sub nuiaua disciplinării. Părintele sau
liderul legalist se ocupa deseori de aspecte legate de disciplinare.
• Oamenii perfecționiști devin un soi de ”modele” într-un mediu
legalist în care acceptarea se bazează exclusiv pe performanță.
Problema lor reală este
• Că în loc să reducă sentimentul de vinovăție, mediul legalist are
tendința să crească sentimentele de vinovăție.
• În loc să demonstreze smerenie în fața lui Dumnezeu, legaliștii
devin fie mândri sau atât de descurajați încât renunță cu totul la
Dumnezeu. (1 Petru 5:5)

147
 VASILE EMIL BÎRLEA

Când sunt constrânși de alții

• Legaliștii se consideră ca fiind îndreptățiți să acționeze folosindu-

și excesiv și abuziv autoritatea spirituală ca să obțină imediat
ascultarea enoriașilor și conformare incontestabilă.
• Legaliștii îi condamnă pe cei care nu sunt de acord cu ei și îi
acceptă pe cei care sunt de acord cu ei creând, prin acest
comportament, o presiune imensă pentru conformare.
Problema lor reală
• Legaliștii niciodată nu vor putea să-i facă pe oameni să fie
motivați, să gândească, să simtă sau să creadă exact în felul lor,
nici să le asigure pacea în Dumnezeu, deoarece ea provine din
cunoașterea faptului că El ne iubește și ne acceptă așa cum suntem
fiecare.
• Creștinii au nevoie să-și împărtășească problemele și încercările
prin care trec și să se roage unii pentru alții ca să crească în harul
lui Dumnezeu împreună. Procedând astfel ei pot crea legături și
părtășii profunde în care să se manifeste dragostea lui Dumnezeu.
(Iacov 5:16)

Apartenența la o biserică legalistă te păgubește de

manifestarea harului

• Într-o biserică legalistă concentrarea eforturilor este pe „a face”

activități, fie că este vorba despre ucenicizare, învățătură sau orice
alt tip de slujire. În aceste biserici este creată intenționat un fel de
presiune de așteptare ca „să faci” și „să participi” neapărat.
Desigur că multe dintre aceste activități sunt bune, dar cu
mențiunea că au o altă eficiență și motivație atunci când vin din
dorința și dragostea de a sluji Celui care ne iubește.

148
 TREZIREA DIN ABUZ

Oamenii care aparțin unei biserici sau comunități

religioase abuzive deseori:

• Au crescut fiind abuzați sau manipulați de cineva pe care l-au

iubit. Aceștia i-au disciplinat pe nedrept și sever pentru infracțiuni
minore sau imaginare. Au crescut deseori fiind constrânși să se
conformeze dorințelor părinților lor.
• Au fost neglijați sau controlați în mod necorespunzător de către
unul sau ambii părinți. Fie au fost neglijați sau li s-au ignorat
sentimentele, fie au fost făcuți să se simtă neimportanți. Mulți
dintre aceștia au fost crescuți purtând oarecum responsabilitatea
pentru satisfacerea nevoilor emoționale ale părinților lor.
• În mod sistematic opiniile lor au fost reduse la tăcere sau au fost
făcuți de rușine în fața altora. Unii au fost numiți cu apelative de
gen „copii incapabili”, porecle sau altfel de jigniri, iar alții au fost
făcuți de rușine în public pentru eventuale greșeli sau insuccese.
Deseori au fost făcuți de rușine ca să se simtă ca fiind copii răi în
comparație cu alții, care erau exemple bune.
• Provin din familii cu părinți foarte pretențioși, care au avut de la
ei așteptarea de a excela mereu și de a nu face niciodată greșeli.
• Au o imagine greșită despre Dumnezeu, cum că le-ar impune
standarde de viață aproape imposibil sau foarte greu de atins.
Aceștia îl percep pe Dumnezeu ca un fel de „câine de pază” care
este gata să pedepsească orice gând sau acțiune rea, indiferent cât
de nesemnificative ar fi.
• Fiind crescuți astfel, devin obsedați de vină și vinovăție. Aceștia
observă în viețile altora mai degrabă greșelile și căderile decât
lucrurile bune. Trăiesc cu un continuu sentiment interior de
autoreproș și regrete.
• Nu pot să accepte harul și iertarea. Nu numai că sunt profund
convinși și conștienți de responsabilitatea personală și
consecințele păcatelor, dar consideră că acestea nu pot fi
transferate altuia, mai exact Domnului Isus, pe baza versetelor
care susțin îmbrăcarea cu neprihănirea lui Hristos pentru a fi
149
 VASILE EMIL BÎRLEA

sfințiți prin El. Aceștia sunt conduși de un puternic sentiment că

merită să sufere datorită faptelor lor păcătoase.
• Au o părere proastă despre sine convinși fiind că ei nu au nici un
pic de valoare. Se simt inferiori multora din jurul lor.

Deși lista ar putea fi mult mai lungă, mă opresc doar la acestea

deoarece consider că sunt suficiente descrierile persoanelor care sunt
înrobite în mintea lor de ciclul abuzului, dar care au neapărată nevoie
să înțeleagă cuvintele apostolului Pavel din Coloseni 2:8 care le spune
și lor: „Vedeți să nu cumva să fie cineva care să vă ia captivi prin
vreo filozofie goală și înșelătoare, după tradiția oamenilor, după
principiile lumii, și nu după Cristos.”

Daca ai citit cu atenție cele de mai sus și ai descoperit că ești într-

o relație abuzivă, poți fi sigur că există o cauză concretă care stă la
baza acestei predispoziții și te ține legat în acea robie. Chiar dacă au
trecut ani sau ai uitat, totuși acea cauză este prezentă în subconștient și
lucrează. Te încurajez să descoperi ce mijloace de eliberare sau ce
schimbări în viața ta ar putea lucra pentru tine pentru a putea, în cele
din urmă, să trăiești liber de abuzuri, legalism sau de dependențe
nesănătoase și nedumnezeiești. Aceasta pentru că, fără să-ți dai seama,
stând legat în lanțurile unei relații abuzive îți va fi afectat modul de
relaționare cu toți cei apropiați. Odată eliberat de aceste lanțuri
invizibile, vei experimenta și libertate în a-ți exprima opiniile, credința
și în a-ți trăi viața primită în dar de la Dumnezeu. (Ioan 10:10,
Galateni 5:1)

150
 TREZIREA DIN ABUZ

11

DE CE ÎNGĂDUIE DUMNEZEU
ABUZUL SPIRITUAL?

Această întrebare, deși exprimată și formulată în diferite feluri,

este pusă la un moment dat în absolut toate culturile. Nu cred că am
răspunsul perfect, însă voi încerca totuși să ofer câteva perspective
legate de un posibil răspuns.

Când Dumnezeu i-a creat pe Adam și Eva, El le-a dat ”voința

liberă”. Aceasta înseamnă că ei nu au fost creați ca niște roboți
programați să facă voia Lui. Omul are posibilitatea să aleagă, iar
această capacitate și libertate de alegere îi permite oricărui om să
decidă o poziție de împotrivire față de voința lui Dumnezeu și,
implicit, să exercite abuz asupra altor oameni.

Fiind „liber”, aceasta înseamnă nu numai că omul are

posibilitatea să aleagă rău dar, implicit, să facă rău și aceasta a și făcut
de fapt. Deci, astfel, pornind de la primii oameni care în mod deliberat
au ales să se împotrivească lui Dumnezeu, păcatul a luat o expansiune
în toate aspectele vieții și s-a extins până în ziua de azi peste întreaga
rasă umană. Crearea omului de către Dumnezeu cu voință liberă a
făcut posibilă apariția abuzului spiritual, omul a început să practice

151
 VASILE EMIL BÎRLEA

abuzul datorită păcatului și alegerii și să trăiască într-un stil de viață

păcătos.

Cu toate că Dumnezeu permite abuzul spiritual, totuși EL nu este

de acord cu acesta. Cei care sunt din Dumnezeu de asemenea vor
detesta abuzul spiritual. Frica de Domnul este urârea răului; trufia şi
mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă – iată ce urăsc eu. (Proverbe
8:13)

Biblia ne transmite foarte clar în multe rânduri avertismentul că

Dumnezeu în cele din urmă va judeca orice faptă a fiecărui om și va
face dreptate față de cei care păcătuiesc împotriva Lui și care îi
persecută în vreun fel și abuzează spiritual de copiii Săi credincioși.
„Prea-iubiților, nu vă răzbunați singuri, ci lăsați să se răzbune mânia
lui Dumnezeu, căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi
răsplăti”, zice Domnul.” (Romani 12:19)

CARE SUNT CAUZELE ȘI RĂDĂCINILE ABUZULUI

SPIRITUAL?

Deseori am observat că oamenii tind să Îl blameze pe Dumnezeu

sau pe semenii lor, decât să-și asume responsabilitatea propriilor
decizii. Vedeți și voi această tendință a oamenilor din jurul vostru
atunci când trec prin situații neplăcute sau prin suferință?

Fiecare dintre noi ne-am născut având în interiorul ființei noastre

aceste trei nevoi fundamentale: nevoia de dragoste, de semnificație și
de siguranță. Căutând și încercând să ne împlinim aceste trei nevoi în
mod ilegitim, creează în abuzatori un sentiment fals de semnificație,
iar în victimele care acceptă abuzul, un fals sentiment de siguranță.
Aceste trei nevoi par a fi împlinite pentru moment însă aceste
sentimente nu durează decât pentru un timp foarte scurt. Doar o relație
personală cu Hristos poate să împlinească nevoile noastre interioare și

152
 TREZIREA DIN ABUZ

nu un sistem religios. Dumnezeul meu va împlini toate nevoile

voastre, potrivit cu bogăția Lui, în slavă, în Cristos Isus. (Filipeni
4:19)

CONVINGERI GREȘITE ALE ABUZATORULUI

Acestea pot fi convingeri interioare sau în unele cazuri chiar

declarate public:

• „Dumnezeu mi-a dat mie o autoritate spirituală specială care în

mod evident mă face să fiu cu mult deasupra altora iar aceasta mă
îndreptățește să am parte de un tratament aparte.”
• „Eu au mai multă autoritate și cunosc mai bine voia lui Dumnezeu
și de aceea merit să fiu ascultat și urmat de alții.”
• „Ceilalți trebuie să mi se supună deoarece eu sunt uns de
Dumnezeu și pus deoparte.”
• „Căile mele sunt fără îndoială căile lui Dumnezeu, iar voința mea
este voința Lui și nu accept să fie negat acest lucru.”
• „Unele dintre versetele des citate de abuzatorii spirituali sunt
acestea: „Nu vă atingeți de unșii Mei şi nu-i vătămați pe profeții
Mei!” (Psalm 105:15) „Căci așa vorbește Domnul oștirilor:
„După slavă m-a trimis El la neamurile care v-au jefuit; căci cel
ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui.” (Zaharia2:8)
Perspectiva corectă ar trebui să fie aceasta:

„Așa cum Domnul Isus, Marele păstor, m-a învrednicit pentru o

vreme să fiu unul care port de grijă turmei Sale, eu mă angajez să
protejez și să asigur turmei lui Dumnezeu hrană și purtare de grijă cu
o inimă total dedicată Lui și cuvântului Său sfânt. Eu Îl iubesc pe
Dumnezeu și slujesc copiilor Lui cu o inimă curată și sunt dator să
slujesc cu o viață vrednică de chemarea pe care am primit-o de la El și
pentru gloria Sa veșnică. Ca lider spiritual îmi pun viața la dispoziția
Lui la fel cum și El Și-a dat viața pentru noi toți.” (conform 1 Ioan

153
 VASILE EMIL BÎRLEA

3:16)

• ÎNTREBARE: Cum poate un abuz spiritual să-ți afecteze negativ

relația cu Dumnezeu?

• RĂSPUNS: Când un copil aude rostindu-se numele „Dumnezeu”,

el în subconștient îl asociază cu cea mai autoritară figură din viața
lui, cum ar fi tatăl, profesorul, etc. și astfel asociază caracteristicile
acelui adult cu Dumnezeu. Dacă acea persoană este vrednică de
încredere, copilul va considera pe Dumnezeu vrednic de încredere.
Dacă însă acel adult este nedemn de încredere, copilul va considera
pe Dumnezeu ca nefiind vrednic de încredere. Desigur, aceste
asocieri se petrec la nivelul subconștientului dar comportamentul și
atitudinea persoanei aflată în poziție de autoritate afectează percepția
despre Dumnezeu a copilului. Deseori de aici rezultă faptul că
încrederea copilului într-un Dumnezeu iubitor este profund
deteriorată. Astfel, când păstorii spirituali folosesc greșit privilegiul
poziției lor, mulți din turmă își pierd credința - simțind că nu-și pot
încredința viața lui Dumnezeu pentru mântuire. Aceasta pentru că în
mintea celor mai mulți, când se referă sau se raportează la
reprezentanții lui Dumnezeu, îi consideră pe aceștia cumva ca o
imagine a lui Dumnezeu Însuși. Dacă aceștia sunt abuzivi și
nevrednici de încredere, atunci ei consideră că și Dumnezeu este
abuziv și nevrednic de încredere. Desigur că o astfel de logică este
extrem de greșită și poate duce în rătăcire și pierzare multe victime
ale abuzului spiritual. Tocmai de aceea oricine a fost victima unui
abuz spiritual are nevoie să pună la inimă aceste cuvinte înțelepte ale
lui Solomon: Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe
înțelepciunea ta! Recunoaște-L în toate căile tale, şi El îți va netezi

154
 TREZIREA DIN ABUZ

cărările. (Proverbe 3:5-6)

12

CONFRUNTĂ LIDERII TOXICI ȘI ABUZIVI

Poate că cei mai mulți vor evita o confruntare cu un astfel de

lider, însă sunt persoane care vor să îi confrunte și cred că trebuie ca
cineva să o facă la un moment dat. Confruntarea cu un lider toxic și
abuziv nu este simplă însă există metode și mijloace prin care acest
lucru se poate face. Iată un cuvânt pentru cei care sunt determinați să
o facă: nu intrați să-i confruntați cu „arme aprinse”. Nu ajută niciodată
să acuzi oamenii și să-i pui în defensivă. Așa cum am spus de la
început, toată lumea este capabilă de un comportament neadecvat și
agresiv. Adesea putem cădea într-un comportament abuziv emoțional
și spiritual pentru că ne dorim tot ce este mai bun pentru altcineva,
dacă nu îl abordăm în moduri controlate și cu înțelepciune. Nu avem
încredere în oamenii care ne ascultă, nu avem încredere în Dumnezeu
că-și face lucrarea sau în capacitatea noastră de a confrunta oamenii în
mod respectuos, așa că luăm calea ușoară: manipularea.

155
 VASILE EMIL BÎRLEA

Când vorbești cu liderii tăi care manifestă simptome de abuz,

oferă-le o prezumție de nevinovăție. Nu presupune ce este mai rău în
ei și că sunt în mod sigur vinovați. Să presupunem că au intenții bune,
dar au ales tactici slabe pentru a-și atinge obiectivele. De-a lungul
anilor mi-am detectat propriul comportament manipulator. Am muncit
din greu să-l scot din cutia mea de instrumente de lucru odată ce l-am
descoperit. Nu am vrut niciodată să fac rău sau să manipulez. Pur și
simplu nu am fost instruit în relații interpersonale, așa că a trebuit să
învăț prin încercări și greșeli, precum majoritatea dintre noi. Nu aș fi
putut scrie această carte acum douăzeci și cinci de ani. Să vă dau un
exemplu. De-a lungul anilor m-am surprins spunând altora „Trebuie
să faci asta...” Este un cuvânt subtil, trebuie, dar de ce am simțit
nevoia să-l folosesc atât de mult? Nu am avut încredere în persoana
care îmi urmează sfatul? Nu am avut încredere în Dumnezeu că va
dezvălui persoanei nevoia de a face ceea ce i-am recomandat sau
sugerat? Parcă, cumva, trebuia să măresc intensitatea, astfel încât
oamenii să nu simtă că au de ales în această problemă. Asta este
manipulare. Ori de câte ori vorbesc în acest fel, încalc dreptul
oamenilor de a alege. Este o formă de abuz. S-ar putea să fi fost
ignorant față de abuzul meu, dar nu fără vină. Trebuia să descopăr asta
despre mine și să mă schimb. Când vorbești cu liderul tău spune-i cum
te simți când acesta îți spune apăsat și sub imperativul că ”trebuie” să
faci anumite lucruri. Nu-l acuza direct de abuz. Poate nu vrea să te
abuzeze însă nu știe că indirect o face, chiar din motive bune. Asa am
fost și eu, nu am avut intenții premeditate, dar nu știam atunci cum sa
motivez corect inimile celor cu care lucram. Ai putea spune ceva de
genul: „Frate păstor, aș vrea să vorbesc cu tine despre ceva ce spui
des. Adesea spui: „TREBUIE să faci asta sau asta”. Când spui asta,
simt că abilitatea mea de a alege este încălcată și limitată. Simt că nu
mai sunt responsabil în fața lui Dumnezeu, ci sunt responsabil doar
față de tine. Sunt sigur că nu vrei să se întâmple asta, dar mă întreb
dacă ai putea alege un alt mod de a-ți transmite cerințele pentru
împlinirea viziunii la care lucrăm împreună?” Vedeți cât de

156
 TREZIREA DIN ABUZ

respectuos este acest mod de abordare? Nici o acuzație. Pur și simplu

mi-ai spus cum te-ai simțit când am spus ceva. Acesta este numit un
mod asertiv de abordare, în care nu atac dar nici nu mă supun orbește.
Să sperăm că dacă vă confruntați cu liderul care manifestă tendințe
autoritare nepotrivite, el sau ea vă va asculta și, în urma conversației
voastre, va deveni o persoană mai bună. Dacă nu vă vor asculta, atunci
inspirați-vă din sugestiile pe care vi le pun la dispoziție în capitolul
următor.

PAȘI PRACTICI PENTRU O CONFRUNTARE

CU UN LIDER TOXIC ȘI ABUZIV

Repet ce am scris mai devreme: cei mai mulți probabil nu vor

simți că trebuie să-și asume rolul de „erou”, adică de a se confrunta
cu un lider toxic și abuziv. Uneori cel mai bun lucru de făcut este să te
retragi sau să pleci în tăcere pe ușa din spate. Dar dacă vă simțiți
chemați să vă confruntați cu un astfel de lider, iată câteva idei practice
care ar putea ajuta:

1. Roagă-te
Confruntarea cu un lider spiritual nu este o sarcină ușoară și
tocmai de aceea este important să te rogi pentru această întâlnire și
pentru acest lider. În timpul rugăciunii Duhul Sfânt poate să-ți
descopere multe lucruri și să-ți clarifice multe dileme. Rugăciunea îți
va da o viziune mai clară asupra situației. Vrei să te asiguri că inima
ta este curată și bine intenționată și că nu intri în confruntare din
diverse motive firești. Amintește-ti că nu trebuie să fii perfect pentru a
înfrunta pe cineva și chiar Biblia ne încurajează să o facem cu scopul
de a clarifica și a aduce pace în relație.

2. Caută confirmarea
Înainte de a te confrunta cu un lider spiritual vorbește cu soțul /

157
 VASILE EMIL BÎRLEA

soția sau un prieten de încredere pentru a te asigura că nu acționezi

greșit sau că nu ai o motivație greșită. Aveți grijă să nu utilizați acest
lucru ca o scuză pentru a bârfi. Scopul este de a verifica acuratețea
lucrurilor considerate greșite.

158
 TREZIREA DIN ABUZ

3. Scrie ce vrei să spui

Este important să te gândești la ceea ce vrei să spui înainte de
întâlnire. Este bine să ai un plan, un scop și referințe specifice la
situația pe care urmează să o discutați. Scrie ceea ce vrei să spui
pentru a te asigura că stai ferm pe poziția ta.

4. Întâlnește-te cu pastorul/liderul
Acest lucru te poate face să te simți copleșit. Cine ești tu să
provoci un pastor? Ei bine, în cazul în care pastorul nu este deschis
pentru a fi abordat și chiar contestat, atunci el nu ar trebui să fie într-o
slujire de pastor. Pastorii trebuie să fie un model in transparență și
smerenie. Ușa lui trebuie să fie întotdeauna deschisă pentru cei care au
probleme, nemulțumiri sau observații.
Dacă te simți copleșit de situație, este bine să vorbești cu un
prieten sau consilier de încredere pentru a te pregăti pentru întâlnire și
chiar să îl inviți să meargă împreună cu tine pentru sprijin.
În timpul întâlnirii simte-te liber să citești ceea ce ai scris. În
cazul în care pastorul sau liderul este cu adevărat toxic și abuziv, va
găsi o modalitate de a întoarce observațiile tale înapoi înspre tine și te
va face să te simți vinovat. Din păcate, oamenii ajung adesea să-și
ceară scuze pentru că i-au pierdut timpul și apoi să se blameze până
acasă că iar au fost manipulați. Având notițele scrise, ele te vor ajuta
să te menții pe drumul cel bun. Deci, scrie, citește punct cu punct și
concluzionează. În cazul în care pastorul sau liderul este un om al lui
Dumnezeu, acesta își va lua notițe și eventual îți va mulțumi că i-ai
adus la cunoștință problemele pe care el însuși nu le-a observat sau
care nu a considerat că pot produce astfel de nemulțumiri.
Dacă pastorul /liderul aduce în discuție ceea ce este în neregulă
cu tine, spune-i că ești fericit să discuți problemele tale într-un alt
moment, dar astăzi vrei să vorbești despre preocupările tale legate de
modul în care el face lucrurile. Nu pleca până nu te simți auzit și ești

159
 VASILE EMIL BÎRLEA

mulțumit de răspunsul lui.

5. Implică un prieten sau un bătrân de încredere

Dacă acel lider este cu adevărat toxic, el fie îți va respinge
criticile, fie va încerca să-ți liniștească nemulțumirile cu asigurări
false. Dacă se întâmplă acest lucru, trebuie să fii atent și să duci
discuția la nivelul următor. Isus a spus că următorul pas este să
mergem cu doi sau trei martori (Matei 18). Acești martori sunt oameni
care văd și ei aceeași problemă sau, cel puțin, au încredere în ceea ce
vezi tu și te vor sprijini. Dacă sunt de acord cu tine, roagă-i să te
însoțească la întâlnirea cu acel lider pentru a te susține și chiar să te
reprezinte în adunare. Dar asigură-te că pot fi de încredere, deoarece
nu vrei ca ei să te înfrunte chiar pe tine în adunare, sprijinindu-l pe
pastor din diverse motive și interese neștiute de tine.

6. Implică denominația sau supraveghetorii

Dacă pastorul sau liderul te tot respinge, nu renunța. Dacă
biserica ta face parte dintr-o confesiune (sper că este!), atunci
contactează denominația în legătură cu preocupările și nemulțumirile
tale. Uneori denominația este atât de subiectivă încât îl vor apăra pe
pastor fără ca măcar să știe situația. Când m-am dus la supraveghetorii
unei biserici în care mă aflam, mi-au spus: "Sunt de acord cu pastorul
si poți să pleci." Nici nu am reușit să spun nimic. Pastorul acela trăia
în mari păcate. Deci, nu este de ajutor întotdeauna acest pas, însă cine
știe, s-ar putea să fii a cincea persoană care să se plângă și să înclini
balanța, astfel încât denominația să facă în cele din urmă ceva.

7. Ia în considerare plecarea
Dacă nu ești auzit sub nicio formă, atunci trebuie să
conștientizezi dacă nu cumva chiar apartenența ta la biserica
respectivă încurajează în vreun fel conducerea aceea toxică și abuzivă.
Unii oameni aleg să rămână și să se opună în mod constant toxicității
și abuzurilor. Alții simt că cea mai mare declarație a lor se face

160
 TREZIREA DIN ABUZ

plecând. Nu există un răspuns corect sau greșit. Trebuie să faci ceea

ce crezi că este cel mai bine și cum te călăuzește Dumnezeu.

8. Încrede-te în Dumnezeu
Odată ce ai făcut tot ce-ți stă în putință, încrede-te deplin în
Dumnezeu pentru rezultate. Nu este în atribuția ta să schimbi pastorul
sau liderul respectiv, însă responsabilitatea ta a fost să îl confrunți
concret. Deci, fă-ți partea și apoi lasă ca Dumnezeu să-și continue
lucrarea de convingere și de corectare dacă este nevoie. Cuvintele lui
Pavel către romani sunt utile aici: Preaiubiților, nu vă răzbunați
singuri, ci lăsați loc mâniei lui Dumnezeu, pentru că este scris: „’A
Mea este răzbunarea! Eu voi răsplăti!’ zice Domnul.” (Romani
12:19)

Biserica ar trebui să fie o binecuvântare pentru lume. Pastorul și

liderii trebuie să fie cei mai mari campioni al harului și adevărului.
Nu este nimic mai neplăcut și distorsionat decât un lider toxic și
abuziv. Te încurajez să acționezi fie într-un fel, fie în altul, dar să nu
stai nepăsător! Pleacă sau confruntă-te. Nu sta pasiv și nu-i lăsa să
continue dacă sunt cu adevărat toxici și abuzivi. Atât de multe abuzuri
au fost lăsate să se întâmple pentru că oamenii au fost prea indulgenți
cu astfel de lideri iar în cele din urmă întreaga biserică a suferit. Și,
din nefericire, în multe cazuri a fost prea târziu când, în cele din urmă
și alții s-au ”trezit”.

Pentru aceia care doresc să cunoască care sunt indiciile unui lider
spiritual cu adevărat toxic și abuziv le recomand să reflecteze dacă
următoarele simptome se manifestă în comportamentul acelui pastor
sau lider spiritual:

• manipulează oamenii pentru a-și promova agenda

personală
• evită, deviază sau respinge criticile

161
 VASILE EMIL BÎRLEA

• își raționalizează și minimizează în mod constant

comportamentul negativ
• intimidează oamenii cu argumentele lui biblice și caută
insistent să-i convingă
• răstălmăcește Scriptura pentru a-și susține afirmațiile
• întoarce critica înspre persoana care îl confruntă
• se protejează de cei care îi critică și îi marginalizează
• insistă asupra agendei lor, în ciuda nevoilor altora
• își justifică agenda spunând că „Dumnezeu le-a vorbit”
Înainte de a concluziona cu câteva gânduri finale referitor la
semnele unui lider abuziv și toxic, aș mai adăuga încă câteva indicii
pe care le consider extrem de importante și pe care le-am observat
deseori manifestate în comportamentul acestora. Dintre acestea unele
sunt culese chiar din spusele persoanelor pe care le-am consiliat în
urma traumelor și dezamăgirilor trăite din astfel de relații.

Liderii sau pastorii toxici și abuzivi resping alte viziuni și alte

puncte de vedere
Unii lideri interzic învățarea și predarea oricăror opinii teologice,
de stil de viață, sociale sau politice cu care nu sunt de acord. Ei
presupun că punctul lor de vedere este punctul de vedere biblic corect.
Apoi, ei iau porunca lui Pavel către Timotei de a-i reduce la tăcere pe
învățătorii mincinoși care propovăduiau mituri și genealogii nesfârșite
ca un fel de ”ordin” de la Dumnezeu. Ca urmare, ei nu permit altora să
nu fie de acord ei și cei care nu se conformează sunt etichetați,
alungați de la conducere și, în cele din urmă, din biserică. Dacă
trebuie să vă însușiți în mod strict un anumit punct de vedere teologic
sau un anumit stil de viață pentru a rămâne într-o biserică, acesta
poate fi un semn al unui pastor abuziv.

Un lider / pastor toxic și abuziv îndepărtează liderii talentați și cu

mare potențial
Rolul pastorului sau liderului spiritual într-o comunitate este unul

162
 TREZIREA DIN ABUZ

de influență și putere. Adesea, puterea ne poate corupe pe măsură ce

începem să o folosim mai degrabă pentru autoprotecție decât pentru
conducerea altruistă. Trebuie să ne folosim poziția în care suntem puși
de Dumnezeu pentru o vreme pentru a-i ridica, încuraja și binecuvânta
pe ceilalți. În schimb, mulți încep să-și folosească puterea pentru a-i
ține pe alții jos sau pentru a-i pune jos. Aceștia folosesc puterea și
influenta pe care o au pentru a-i izola de alții și în mod sistematic a-i
elimina pe acei lideri care încep să câștige recunoaștere pozitivă în
biserică. Îmi vin în minte multe exemple în acest sens, însă din respect
pentru cei care au fost îndepărtați nu am să le menționez.

Liderii toxici răspund cu furie atunci când sunt interogați

Un semn bine cunoscut al unui lider abuzator și toxic este
reprezentat de izbucnirile furioase. Când sunt chestionați cu privire la
cea mai mică problemă, ei recurg la furie ca la o armă emoțională.
Acest lucru îi face adesea pe ceilalți să evite confruntarea cu ei. Mânia
nu este un rod al Duhului Sfânt, dacă vedeți un pastor care răspunde
adesea cu mânie, mai degrabă decât în har, aveți grijă! Situația care
stârnește furia poate fi o întrebare despre cum își petrece timpul în
slujire, cum folosește resursele bisericii, la cine dă socoteală, de ce
comunică într-un anumit fel sau nu reușește să comunice deloc sau
orice alte lucruri.

Liderii toxici și agresivi dau vina pe alții pentru eșecuri

Pastorii de multe ori au o teamă de eșec mai degrabă decât o
dorință de a reuși cu adevărat să-și împlinească misiunea. Teama de
respingere sau de reacție negativă din partea congregației sau a
consiliului de conducere îi fac să se teamă de asumarea
responsabilității pentru lucrurile care nu merg bine. Drept urmare, ei
dau vina eșecurilor pe alții. Acest lucru poate duce la o formă de abuz
în cazul în care un pastor în mod intenționat dă vina pe alții cu scopul
de a ieși cu fața curată sau de a da bine în fața altora. Ironia este că, în
timp ce aceștia pot reuși să dea bine în fața congregației pentru un

163
 VASILE EMIL BÎRLEA

timp, această practică se va întoarce mai târziu chiar împotriva lor. Un

lider bun își asumă responsabilitatea pentru eșecurile personale și
chiar pentru eșecurile grupului pe care îl conduce. În mintea liderilor
toxici eșecurile grupului sunt de obicei rezultatul unor decizii sau
direcții proaste din partea celor din grup. Acest lucru nu înseamnă că
unele eșecuri ale membrilor grupului nu sunt responsabilitatea lor.
Atunci când un pastor își face un obicei din a da vina pe alții pentru
problemele care apar ca urmare a direcției sau metodologiei de slujire,
poate fi un semn că veți fi învinuiți în continuare dacă aparțineți acelui
grup.

Liderii toxici si agresivi folosesc informațiile ca putere

În afaceri informația și cunoașterea reprezintă putere. Ceea ce știi
îți poate asigura succesul. Ceea ce nu știi te poate ține dependent de
ceilalți pentru existență și confort. Această dinamică a puterii a fost
adesea folosită de consiliile de administrație ale bisericilor pentru a-i
ține pe pastori într-un fel de dependență față de ei. De asemenea, a
fost folosită pe de altă parte și de unii pastori pentru a-i intimida și
manipula pe alții. Ei își folosesc cunoștințele și influența pentru a avea
avantaje asupra celor pe care îi conduc și pentru a-și exercita puterea
și autoritatea în orice situație pot. Drept urmare, ei dau indicații în
fiecare aspect al direcției și al luării deciziilor. Dacă vedeți un pastor
care este implicat în fiecare departament de slujire și se implică în
absolut toate deciziile, acela poate fi pur și simplu un pastor foarte
implicat dar care are motivația interioară de a controla totul folosindu-
și prezența cu scopul de a-și exercita controlul.

Liderii toxici si abuzivi subminează consiliul de conducere

Pastorii care au în consiliul de conducere administrativ sau
pastoral persoane care sunt incomode pentru ei vor începe să-i
îndepărteze subtil și se vor orienta spre membri care sunt de acord cu
ei. În acest fel ei pot remodela consiliul implicându-i doar pe cei care
sunt de acord cu punctele lor de vedere și cu metodologia lor. Ei vor

164
 TREZIREA DIN ABUZ

vorbi adesea negativ despre anumiți slujitori pentru a-i face pe alții să-
i vadă negativ. De-a lungul timpului ei dezvoltă un grup pe care îl
conduc cu un control incontestabil. Consiliul devine instrumentul lor,
mai degrabă decât sursa lor de responsabilitate și de dare de socoteală.
Când se întâmplă acest lucru, abuzul va începe să se manifeste treptat.
Acei lideri sau păstori vor începe să-și impună dorințele, să ignore
îndrumările și recomandările consiliului pastoral sau administrativ și
să sfideze în mod deschis oamenii atunci când apar neînțelegeri. Unii
care sunt păstori asistenți, după ce câștigă influență asupra unui număr
mare de oameni din congregație, vor merge până acolo că vor produce
dezbinare sau ruptură în biserică, folosind diverse tertipuri și motivații
sub pretextul plantării unei biserici în care ei vor deveni păstori
principali. Am experimentat o astfel de situație când pastorul asistent
a rupt biserica sub pretextul că dorea conducere prezbiteriană. După
mai puțin de un an de la desprinderea acelui grup, acel pastor a
devenit singurul pastor principal foarte autoritar, impunător și radical,
iar conducerea prezbiteriană a încetat bineînțeles.

Concluzii legate de indiciile prezentate mai sus care scot în

evidență faptul că un lider spiritual este toxic și abuziv:
comportamentul unui lider abuziv și toxic își are rădăcinile într-un
mediu, o familie, educație sau chiar un eveniment care l-a marcat
profund. Aceștia, nefiind vindecați și eliberați, continuă să fie animați
de duhuri necurate care le inspiră motivații considerate ca fiind bune.
Sunt înșelați și manipulați. Chiar dacă sunt într-un sistem de raportare
la autoritate, totuși în forul lor interior nu se supun autorității
spirituale de peste ei. Din punct de vedere biblic, pastorul se află sub
autoritatea unui părinte spiritual sau pastor fondator în unele situații și,
de asemenea, trebuie să se raporteze la consiliul pastoral. Pastorii care
nu dau socoteală reală nimănui, mai devreme sau mai târziu, cad în
diverse păcate, patimi și defecte de caracter care afectează întreaga
biserică. Am constatat chiar în orașul în care am păstorit 25 de ani că
acest gen de pastori duc bisericile până la faza în care acestea se

165
 VASILE EMIL BÎRLEA

închid. Trei biserici s-au închis în ultimii 10 ani datorită unor astfel de
lideri toxici și abuzivi. În unele biserici sunt foarte bine definite
raporturile pastorilor pentru a da socoteală de slujirea lor și astfel sunt
stabilite diverse structuri și metodologii de lucru care supraveghează
bunul mers al lucrării și, implicit, pe pastorul bisericii locale. Ideea
este că pastorul nu este și nu trebuie lăsat să devină regele teologic și
decizional al bisericii locale. El este un păstor al turmei. Pavel
menționează aceste aspecte în epistolele pastorale dar nu voi intra în
detaliile acestea în cartea de față.

Există totuși exemple pozitive de urmat, de raporturi sănătoase

stabilite între liderii congregațiilor, spre exemplu Gene Getz de la
Seminarul Teologic din Dallas spune că există o relație pe trei niveluri
între un pastor și prezbiteri/bătrâni. Pastorul este sub autoritatea
bătrânilor, ca angajat. El este peste bătrâni, ca păstor spiritual. El este
egal cu bătrânii, deoarece el ar trebui să fie unul dintre ei. Pastorii au
adesea probleme atunci când confundă aceste relații.

Conchid și subliniez că într-adevăr există multe alte semne ale

liderilor și pastorilor toxici pe care aș putea să le descriu, dar consider
că sunt suficiente acestea pentru ca observându-le să se acționeze spre
încetarea unui astfel de comportament distructiv pentru comunitate.
Unele semne sunt subtile, iar altele sunt evidente. Unii pastori cer
controlul finanțelor și contabilității bisericii sau în multe cazuri doar ei
se ocupă de acestea sub diverse pretexte plauzibile. Alții cer ca
enoriașii lor să-i onoreze în moduri specifice și anormale cu sume de
bani sau bunuri diverse. În unele țări din Africa, dar și pe alte
continente, există unii pastori și preoți care își educă enoriașii să se
închine în fața lor ori de câte ori trec pe lângă ei. Semnele sunt acolo.
Caută-le și s-ar putea să te salvezi pe tine și familia ta de la a fi
abuzați.

166
TREZIREA DIN ABUZ

167
 VASILE EMIL BÎRLEA

13

CUM SĂ TE RESTAUREZI DUPĂ

UN ABUZ SPIRITUAL

Restaurarea inimii zdrobite și rănite în urma abuzului spiritual se

face pe baza implicării personale dar și corporative. Dacă ați fost sub
autoritatea și influența unei biserici sau a unei persoane abuzive din
punct de vedere spiritual, trebuie să faceți câțiva pași hotărați pentru a
găsi vindecarea interioară.

1. Părăsește acel mediu

Acest lucru pare evident și imperativ însă, în mod surprinzător,
unii oamenii rămân în medii abuzive pentru o varietate de motive,
cum ar fi:

• De cele mai multe ori se îndoiesc de faptul că acel loc este chiar
un mediu așa de periculos, chiar dacă au experimentat în mod
repetat abuzul spiritual. În adâncul sufletului ei tind cumva să
creadă că este vina lor că nu au ascultat sau nu s-au conformat
suficient cerințelor liderilor spirituali. Ei consideră despre ei înșiși
că dacă ar fi o persoană mai bună, ar vedea lucrurile clar și ar

168
 TREZIREA DIN ABUZ

vedea cum greșesc, așa cum le spune toată lumea, deci li se induce
impresia că „agresorul” lor are dreptate. Reacția lor la abuzul
spiritual este de fapt o reacție nepotrivită. Deci, vinovăția falsă
joacă un rol important în a împiedica pe cineva să plece.
• Oamenii se vor îndoi, de asemenea, de capacitatea lor de a face
acest lucru chiar și fără influența agresorului lor. Agresorul a jucat
un rol atât de important în viața lor pentru mulți ani, le-a oficiat
acte de cult, le-a predicat, au avut activități diverse împreună în
cadrul comunității, etc. Da, într-adevăr, aceste lideri au depășit
granițele, au abuzat de multe ori în mod evident, au manipulat
biserica, poate că trebuie să li se aplice disciplina și măsuri
coercitive pentru a-i menține pe „calea dreapta și îngustă”, însă
este un proces atât de complex și poate nu se vor schimba. Cu alte
cuvinte, oamenii din biserică se grăbesc să minimizeze și chiar să
nege abuzurile liderilor toxici.
• În plus, există presiunea familiei sau a prietenilor. Dacă prietenii
și familia ta spun că nu e nicio problemă să fii tratat astfel (adică
abuzat), Cine ești tu să nu fii de acord? Nu vrei să fii singurul
care pleacă! Nu e mai bine să taci și să mergi mai departe fără să
faci valuri? Dar tocmai acesta este motivul pentru care trebuie să
ieși din acel mediu. Trebuie să-ți limpezești capul de acest tip de
gândire. Doar pentru că alții nu văd abuzul, nu înseamnă că nu
este acolo.
Gândiți-vă la scenariul in care ești rănit în luptă. Dacă ești rănit,
nu rămâi să lupți în continuare. Lăsați-i pe alții să facă asta. Trebuie să
te retragi într-un loc sigur înainte de a fi prea târziu!
Ce se întâmplă dacă biserica sau liderii respectivi s-au „pocăit”
de abuzul spiritual? Ar trebui să stai atunci? Poate, însă dacă în acea
biserică nu se fac schimbări semnificative în conducere, șansele ca
lucrurile să se repete sunt mari. Ai grijă, pentru că mulți lideri promit
că se vor schimba doar ca să nu-și piardă poziția, salariul sau influența
însă, deși reduc mult din comportamentul abuziv, totuși nu
intenționează să se schimbe cu adevărat. Roadele care vor urma vor
vorbi despre eventualele schimbări interioare.

169
 VASILE EMIL BÎRLEA

2. Ia o pauză
O parte din boala abuzului spiritual este că se construiește o
dependență nesănătoasă față de o persoană sau de o biserică, mai
degrabă decât o dependență față de Dumnezeu. Pentru a vă dovedi și a
verifica că puteți supraviețui numai cu Dumnezeu, luați o pauză de la
biserică. A fost o perioadă de un an în care nu am mers la biserica în
care am crescut deoarece a exercitat o presiune legalistă extrem de
agresivă asupra mea și asupra tinerilor pe care îi aduceam la biserică.
Am aflat că în alte biserici alții și-au luat mai puțin sau mai mult timp.
Am decis să frecventez o altă biserică în acel an. Pentru mine acel
lucru a fost o binecuvântare deoarece în acea perioadă mi-am
înrădăcinat credința în Cuvântul lui Dumnezeu (am început să studiez
la Institutul biblic Rhema) și, în mod interesant, Dumnezeu mi-a
vindecat inima și a început să mă pregătească pentru slujirea viitoare
la care m-a chemat.

3. Privește perspectiva
Dacă ai fost abuzat, atunci cel mai probabil gândirea ta a fost
distorsionată și influențată greșit de erezii, legalism sau tradiții
nebiblice sau alte concepte care sunt suport pentru abuzator. Poate nu
realizezi aceasta însă în mod sigur dacă ai fost expus abuzului, ți s-au
„imprimat” în minte niște minciuni care trebuie acum corectate.
Trebuie să spun că deși este necesară distanțarea de grupul și de
persoanele abuzatoare, totuși apartenența la o biserică locală este o
cerință biblică și imperios necesară. Nu sta departe de integrarea în
biserică ci, după ce o perioadă de timp ți-ai limpezit mintea și ai
revenit pe drumul cel bun, reintegrează-te într-o biserică sănătoasă.
Informează-te despre caracteristicile unei biserici sănătoase bazate pe
har, nu pe legalism și de data aceasta nu alege în grabă.

Recomand de asemenea să vorbești cu pastorul și să-i pui

anumite întrebări înainte de a te integra în noua biserică de care vrei să
aparții. Cunoaște adevărul despre har și neprihănirea nou

170
 TREZIREA DIN ABUZ

testamentară, deoarece acestea sunt indicii extrem de importante care

îți pot arăta dacă biserica este orientată spre legalism religios și,
implicit, spre consecințele periculoase despre care deja am menționat.

4. Caută consiliere
Abuzul spiritual te poate afecta psihic și spiritual mai mult decât
poți realiza la început și efectele lui sunt greu de cuantificat. Trebuie
să ceri consiliere unei persoane care are abilități și cunoștințe în
domeniul consilierii pentru a te ajuta să te eliberezi de gândirea toxică
care ți-a fost imprimată și, în plus, este important să înțelegi ce te-a
făcut susceptibil la acceptarea unei astfel de gândiri. Am constatat că
oamenii care se luptă cu nesiguranța și rușinea sunt deosebit de
vulnerabili la legalismul promovat de abuzul spiritual. Ei sunt în mod
natural conduși de dorința de a cere ajutor în rugăciune pentru a se
simți bine, iar agresorii deduc ușor acest lucru. Consilierul creștin te
va ajuta atât să identifici aspectele vulnerabile și predispozițiile
inconștiente spre acceptarea legalismului, cât și să înveți să te ferești
în viitor de escrocii religioși.

5. Dezvoltă-ți o puternică relație de părtășie cu Dumnezeu

Abuzul spiritual, de regulă, stabilește o persoană sau o biserică ca
intermediar între tine și Dumnezeu. Este o binecuvântare că
Dumnezeu a dat slujitori în biserica Sa, însă aceștia nu au rolul de a se
interpune sau a se erija ca mijlocitori între tine și Dumnezeu. Este
posibil ca acești intermediari să te facă să ții toate regulile și cerințele
și astfel să crezi că ești într-o relație bună cu Dumnezeu, dar de fapt
te-au îndepărtat de relația personală cu El. Așadar, lucrați la
dezvoltarea relației voastre cu Dumnezeu prin rugăciune, post și
meditând asupra Scripturii.

6. Stabilește limite sănătoase

Unii oameni au probleme în a spune „nu” sau „până aici”. Ei se
simt cumva obligați să meargă împreună cu prietenii sau membrii

171
 VASILE EMIL BÎRLEA

familiei acolo unde unii lideri își exercită autoritatea în mod abuziv.
Sper ca împreună cu consilierul să descoperiți cum puteți să setați
limite sănătoase. Este foarte important să nu te protejezi doar de o
biserică toxică, s-ar putea să trebuiască să înveți să te protejezi și de
oamenii toxici din viața ta. Așa cum un alcoolic trebuie să fie atent să
nu lase anumiți oamenii înapoi în viața lui deoarece l-ar putea face să
recidiveze, la fel și persoana care a fost abuzată spiritual trebuie să se
ferească de relații cu oameni religioși.

Oamenii vor veni la tine încercând să minimalizeze sau să nege

ceea ce s-a întâmplat cu tine. Vor spune lucruri de genul: „Exagerezi.
Nu a fost așa de rău.”; „Te împotrivești chiar la ceea ce vrea
Dumnezeu în viața ta. Ești răzvrătit.”; „Nu pot fi abuzivi acești lideri
minunați. Sunt oameni buni. M-au ajutat foarte mult.”; „Diavolul te
folosește pentru a dezbina această biserică.” etc. Limitele pe care
recomand să le stabilești te vor ajuta să te protejezi de aceste atacuri și
condamnări.

7. Caută o biserică sănătoasă

Majoritatea bisericilor vorbesc despre har, au o declarație de
credință și doctrină bună, însă nu o practică pe măsură. Multe biserici
vorbesc despre har și neprihănirea lui Hristos mai bine decât o
practică. Vizitați mai multe biserici. Așezați-vă în spate, ascultați,
interacționați cu unii și observați atent. Acum că ați câștigat o anumită
perspectivă, căutați pentru a vedea dacă harul care este învățat este și
trăit. Într-un episod din emisiunea „Lumini și umbre ” pe care o
prezint pe podcastul meu am vorbit mai pe larg chiar despre posibilul
„legalism al harului”. Legalismul harului este atunci când unii
abuzează de har și îl transformă în reguli și legi. Amintiți-vă, abuzul și
legalismul pot fi subtile în orice medii. Nu vrei să te implici într-o
biserică care îți pune o listă de cerințe, fie ele chiar ale „harului”,
reguli și presiuni ca să faci lucruri care să-i mulțumească pe lideri, nu
pe Dumnezeu.

172
 TREZIREA DIN ABUZ

Între timp te rog pune-ți și această întrebare: „Ar trebui să mă

întorc la vechea mea biserică?” Asta ar fi ideal. Dacă liderii aceia și-
au făcut treaba pentru a elimina și a se pocăi de orice comportament
abuziv și tu între timp ai primit vindecare interioară, atunci cel mai
bun scenariu ar fi ca să te reunești cu familia ta duhovnicească din
biserica unde L-ai primit pe Isus ca Domn și Mântuitor. Dar acesta e
un mare "dacă". Deci, fii atent. Să nu ai nicio ezitare să te întorci dacă
te simți în siguranță și convins că schimbările biblice ce trebuiau
făcute s-au produs cu adevărat, iar tu te simți suficient de puternic și
consideri că ar fi bine pentru tine. În cele mai multe cazuri vei fi, fără
îndoială, ispitit să părăsești biserica pentru totdeauna. Oarecum este de
înțeles. Mulți fac asta. Dar mi-am dat seama că Dumnezeu deseori
alege să se miște în lume prin biserica Sa, în ciuda zdrobirii și chiar a
frângerii noastre. Deci, sper că vei găsi drumul înapoi spre biserică și
să devii un mădular util în trupul lui Hristos.

8. Răspunde cu dragoste, har și adevăr

Dacă ai de-a face cu abuzuri spirituale, începe să răspunzi printr-
o reacție plină de har chiar dacă nu va fi prea ușor. Chiar dacă pare
contradictoriu, atunci când slujirea ta este pusă la îndoială sau
criticată, fă un pas înapoi și evaluează scopul din spatele a ceea ce se
afirmă. În loc să devii amărât, poate chiar furios sau răutăcios,
încearcă să detensionezi situația. Evită să mai pui „gaz pe foc”
(Proverbele 26:20). Depune toate eforturile pentru a menține deschise
canalele de contact cu oamenii de la toate nivelurile organizației, în
special cu cei cu care nu ești de acord. Dă har tuturora, dar spune
adevărul în dragoste și când Dumnezeu îți deschide oportunitatea să o
faci, fă-o. Merită să depui eforturi susținute pentru a crea un mediu în
care comunicarea autentică să aibă loc într-o atmosferă de respect
reciproc. Gândește-te la versete precum Romani 12:9-21.

„Dragostea să se arate în toate

Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău și lipiți-

173
 VASILE EMIL BÎRLEA

vă tare de bine. Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească. În

cinste, fiecare să dea întâietate altuia. În sârguință, fiți fără preget.
Fiți plini de râvnă cu duhul. Slujiți Domnului. Bucurați-vă în nădejde.
Fiți răbdători în necaz. Stăruiți în rugăciune. Ajutați pe sfinți când
sunt în nevoie. Fiți primitori de oaspeți. Binecuvântați pe cei ce vă
prigonesc: binecuvântați şi nu blestemați. Bucurați-vă cu cei ce se
bucură; plângeți cu cei ce plâng. Aveți aceleași simțăminte unii față
de alții. Nu umblați după lucrurile înalte, ci rămâneți la cele smerite.
Să nu vă socotiți singuri înțelepți.
Răzbunarea este a Domnului
Nu întoarceți nimănui rău pentru rău. Urmăriți ce este bine
înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putință, întrucât atârnă de
voi, trăiți în pace cu toți oamenii. Preaiubiților, nu vă răzbunați
singuri, ci lăsați să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris:
„Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul. Dimpotrivă,
„dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este
sete, dă-i să bea; căci, dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni
aprinși pe capul lui.” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin
bine.”

9. Ai răbdare, dar fii perseverent

Restaurarea inimii tale necesită timp și este nevoie de multă
răbdare și perseverență. După cum mi-a scris o persoană: „Uneori
sunt frustrată pentru că nu am făcut mari progrese în procesul de
recuperare după abuzul spiritual prin care am trecut.”

Dacă ai început un astfel de proces al restaurării, să știi că

vindecarea ta nu se va întâmpla peste noapte, deși mi-aș dori să spun
că se poate. Cu siguranță și tu simți că nu este ușor. Este nevoie de
atâta timp cât este nevoie, deci ai răbdare cu tine și sărbătorește
fiecare pas pe care l-ai făcut și în care ai realizat cu adevărat că a mai
căzut un lanț sau o legătură de religiozitate sau când durerea a fost
îndepărtată.

174
 TREZIREA DIN ABUZ

Nu uita că ești într-un proces de restaurare și vindecare. Pur și

simplu nu renunța! Recuperarea după abuzul spiritual necesită timp și
energie. S-ar putea să fie momente în care îți va fi greu să crezi că se
mai poate întâmpla ceva bun. Este în regulă. Trebuie doar să te
trezești a doua zi dimineață și să mai faci încă un pas.

10. Încheie perioada de doliu

A părăsi o biserică abuzivă în care ai fost parte activă este
oarecum asemănător cu moartea cuiva apropiat sau a avea o pierdere
semnificativă. Vei trece prin multe emoții asemănătoare. Poate chiar
vei avea nevoie de un consilier specializat în consilierea pentru situații
de criză ca să te învețe cum să depășești trauma religioasă care ți s-a
instalat în suflet. Înțelegerea etapelor morții și a doliului îți va oferi o
mai bună înțelegere asupra situației prin care treci. Am consiliat
deseori persoane care au ajuns în doliu patologic deoarece s-au blocat
în pierderea pe care au suferit-o și până ce au luat legătura cu mine nu
a fost nimeni care să-i ajute să depășească momentele critice iar starea
lor psihică s-a degradat considerabil. Desigur, se poate ca cei mai
mulți să treacă mai ușor peste doliu, însă nu toți au aceeași putere și au
nevoie de asistență spirituală și consiliere.

Una dintre cele mai importante pierderi este cea a prietenilor care
ai crezut că îți vor fi prieteni „pentru totdeauna" și care ajung să te
trateze brusc ca pe un dușman. Cum se poate ca oamenii pe care îi
iubești, cu care ai împărțit mese, cu care ai studiat Biblia, cu care te-ai
rugat, să traverseze acum strada pentru a te evita, să îți închidă
telefonul, chiar să strige la tine cu mânie? Cum poate un om,
pretinzând că reprezintă un Dumnezeu iubitor și milostiv, să-ți atragă
majoritatea prietenilor prin minciuni și alte născoceli? Cum poate să
rupă biserica un om pe care l-ai ridicat și învățat ani de zile cu
dragoste și pe care l-ai considerat colaborator de încredere? Întrebările
de acest gen sunt multe. Este ceva ca din „Zona Crepusculară”! Cu
toate acestea, în mijlocul coșmarului tău, nu renunța niciodată la

175
 VASILE EMIL BÎRLEA

faptul că tu slujești unui Dumnezeu care face toate lucrurile noi! Nu

uita că va fi o zi a dreptei judecăți și că nimeni nu va reuși să se
sustragă de la judecată. Această judecată spune Domnul Isus că se va
face față de orice lucru, fie bine, fie rău, pe care l-am făcut pe pământ.
Și nu uita că nu toți oamenii sunt asemenea celor care ți-au făcut ce ți-
au făcut. Caută să ierți și să binecuvântezi. Fă tot posibilul să închei
procesul de ”doliu” ca să te focusezi pe prezent și pe viitor. Am
întâlnit prea mulți oameni „blocați” în evenimente din trecut când au
fost abuzați, dezamăgiți sau înșelați și orice discuție cu aceștia mergea
numai în direcția durerii traumei pe care au experimentat-o. Însă,
odată ce aceștia s-au vindecat și au înțeles importanța încheierii etapei
de doliu, au înflorit și au prosperat pe toate planurile.

11. Vorbește, vorbește, vorbește și descarcă-te

Când te îndepărtezi pentru prima dată de o biserică abuzivă, este
foarte important să poți vorbi despre asta cu cineva. Cu cât ești mai
capabil să-ți "spui povestea", cu atât coșmarul devine mai mic.
Persoanele care nu au experimentat abuz sau situații asemănătoare
experienței tale nu vor reuși să te înțeleagă. Deci, vă va ajută foarte
mult dacă puteți găsi pe cineva care a trecut printr-o experiență
similară. Unele dintre cele mai bune conversații cu pași spre
vindecare, după ce am plecat din biserica care m-a abuzat religios, a
fost cu alți foști membri ai acelei biserici care au plecat înainte de
mine din acel mediu toxic. Doar cu aceia am reușit să-mi împărtășesc
suferința, mai ales că fiind foarte tânăr si lipsit de experiența trecerii
prin astfel de situații aveam disperată nevoie să înțeleg cumva ce mi
se întâmplă. Aveam nevoie de consiliere și de mângâiere în urma
abuzului spiritual la care am fost expus și mulțumesc celor care mi-au
oferit asistență spirituală și mângâiere. „Binecuvântat să fie
Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor
şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile
noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem
mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun

176
 TREZIREA DIN ABUZ

necaz!” (2 Corinteni 1:3-4)

Deci, amintiți-vă, că niciodată Dumnezeu nu îngăduie să trecem

prin astfel de vremuri teribile fără ca să aibă un plan de scăpare și de
binecuvântare mai pe urmă. Se prea poate, ca și în cazul meu, ca în
perioada următoare, prin harul lui Dumnezeu să poți ajuta pe mulți,
să-i mângâi pe cei care suferă de sindromul traumei religioase, iar în
mâinile lui Hristos durerea și suferința vor arăta „mai puțin ca niște
cicatrici și mai mult ca un caracter”, ca o greutate veșnică de slavă
cum ni se spune în 2 Corinteni 4:17 „Căci întristările noastre ușoare
de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de
slavă.”

12. Isus nu este asemenea liderului abuzator

Dacă ați experimentat abuz spiritual, atunci probabil că punctul
vostru de vedere despre Isus și Dumnezeu a fost teribil de distorsionat.
Așa cum viziunea unui copil despre un tată este modelată de propria
experiență personală, tot așa și viziunea creștină despre Dumnezeu și
Isus este modelată de experiența lor cu conducătorii din biserică.
Biblia folosește analogia unui păstor care are grijă de o turmă de oi
pentru a descrie relația dintre un conducător creștin și urmașii lui
Hristos. Păstorul trebuie să aibă grijă cu dragoste de oi și să le
slujească – nu să abuzeze de ele! Dar uneori unii păstori abuzează de
oi. În acest caz, este esențial ca „oile” abuzate să recunoască faptul că,
așa cum există tați buni și răi, există și păstori buni și răi. Dumnezeu
este totuși bun – în orice vreme! Dacă ai fost rănit „în numele lui
Isus”, te încurajez să îți aloci timp pentru a re-explora ce este cu
adevărat „inima tatălui”, a lui Dumnezeu!

Un mod prin care păstorii abuzivi rănesc oile este amintindu-le

de păcatele din trecut. Ei bine, când ți se întâmplă așa ceva nu uita
cuvântul lui Dumnezeu care afirmă: „cât de departe este răsăritul de
apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi.”
(Psalmul 103:12)

177
 VASILE EMIL BÎRLEA

Cele prezentate mai sus nu constituie o listă exhaustivă cu privire

la modul de a va recupera dintr-un abuz spiritual, dar sper că vă oferă
orientativ primii pași de care aveți nevoie pentru a găsi drumul înapoi
spre sănătate și echilibrul spiritual.

178
 TREZIREA DIN ABUZ

VINDECAREA TRAUMEI PSIHICE

Când are loc un abuz spiritual implicit și psihicul este afectat și,
în consecință, ambele au nevoie de vindecare. Rugăciunile sunt foarte
importante în acest proces, însă cel mai eficient este o combinație a
acestora cu procedee terapeutice de consiliere psihologică a persoanei
abuzate. În cele ce urmează am să explic de ce consider ca fiind
importantă această împletire a rugăciunilor și consilierii.

Cuvântul “traumă” este unul destul de utilizat, uneori în mod

eronat, de aceea este important să clarificăm ce înseamnă aceasta și
cum poate fi gestionată trauma atunci când o persoană solicită
sprijinul unui specialist. Trauma psihică poate fi definită drept o
discrepanță între o serie de factori situaționali amenințători și
capacitățile individuale de gestionare a acestora. Atunci când în viața
noastră intervine o situație traumatizantă, se produce o divizare a
psihicului în 3 părți: partea traumatizată, partea supraviețuitoare și
partea sănătoasă. Pentru a înțelege exact despre ce este vorba, voi
explica în câteva rânduri:

• partea traumatizată este cea care păstrează amintirile despre

traumă, este încă prinsă în experiența traumatizantă și se
caracterizează prin manifestarea unor comportamente, trăiri sau reacții
de aceeași vârstă și la același nivel de dezvoltare mintală pe care
persoană o avea la momentul traumei;
• partea supraviețuitoare este necesară pentru a proteja divizarea,
se manifestă prin negarea și reprimarea experienței traumatizante.
Mecanismul de apărare psihologică cel mai des întâlnit este negarea,
însă pot fi și altele (vezi detalii în capitolul cu explicarea termenilor).
• partea sănătoasă ajută persoana care a trecut printr-o astfel de
experiență să-și regleze sentimentele, să formeze noi legături sigure și,
în același timp, facilitează abilitatea de auto-analiză și
responsabilizare. Un aspect important de menționat este faptul că
traumatismul produs în mod deliberat are efectele cele mai mari, în

179
 VASILE EMIL BÎRLEA

comparație cu fenomenele naturale sau accidentele.

Conform lui Franz Ruppert există 4 tipuri de traume: traumele
existențiale, traumele de pierdere, traumele de atașament și traumele
sistemice de atașament, însă acestea reprezintă un subiect complex, pe
care de obicei îl dezbat în cadrul ședințelor de consiliere. Suferința
clientului care se prezintă în cabinetul psihologului sau consilierului
trebuie respectată, întrucât reprezintă o parte importantă din procesul
de vindecare. Trauma se poate transmite trans generațional prin
procesul de atașament, astfel încât abordarea terapeutică trebuie să fie
una complexă, bazată pe următoarele principii:
• acceptarea traumei;
• diferențierea dintre procesul de vindecare care aparține
clientului și procesul terapeutic, de care este responsabil psihologul
sau psihoterapeutul;
• recunoașterea și integrarea părților divizate. (Bibliografie:
DSM IV – TR; Ionescu, S., „Dezvoltări actuale în psihologia clinică
și psihotraumatologie” – note de curs; Vasile, D., (2013) „Traumele
de relație” – Autor: Andreea Dumitrache)

TRAUMELE SUNT RĂNI CARE SE POT VINDECA

Trauma nu este o condamnare la moarte. Și în acest caz totul

depinde de natura și intensitatea traumei emoționale, de capacitățile
individului de autoreflecţie dar și de disponibilitate de cooperare cu
Duhul Sfânt care, fiind expert în absolut orice domeniu al vieții
omului, îl poate asista în mod direct sau prin intermediul consilierilor
creștini. Este foarte important ca persona abuzată să înțeleagă
mecanismele emoțiilor și felul în care ele se activează, astfel încât să
învețe cum să le gestioneze într-un mod eficient și autonom. Ședințele
de consiliere ajută în acest sens.

Din nefericire, în școală învățăm multe lucruri despre felul în

care funcționează natura și universul, dar aproape nimic despre felul

180
 TREZIREA DIN ABUZ

cum funcționează creierul nostru și emoțiile pe care le simțim. Totuși,

noi trăim emoții diverse și intense în fiecare zi și cei mai mulți nu știu
cum să le gestioneze. În predici dacă sunt introduse aceste noțiuni, se
nasc reacții și împotriviri, deși despre toate acestea chiar Biblia ne
vorbește detailat. Cunoașterea mecanismelor emoționale ne poate
ajuta într-un mod colosal în a face față singuri traumelor emoționale
cauzate de evenimente nedorite.

Totuși, deși unele traume pot fi depășite relativ ușor, în cazul

unor răni emoționale mai intense sau inconștiente este necesar, după
părerea mea, ajutorul unui psiholog sau psihoterapeut cu o perspectivă
creștină. Orice formă de psihoterapie pastorală are ca rezultat o
modelare a unei noi experiențe individuale care să restructureze căile
de activare neuronală. Unde se găsesc acești psihoterapeuți creștini?
Veste bună este că sunt tot mai mulți, deoarece nevoia vremurilor
complexe pe care le trăim o cere și personal încurajez tinerii, dar nu
numai, să urmeze cursuri de pregătire sau chiar facultăți specializate
în acest sens. Una dintre viziunile mele este să ajut biserici locale să-și
dezvolte departamente de consiliere puternice prin pregătirea de
bărbați și femei pasionați și cu vocație în acest sens. Ofer cursuri
gratuite de pregătire pentru consiliere împreună cu manuale specifice
pentru biserici. Bisericile care înființează și activează acest
departament de consiliere creștină (biblică) reușesc să vină în
întâmpinarea și rezolvarea multor probleme, unele din fașă, altele în
fază cronică. Astfel, relațiile din comunitate devin mult mai puternice,
dat fiind faptul că oamenii care trec prin probleme sunt înțeleși și
ajutați să-și depășească traumele sau alte tulburări mintale cu care se
confruntă.

Perioada și durata de recuperare depinde de intensitatea traumei,

forma de psihoterapie (consiliere) și efortul individului. Uneori se
poate ajunge și la câțiva ani, iar în alte cazuri se poate produce
schimbarea și într-un timp relativ scurt. Desigur că implicăm
întotdeauna ajutorul Duhului Sfânt, fără de care nu reușim să ajutăm

181
 VASILE EMIL BÎRLEA

în mod eficient, însă din punct de vedere neuropsihologic, o vindecare

emoțională înseamnă o dezactivare, remodelare sau formare a unor
noi rețele neuronale (înnoirea minții, conform Romani 12:2), iar acest
gen de muncă necesită cunoaștere și timp.

CUM NE DĂM SEAMA CĂ SUNTEM VINDECAȚI?

Înțelegem că am depășit o traumă emoțională atunci când prin

evocarea evenimentului traumatizant nu mai simțim atât de puternic
emoții negative. Atunci când realizăm că am acceptat, am iertat deplin
și am integrat trauma în experiența noastră, fără a ne mai afla în
conflict cu ea. Atunci când înțelegem că evenimentele dureroase ale
vieții fac parte din istoria noastră și ele nu pot fi evitate. Atunci când
realizăm că evenimentul traumatizant reprezintă o situație particulară
din trecut, din care Dumnezeu ne ajută să învățăm lecții prețioase, fără
a o mai proiecta în alte situații nepotrivite din prezent. Și nu doar atât -
observăm o ameliorare a simptomelor nevrotice și o îmbunătățire a
vieții emoționale și sociale. Și nu în cele din urmă, știm că suntem
vindecați când ne putem ruga și putem binecuvânta persoana care ne-a
cauzat probleme.

VINDECAREA TRAUMEI SPRITUALE

După cum am menționat în capitolele de început, trauma

religioasă este rezultatul abuzului spiritual. Dr. Marlene Winell,
autoarea cărții „Leaving the Fold”, a inventat termenul de „sindrom
de traumă religioasă” definindu-l ca fiind „condiția cu care se
confruntă persoanele care se luptă să părăsească o religie autoritară,
dogmatică și să facă față daunelor îndoctrinării.” Vă sună familiar?
Adesea limităm traumele doar la situații extreme precum războiul,
bullying-ul, abuzul fizic, agresiunea sexuală sau dezastrele naturale,

182
 TREZIREA DIN ABUZ

dar a trăi sub sisteme religioase sau spirituale opresive este la fel de
dăunător. De ce? Deoarece abuzul spiritual atacă valorile noastre de
bază, de multe ori înlăturându-ne libertatea noastră de a alege,
identitatea și încrederea în sine, înlocuindu-le cu un set de reguli și
teama de ceva.

CUM CONSTAȚI CĂ AI TRAUME RELIGIOASE?

În cazul unora s-ar putea sa fie mai ușor, însă sunt multe situații
în care, datorită activării mecanismelor de apărare psihologică, s-ar
putea ca aceste traume să fi fost inhibate sau stocate în subconștient.
Dacă nu sunteți sigur dacă ați fost victima abuzului spiritual sau dacă
vă luptați să identificați motivele exacte ale traumei religioase,
verificați aceste semne: în copilărie, dacă nu aveai voie să pui
întrebări, să ai îndoieli, să pui semne de întrebare sau să ajungi la
propriile concluzii despre Dumnezeu, Biblie sau sexualitate, probabil
că ai fost victima unui abuz spiritual. Dacă, în calitate de adult, vă
confruntați cu o dezvoltare sexuală afectată, o dependență excesivă de
persoane aflate în autoritate, lipsa gândirii critice, depresie, anxietate,
limite interpersonale slabe și abilități slabe de luare a deciziilor, s-ar
putea să fiți o victimă a traumelor religioase.

Traumele religioase și abuzul spiritual produc credințe negative

de bază despre noi înșine, despre lumea noastră și despre Dumnezeul
nostru, iar aceste credințe greșite și traume create de ele nu pot fi
depășite decât prin iubire. În cartea lor „Înrădăcinați în dragostea lui
Dumnezeu” scrisă de Dale și Juanita Ryan scriu: „Abuzul spiritual
este un fel de abuz care dăunează chiar esenței a ceea ce suntem. Ne
afectează profund emoțional și ne lasă goliți de iubirea tămăduitoare
a lui Dumnezeu, dezamăgiți și dezorientați spiritual.”

Recuperarea după traumele religioase necesită timp. Am

constatat că persoanele abuzate se auto-învinuiesc și chiar ajung să se

183
 VASILE EMIL BÎRLEA

urască pe sine datorită faptului că nu au fost destul de precauți și

prevăzători să nu cadă în plasa abuzatorilor. Astfel, consider că în
timp ce părăsirea comunităților de credință toxice este un prim pas,
totuși adevărata libertate și vindecare vine doar dacă permitem iubirii
de sine să fie restaurată, ca mai apoi să ne putem iubi aproapele
(Marcu 12:31).

Dacă credeți că ați fost victima unui abuz spiritual și vă

confruntați cu traume religioase, vă recomandăm să găsiți un terapeut
specializat în terapia traumelor.

SINDROMUL TRAUMEI RELIGIOASE

Sindromul traumei religioase (RTS - Religious Trauma

Syndrome) apare atunci când un individ se luptă cu părăsirea unei
religii sau a unui set de credințe care au dus la îndoctrinarea lui.
Aceasta implică adesea trauma de a se desprinde de un mediu de
control, stil de viață sau de vreo figură religioasă. În unele situații,
simptomele traumei religioase pot fi similare cu cele ale tulburării
complexe de stres post-traumatic (C-PTSD). Sindromul traumei
religioase nu este inclusă in cea mai recenta versiune a Manualului de
diagnostic și statistică a tulburărilor mintale (DSM5). Cu toate
acestea, statisticile relevă faptul că afectează milioane de persoane în
fiecare an. Religia poate fi abuzatoare uneori prin liderii ei, alteori
prin practicile și ceremoniile impuse, iar în multe cazuri versetele
biblice pot fi răstălmăcite pentru a se potrivi agendei liderului sau
mesagerului. Deseori liderii abuzatori impun sentimente de rușine,
vinovăție și condamnare, care pot avea ca efect răni profunde în inima
(sufletul) ascultătorului și pot afecta sănătatea mintală ducând la
deteriorarea psihicului. Deseori, RTS (Religious Trauma Syndrome)
apare atunci când un om este înconjurat de o comunitate puternică de
indivizi care văd calea lor religioasă ca singura cale bună și care
cataloghează pe cei care nu sunt în asentimentul lor religios ca fiind

184
 TREZIREA DIN ABUZ

greșiți și rătăciți. Traumele religioase pot avea un impact diferit asupra

indivizilor și pot avea un efect devastator asupra stimei de sine, a
sentimentului de valoare de sine și a identității. Trebuie să precizez că
această afecțiune atinge mii si zeci de mii de ex-martori ai lui Iehova,
ex-mormoni, ex-tot felul de culte, secte și mișcări, iar specialiștii o
numesc chiar așa: sindromul traumei religioase. În calitate de consilier
și psihoterapeut în cadrul HIS University California, Los Angeles,
întâlnesc în sesiunile de consiliere astfel de persoane care părăsesc
acele medii toxice sau de dependență de lideri abuzivi și constat cu
ușurință că viețile acestora au fost atât de marcate negativ, încât ajung
să sufere de diferite afecțiuni psihice.

Religia are un mare impact asupra modului în care vedem lumea

din jur și ne poate face să negăm existența unor probleme de viață,
prin insuflarea unui optimism continuu și a credinței că o putere mai
mare ne va rezolva orice provocare întâlnită. Această pozitivitate
toxică poate duce la daune de durată deoarece în viață întâlnim și
necazuri, suferințe și încercări, așa cum ne-a spus Însuși Domnul Isus
Hristos în Ioan 16:33: „V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în
Mine. În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.”

Dacă nu reușești să ai parte de o bună asistență în consiliere și nu

găsești oameni care să te motiveze să mergi mai departe cu încredere
în Dumnezeu, să te învețe cum să ierți pe cei care te-au rănit, viața
poate deveni destul de dificilă. Cei mai mulți care părăsesc astfel de
medii sunt urmăriți de tot felul de temeri, frici, obsesii, lipsa unei
gândiri mature și obiective. Aceștia, orice li se întâmplă negativ, pun
pe seama faptului că ei sunt de vină sau că nu merită bunătatea lui
Dumnezeu. Aceștia se frământă cu mii de gânduri de autocondamnare,
decizii confuze, singurătate, nevrednicie, etc. Cred că de aceea mulți
nu părăsesc mediul respectiv sau se reîntorc repede, deoarece le este o
frică teribilă de repercusiuni. Din fericire aceste repercusiuni și
„pedepse” sunt imaginare, ireale și fac parte din gândurile iraționale.
Uneori putem avea niște gânduri care ne limitează, ne oferă o

185
 VASILE EMIL BÎRLEA

percepție distorsionată asupra realității sau ne stresează într-un fel sau

altul. În psihologie există mai multe curente și teorii care arată rolul
hotărâtor al gândurilor, de exemplu Psihologia rațional-emotivă sau
Psihologia cognitiv-comportamentală. Pornind de la aceste gânduri
iraționale, mulți oameni pot să elaboreze scenarii dezastroase ori să-și
impună singuri niște limite în viață. Este foarte important să fie ajutați
să reușească să diferențieze gândurile raționale de cele iraționale.

Biblia ne învață în 2 Corinteni 10:5 că „Noi răsturnăm izvodirile

minții şi orice înălțime care se ridică împotriva cunoștinței lui
Dumnezeu, şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” A
controla gândurile din perspectiva Bibliei este un subiect care mă
pasionează și de care mă voi ocupa în mod special într-o viitoare carte
la care am și început să lucrez.

Științele sociale nu sunt științe exacte, sunt științe statistice, de

aceea un adevăr în psihologie se confirmă pentru majoritatea
oamenilor dar se pot găsi întotdeauna și excepții. Și aceste excepții
sunt mai frecvente decât cele din științele exacte. Ca un indiciu,
gândurile iraționale de obicei conțin generalizări, care sunt false prin
natura lor. Exemple ar fi termenii: întotdeauna, niciodată, toți / toate
etc. Sau pot conduce la concluzii catastrofice, la probleme care par de
nerezolvat, insurmontabile. Aceste gânduri pot genera trăiri
emoționale foarte puternice, negative, o teamă puternică, anxietate sau
fobie, ori chiar atacuri de panică. De aceea chiar și Biblia ne învață
cum să ne controlăm gândurile înainte ca acestea să declanșeze un
iureș de emoții și trăiri dăunătoare psihicului și chiar spiritului.

De aceea este foarte important să putem identifica gândurile

iraționale și să le demontăm, să le transformăm în gânduri raționale,
iar dacă nu reușim singuri, putem solicita ajutorul unui psiholog /
terapeut sau consilier. Este bine de știut că orice om poate
experimenta la un moment dat gânduri iraționale și că există soluții
constructive pentru acestea. În capitolul referitor la definiți și

186
 TREZIREA DIN ABUZ

terminologii specifice am explicat în linii mari ce înseamnă aceste

gânduri iraționale și cum pot fi combătute.

Referitor la abuzul spiritual, trebuie să nu limităm sau ignorăm

puterea la lucru a subconștientului, deoarece frica plasată în
subconștient în decursul anilor, prin predici manipulative, ajung să
domine mintea din subconștient, ceea ce va genera o serie de gânduri
iraționale de genul: „Ce va zice cutare lider despre mine? Mă va
cataloga că sunt un Iuda sau alt personaj biblic negativ? Mă va
compara că sunt răzvrătit ca și Core, Datan, Abiram? Voi pierde
răpirea pentru că…? Oare chiar sunt condus sau însuflețit de un duh
izabelic sau absalomic? ” etc.

Desigur că o autoanaliză este binevenită și necesară, fiindcă

există situații în care oamenii pot fi influențați de duhuri rele și
aceasta într-un mod atât de subtil încât la prima analiză nu realizează
pericolul. Despre acest subiect am scris pe larg în cartea „Dacă ne
mărturisim păcatele” în care veți întâlni un capitol dedicat lucrării de
eliberare demonică acolo unde este constatată o astfel de prezență.
Întrebările și frământările pot continua, de exemplu, astfel: „Așa cum
au vorbit despre alții atât de negativ și cu dispreț, tot așa vor vorbi
despre mine și altora? Ce mă fac? Unde mă voi duce? Cine mă va
băga în seamă? La ce adunare voi merge, că toți ceilalți sunt falși?
Îmi vor scoate la suprafață greșelile din trecut de care ei știu și le vor
face publice, încercând să mă murdărească și mai mult? ”

Cei care au o gândire mai analitică și au un grad de educație mai

ridicat au șanse să treacă cu ușurință peste aceste traume, însă am
cunoscut multe persoane adânc rănite și afectate de abuzurile
spirituale care niciodată nu s-au recuperat. Fie că nu au apelat la un
ajutor specializat, fie că s-au introvertit în așa măsură încât consideră
orice persoană ca fiind un potențial agresor și se protejează acum
excesiv.

187
 VASILE EMIL BÎRLEA

O problemă majoră a mesajului abuzatorilor este că toți care

părăsesc mediul respectiv sunt otrăviți ani și ani de zile cu expresii
gen „scumpii mei frați”, fapt și expresie care amplifică durerea și
suferința celor care decid că locul lor nu este într-o sectă falsă și fără
valoare spirituală reală. Am avut un caz în biserică cu un frate care a
plecat dintr-o astfel de adunare și după circa 6 luni a avut un accident
și s-a rănit grav la cap. Reacția adunării și a unei părți din familie, care
era încă captivă mediului abuzator, a fost „că Dumnezeu l-a avertizat
și l-a pedepsit deoarece a părăsit acea congregație” și tot felul de alte
concluzii de genul acesta. După aproximativ 1 an, o familie din
adunarea aceea a murit într-un accident grav, inclusiv un copil, dar
reacția lor a fost de genul „Așa a vrut Domnul”. Ei folosesc abuziv în
favoarea lor versete biblice pentru a-și liniști conștiința și a ataca pe
cei care au ales alt mod de a-și practica credința. Am auzit deseori
manipularea cu versetul aceasta asupra celor care ieșeau din adunările
branhamiștilor: „Ei au ieșit din mijlocul nostru ca să se vadă că nu
sunt dintre noi, fraților.” (1 Ioan 2:19) Și continuă astfel „Vedeți,
fraților? Biblia spune, nu eu. Biblia și fratele Branham, profetul
Domnului pentru această zi, ne arată exact cum va fi în timpul
sfârșitului. Ei au plecat pentru că nu sunt Mireasa, nu sunt aleșii. Nu
sunt aleși pentru mântuire. Ei nu cred tot Cuvântul. Sunt o sămânță
falsă. Ei sunt ca Iuda si Core, Datan și Abiram. Doar o minoritate va
rămâne. Ei nu pot crede pentru că nu sunt predestinați...” etc.
Observați subiectivitatea și groaznica manipulare a versetelor biblice
și aplicarea acestora în mod grosolan și nesimțit de abuziv?

Oameni care ar dori să-și schimbe viața sunt blocați de acești

predicatori slabi la minte, agresivi verbal, abuzatori spirituali, lipsiți
de orice urmă de înțelepciune, bunătate, adevăr sau dreptate. Ei nu știu
nimic altceva decât să țină discursuri instigatoare la ură față de cei
care nu sunt ca ei și să dea îndemnuri la separare. După părerea mea,
este o monstruozitate groaznică să te joci cu viețile oamenilor după
cum te conduc propriile sentimente negative. Făcând asta, credincioșii

188
 TREZIREA DIN ABUZ

acceptă să trăiască după sentimentele predicatorului căruia i se și

supun, și nicidecum după voia lui Dumnezeu. Oamenii se supun astfel
la ceea ce sentimentele nocive și negative ale liderului extrag
subiectiv din Cuvânt și nu ceea ce Cuvântul ne spune în adevăr.
Probabil și voi cunoașteți întâmplări și situații similare în care s-au
aplicat manipulări de multe ori copilărești și cu consecințe greu de
suportat. Eu nu vreau să mai amintesc multele exemple negative,
deoarece psihologia umană este identică tuturor și majoritatea
oamenilor au aceleași nevoi emoționale, afective, fizice, psihice,
spirituale, etc. iar abuzatorii folosesc metode asemănătoare dar
îmbrăcate în haina spiritualității, sucind versete din Biblie spre
beneficiul lor.

CUM TE POȚI VINDECA ȘI RECUPERA ÎN URMA

ABUZULUI SPIRITUAL?

Deci, dacă Fiul vă eliberează, veți fi cu adevărat liberi. (Ioan 8:36)

Înșelători, abuzatori și profeți mincinoși care au pretins că

vorbesc în numele lui Dumnezeu au fost o provocare continuă de-a
lungul existenței revelației iudeo-creștine. Dumnezeu a avertizat
mereu prin Cuvântul Său despre aceste pericole. „Prorocii lui au
pentru ei tencuieli de ipsos, vedenii înșelătoare, prorocii mincinoase.
Ei zic: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu!’ Şi Domnul nu le-a vorbit!”
(Ezechiel 22:28)

În cultura vestică, pe baza îndrumărilor Bibliei referitoare la

eliberare, s-au constituit și activează organizații creștine și specialiști
care ajută în mod planificat, profesionist și cu succes recuperarea celor
abuzați spiritual. Este o muncă intensă și complexă. Dumnezeu
lucrează prin oameni care au compasiune în acest sens și se pun la
dispoziția lui Dumnezeu pentru binele altora. Dumnezeu să

189
 VASILE EMIL BÎRLEA

binecuvânteze pe cei care activează în acest domeniu și ajută la

eliberarea și vindecarea inimilor abuzate spiritual și religios!

Domnul Isus, dorind să protejeze poporul de acest fenomen

negativ al abuzului spiritual, a confruntat dur și direct fariseii religioși
ai vremii prin care se exercita controlul, abuzul și toxicitatea
religioasă. Fără menajamente i-a numit „lupi răpitori in haine de
oaie” (Matei 7:15), „agresori spirituali și morminte văruite” (Matei
23:27) „pui de vipere și călăuze oarbe” (Matei 23:33). Domnul Isus
nu are plăcerea în a defăima oamenii religioși, ci el viza sistemele
religioase nedumnezeiești care-i conduc pe aceștia, iar la fel și azi
cuvintele de avertisment ale Mântuitorului sunt valabile și au rol
preventiv pentru acei care, fără să discearnă spiritual, tind să se arunce
în capcana acestora. Azi, avem la îndemână Lumina Cuvântului și
nimeni nu ar trebui să fie o pradă a abuzurilor spirituale, însă dacă
cineva a ajuns totuși captiv acestora, trebuie să știe că există șansa
eliberării prin Hristos Domnul.

Așadar, pe baza Bibliei și a experiențelor descrise până acum,

când mă refer la abuzul spiritual mă refer la situația în care o persoană
folosește credințele religioase și influența sa religioasă pentru a
manipula oamenii în comportamentul lor și a-i determina în luarea
deciziilor care îndeplinesc interesele personale și egoiste ale
agresorului. Abuzatorul își folosește autoritatea spirituală sau doctrina
religioasă pentru a înjosi, speria, manipula, controla sau exploata
oamenii. Într-un mediu religios există multe forme și semne de abuz
spiritual, de la răstălmăcirea Scripturilor, profeții și învățătură falsă, la
exploatarea financiară, abaterile sexuale și o cultură a manipulării
religioase. Prin urmare, în orice biserică sau mediu religios este
important să se recunoască abuzul spiritual ori de câte ori se întâmplă.
Milioane de oameni bine intenționați din întreaga lume au devenit
înșelați și abuzați de oameni care pozează ca oi sau păstori, dar totuși
sunt lupi în haine de oaie.

190
 TREZIREA DIN ABUZ

Experiența abuzului spiritual poate duce uneori la consecințe

dezastruoase pentru victime. Unii rămân în robie spirituală și orbire
spirituală, alții ajung în durere și depresie, mulți renunță la a-l mai
urma pe Dumnezeu și credința creștină, alții s-au sinucis pentru că nu
au reușit să găsească vindecare și recuperare în urma abuzului.

191
 VASILE EMIL BÎRLEA

Dacă ați suferit durerea teribilă a abuzului spiritual, mai jos vă

ofer 9 moduri prin care puteți obține vindecarea:

1. Recunoaște că abuzul și, în consecință, trauma a avut loc

Acest lucru poate părea evident și este posibil să fi început deja
acest pas, dar unul dintre primele lucruri pe care trebuie să le faceți
pentru a vă vindeca de traume este să recunoașteți că ceea ce ați
experimentat a fost traumatizant. Acesta este un prim pas important,
deoarece mulți oameni folosesc mecanisme psihologice de apărare
încât ajung să nege faptul că au experimentat traume. Odată ce ai
recunoscut și acceptat că experiența ta a fost traumatizantă, poți
începe să procesezi evenimentele.

2. Oricât ar fi de neplăcut, nu-ți inhiba rana, durerea și emoțiile

Recuperarea și vindecarea în urma abuzului spiritual necesită să
fii sincer cu sentimentele și durerea ta. Nu este niciodată recomandabil
să îți inhibi experiența. Dacă ai fost abuzat spiritual este posibil să te
afli în situația de a-ți procesa atât de mult emoțiile și sentimentele,
încât să cazi în depresie. Uneori s-ar putea să simți tristețe, confuzie,
durere, depresie, vinovăție și chiar furie și ură. Alteori s-ar putea să te
simți singur – ca și cum nimeni nu înțelege prin ce treci, chiar dacă ai
încercat să explici. Experiența abuzului spiritual poate, de asemenea,
să determine unele victime să se îndoiască sau să pună multe întrebări
despre ei înșiși și despre Dumnezeu. Deci, unele întrebări pot fi de
genul: „De ce nu am putut discerne înșelăciunea și manipularea
pentru atât de mult timp? De ce am fost atât de slab și naiv? De ce nu
am avut puterea să spun "Nu!"? Cum am putut fi exploatat, orbit și
constrâns să dau atâția bani agresorului meu? De ce am fost atât de
deschis cu privire la problemele mele și de ce am dezvăluit atât de
multe despre mine agresorului meu?”

S-ar putea să te fi trezit chiar dând vina pe Dumnezeu și

adresându-I lui Dumnezeu întrebări ca acestea: „Doamne, unde erai
când eram abuzat? Doamne, cum poți îngădui unor asemenea oameni

192
 TREZIREA DIN ABUZ

să conducă o biserică sau să-i înșele pe alții? Doamne, de ce nu m-ai

ajutat să văd înșelăciunea și abuzul la timp? Doamne, de ce ai
îngăduit ca atâția oameni să fie înșelați și abuzați?”

Cel mai important lucru este să nu suprimi niciodată modul în

care te simți în interior. Așadar, este întotdeauna important să fii
sincer cu tine însuți și cu modul în care te simți, astfel încât să-ți poți
procesa rănile și durerea într-un mod onest. Ca victimă a abuzului, nu
ești responsabil pentru faptele rele ale agresorului tău. Deci, nu cădea
în capcana de a te învinovăți pentru ca ai fost abuzat.

Dumnezeu ne cunoaște atât de bine încât știe câte fire de păr

avem pe capul nostru (Matei 10.30). Deci, chiar dacă este posibil să ai
multe întrebări și multe emoții dureroase - nu este un motiv să-ți
abandonezi relația individuală și personală cu Dumnezeu. În schimb,
dă-ți durerea în mâna lui Dumnezeu. În rugăciune, spune-I respectuos
exact cum te simți și despre vindecarea pe care o cauți și o aștepți de
la El. Întreabă-L pe Dumnezeu ce lecție trebuie să înveți din
experiența prin care ai trecut. Chiar și în mijlocul durerii tale să știi că
Dumnezeu încă te iubește și El este aproape de cei cu inima zdrobită.
Psalmul 34:18 spune: „Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită
și mântuiește pe cei cu duhul zdrobit ”.

Nădejdea noastră pentru toate răspunsurile noastre și vindecarea

pentru rănile și durerea noastră ar trebui să rămână întotdeauna în
Dumnezeu. Psalmul 43:5 spune: „Pentru ce te mâhnești, suflete, şi
gemi înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îl voi
lăuda: El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu”.

3. Isus Hristos se identifică cu abuzul și durerea ta

Isus Hristos a avut, de asemenea, parte de abuzuri spirituale din
partea multor conducători religioși în timpul petrecut pe Pământ. Isus
a fost batjocorit, abuzat verbal, bătut fizic și chiar trădat de oameni
care pretindeau că Îl cunosc și Îl urmează pe Dumnezeu. Cei mai

193
 VASILE EMIL BÎRLEA

agresivi agresori ai lui Hristos au fost preoții cei mai de seamă, fariseii
sau conducătorii religioși evrei care au căutat diferite modalități de a
distruge caracterul Său și relația Sa cu poporul. Deci este chiar ironic
faptul că liderii religioși și învățătorii care ar fi trebuit să-L sprijine și
să-L ajute pe Hristos in misiunea Sa, erau oamenii care îl batjocoreau,
îl abuzau și îl persecutau pe Isus. Deseori fariseii trimiteau oameni să-
L ispitească pe Hristos punându-i întrebări pentru a-L prinde în
capcană, ca mai apoi să-L acuze (Matei 22:15). Fariseii chiar au
complotat cum L-ar putea ucide pe Isus în mai multe rânduri (Matei
12:14; Ioan 11:45-54). Liderii religioși erau geloși pe Isus și credeau
că Isus era o amenințare la adresa influenței și autorității religioase pe
care o aveau asupra oamenilor. Preoții cei mai de seamă și fariseii au
spus următoarele despre Isus: „Dacă-L lăsăm așa, toți vor crede în El
şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul nostru, şi neamul.” (Ioan
11:48)

Când Isus a fost dat lui Pilat de către preoții cei mai de seamă,
chiar Pilat știa că Isus era nevinovat, dar că preoții cei mai de seamă
doreau ca Hristos să fie răstignit pentru că erau geloși pe El. Matei
27:18 spune: „Căci știa că din pizmă dăduseră pe Isus în mâinile
lui”.

Conducătorii religioși și preoții cei mai de seamă au strigat ca

Isus să fie răstignit. Ioan 19:6 spune: „Când L-au zărit, preoții cei mai
de seamă şi aprozii au început să strige: „Răstignește-L! Răstignește-
L!” „Luați-L voi şi răstigniți-L”, le-a zis Pilat, „căci eu nu găsesc
nicio vină în El.” "...

Fariseii au manipulat, de asemenea, poporul în alegerea

ucigașului Baraba în locul lui Isus Hristos, care era complet nevinovat
de orice acuzație. Matei 27:20 spune: „Preoții cei mai de seamă şi
bătrânii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L
omoare”.

194
 TREZIREA DIN ABUZ

Prin urmare, în multe moduri diferite, Isus Hristos se identifică

cu abuzul vostru spiritual, deoarece Hristos Însuși a avut parte de
abuzuri chiar din partea oamenilor care ar fi trebuit să fie un model și
să reflecte un caracter dumnezeiesc. Hristos Însuși a suferit durere și
bătaie de joc din cauza tacticilor de manipulare care au fost executate
împotriva Sa de către preoții cei mai de seamă și farisei. Isus a avut
parte de abuzuri culminând cu răstignirea pe cruce.

4. Oamenii religioși abuzivi nu reprezintă adevărata natură și

caracterul lui Dumnezeu
Când ați fost supus unui abuz spiritual din partea unui conducător
al bisericii sau din partea oricărui sistem sau grup religios este
important să vă amintiți următoarele:
• Oamenii abuzivi spirituali nu reprezintă creștini cu adevărat
născuți din nou.
• Oamenii abuzivi spirituali nu reprezintă adevărata natură și
caracterul lui Dumnezeu.
• O biserică sau un cult abuziv nu reprezintă adevărata Biserică sau
Mireasa lui Hristos.
• Adevărata Biserică sunt credincioși autentici născuți din nou, care
s-au pocăit cu adevărat de căile lor rele pentru a-L urma pe Isus
Hristos.
Deci relația voastră individuală cu un lider abuziv trebuie
neapărat separată de relația voastră individuală și personală cu
Dumnezeu. De asemenea, relația voastră individuală cu un grup sau
sistem religios abuziv trebuie separată de relația voastră individuală și
personală cu Dumnezeu.

Prin urmare, a fi abuzat de un lider religios sau de un grup abuziv

nu înseamnă că ai fost abuzat de Dumnezeu Însuși. Mai mult,
părăsirea unui grup /cult sau comunități abuzive nu ar trebui să
însemne că ar trebui să-L părăsești și pe Dumnezeu.

Mulți oameni captivi unui sistem cultic, din păcate, au tendința

195
 VASILE EMIL BÎRLEA

de a echivala relația lor cu grupul sau cu liderul ca fiind identice cu

relația lor cu Dumnezeu. Deci, în multe sisteme cultice nu există nici
o distincție sau separare între relația individuală a cuiva cu grupul și
relația individuală cu Dumnezeu.

Din cauza acestei înșelăciuni subtile, multe victime ale abuzului

spiritual L-au abandonat, din păcate, pe Dumnezeu și credința creștină
după ce s-au confruntat cu abuzuri din partea unei biserici sau a unui
conducător. Pentru că ei cred în mod fals că relația lor cu grupul
abuziv și relația lor cu Dumnezeu este unul și același lucru.

Cu toate acestea, chiar și atunci când nu înțelegi pe deplin

circumstanțele tale și chiar și atunci când nu ai toate răspunsurile –
este important să rămâi concentrat pe relația ta personală cu
Dumnezeu.

5. Studiază cât de mult poți despre abuz și manipulare

Un alt drum spre vindecare și recuperare după abuzul spiritual
este de a te educa cu privire la problemele legate de comportamentul
abuziv și diferitele tehnici care sunt folosite de agresorii spirituali.
Cunoașterea este imperios necesară pentru a discerne și a evita să cazi
în aceleași tipare abuzive în viitor. Biblia îi învață pe credincioși să
testeze duhurile (spiritele), să discearnă învățăturile neadevărate și să
deosebească lupii îmbrăcați în haine de oaie (1 Ioan 4:1; Matei 7:15-
20; Galateni 1:6-9; 2 Corinteni 11:13-15). 2 Corinteni 2:11 spune că
nu trebuie să fim păcăliți de Satana sau să fim ignoranți față de
trucurile diavolului, deoarece Satana se poate deghiza ca un înger de
lumină (2 Corinteni 11:14).

Mai mult, educarea ta te va ajuta, de asemenea, să-i educi pe

ceilalți care ar putea fi înșelați sau care se confruntă în prezent cu
abuzuri spirituale. Efeseni 5:11 spune: „Nu luați parte la lucrările
neroditoare ale întunericului, ci expuneți-le.” Există multe grupuri
religioase care au obiceiul de a acoperi abuzurile spirituale și abaterile

196
 TREZIREA DIN ABUZ

sexuale, mai ales atunci când sunt comise de proprii lor lideri. Cu
toate acestea, de dragul Evangheliei, al adevărului și, de asemenea de
dragul multor victime este important să expunem abuzul spiritual ori
de câte ori are loc. O biserică autentică sau un grup religios nu ar
trebui să mușamalizeze niciodată abuzurile.

Ori de câte ori ai avut parte de abuzuri spirituale, este foarte

important să înveți să îți păzești inima (Proverbe 4:23). Nu te grăbi să
ai încredere în nimeni fără a discerne mai întâi și a evalua intențiile lor
reale. În această lume rea în care trăim, nu te lăsa înșelat de aparențele
exterioare (Ioan 7:24). În schimb, lasă oamenii să-ți câștige
încrederea.

6. Nu-ți fie frică să părăsești un mediu abuziv

Orice mediu abuziv din punct de vedere spiritual este un loc
periculos pentru a rămâne acolo. Este nesănătos să ai prieteniile și
cunoștințele tale într-un grup sau comunitate unde se abuzează
spiritual. Prieteniile și părtășia creștină autentică pot fi găsite oriunde
în afara unui grup sau sistem abuziv. Deci drumul spre vindecare și
recuperare după abuzul spiritual necesită să părăsiți chiar mediul care
vă provoacă atât de mult rău și durere.

Multe grupuri abuzive tind să amenințe membrii că vor avea

parte de blesteme din partea lui Dumnezeu dacă părăsesc grupul. Alte
grupuri abuzive vor echivala părăsirea grupului cu părăsirea lui
Dumnezeu sau a creștinismului. Cu toate acestea, părăsirea unui grup
sau a unui mediu spiritual abuziv nu înseamnă că L-ai părăsit pe
Dumnezeu. Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu nu va fi cu tine după
ce pleci. Nici nu înseamnă că Dumnezeu te va blestema sau te va
părăsi. În egală măsură însă este important să găsiți cu prudență și
răbdare părtășie adevărată și autentică cu oameni sau creștini care sunt
smeriți, demni de încredere și care reflectă caracterul și natura
autentică a lui Isus Hristos în umblarea și viața lor de zi cu zi.
Creștinismul nu se referă doar la modul în care oamenii se comportă

197
 VASILE EMIL BÎRLEA

în cadrul propriului sistem religios – ci și la modul în care cineva își

trăiește viața în afara bisericii și chiar atunci când nimeni nu-i vede.

Așadar, este important să ai părtășie cu oameni care nu reflectă

mentalitatea sectară sau cultică, ipocrită sau abuzivă pe care ai lăsat-o
în urmă. Este important să ai prietenii și părtășie cu oameni care nu
duc o viață dublă. Acesta este un proces care necesită timp și necesită
răbdare, prudență, discernământ și, cel mai important, rugăciune și
îndrumarea lui Dumnezeu.

În plus, poți solicita de asemenea consiliere înțeleaptă de la

persoane care nu au nicio afiliere cu grupul abuziv, astfel încât să poți
primi sfaturi obiective în consiliere. 1 Corinteni 15:33 spune: „Nu vă
înșelați: "Compania rea strică morala bună". Cine umblă cu înţelepţii
se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce
rău.” (Proverbele 13:20)

7. Trăiește tristețea, acceptă pierderile apoi revendică-ți valorile

și credințele
După ce te-ai confruntat cu traume spirituale, cel mai probabil ai
pierdut o întreagă comunitate de sprijin. S-ar putea să simți această
pierdere profund în ființa ta. Din păcate, părăsirea unei comunități
poate însemna pierderea prietenilor, mentorilor și chiar a familiei. Dă-
ți voie să trăiești din plin durerea acestor pierderi, a tristeții și de
asemenea permite-ți să trăiești emoțiile cele mai profunde chiar dacă
doar pentru câteva momente. Doliul pierderii unei comunități toxice
nu înseamnă că dorești să reintri în ea, ci mai degrabă că prelucrezi
sau procesezi sentimentele de pierdere a ceva care a fost esențial
pentru identitatea ta la un moment dat. Fă-ți timp pentru a procesa
sentimentele de durere profundă până când, în cele din urmă accepți
acea pierdere. Dacă o inhibi în subconștient, ea va reveni la suprafață
din când în când împreună cu durerea și nu vei putea să îți recâștigi
pacea interioară sau să-ți reconstruiești încrederea în vreo comunitate
de credincioși autentici.

198
 TREZIREA DIN ABUZ

Procesarea traumei poate fi o experiență dificilă din punct de

vedere emoțional. Se deschid răni vechi în timp ce retrăiești
evenimentele pe care le-ai împins în subconștient. Ce e mai rău este
faptul că uneori unele emoții pe care le trăiești chiar par că nu au sens.
S-ar putea să existe părți din tine care se simt nostalgice în acea
perioadă, în timp ce, în același timp, te simți dezgustat de viață și de
sisteme religioase. S-ar putea să te simți furios pe comunitatea ta
pentru că nu te-a susținut, dar trist că ai pierdut acel sprijin. Permite-și
să simți și să trăiești aceste sentimente fără prejudecată. Orice simți
este normal și valabil. Este în regulă dacă emoțiile tale se contrazic
reciproc. Asta e o parte naturală de a fi om. Nu uita ca Duhul Sfânt
este un mângâietor căruia dacă-I permiți să te călăuzească, o va face și
chiar mai mult: te va sfătui cum să procesezi evenimentul traumatic
prin care ai trecut și te ajută să ierți.

Reevaluează-ți credințele și valorile atunci când ești gata, adică

după ce ai plâns și te-ai descărcat emoțional complet. Încearcă deci să
separi ceea ce crezi cu adevărat de ceea ce ai fost învățat să crezi.
Acest proces poate dura mai mult timp și este în regulă dacă există
unele lucruri despre care nu mai ești sigur. Când în sfârșit ajungi să te
simți în siguranță, sapă mai adânc și răspunde-ți la marile întrebări.
Aceste întrebări pot deveni pietre de referință și, pas cu pas,
răspunsurile la acestea te vor ajuta să-ți găsești scopul spiritual pentru
care exiști.

8. Iartă și continuă să mergi mai departe

Poate că cea mai grea parte a vindecării și a recuperării este să
înveți să-i ierți pe cei care te-au abuzat. Iertarea poate fi un proces lent
și constant, în funcție de nivelul de durere, emoție și rănile pe care le-
ai experimentat.

Iertarea nu înseamnă că ar trebui să te întorci într-o relație

abuzivă. Nu înseamnă că ar trebui să te întorci la un sistem sau la un
mediu abuziv. Iertarea nu înseamnă că îngădui faptele rele ale

199
 VASILE EMIL BÎRLEA

agresorului tău. Nu putem șterge niciodată amintirile abuzului – dar

putem învăța să iertăm și să mergem mai departe într-o nouă direcție,
departe de locul și de oamenii care au provocat durerea.

Deci, doar dând toate grijile noastre, durerile și rănile acumulate

lui Dumnezeu putem învăța să renunțăm la furie, vinovăție și chiar
ură, astfel încât memoria abuzului devine tot mai slabă ca putere în
timp ce creșterea spirituală avansează și relația cu Dumnezeu de
asemenea. În cele din urmă, doar o atitudine de iertare îți poate oferi
libertate mentală, emoțională și spirituală. Isus merge până acolo că ne
îndeamnă „... rugați-vă pentru cei care vă abuzează” (Luca 6:28).

9. Reprocesează-ți experiențele prin terapie și consiliere

Există o mulțime de opțiuni atunci când vine vorba de procesarea
traumelor. Pe lângă valoarea incontestabilă a rugăciunilor, în multe
cazuri este nevoie și de asistența unui consilier cu valori creștine.
Alege un terapeut sau o formă de terapie care funcționează cel mai
bine pentru tine. Un bun consilier îți va explica care sunt acestea, iar
tu poți alege pe care să o urmezi.

ROLUL CONSILIERILOR CREȘTINI

ȘI A PSIHOTERAPIEI PASTORALE

Știm cu toții că sunt foarte mulți oameni care se confruntă cu

pierderea celor dragi în diferite feluri: boli, accidente, sinucideri,
despărțiri nedorite (sunt foarte mulți oameni care se despart după
mulți ani petrecuți împreună), foarte mulți alții care s-au confruntat de
mici copii sau mai târziu cu situații de abandon, cu abuzuri fizice,
emoționale și spirituale. De asemenea, există situații când pierzi locul
de muncă, când te confrunți cu sărăcia, când nu te mai poți adapta
social. Nu este ușor să treci prin aceste stări și nu oricine poate să

200
 TREZIREA DIN ABUZ

întindă o mână de ajutor eficientă în sprijinul acelora care se confruntă

cu astfel de traume sufletești.

În același timp, deși ne gândim mai puțin la această categorie de

oameni, există și mulți profesioniști pe care chiar Dumnezeu îi
folosește în actul medical, terapeutic, psihologic și social, care au un
rol important în asistarea persoanelor aflate în suferință, precum și a
familiilor acestora. Știm că stadiul la care se află implicarea acestora,
atât în mediul laic din Romania, dar și în cel bisericesc, este unul de
pionierat, însă rezultatele acestor terapii de consiliere sunt
incontestabile și îndrăznesc să spun, în contextul zilelor pe care le
trăim, chiar indispensabile. Privind însă la această profesie de
consilier (psihoterapeut) în alte zeci de țări de pe toate continentele,
putem observa că s-a trecut de mult de la faza de pionierat la o
implementare cu succes în societate și în biserici.

Recent, împreună cu un grup de bărbați creștini am aprofundat

versetul din Matei 10:8a în care sunt chiar cuvintele Domnului Isus
care spune astfel „Vindecați pe bolnavi, înviați pe morți, curățiți pe
leproși, scoateți afară dracii.” Am constatat ca în limba greacă
cuvântul pentru vindecare este chiar „θεραπεύων” – „Therapeuo”,
cuvânt care implică și proceduri în funcție de darul și autoritatea
împuternicită și dată prin Duhul Sfânt fiecărui lucrător în parte. În 1
Corinteni 12:9 este menționat de asemenea „darul tămăduirilor sau
vindecărilor” sau „felurite vindecări” ceea ce personal mă duce la
credința că Dumnezeu prin Harul Său ne pune la dispoziție mai multe
metode de vindecare/terapie. Mă refer de exemplu la vindecarea
instantanee prin credință, vindecarea ca un proces în timp, vindecarea
prin plantele create de El, vindecarea prin Cuvânt, vindecarea prin
medici, etc. Metodele pot fi multiple și diferă, însă vindecătorul este
unul singur - Dumnezeu. La toate aceste metode amintite am dat
referințe biblice în cartea „Modelat de Cuvânt”. Este o temă biblică
asupra căreia trebuie să ne aplecăm cu mulțumire către Dumnezeu
care ne vindecă și prin credință să intrăm în promisiunile Sale

201
 VASILE EMIL BÎRLEA

minunate. Una din viziunile pe care Dumnezeu mi-a dat-o este să

încurajez pastorii locali să-și dezvolte departamente de consiliere
creștină în cadrul bisericilor lor. Mă refer la pregătirea și instruirea în
centre sau seminarii de specialitate a celor care au dorința, vocația și
capacitatea să facă consiliere pentru a fi cât mai eficienți. Optez
desigur pentru o consiliere biblică, dar cu integrarea unor elemente
psihoterapeutice (psiho-therapie= vindecarea sufletului) în actul de
instruire și pregătire pentru lucrare. Recunosc incontestabil rolul
rugăciunii pentru cei aflați în mari și foarte dificile situații însă, în
același timp, cartea Proverbelor, Evangheliile și epistolele ne
încurajează să apelam la „oameni de încredere” care să fie în stare să
învețe pe alții atât în Cuvânt, cât și în aplicarea înțelepciunii
eliberatoare și binefăcătoare a Cuvântului în viața celor suferinzi. Să
nu uităm că mulți dintre acești oameni, frați și surori în Domnul, se
confruntă zi de zi cu experiențe dureroase și, deși și-ar dori să poată
găsi o rezolvare, nu o pot face de fiecare dată deoarece nu este ușor să
găsească oameni bine pregătiți psihologic și spiritual. Astfel că aceștia
trăiesc zi de zi durerea neputinței și uneori a lipsei de speranță sau în
multe cazuri au parte de expunerea la unele rugăciuni cu volumul
vocii ridicat, strigăte și alte manifestări care se vor a fi „spirituale”
însă fără nici un efect. Este timpul ca bisericile să împletească
rugăciunea cu acțiunea de consiliere, iar rugăciunile să fie înălțate cu
înțelepciune și cu călăuzirea Duhului Sfânt. Profetul Isaia Îl descria pe
Mesia ca fiind „minunat sfătuitor” (Isaia 9:6-7) sau în traducerile din
limba engleză ”And He will be called Wonderful Counselor, Mighty
God, Everlasting Father, Prince of Peace.” Una dintre calitățile
Domnului Isus, chiar prima menționată, este cea de „Consilier –
sfătuitor” și nu oricum, ci unul minunat! Astăzi sfătuirea, consilierea
de care copiii Domnului aflați în probleme au nevoie, El o acordă prin
intermediul acelora care iubesc să fie o extensie a „mâinii și vocii”
Lui și consiliază pe cei zdrobiți și descurajați în luptele acestei vieți
efemere. Este atât de mare nevoie azi de astfel de oameni în trupul lui
Hristos, care să fie dispuși să-și sacrifice timpul, energia și resursele

202
 TREZIREA DIN ABUZ

pentru a ridica pe cei aflați în descurajări, anxietăți și depresii. Dacă

Duhul lui Dumnezeu înzestrează și ridică pe cineva din congregația
voastră pentru slujire în acest domeniu, vă rog să îl susțineți în
rugăciune și să încurajați o astfel de slujire de consilier creștin. Tinerii
care se confruntă cu adicții, familiile amenințate cu ruina, bătrânii
singuri și multe alte categorii de oameni asaltați de diferite probleme
au nevoie de slujirea lor.

203
 VASILE EMIL BÎRLEA

14

DIFERENȚA DINTRE CONSILIERE,

RĂSTIGNIREA FIRII PĂMÂNTEȘTI ȘI
ELIBERARE DEMONICĂ

Trebuie făcută diferența cu grijă între situațiile în care oamenii au

nevoie de consiliere (sfătuire) și situațiile în care trebuie să învețe să-
și răstignească firea pământească, conform Galateni 5:24: ”Cei ce
sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu
patimile şi poftele ei.” Însă când este vorba despre identificarea unei
posesiuni demonice, este limpede pentru cine cunoaște Scriptura că
demonii în niciun caz nu se pot răstigni și nici consilia. Firea
pământească, în schimb, se poate și trebuie răstignită. În cazul
abuzului psihic și spiritual abordat în această carte nu intenționez să
mă ocup în detalii de eliberarea demonică sau de răstignirea firii
pământești, deoarece am făcut-o mai pe larg într-unul din capitolele
cărții „Dacă ne mărturisim păcatele” scrisă în 2020. Cartea se poate
achiziționa online de la librăriile creștine sau de la editura Letras în
varianta electronică.

Există o deosebire între cazurile în care avem de-a face cu

posesiuni demonice și traumele sufletești. Scopul acestei cărți este să

204
 TREZIREA DIN ABUZ

ajut la identificarea cazurilor de abuz psiho-spiritual, în special din

partea liderilor toxici sau a unor anumite grupări sau comunități
abuzive, și să prezint metode de eliberare.

Vreau să specific pentru cei sceptici și eventual împotrivitori că

pentru o pregătire profesională în domeniul consilierii și psihoterapiei
creștine, care să poată fi cu adevărat de ajutor celor afectați de acest
fenomen, este nevoie de mulți ani de studiu, vocație, abilități și, nu în
ultimul rând, empatie pentru cei aflați în diferite crize ale vieții:
emoționale, spirituale, crize de dezvoltare sau crize situaționale. Din
nefericire am întâlnit în unele biserici practici neadecvate situației prin
care unii oameni treceau: mă refer la faptul că ei aveau nevoie de o
vindecare a sufletului și li se aplicau „tehnici de exorcizare” sau cum
mai sunt denumite: slujire de eliberare demonică.

Într-adevăr, am întâlnit și cazuri de posesiune demonică în care

consilierea nu dă rezultate eficiente. În aceste situații este importantă
identificarea exactă a prezenței sau manifestării demonice. În cazul
sigur al posesiunii demonice, se acționează cu autoritate spirituală
(dacă o ai, desigur; vezi cazul din Faptele apostolilor 19:13-20)
deoarece demonii sunt supuși autorității lui Isus Hristos exercitate de
credincioșii născuți din nou care își cunosc bine identitatea cristică.

• Cei chinuiți de duhuri necurate erau vindecați. (Luca 6:18)

• Mulțimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetățile vecine,
şi aducea pe cei bolnavi şi pe cei chinuiți de duhuri necurate: şi
toți se vindecau. (Faptele apostolilor 5:16)
• Iată semnele care vor însoți pe cei ce vor crede: în Numele Meu
vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi. (Marcu 16:17)
• „Acest soi de draci”, le-a zis El, „nu poate ieși decât prin
rugăciune şi post.” (Marcu 9:29)
• Și mai erau şi niște femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele
şi de boli: Maria, zisă Magdalena, din care ieșiseră șapte draci.
(Luca 8:2)

205
 VASILE EMIL BÎRLEA

• Scoteau mulți draci şi ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi şi-i

vindecau. (Marcu 6:13)
• El a vindecat pe mulți care pătimeau de felurite boli; de
asemenea, a scos mulți draci şi nu lăsa pe draci să vorbească,
pentru că-L cunoșteau. (Marcu 1:34)
• Ioan I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoțând draci
în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu venea după noi.”
(Marcu 9:38)
• Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi
care se duc la împărații pământului întreg, ca să-i strângă pentru
războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic.
(Apocalipsa 16:14)

Mi-a fost dat să aud și să văd de-a lungul celor 31 de ani de

consiliere ca pastor atât de multe și de complexe situații încât, fără
ajutorul Duhului Sfânt și a unei pregătiri în domeniul consilierii, nu aș
fi putut face față, nu aș fi putut ajuta să dau speranță celor
deznădăjduiți. Aceștia, direct sau indirect, ridicau întrebări de genul:
„Cum să facem față traumelor la care suntem supuși fără voia
noastră? Cum să ne continuăm viața așa cum o făceam până acum
sau, de ce nu, chiar mai bine? Cum să ne regăsim reperele pierdute și
cum să ne construim altele noi?” Cu toții avem nevoie la un moment
dat să știm ce se întâmplă cu noi, de ce se întâmplă și cum să facem să
ne putem păstra bunătatea sufletului, iubirea și credința în Dumnezeu
când vanturile sunt atât de puternice și de primejdioase, iar loviturile
sunt așa dureroase.

Consilierea sau psihoterapia reprezintă, pe scurt, vindecarea

sufletului. Prefixul „psiho” provine din limba greacă și înseamnă
„suflet” sau „minte” și face parte din multe cuvinte legate de sănătatea
mintală, inclusiv psihoterapia, iar cuvântul „terapie” se referă la
vindecare.

Psihoterapia constă într-o discuție cu un psihoterapeut pregătit și

licențiat de o instituție abilitată în acest domeniu în vederea vindecării

206
 TREZIREA DIN ABUZ

unor traume sufletești sau diverse alte stări de tulburare, cum ar fi:
tulburări de anxietate, tulburări de dispoziție, dependențe, tulburări de
alimentație sau de personalitate. Psihoterapia mai este definită și ca
fiind tratarea stărilor mintale prin comunicare și interacțiune verbală.
Aceste interacțiuni se desfășoară în cadrul unor ședințe organizate și
structurate într-un anumit cadru, loc şi spațiu special amenajat în acest
sens și este, în esență, o interacțiune verbală dar şi non-verbală în
același timp. Psihoterapia așadar se adresează dificultăților emoționale
și comportamentale, tratându-le prin diferite forme de terapii
recunoscute în mediul psihologic. Relația terapeutică formată între
specialist și persoana care îi calcă pragul cabinetului, este cel mai
important instrument în antrenarea și susținerea schimbării dorite de
acesta din urmă. Obiectivul ședințelor de consiliere (psihoterapie) este
de a atenua sau elimina problemele apăsătoare ale clientului. Ca
urmare a acestor ședințe, de obicei, există o creștere a nivelului de
autocunoaștere, acceptare, realizare, reprioritizarea valorilor,
redobândirea credinței în Dumnezeu și a dorinței de a-și continua
viața cu bucurie.

Psihoterapia de asemenea ne poate ajuta să dobândim o viziune

mai largă asupra nouă înșine, să devenim conștienți de tiparele
stabilite de gândire și comportament, să descoperim sensul vieții
noastre și, în general, să obținem o calitate mai bună a vieții și o
împlinire a potențialului nostru.

Deși la psihoterapie, în general, se vine în pragul unei probleme,

crize, destul de severe, când semnele disfuncționale își pun amprenta
pe viața persoanei respective şi nu mai poate fi suportată, amânată,
ascunsă, totuși puțini știu că psihoterapia nu este doar pentru
tratamentul tulburărilor psihice grave. Este o oportunitate de a ne
cunoaște mai bine pe noi înșine, de a înțelege dinamica din relațiile
noastre și de a ne dezvolta potențialul, astfel încât viața noastră să
ducă la împlinire și sănătate mintală.

În jurul profesiilor de psiholog, psihiatru, psihoterapeut, consilier

207
 VASILE EMIL BÎRLEA

psihologic etc. există o întreagă colecție de confuzii și idei. Este

datoria noastră, a profesioniștilor sănătății mintale, să încercăm să
„aducem lumină” în zonele disciplinelor cu prefixul „psi”. Astfel, în
câteva rânduri aș dori să descriu rolul fiecăruia în parte.

Psihoterapeutul tratează tulburări psihice numite popular

“probleme de suflet” care sunt cauzate de “gândirea irațională”
activată în interpretarea unui eveniment de viață. Un psihoterapeut
folosește în special terapia prin vorbire pentru a trata oamenii pentru
probleme emoționale și boli psihice. În funcție de gradul și
specialitatea pe care o obțin, psihoterapeuții pot fi psihiatri, psihologi,
consilieri sau asistenți sociali. Ei pot lucra cu persoane, cupluri,
grupuri sau familii.

Psihoterapia se mai adresează unor probleme semnificative din

sfera sănătății psihice, psihosomatice şi somatice, având în centru
trauma, pierderea, durerea şi blocajul în dezvoltare, tulburărilor de
adicție (toxicodependenţe, alcoolism), tulburărilor de instinct sexual şi
alimentar, comportamentelor suicidale, tulburărilor de identitate.
Psihoterapia este predominant o activitate curativă, de remediere, în
vreme ce consilierea psihologică este mai curând preventivă, axată pe
dezvoltare şi educație. Psihoterapia antrenează un demers explorator şi
de conștientizare (bazată pe insight), cu durată mai lungă sau mai
scurtă, având în vedere atât dimensiunea trecutului, a prezentului, cât
şi a viitorului.

Consilierul psihologic, deși păstrează orientarea generală a unei

școli de formare, se centrează mai curând pe dimensiunea legată de
prezent, deblocând drumul spre viitor, dar fără a se angaja în acțiuni
de analiză, conștientizare, reprogramare şi restructurare mentală de
profunzime, pe termen lung.

Psihiatrul tratează boala psihică care este cauzată efectiv de

anumite modificări neurofiziologice de la nivelul creierului (faptul că
creierul nu funcționează la parametri normali este cauza bolii psihice),

208
 TREZIREA DIN ABUZ

iar aceste modificări neurofiziologice sunt ireversibile (de regulă,

funcționarea creierului nu va mai reveni niciodată la normal) și sunt
mult mai grave. De aceea, pentru a duce o viață relativ normală, un
bolnav psihic trebuie să ia permanent medicamente. Iar
medicamentele pot fi prescrise doar de un medic, în cazul de față un
medic specializat în boli psihice (psihiatru). Psihologul nu poate
prescrie medicamente.

În concluzie, diferența dintre psiholog și psihiatru constă în faptul

că psihologul, prin consiliere psihologică și psihoterapie, se ocupă de
problemele “sufletului”, iar psihiatrul se ocupă de problemele
“creierului”.

ISUS ESTE MODELUL IDEAL DE CONSILIER

Va rog sa păstrați în minte pe parcursul citirii acestei cărți faptul

că în revelația despre lucrarea și misiunea Domnului Isus, descrisă
prin Duhul Sfânt de profetului Isaia, prima îi este atribuită ca fiind cea
de consilier sau sfătuitor minunat (Isaia 9:6). Într-adevăr, doar în
Hristos a locuit și locuiește toată înțelepciunea Dumnezeirii. Acum, cu
toții știm bine că El este înălțat la dreapta Tatălui dar continuă să
lucreze prin slujitorii Săi care activează în oficiile sau domatele
stabilite, care includ inclusiv slujirea ca sfătuitori sau consilieri cu
scopul de a vindeca și restaura inimile zdrobite. Hristos Isus este într-
adevăr „Sfetnicul nostru minunat” de la care mereu învățăm lucrarea
de consiliere.

„Căci în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii.”

(Coloseni 2:9)

Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înțelepciune şi de

pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoștință şi de frică de

209
 VASILE EMIL BÎRLEA

Domnul. (Isaia 11:2)

210
 TREZIREA DIN ABUZ

CUM AU TRATAT DOMNUL ISUS ȘI UCENICII

ABUZUL SPIRITUAL ÎN VREMEA SA?

Asa cum repet mereu în această carte, Biblia are multe de spus
despre abuzul spiritual și oferă multe exemple. Potrivit Bibliei,
majoritatea sistemelor spirituale abuzive îi expun pe învățătorii
mincinoși ca fiind autorii abuzurilor spirituale. Printre alte versete
biblice, Matei 23:1-39 și 2 Petru 2:1-22 oferă o relatare detaliată a
comportamentului ipocrit și spiritual abuziv al învățătorilor mincinoși
și al sistemelor religioase false.

• Isus Hristos nu numai că expune abuzurile spirituale, în Matei

23:1-39, dar îi mustră pe agresori și îi avertizează pe oameni să se
ferească să fie abuzați spiritual.
• Isus Hristos îi expune pe învățătorii abuzivi arătând celor din jur
adevărata lor față „Ei leagă sarcini grele şi anevoie de purtat şi le
pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le
miște.” (Matei 23:4)
• Isus Hristos mustră, de asemenea sistemul ierarhic autoritar
(Matei 23.6-12) și afirmă că un conducător abuziv este unul lipsit
de smerenie și lipsit de calitățile unui slujitor umil.
• Isus Hristos expune în continuare conducători spirituali abuzivi și
modul în care învățăturile lor false și răsucirea scripturilor servesc
doar pentru a crea convertiți falși sau a determina împlinirea
propriilor lor planuri (Matei 23:13-15).
• Isus Hristos expune, de asemenea, modul în care oamenii abuzivi
din punct de vedere spiritual sunt preocupați de aparențele
exterioare și de adorarea înaintașilor lor în loc să se pocăiască cu
adevărat și să reflecte adevărata evlavie lăuntrică (Matei 23.5-6;
Matei 23:27-28).
• Isus Hristos îi mustră, de asemenea, pe conducătorii abuzivi
pentru că au creat tradiții și sisteme religioase omenești, care
înlocuiesc Scripturile. În Matei 15:3 Isus pune întrebarea „...Dar
voi de ce călcați porunca lui Dumnezeu în folosul datinei
voastre? ”

211
 VASILE EMIL BÎRLEA

• Deci Domnul Isus Hristos mustra pe conducătorii abuzivi pentru

că au declarat că tradițiile lor făcute de om au autoritate egală cu
Scripturile. De aceea, El a expus sistemul religios fals și abuziv și
a catalogat astfel de tradiții religioase ca fiind în conflict și
dușmănie cu Scripturile autentice (Matei 15:1-9).
• 2 Petru 2:3 spune următoarele despre conducătorii abuzivi
spirituali: „În lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvântări
înșelătoare, să aibă un câștig de la voi. Dar osânda îi paște de
multă vreme şi pierzarea lor nu dormitează.”
• Liderii abuzivi sunt deseori învățători falși și proroci mincinoși:
„În norod s-au ridicat şi proroci mincinoși, cum şi între voi vor fi
învățători mincinoși, care vor strecura pe furiș erezii nimicitoare,
se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat şi vor face să
cadă asupra lor o pierzare năprasnică. Mulți îi vor urma în
destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi
vorbită de rău.” (2 Petru 2:1-2)
• Liderii abuzivi promit oamenilor eliberare însă ei înșiși sunt robi
ai unor patimi: „Le făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înșiși sunt
robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este
biruit.” (2 Petru 2:19)

Deși există biserici și grupuri religioase autentice în întreaga

lume, în ultimele decenii a existat o creștere tot mai mare a numărului
de biserici cultice și abuzive. Mai mult, nu trece nici măcar o
săptămână fără o poveste sau un scandal în care să fie implicat un așa-
zis pastor, preot, profet, apostol, conducător al bisericii etc. Isus Însuși
a avertizat că în vremurile din urmă va exista o creștere majoră a
creșterii profeților și învățătorilor mincinoși (Matei 24:11,24). Biblia
avertizează, de asemenea, că va exista o creștere a doctrinelor false și
că mulți oameni vor fi înșelați și mulți oameni vor cădea din credință
din cauza înșelăciunii spirituale (1 Timotei 4.1-2; 2 Timotei 4:3-4).

212
 TREZIREA DIN ABUZ

Bisericile și cultele abuzive sunt periculoase din punct de vedere

spiritual. Abuzul spiritual este unul dintre motivele pentru care multe
victime se îndepărtează, din păcate, de creștinismul biblic adevărat.

Din păcate, mulți oameni care fac parte dintr-un sistem religios
abuziv rareori își dau seama cum sunt înșelați sau manipulați. Iar dacă
victimele devin conștiente de abuz sau cel puțin observă unele
steaguri roșii, victimele se tem adesea să se confrunte, să expună sau
chiar să scape de sistemul abuziv. Mai mult, din cauza înșelăciunii, a
credinței toxice sau a orbirii spirituale, există unele victime care pot
apăra de fapt cultura abuzivă în mod indirect, inconștient sau chiar
conștient.

Prin urmare, este important să învățăm să discernem și să

identificăm semnele abuzului spiritual iar în lucrarea de față am
încercat să dau câteva coordonate orientative pentru a fi de ajutor
celor care sunt interesați în eliberarea lor sau a altora de sub aceste
sisteme abuzive. De asemenea, consider că este important ca oamenii
să-L cunoască personal pe Dumnezeu printr-o relație personală cu Isus
Hristos, precum și să studieze și să cerceteze cu sârguință cuvântul lui
Dumnezeu.

La fel ca bereenii (Faptele Apostolilor 17:10-11), este necesar să

privim totul prin filtrul Scripturii și printr-un studiu personal al
cuvântului lui Dumnezeu.

213
VASILE EMIL BÎRLEA

214
 TREZIREA DIN ABUZ

15

TESTE DE ABUZ SPIRITUAL ȘI EMOȚIONAL

(De David Hayward)

Acesta este un scurt chestionar pentru a vă ajuta să constatați

dacă sunteți sau ați făcut parte dintr-o comunitate bisericească
abuzivă. În orice caz, ca să decurgă mai bine, acest test este scris din
perspectiva faptului că ești încă într-o biserică. Dacă nu mai ești într-o
biserică, poți stabili dacă biserica pe care ai părăsit-o a fost sau nu
abuzivă.

Îți sugerez să aloci suficient timp pentru a medita și a răspunde la

fiecare întrebare. Decide în forul tău interior că vei fi sincer cu tine
însuți. Nu este nevoie să protejezi pe cineva deoarece nu se cer nume
și locuri. Relaxează-te pe un scaun confortabil sau un fotoliu și nu uita
să ai la îndemână niște șervețele pentru orice eventualitate. Dacă
preferi, poți să-ți pregătești un ceai, o cafea sau apă deoarece nu vrei
să te grăbești când stai, într-un anume sens, față în față cu tine. După
ce ți-ai asigurat toate acestea, poți începe:

215
 VASILE EMIL BÎRLEA

1. Te simți nervos sau agitat când mergi la biserică?

DA / NU/ Alt răspuns........
2. Ești foarte atent cu cum te comporți pentru a nu-i supăra
cumva pe alți membri sau conducerea bisericii respective?
DA / NU/ Alt răspuns........
3. Te simți obligat sau constrâns să faci lucruri pentru biserică?
DA / NU/ Alt răspuns........
4. Ți-e frică să exprimi o altă părere decât cea a conducerii?
DA / NU/ Alt răspuns........
5. Conducerea bisericii te face să te simți rușinat, jenat, sau că
ești o dezamăgire pentru ei?
DA / NU/ Alt răspuns........
6. Conducerea bisericii pare să verifice ceea ce ești? Îți cere în
vreun fel să dai socoteala de viața ta, de activitățile tale în
general?
DA / NU/ Alt răspuns........
7. Îți comunică biserica în vreun fel că ai fi neloial și trădător
dacă ai încerca să pleci dintre ei?
DA / NU/ Alt răspuns........
8. Promite biserica un tratament mai bun, favoruri, promovări
și responsabilități dacă vă conformați așteptărilor sale?
DA / NU/ Alt răspuns........
9. Biserica te determină sa te izolezi până la punctul în care să
rupi legătura cu prietenii și familia din afara bisericii tale? Îți
cere ca toate relațiile tale primare sa fie în interiorul
bisericii? DA / NU/ Alt răspuns........
10. Comportamentul si atitudinea conducerii bisericii te face să te
simți că ai făcut ceva greșit?
DA / NU/ Alt răspuns........

216
 TREZIREA DIN ABUZ

11. Folosește vreodată conducerea bisericii amenințările, inclusiv

cele spirituale, pentru a te motiva?
DA / NU/ Alt răspuns........
12. Simți mereu că ai tendința să ascunzi părți importante ale
personalității tale doar ca să mulțumească conducerea si
membrii bisericii si aceasta pentru a nu fi cumva rănit?
DA / NU/ Alt răspuns........
13. Îți comunică biserica interdicții in ce privește a te împiedică să
faci lucruri pe care în mod normal ai vrea să le faci?
DA / NU/ Alt răspuns........
14. Simți mereu că nimic din ceea ce faci nu este suficient de bun
pentru cei din biserica ta?
DA / NU/ Alt răspuns........
15. Îți sugerează biserica că dacă încerci să pleci, iti pui în
pericol viitorul și nu vei vedea niciodată împlinite
promisiunile lui Dumnezeu?
DA / NU/ Alt răspuns........
16. Biserica ta spune că dacă încerci să pleci, acest lucru va
dauna reputației tale si pune în pericol misiunea bisericii?
DA / NU/ Alt răspuns........
17. Dacă îți provoci liderii, există întotdeauna o scuză din partea
lor? de genul „Am fost conduși de Duhul Sfânt.” „Întreg
bordul de conducere fost de acord.” „Tu încă nu înțelegi”.
DA / NU/ Alt răspuns........
18. Îți ascunzi frustrările si întrebările incomode despre biserica ta
mințindu-ți familia și prieteni despre tristețea, depresia,
confuzia sau frustrarea ta?
DA / NU/ Alt răspuns........

217
 VASILE EMIL BÎRLEA

Pe lângă testul de mai sus, iată în plus câteva semne comune de

abuz emoțional la care trebuie să fii atent dacă se manifestă în
conducerea din biserica căreia îi aparții:

• Îți adresează aceștia în mod repetat critici distructive, amenințări

verbale și apropouri?
• Întotdeauna pretind că au dreptate?
• Te exclud de la luarea deciziilor care privesc comunitatea și
pretind că ei sunt autoritate asupra
• vieții tale?
• Îți ascund aceștia informații pe care trebuie sa le cunoști ca
membru și sunt suspicioși față de tine?
• Minimizează sau neagă comportamentul lor abuziv atunci când
este confruntat?
• Arată în mod constant lipsă de respect, te dezamăgesc sau te
expun public în vreun fel?
• Caută să obțină mai multe informații personale de la tine decât
pare rezonabil?
• Micro-gestionează viața ta? Se implică în detalii legate de viața
ta?
• Monitorizează tot comportamentul tău și chiar și felul tău de a
gândi și vedea lucrurile?

S-ar putea să am o surpriză pentru tine referitor la rezultatul

acestui test. S-ar putea să te gândești astfel: „Mă întreb câte dintre
acestea ar trebui să mi se aplice pentru a determina că sunt abuzat.”

Răspunsul este: Dacă doar două dintre acestea ți se aplică, atunci

este posibil să fii într-o relație abuzivă exercitată de biserica ta. Dacă
vrei să vorbești cu mine despre asta, contactează-mă la adresa de
email birleavasile@yahoo.com

Pacea fie pe calea ta!

218
 TREZIREA DIN ABUZ

După ce ai parcurs testele de mai sus, te încurajez ca în

continuare să dai atenție acestor 10 trăsături ale slujirilor abuzive din
punct de vedere spiritual.

De multe ori nu îți dai seama că ești într-o situație abuzivă până
când sănătatea ta nu este afectată, sufletul tău este sfâșiat sau relațiile
tale exterioare nu suferă. Este timpul să faci lumină și să identifici
practicile nesănătoase, manipulatoare sau de control.

Liderii abuzivi din punct de vedere spiritual...

1. Au o viziune distorsionată asupra respectului. Ei uită zicala

simplă că respectul este câștigat, nu acordat gratis sau impus.
Liderii abuzivi cer respect fără să-l fi câștigat printr-o viață bună
si cinstită.
2. Cer loialitate față de ei, asemenea ucenicilor față de Hristos. Și
dacă un ucenic se abate, el este învinuit că s-a abătut de la Isus.
3. Utilizează un limbaj exclusiv. „Suntem singura lucrare care îl
urmează cu adevărat pe Isus.” „Avem teologia perfectă.” Ei
consideră că modul lor de a face lucrurile, de a gândi teologic sau
de a gestiona slujirea și biserica este singura cale corectă. Toți
ceilalți sunt considerați înșelați sau naivi.
4. Creează o cultură a fricii și a rușinii. Adesea, nu există har
pentru cineva care nu reușește să se ridice la înălțimea
așteptărilor bisericii sau ale slujirii. Iar dacă cineva pășește în
afara regulilor adesea nerostite, liderii îi critică că nu s-au
conformat. Liderii nu pot admite eșecul, dar de multe ori caută
explicația eșecului lor în alții. Ei citează adesea versete despre
faptul că nu se ating de unsul lui Dumnezeu sau nu aduc acuzații
împotriva unuia aflat in autoritate.
5. De multe ori au in frunte un lider cu multe daruri si abilități la
cârmă, care începe bine, dar alunecă în aroganță, protecționism și
mândrie. Aceste slujiri și biserici adăpostesc un cult al
personalității, ceea ce înseamnă că, dacă figura centrală a slujirii
sau a bisericii ar pleca, instituția aceea s-ar prăbuși, deoarece

219
 VASILE EMIL BÎRLEA

depindea în întregime de o singură persoană să țină totul

împreună.
6. Cultivă dependența de un lider pentru informații spirituale.
Ucenicia personală nu este încurajată. Adesea Biblia este folosită
ca suport pentru propriile păreri și exemple para-scripturale.
7. Cer slujire oarbă a adepților lor, dar trăiesc vieți privilegiate. Spre
deosebire de instrucțiunile lui Isus de a ocupa ultimul loc si a fi
slujitorii altora, ei iau adesea primul loc la evenimente și îi
curtează pe alții pentru a le acorda privilegii. Ei de obicei umblă
după bogăție cu orice preț, și de multe ori în detrimentul
oamenilor pe care -i păstoresc.
8. Creează un sistem de tampon între critici și ei prin plasarea de
oameni în jurul lor, a căror singură loialitate este față de lider.
Acești conducători și biserici îi văd pe cei care aduc probleme
legitime ca pe niște dușmani. Cei care au fost cândva prieteni /
aliați devin rapid dușmani odată ce ridică o problemă sau o
îngrijorare. Uneori, acești oameni sunt îndepărtați prin metode
indirecte.
9. Țin mult la eticheta si performanța exterioară, dar resping
spiritualitatea autentică. Pun povara pe adepți să acționeze într-un
anumit fel, să se îmbrace într-un mod recomandat de ei și să aibă
un stil de viață după standardele lor. De multe ori se dovedește că
în spatele ușilor închise trăiesc în dependențe necontrolate.
10. Utilizează exclusivitatea și recompensele pentru loialitate.
Adepții apropiați de un astfel de lider se simt ca niște insideri
norocoși. Toți ceilalți sunt pe dinafară, deși de multe ori tânjesc
să fie în acel cerc interior. Dacă cineva din cercul interior
vorbește despre abuzuri, lipsuri de caracter, acte ilegale sau alte
nereguli, acel insider este imediat considerat un outsider (din
afară). Teama de a-și pierde statutul special îi împiedică adesea
pe cei din interior să vorbească despre problemele care le văd.

Sunt sigur că ar mai fi și alte trăsături dar, privind din exterior,

acestea rezonează cel mai mult. Rezonează vreuna dintre aceste
trăsături cu tine sau cu contextul în care îți desfășori viața spirituală?

220
 TREZIREA DIN ABUZ

Mai ai de adăugat? Ești liber să o faci. Speranța mea este că, scriind
public despre aceste excese, putem începe să dialogăm deschis despre
această problemă foarte reală. Ascunzându-le sau pretinzând că ele nu
există, pur și simplu adaugă mai multă confuzie și furie celor care au
trecut prin trauma abuzului spiritual.

ABUZUL SPIRITUAL DE MULTE ORI PROVINE DINTR-O

CULTURĂ CREȘTINĂ DE TIP ”CELEBRITY”

Având în vedere aceste trăsături, m-am întrebat: de unde vine

asta? În afară de păcătoșenia inimii umane mai este ceva care
generează abuzul spiritual. Ca slujitor am acumulat un pic de
experiență în a observa de-a lungul a peste 31 de ani de slujire cum s-a
tras cortina peste anumiți slujitori si biserici care au abuzat. Fie că acei
slujitori au sfârșit-o trist, fie acele biserici s-au închis în cele din urmă.
Bănuiala mea este că slujitorii implicați în abuzul de putere și abuzul
altora provin oarecum din foamea de celebritate inspirată din cultura
zilelor noastre. Da, din nefericire, chiar și în biserică indiferent de
denominațiune s-a strecurat acest virus.

L-am admirat întotdeauna pe Randy Alcorn pentru smerenia și

devotamentul său față de împărăția lui Dumnezeu, i-am apreciat
cuvintele, mai ales atunci când a afirmat că „Cel mai mare pericol al
notorietății este că începi să te gândești doar la tine. Oamenii există
apoi pentru a vă sluji. Acesta este exact opusul mentalității de
slujitor. Isus a venit să slujească, nu să fie slujit”. Randy Alcorn a
exemplificat bunătatea și a demonstrat în viața lui ce înseamnă să
trăiești ca slujitor al altora. El a vorbit deseori despre faptul că liderii
care cer un tratament special trăiesc deseori nesăbuit, își reduc la
tăcere criticii demonizându-i și se înconjoară de oameni care doar le
cântă laudele. Împărăția lui Dumnezeu începe să semene mult cu o
împărăție personală, cu un imperiu pentru un singur conducător, cu un
cult al personalității care există pentru a duce mai departe agenda

221
 VASILE EMIL BÎRLEA

unuia. Și uneori aceste structuri își asupresc adepții. Este un

avertisment pe care trebuie să-l luăm cu toții în seamă. Indiferent de
sfera noastră confesională sau de cât de mare este comunitatea
noastră, niciunul nu este imun la mândrie. În timp ce încercăm să-i
convingem pe ceilalți că totul este despre lucrarea lui Dumnezeu,
facem tot ce ne stă în putință pentru a construi acel imperiu al nostru,
uitând de natura slujitoare a lui Isus. Cerem să fim serviți în loc să
alegem să ne coborâm și să slujim altora. Această abordare este
greșită și nebiblică. Cand lui Randy Alcorn i s-a cerut să plătească
suma de 8 milioane de dolari ca amendă pentru că a oprit efectuarea
unui număr mare de avorturi prin consilierea acelor femei, acesta a
refuzat dar, în schimb, a donat aceeași sumă de bani pentru slujiri
misionare în întreaga lume. Procesul acestui pastor integru a devenit
celebru în întreaga Americă însă el a știut cum să atragă atenția nu
asupra sa, ci asupra lui Dumnezeu care iubește viața. Sunt situații de
viață care te pot pune într-o lumina defavorabilă sau se pot transforma
în cazuri celebre, însă totul depinde de ce motivații sunt în interiorul
celui care trece prin acestea. Ca unul care a trăit 45 de ani în Romania
și 7 ani în America am observat cultura „celebrității” în zona
bisericească. În diferite circumstanțe unii au fost ridicați de Dumnezeu
supranatural însă, datorită lipsei de echilibru spiritual interior și de
smerenie, aceștia au iubit celebritatea mai mult decât pe Acela care i-a
ridicat. Sunt multe exemple în Biblie în acest sens. Acest fenomen
este în egală măsură întâlnit și în zilele noastre atât în Est, cât și in
Vest, deoarece este din duhul lumii. Suntem într-o cultură bazată pe
putere și faimă. Dorința de a fi un cântăreț, predicator sau misionar
celebru este o ispită pentru unii. Pe de altă parte, generația aceasta se
înghesuie la acești așa ziși „guru”, așteptând ca rugăciunile lor să fie
mai ascultate decât ale noastre, deoarece ei sunt „celebri”. Cântecele
lor sau interpretarea acestora o consideră mai valoroasă decât esența
închinării. Mulți naivi se agață de orice promisiune făcută de aceste
celebrități din zona religioasă, fie ea și falsă, și astfel imperceptibil
contribuim la această cultură a celebrității, hrănind-o inconștient. Și cu
tristețe o spun că am înlocuit, uneori, creșterea spirituală cu
dependența de cineva sau ne este indusă ideea că aceasta este posibilă

222
 TREZIREA DIN ABUZ

doar prin urmarea unui program de creștere. Este mai ușor să urmezi
un sistem pas cu pas decât să faci munca grea, dar plăcută, de a-L
urma pe Hristos zi de zi.

Dar cum rămâne cu impactul asupra împărăției lui Dumnezeu?

Cum ar fi ca oamenii celebri să-L întâlnească pe Isus, folosind
platforma lor gigantică pentru a-i aduce pe oameni lui Isus? Deși nu
este în mod inerent greșit să ai faimă sau să ai mii de adepți, este
greșit să credem că numai oamenii celebri îl pot face cunoscut pe Isus.
De fapt chiar nu este așa, deoarece Domnul Isus nu mai are loc lângă
aceste ”celebrități”... Împărăția lui Dumnezeu este cu susul în jos în
unele contexte. Isus, și în acest sens, ne-a oferit modelul de urmat. El
s-a golit de ”celebritate”, de slava cerească și a coborât în lumea
noastră de jos. El a părăsit slava cerului pentru a sta pe acest pământ
prăfuit. El S-a umilit total (deși este totul) pentru a ne salva, iar
împărăția Sa nu s-a inaugurat prin preoți, predicatori, slujitori,
vorbitori iscusiți sau cântăreți. Nu, ci El a început totul și deseori își
continuă lucrarea Sa cu bărbați și femei obișnuiți care ascultă de El. El
nu avea unde să-Și așeze capul, în timp ce unii slujitori nu acceptă
cazări cu mai puțin de 4 stele. Mă opresc aici, deoarece în timp ce
scriu aceste rânduri îmi vin în minte atâtea exemple și slujitori pe care
i-am întâlnit și care aveau pretenții la cazări și onorarii uriașe, dar
viața lor spirituală era la un nivel foarte slab, palid și fără putere
spirituală. Putem avea opinii și păreri despre cum trebuie să fie un
slujitor al lui Dumnezeu, vreau să las însă aceasta pe seama Celui care
va judeca într-o zi orice cuvânt, gând sau faptă a noastră, a fiecăruia,
și va scoate la lumina motivațiile inimii.

Isus ridică oameni simpli ca tine și ca mine tocmai pentru a arăta

lumii că El este uimitor, că de fapt El nu are nevoie de celebrități
pentru a-Și face lucrarea. Gândiți-vă la cuvintele înțelepte ale
apostolului Pavel (care cu siguranță a avut faimă în vremea lui):

„De pildă, fraților, uitați-vă la voi, care ați fost chemați: printre
voi nu sunt mulți înțelepți în felul lumii, nici mulți puternici, nici mulți

223
 VASILE EMIL BÎRLEA

de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să

facă de rușine pe cele înțelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale
lumii, ca să facă de rușine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile
josnice ale lumii şi lucrurile disprețuite, ba încă lucrurile care nu
sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt, pentru ca nimeni să nu se
laude înaintea lui Dumnezeu. Şi voi, prin El, sunteți în Hristos Isus. El
a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune, neprihănire, sfințire
şi răscumpărare, pentru ca, după cum este scris: ‘Cine se laudă să se
laude în Domnul.’” (1 Corinteni 1:26-31).

Idolatria este greșită, chiar dacă obiectul idolatriei noastre este un

alt creștin, un cântăreț sau o confesiune religioasă. Ar trebui să ne
onorăm conducătorii? Desigur. Dar nu trebuie să-i ridicăm pe un
piedestal, să ne închinăm lor sau să-i credem perfecți. Acest lucru le
face un mare deserviciu. Cântărețul și compozitorul Michael Card a
scris acest lucru în cartea sa, „Scribbling in the Sand”: „Nu înceta
niciodată să te rogi să nu devii vedetă sau celebritate.”

Este timpul să ne întoarcem să lăudăm oamenii obișnuiți, demni,

care slujesc nevăzuți. Când facem acest lucru, dăm o lovitură de
moarte slujirilor abuzive din punct de vedere spiritual și ne protejăm
inimile.

Uneori mă gândesc la sfârșitul vremurilor, la ziua judecății, la

lungul șir de credincioși care așteaptă intrarea în răsplata lor veșnică.
Și cred că voi fi surprins de cine va fi primul și cine va fi ultimul.
Oamenii fără faimă pot fi cei mai bogați pe străzile de aur ale
Ierusalimului ceresc iar cei care au căutat recunoașterea aici și-au lăsat
răsplata pe țărmurile pământului. Sper și mă rog să nu fiu cel din
urmă.

224
 TREZIREA DIN ABUZ

16

CONCLUZII FINALE

Sunt conștient de faptul că ceea ce o persoană numește „abuz

spiritual” la o altă persoană nu poate fi mai mult decât un dezacord.
Acest lucru nu trebuie sa minimizeze cazurile reale, ci este nevoie de a
recunoaște că diagnosticul necesită discernământ și cunoașterea unor
fapte suficient de detailate. Cărți care abordează aceste teme legate de
evadarea din labirintul abuzului spiritual ar trebui să fie pe raftul
fiecărui pastor și la dispoziție atât pentru bătrâni, lideri, cât și pentru
întreaga congregație.

Abuzul spiritual funcționează în ambele sensuri: congregațiile pot

abuza de pastori, iar pastorii pot abuza de congregații. Chiar si
enoriașii se pot abuza unul de celălalt. Abuzul spiritual este o formă
de abuz emoțional și psihologic care se caracterizează printr-un model

225
 VASILE EMIL BÎRLEA

sistematic de comportament coercitiv și de control într-un context

religios.

Abuzul spiritual poate avea un impact profund dăunător asupra

celor care îl experimentează iar recuperarea acestora, în cele mai
multe situații, nu este un proces simplu.

Abuzul spiritual din mediile religioase poate include:

• manipularea și exploatarea
• responsabilitatea forțată
• cenzurarea procesului decizional
• cerințele privind secretul și tăcerea
• constrângerea de a se conforma, (interzicerea de a pune
întrebări)
• controlul prin utilizarea textelor sau învățăturilor sacre,
• cerința de ascultare radicală față de agresor (liderul
spiritual)
• sugestia că agresorul are o poziție "divină"
incontestabilă,
• izolarea ca mijloc de pedeapsă și
• superioritatea și elitismul.

Cei care au ajuns la finalul acestei cărți și au parcurs în mod

serios toate capitolele vor deveni conștienți de faptul că mulți dintre
cei abuzați vor avea nevoie de un prieten înțelept, cu discernământ,
pentru a fi ajutați să vadă că se află într-o situație abuzivă din punct de
vedere spiritual și mulți vor trebui să petreacă timp cu un consilier.
În aproape fiecare capitol am strecurat în mod subtil și
confidențial povești triste și reale despre abuzul spiritual tocmai
pentru a ajuta la identificarea metodologiilor de manipulare pe care le
folosesc unii lideri toxici. Poate că ai și tu o poveste de spus.
Pe scurt, abuzul spiritual este o problemă complexă a bisericii.
Au existat o serie de factori care au fost prezentați pentru a ajuta
oamenii să înțeleagă ce este abuzul spiritual și ce nu. Doar pe măsură

226
 TREZIREA DIN ABUZ

ce tot mai mulți oameni înțeleg ce este abuzul spiritual și ce nu este

poate exista o armată de oameni care sunt capabili să ajute la
clarificarea multora dintre aspectele confuze care se interconectează
cu această problemă. Creșterea gradului de conștientizare cu privire la
abuzul spiritual și informarea adecvată a oamenilor vor aduce
beneficii întregii biserici deoarece doar cunoașterea a ceea ce este
abuzul spiritual poate fi o contribuție sănătoasă la găsirea de soluții la
această problemă complexă a bisericii.

227
 VASILE EMIL BÎRLEA

BIBLIOGRAFIE

Derek Prince „Binecuvântare sau blestem” - Editura Neemia, 2010.

Winston T. Smith https://consilierebiblica.ro/dihotomie-sau-trihotomie/ -

Autor al cărții „Căsătoria contează: Transformare extraordinară prin momente
obișnuite”, co-autor al cărții „Untangling Emotions”.

Tim Leedom „Your Church Doesn't Want You To Read” - 2014.

Glenn Schiraldi „The Post-Traumatic Stress Disorder” - 2016.

Sorin Săndulache „Consiliere şi psihoterapie pastorală” - Oradea, Editura

Casa Cărţii.

Joseph Burgo PhD „Why Do I Do That?: Psychological Defense Mechanisms

and the Hidden Ways They Shape Our Lives”

Tim Clinton, Joshua Straub „God Attachment: Why You Believe, Act, and
Feel the Way You Do About God” - 2014.

David John Hay „No one's Perfect: When the abused becomes the abuser.” -
2018.

Abuzul de putere | Codul Penal https://lege5.ro/Gratuit/heztqnzu/abuzul-de-

putere-codul-penal?dp=giydcmrrge2tm

O.C.D.L. Oficiul Creștin pentru Drepturi și libertăți // https://www.ocdl.ro/.

David Johnson, Jeff VanVonderen „Subtle Power of Spiritual Abuse” - 2005.

Kendra Fletcher „Leaving legalism – Learning to love God , Others and

Yourself again” - 2018.

Stephen Arterburn, Jak Felton „Toxic faith – Experiencing Healing Over

Painful Spiritual Abuse” - 2011.

Vasile Emil Bîrlea „Dacă ne mărturisim păcatele” - Editura Letras, 2020.

228
 TREZIREA DIN ABUZ

Irina Holdevici, Barbara Crăciun „Psihoterapia tulburărilor emoţionale”.

Michael Card „O piatră fragilă – viața emoțională a lui Simmon Petru” -

Editura Cartea Cărții, 2006.

BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ DE AUTOR

Timothy S. Lane, Paul David Tripp „Cum se schimbă oamenii”

Gabor Maté Mitul normalității. „Trauma, boala și vindecarea

într-o cultură toxică”

Viktor E. Frankl „Dumnezeul neștiut. Psihoterapie și religie”

Gary Thomas „Când să întorci spatele și să pleci. Cum să te eliberezi

de oamenii toxici”

Larry Yeagley „Durerea din inimă și tratarea ei. Împăcarea cu pierderea”

Paul si Liz Griffin „Abuzul. Speranță și vindecare pentru cei abuzați.”

Seria Adevăr și libertate

Joseph Paluszak „Conspirația tăcerii. Un manual despre abuzul sexual,

violența domestică și la întâlniri”

229