Alexandru Lăpușnealul - de Costache Negruzzi

Alexandru Lăpușnealul de Costache Negruzzi este prima nuvela istorica din literatura romana. A aparut in 1840,
in primul numar al revistei Dacia Literara.

Este a nuvela deoarece este o specie epica in proza cu o actiune complexa, avand un fir narativ central.
Infatiseaza un sir de episoade importanre din viata unuia sau mai multor personaje. Personajele sunt relativ putine, dar
se caracterizeaza prin diferite modalitati importante. Pe langa faptul ca nuvela este istorica, este si romantica deoarece
sursa de inspiratie este trecutul istoric, se mentioneaza anumite conflicte intre personaje, naratiunea este previzibila si
lineara. Nuvela istorica este o specie literara, cultivata de romantici care evoca trecutul istoric prin: tema, personaje si
culoarea epocii.

Nuvela are ca tema evocarea unei perioade din istoria nationala si personajele sunt exceptionale in imprejurari
exceptionale cu gesturi si replici spectaculoase.

Limbajul operei contine expresii populare, regionalisme dar apar si cateva neologisme, unele fiind integrate in
figuri de stil.

Naratorul este omniscient, omniprezent, obiectiv, dar intervine direct prin cateva epitete de caracterizare ex:
„miselul boier”. Naratiunea se face la persoana a III-a, singular.

Principalul mod de expunere este dialogul imbinat cu descriere si naratiune. Descrierea este utilizata pentru
prezentarea vestimentatiei, obicieiurilor, decorului.

In incipitul operei, paragraful initial rezuma evenimentele care motiveaza revenirea la tron a lui A. L. Frazele
finale consemneaza sfarsitul tiranului, boala si moartea acestuia. Opera se compune din 4 capitole care fixeaza
momentele subiectului. Capitolele poarta cate un moto cu rol rezumativ. (ex: I. “Daca voi nu ma vreti eu va vreau”).

Conflictul nuvelei este complex si pune in lumina personalitatea puternica a personajului principal. Principalul
conflict este de ordin politic, lupta pentru putere intre domnitori si boieri. Conflictul secundar este intre domnitor si
Motoc, reflecta dorinta de razbunare a domnitorului.

Timpul si spatiul actiunii sunt precizate: intoarcearea lui Lapusneanul pe tronul Moldovei in a doua sa domnie.
In primele trei capitole evenimentele se desfasoara indata dupa revenirea lui la tron, iar in ultimul capitol se trece 4 ani
mai tarziu.

Personajele sunt realizate potrivit esteticii romantice: exceptionale in imprejurari exceptionale. Sunt construite
in antiteza cu gesturi si replici spectaculoase, memorabile. Personajul principal, Alexandru Lapusneanul este un caracter
complex, alcatuit din lumini si umbre, asemenea oamenilor adevarati. Este caracterizat indirect pentru a scoate in
evidenta trasaturile definitorii a lui. Caracterul lui Lapusneanul reiese din atitudinea, comportamentul, limbajul si la un
moment dat si din vestimentatia acestuia. O prima trasatura deosebit de importanta a personajului principal este
cruzimea sa, care reiese din comportamentul sau fata de boieri si care poate fii motivata istoric si psihologic:
Lapusneanul ii pedepseste pe marii boieri care-si doreau puterea si care-l tradasera in prima domnie. Scena din biserica
este deosebit de sugestiva, cititorul putand deduce o serie de trasaturi ale domnitorului din aceasta. O prima
caracteristica este evidentiata de atitudinea sfidatoare a lui Lapusneanul fata de biserica, aceasta idee este exprimata de
faptul ca domniforul intarzie la slujba, si sugereaza lipsa de respect a acestuia fata de biserica si de religie.

Alexnadru Lapusneanul este un personaj romantic deoarece este deosebit de puternic si complex, fiind un
caracter deosebit de potrivit pentru o nuvela istorica.

+ Capitole a papíron