Curs Design Ind II

Elemente fundamentale privind structura tricoturilor din
bătătură
Tricoturile din bătătură sunt materiale textile obținute prin buclarea mecanică a firelor prin
tricotare, succesiv pe direcție orizontală, așa cum este ilustrat în Fig. 1. Desenul din Fig. 1
ilustrează buclarea unui singur fir și este scos din contextul întregii structuri a tricotului. Fiecare
buclă formată se leagă de o buclă precedentă și apoi de una ulterioară pe direcție verticală
Fig. 1. Buclarea firului prin operația de tricotare
Elementul de bază al tricoturilor îl reprezintă ochiul de tricot, generat de o buclă nou formată
legată de ochiul precedent format pe direcție verticală.
Un ochi de tricot este alcătuit din următoarele elemente constituente (Fig. 2):
• buclă de ac 23 - este acea zonă din ochi care, la formarea acestuia intră în contact direct
cu acul. Bucla de ac se consideră a avea dispunere circulară (semicerc)
• flancuri 12 și 34- sunt acele segmente de fir care leagă buclele de ac și de platină.
Flancurile se consideră a fi segmente drepte. Bucla de ac și flancurile formează corpul
ochiului.
• buclă de platină 45 - este acel segment care leagă corpurile a două ochiuri succesiv
formate
2 Elemente fundamentale privind structura tricoturilor din bătătură
Fig. 2. Elementele constituente ale unui ochi de tricot
După modul cum se leagă ochiul precedent de cel nou format, pot exista două tipuri de ochiuri,
diferențiate de poziția de prim plan a elementelor constituente:
• ochi cu aspect față - are în prim plan flancurile ochiului nou format (Fig. 3.a)
• ochi aspect spate - are în prim plan bucla de ac a ochiului anterior și buclele de platină ale
ochiului nou format (Fig. 3b)
a) ochi față b) ochi spate

Fig. 3. Ochi aspect față și spate - elemente constituente de prim plan
Ochiurile față și spate sunt „cărămizile” structurii tricoturilor din bătătură, orice legătură fiind
construită din astfel de ochiuri. Aspectul ochiurilor poate fi legat și de tehnologie: ochiurile față
sunt întotdeauna pe fontura față, în timp ce ochiurile spate sunt produse pe fontura spate.
Din punct de vedere practic, aspectul ochiurilor se identifică astfel:
• tricotul are un aspect de brăduleț în cazul ochiurilor față, datorită flancurilor dispuse în V
• tricotul are un aspect șerpuit pe direcție orizontală, datorită buclelor de ac și de platină
Elemente fundamentale privind structura tricoturilor din bătătură 3
Aspect față
Aspect spate
Fig. 4. Identificarea aspectului ochiurilor
Într-un tricot, ochiurile se dispun pe orizontală și pe verticală. Succesiunea ochiurilor pe direcție

orizontală se numește un rând de ochiuri, în timp ce succesiunea pe direcție verticală a ochiurilor
se numește șir. Din punct de vedere tehnologic, un rând de ochiuri este obținut la un sistem de
tricotare, prin depunerea firului succesiv pe ace și formarea ochiurilor într-o singură etapă. Un șir
de ochiuri este creat de un ac, care formează ochi în fiecare rând. Într-un rând, ochiurile sunt
formate din același fir (excepție legătura interlock), ceea ce presupune continuitatea firului.
Fig. 5. Definirea rândului și a șirului de ochiuri

O clasificare a tricoturilor din bătătură din punct de vedere structural este prezentată în Fig. 6. În
această clasificare tricoturilor sunt împărțite funcție de legătura folosită (tricoturi fără desene) și
de desenul folosit. Această clasificare ilustrează practic cele două elemente importante din
structura unui tricot: ce legătură și ce desen se utilizează.
Fig. 6. Clasificarea tricoturilor din bătătură
Desenul reprezintă o modificare adusă caracterului de normalitate a ochiului de tricot așa cum a
fost descrisă până acum. Această modificare poate fi făcută:
• la nivelul firelor → desene de culoare
• la nivelul geometriei ochiului → desene de legătură
• la nivelul firelor și al geometriei ochiului → desene combinate
Clasificarea desenelor realizate pe mașini rectilinii de tricotat este ilustrată în Fig. 7.
Fig. 7. Clasificarea desenelor specifice tricoturilor din bătătură (produse pe mașini rectilinii de tricotat)
Metode de reprezentare a structurii tricoturilor din bătătură

Reprezentarea tricoturilor din bătătură se poate face prin 3 metode:
1. Reprezentarea structurală (reală și teoretică), care este metoda cea mai completă de
reprezentare. Metoda prezintă geometria dispunerii firelor în structură și se bazează pe
ipoteze simplificatoare, cum ar fi de exemplu asimilarea flancurilor cu segmente drepte și

a buclelor cu semicercuri.
2. Reprezentarea cu semne convenționale, în care elementele de structură (ochiuri față și
spate, bucle netransformate în ochi, ochiuri reținute, flotări, etc.) sunt reprezentate cu
ajutorul unui simbol. Sistemul de coduri este diferit în fiecare țară (standarde de
reprezentare). În standardul românsec, semnul folosit pentru ochi față este un x, în timp
ce semnul pentru ochi spate este un cerc. Introducerea sistemelor CAD pentru
programarea mașinilor de tricotat a determinat necesitatea un icon în cazul software-lor
specializate în programarea tricoturilor).
3. Reprezentarea în secțiunea rândului de ochiuri, care este reprezentarea cea mai larg
folosită, ilustrează poziția firelor pe acele mașinii de tricotat, la terminarea unui rând de
ochiuri. Reprezentarea în secțiunea rândului de ochiuri depinde de tipul mașinii folosite:
cu o singură fontură sau cu două fonturi, precum și de poziția relativă a acelor din fontura
față și spate. Pentru o explicitare a celor trei posibilități de reprezentare a acelor, vezi Fig.
4.
Legăturile tricoturilor din bătătură
Legăturile tricoturilor din bătătură se definesc ca modul particular de dispunere a ochiurilor cu

aspect față și spate pe direcția șirurilor și a rândurilor. Legăturile pot fi clasificate funcție de
modul în care formează ochiuri într-un rând (Fig. 1):
dacă o legătură permite formarea tuturor ochiurilor dintr-un rând, atunci legătura se
consideră legătură de bază
dacă pentru formarea unui rând de ochiuri sunt necesare două legături constituente,
atunci legătura se consideră legătură derivată.
Fig. 1. Clasificarea legăturilor tricoturilor
Legăturile de bază pot fi caracterizate prin modul în care aspectul ochiurilor variază pe direcția
rândului și a șirurilor. Modul particular de variație a aspectului ochiurilor pentru fiecare legătură
de bază este prezentat în Tabel 1.
Tabel I. Clasificarea legăturilor de bază ale tricoturilor din bătătură

Criteriu tehnologic Aspectul ochiurilor
Legătura Nr. de Direcţia Direcţia
Poziţia acelor Mod de obținere
fonturi rândurilor şirurilor
Tricotare succesivă pe
GLAT 1 Nu este cazul constant constant
acele în lucru din
2 Legăturile tricoturilor din bătătură
fontura activă
Poziţie Tricotare succesivă pe
intercalată sau acele din cele două
PATENT 2 variabil constant
unul în dreptul fonturi, conform
celuilalt selectării
Tricotare un număr
de rânduri pe acele
unei fonturi,
Poziţie unul în transferul ochiurilor
LINCS 2 constant variabil
dreptul celuilalt în fontura opusă şi
tricotarea unor
rânduri pe acele
acesteia
Tricotare pe acele
ambelor fonturi,
LINCS CU Poziţie unul în
2 urmat de transfer, variabil variabil
DESENE LINCS dreptul celuilalt
conform desenului (în
ambele sensuri)
Tricotarea a 2 legături
patent de același
Poziţie unul în raport în completare
INTERLOCK 2 variabil constant
dreptul celuilalt Șirurile față se dispun
în dreptul șirurilor
spate
1. Legătura glat (E: jersey/single jersey, D: recht-recht)

Legătura glat este cea mai simplă legătură a tricoturilor din bătătură și este produsă pe o
fontură. Din punct de vedere structural, legătura este caracterizată de constanța aspectului
ochiurilor pe cele două direcții (rând și șir). Cu alte cuvinte, tricotul glat are aspect față pe o
parte și aspect spate pe cealaltă față, așa cum se exemplifică în Fig. 2.
Legăturile tricoturilor din bătătură 3
Aspect față Aspect spate

Fig. 2. Tricot glat – aspectul pe cele două părți ale tricotului
Fig. 3. Reprezentarea tricotului glat, aspect față și spate
Observație: Reprezentarea tricoturilor glat în secțiunea rândului de ochiuri ridică problema

numărului de fonturi. Din punct de vedere structural, un tricot glat nu poate oferi informații
privitoare la numărul de fonturi existente în dotarea utilajului pe care respectivul tricot a fost
realizat. Din acest motiv, în lucrarea de laborator privitoare la metodele de reprezentare ale
tricoturilor din bătătură se prezintă toate posibilitățile de dispunere a acelor.
Aplicabilitatea tricoturilor cu evoluții glat este extrem de largă. Astfel de tricoturi se folosesc
pentru produse de îmbrăcăminte exterioară, pentru produse de lenjerie, ca material auxiliar în
produse de îmbrăcăminte din tricot, în aplicații medicale non-implnatabile, pentru articole
decorative, etc.
Tricoturile glat sunt caracterizate de următoarele proprietăți specifice:
Perfecta simetrie pe verticală a ochiurilor – din acest motiv nu se poate preciza care este
primul și care este ultimul rând în tricot.
Tendința sporită de deșirabilitate (distrugerea firului într-un ochi duce la distrugerea

ochiurilor pe direcția șirului, în limbaj popular „fuge ochiul”), cauzată tot de perfecta
simetrie a ochiurilor și de poziționarea ochiurilor într-un singur plan.
Rulabilitatea la margini a tricotului (Fig. 5) – este cauzată de simetria ochiurilor și se
manifestă prin rularea marginilor: spre partea de față pe direcția rândurilor și spre
partea de spate pe direcția șirurilor. Rulabilitatea poate fi un dezavantaj, în cazul
croirii/confecționării unor panouri glat, dar poate să apară în structura unui tricot ca
element de desen (după o aruncare în gol, pentru a obține un efect 3D, Fig. 6) sau ca
protecție după aruncarea în gol de pe o fontură (pentru protecție, rând de ochiuri largi).
Fig. 4. Exemplu de tricot cu un

Fig. 5. Rularea la margini a tricoturilor glat
șir deșirat
Fig. 6. Rularea la margini după aruncarea în gol – detaliu dintr-un desen
Elasticitate redusă pe cele două direcții – tricoturile sunt prin natura lor elastice, dar
tricoturile glat au cea scăzută elasticitate dintre toate legăturile, datorită faptului că sunt
produse pe o singură fontură
Grosime redusă – faptul că ochiurile sunt dispuse într-un singur plan (produse pe o
singură fontură)
Un caz particular al tricotului glat, dat de modul în care se lucrează pe mașină este glat tubular.
Glatul tubular (Fig. 7) se obține când se tricotează independent pe cele două fonturi, astfel încât
rezultă:
un tub (dacă pentru fontura față și fontura spate se folosește același conducător de fir)
două tricoturi separate (dacă pentru fontura față și fontura spate se folosesc doi
conducători de fir diferiți)
Fig. 7. Tricot glat tubular – reprezentare și aspectul rândului de ochiuri pe mașină
2. Legătura patent (E: rib, double jersey, D: recht-links)

Tricoturile patent sunt tricoturi la care aspectul ochiurilor variază pe direcția rândului și se
păstrează constant pe direcția șirurilor. Altfel spus, patent este o legătură la care se întâlnesc
șiruri de ochiuri cu aspect față și spate, alternând conform unui raport unic (o singură secvență
de alternare a șirurilor față și spate) sau multiplu (mai multe subrapoarte, care se pot repeta
sau nu). Clasificarea tricoturilor cu legătură se face în Fig. 8.
Din punct de vedere tehnologic, tricoturile patent se produc pe ambele fonturi, în care acele
lucrează conform unui raport, raport care depinde de poziția relativă a acelor în fontură:
• acele din fontura față și fontura spate sunt dispuse intercalat
• acele din fontura față și fontura spate sunt dispuse unul în dreptul celuilalt
Fig. 8. Clasificarea tricoturilor cu legătură patent conform raportului
Poziția relativă a acelor influențează și distanța dintre șirurile de ochiuri (pasul ochiului), așa
cum se poate observa și din Fig. 9, dar nu afectează dispunerea intercalată a șirurilor față și
spate (Fig. 10). În cazul legăturii patent cu raport unic, dacă un număr de șiruri față este urmat
de același număr de șiruri spate, raportul se numește regulat (Fig. 9).
a) Patent 1:1
b) Patent 2:2
Fig. 9. Tricot patent de raport regulat – pe ace intercalate și pe ace unul în dreptul celuilalt
Fig. 10. Dispunerea intercalată ochiurilor față și spate în două planuri la tricotul patent 1:1
Dacă numărul de șiruri față este diferit de numărul de șiruri spate, atunci legătura patent are un
raport neregulat, așa cum se exemplifică în Fig. 10.
a) Patent 2:1
b) Patent 4:2
Fig. 11. Tricot patent de raport neregulat – pe ace intercalate și pe ace unul în dreptul celuilalt
Un raport multiplu al legăturii patent presupune că există mai multe secvențe de alternare a
șirurilor față și spate (subrapoarte), așa cum se exemplifică în Fig. 12. Rapoartele amestecate se
folosesc pentru a crea efecte plise.
Fig. 12. Tricot patent de raport multiplu

Prezența mai multor rapoarte patent face ca structura să nu mai aibă un aspect uniform, așa
cum se ilustrează în Fig. 13.
Fig. 13. Aspectul neuniform al dispunerii șirurilor pentru un tricot patent cu raport multiplu
Tricoturile cu legătură patent sunt caracterizate de:

• ochiurile față și ochiurile spate se dispun în planuri distincte, determinate de faptul că
aceste legături sunt produse pe două fonturi.
• tendința șirurilor de pe aceeași parte să se atingă, ceea ce duce la tendința de acoperire
totală sau parțială a șirurilor cu aspect opus. Altfel spus, șirurile nu sunt toate evidente
în stare relaxată, cum este cazul la legătura glat. În cazul rapoartelor mici (1:1, 2:1 și
2:2), șirurile de pe o parte sunt tangente și acoperă șirurile de pe fontura opusă, astfel
încât, în stare relaxată, tricotul are aspect față pe ambele părți. Pentru a putea vizualiza
șirurile cu aspect opus, tricotul trebuie întins pe direcție orizontală (rândurilor). Fig. 14
exemplifică aspectul unui tricot patent 2:2 în stare liberă și în stare întinsă.
a) stare relaxată b) stare întinsă

Fig. 14. Tendința șirurilor cu același aspect de a se apropia (ex. tricot patent 2:2)
• elasticitate sporită pe direcția rândului de ochiuri - datorită tendinței de atingere a

șirurilor de același aspect, tricoturile patent sunt deosebit de elastice pe direcție
orizontală (direcția rândurilor). Din acest motiv, tricoturile patent se folosesc pentru
borduri, manșete și alte zone din produs care necesită o elasticitate ridicată.
efect plisée pe direcție verticală - tot tendința de atingere a șirurilor de același aspect
permite și generarea efectelui plisée, dimensiunea și aspectul acestui efect fiind
controlate prin raportul legăturii și desime. Efectul plisée se bazează pe faptul că șirurile
față și cele spate au o dispunere convexă, respectiv concavă. Această dispunere este
evidentă atunci când se analizează ultimul rând de ochiuri dintr-un tricot (Fig. 15).
Fig. 15. Dispunerea convexă, respectiv concavă a șirurilor cu aspect diferit - patent 3:5
• grosime mai mare - tricoturile patent au o grosime mai mare decât tricoturile glat,
deoarece ochiurile sunt dispuse în două planuri.
3. Legătura lincs (E: purl, D: links-links)

Tricoturile lincs sunt tricoturi la care se identifică rânduri de ochiuri cu aspect față și spate,
alternând conform unui raport regulat, neregulat sau amestecat. Legătura lincs poate fi
caracterizată similar legăturii patent, numai că variația aspectului se face pe direcția șirurilor.
Această variație a aspectului ochiurilor pe direcția șirurlui conduce la formarea ochiurilor lincs –
ochiuri care sunt urmate de un ochi de aspect opus, prezentate în Fig. 16.
Fig. 16. Ochiuri lincs

Din punct de vedere tehnologic, legătura lincs se realizează pe ambele fonturi ale mașinii, cu
mențiunea că în orice rând din raport lucrează o singură fontură. Totodată, trecerea ochiurilor
pe fontura opusă presupune transfer de ochiuri, ceea ce mărește timpul de producție. Fig. 16
prezintă un tricot cu legătura lincs 1:1, unde sunt evidențiate transferurile de pe o fontură pe
alta, după ce s-a produs fiecare rând.
Fig. 17. Tricot lincs 1:1
Tricoturile lincs sunt caracterizate de:

• tendința rândurilor de același aspect de a se atinge - din acest motiv rândurile lincs tind
să se strângă, iar pentru rapoartele mici (lincs 1:1, 2:1 și 2:2) aspectul tricotului lincs în
stare relaxată este de spate pentru ambele părți ale materialului. Pentru a vedea
rândurile față, tricotul trebuie întins pe direcție verticală (direcția șirurilor), așa cum se
exemplifică în Fig. 18.
a) stare relaxată b) stare întinsă

Fig. 18. Tricot lincs 2:2
• efect plisée pe direcție orizontală - tot tendința de atingere a rândurilor de același

aspect permite și generarea efectelui plisée, dimensiunea și aspectul acestui efect fiind
controlate prin raportul legăturii și desime.
Fig. 19. Dispunerea convexă, respectiv concavă a rândurilor cu aspect diferit în cazul legăturii lincs 4:4
• elasticitate sporită pe direcția șirului de ochiuri - similar tricoturilor patent, tricoturile

lincs prezintă o elasticitate sporită pe direcție verticală.
• grosime sporită a tricoturilor lincs, datorită dispunerii în două planuri a ochiurilor față și
spate.
Tricoturile lincs cu desene lincs sunt considerate un caz particular al legăturii lincs, caracterizate
de faptul că aspectul ochiurilor se schimbă pe ambele direcții. Din punct de vedere tehnologic,
modificarea aspectului pe direcția șirurilor necesită transfer cu selectare, având în vedere că nu
toate ochiurile trebuie transferate pe fontura opusă.
Cel mai simplu exemplu de lincs cu desene lincs este „bob de orez”, care prezintă mai multe
variante, exemplificat în Fig. 20. Aspectul ochiurilor se schimbă la fiecare două rânduri.
Fig. 20. Lincs cu desene lincs – variante de bob de orez
Poziționarea convexă și concavă a zonelor de ochiuri față și spate fac ca tricoturile lincs cu
desene lincs să prezinte efecte de relief pe suprafața tricotului, care accentuează desenul și îi
conferă o geometrie 3D, așa cum se poate vedea în Fig. 21.
Fig. 21. Lincs cu desene – efect de reliefare a suprafeței

4. Legătura interlock (E: interlock)

Această legătură este obținută prin combinarea a două legături patent de același raport, astfel
încât cele două legături constituente să formeze un rând de ochiuri. În cazul legăturii interlock,
acele din cele două fonturi lucrează unul în dreptul celuilalt, ceea ce face ca din fiecare pereche
de ace să poată lucra un singur ac.
O altă consecință a faptului că se folosesc două legături constituente este necesitatea de a lucra
cu două sisteme, pentru a depune cele două legături. Structural, depunerea succesivă a
ochiurilor celor două legături face ca între aceste ochiuri (din legăturile constituente în parte) să
existe un decalaj pe verticală de aproximativ jumătate de înălțime de ochi.
Notă: Ca regulă general valabilă, ochiurile realizate din același fir, de către același sistem se
dispun la același nivel pe orizontală (direcția rândurilor).
În plus, faptul că șirurile față și spate sunt poziționate unul în dreptul celuilalt face ca aspectul
tricoturilor interlock să fie față pentru ambele părți ale tricotului. Deși există reprezentare cu
semne conveționale, în cazul tricoturilor cu evoluții interlock se preferă reprezentarea în
secțiunea rândului de ochiuri și reprezentarea structurală
Cele mai des folosite tricoturi interlock au raportul 1:1 și 2:2, prezentate în Fig. 22 și 23, dar se
pot folosi orice rapoarte se dorește. Din aspectul ultimului rând de ochiuri se pot vedea cele
două legături constituente, evidențiate în reprezentarea structurală și în secțiunea rândului de
ochiuri prin culori diferite.
Fig. 22. Tricot interlock 1:1 – aspectul ultimului rând de ochiuri și reprezentare
Fig. 23. Tricot interlock 2:2 – aspectul ultimului rând de ochiuri și reprezentare
Tricoturile interlock sunt tricoturi cu o elasticitate mai redusă decât a tricoturilor patent, cele
două legături constituente limitându-și reciproc capacitatea de alungire. Grosimea tricoturilor
interlock este mai mare, datorită poziției suprapuse a perechilor de șiruri față și spate.
1 Tricoturi din bătătură cu desene de culoare
Tricoturi din bătătură cu desene de culoare
Un desen este obţinut prin modificarea caracterului de normalitate a ochiurilor de tricot.

Această modificare poate fi:
1. de culoare → desene de culoare
2. de evoluţie → desene de legătură
3. combinată, şi de culoare şi de evoluţie → desene combinate
Trebuie subliniat însă că, în cazul desenelor de legătură şi a desenelor combinate, în

structura unui tricot se întâlnesc evoluţii normale şi evoluţii modificate. În cazul structurilor
cu desene trebuie precizat atât raportul legăturii, cît şi raportul desenului, indiferent de tipul
acestuia.
Tricoturi din bătătură cu desene de culoare

Desenele de culoare se obţin prin modificarea caracteristicilor firelor folosite – culoare,
fineţe, natură, structură, caracteristici (luciu, transparenţă, pilozitate, etc.). Astfel de desene
sunt cunoscute sub denumirea generală de desene de culoare şi sunt extrem de folosite în
practică. Specific acestor tricoturi sunt evoluţiile (ochiurile de tricot) normale.
Clasificarea desenelor de culoare se face funcţie de modul de alimentare a firelor de culori
diferite, așa cum este prezentat în Figura 1.
Fig. 1. Clasificarea desenelor de culoare

Tricoturi din bătătură cu desene de culoare 2
1. Desene de culoare obţinute prin alimentarea succesivă a firelor de culori

diferite
Alimentarea succesivă a firelor de culori (caracteristici) diferite presupune tehnologic
folosirea unor conducători de fir diferiţi. Astfel de desene se întâlnesc sub formă de dungi –
transversale, longitudinale şi combinaţii. Pentru realizarea desenelor de culoare pot fi
folosite atât legăturile de bază (glat, patent, lincs, lincs cu desene), cît şi legătura interloc, ca
legătură derivată.
1.1. Tricoturi cu dungi transversale de culoare

Dungile transversale de culoare se obţin prin tricotarea de rânduri complete de culori
diferite. Se pot utiliza toate legăturile definite. Figura 1 se exemplifică un tricot glat cu dungi
transversale. Dimensiunile raportului de desen sunt:
legătură: b = 1 şi h = 1
desen : b = 1 şi h = 60
Dimensiunile desenului sunt date de legătură (lățimea desenului b = 1 este egală cu lățimea
legăturii glat) și de numărul de rânduri de culori diferite (înălțimea desenului este dată de
cele 3 dungi de culori diferite, fiecare avînd 20 de rânduri).
Figura 2. Tricot glat cu dungi transversale Figura 3. Tricot patent cu dungi transversale
În cazul legăturii interlock, pentru care fiecare rând este format în două etape, condiţia
necesară obţinerii de dungi transversale de culori diferite este ca ambele legături patent
contituente să fie format cu fire de culoare identică. Figura 4 ilustrează un tricot interloc 1:1
cu dungi transversale de culoare. Pentru a crea astfel de dungi, ambele legături constituente
dintr-un rând interlock au aceeași culoare.
Figura 4. Tricot interlock 1x1 cu dungi transversale de culoare
1.2. Tricoturi cu dungi longitudinale de culoare

Dungile longitudinale de culoare se definesc ca desen de culoare numai în cazul legăturilor
derivate. Acest lucru nu înseamnă că nu se pot folosi legăturile glat, patent, lincs pentru a
realiza tricoturi cu dungi longitudinale, dar desenele astfel obținute aparţin grupei desenelor
combinate, datorită modificărilor de evoluţie (desen de legătură) necesare producerii
ochiurilor de culori diferite dintr-un rând.
Lățimea dungilor de culoare depind de raportul folosit pentru legătura interlock. Astfel, în
cazul tricoturilor cu evoluție interlock 1x1, se obțin dungi longitudinale de 1 șir (Figura 5), în
timp ce pentru evoluțiile interlock 2x2, dungile longitudinale de culoare au o lățime de 2
șiruri (Figura 6).
Figura 5. Tricot interloc 1x1 cu dungi longitudinale

– reprezentare structurală şi aspectul real
Figura 6. Tricot interlock 2x2 cu dungi longitudinale de culoare –

aspectul ultimului rând de ochiuri și reprezentarea structurală
Notă: Nu trebuie uitat că ochiurile din acelaşi fir, realizate în aceeaşi etapă, sunt dispuse la
acelaşi nivel. Ca şi în cazul legăturilor derivate, mai multe etape de realizare a unui rând
determină decalarea pe verticală a ochiurilor.
Desenul de culoare poate diversificat prin utilizarea unor rapoarte diferite pentru evoluția
interlock, așa cum este exemplificat în Figura 7. Folosirea raportului multiplu crează în tricot
dungi transversale de diferite lățimi, ceea ce generează desenul ilustrat mai jos.
Figura 7. Tricot interlock cu raport multiplu (1:1)4:(2x2)4:(3:3)4:(4:4)4

2. Desene de culoare obţinute prin alimentarea simultană a firelor de culori

diferite
Alimentarea simultană a două fire de culori diferite presupune depunerea împreună a
acestora pe fiecare ac. Ochiurile astfel formate vor avea în componenţa lor două fire (așa
cum se exemplifică în Figura 8).
Figura 8. Aspectul ochiurilor formate din 2 fire (ultimul rând de ochiuri)
Reprezentările unui ochi prin cele trei metode, aspect faţă şi aspect spate, sunt arătate în
tabelul I. Poziţia firelor în ochi este suprapusă. Pentru a putea reprezenta ochiul din două fire
se face următoarea convenţie: firul aflat în plan secund (sub firul de prim plan) se va deplasa
spre stânga sau spre dreapta, pentru a putea fi reprezentat. La nivelul buclei de ac şi de
platină, acest fir se va desena întrerupt.
Tabelul I. Reprezentarea unui ochi realizat din două fire
Aspectul ochiului
faţă spate
Reprezentare structurală
Reprezentare în
secţiunea rândului
Reprezentare cu
semne convenţionale
Se pune problema poziţiei relative a celor două fire în cadrul ochiului. Aceasta este
determinată de poziţia celor două fire la depunerea pe limba acului. Firul care va fi depus
mai departe de capul acului (firul negru în exemplul din Figura 9) se va dispune pe partea de
față a ochiului, în timp ce firul care se depune mai aproape de capul acului va apărea în prim
plan pe partea de spate a ochiului.
Figura 9. Poziția firelor depuse simultan pe un ac
Dacă poziţia relativă nu poate fi controlată, atunci şi dispunerea firelor în cadrul ochiurilor va
fi aleatorie. Astfel de tricoturi, la care dispunerea firelor în ochiuri este întâmplătoare, se
numesc tricoturi melanj (termenul vine din franceză melanje = amestec). Figura 10 prezintă
un tricot patent 3:1 melanj, în timp ce Figura 10 ilustrează aspectul unui tricot melanj în
structură patent 1x1.
Figura 10. Tricot patent 3:1 melanj
Figura 11. Aspectul unui tricot patent 1x1 melanj

Dacă însă depunerea firelor se face controlat, atunci poziţia lor relativă în cadrul ochiului va
fi constantă. Unul din fire va apare mereu în prim plan pe partea de faţă a ochiului şi celălalt
pe partea de spate. Aceste tricoturi sunt cunoscute sub numele de tricoturi vanisate. Firul
de prim plan pe partea de faţă se numeşte fir de vanisare, în timp ce firul care apare pe
partea de spate este firul de fond.
Figura 12 prezintă un tricot glat vanisat. Datorită faptului că este un tricot la care aspectul
ochiurilor este constant pe ambele direcţii, tricotul este caracterizat de faptul că cele două
părţi au culori distincte: culoarea firului de vanisare pe faţă şi culoarea de fond pe spate.
Aspectul real al tricotului este exemplificat în Figura 12.
Figura 12. Tricot glat vanisat – reprezentare cu semne convenţionale şi structurală

Figura 13. Tricot glat vanisat, aspectul tricotului
Dacă în cazul legăturii glat, tricotul prezintă o culoare pe partea de față și cealaltă culoare pe
partea de spate, în cazul celorlalte legături cu desene prin vanisare se obțin efecte de culoare
de tip dungi transversale (legături lincs), longitudinale (legături patent, Figura 14) sau efecte
în care cele două culori formează un desen (lincs cu desene, Figura 15).
Figura 14. Efecte de dungi transversale obținute prin vanisarea unui tricot patent 2x2
Figura 15. Tricot vanisat în structură lincs cu desene, cu zone de culoare cu geometrie
dreptunghiulară
Utilizarea vanisării devine astfel un mod eficient de a crea desene de culoare mai complexe,
așa cum se exemplifică în Figura 16. Utilizarea unor zone cu evoluții glat, respectiv patent și
lincs de diferite rapoarte va crea efecte de dungi longitudinale și transversale de diferite
lățimi, care se vor îmbina în suprafața tricotului.
Figura 16. Crearea unui desen de culoare complex Figura 17. Exemplu de produs cu efecte de
folosind un tricot vanisat modularizat, cu evoluție culoare create folosind o evoluție patent
glat, patent de diferite rapoarte și lincs vanisat (și ochiuri transferate)
Tricoturi din bătătură cu ochiuri reţinute
Desenele de legătură sunt caracterizate de prezenţa în structură, pe lângă a evoluţiilor normale,

a evoluţiilor cu geometrie modificată, care au o geometrie diferită faţă de cea a ochiurilor de
tricot considerate normale.
Funcţie de tipul modificării, desenele de legătură includ:
Figura 1. Clasificarea desenelor de legătură

2 Tricoturi din bătătură cu ochiuri reţinute
Tricoturi din bătătură cu ochiuri reţinute

Ochiurile reţinute sunt ochiuri a căror buclă de ac este dispusă la un nivel superior celui la care
se află buclele de ac ale ochiurilor normale.
Din punct de vedere tehnologic, ochiurile reţinute se obţin prin menţinerea acestora pe ace cel
puţin încă un ciclu de tricotare, fără depunere de fir. Reţinerea pe ac a unui ochi determină
alungirea acestuia, în limitele dictate de dimensiunile ochiului normal, tipul structurii folosite şi
natura firului. Se observă deci că un ochi reţinut se obţine în două etape:
• prima etapă constă în depunerea ochiului
• a doua etapă, de cel puţin un ciclu de tricotare, în care se realizează reţinerea sa. Practic
ochiul nu este descărcat în ciclul imediat următor formării sale.
Pentru a putea defini un ochi reţinut trebuie cunoscut indicele de reţinere iOR al acestuia, adică
numărul de cicli de tricotare în care ochiul este reţinut pe ac, fără a fi descărcat.
Trebuie subliniat din nou că un tricot cu ochiuri reţinute are în structura sa şi evoluţii normale.
Reprezentarea unui ochi reţinut prin cele trei metode este prezentată în tabelul I. În general, se
asociază ochiul reţinut cu flotarea, ceea ce trebuie subliniat nu este posibil decât în evoluţie glat
sau în alte evoluţii, care însă conţin zone de glat.
Tabelul I. Ochiuri reţinute – reprezentare prin cele 3 metode
Aspect faţă Aspect spate
Reprezentare
structurală
Tricoturi din bătătură cu ochiuri reţinute 3
Reprezentare cu
semne
convenţionale
Reprezentare în
de ochiuri
O caracterizare a tricoturilor cu ochiuri reţinute necesită folosirea a mai multor criterii:

• structura. Criteriul structural se referă la tipul evoluţiei folosite pentru realizarea tricotului.
Pentru producerea structurilor cu ochiuri reţinute se poate utiliza orice legătură, glat,
patent, lincs, interlock, având orice raport.
• indicele de reţinere. Indicele de reţinere al unui ochi reţinut poate fi mic (i = 1 sau 2) sau
mare (i ≥ 3). În cazul ochiurilor reţinute cu indici mari de reţinere apar particularităţi de
dispunere a ochiurilor legate de limitările de alungire. Aceste particularităţi vor fi discutate
ulterior, în cazul unui exemplu concret (val la 4 rânduri).
• modul de dispunere a ochiurilor reţinute în structură. În cadrul raportului de desen,
ochiurile reţinute pot fi dispuse uniform sau neuniform. Neuniformitatea dispunerii depinde
de inconstanţa indicelui de reţinere al ochiurilor reţinute din raportul de desen şi a
dispunerii acestora pe direcţia şirurilor.
Specificități ale tricoturilor cu ochiuri reținute

a) Asocierea ochiurilor reținute cu flotările
Flotarea reprezintă acel segment de fir care leagă două ochiuri din şiruri nevecine, aşa cum se
exemplifică în Figura 2. Amplitudinea flotării, notată a, este dată de numărul de şiruri pe care
aceasta le traversează.
Flotările se depun între cele două fonturi, și în consecință apar în prim plan pe spate în raport
cu ochiurile spate și în plan secund în raport cu ochiurile față, așa cum este prezentat în Figura
2. Astfel de evoluţii modificate sunt asociate cu ochiurile glat (nu neapărat într-un tricot glat,
poate fi și o zonă glat dintr-un tricot cu altă legătură), când menţinerea acului la staţionare
implică trecerea conducătorului la următorul ac în lucru pe aceeaşi fontură. Dacă ochiurile sunt
de alt tip decât glat, atunci flotarea nu mai apare, deoarece conducătorul depune fir pe acele
din fontura opusă.

Figura 2. Poziționarea unei flotări în raport cu șirurile pe care traversează
Flotările sunt ușor de vizualizat în tricoturi/zone glat, unde pe partea de spate se identifică ca
segmente cu dispunere orizontală, așa cum se exemplifică în Figura 3. Trebuie însă subliniat că
flotările sunt evoluții care pot să apară și în alte tipuri de structuri, nu numai ochiuri reținute.
Figura 3. Aspectul flotărilor pe partea de spate a unui tricot glat cu ochiuri reținute
b) Formarea efectului de val

Efectul de val este specific ochiurilor reținute de indice mare.
Suplimentul de fir necesar alungirii ochiurilor se obține prin migrarea de fir din ochiurile vecine
celui reținut. Când migrarea nu mai este posibilă, firul se mai alungește datorită propriei
elasticități. Când și firul atinge momentul în care nu se mai poate alungi, ochiul reținut nu mai
poate crește în înălțime. Șirurile vecine acumulează ochiuri (normale), a căror înălțime sumată
depășește înălțimea ochiului reținut. Această situație este ilustrată schematic în Figura 4, în care
se compară înălțimea ochiului reținut cu cea a ochiurilor normale dintr-un șir vecin. Cele 5
ochiuri normale corespund: un ochi normal aparține rândului în care s-a format și ochiul reținut
și 4 ochiuri normale rândurilor în care s-a realizat reținerea.
Deoarece înălţimea ochiului reţinut este mai mică, ochiurile normale din şirurile vecine se vor
dispune în exteriorul tricotului, sub formând un contur poligonal. Se obţine astfel efectul de val.
Ochiul reținut este cel care rămâne în planul tricotului.
Figura 4. Dispunerea ochiurilor normale în exteriorul planului tricotului în cazul efectului de val
Deși este specific legăturii patent 1x1, efectul de val se poate obţine cu legături patent de alte
rapoarte, precum și în structură glat şi lincs. În aceste cazuri, dispunerea şirurilor vecine în
exteriorul tricotului formează nopeuri. Figura 5 prezintă aspectul unui tricot glat cu efect de val.
Efectul nu mai este realizat pe întreaga lățime a tricotului, fiind localizat pe un număr limitat de
șiruri (ace).
Figura 5. Tricot cu ochiuri reţinute de tip glat şi efect de val
3. Exemple reprezentative de tricoturi cu ochiuri reținute

În cele ce urmează se vor prezenta şi se vor comenta structuri cu ochiuri reţinute reprezentative
şi des folosite.
1. Tricot glat cu OR, i=1, distribuție uniformă

Acele din fontura activă lucrează alternativ în raport 1:1. Specific acestei structuri este faptul că
toate ochiurile sunt reținute, dar în tricot ochiurile nu au o înălțime mult mai mare decât cea
normală. În literatura de specialitate românească, această structură este denumită glat derivat.
Figura 6. Tricot glat cu ochiuri reținute, i=1, distribuție uniformă
2. Tricot glat cu ochiuri reținute, i=1, distribuție neuniformă

În acest exemplu distribuția ochiurilor nu mai este uniformă. Se tricotează un rând glat pe toate
acele (I), apoi se formează ochi pe un singur ac din 4 (II). La repetarea celor rândului în care se
face reținerea (IV), se schimbă acul pe care se lucrează. Se obține astfel o dispunere intercalată
a flotărilor care conferă un aspect uniform a părții de spate a tricotului. Acest raport de desen
necesită selectarea acelor.
Figura 7. Tricot glat cu ochiuri reţinute
3. Tricot patent 1x1 cu ochiuri reținute, i=1, distribuție uniformă pe o singură parte a tricotului
(val la 1 rând)
Acest tricot este extrem de folosit în practică. Denumirea sa comercială (val la un rând) este atât
de răspândită, încât structura este cunoscută numai sub această denumire.
Tricotul se caracterizează prin faptul că se produce un rând de patent 1x1, urmat de un rând de
glat pe una din fonturi (spate, în exemplu). În consecință, ochiurile de pe fontura care nu
produce rândul glat devin reținute. În acest caz, nu există flotări.
Tricotul prezintă o parte cu ochiuri normale, în timp ce cealaltă parte prezintă numai ochiuri
reținute (comparativ mai înalte decât ochiurile normale).
Figura 8. Tricot val la 1 rând – reprezentare și aspect pe mașină la terminarea ultimului rând din raport
Observaţie: Reprezentarea structurală ilustrată este teoretică. În consecinţă, şirurile de ochiuri

de aspect diferit nu sunt suprapuse, aşa cum se întâmplă în realitate. Flotarea care este sugerată
de desen nu există în tricot, fiind rezultatul convenţiei de a ignora suprapunerea şirurilor.
4. Tricot patent 1x1 cu ochiuri reținute, i=4, distribuție uniformă pe o singură parte a tricotului
(val la 4 rânduri) b=2, h=5
Acest tricot este similar tricotului val la un rând, dar după formarea rândului patent se
tricotează 4 rânduri glat.
Rândul patent poate fi urmat de câte rânduri glat permite mașina de tricotat (în general,
indicele nu depășește 6), dar de la 3 rânduri de glat efectul de val este deja evident. În imaginea
raportului de desen a;a cum este realizat pe mașină se pot observa ochiurile patent reținute
formate în primul rând din raport, precum și cele 4 rânduri de glat de pe fontura spate.
Figura 9. Tricot val la 4 rânduri – reprezentare, aspectul efectului de val în tricot și aspectul pe mașină la
terminarea ultimului rând din raport
5. Tricot patent 1x1 cu ochiuri reținute, i=1 (Milano Rib), b=2, h=3
Un alt tricot patent 1:1 cu ochiuri reţinute des folosit este Milano Rib, care se obţine alternând
un rând de patent cu un rănd de tubular, aşa cum se prezintă în figura 10.
Figura 10. Tricot Milano Rib
6. Tricot interlock 1x1 cu ochiuri reținute, i=1 (Punto di Roma), b=2, h=3
Dintre tricoturile cu ochiuri reţinute realizate cu legătura interlock, cel mai cunoscut este Punto
di Roma (Figura 8). Acesta are o schemă de tricotare similară tricotului Milano Rib – un rând de
interlock 1x1 este urmat de un rând de glat tubular.
Figura 11. Tricot Punto di Roma – reprezentare și aspectul rândului de ochiuri interlock (stânga)
și al rândului glat tubular (dreapta)
Tricoturi din bătătură cu ochiuri duble
Ochiurile duble sunt un ansamblu care include un ochi reţinut şi una sau mai multe bucle care
nu au fost transformate în ochi. Din punct de vedere tehnologic, ochiurile duble sunt obţinute în
două etape, ca şi în cazul ochiurilor reţinute:
• în etapa I se realizează ochiul (acul parcurge un ciclu complet de tricotare)
• în etapa II se acumulează una sau mai multe bucle netransformate în ochi. Acul se ridică
incomplet – până la poziţia de închidere neterminată, când ochiul vechi nu coboară de pe
limbă pe tija acului, are loc depunerea firului şi apoi la coborârea acului ochiul vechi se
alătură firului depus sub cârligul acului. Astfel, firul depus rămâne sub formă de buclă, iar
ochiul devine reţinut.
Reprezentarea ochiurilor duble prin cele trei metode este exemplificată în tabelul I. Chiar dacă
în reprezentarea cu semne convenţionale și în cea în secțiunea rândului de ochiuri nu apare
semnul pentru ochi reţinut, acesta se subînţelege.
Tabel I. Reprezentarea ochiurilor duble
Reprezentare
structurală
2 Tricoturi din bătătură cu ochiuri duble
Reprezentare cu
semne
convenţionale
Reprezentare în
Clasificarea tricoturilor cu ochiuri duble se face după următoarele criterii:

• Structura. Ca şi în cazul ochiurilor reţinute, pentru realizarea tricoturilor cu ochiuri duble se
pot folosi orice legătură, de bază sau derivată.
• Indicele ochiului dublu. Indicele ochiului dublu iOD reprezintă numărul de bucle
netransformate în ochi acumulate lângă ochiul reţinut. De remarcat că indicele are aceeaşi
notaţie (i) ca şi indicele ochiului reţinut, dar nu reprezintă acelaşi lucru. Şi în cazul ochiului
dublu un indice superior (i ≥ 3, chiar uneori i = 2), se modifică geometria dispunerii ochiurilor
din şirurile vecine ochiului dublu. Particularităţile de dispunere vor fi comentate ulterior, în
cadrul unui exemplu.
• Numărul de şiruri pe care se depun buclele netransformate în ochi. În cazul în care buclele
netransformate în ochi sunt depuse pe ace succesive, atunci ar trebui să se formeze două
bucle netransformate în ochi consecutive, aşa cum este arătat în figura 1.
• Modul de dispunere a ochiurilor duble în structură. În cadrul raportului de desen, ochiurile
duble pot fi dispuse uniform sau neuniform. Neuniformitatea dispunerii depinde de
inconstanţa indicelui ochiurilor duble din raportul de desen, a numărului de şiruri pe care
sunt depuse buclele netransformate în ochi şi a dispunerii acestora pe direcţia şirurilor.
Tricoturi din bătătură cu ochiuri duble 3
Figura 1. Formarea unui ochi dublu de 2 şiruri
Situaţia prezentată în desenul din stânga nu poate fi reală deoarece firul dintre cele două ochiuri
nu are nici un punct de legătură. Tensiunea din fir îl determină să ocupe poziţia din a doua
figură. Astfel, ansambul format conţine două ochiuri reţinute şi o buclă netransformată în ochi
care se extinde pe două şiruri.
Exemplul din figura 2 prezintă un tricot patent 2:2 cu ochiuri duble de indice 2 şi de 2 şiruri,
cunoscut sub denumirea comercială de Thermal. În imaginea din dreapta se pot vizualiza buclele
netransformate în ochi depuse pe acele fonturii spate.
Figura 2. Tricot Thermal (patent 2x2 cu OD, 2 șiruri, i=2) și poziția buclelor de 2 șiruri pe ace la tricotare
Dacă indicele ochiului dublu este mai mare, apare aceeaşi problemă ca şi în cazul ochiurilor
reţinute. Figura 3 prezintă dispunerea ochiurilor normale pentru un tricot cu ochiuri duble.
Înălţimea ochiului dublu este mai mică decât suma ochiurilor normale din şirurile vecine.
Prezenţa buclelor netransformate în ochi împiedică însă efectul de val, menţinând ochiurile
normale din şirurile vecine în planul tricotului.
Şirurile vecine vor fi însă depărtate de şirul în care se află ochiul dublu, datorită prezenţei
buclelor netransformate în ochi.
Tensiunea creată de ochiul dublu nu a fost anulată de dispunerea spaţială a ochiurilor din
şirurile vecine şi se va manifesta asupra ochiul următor, pe care îl va alungi. Deşi are aspectul
unui ochi reţinut, acesta este un ochi normal. Buclele de platină corespunzătoare se vor alungi şi
ele şi se vor dispune înclinat.
Figura 3. Geometria dispunerii ochiurilor în cazul unui tricot cu ochiuri duble i = 2

Prezența ochiurilor duble în structura tricotului determină creșterea lățimii acestuia și a

voluminozității.
În cele ce urmează se vor prezenta tricoturi cu ochiuri duble (glat, patent, interloc) care sunt des
întâlnite în practică.
1. Tricot glat cu OD, i = 1, de 1 şir - Lacoste
Acest tricot este realizat în structură glat, formând ochiurile duble odată în șirurile impare, apoi
în șirurile pare. Raportul desenului este b=2 și h=4. Tricotul se realizează cel mai adesea pe
mașini circulare de tricotat și se folosește în general pentru îmbrăcăminte de vară casual și sport
- polo-uri și T-shirturi. Denumirea comercială (Lacoste) vine de la firma franceză cu același
nume, care a popularizat aceste tricoturi în produsele sale.
Figura 4. Tricot Lacoste
2. Tricot glat cu OD, i = 2, de 1 şir – Dublu Lacoste

Similar raportului de desen prezentat în exemplul precedent, în cazul tricotului Dublu Lacoste
ochiurile duble sunt formate alternativ în șirurile impare și apoi în șirurile pare. Diferența constă
în faptul că ochiurile duble au indice i=2. Dimensiunile raportului sunt b=2 și h=6. Prezența
ochiurilor duble în structura glat generează o ușoară reliefare a suprafeței, exemplificată în
Figura 5.
Figura 5. Tricot Dublu Lacoste
3. Tricot patent 1:1 cu OD, i = 1, de 1 şir – Semifang

Tricotul semifang este unul dintre cele mai cunoscute tricoturi cu ochiuri duble. Este realizat în
structură patent 1x1. Particular acestui desen este faptul că pe o parte tricotul prezintă ochiuri
normale (partea de față, în exemplul de mai jos), în timp ce cealaltă parte conține numai ochiuri
duble, vizibile prin înălțimea mai mare datorită reținerii (pe partea de spate, în exemplul dat).
Este interesant de menționat că pe partea cu ochiuri normale, ochiurile formate în primul rând
au dimensiuni extrem de mici, putând fi neglijate la o analiză mai superficială. Dimnesiunile
extrem de reduse se datorează migrării de fir din respectivele ochiuri în ochiurile reținute
componente ale ochiurilor duble atunci când se depun buclele netransformate în ochi.
De asemenea, prezența ochiurilor duble duce la creșterea lățimii tricoturlui și a voluminozității
acestuia.
Semifang aspect spate

Semifang aspect faţă (ochiuri normale)
(ochiuri duble)
Figura 5. Tricot semifang
4. Tricot patent 1:1 cu OD, i = 1, de 1 şir - Fang

Tricoturile fang se obțin în structură patent 1x1. În fiecare rând se depun bucle netransformate
în ochi, alternativ pe toate acele din cele două fonturi, așa cum se prezintă în Figura 6. Faptul că
ochiurile duble se formează alternativ pe cele două fonturi face ca aceste tricoturi să aibă în
structură numai ochiuri duble (decalate pe verticală).
Tricoturile fang au o lățime mult mai mare decât cea normală datorită prezenței ochiurilor
duble. Totodată astfel de tricoturi sunt extrem de voluminoase. Voluminozitatea sporită le
recomandă împreună cu tricoturile semifang pentru aplicații de iarnă, care necesită o capacitate
de izolare termică ridicată.
Figura 6. Tricot fang – reprezentare și aspectul tricotului și al ultimului rând de ochiuri

5. Tricot patent 2:2 cu OD, i = 2, de 2 şiruri (Thermal), b=4, h=6

Tricotul Thermal este o structură cu ochiuri duble de indice iOD=2, de 2 șiruri, dispuse alternativ
în șirurile față și spate. Tricoturile Thermal sunt caracterizate de o voluminozitate ridicată,
accentuată de legătura patent 2x2, ceea ce le conferă o capacitate ridicată de izolare termică.
Sunt des folosite în produse de îmbrăcăminte pentru sezonul rece.
Figura 7. Tricot Thermal

6. Tricot interloc 1:1 cu OD, i = 1, de 1 şir

În acest exemplu, ochiurile duble sunt formate pe partea de față, în ambele legături
constituente. Decalajul ochiurilor din cele două legături se menține. Pe partea de spate sunt
numai ochiuri normale. Această structură este similară ca principiu de formare cu principiul
structurii semifang.
Figura 8. Tricot interlock 1x1 cu ochiuri duble, exemplu

Tricoturi din bătătură cu ochiuri transferate
Noţiunea de transfer este legată de trecerea unuia dintre elementele constituente ale ochiului –
bucla de ac, bucla de platină sau flancurile, pe un alt ac decât cel pe care s-a format ochiul. Deşi
posibil, transferul buclei de platină sau al flancurilor presupune maşini specializate şi nu mai
este folosit în prezent. Din acest motiv, în cadrul grupei desenelor cu ochiuri transferate se va
discuta numai despre transferul buclei de ac, numit transfer de ochi din punct de vedere
tehnologic.
Transferul ochiului este operaţia tehnologică prin care bucla de ac a unui ochi este mutată pe un
alt ac, din aceeaşi fontură sau din fontura opusă. Urmarea a transferului, acul care a predat
rămâne fără ochi vechi, iar acul care primeşte va avea sub cârlig două ochiuri, situaţie cunoscută
ca ochi dublat (a nu se confunda cu ochi dublu). Ochiul transferat se va dispune înclinat. De
notat că numai partea superioară a ochiului îsi schimbă poziţia.
Dacă acul care a predat este menţinut în lucru, atunci absenţa ochiului vechi va determina
apariţia unei bucle de început. În tricot va apare o zonă lipsită de fir, încadrată de bucla de
început şi ochiul transferat, numit orificiu ajur. Figura 1 prezintă orificiul ajur creat prin
transferul buclei de ac a unui ochi şi menţinerea acestuia în lucru în rândul următor.
Formarea orificiului se datorează, pe de o parte, înclinării ochiului transferat şi, pe de altă parte,
tendinţei buclei de început de a ocupa o suprafaţă cât mai mare, deoarece nu există nimic la
partea inferioară care să îi limiteze suprafaţa de dispunere.
Notă: Bucla de început se obţine numai în primul ciclu de tricotare în care acul lucrează. În
următorul ciclu, acul va forma ochi.
2 Tricoturi din bătătură cu ochiuri transferate
Figura 1. Geometria unui orificiu ajur
Tabelul I exemplifică reprezentarea prin cele trei metode a unei zone în care se formează un
orificiu ajur.
Tabelul I. Metode de reprezentare ale orificiilor ajur
Aspect FAŢĂ Aspect SPATE
Reprezentare
structurală
Reprezentare în
de ochiuri
Tricoturi din bătătură cu ochiuri transferate 3
Reprezentare cu
semne
convenţionale
Clasificarea tricoturilor cu desene cu ochiuri transferate este prezentată în Figura 2.
Figura 2. Clasificarea tricoturilor cu ochiuri transferate
I. Tricoturi cu desene ajur

Desenele ajur se obţin prin dispunerea orificiilor ajur (Figura 1) pe suprafaţa tricotului.
Tricoturile cu desene ajur pot fi produse cu orice legătură de bază – glat, patent sau lincs.
Legătura glat este cel mai des folosită deoarece orificiul ajur este mai clar evidenţiat. Acest lucru
este ilustrat în Figura 3, în care se compară orificiile ajur obținute în structură glat și în structură
patent 1x1.
a) Desen ajur în structură glat b) Desen ajur în structură patent

Figura 3. Influența legăturii asupra aspectului și dimensiunilor orificiilor ajur
Din acest motiv, majoritatea exemplelor ilustrate în cele ce urmează vor fi în structură glat.
a. Desene ajur formate prin transferul unui singur ochi

În cazul desenelor ajur, formate prin transferul unui singur ochi sau prin transferul unui grup de
ochiuri, forma și dimeniunile orificiilor formate depind de numărul de rânduri la care se execută
transferurile. Cel mai adesea, desenele ajur se realizează cu transferuri după fiecare rând,
respectiv cu transferuri la 2 rânduri.
În primul caz, transfer după fiecare rând, forma orficiilor ajur este eliptică, îngustă și alungită
(Figura 4.a), în timp ce desenele ajur cu transfer de ochiuri la 2 rânduri au orificii ajur de formă
apropiată de cea circulară (Figura 4.b).
a) Transfer la 1 rând – orificiu alungit b) Transfer la 2 rânduri – orificiu aproape circular

Figura 4. Recunoașterea numărului de rânduri la care se execută transfer după forma orificiului
ajur
Numărul de rânduri la care se execută transferurile de ochiuri influențează și dimensiunea

raportului desenului. În exemplul prezentat în Figura 5 se compară înălțimea raportului
desenului ajur pentru un desen în care orificiile se dispun pe diagonală (un desen extrem de
folosit în practică). Adăugarea unui rând între transferuri duce la creșterea înălțimii raportului
de desen. Acest lucru trebuie avut în vedere la alegerea tipului desenului.
a) desen ajur realizat cu transfer după fiecare rând, h=4
b) desen ajur realizat cu transfer la 2 rânduri, h=7

Figura 5. Compararea înălțimii raportului unui desen ajur realizat cu transfer după fiecare rând și cu
transfer la 2 rânduri
În plus, modul în care orificiile ajur se distribuie în tricot se modifică. În exemplul prezentat,
panta diagonalei formate de orificii este mai accentuată în cazul transferului la 2 rânduri și mai
redusă în cazul transferului după fiecare rând. Diferențele de dispunere sunt exemplificate în
Figura 6, în care se ilustrează tot o dispunere pe diagonală a orificiilor ajur. Se poate remarca
diferența de pantă în cele 2 cazuri, precum și forma distinctă a orificiilor (discutată în Figura 4).
Figura 6. Poziționarea diferită a orificiilor ajur realizate prin transfer la 1 rând și la 2 rânduri
Desenele ajur au o influență directă asupra compactității structurii. În acest sens, folosirea
orificiilor ajur poatre crea un efect de plasă, care este exemplificat în Figura 7. Tricotul prezentat
în Figura 7 prezintă orificii dispuse intercalat în fiecare șir din structură. Transferul ochiurilor se
face la 2 rânduri, dar trebuie subliniat că sensul transferurilor diferă – în șirurile pare ochiurile se
transferă spre dreapta, în timp ce, în șirurile impare ochiurile se transferă spre stânga. Acest
lucru este necesar pentru a asigura stabilitatea tricotului. Transferurile succesive în aceeași
direcție ar determina dispunerea înclinată a șirurilor și în consecință și a materialului tricotat.
Figura 7. Tricot cu desen ajur cu efect de plasă
În cazul desenelor ajur în structură patent, se exemplifică tricotul prezentat în Figura 3 (patent
1x1). Orificiile se formează numai în șirurile spate, alternativ, prin transfer la 2 rânduri, așa cum
se poate observa din Figura 8. Principiul este similar celui explicat pentru tricotul din Figura 7,
dar șirurile față acoperă parțial orificiile și diferența între cele două desene ajur este
semnificativă.
Figura 8. Tricot patent 1:1 cu desen ajur
b. Desene ajur formate prin transferul unui grup de ochiuri

În cazul transferului unui grup de ochiuri, acesta se face succesiv, de la un ac la altul, astfel încât
în final numai acul care a predat ultimul ochi rămâne fără element vechi. Bucla de început se va
forma numai pe acest ac, restul vor lucra normal. Figura 9 exemplifică un fragment de desen
ajur realizat prin transferul unui grup de 3 ochiuri, la 2 rânduri, în structură glat.
Figura 9. Tricot glat cu desen ajur obținut prin transferul unui grup de 3 ochiuri
În structura tricotului, grupul de 3 șiruri este înclinat, la capătul șirurilor înclinate plasându-se
orificiile ajur formate. Trebuie subliniat că, în cazul transferului la 2 rânduri, înclinarea se
transmite și ochiurilor normale din rândurile în care nu s-a efectuat transfer, ceea ce duce la
crearea unui efect de înclinare continuu.
Desenele ajur obținute prin transferul unui grup de ochiuri se pot realiza folosind un grup cu un
număr constant de șiruri, așa cum este exemplificat în Figura 9, sau un grup crescător/
descrescător de șiruri. Desenele pot avea și două grupuri de ochiuri, acestea transferându-se în
direcții opuse – convergent (Figura 10) sau divergent.
Figura 10. Transferul unui grup descrescător de ochiuri - exemplu

O aplicație interesantă a desenelor ajur obținute prin transferul unui grup de ochiuri este
ilustrată în Figura 11. Imaginea prezintă bordura unui panou tricotat, realizată în structură lincs
2:2 cu transferul unui grup de ochiuri în direcții opuse (convergent). Transferurile succesive la 2
rânduri determină înclinarea șirurilor și deformează poziția orizontală a rândurilor de început,
generând o dispunere în zig-zag a acestora.
Figura 11. Conturarea marginii bordurii unui panou tricotat folosind tehnica transferului convergent a 2
grupuri de ochiuri
Un alt caz în care se folosește tranferul unui grup de ochiuri (fără a forma orificii ajur) este cel al
conturării panourilor. Conturarea panourilor (cunoscută și sub denumirea engleză de fully-
fashion) permite realizarea panourilor având deja forma reperelor din produs, ceea ce elimină
operația de croire și pierdierile care rezultă din aceasta. Tehnica conturării prin tricotare implică
introducerea/scoaterea unor ace în/din lucru (lărgiri/îngustări). Pentru îngustări, un ac transferă
ochiul și încetează să lucreze. Dacă transferul se face numai de pe acul care va fi scos din lucru,
se va obține o îngroșare a marginii (datorită ochiurilor dublate) care va afecta negativ
asamblarea reperelor. Pentru a evita acest lucru se preferă transferul unui grup de ochiuri, care
permite „mutarea” ochiurilor îngroșate în interiorul panoului. În plus, șirurile înclinate din zona
de conturare conferă produsului un aspect estetic deosebit (Figura 12).
Figura 12. Utilizarea transferului unui grup de ochiuri pentru îngustări în conturarea panourilor
Figura 13. Exemplu de produs (Stoll) realizat prin tehnica conturării, cu evidențierea transferului
ochiurilor
2. Tricoturi pantent de raport variabil

Tricoturile patent de raport variabil sunt cunoscute şi sub denumirea de patent cu şiruri
incomplete. Astfel de tricoturi se caracterizează prin modificarea raportului legăturii patent de
la un rând la altul. Această variaţie a secvenţei de alternare a şirurilor faţă şi spate se datorează
introducerii în lucru a unor ace, care, după un număr de rânduri în care formează ochiuri sunt
scoase din lucru, după ce ultimul ochi a fost transferat pe un alt ac.
Dacă la tricoturile cu desene ajur mai întâi avea loc transferul ochiului şi apoi se forma bucla de
început, în cazul tricoturilor patent de raport variabil situaţia este inversă – mai întâi bucla
netransformată în ochi şi apoi transferul de ochi. Prezenţa şirurilor de ochiuri incomplete
crează pe suprafaţa tricotului un efect de relief.
Figura 14 prezintă un exemplu de tricot patent de raport variabil, la care acele sunt introduse
succesiv în lucru, formează bucla de început şi două ochiuri şi apoi sunt scoase din lucru din nou.
Trebuie subliniat că în reprezentarea structurală şi cu semne convenţionale, între şirurile spate
se va lăsa loc pentru şirurile incomplete, chiar dacă sunt rânduri în care acele nu lucrează.
Figura 14. Tricot patent de raport variabil, exemplu

În exemplul din Figura 15, șirurile incomplete conțin ochiuri reținute; chiar și bucla de început
este reținută.
b) zona de început a șirurilor incomplete c) zona de transfer a ochiurilor

Figura 15. Tricot patent de raport variabil cu ochiuri reținute
Figura 16 prezintă un caz interesant de transfer, cel al unei bucle de început. Acul este introdus
în lucru, formează bucla de început, care este transferată pe fontura opusă, iar acul este scos
din lucru.
Figura 15. Exemplu de tricot cu transferul buclei de început imediat după formare
Tricoturi din bătătură cu ochiuri încrucișate 1
Curs 3
Tricoturi din bătătură cu ochiuri încrucișate
Tricoturile din bătătură cu ochiuri încrucișate sunt o categorie de desene de legătură cu un grad
ridicat de complexitate, caracterizată de încrucișarea axelor verticale ale ochiurilor datorită
modificării poziției normale ale acestora. Clasificarea desenelor cu ochiuri încrucișate funcție de
modul în care se produce încrucișarea ochiurilor este prezentată în Fig. 1.
Fig. 1. Clasificarea desenelor cu ochiuri încrucișate
Clasificarea prezentată împarte desenele funcție de modul în care se realizează încrucișarea

axelor ochiurilor. Pentru prima grupă de desene se utilizează transferul ochiurilor pe fontura
opusă și retansferarea lor pe alte ace decât cele pe care s-au format. A doua grupă de desene
2 [Type the document title]
nu implică transferul ochiurilor, încrucișarea realizându-se prin deplasarea unei fonturi în raport
cu cealaltă.
1. Desene cu ochiuri încrucișate obținute prin transferul ochiurilor

În această categorie se includ desenele tip torsadă și desenele Aran, un caz particular al
torsadelor. Sunt desene care generează efecte deosebite, create de ochiurile înclinate și
reliefarea acestora.
1.1. Desene tip torsadă
Torsadele sunt desene caracterizate de interschimbarea poziției a două grupuri de ochiuri, ceea
ce determină înclinarea șirurilor. Unul din cele două grupuri de ochiuri va fi vizibil pe partea de
față a torsadei, în timp ce al doilea grup de ochiuri va fi vizibil pe spatele tricotului. Aspectul
zonelor de ochiuri încrucișate crează ideea unei torsionări, repetarea desenului generând un
aspect de funie. de altfel, termenul folosit în limba engleză pentru aceste desene este cables.
Fig. 1 exemplifică acest concept.
Fig. 1. Aspectul unui desen cu torsade în tricot

Din punct de vedere tehnologic, interschimbarea poziției celor două grupe de ochiuri implică
transferul acestora pe fontura opusă, deplasări laterale ale fonturii spate și retransferarea
ochiurilor în noua lor poziție (etapizat). Principiul încrucișării ochiurilor este ilustrat în Fig. 2
pentru cea mai simplă torsadă, în care se încrucișează două ochiuri.
Fig. 2. Principiul realizării încrucișării exemplificat pentru două ochiuri
Modul în care se realizează torsadele depinde de firma producătoare. Stațiile de programare

prezintă module cu torsade, pachete de lucru care pot fi preluate ca atare, fără a construi
propriu-zis torsada. Deși un programator poate ea/el însuși să își programeze torsadele, fără a
apela la aceste module.
Clasificarea desenelor tip torsadă are la bază mai multe criterii și anume:
 Numărul de șiruri implicate în încrucișare (raportul torsadei)
Cele două grupuri de șiruri pot conține un număr egal de șiruri (torsade 1x1, 2x2, 3x3, 4x4...)
sau un număr inegal de șiruri (ex. 2x1). Există limitări ale numărului de șiruri care pot fi
încrucișate, justificate de volumul foarte mare de fir necesar unor încrucișări de raport mare.
Din acest motiv, torsadele de dimensiuni mari (ex. 6x6, 8x8 sau 12x12) sunt de fapt compuse
din torsade de raport mai mic.
Cele mai des folosite torsade sunt torsadele de raport 2x2 (Fig. 1) și 3x3 (Fig. 3).
 Dispunerea grupului de șiruri de prim plan (sensul torsadei)
Aspectul unei torsade diferă funcție de direcția de înclinare a grupului de ochiuri aflat în prim
plan. Dacă grupul de ochiuri aflat în primplan se înclină spre stânga, torsada este de tip S
(Fig.4.a); dacă înclinarea este de la stânga la dreapta, torsada este de tip Z (Fig. 4.b). Exemplul
prezentat în Fig. 4.c ilustrează o secvența de torsade 3x3 S și Z în alternanță.
Fig. 3. Exemplu de torsadă 3x3
a) b)
c)
Fig. 4. Definirea sensului unei torsade
 Poziția torsadelor în cuprinsul raportului

Similar, desenelor ajur, poziționarea torsadelor în cuprinsul torsadelor generează desenul.
Tricoturile cu desene tip torsadă sunt extrem de utilizate pentru produse în stil sportiv sau
casual de iarnă - pulovere, jachete, poncho-uri, fulare, căciuli și mănuși, realizate pe mașini de
finețe mai redusă, din fire de lână, acrilice sau amestec.
De cele mai multe ori, torsadele se repetă pe lungimea panourilor, pe aceleași grupuri de șiruri,
pentru a crea efectul de funie răsucită (Fig. 5.a, unde cele două grupuri de șiruri au culor
diferite). Dispunerea torsadelor se poate face și pe diagonală (Fig. 5.b). Nu este obligatoriu ca
amplasarea torsadelor să se facă pe întreaga lungime a unui panou/produs (Fig. 5.c), iar
raportul torsadelor poate și el să fie variabil (Fig. 5.d). Posibilitățile de dispunere a torsadelor și
efectele pe care le generează în produs vor fi discutate pe larg în prelegerea privitoare la efecte
în tricot.
a) Torsade de raport constant, dispuse vertical b) Torsade dispuse în produs pe diagonală (Shima
(Stoll) Seiki)
c) Torsade dispuse modularizat în produs

d) Torsade de diferite rapoarte (Shima Seiki)
(Pininterest, Etain Grant)
Fig. 5. Posibilități de amplasare a desenelor tip torsadă în panou/produs
Aspectul desenelor tip torsadă este influențat și de sensul torsadelor din desen. De exemplu,
dacă desenul conține succesiv torsade de sens opus, efectul de răsucire a șirurilor este diferit,
deoarece dispunerea grupului de șiruri în prim plan formează o linie sinusoidală, așa cum se
ilustrează în Fig. 6.
Fig. 6. Desen tip torsadă cu torsade S și Z, cu poziționarea în prim plan al aceluași grup de șiruri
Caracteristici de structură ale torsadelor
Șirurile care se încrucișează într-o torsadă au același aspect, fiind produse pe fontura față (din
motive de aspect). Fontura spate este folosită în transferurile succesive necesare încrucișării.
Șirurile vecine unei torsade pot avea aceași aspect (față glat), însă de cele mai multe ori se
preferă folosirea unor șiruri de aspect opus, care să reliefeze și să accentueze încrucișarea, așa
cum se poate observa în exemplul din Fig. 1. Un alt lucru care trebuie subliniat este faptul că
înclinarea șirurilor se propagă pe 1-2 rânduri anterior și ulterior încrucișării propriu-zise, ceea ce
micșorează panta torsadei și crează aspectul final.
Principala problemă a unei torsade este cantitatea suplimentară de fir necesară ealizării
încrucișării, care crește cu dimensiunea torsadei. Există mai multe metode pentru a asigura
această cantitate suplimentară de fir care să migreze în ochiurile torsadei, menținându-le
aspectul normal și evitând supratensionarea firelor. Utilizate în mod comun sunt:
Reținerea alternativă a grupurilor de ochiuri implicate

în încrucișare, cu formarea unor flotări. Aceste flotări
vor migra în ochiurile încrucișate și de cele mai multe
ori nici nu sunt foarte ușor de evidențiat la analiza
tricotului. Fig. 7 exemplifică modulul pentru torsada
2x2 S folosit pe stațiile de programare ale firmei Stoll.
Reținerea din rândul 3 este cea care asigură
suplimentul de fir necesar. De subliniat că în rândul 2
grupul de ochiuri din stânga se transferă pe spate,
ușurând astfel transferurile ulterioare, dar și facilitând
dispunerea liberă a flotării care se va forma și
Fig. 7. Secvența de tricotare a unei
migrarea ulterioară a firului. torsade 2x2 S (Stoll)
Trebuie subliniat că în astfel de cazuri în încrucișare participă un grup de ochiuri normale și un

un grup de ochiuri reținute. Fig. 8 exemplifică aspectul față și spate al unei torsade 3x2 S cu
ochiuri reținute. În acest caz, reținerea se face alternativ pe cele 2 grupe de ochiuri. Pe partea
de spate a tricotului este vizibil grupul de 2 ochiuri reținute și parțial flotarea corespunzătoare
depusă.
Fig. 8. Torsadă 3x2 cu ochiuri reținute

Fig. 9. Exemplu de grup de torsade 2x2 formate alăturat, schema de tricotare (Shima Seiki)
• Dacă torsada este de raport mare (ex. 3x3 sau 4x4), pe
lângă reținerile succesive ale celor două grupuri de
ochiuri pentru a crea flotările, cantitatea de fir se
suplimentează prin depunerea uneia sai mai multor
bucle de început pe fontura opusă și aruncarea
acestora în gol. Fig. 9 exemplifică o astfel de torsadă.
Și în acest caz, grupul de ochiuri care se va dispune în
plan secund este transferat pe fontura opusă înainte
de crea suplimentul de fir. Urmează depunerea buclei
de început (reprezentată ca ochi normal, conform
traiectoriei folosite) și aruncarea în gol a acestei bucle
(chiar dacă semnul de aruncare în gol este reprezentat
Fig. 9. Secvența de tricotare a unei
pe toate cele 3 ace față). Urmează depunerea flotării torsade 3x3 cu reținere și aruncare în
gol (Stoll)
(reținere) și încrucișarea șirurilor.
1.2. Desene Aran
Desenele Aran sunt un caz particular al torsadele, în care două grupuri de ochiuri sunt
transferate succesiv în sensuri opuse, spre exterior și apoi spre interior, generând în final un
desen de formă rombică, exemplificat în Fig. 10. Sunt un caz particular al torsadelor deoarece
schimbarea poziției fiecărui grup de ochiuri față se face cu încrucișarea cu un ochi spate.
Dacă în cazul desenelor tip torsadă aspectul este cel de funie răsucită, în cazul desenelor Aran
șirurile transferate nu mai prezintă acest efect.
Fig. 10. Tricot cu desen Aran de 2 șiruri în structură patent
Caracterizarea desenelor Aran se face considerând două criterii:

1. Numărul de șiruri din cele două grupuri care sunt implicate transferate în desen variază
între 1 și 3, deși Aranul de 2 șiruri este cel mai des întâlnit. Fig. 11 exemplifică aspectul
evoluțiilor Aran de 1, 2, respectiv 3 șiruri.
Aran 1 șir Aran 2 șiruri Aran 3 șiruri

Fig. 11. Desene Aran - numărul de șiruri
2. structura folosită pentru desenul Aran. Desenele Aran se realizează în structură patent și
glat. Desenele Aran în structură patent (exemplificate în Fig. 11) sunt mai des folosite
deoarece permit o reliefare mai accentuată a desenului, în timp ce în structură glat aspectul
desenului este mai plat (Fig. 12). Particularitatea exemplului din Fig. 12 este dată de faptul
că celor două grupe de șiruri transferă numai spre exterior, și nu mai formează forma
rombică specifică.
Fig. 12. Exemplu de desen Aran realizat în structură glat
În cazul desenelor Aran de 2 sau 3 șiruri, încrucișarea necesită o suplimentare a firului, obținută
prin reținerea ochiului spate implicat în acest proces și formarea unei flotări de 1 șir. Acest lucru
este ilustrat în Fig. 13, pentru un desen Aran de 2 șiruri. Reținerea se realizează în rândul R2.
Fig. 13. Modul de realizare a unei încrucișări pentru un desen Aran de 2 șiruri
Ca și în cazul desenelor tip torsadă, poziționarea desenelor Aran poate varia funcție de efectul
dorit de designer, aceste efecte fiind tratate pe larg în Cursul 5, care adreasează efectele de
structură.
De multe ori, în zona delimitată de rombul Aran se folosesc alte desene. De exemplu se poate
crea o zonă de lincs cu desene (bob de orez) care să accentueze efectul de relief creat.
Totodată, desenele Aran și torsadele sunt adesea folosite împreună în structura panourilor.
Torsade pot fi plasate la începerea și încheierea desenului Aran sau pot fi dispuse înafara
desenului, așa cum se exemplifcă în Fig. 14.
Fig. 14. Panou cu desen aran 2 șiruri, cu bob de orez la interior și desen tip torsadă 3x3 S
2. Desene cu ochiuri încrucișate obținute cu desene prin deplasare

Desenele prin deplasare se obțin prin deplasarea fonturii spate, astfel încât poziția relativă a
acelor F și S se modifică. Modificarea poziției relative conduce la schimbarea succesiunii în care
firele formează ochiuri, ceea ce determină înclinarea șirurilor spate. Acest lucru este ilustrat în
Fig. 15.
Fig. 15. Modificarea poziției acelor la deplasarea fonturii spate

Deplasarea fonturii spate în raport cu fontura față schimbă poziția relativă a acelor. Astfel,
ochiul realizat în rândul Ri pe acul spate 2' se leagă de ochiurile pe acul 2, respectiv 3 din
forntura față. După deplasarea fonturii, în rândul Ri+1, ochiul produs pe acul 2' se va lega de
ochiurile realizate pe acul 3, respectiv 4. Deoarece partea superioară a ochiului 2' se leagă de
alte șiruri decât partea inferioară, ochiul și implicit toate celelalte ochiuri spate se înclină, așa
cum se prezintă în Fig. 16. În scopul unei clarități mai mari a desenului, s-a inversat aspectul, iar
ochiurile deplasate au aspect față.
Fig. 16. Înclinarea ochiurilor spate după efectuarea deplasării
Situația prezentată în Fig. 16 este teoretică. În realitate, atît ochiurile spate, cât și ochiurile față
se înclină, rezultând un aspect înclinat pe ambele părți ale tricotului (Fig. 17). Trebuie subliniat
că deși axele verticale ale ochiurilor față și spate se intersectează, ochiurile nu își interschimbă
poziția, rămânând în planul lor.
Practic, fără a vedea tricotul pe mașină, o analiză ulterioară a mostrei nu poate preciza care
este față și care este spatele acesteia, amândouă părțile prezentând ochiuri înclinate.
Fig. 17. Diferențe între dispunerea teoretică și cea reală a ochiurilor înclinate
Înclinarea șirurilor spre stânga și spre dreapta generează un desen de zigzag. Deplasările
laterale ale fonturii spate sunt de 1 T (un pas de ac, distanță dintre centrele a două ace din
aceeași fontură). Acest tip de desene se bazează pe:
• Numărul de deplasări stânga și dreapta – deplasările succesive în fiecare direcție depind de
posibilitățile mașinii. În general, desenele zigzag se realizează cu până la 6 deplasări în
fiecare sens. Bineînțeles, numărul de deplasări laterale determină înălțimea desenului.
• Numărul de rânduri după care se face deplasarea – deplasările laterale se pot realiza după
fiecare rând sau după 2 rânduri. Numărul de rânduri după care se face deplasarea
controlează aspectul desenului în zig-zag, influențând panta de înclinare, așa cum se arată în
Fig. 18.
Desen prin deplasare, 6 stânga, 6 dreapta, Desen prin deplasare, 3 stânga, 3 dreapta,
deplasare la fiecare rând deplasare la fiecare 2 rânduri
Fig. 18. Diferențe între aspectul desenului prin deplasare funcție de numărul de rânduri după care se
face deplasarea
În Fig. 18.a se prezintă un tricot patent 1x1 cu un desen zig-zag obținut prin 6 deplasări 1T
consecutive dreapta, urmate de 6 deplasări consecutive stânga. Panta înclinării este accentuată.
Tricotul din Fig. 18.b prezintă un desen zig-zag realizat prin 3 deplasări 1T consecutive dreapta,
urmate de 3 deplasări consecutive stânga. În acest caz, deplasările laterale ale fonturii spate
sunt realizate la 2 rânduri, dar înclinarea este trasmisă și ochiurilor din rândurile fără deplasare,
astfel încât se obține tot un desen în zig-zag, dar cu o pantă vizibil mai redusă. Și aspectul
ochiurilor în clinate este mai relaxat fașă de cazul în care deplasările au loc în rânduri succesive,
care le tensionează mai puternic.
Desenele prin deplasare se pot realiza și cu alte rapoarte de evoluție patent, dar lipsa de șiruri
față (care acționează ca șiruri de referință pentru înclinarea ochiurilor deplasate) duce la
modificarea raportului. Un exemplu relevant este ilustrat în Fig. 19. Deplasarea laterală 1T spre
stânga modifică poziția ochiurilor spate în raport cu acele față și în al doilea rând raportul
legăturii devine 1x1 pe ace selectate (o pereche de ace nu lucrează).
Folosirea unui raport patent în care sunt ace spate care nu lucreazăpermite punerea în evidență
a șirurilor spate înclinate, așa cum se observă în Fig. 20.
Fig. 19. Modificarea raportului prin deplasarea fonturii (patent 2x2)
Fig. 20. Tricot patent 3x1 cu desen prin deplasare (spate)
Desenele prin deplasare se pot realiza și cu ochiuri reținute și ochiuri duble. În cazul ochiurilor
reținute, desene tip val, deplasările laterale după formarea rândurilor glat (reținere pe față)
determină aspectul înclinat al rândurilor glat dispuse în relief (Fig. 21). Dacă în schimb
deplasarea se realizează pentru ochiurile reținute, aspectul generat va fi similar, dar ochiurile
reținute vor fi și ele înclinate.
În cazul ochiurilor duble, deplasarea fonturii spate se poate face în 3 moduri:
• Caz 1 – ochiul se deplasează imediat cum a fost format, depunându-se apoi bucla
netransformată în ochi, ceea ce duce la ochiuri înclinate și bucle drepte;
Fig. 21. Tricot patent 1x1 cu desen val la 4 rânduri și desen prin deplasare
Fig. 22. Exemplificarea posibilităților de realizare a desenelor prin deplasare cu ochiuri duble
• Caz 2 – deplasarea are loc după ce bucla netransformată în ochi este depusă și ochiul
dublu format, ceea ce determină înclinarea întregului ansamblu
• Caz 3 – are loc o deplasare după formarea ochiului și una de sens opus după depunerea
buclei netransformate în ochi. Astfel, ochiul reținut revine la poziția normală, iar bucla
se înclină.
Ultimul caz stă la baza realizării unei structuri extrem de interesante, patentată de firma Shima
Seiki, numită egg nest (cofraj de ouă). Tricotul este caracterizat de un desen tip fang pe două
grupe de ace, pentru care dispunerea buclelor netransformate în ochi se face invers. Secvența
raportului de deplasare laterală este de 2 deplasări în sens opus, realizate la fiecare rând. După
un număr de astfel de secvențe, modul de depunere a buclelor netransformate în ochi pentru
cele două grupe de ace se inversează, repetându-se (tot inversat) și secvența de deplasare
laterală a fonturii spate.
Înclinarea buclelor netransformate în ochi în sensuri opuse pentru cele două grupe de ace (spre
interior și spre exterior) va determina modificarea poziției plane a tricotului și dispunerea
acestuia conform unei geometrii 3D, ilustrate în Fig. 23.
Fig. 23. Principiul de obținere a tricotului egg nest

Tricoturi din bătătură cu desene jacquard 1
Tricoturi din bătătură cu desene jacquard
În sens larg, un desen jacquard se defineşte ca fiind acel desen de complexitate ridicată şi
raport mare care necesită utilizarea unui mecanism desenator cu selectare individuală. Din
punct de vedere al tipului desenului, orice desen de legătură şi culoare poate fi folosit.
Denumirea de desen jacquard vine de la Marie-Joseph Jacquard, inventatorul primului
mecanism desenator funcționabil la războaiele de ţesut, care folosea un mecanism pentru
separarea iţelor (patentat în 1803). Deşi nu se ştie cu precizie când, după 1800 Jacquard
adaptează un mecanism de selecţie şi unei maşini de tricotat. Avînd în vedere importanța
acestui inventator, toate mecanismele de selectare individuală, indiferent de tehnologia folosită
(țesere sau tricotare) se numesc mecanisme jacquard.
Perfecţionările aduse maşinilor de tricotat şi în special utilizarea staţiilor computerizate de
programare au făcut ca desenele cu selectare individuală să se diversifice enorm, atât ca
structură, cît şi ca dimensiuni. S-a ajuns la desene jacquard de dimensiunea panourilor de tricot,
aşa cum este exemplificat în Fig. 1 şi la panouri modularizate, la care se identifică zone cu
desene de legătură distincte.
Fig. 1. Tricot jacquard cu desen de dimensiunile panoului,

produs pe maşini rectilinii electronice
2 Tricoturi din bătătură cu desene jacard
Desenele jacquard sunt considerate ca aparținând clasei de desene combinate - în structura lor
se întâlnesc atât desene de culoare, cât și de legătură. Astfel de desene au o complexitate
ridicată și dimensiuni care pot ajunge la dimensiunile panoului (așa numitul desen unic) și, din
punct de vedere tehnologic, necesită selectarea individuală a acelor.
Din punct de vedere structural, principalele criterii de clasificare a tricoturilor cu desene
jacquard sunt:
1. Tipul legăturii folosite – tricoturile cu desene jacquard se pot realiza cu orice egătură
fundamentală, deși cele mai folosite sunt glat, patent (1x1) și evoluțiile tubular.
2. Numărul de culori (z) folosit pentru realizarea unui rând din desenul jacquard - desenele
de culoare se realizează cu 2, 3 sau 4 culori (mai rar 5 sau 6 culori), dimensiunile
desenului putând ajunge și la întregul panou. Există și situații în care raportul jacquard
este realizat modular, din mai multe culori.
3. Tipul desenului de legătură – cele mai întâlnite jacquarduri conțin ochiuri reținute, deși
se pot realiza tricoturi jacquard și cu alte tipuri de desene (de ex. torsade, desene prin
deplasare, ochiuri transferate, pluș).
4. Tipul alimentării firelor de culori diferite – în general, tricoturile jacquard sunt realizate
cu alimentarea succesivă a firelor de culori diferite.
În baza criteriilor menționate mai sus, Fig. 2 prezintă o clasificare a structurii tricoturilor cu
desene jacquard considerând numai desenele cu ochiuri reținute. Legătura folosită (glat, patent,
lincs sau interlock) și modul în care se va lucra pe partea de spate (plin, neplin, tubular) vor
influența aspectul desenului, proporționalitatea sa, parametrii de structură și comportarea la
purtare a tricotului.
Tricoturile jacquard clasice sunt definite ca desene jacquard la care se indentifică desene de
culoare obţinute prin alimentarea succesivă a firelor de culori diferite şi ochiuri reţinute ca
desene de legătură.
1. Conceptul de desen (motiv) jacquard

Desenele alese țin de inspirația designerului, de la motive geometrice, la motive animale, la
motive florale sau orice altceva.
Desenele se pot repeta în cuprinsul produsului sau pot avea un raport unic, așa cum se
exemplifică în Fig. 3.
.
2
Fig. 2. Clasificarea desenelor jacquard
a) Model geometric b) Desen jacquard unic, de dimensiuni mari

d) Produs de îmbrăcăminte exterioară cu desene

c) Jachetă cu desene jacquard modularizate
jacquard, raport unic
Fig. 3. Aspectul unor desene jacquard și poziționarea lor în produse
Se poate deci spune că un desen jacquard se definește ca fiind un desen care conține ochiuri de
culori diferite, dispuse astfel încât să formeze un anumit motiv. Desenul jacquard este
considerat ca fața tehnică a tricotului și reprezintă punctul de plecare în definirea structurii
tricotului.
a) Desen jaqcuard cu motive geometrice b) Desen jaqcuard cu motiv floral

Fig. 4. Exemple de desene jacquard
Fiecare rând din desenul jacquard se obţine în z etape, necesare depunerii succesive a firelor de
culori diferite. În cazul desenelor jacquard clasice, în fiecare rând din desen în fiecare şir se
4
formează un singur ochi (un ac lucrează o singură dată), putându-se spune că cele z culori sunt
depuse complementar.
În reprezentarea desenului jacquard și apoi în reprezentarea cu semne conveționale și
structurală a acestuia se face următoarea convenție: într-un rând din desenul jacquard, toate
ochiurile se reprezintă la același nivel, indiferent de culoare și de etapa în care ochiul a fost
format. Această convenție este extrem de importantă deoarece influențează semnificativ
reprezentarea tricoturilor jacquard. Ea a fost implementată pentru a putea controla desenul
jacquard și a identifica cu ușurință cărui rând din desen îi corespund ochiurile din culoarea
respectivă.
O altă menţiune trebuie făcută pentru schema de alimentare, adică modul în care se introduc în
lucru cele z culori. Ordinea de introducere a celor z culori în lucru se definește de proiectant și
odată definită se păstrează constantă, pentru a evita probleme legate de identificarea unor
defecte sau greşeli de programare.
În cele ce urmează se vor prezenta succint principalele două grupe de tricoturi jacquard clasice
şi anume tricoturi jacquard realizate pe o fontură (în structură glat) şi tricoturi jacquard realizate
pe două fonturi (în structură patent 1x1).
2. Definirea și reprezentarea tricoturilor cu desene jacquard

Definirea și reprezentarea unui desen jacquard sunt ilustrate în Fig. 5 și necesită 3 etape.
Fig. 5. Etapele definirii unui desen jacquard

I. Prima etapă este cea conceptuală, în care se definește desenul jacquard din punct de vedere
al poziției fiecărei culori în raport. Acesta este modul în care se definește raportul deseneului
jacquard pe stațiile de programare (indiferent de firma producătroare și de tipul utilajului).
Practic, fiecărei unități din raport, care corespunde unui ochi față, i se alocă o culoare. Fig. 6
exemplifică definirea raportului jacquard pentru un desen în 2 culori, b=h=9.
Fig. 6. Desen jacquard (z=2) – trecerea de la conceptul de culoare la reprezentarea ochiurilor (față)
NOTĂ:
Ceea ce este foarte important de subliniat este că desenul jacquard se construiește pornind de
la următoarea convenție: în fiecare rând din desen ochiurile din culori diferite se reprezintă la
același nivel, așa cum se poate observa în Fig. 14. Acest lucru nu este conform cu realitatea,
ochiurile din culori diferite fiind decalate pe verticală deoarece sunt realizate în etape diferite
(alimentare succesivă). Totuși se folosește această convenție pentru a putea evidenția clar care
este fiecare rând din desen.
Conveția făcută alterează reprezentările cu semne convenționale și structurale care sunt
realizate cu ochiurile față (din desenul jacquard) la același nivel, indiferent de culoare. În
reprezentarea structurală se modifică forma și poziția buclelor de platină.
II. În a doua etapă se decide tipul desenului jacquard, alegând practic modul de lucru – pe una
sau două fonturi, plin, neplin, tubular, netz. Tipul desenului jacquard este extrem de important
nu numai în modul de lucru al mașinii (secțiunea rândului de ochiuri), ci și pentru aspectul și
proporționalitatea acestuia, respectiv comportarea tricotului la purtare.
Fig. 7 exemplifică același desen jacquard z=2, realizat în trei variante:
a) jacquard în structură glat (pe o fontură)
b) jacquard plin
6
c) jacquard neplin.
a) jacquard în structură glat – aspect față (stânga) și spate (dreapta)
b) jacquard plin – aspect față (stânga) și spate (dreapta)
c) jacquard neplin – aspect față (stânga) și spate (dreapta)

Fig. 7. Desen jacquard z=2, realizat în trei variante
Din Fig. 7 se poate observa că dimensiunile și proporționalitatea desenului diferă de la caz la

caz, deși desenul jacquard este identic.
Desenul are dimensiunile cele mai mici în cazul structurii glat deoarece, prin natura lor, ochiurile
glat au cea mai mică lungime de fir din ochi, în timp ce pentru dimensiunile desenului sunt
maxime. În cazul tricoturilor jacquard plin, fiecărui rând de ochiuri față din desenul jacquard îi
corespund z rânduri de ochiuri spate. Și aspectul ochiurilor și al structurii în general este mult
mai puțin compact.
Desenul jacquard realizat cu evoluție neplin are dimensiuni apropiate de cele ale desenului
jacquard în structură glat datorită faptului că la înălțimea unui rând față (jacquard) este egală cu
a unui rând de ochiuri spate.
III. În a treia etapă se realizează reprezentarea desenului. În reprezentarea desenului jacquard

se va ține cont de următoarele reguli:
• Reprezentarea în secțiunea rândului de ochiuri se face separat pentru fiecare culoare în
parte.
• Pentru tricoturile jacquard în structură glat, reprezentarea cu semne convenționale coincide
reprezentarea desenului jacquard.
• Pentru tricoturile jacquard plin și neplin, reprezentarea cu semne convenționale trebuie să
țină cont de corespondența între rândurile față (din desenul jacquard) și rândurile spate.
Tabelul I precizează această corespondență și ilustrează aspectul caroiajului pentru fiecare tip
de jacquard. Pentru tricoturile jacquard neplin, caroiajul se exemplifică separat pentru z = 2, 3 și
4. Totodată, sunt precizate și pozițiile culorilor pe partea de spate.
Tabel I. Corespondența între rândurile față și spate pentru tricoturile jacquard plin și neplin
Jacquard Corespondență Caroiaj reprezentare cu semne convenționale
Jacquard PLIN Rj ⇔ z R s z=2
8
z=3
z=4
Jacquard NEPLIN Rj ⇔ z/2 Rs z=2

Z=2 Rj ⇔ Rs
2Rj ⇔ 3Rs z=3

Rj ⇔ 2Rs z=4
3. Tricoturi jacquard pe o fontură

Folosirea unei singure fonturi presupune că aceasta va fi utilizată pentru a realiza desenul
jacquard şi că fiecare culoare va evolua în fiecare rând pe acele selectate, flotând în spatele
acelor neselectate. Astfel, un tricot jacquard în structură glat se recunoaşte uşor datorită
flotărilor de pe partea de spate, aşa cum se exemplifică în Fig. 8 cu un tricot jacquard în
structură glat, z = 2.
aspect faţă aspect spate

Fig. 8. Tricot jacquard în structură glat z = 2
În cazul tricoturilor jacquard pe o fontură, reprezentarea desenului jacquard coincide cu

reprezentarea cu semne convenţionale. Fig. 9 exemplifică un tricot jacquard z = 2, reprezentat
prin cele 3 metode.
10
Fig. 9. Tricot jacquard în structură glat, z = 2
Astfel de tricoturi păstrează caracteristicile structurilor glat: prezenţa deja menţionată a

flotărilor pe partea de spate, grosime mai redusă comparativ cu tricoturile pe 2 fonturi şi
rulabilitatea la margini.
Prezenţa flotărilor crează probleme datorită riscului de agăţare şi rupere la purtare. În spatele
fiecărui ochi se situează z – 1 flotări (numărul de culori care nu au format ochi în şirul respectiv).
Cu cât complexitatea desenului şi numărul de culori folosit cresc, cu atât va creşte dimensiunea
posibilă a flotărilor, mărind riscul de agăţare. Pentru a limita acest risc, se foloseşte metoda
ancorării flotărilor, ilustrată în Fig. 10. Prin ancorarea flotării la mijlocul său, se obţin practic
două flotări de dimensiuni înjumătăţite. Astfel de tricoturi jacquard sunt cunoscute în literatura
de specialitate ca structuri acordeon.
Fig. 10. Principiul micşorării dimensiunii flotărilor prin ancorare
4. Tricoturi jacquard pe două fonturi

În cazul în care se lucrează pe două fonturi, una din fonturi realizează desenul jacquard (fontura
faţă), în timp ce fontura spate formează ochiuri din cele z culori conform unui raport specific de
lucru. Acele fonturii faţă sunt selectate în lucru conform desenului jacquard. Pentru că se
folosesc două fonturi, trebuie definit modul în care firele formează ochiuri (modul de lucru faţă
– spate):
1) Firele se depun succesiv pe acele fonturii faţă şi pe acele fonturii spate. În acest caz, când un
fir evoluează pe faţă, el este depus şi pe fontura spate. Acele fonturii spate pot fi introduse
în lucru în totalitate sau conform unui raport, ultima variantă fiind preferată când se doreşte
reducerea masei. Pentru fiecare culoare (etapă) dintr-un rând jacquard, acele spate în lucru
pot forma ochiuri:
a) fără selectare, în acest caz tricoturile sunt denumite jacquard plin (în fabrici „plin” este
un termen care defineşte situaţia în care se lucrează pe toate acele)
b) selectate în raport 1x1, în acest caz tricoturile sunt denumite jacquard neplin
2) Firele se depun alternativ pe acele fonturii faţă şi pe acele fonturii spate, astfel încât când
firul apare pe faţă – în desenul jacquard – nu depune ochiuri pe spate; lucrează în „câmp
12
culoare”. Modul de lucru pe spate rămâne acelaşi, adică plin sau neplin. Acestea sunt
tricoturile net jacquard.
Comparativ cu tricoturile jacquard pe o fontură, tricoturile jacquard realizate pe două fonturi
sunt mai compacte, cu grosime mai mare şi cu masa unităţii de suprafaţă mai mai mare.
3.1. Tricoturi jacquard plin

Tricoturile jacquard plin sunt tricoturi realizate folosind legătura patent 1x1, la care pe partea de
faţă se identifică desenul jacquard, iar pe partea de spate rânduri de culori diferite. În practică,
aceste tricoturi sunt cunoscute ca tricoturi jacquard plin, subînţelegându-se că sunt produse pe
2 fonturi.
Fig. 11 exemplifică un desen jacquard în două culori (a), din care s-a ales o zonă mai mică pentru
reprezentare cu semne convenţionale (b) şi în secţiunea rândului de ochiuri (c). Din reprezentări
se observă că unui rând faţă îi corespund două rănduri spate. Acest lucru este posibil datorită
modului de lucru: cele 2 culori completează împreună rândul faţă, din desenul jacquard, în timp
ce spate fiecare formează câte un rând separat.
Se poate spune că relaţia de corespondenţă dintre rândurile jacquard şi rândurile spate este:
1Rf = z Rs (1)
Cu alte cuvinte, la fiecare rând din desenul jacquard corespund z rânduri spate.
Aspectul real al tricoturilor jacquard este prezentat în Fig. 12, în care se exemplifică un desen
jacquard z = 3. Este de menţionat şi comentat aspectul tricotului pe partea de spate. Deşi se
formează rânduri de ochiuri din cele z culori, tensiunea în fire şi tipul ochiurilor (glat sau patent)
determină ohiuri de dimensiuni diferite care ies diferit în evidenţă. Dacă pe porţiunea respectivă
firul dintr-o culoare lucrează pe ambele fonturi, atunci ochiurilor vor fi mai mari şi implicit mai
evidenţiate pe spate. Dacă în schimb firul este depus doar pe fontura spate (în desenul jacquard
nu formează ochiuri în porţiunea respectivă), atunci ochiurile spate sunt de tip glat, au înălţime
mai mică şi nu sunt atât de bine evidenţiate. Pot fi însă puse în evidenţă uşor prin simpla
întindere a tricotului pe direcţia şirurilor.
a b
14
Fig. 11. Exemplu de desen jacquard plin, z = 2
Aspect faţă Aspect spate

Fig. 12. Tricot jacquard plin z = 3
3.2. Tricoturi jacquard neplin

Tricoturile jacquard neplin se definesc ca tricoturi la care pe partea de faţă se identifică desenul
jacquard, în timp ce pe partea de spate fiecare culoare lucrează pe ace selectate în raport 1:1.
Diferenţa între tricoturile jacquard plin şi neplin constă în modul de lucru pe partea de spate.
Dacă la jacquard plin fiecare culoare formează câte un rând, la jacquard neplin un rând pe spate
se formează în două etape. De data aceasta, relaţia de corespondenţă dintre rândurile jacquard
şi rândurile spate este:
1Rf = z/2 Rs (2)
Cifra 2 reprezintă tocmai numărul de etape (culori) care participă la formarea unui rând spate.
Se poate observa că, unui rând faţă (jacquard) îi corespund jumătate din numărul de rânduri
spate din cazul structurilor jacquard plin. Din acest motiv, acelaşi desen jacquard va avea
dimensiuni şi aspect diferite pentru cele două moduri de lucru – plin şi neplin. Figura 13
exemplifică pentru comparaţie acelaşi desen jacquard ca în cazul Fig. 11, de această dată
considerat jacquard neplin. Este evident că numărul de rânduri este redus la jumătate.
În general, în cazul desenelor jacquard z = 2, pe partea de spate cele două culori depun
alternativ, o dată pe acele impare, apoi pe acele pare şi invers. Această inversare a culorilor se
face pentru a evita apariţia dungilor verticale, menţinând un aspect pestriţ.
Fig. 13. Tricot jacquard neplin, z = 2, reprezentare cu semne convenţionale

şi în secţiunea rândurilor de ochiuri
Aspectul pestriţ al părţii de spate este evidenţiat în Fig. 14, în care se prezintă partea de spate a
unui desen jacquard z = 3. De remarcat că, şi în acest caz, ochiurile nu au toate aceeaşi înălţime
şi nu toate sunt uşor vizibile.
16
Fig. 14 Partea de spate a unui tricot jacquard, z = 3
4. Determinarea indicelui real de reţinere

Discuţia privind indicele de reţinere teoretic şi real este valabilă pentru toate tipurile de desene
jacquard care folosesc ochiuri reţinute ca desen de legătură, indiferent de legătura utilizată.
Indicele teoretic de reţinere al ochiurilor din desenul jacquard este considerat ca fiind:
it = z – 1 (2)
El este utilizat în reprezentările teoretice structurale şi cu semne convenţionale, precum şi în
calculele de proiectare la determinarea înălţimii ochiurilor faţă. El este o medie a indicelor reali
de reţinere întâlniţi în cadrul desenului jacquard. Folosirea sa simplifică şi clarifică aspectul
desenului jacquard.
Problema este că indicele de reţinere al fiecărui ochi faţă (jacquard) este dat de numărul real de
cicli de tricotare în care un ac nu lucrează de la un rând la altul. Cu alte cuvinte, indicele real de
reţinere este dat de etapele (culoarea) în care acul lucrează în două rânduri jacquard succesive.
Dacă acul respectiv va lucra cu ultima culoare în rândul R1 şi cu prima culoare în rândul R2,
atunci practic acul nu va staţiona şi indicele de reţinere va fi i = 0. Situaţia aceasta este valabilă
indiferent de numărul de culori utilizat pentru desenul jacquard. În extrema opusă (vezi figura 9)
se află cazul în care acul lucrează în prima, respectiv ultima etapă din cele două rânduri
succesive. Astfel, indicele de reţinere maxim va fi dat de relaţia:
imax = 2z – 1 (3)
Fig. 12 Determinarea intervalului de variaţie a indicelui de reţinere real
18
Noţiuni elementare privind tricoturile din urzeală
1. Definirea tricoturilor din urzeală

Tricoturile din urzeală se deosebesc de tricoturile din bătătură, atât ca tehnologie, cât şi ca
geometrie a dispunerii firelor în structură.
Tricotarea din urzeală presupune alimentarea simultană a unui sistem de fire, astfel încât, într‐
un ciclu de tricotare, un fir să fie depus pe un singur ac, formând în rândul respectiv un singur
ochi. Astfel, dispunerea succesivă a ochiurilor nu se mai face pe direcţie orizontală, ci pe direcţie
verticală, aşa cum este ilustrat şi în figura 1. Unitatea suprafeţei tricotate este asigurată de
evoluţia firelor din sistem în şiruri diferite, de la un rând la altul.
Figura 1. Principiul tricotării pe direcţie verticală
Acest principiu de tricotare necesită maşini cu o construcţie diferită de cea a maşinilor pentru
tricoturi din bătătură. Figura 2 exemplifică o maşină de tricotat rapidă, cu ace cu cârlig.
Sistemele de fire sunt alimentate simultan de către conducători individuali, numiţi pasete. Acele
se ridică, preiau fiecare câte un fir de la fiecare sistem şi apoi coboară, formând ochiurile. Toate
organele de producere a ochiurilor sunt fixate şi nu există posibilitatea selectării.
2 Noţiuni elementare privind tricoturile din urzeală
Figura 2. Principalele organe de producere a ochiurilor ale

unei maşini de tricotat din urzeală
Un tricot din urzeală are ca element definitoriu ochiul de tricot. În acest caz, dispunerea pe
verticală a ochiurilor formate dintr‐un fir alterează geometria ochiului aşa cum este cunoscută
pentru tricoturile din bătătură. Un ochi de tricot din urzeală (figura 3) este alcătuit din: 1‐2 şi 3‐4
= flancuri; 2‐3 = buclă de ac şi 4‐5 = segment de legătură. Un segment de legătură se defineşte
ca acea porţiune de fir, considerată un segment, care leagă corpurile a două ochiuri succesiv
formate.
Figura 3. Ochi de tricot din urzeală (aspect spate)

Noţiuni elementare privind tricoturile din urzeală 3
Unui ochi de tricot din urzeală îi corespund un segment de legătură de intrare şi unul de ieşire,
marcaţă în figura 3. Clasificarea ochiurilor se face funcţie de poziţia relativă a celor două
segmente de legătură. Dacă segmentele se suprapun, atunci ochiul se consideră ochi închis.
Dacă cele două segmente nu se suprapun, ci au evoluţie separată, atunci este vorba de un ochi
deschis. Ochiurile la care cele două segmente evoluează de aceeaşi parte faţă de axa verticală a
ochiului se numesc cu segmente unilaterale, în timp ce dispunerea segmentelor în ambele părţi
ale axei verticale duce la ochiuri cu segmente bilaterale. Această clasificare este sintetizată în
figura 4.
Figura 4. Tipurile de ochiuri întâlnite la tricoturile din urzeală
2. Clasificarea tricoturilor din urzeală

O clasificare a tricoturilor din urzeală necesită mai multe criterii, care să surprindă
complexitatea domeniului. Trebuie însă subliniat că orice material şi implicit tricoturile au o
destinaţie, destinaţie care guvernează opţiunile legate de proiectarea tricotului – materie primă,
structură şi parametri de structură, tehnologie şi parametri tehnologici.
Ca produse de îmbrăcăminte, tricoturile din urzeală sunt des întâlnite pentru lenjerie, articole
de îmbrăcăminte sportivă (în pricipal costume de baie), elemente decorative de tip dantele. O
menţiune aparte trebuie făcută pentru tricoturile din urzeală cu elastomer, extrem de populare
în ultimii 5 ani. Totodată, dezvoltările tehnologice au dus la realizarea de produse conturate

(seamless), realizate pe mașini cu două fonturi, pentru articole sportive și produse de
îmbrăcăminte.
Figura 5. Exemple de tricoturi seamless (K. Mayer)
Totodată, tricoturile de urzeală sunt folosite pentru perdele, unde dețin un segment important
din producția totală. Pe lângă perdele, tricoturile din urzeală se folosesc şi pentru alte articole
decorative, în principal pături, draperii, prosoape, mileuri, etc.
Tricoturile din urzeală sunt masiv folosite ca textile tehnice, în: construcţii, agricultură,
geotextile, medicină, armată, industrie, etc. Structura acestor materiale permite controlul
comportării lor mecanice prin ranforsarea acestora pe direcţii prestabilite. Bineînţeles,
domeniile tehnice presupun materii prime specifice, care pot varia de la fibre naturale şi fibre
sintetice, la fibre de înaltă performanţă (sticlă, carbon, aramide).
Tricot din urzeală spacer Tricot din urzeală multiaxial Tricot din urzeală file
Figura 6. Exemple de structuri de tricoturi din urzeală cu aplicații tehnice
Noţiuni elementare privind tricoturile din urzeală 5
Din punct de vedere tehnologic, există două grupe mari de maşini de tricotat din urzeală: maşini
rapide şi maşini raşel. Ambele grupe includ maşini cu una şi cu două fonturi, deşi mai des se
întâlnesc maşinile cu o singură fontură de ace. Maşinile rapide sunt, aşa cum sugerează şi
numele maşini de productivitate extrem de ridicată, similară războaielor de ţesut (s‐a ajuns
industrial la 3000 rânduri/minut). Tricoturile au un grad de complexitate scăzut, fiind realizate
cu 2‐4 sisteme de fire. Maşinile raşel sunt maşini de productivitate mult mai scăzută (până la
1200 rânduri pe minut), această situaţie datorându‐se complexităţii deosebit de mari a structurii
tricoturilor. Astfel de maşini au pe lângă barele de fond şi bare desenatoare, care pot ajunge şi
peste 70. Este cazul maşinilor pentru perdele şi dantele.
O menţiune aparte trebuie făcută pentru maşinile jacard, în principal cu bare jacard piezo‐
electrice. Astfel de maşini permit obţinerea unor desene cu fire suplimentare complexe.
Folosirea staţiilor de programare a dezvoltat enorm posibilităţile de desen, precum şi timpul
necesar programării utilajului. În prezent se produc tricoturi (în special perdele) cu dimensiuni
ale desenului jacard de lăţimea utilajului care poate ajunge şi la 4 m şi de lungimi similare.
Trecerea la un nou desen, care anterior lua zile se face în câteva minute, cu ajutorul unei
dischete.
O clasificare a tricoturilor din urzeală trebuie să considere şi structura acestora. Astfel,

tricoturile din urzeală se împart:
 tricoturi realizate pe o singură fontură
 tricoturi fără desene – cu legături de bază şi derivate
 realizate cu un singur sistem de fire
 realizate cu două sau mai multe sisteme de fire
 tricoturi cu desene
 tricoturi cu desene de culoare
 tricoturi cu desene file
 tricoturi cu fire suplimentare – de urzeală, de bătătură, tricoturi multiaxiale, tricoturi
pluş
 tricoturi tip reţea
 tricoturi realizate pe o două fonturi
 tricoturi fără desene ‐ cu legături de bază şi derivate
 realizate cu un singur sistem de fire
 realizate cu două sau mai multe sisteme de fire
 tricoturi cu desene
 tricoturi cu desene de culoare
 tricoturi cu desene file

 tricoturi cu fire suplimentare – de urzeală, de bătătură
 tricoturi tip rețea
Tricoturi din urzeală cu legături de bază și derivate
În cazul tricoturilor din urzeală, legătura defineşte modul particular în care un fir din sistemul
de fire formează ochiuri de la un rând la altul. Din punct de vedere tehnologic, legătura este
determinată prin deplasările barei cu pasete care depune sistemul de fire.
Fiecare legătura este caracterizată de un raport de legătură, numărul de şiruri b şi de rânduri
h după care evoluţia firelor se repetă identic.
Diferenţa între legăturile de bază şi legăturile derivate constă în amplitudinea segmentelor de
legătură din raport. Legăturile de bază au segmente de amplitudine 0 sau 1, în timp ce
legăturile derivate prezintă cel puţin un segment de legătură cu a ≥ 2. Pentru producerea
acestor legături se pot folosi toate cele 4 tipuri de ochiuri (închise sau deschise, cu segmente
de legătură unilaterale sau bilaterale).
Notă: Amplitudinea segmentelor de legătură, notată a, se defineşte ca numărul de şiruri pe

care segmentul de legătură le traversează, dispus între corpurile corpurile a două ochiuri
succesive. Dacă segmentul leagă ochiuri produse în acelaşi şir, atunci a = 0. Dacă ochiurile sunt
produse în şiruri vecine, se considerăcă segmentul traversează un singur şir, adică a = 1. Dacă
segmentul leagă ochiuri produse în şiruri nevecine, amplitudinea se calculează ca numărul de
şiruri dispuse între cele două şiruri considerate la care se adaugă 1 (câte o jumătate pentru
şirul în care începe, respectiv şirul în care se termină segmentul).
1. Tricoturi din urzeală cu legături de bază

Există trei legături de bază, fiecare legătură prezintând particularităţi legate de şirurile în care
se formează ochiuri:
1. lănţişor – firul formează ochiuri mereu în acelaşi şir,
2. tricot – firul formează ochiuri alternativ în două şiruri vecine,
3. atlaz ‐ firul formează ochiuri în cel puţin trei şiruri vecine.
2 Tricoturi din urzeală – legături de bază şi derivate
1.1. Legătura lănţişor

Legătura lănţişor este caracterizată de evoluţii în acelaşi şir. Se întâlnesc evoluţii lănţişor cu
ochiuri închise (figura 1), cu ochiuri deschise (figura 2) şi cu ochiuri închise şi deschise.
Important: Evoluţia specifică lănţişor, mereu într‐un singur şir, nu asigură formarea unui tricot,
deoarece nu există nici o legătură între şiruri. Din acest motiv, evoluţia lănţisor se foloseşte
numai pentru tricoturi produse cu mai multe sisteme de fire.
Figura 1. Lănţişor cu ochiuri deschise ‐ reprezentare şi aspectul şirurilor
Figura 2. Lănţişor cu ochiuri închise ‐ reprezentare şi aspectul şirurilor
1.2. Legătura tricot

Legătura tricot se obţine prin formarea de ochiuri alternativ în două şiruri vecine. Ca şi în
cazul celorlate legături, se pot folosi ochiuri închise (cea mai des întâlnită situaţie), ochiuri
deschise sau combinaţia de ochi închis şi ochi deschis. Indiferent de tipul ochiurilor, raportul
legăturii tricot este intotdeauna de 2 şiruri şi de 2 rânduri. Figura 3 prezintă legătura tricot cu
ochiuri închise; reprezentarea structurală este teoretică. În realitate, ochiurile închise ale
legăturii tricot se înclină în sens opus direcției segmentului de legătură de ieșire, așa cum se
ilustrează în Figura 4.
Tricoturi din urzeală cu legături de bază şi derivate 3
Figura 3. Legătura tricot, cu ochiuri închise ‐ reprezentare structurală teoretică,

schemă grafică şi numerică de depunere
Schema numerică şi grafică specifică legăturii tricot cu ochiuri deschise este prezentată în
Figura 4.
Figura 4. Legătura tricot cu ochiuri deschise
Dacă tricotul este produs cu un singur sistem de fire, cu evoluţia tricot, ochiurile au o dispunere
specifică, prin care se obţine echilibrul tensional al structurii. În cazul ochiurilor de tip închis,
corpul ochiului se înclină în sens opus segmentului de legătură de ieşire, aşa cum este arătat
în Figura 5. Totodată, segmentul de legătură de ieşire se roteşte peste segmentul de ieşire.
Figura 5. Dispunerea reală a unui ochi tip tricot închis – aspectul spate al unui tricot
În cazul ochiurilor deschise, echilibrarea tensională

permite o migrare de fir din corpul ochiului şi micşorarea
acestuia în raport cu ochiurile închise (aprox. 5%‐10%).
Trebuie însă subliniat că, în cazul utilizării a mai multor
sisteme de fire, ochiul (compus din mai multe fire) îşi
păstrează poziţia verticală, reechilibrarea tensională
făcându‐se între firele componente ale corpului ochiului
respectiv. Regulile de dispunere corespunzătoare acestei
situaţii vor fi prezentate ulterior.
Figura 6. Aspectul real al

ochiurilor tricot deschise
1.3. Legătura atlas

Conform definiţiei, legătura atlas se obţine dacă firele sistemului formează succesiv ochiuri în
cel puţin 3 şiruri vecine. Şi în acest caz se pot folosi ochiuri închise şi / sau deschise. Figura 7
prezintă un exemlu de atlaz simplu, cu evoluţie în 4 şiruri, cu ochiuri închise (în punctele de
întoarcere) şi ochiuri deschise. Punctele de întoarcere se definesc ca ochiurile în care se
schimbă direcţia de evoluţie. Pot exista şi legături atlaz compus, cu puncte multiple de
întoarcere, aşa cum este ilustrat în figura 8.
Figura 7. Legătura atlas simplu (cu puncte singulare de

întoarcere), reprezentare structurală teoretică (parţială)
Figura 8. Legătură atlas compus (cu puncte multiple de întoarcere)

2. 2. Tricoturi din urzeală cu legături derivate

Legăturile derivate sunt caracterizate de prezenţa segmentelor de legătură de amplitudine
a ≥ 2. Acest lucru înseamnă că ochiurile între care se dispune segmentul sunt în şiruri nevecine.
Observaţie: Nu există legătura lănţişor derivat. Se folosesc numai două tipuri de legături
derivate: tricot derivat şi atlaz derivat, simplu şi compus.
Regula formării succesive a ochiurilor se păstrează, dar şirurile în care sunt dispuse ochiurile
de la un rând la altul sunt nevecine (măcar o dată).
2.1. Legătura tricot derivat

Ca şi în cazul legăturii tricot, ochiurile sunt formate alternativ în două şiruri, de data asta
nevecine. În general, amplitudinea segmentelor nu depăşeşte 8 (pentru tricoturi velur). Cel
mai des întâlnite sunt evoluţiile tricot derivat cu a = 2 şi a = 3, exemplificate în Figurile 9 şi 10.
Ochiurile constituente pot fi închise sau deschise.
Înălţimea raportului legăturilor tricot derivat este h = 2 rânduri, în timp ce lăţimea depinde de
amplitudinea segmentelor de legătură.
Figura 9. Legătura tricot derivat, a = 2, cu ochiuri închise – reprezentare şi aspect real

Figura 10. Legătura tricot derivat, a = 3 cu ochiuri închise – reprezentare şi aspect real
2.1. Legătura atlas derivat

Legătura atlaz derivat respectă regula specifică legăturilor atlaz, și anume ochiurile sunt
formate în cel puțin 3 șiruri (nevecine). Amplitudinea segmentelor de legătură trebuie să aibă
valoarea a≥2 (pentru cel puțin un segment din raportul evoluției).
Figurile 11 și 12 exemplifică un atlaz derivat și un atlaz derivat ompus. În primul caz,
amplitudinea segmentelor de legătură este a=2 pentru întreg raportul, în timp ce pentru al
doilea exemplu, segmentele de legătură au amplitudine diferite (a= 1, 2 și 3). Chiar dacă există
și segmente de legătură cu amplitudine a = 1, legătura se consideră derivată.
Figura 11. Exemplu de legătură atlaz derivat Figura 12. Exemplu de legătură atlaz derivat
simplu, a = 2 compus, a = 1,2 şi 3
Tricoturi din urzeală realizate cu 2 sau mai
multe sisteme de fire
Tricoturile produse cu un singur sistem de fire prezintă dezavantaje legate de compactitatea

mai redusă a tricotului, posibilităţi reduse de desen şi de stabilitatea dimensională. Din acest
motiv, în practică se folosesc mai multe sisteme de fire, care pot forma ochiuri sau pot fi
depuse ca fire suplimentare.
Utilizarea mai multor sisteme de fire presupune că acestea sunt alimentate acelor simultan.
Fiecare ac va primi deci câte un fir de la fiecare sistem, aşa cum este ilustrat în figura 1.
Figura 1. Depunerea firelor pe ace, în cazul a 2 sisteme de fire
Corpul ochiului produs de ac va fi alcătuit din 2 sau multe fire. Figura 2 prezintă un ochi
format din 2 fire.
Poziţia relativă a firelor în ochiul de tricot este determinată de următoarea regulă:

2 Tricoturi din urzeală realizate cu 2 sau mai multe sisteme de fire
Firul depus de prima bară (primul sistem) se află în prim plan atât pe partea
de faţă cât şi pe partea de spate a ochiului, în timp ce firul depus de a doua
bară se dispune în plan secund.
Această regulă de dispunere, care se poate observa în figura 2, este ilustrată în figura 3.
Figura 2. Ochi de tricot realizat cu 2 sisteme de fire – reprezentare structurală și în schemă grafică de
depunere
Figura 3. Poziţia relativă a firelor în ochiul de tricot

Tricoturi din urzeală realizate cu 2 sau mai multe sisteme de fire 3
În cazul aspectului faţă, în prim plan se situează flancurile firului depus de bara 1 B1. Pe
partea de spate a tricotului în prim plan sunt poziţionate segmentele de legătură de la B1,
sub ele aflându‐se segmentele de legătură de la a doua bară B2.
Există excepţii de la această regulă şi ele se referă la partea de faţă a tricoturilor (flancuri),
fiind valabile în următoarele situaţii:
 o poziţionare mai coborâtă a barei a doua faţă de bara acelor,
 folosirea unui consum de fir mai mare,
 depunerea de ochi deschis (mai puţin tensionat),
 segmente de legătură cu amplitudine mai mică.
Trebuie precizat că folosirea unor evoluţii în sens opus pentru cele 2 sisteme, aşa cum este
precizat în figura 2, permite o echilibrare tensională mult mai bună a ochiului, ceea ce duce
la o structură mai echilibrată, cu o stabilitate superioară şi o rezistenţă îmbunătăţită.
Din punct de vedere tehnologic, producerea acestor tricoturi necesită folosirea mai multor
bare cu pasete, care să depună firele fiecărui sistem. Mecanismul de deplasare a barelor este
individual, ceea ce permite ca fiecare bară să depună firele independent de celelalte bare.
Sistemele de fire pot avea orice evoluţie, de bază sau derivată.
Tabelul I ilustrează combinaţiile posibile în cazul tricoturilor realizate cu 2 sisteme de fire,
fără a distinge între tipurile de legături atlaz, tricot derivat și atlaz derivat.
Tabel I. Posibilităţile de combinaţie a evoluţiilor
Lănţişor Tricot Atlaz Tricot derivat Atlaz derivat

Lănţişor ‐ L‐T L‐A L ‐ TD L ‐ AD
Tricot T‐L T‐T T‐A T ‐ TD T ‐ AD
Atlas A‐L A‐T A‐A A ‐ TD A – AD
Tricot derivat TD ‐ L TD ‐ T TD ‐ A TD ‐ TD TD – AD
Atlaz derivat AD ‐ L AD ‐ T AD ‐ A AD ‐ TD AD – AD
Posibilităţile sunt chiar mai mari, având în vedere amplitudinea segmentelor de legătură în
cazul legăturilor derivate a≥2 şi tipul legăturii atlaz (simplu sau compus).
Există câteva structuri realizate cu două sisteme de fire mai des folosite şi anume:
 T‐T , cunoscut sub denumirea de tricot,
 Td, a=3 ‐T, cunoscut ca satin;
 Td,a=2 – T, cu denumirea comercială de locknit (figura 5); tricotul mai este cunoscut și
sub denumirea de charmeuse:
 T‐Td, a=2, numit reverse locknit (sau anticharmeuse);
 L‐Td, denumit queenscord;
 T‐Td, a=3,4, cunoscut ca sharkskin (figura 4).
Figura 4. Reprezentarea structurală pentru tricotul sharkskin (T – Td, a = 4)
Exemplu de reprezentare a unui tricot locknit

Reprezentarea în schemă grafică și de depunere a tricoturilor realizate cu două sisteme de
fire se face împreună pentru ambele sisteme, așa cum se exemplifică mai jos.
Figura 4. Tricot locknit – reprezentare în schemă grafică şi numerică şi aspectul faţă şi spate a unui
tricot
În cazul schemei grafice şi numerice de depunere se consideră evoluţia unui singur fir pentru
fiecare din cele 2 sisteme, evitându‐se astfel încărcarea inutilă a reprezentării. În cazul
reprezentării structurale teoretice trebuie parcurse următoarele 4 etape de desen,
exemplificate în figura 6 pentru un tricot locknit. De subliniat că desenul se realizează din
planul cel mai apropiat spre planul cel mai îndepărtat şi că se consideră în prim plan aspectul
spate al tricotului.
a) Etapa I: Segmentele de legătură pentru bara B1
b) Etapa a IIa: Segmentele de legătură pentru bara B2

c) Etapa a IIIa: Buclele de ac
d) Etapa a IVa: Flancurile din ochiurile de tricot

Figura 6. Etapele reprezentării structurale teoretice
Tricoturi realizate cu 2 sisteme de fire, cu năvădire neplin

În cazul tricoturilor realizate cu cel puţin 2 sisteme de fire, năvădirea acestora nu este în mod
obligatoriu plin, aşa cum este valabil pentru structurile produse cu un singur sistem de fire.
Singura regulă care trebuie respectată este următoarea: în fiecare ciclu de formare a
ochiurilor, fiecare ac trebuie să primească cel puţin 1 fir, indiferent de la ce sistem, care să
asigure continuitatea structurii. În această situaţie, în tricot se vor întâlni ochiuri formate din
mai multe fire (2, 3 sau 4) şi ochiuri formate dintr‐un singur fir, funcţie de năvădirile barelor
în lucru. Figura 7 exemplifică cazul unui tricot tip locknit, la care prima bară are o nevădire
neplin de raport 2p,1g,2p.
Figura 7. Tricot din urzeală cu năvădire neplin pentru prima bară

Parametrii de structură ai tricoturilor din bătătură
În sens tehnic general, parametrii sunt mărimi măsurabile și/sau calculabile proprii unui obiect,
mecanism, sistem, fenomen, etc. care servesc la caracterizarea unor proprietăți ale acestora
sau a comportării lor.
Parametrii de structură ai tricoturilor pot fi descriși ca un set de mărimi/caracteristici care
descriu din punct de vedere fizic și geometric un tricot cu o anumită structură. Valori diferite ale
parametrilor de structură conduc la o comportare diferită a tricotului, ceea ce este extrem de
important de înțeles pentru proiectarea acestuia. Fig. 1 exemplifică două tricoturi realizate cu
același fir, pe același utilaj, având aceeași structură - patent 1x1. Se poate observa că tricotul
din dreapta este mult mai puțin compact decât tricotul din stânga, deoarece numărul de ochiuri
pe verticală este mai redus. Deși cele două tricoturi au aceeași structură, ele se vor comporta
diferit la prelucrare și apoi în utilizare, având valori distincte ale proprietăților.
Fig. 1. Tricoturi patent 1x1, cu parametri de structură diferiți (desime)
Parametrii de structură care se definesc în cazul tricoturilor de bătătură sunt: dimensiunile

ochiului (pas și înălțime), desimea pe orizontală și verticală, lungimea de fir din ochi, masa
(unității de suprafață, bucății, produsului) și grosimea tricotului. Se mai folosesc și parametri
2 Parametrii de structură ai tricoturilor din bătătură
care sunt calculați în baza parametrilor menționați (parametri sintetici), cei mai importanți fiind
factorul cover, factorul de compactitate (tightness) și coeficientul desimilor/coeficienții k.
Funcție de legătura folosită apar diferențe în modul în care se exprimă sau se calculează
parametrii de structură ai tricoturilor din bătătură. Principala problemă legată de proiectarea
tricoturilor este determinarea lungimii de fir din ochi. Pentru fiecare tip de legătură există
modele propuse pentru calculul lungimii de fir din ochi, modele care se referă exclusiv la
geometria firului în ochi (modele geometrice) și modele care consideră tensiunile în fire
introduse prin tricotare și modul în care acestea se echilibrează în ochi (modele mecanice).
Toate modelele propuse au la bază diferite ipoteze care simplifică calculul, aplicându-se în
situații restrictive și din acest motiv precizia lor nu este generală. Mai mult, ele se referă doar la
așa numitele evoluții normale, orice modificare a geometriei firului în ochi complicând datele
inițiale ale problemei.
Scopul modelării geometriei ochiului și a lungimii de fir din ochi este de a putea evalua
comportarea tricotului și de a estima dimensiunile acestuia.
În plus, trebuie subliniat că parametrii de structură sunt necesari în programarea tricotului pe

mașină, deoarece determină valorile parametrilor tehnologici cu care se realizează operația de
tricotare. Altfel spus, o mașină de tricotat se reglează în funcție de ce parametri de structură se
doresc pentru tricotul respectiv. Fără a se dori a intra în detalii tehnologice, Fig. 2 prezintă
corelația dintre parametrii de structură ai tricotului și parametrii tehnologici, particularizându-
se pentru tricoturile din bătătură.
Fig. 2. Corelația dintre parametrii de structură și cei tehnologici

Parametrii de structură ai tricoturilor din bătătură 3
Parametri tehnologici care influențează parametrii de structură sunt adâncimea de

buclare/avansul la buclare, tensiunea în fir la alimentare și viteza/forța de tragere. La aceștia se
adaugă și ecartamentul fonturilor, care, funcție de utilaj, poate sau nu să fie reglabil. Lungimea
de fir din ochi este un parametru comun, care se regăsește și ca parametru de structură și ca
parametru tehnologic.
Ceea ce trebuie precizat este că un tricot este indivizibil legat de utilajul care îl produce și că o
proiectare făcută într-o manieră care nu implică și date legate de utilaj nu este o proiectare
realistă.
I. Definirea parametrilor de structură pentru legăturile tricoturilor din bătătură

Deși nu pot fi considerate ca parametri de structură ai tricoturilor, caracteristicile firelor -
natură, finețe și diametru - au o influență directă asupra acestora. Din acest motiv, în
proiectarea unui tricot trebuie definite următoarele:
 densitatea de lungime/finețea firului folosit, exprimându-se astfel și tipul firului (din
fibră scurtă sau fir filamentar; simplu, răsucit, dublat)
 natura fibrelor folosite (tipul fibrelor, dacă fibrele au aceeași natură sau sunt în amestec)
 diametrul firului - se pornește de la ipoteza că firele pot fi considerate corpuri cilindrice
de diametru constant (sau variind în anumite limite).
Pentru calculul diametrului firelor, literatura de specialitate este destul de săracă. Se propune
următoarea relație:
𝑐𝑐1 �𝑇𝑇𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡 𝑐𝑐1
𝐹𝐹 = =
31,6 √𝑁𝑁𝑁𝑁
unde: F = diametrul firului (mm)
Notă: Diametrul firului se notează diferit de notația folosită în cazul structurii firelor (cu F, nu cu
D) pentru a evita confuzia cu notația pentru desimea tricotului.
c1 = coeficient care depinde de natura materiei prime (densitatea fibrelor ρ)
2
𝑐𝑐1 =
�𝜋𝜋𝜋𝜋
Cele mai des folosite valori ale coeficientului c1 sunt prezentate în Tabel I.
Tabel I. Valorile coeficientului c1 pentru principalele tipuri de fibre
Bumbac Lână PES PNA PNA voluminos PA
c1 1,25 1,36 1,7 1,3 1,7 1,5
Dacă se folosesc fire în amestec, atunci valoarea coeficientului se determină funcție de

coeficientul c1i și de ponderea pi a fiecărui tip de fibre din amestec:
∑𝑛𝑛𝑖𝑖=1 𝑐𝑐1𝑖𝑖 × 𝑝𝑝𝑖𝑖
𝑐𝑐1𝑎𝑎 =
100
Această formulă prezintă anumite dezavantaje:

• consideră secțiunea transversală a firului ca fiind circulară. Această ipoteză nu mai are
precizie în cazul firelor cu alte secțiuni (în cazul firelor de înaltă performanță, cum ar fi sticla
sau carbonul, care prezintă secțiuni transversale de tip elipsoid sau lenticular, cu un nivel
ridicat de variație al dimensiunii), sau a mai multor fire alimentate în paralel, deoarece
dispunerea lor relativă se face funcție de restricțiile impuse de geometria ochiului, iar
diametrul total variază.
• formula se poate aplica în cazul tehnologiei clasice de filare, eventual OE. Pentru alte
tehnologii, intervalul de variație diametrului firului este mult mai mare.
• formula nu ia în considerare gradul de compactitate al fibrelor în fir. Gradul de compactitate
depinde de gradul de torsiunea firului, de gradul de împachetare a fibrelor în fir ......
Din acest motiv, de multe ori se preferă a se determina practic diametrul firelor, prin măsurare.
Se determină un interval de variație a diametrului și o valoare medie.
1. Pasul și înălțimea ochiului

Sunt doi parametri care definesc dimensiunile unui ochi de tricot. Pasul ochiului A (mm) se
consideră distanța pe orizontală dintre centrele a două ochiuri vecine, aflate în același plan.
Înălțimea ochiului B (mm) se consideră distanța pe verticală dintre centrele a două ochiuri
vecine, aflate în același plan.
Fig. 3. Definirea pasului A și a înălțimii B
Pasul și înălțimea ochiului depind de tipul legăturii folosite - glat, patent, lincs și interlock.
Exceptând legătura glat, la care toate ochiurile sunt dispuse într-un singur plan, pentru celelalte
legături pasul A (patent, interlock) sau înălțimea B (lincs) trebuie definite pentru fiecare din cele
două planuri în care se dispun ochiurile.
Pasul și înălțimea ochiului pot fi definite considerând numărul de fire (exprimat ca diametru d)
dispuse în cadrul pasului, respectiv înălțimii. Aceste valori pot fi considerate ca valori minim
posibile, corespunzătoare gradului maxim de împachetare a firelor în structura tricotului.
• pasul ochiului - în cuprinsul unui pas se dispun 4 fire
• înălțimea ochiului - în cuprinsul unei înălțimi se dispun 2 fire
Aceste valori corespund situației de compactitate maximă (firele în structura ochiului sunt
tangente). În realitate, de cele mai multe ori există spații între fire, pasul și înălțimea ochiului
fiind exprimate cu ajutorul unor coeficienți, denumiți coeficientul pasului kA și coeficientul
înălțimii ochiului kB. Acești coeficienți exprimă gradul de compactitate (de împachetare) a
firelor în ochi. Cu cât valorile sunt mai mari, cu atât tricotul este mai puțin compact (este mai
larg).
Pasul și înălțimea ochiului se exprimă astfel:
• A ≥ kA x d,
unde kA ≥ 4 pentru legăturile de bază (glat, patent, lincs)
kA ≥ 3,5 pentru interlock (datorită decalării existente pe verticală între șirurile celor
două legături constituente)
• B ≥ kB x d, unde kB ≥ 2
Ambii parametri prezintă anumite particularități, și anume:

• în cazul pasului ochiului pentru legătura patent, dimensiunea acestuia este influențată
de poziția acelor în fontură. Legătura patent poate fi realizată cu acele din cele două
fonturi așezate intercalat (așa numita poziție patent) sau așezate unul în dreptul celuilalt
(așa numita poziție interlock). În cazul dispunerii interlock a acelor, distanța dintre două
ace care lucrează succesiv pe aceeași fontură (care influențează puternic valoarea
pasului ochiului) este de 2T, în loc de un singur pas de ac T, cum este cazul pentru acele
așezate în poziția patent. Aceste diferențe sunt exemplificate în Tabelul II pentru
tricoturile patent 1x1 și 2x2.
Tabel II. Diferențe în pasul ochiului determinate de poziția acelor în fonturi
Ace în poziție patent Ace în poziție interlock
P1x1
P2x2
• în cazul înălțimii ochiului pentru legătura lincs, tendința de suprapunere a rândurilor

ochiurilor face ca înălțimea să aibă o proiecție pe verticală, ilustrată în Fig. 4. Unghiul
sub care se dispune ochiul între planul față și cel spate al structurii este considerat a fi în
intervalul α= 450÷600.
Fig. 4. Poziția ochiurilor într-un tricot lincs 1x1 - vedere frontală și laterală
Relația dintre înălțimea unui ochi de tip lincs și înălțimea sa convențională Bc este:
𝐵𝐵𝑐𝑐 = 𝐵𝐵𝐵𝐵𝐵𝐵𝐵𝐵𝐵𝐵
Un alt factor de influență asupra dimensiunilor ochiurilor îl reprezintă desenele de legătură,

modificarea geometriei ochiurilor ducând la modificarea dimensiunilor acestor evoluții. Modul
în care desenele de legătură afectează parametrii de structură va fi discutat în altă prelegere.
2. Desimea pe orizontală și verticală

Desimea unui tricot reprezintă numărul de ochiuri dintr-o unitate de lungime, considerată pe
direcția rândului (desimea pe orizontală Do) și pe direcția șirului (desimea pe verticală Dv).
Desimea este o expresie a gradului de compactitate a tricotului, altfel spus cât de „larg” sau de
„strâns/compact” este materialul.
Standardul românesc prevede ca unitate de lungime 5 cm. Se pot folosi și alte unități de
lungime: 1 cm, 1 inch (2,54 cm) sau 10 cm. Cu cât desimea este mai scăzută se recomandă
folosirea unei unități de lungime mai mari (5 sau 10 cm), pentru a evita erorile de măsurare.
Desimile se exprimă din 0,5 în 0,5 ochiuri (nu se va întâlni nicăieri o desime de 12,33 șiruri/5cm,
ci 12,5 șiruri/5cm).
Desimile se definesc în relație cu pasul și înălțimea ochiului
• desimea pe orizontală Do
50
𝐷𝐷𝑜𝑜 = 𝐴𝐴
(șiruri/5cm)
• desimea pe verticală Dv
50
𝐷𝐷𝑣𝑣 = 𝐵𝐵
(rânduri/5cm)
Desimea se poate exprima și pe suprafață: Ds = Do x Dv, exprimată în ochiuri/unitatea de
suprafață. Unitatea de suprafață poate fi: 1 cm2, 25 cm2, în cazul standardului românesc, 1
inch2, etc.
Deoarece tricoturilor pot fi produse pe una sau ambele fonturi și au dispuneri specifice,
desimile sunt exprimate funcție de tipul legăturii. Pentru legătura patent, caracterizată de șiruri
de ochiuri cu aspect diferit alternând conform raportului, desimea pe orizontală se determină
pentru ambele părți ale tricotului. Pentru legătura lincs, caracterizată de rânduri de ochiuri cu
aspect diferit alternând conform raportului, desimea pe verticală se determină pentru ambele
părți ale tricotului. Tabelul III prezintă sintetic modul de exprimare a desimilor funcție de
legătura folosită.
Tabel III. Exprimarea desimilor funcție de legătură
Desime pe orizontală Do Desime pe verticală Dv
Legătura
Do' Do'' Dv' Dv''
Glat da nu e cazul da nu e cazul
Patent da da da nu e cazul
Lincs da nu e cazul da da
Interlock da da da nu e cazul
Desimile sunt utilizate pentru a calcula un parametru sintetic extrem de important, numit
coeficientul desimilor C:
𝐷𝐷𝑜𝑜 𝐵𝐵
𝐶𝐶 = =
𝐷𝐷𝑣𝑣 𝐴𝐴
Valorile specifice coeficientului desimilor C, împreună cu alți parametri sintetici vor fi
prezentate ulterior.
3. Lungimea de fir din ochi

Lungimea de fir din ochi este un parametru extrem de important, care pe de o parte reflectă
valoric geometria ochiului de tricot și pe de altă parte face legătura cu mașina și cu parametrii
tehnologici folosiți (reglaje).
Calculul lungimii de fir din ochi este o problemă extrem de complexă, deoarece lungimea de fir
depinde de foarte mulți factori:
• natura, structura și caracteristicile firului folosit,
• parametrii tehnologici cu care se lucrează,
• tipul structurii (legătură),
• modul în care se poate relaxa tricotul până atinge starea de echilibru,
• ipotezele de lucru sunt de cele mai multe ori restrictive.
Modelele pentru calculul lungimii de fir sunt construite în baza unor ipoteze simplificatoare și în
consecință sunt aplicabile doar pentru o anumită legătură și pentru anumite condiții. Există
două grupe de modele:
• modelele geometrice, care definesc geometria firului în structura tricotului,
• modelele mecanice, care se ocupă de comportarea ochiului de tricot atunci când este
solicitat mecanic, definind elementul structural de repetitivitate (celula)
o modele bazate pe analiza forțelor - ochiul de tricot este împărțit în segmente, la
capetele cărora acționează forțe și momente. Analiza forțelor implică rezolvarea
unor sisteme de ecuații non-lineare de echilibru.
o modele bazate pe metoda minimizării energiei
o modele bazate pe folosirea simulării (analiză cu element finit), în care elementelor
constituente ale celulei le sunt atribuite anumite moduri de comportare
Modelele mecanice pornesc de la un model geometric pentru a defini geometria specifică a
firelor și celula.
Modelele geometrice pornesc de la ideea că ochiul de tricot ocupă în stare liberă o poziție
stabilă, corespunzătoare stării de relaxare totale, care poate fi caracterizată geometric,
împărțind ochiul în element constituente (flancuri, buclă de ac, buclă de platină). Pentru fiecare
tip de ochi (glat, patent, lincs și interlock) există mai multe modele, dar toate au în comun
modul în care se exprimă lungimea fiecărui element din ochi - funcție de diametrul firului F, de
pasul A și înălțimea B a ochiului.
Datorită faptului că are cea mai simplă geometrie, ochiul glat prezintă cele mai multe modele
geometrice (și mecanice). Primul model geometric a fost creat de Chamberlain (1926), dar acest
model avea limitări serioase fiind un model 2D. Pierce (1947) a folosit modelul Chamberlain
pentru a crea un model 3D, în care pasul și înălțimea ochiului și lungimea de fir din ochi erau
exprimate funcție de diametrul firului:
lochi = 16,66d
unde d = diametrul firului
Ideea de a considera dimensiunile unui ochi și lungimea sa constante în funcție de diametrul
firului nu este însă corectă. Pierce și-a corectat modelul, definind lungimea de fir din ochi ca o
funcție de pasul și înălțimea ochiului și de diametrul firului. Dezavantajul acestui model este
legat de faptul că nu prevede cum modificarea lungimii de fir schimbă geometria ochiului. În
plus, analiza mecanică a încovoierii firului în ochi și a razei de curbură corespunzătoare făcută
de Leaf și Glaskin a demonstrat că acest model nu este aplicabil unor fire filate din fibră scurtă.
Leaf și Glaskin (1955) au propus un alt model 3D pentru ochiul glat și au concluzionat că
dimensiunile unui tricot depind de factorul cover și nu de lungimea de fir din ochi.
Dalidovici (1947) propune atât un model 2D pentru ochiul glat, cât și un model 3D pentru ochiul
glat. Ulterior, Dalidovici definește modele geometrice pentru tricotul patent 1x1 și pentru
tricotul interlock 1x1.
În Tabelul V sunt prezentate câteva modele geometrice pentru calculul lungimii de fir din ochi
pentru cele patru legături.
Tabel V. Modele geometrice pentru calculul lungimii de fir din ochi
Legătura Model Ecuația modelului
Glat Dalidovici 𝑙𝑙𝑔𝑔 = 1,57𝐴𝐴 + 2𝐵𝐵 + 𝜋𝜋𝜋𝜋
Pierce 𝑙𝑙𝑔𝑔 = 𝐴𝐴 + 2𝐵𝐵 + 5,94𝑑𝑑
Patent Dalidovici 𝑙𝑙 = 1,57𝐴𝐴 + 2�𝐵𝐵2 + 2𝑑𝑑2 + 𝜋𝜋𝜋𝜋
𝑝𝑝
Hagiu 𝑙𝑙𝑝𝑝 = 1,57𝐴𝐴 + 2�𝐵𝐵2 + 2𝑑𝑑2 + 3,39𝑑𝑑
Lincs Dalidovici 𝑙𝑙𝑙𝑙 = 1,57𝐴𝐴 + 2�𝐵𝐵2 + 5𝑑𝑑2 + 𝜋𝜋𝜋𝜋
Interlock Dalidovici 𝑙𝑙𝑖𝑖 = 1,8𝐴𝐴 + 2𝐵𝐵 + 1,5𝑑𝑑 - fire mătase
𝑙𝑙𝑖𝑖 = 1,8𝐴𝐴 + 2𝐵𝐵 + 3,6𝐹𝐹𝐹𝐹- fire bumbac
Mihailov 𝑙𝑙𝑖𝑖 = 0,785𝐴𝐴 + 2�𝐵𝐵2 + 2𝐹𝐹 2 + 7,4𝑑𝑑
Kudriavin-Șalov 𝑙𝑙𝑖𝑖 = 2,36𝐴𝐴 + 2𝐵𝐵 + 1,18𝑑𝑑 - fire mătase
𝑙𝑙𝑖𝑖 = 2,36𝐴𝐴 + 2𝐵𝐵 + 2,18𝑑𝑑 - fire bumbac
Atunci când se calculează lungimea de fir din ochi, tipul ochiurilor trebuie definit cu atenție,
deoarece în majoritatea rapoartelor de legătură există mai multe tipuri de ochiuri și anume:
• glat - raportul legăturii este de un singur ochi (b=h=1). Toate ochiurile sunt de tip glat.
• patent 1x1 – toate ochiurile din raport (b=2, h=1) sunt de tip patent
• patent de alte rapoarte - apar ochiuri patent (întotdeauna 2, indiferent de raport) și
ochiuri glat
• lincs 1x1 - toate ochiurile din raport (b=1, h=2) sunt de tip lincs
• lins de alte rapoarte - apar ochiuri lincs (întotdeauna 2, indiferent de raport) și ochiuri
glat
• interlock 1x1 - toate ochiurile din raport (b=2, h=1) sunt de tip interlock.
• interlock de alte rapoarte - apar ochiuri interlock (întotdeauna 4, indiferent de raport) și
ochiuri glat
Pentru legături cu mai multe tipuri de ochiuri se va calcula lungimea pentru fiecare tip de ochi și
se va determina lungimea medie de fir din ochi lm cu relația:
∑ 𝑛𝑛𝑖𝑖 𝑙𝑙𝑖𝑖
𝑙𝑙𝑚𝑚 =
∑ 𝑛𝑛𝑖𝑖
unde: ni = numărul de ochiuri de tipul i din raportul legăturii

li = lungimea de fir calculată pentru ochiul de tipul i (vezi Tabel IV)
Notă: Întotdeauna ∑ni = b x h = numărul total de ochiuri din raport.
Totodată, este util să se determine și lungimea de fir consumată pentru toate ochiurile din
raportul legăturii:
𝐿𝐿𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟 = � 𝑛𝑛𝑖𝑖 𝑙𝑙𝑖𝑖
Exemplu de determinare a tipului de ochiuri:

a) Tricot patent 4x2 (Fig. 5)
Dimensiuni raport b=6, h=1
Număr de ochiuri din raport: 6, din care
• ochiuri patent - 2
• ochiuri glat - 4
În cazul legăturii patent, compararea se face pe direcția rândului de ochiuri, comparând fiecare
ochi cu cel din dreapta. Dacă aspectul se păstrează, ochiul este glat, dacă următorul ochi are
aspect diferit, ochiul se consideră patent.
Fig. 5. Determinarea tipurilor de ochiuri pentru o legătură patent
b) tricot lincs 4x4

Dimensiuni raport b=1, h=8
Număr de ochiuri din raport: 8, din care
• ochiuri lincs - 2 (desenate cu roșu în Fig. 6)
• ochiuri glat - 6
În cazul legăturii lincs, determinarea tipului ochiului se face comparând fiecare ochi din raport
mai întâi cu ochiul de deasupra (săgeata marcată I). Dacă aspectul ochiului care urmează pe
verticală (succesiv pe direcția șirului) - prima comparație - își schimbă aspectul, ochiul este lincs.
Dacă aspectul nu se schimbă, ochiul este de tip glat.
Fig. 6. Determinarea tipului de ochiuri pentru legătura lincs 4x4
În cazul legăturii lincs cu desene, la care aspectul ochiurilor variază pe ambele direcții, tipul
ochiului este determinat făcând două comparații: compararea fiecărui ochi cu cel de deasupra
(săgeata marcată I) și apoi cu ochiul din dreapta (săgeata marcată II). Tabelul VI precizează
tipurile de ochiuri posibile, funcție de modul în care aspectul variază sau se păstrează același.
Tabel VI. Stabilirea tipului ochiului în cazul legăturii lincs cu desene lincs
Variația aspectului ochiului în raport cu ochiurile vecine Tipul ochiului
Comparație pe verticală (I) Comparație pe orizontală (II)
Aspect diferit Aspect diferit Ochi lincs cu buclă patent
Aspect constant Ochi lincs
Aspect constant Aspect diferit Ochi patent
Aspect constant Ochi glat
4. Masa unității de suprafață

Masa unității de suprafață M/m2 reprezintă un parametru complex, care include ceilalți
parametri prezentați - desime și lungime de fir din ochi. Dacă în calculul masei se pornește de la
desime și lungime de fir din ochi, desimea se va considera funcție de tipul legăturii folosite, așa
cum se prezintă în Tabel VII. Trebuie precizat că desimea este considerat conform standardului
românesc, adică exprimată pentru o unitate de desime de 50 mm.
Tabel VII. Particularizarea relației pentru M/m2 funcție de tipul legăturii
Legătura Relația pentru calculul masei unității de suprafață
Glat 𝑀𝑀⁄𝑚𝑚2 = 0,4𝐷𝐷𝑜𝑜 𝐷𝐷𝑣𝑣 𝑙𝑙𝑚𝑚 𝑇𝑇𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡 10−3
Patent, interlock 𝑀𝑀⁄𝑚𝑚2 = 0,4(𝐷𝐷𝑜𝑜′ + 𝐷𝐷𝑜𝑜" )𝐷𝐷𝑣𝑣 𝑙𝑙𝑚𝑚 𝑇𝑇𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡 10−3
Lincs 𝑀𝑀⁄𝑚𝑚2 = 0,4𝐷𝐷𝑜𝑜 (𝐷𝐷𝑣𝑣′ + 𝐷𝐷𝑣𝑣" )𝑙𝑙𝑚𝑚 𝑇𝑇𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡 10−3
Masa M/m2 poate fi considerată și ca fiind un multiplu al masei pe raport. Dacă cunoaștem
masa raportului și numărul de rapoarte dintr-un metru pătrat, atunci masa devine:
𝑀𝑀⁄𝑚𝑚2 = 𝑀𝑀⁄𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟 × 𝑁𝑁 𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟⁄𝑚𝑚2

unde:
𝑀𝑀⁄𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟 = 𝐿𝐿𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟 𝑇𝑇𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡 10−6
106 (𝑚𝑚𝑚𝑚2 )
𝑁𝑁 𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟�𝑚𝑚2 = 𝑠𝑠𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟
𝑠𝑠𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟 = 𝑏𝑏𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟 × ℎ𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟
Unde: M/rap = masa (g) a unui raport de legătură/desen
Lrap = lungimea de fir consumată pentru realizarea unui raport de legătură/desen
Nrap/m2 = numărul de rapoarte cuprinse în unitatea de suprafață (m2)
srap = suprafața raportului, exprimată funcție de numărul de șiruri b, numărul de rânduri, h și
dimensiunile ochiurilor
Dimensiunile și implicit suprafața raportului pot fi particularizate funcție de tipul legăturii

folosite, așa cum se prezintă în Tabel VIII.
Tabel VIII. Particularizarea dimensiunii raportului srap, funcție de tipul legăturii
brap hrap srap
glat A B AxB
patent (b-1)Ac B (b-1)AcxB
lincs A 2B sin600 + (h-2)B A x [2B sin600 + (h-2)B]
interlock bA B bAxB
Pentru tricoturile patent sau lincs de rapoarte diferite de 1x1 se recomandă folosirea formulelor
din Tabelul VII, în special în cazul rapoartelor mai mari. Calculul masei pe unitatea de suprafață
prin lungimea de fir din raport se recomandă în cazul legăturilor cu rapoarte mai mici sau în
cazul structurilor ce desene.
5. Calculul parametrilor sintetici

Parametrii sintetici sunt parametri care rezultă din parametrii de structură definiți și care
permit evaluarea calității tricotului. Acești parametri pot fi grupați în două grupe, care practic
reprezintă două abordări distincte ale proiectării tricoturilor:
1. coeficientul desimilor C, coeficientul de acoperire lineară δl, coeficientul de acoperire de
suprafață δs și coeficientul de umplere volumetrică δv.
Coeficientul desimilor a fost definit anterior, când s-a prezentat algoritmul de calcul și
reprezintă raportul dintre dimensiunile ochiului.
Coeficientul de acoperire lineară δl se exprimă ca raportul dintre lungimea de fir din ochi l și
diametrul firului F. Valorile specifice sunt de ordinul zecilor.
𝑙𝑙
𝛿𝛿𝑙𝑙 = 𝐹𝐹
Coeficientul de acoperire superficială δs reprezintă raportul dintre suprafața ocupată de fir

(proiecția în planul tricotului) suprafața ochiului Deoarece sfir <sochi, valorile acestui coeficient
sunt mereu subunitare.
𝑠𝑠
𝛿𝛿𝑠𝑠 = 𝑠𝑠 𝑓𝑓𝑓𝑓𝑓𝑓
𝑜𝑜𝑜𝑜ℎ𝑖𝑖
Coeficientul de umplere volumetrică δv este dat de raportul dintre volumul firului din ochi (firul
fiind considerat un corp cilindric) și volumul ochiului, ceea ce implică pe lângă definirea
suprafeței AxB și cunoașterea grosimii tricotului gt (a treia dimensiune).
𝜋𝜋𝑑𝑑2 𝑙𝑙
𝛿𝛿𝑣𝑣 = 4𝐴𝐴𝐴𝐴𝑔𝑔
𝑡𝑡
În practică, cei mai des folosiți coeficienți sunt coeficientul desimilor C și coeficientul de
acoperire lineară δl. Ceilalți doi coeficienți sunt dificil de calculat și aproximările făcute alterează
corectitudinea valorilor.
În cele ce urmează se vor prezenta valori pentru acești coeficienți, specifice fiecărei legături,
eventual chiar și unui anumit tip de materie primă, valori determinate teoretic și experimental.
Ele sunt centralizate în Tabelul IX, în funcție de legătură și modelul considerat. Trebuie remarcat
că, datorită ipotezelor diferite care stau la baza modelele pentru calculul lungimii din ochi
(ipoteze privind geometria ochiului) valorile determinate teoretic diferă de la un autor la altul.
Tabel IX. Valorile specifice ale coeficienților C şi δl
Legătura Model C δl Observații
Glat Dalidovici 0,785 15,7÷34,5 * * val. medie = 20
Chamberlain 0,865 16,6
Pierce 0,5 14÷26
Patent Dalidovici 0,7 18
Hagiu 0,7
0,69÷0,865 21÷22 Fire bumbac, patent 1x1
0,62÷0,69 22÷23 Fire bumbac, patent 2x2
0,75÷0,8 23÷24 Fire elastice
0,6÷0,66 21÷23 Îmbrăcăminte exterioară, patent 1x1
Lincs Dalidovici 0,5÷0,6 Fire tip bumbac
0,4÷0,5 Fire tip lână
Interlock Dalidovici 1,18
Mihailov 1,15÷1,20
2. constantele K și coeficientul de compactitate, utilizați cu predilecție în literatura de

specialitate vestică
Pornind de la ideea că în tricoturile glat dimensiunile acestora depind numai de lungimea de fir
din ochi, Munden a definit pentru tricoturile glat (din fire de lână) următoarele constante:
𝐾𝐾𝑐𝑐 = 𝑐𝑐 × 𝑙𝑙
𝐾𝐾𝑤𝑤 = 𝑤𝑤 × 𝑙𝑙
𝐾𝐾𝑠𝑠 = 𝑆𝑆 × 𝑙𝑙 2
𝑐𝑐 𝐾𝐾
𝐾𝐾𝑟𝑟 = 𝑅𝑅 = 𝑤𝑤 = 𝐾𝐾 𝑐𝑐
𝑤𝑤
Unde: Kc = constantă pe direcția rândului
Kw = constantă pe direcția șirului
Ks = constantă de suprafață
Kr = factorul de formă (coeficientul desimilor)
c = desimea pe verticală (rânduri/2,54 cm)
w = desimea pe orizontală (șiruri/2,54 cm)
S = desimea de suprafață (ochiuri/1 inch2)
l = lungimea de fir din ochi (mm)
Valorile acestor constante vor depinde de procedeul de relaxare (uscată sau umedă) și de
compoziția firelor folosite. Relaxarea în stare uscată presupune ca tricotul să fie lăsat să se
relaxeze o perioadă determinată, într-un mediu uscat. Pentru relaxarea în stare umedă, tricotul
este lăsat să se relaxeze o perioadă determinată, în apă. Munden a arătat că valorile
constantelor diferă cu până la 15%, în cazul firelor de lână.
Knapton et al. a arătat că procedeele de relaxare propuse de Munden nu sunt complete. El a
propus un procedeu de relaxare prin spălare-uscare, fără presarea fibrelor de lână, denumind
relaxarea ca relaxare totală. Acest procedeu necesită menținerea prealabilă a tricoturilor în apă
la 400C, timp de 24 de ore, urmate de eliminarea excesului de apă și uscarea într-un uscător
circular (tricoturile sunt în permanentă mișcare, pentru a evita deformările și împâslirea), timp
de 1 oră, la 700C.
Literatura de specialitate prezintă mai multe studii privitoare la valorile acestor constante,
pentru diferite tipuri de evoluții și de materii prime. În general, constantele au fost determinate
de către diferiți autori pentru relaxarea în stare uscată și umedă. Valorile sunt prezentate în
Tabelul X și corespund cazului în care lungimea de fir este exprimată în centimetri, iar unitatea
de lungime pentru desimi este 1 cm. Acolo unde nu se precizează materia primă, aceasta este
lâna.
Tabel X. Valorile constantelor K pentru diferite tipuri de tricoturi
Tricot Constante
Kc Kw Ks R
Glat Relaxare uscată (Munden) 5,0 3,8 19,0 1,31
Relaxare uscată (Postle) 4,7 4,0 18,0 1,16
Relaxare uscată (Knapton) 4,7 3,9 18,3 1,20
Relaxare uscată (Gravas) 5,0 3,9 19,4 1,29
Relaxare umedă (Munden) 5,3 4,1 21,6 1,29
Relaxare umedă (Postle) 5,4 4,2 22,8 1,28
Relaxare umedă (Knapton) 5,2 4,1 21,3 1,27
Relaxare umedă (Gravas) 5,4 4,1 22,1 1,32
Relaxare totală (Knapton) 5,5 4,2 23,1 1,30
Relaxare totală (Postle) 5,8 4,3 25,2 1,32
Patent Relaxare uscată (Smirfitt) 4,5 3,3 14,9 1,36

1x1 Relaxare uscată (Knapton) 4,5 3,2 14,4 1,41
Relaxare uscată (bumbac) 4,1 2,8 11,5 1,46
Relaxare uscată (bumbac în amestec) 4,1 3,1 12,7 1,32
Relaxare uscată (Gravas) 4,4 3,4 15,0 1,3
Relaxare umedă (Smirfitt) 5,0 3,3 16,3 1,53
Relaxare umedă (bumbac) 4,8 2,9 13,9 1,65
Relaxare umedă (bbc în amestec) 4,4 3,1 13,6 1,42
Patent Relaxare uscată (Knapton) 4,8 3,7 17,76 1,30
2x2 Relaxare uscată (Gravas) 4,9 3,8 18,62 1,29
Interlock Relaxare uscată (Knapton, Fong) 4,2 2,6 10,92 1,61
1x1 Relaxare uscată (Gravas) 4,8 4,5 21,60 1,03
Relaxare umedă (Knapton, Fong) 4,4 2,6 11,45 1,69
Gradul de compactitate al unui tricot este un factor extrem de important în evaluarea

comportării acestuia. Munden a definit factorul cover:
1
𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐 𝑓𝑓𝑓𝑓𝑓𝑓𝑓𝑓𝑓𝑓𝑓𝑓 = 𝑙𝑙√𝑁𝑁𝑁𝑁
Unde: l = lungimea de fir din ochi (în inch), iar Nm este finețea firului exprimată în sistem
indirect (număr metric).
Postle a introdus coeficientul de compactitate („tightness factor”) al tricoturilor glat obținute pe
mașini rectilinii, exprimat ca:
�𝑇𝑇𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡
𝐾𝐾𝑓𝑓 = 𝑙𝑙
Acest coeficient reflectă raportul dintre suprafața firului și cea a ochiului, fiind deci similar
coeficientului de acoperire superficială δs. Formula este aceeași și pentru tricoturile patent 1x1.
Knapton a determinat că intervalul de variație a coeficientului de compactitate pentru
tricoturile glat din fire filate din fibră scurtă este 0,9÷1,9, cele mai multe valori plasându-se în
intervalul 1,1÷1,7, cu valoarea medie Kf=1,4. Tot el a demonstrat că pentru Kf=1,4, forțele
necesare pentru buclarea firelor în ochi (indiferent de finețea firului) sunt minime.

Curs Design Ind II

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Design Ind II

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Elemente fundamentale privind structura tricoturilor din

Fig. 1. Buclarea firului prin operația de tricotare

Fig. 2. Elementele constituente ale unui ochi de tricot

a) ochi față b) ochi spate

Într-un tricot, ochiurile se dispun pe orizontală și pe verticală. Succesiunea ochiurilor pe direcție

Fig. 5. Definirea rândului și a șirului de ochiuri

Fig. 6. Clasificarea tricoturilor din bătătură

Metode de reprezentare a structurii tricoturilor din bătătură

ipoteze simplificatoare, cum ar fi de exemplu asimilarea flancurilor cu segmente drepte și

Legăturile tricoturilor din bătătură se definesc ca modul particular de dispunere a ochiurilor cu

Fig. 1. Clasificarea legăturilor tricoturilor

Tabel I. Clasificarea legăturilor de bază ale tricoturilor din bătătură

1. Legătura glat (E: jersey/single jersey, D: recht-recht)

Aspect față Aspect spate

Fig. 3. Reprezentarea tricotului glat, aspect față și spate

Observație: Reprezentarea tricoturilor glat în secțiunea rândului de ochiuri ridică problema

Tendința sporită de deșirabilitate (distrugerea firului într-un ochi duce la distrugerea

Fig. 4. Exemplu de tricot cu un

Fig. 6. Rularea la margini după aruncarea în gol – detaliu dintr-un desen

Fig. 7. Tricot glat tubular – reprezentare și aspectul rândului de ochiuri pe mașină

2. Legătura patent (E: rib, double jersey, D: recht-links)

Fig. 8. Clasificarea tricoturilor cu legătură patent conform raportului

Fig. 12. Tricot patent de raport multiplu

Tricoturile cu legătură patent sunt caracterizate de:

a) stare relaxată b) stare întinsă

• elasticitate sporită pe direcția rândului de ochiuri - datorită tendinței de atingere a

3. Legătura lincs (E: purl, D: links-links)

Fig. 16. Ochiuri lincs

Fig. 17. Tricot lincs 1:1

Tricoturile lincs sunt caracterizate de:

a) stare relaxată b) stare întinsă

• efect plisée pe direcție orizontală - tot tendința de atingere a rândurilor de același

• elasticitate sporită pe direcția șirului de ochiuri - similar tricoturilor patent, tricoturile

Fig. 20. Lincs cu desene lincs – variante de bob de orez

Fig. 21. Lincs cu desene – efect de reliefare a suprafeței

4. Legătura interlock (E: interlock)

Tricoturi din bătătură cu desene de culoare

Un desen este obţinut prin modificarea caracterului de normalitate a ochiurilor de tricot.

Trebuie subliniat însă că, în cazul desenelor de legătură şi a desenelor combinate, în

Tricoturi din bătătură cu desene de culoare

Fig. 1. Clasificarea desenelor de culoare

1. Desene de culoare obţinute prin alimentarea succesivă a firelor de culori

1.1. Tricoturi cu dungi transversale de culoare

Figura 4. Tricot interlock 1x1 cu dungi transversale de culoare

1.2. Tricoturi cu dungi longitudinale de culoare

Figura 5. Tricot interloc 1x1 cu dungi longitudinale

Figura 6. Tricot interlock 2x2 cu dungi longitudinale de culoare –

Figura 7. Tricot interlock cu raport multiplu (1:1)4:(2x2)4:(3:3)4:(4:4)4

2. Desene de culoare obţinute prin alimentarea simultană a firelor de culori

Figura 8. Aspectul ochiurilor formate din 2 fire (ultimul rând de ochiuri)

Figura 9. Poziția firelor depuse simultan pe un ac

Figura 10. Tricot patent 3:1 melanj

Figura 11. Aspectul unui tricot patent 1x1 melanj

Figura 12. Tricot glat vanisat – reprezentare cu semne convenţionale şi structurală

Aspect față Aspect spate

Desenele de legătură sunt caracterizate de prezenţa în structură, pe lângă a evoluţiilor normale,

Figura 1. Clasificarea desenelor de legătură

Tricoturi din bătătură cu ochiuri reţinute

O caracterizare a tricoturilor cu ochiuri reţinute necesită folosirea a mai multor criterii:

Specificități ale tricoturilor cu ochiuri reținute

Aspect față Aspect spate

b) Formarea efectului de val

Figura 5. Tricot cu ochiuri reţinute de tip glat şi efect de val

3. Exemple reprezentative de tricoturi cu ochiuri reținute