Desertificarea

CAUZE,EFECTELE SI COMBATEREA DESERTIFICARII

Deşertificarea
Deşertificarea este procesul de degradare a ecosistemelor din spaţiile
semiaride, care nu se mai pot regenera, ca urmare a unor factori naturali şi
antropici.
Deşertificarea este pusă în evidenţă de reducerea suprafeţelor de sol acoperite
cu vegetaţie, creşterea albedoului suprafeţelor active şi erodarea solurilor de
vânt. În aceste condiţii este vorba de un mediu cu echilibru ecologic deosebit de
fragil. Cele mai expuse riscului deşertificării sunt Asia de Sud-Vest, vestul
Statelor Unite ale Americii, centrul Asiei etc.
Cauzele deşertificării

– încălzirea globală şi modificarea

regimului precipitaţiilor atmosferice;
– activităţile antropice: suprapăşunatul,
creşterea rapidă a populaţiei;
– sărăcia, cultivarea excesivă, lipsa
mijloacelor alternative de existenţă.

This Photo by Unknown author is licensed under CC BY-SA-NC.

Combaterea deşertificării

Combaterea deşertificării se poate realiza prin:

– plantarea de perdele forestiere şi de specii
rezistente la secetă, aşa cum este barajul verde
din Munţii Atlas;
– dimensionarea corectă a numărului de
animale în funcţie de capacitatea de suport,
pentru evitarea suprapăşunatului;
– dezvoltarea sistemelor de irigaţii din resurse
excedentare şi stoparea coborârii
nivelului apelor freatice, din Asia mai ales;
– diminuarea poluării şi respectarea protocolului
de la Kyoto privind eliminarea gazelor cu efect de
seră.

Sursa:https://www.colegiu.info/desertificarea-ca
uzele-efectele-si-combaterea-desertificarii
Hazardele endogene

Vulcanismul
Vulcanismul este reprezentat prin fenomene legate
de explozii şi cutremure . El este însoţit de hazarde seismice , fiind
deosebit de violent.

Acest tip de hazard a fost printre primele consemnate de istorie (dispariţia

oraşului Pentapolis – 1900 î.H., erupţia vulcanului Vezuviu – 79 î.H.,
continuând cu vulcanul Krakatau – Indonezia – 1883 şi Pinatubo –
1991).
Urmările dezastruoase ale manifestărilor vulcanice sunt materiale
incandescente constituite din:
– cenuşa, care se întinde pe areale mari, iar prin combinarea cu apă
generează torenţi noroioşi;
– toxicitatea gazelor bogate în dioxid de sulf, carbon, a cenuşilor cu
fluor este extrem de periculoasă şi poate contribui la apariţia ploilor
acide sau la degradarea vegetaţiei;
– lave şi fragmente de roci , care produc pagube mari locuinţelor,
infrastructurii, suprafeţele agricole, vieţilor oamenilor etc.

This Photo by Unknown author is licensed under CC BY-NC-ND.

Formarea si eruptia vulacanilor.

-Eruptia vulcanilor poate sa fie violenta, chiar

catastrofica, sau relativ blanda. Cele mai
explozive eruptii sunt de fapt rafale de abur care
formeza imagini spectaculoase. Eruptiile mai
linistite au loc cand pietrele topite sunt impinse
prin crapaturi mari ale crustei Pamantului si
acopera peisajul inconjurator. Aceste scugeri de
lava daca se repeta pot umple vaile din apropiere
si ingropa dealurile joase, creand siruri groase de
lava, care devin podisuri.
-Originea pietrei topite, numita de geologisti
magma, nu este stiuta prea bine. Aproape 80 %
din toate magmele este compusa din bazalt.
Sursa:https://www.colegiu.info/hazardele-endog This Photo by Unknown author is licensed under CC BY-NC-ND.
ene