la fel ca în noaptea în care am auzit inima crăpându-mi în piept – sunetul inimiii mele când crăpa înfundat ca sunetul supei strecurate prin sită ca atunci când m-au aruncat pe masa de naștere sonda, perfuzia și tensiometru au fost florile mele atunci am învățat ce înseamnă să stai cuminte să-ți arcuiești spatele – acul în coloană am așteptat picioarele să-mi amorțească atunci am învățat ce înseamnă să nu mai simți nimic de la jumătate în jos
apoi am învățat să primesc dezamăgirea cu brațele deschise
o injecție pentru fiecare gând când aveam figura pe care citeai acele pasaje despre până aici ne-a fost am învățat să nu mai simt nimic numai așa am putut înainta prin casele altora și a fost vai de mine când nu știam ce înseamnă să te facă cineva de râsul lumii – a trebuit să învăț și asta să privesc alte femei, nu ca pe rivale, ci ca pe niște victime așa cum eram eu și să le ajut să iasă de acolo să le spun – bărbatul pe care îl am eu nu e bun nu va fi bun nici cu tine am învățat să le consolez, să le dau apă, mâncare și adăpost să le dau bărbatul meu pentru nopți și zile
mi-am scuipat sufletul din mine în chiuvetă într-o dimineață
am luat-o de la capăt cu soarele pe cer cu sufletul scuipat în afara mea curățat de tot l-am curățat de tot din corp ca pe un virus mi-am așezat pălăria colorată și am plecat la mare am dansat, m-am tuns, mi-am vopsit părul
am lăsat în urmă arcurile din pat tocite de femei confuze
frumoase și neiubite, brunete, roșcate, blonde slabe, corpolente, dansatoare, afaceriste femei frumoase care-ți iau mințile și-ți duc aripile spre cer am luat-o de la capăt cu soarele meu și am lăsat în urmă în grădina ta flori pe care le va culege cea care va spera la ce am sperat și eu
sunt lucruri pe care nu le voi schimba
azi nu mai privesc în direcția din care am venit ci numai înainte și văd Antalya, șezlong, plajă, căldură, văd libertate, fresh de portocale