Filozofia

artei 1

Estetica frumosului
(filosofia artei)

Marți, 16 Noiembrie

~La filosofie trebuie sa

venim cu obiectul ales
pt licența și sa îl
descriem. Îl prezentam
bine. ~

Estetica are ca obiectiv

principal analizarea
frumosului in sens larg.
In mod operațional
estetica
conceptualizeaza
frumosul artificial care
se reduce la Creația
umană, însă nu exclude
și analiza frumosului
natural, condiții in care
estetica pare sa aibă un
domeniu mai larg de
studiu decât filosofia
artei care se rezuma
doar la analiza
obiectelor create de om.

Cronologia.
In mileniul 3 înaintea
erei noastre are loc
apariția scrisului care
reprezinta prima
evoluție in atitudine
estetica. Din mileniul 3
pana in secolul 6
înaintea erei noastre
apar primele premise
esteticesub forma
mitologiilor antice,
teatrului, picturii,
literaturii. Prima etapa a
istorii estetice, cuprinde
secolul 6 idH, pana la
sec 18 dh și este numita
etapa implicita a istorii
estetice. Aceasta se
subdivide in estetica
antica, estetica
Medievală, -//-
renașterii, începutul
epocii moderne ( baroc
și roccoco) iar după
1750, pana in zilele
noastre vorbim despre
estetica explicita.
Etimologic, termenul
estetica își are originea
in termenul grecesc
aistheton și înseamnă
un moment
postsenzorial. Adică
ceva capabil de a fi
perceput prin
intermediul simțurilor. In
general capacitatea
omului de a simți
corelativ termenul
aisthesis înseamnă
cunoașterea prin
intermediul a 5 simțuri
care conduc înspre
senzație, Percepție,
simțirea, atât a lumii
externe cât si a lumii
interne individuale.
Wolff, a continuat
raționalismului lui
Descartes Spinoza si
Leibniz realizând
primele traduceri ale
unor opere filosofice in
limba germana. Din
aceasta perspectiva a
fost considerat a fi un
dascăl al germanilor
fiindcă a popularizat
filosofia in Germania.
Fundamentul gândirii lui
consta in descoperirea
unei științe care se
fundamentează pe
rațiune cât și pe
sensibilitatea umană.
Baumcarten ca elevi in
școala lui wolff și a scris
in 1750 primul tratat de
estetica. Din aceasta
perspectiva cel de al
treilea termen
fundamental este legat
de ideea de frumos care
înseamnă o cunoaștere
a laturii sensibile și
iraționale umane. Ce a
căutat Baumcarten in
filosofia lui a căutat
perfecțiunea sensibilă.
El a preluat distincția
antica a lui parmenide
(un sofist) care a
influențat toată gândirea
filosofica anterioară
pana in modernitatea
iluminista care arata
faptul ca exista doar 2
modalități prin
intermediul cărora omul
ajunge la cunoaștere
prin științe care se
bazează pe adevăr, și
prin opinie care se
bazează pe
probabilitate/ intuiție.
Pascal in modernitate
vorbește despre „o
logica a minții și o logica
a inimii”. Care nu se
reduc una la cealaltă.
Prin urmare pentru
prima data Baumgarden
in lucrarea Aesthetica a
folosit acest termen prin
care a definit estetica
drept știință a
cunoașterii senzoriale.
După Baumgarden
exista o cunoaștere pura
a gândirii și o
cunoaștere senzorială a
esteticii condiții in
carecumoasterea
senzorială urmărește
întotdeauna frumosul,
iar cunoașterea pura
urmărește adevarul.
Estetica are un scop,
urmărește sa înțeleagă
frumosul ca și apariție,
existența și receptare.