Moise şi pedepsele trimise pe Egipt (partea I) Exodul 7-9

Imaginile din această întâmplare din Biblie pot fi descărcate gratuit

de pe www.freebibleimages.org în format PowerPoint, Keynote,
JPEG sau PDF. Acest plan de lecţie arată ce se petrece în fiecare
scenetă. Citiţi întâmplarea din Biblie, apoi planificaţi modul în care
o veţi povesti audienţei dvs. Există spaţiu şi pentru notiţele dvs.
Puteţi să ştergeţi imaginile/slide-urile pe care nu le doriţi şi puteţi
să vă adăugaţi propriile imagini.

Descriere Imagine Notiţe

Exodul 7-9

1 Exodul 7:8-12
Dumnezeu i-a zis lui
Moise şi lui Aaron să se
ducă la râul Nil unde
Faraonul obişnuia să se
ducă în fiecare
dimineaţă. Ei aveau un
mesaj de la Dumnezeu
către Faraon: „Lasă-mi
poporul să se ducă şi să
Mi se închine în pustie.”
Faraon le-a refuzat.

2 Atunci Aaron a făcut

ceea ce Dumnezeu îi
poruncise şi a lovit râul
cu toiagul. Apa s-a
prefăcut în sânge. Peştii
au pierit, egiptenii nu au
putut să bea şi râul s-a
împuţit.

3 Vrăjitorii lui Faraon au

făcut acelaşi lucru prin
vrăjeala lor secretă. Iar
Faraonul a refuzat să-L
asculte pe Dumnezeu, şi
s-a întors în palat.
4 Exodul 8 Cu şapte zile
mai târziu Dumnezeu i-a
spus lui Moise să-i zică
lui Aaron să-şi întindă
toiagul peste pâraie,
canale şi lacuri pentru a
aduce toate broaştele
peste pământ.

5 Vrăjitorii lui Faraon au

folosit vraja lor secretă
şi au făcut acelaşi lucru.

6 Broaştele au fost peste

tot, şi Faraon le-a
chemat pe Moise şi pe
Aaron.

7 – Rugaţi-vă Domnului să
depărteze broaştele de
la poporul meu, şi vă voi
lăsa să plecaţi, –
promise Faraon. Moise a
răspuns: – Ca să ştii că
nimeni nu e ca
Dumnezeul nostru,
broaştele se vor depărta
de la voi şi casele
voastre mâine.

8 Moise s-a rugat la

Dumnezeu, iar El a
răspuns. Broaştele au
murit în case, în curţi şi
pe ogoare. Le-au strâns
în grămezi, şi toată ţara
s-a împuţit. Faraonul
însă nu s-a ţinut de
cuvânt şi a refuzat să
lase evreii să plece să I
se închine Dumnezeului
în pustie.
9 Atunci Dumnezeu i-a
spus lui Moise să-i zică
lui Aaron să-şi ia toiagul
şi să lovească ţărâna
pământului, care s-a
prefăcut în păduchi.
Vrăjitorii Faraonului au
încercat, dar nu au putut
face acest lucru. –
Acesta este degetul lui
Dumnezeu, – spuneau
Faraonului.

10 Păduchii erau peste tot:

peste oameni şi animale.

11 Faraonul însă avea inima

împietrită şi a refuzat să
lase evreii să plece să I
se închine Dumnezeului.

12 Dis-de-dimineaţă când
Faraonul s-a dus la râu,
Moise şi Aaron i-au spus
următorul plan al lui
Dumnezeu. Egiptenii vor
fi înconjuraţi de muşte,
iar evreii din ţinutul
Gosen vor fi liberi de
această pedeapsă.

13 Palatul şi casele
egiptenilor au fost
acoperiţi de muşte.
14 Acestea însă au stat
departe de sclavii evrei.

15 Faraon i-a chemat pe

Moise şi Aaron. – Vă voi
lăsa să plecaţi şi aduceţi
jertfe Dumnezeului
vostru, dar să nu plecaţi
departe. Acum rugaţi-vă
la Dumnezeu să
oprească muştele.

16 Moise s-a rugat, şi în

ziua următoare muştele
au dispărut. Faraonul
însă nu s-a ţinut de
cuvânt şi a refuzat să
lase evreii să plece.

17 Exodul 9 Moise s-a dus

iarăşi la Faraon. – Dacă
refuzi să-mi laşi poporul
să plece, mâine
Dumnezeu va aduce o
ciumă peste cai, măgari,
cămile, peste boi şi oi.
Însă turmele lui Israel va
fi cruţată.

18 În ziua următoare
animalele egiptenilor au
murit.
19 Faraon a trimis la Israel
şi a aflat că animalele
lor erau în viaţă şi erau
bine, însă nici chiar
acum nu a lăsat poporul
să plece şi să I se
închine lui Dumnezeu în
pustie.

20 Moise a luat cenuşă din

cuptor şi a aruncat-o în
aer în faţa lui Faraon. –
Aşa spune Dumnezeu:
această cenuşă va
deveni praf iar oamenii
şi animalele vor avea
bube cauzate de nişte
băşici fierbinţi.

21 Vrăjitorii lui Faraon nu

au putut sta în faţa lui
Moise din cauza bubelor
care au apărut pe ei şi
pe toţi egiptenii. Însă
Faraon nu a lăsat
poporul lui Dumnezeu să
plece.

22 Dumnezeu l-a trimis pe

Moise să zică lui Faraon
că îşi va arăta puterea
prin faptul că va trimite
grindina cea mai
puternică care fusese
vreodată în Egipt. Cei
care nu îşi caută
adăpost, îşi vor risca
viaţa.

23 Slujitorii lui Faraon care

s-au temut de
Dumnezeu, şi-au dus
familiile şi animalele
înăuntru. Dar cei care au
ignorat pe Dumnezeu au
rămas afară. Când Moise
şi-a ridicat toiagul au
început tunetele şi cea
mai puternică furtună
care fusese vreodată
înainte.
24 Cerul era plin de fulgeri
şi cădeau grindine mari.

25 Ce care erau afară, au

murit. Însă furtuna nu a
bântuit sclavii care
locuiau în ţinutul Gosen.

26 – Am păcătuit.
Dumnezeu are dreptate,
– spuse Faraon lui Moise.
– vă voi lăsa să plecaţi.

27 Moise a plecat din oraş

şi şi-a ridicat mâinile
spre Dumnezeu.
Tunetele şi grindina au
încetat.

28 Totuşi Faraon s-a

răzgândit şi, în mod
încăpăţânat, nu a lăsat
poporul lui Dumnezeu să
plece. Credea că se mai
poate împotrivi lui
Dumnezeu, însă
Dumnezeu încă nu
terminase cu el.
29