calauzaortodoxa.ro http://www.calauzaortodoxa.

ro/credinta/lectia-nr-2-de-religie-ortodoxa-pentru-clasa-a-iii-a/

Lecţia Nr.2 de Religie Ortodoxă pentru clasa a III-a

MOISE – ALESUL LUI DUMNEZEU

AMINTIŢI-VĂ:
- Cine a fost Iosif?
- Cum a ajuns Iosif în Egipt?
- Din ce cauză au ajuns evreii în Egipt?

SĂ AFLĂM: Rămaşi în Egipt, urmaşii lui Iosif s-au înmulţit foarte mult şi au fost numiţi evrei sau israeliţi. Mulţi
dintre ei au ajuns oameni foarte bogaţi.

Văzând că numărul lor creşte neîncetat şi se îmbogăţesc repede, egiptenii au început să se teamă că evreii vor
ajunge mai puternici ca ei.

Ca să-şi arate puterea, noul faraon i-a pus pe evrei la munci grele şi istovitoare; iar ca să nu se mai înmulţească,
faraonul a poruncit ca toţi băieţii care se vor naşte să fie aruncaţi în apa Nilului.

Evreii răbdau toate, având mare credinţă că bunul Dumnezeu îi va scăpa odată de suferinţe. Aşa s-au şi petrecut
lucrurile, căci Dumnezeu i-a salvat datorită credinţei puternice a unei mame.

***

Una dintre evreice, o femeie foarte credincioasă, a născut un băiat. Pentru a nu fi omorât, după cum era porunca,
l-a ascuns câtva timp.

După trei luni, fiindu-i frică că va fi prinsă şi va suferi toată familia, a hotărât să-şi lase pruncul în voia lui
Dumnezeu. A făcut un coşuleţ cu papură, l-a smolit pe dinafară şi, punând copilul în el, l-a lăsat în apa Nilului, în
nişte trestii. Aici se scălda, de obicei, fata Faraonului. Sora mai mare a copilului a rămas pe mal să vadă ce se
întâmplă cu fratele ei.

După un timp, fiica faraonului a venit să se scalde. La un moment dat, a auzit plânsetul copilului. Găsindu-l, şi-a
dat seama că este fiul unor evrei. I s-a făcut milă de el, căci copilul era foarte frumos. L-a luat acasă şi i-a pus
numele Moise, adică ,,scos din apă”. Sora copilului, care văzuse tot ce s-a întâmplat, a mers la fiica faraonului şi
i-a spus că ea cunoaşte o doică ce ar putea să se ocupe de copil. Astfel, copilul a ajuns să fie îngrijit chiar de
mama lui.

Înconjurat cu multă dragoste, Moise a crescut. Cuminte şi ascultător, el a dobândit multă învăţătură. Nu-i iubea pe
egipteni, fiindcă ştia de la mama sa că este evreu.

***

Într-o zi Moise a omorât un egiptean care bătea fără milă pe un evreu. De frica pedepsei, a fugit în altă ţară şi s-a
căsătorit(*).

(*) ["Iar după multă vreme, când se făcuse mare, Moise a ieşit la fiii lui Israel, fraţii săi, şi a văzut muncile lor cele
grele. Cu prilejul acesta a văzut el pe un egiptean că bătea pe un evreu dintre fiii lui Israel, fraţii săi; şi căutând
încoace şi în colo şi nevăzând pe nimeni, el a ucis pe egiptean şi l-a ascuns în nisip. Apoi ieşind iarăşi a doua zi, a
văzut doi evrei certându-se şi a zis asupritorului: Pentru ce baţi pe aproapele tău? Acela însă i-a răspuns: Cine te-
a pus căpetenie şi judecător peste noi? Nu cumva vrei să mă omori şi pe mine, cum ai omorât ieri pe egipteanul
acela?. Şi s-a spăimântat Moise şi a zis: Cu adevărat s-a vădit fapta aceasta!. Iar dacă a aflat Faraon de fapta
aceasta, el a voit să ucidă pe Moise. Moise însă a fugit de la faţa lui Faraon şi s-a dus în ţara Madian; şi sosind în
ţara Madian, s-a oprit la o fântână. Preotul din Madian însă avea şapte fete, care păşteau oile tatălui lor. Dar
păstorii venind, le-au alungat. Atunci s-a sculat Moise şi le-a apărat, le-a scos apă şi le-a adăpat oile. Mergând ele
la tatăl lor Raguel, acesta le-a zis: Cum de aţi venit astăzi aşa de curând? Iar ele au zis: Un egiptean oarecare ne-
a apărat de păstori, ne-a scos apă şi ne-a adăpat oile noastre! Zis-a acela către fiicele sale: Dar unde este acela?
De ce l-aţi lăsat? Chemaţi-l şi daţi-i să mănânce pâine! Şi a rămas Moise la omul acela şi i-a dat pe fiica sa
Sefora de soţie (IEŞIRE 2,11-21)].

Într-o zi, în timp ce păştea oile socrului său, Moise a văzut un rug arzând, dar focul nu-l mistuia. Din rug s-a auzit
vocea lui Dumnezeu, care i-a spus:
-”Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi! Îţi poruncesc să mergi în Egipt, să-ţi scapi fraţii de robie!”.

Ca poporul evreu şi Faraonul să creadă că Moise este trimisul Său, Dumnezeu i-a dat acestuia puterea să facă
minuni.

Moise a ascultat porunca lui Dumnezeu şi a plecat în Egipt. Acolo, el i-a transmis faraonului voinţa Domnului.
Faraonul însă nu voia să piardă atâţia robi, căci aceştia făceau muncile cele mai grele. De aceea, el nu le-a dat
voie să plece.

Atunci Dumnezeu a trimis pe capul egiptenilor tot felul de nenorociri:

-1. a transformat în sânge apa râului Nil;
-2. a acoperit cu broaşte tot pământul Egiptului;
-3. au apărut ţânţari peste tot;
-4. au umplut casele şi pământul egiptenilor cu tăuni;
-5. au murit de foame multe vite;
-6. au apărut răni şi bube peste oameni şi pe vite;
-7. a trimis grindină;
-8. au trimis lăcuste care au distrus totul;
-9. a trimis întuneric peste Egipt;
-10. a ucis pe primii băieţi nou născuţi din familiile egiptenilor.

Speriat, faraonul a lăsat poporul evreu să plece.

***

Conduşi de Moise, evreii au plecat spre ţara lor. După puţin timp, faraonului i-a părut rău că i-a eliberat şi a trimis
armata să-i aducă înapoi. Armata i-a ajuns pe evrei la Marea Roşie. Văzându-i pe soldaţii egipteni în urma lor,
Moise a ridicat toiagul, iar apele mării s-au despărţit în două. Evreii au trecut marea ca pe uscat. Dar când să
treacă armata faraonului, apele s-au reunit şi nici un egiptean nu a scăpat cu viaţă.

După ce au scăpat de armata egipteană, evreii au avut multe de suferit. Mult timp au mers printr-un pustiu întins,
ars de soare, lipsit de apă şi unde nu se vedea pic de verdeaţă. Dumnezeu însă le-a purtat mereu de grijă:
- a aşezat nori în faţa soarelui ca să-i apere de arşiţă;
- pentru hrană le-a trimis mană cerească;
- când erau gata să moară toţi de sete, din porunca lui Dumnezeu, Moise a lovit cu toiagul într-o stâncă şi îndată
a izvorât din ea apă limpede şi rece.

La un moment dat, evreii sătui de atâtea suferinţe, au început să nu mai asculte de Moise. Şi-au făcut un viţel de
aur la care se închinau. Pentru necredinţa lor, Dumnezeu i-a pedepsit: au rătăcit patruzeci de ani prin pustiu, până
să ajungă în ţara făgăduită lor, Canaan. Deşi Îl supăraseră, Dumnezeu nu i-a părăsit. Ziua îi călăuzea printr-un
nor alb, iar noaptea, printr-un stâlp de foc.

După moartea lui Moise, evreii au fost conduşi de Iosua, care i-a ajutat să-şi recucerească ţara promisă lor de
Dumnezeu.

CUVINTE:
- doică = femeie care alăptează copilul altei femei;
- faraon = rege egiptean;
- istovitoare = obositoare;
- mană = (aici) hrana primită de evrei de la Dumnezeu în deşert;
- a mistui = a arde;
- robie = lipsire de libertate; exploatare; viaţă grea;
- rug = (aici) tufiş arzând sub forma unui stâlp de foc;
- smolit = uns cu smoală.

EXERCIŢIUL APLICATIV NR.1:

Aşează şi scrie în ordine cronologică următoarele evenimente din viaţa lui Moise:
- Mama pune copilul într-un coş de papură şi-i dă drumul pe apă.
- Fiica faraonului găseşte un băieţel.
- Moise creşte la curtea faraonului.
- Fiica faraonului şi slujnicele sale se scăldau în apa Nilului.
- Moise fuge în Egipt.

EXERCIŢIUL APLICATIV NR. 2:

Completează cu informaţiile corecte spaţiile punctate:

-a) ………………. i-a poruncit lui Moise să elibereze poporul Său.
-b) Dumnezeu i-a pedepsit aspru pe ………………………………… .
-c) Dumnezeu a ajutat poporul…………….. în drum spre Canaan.
-d) Egiptenii au fost din nou ……………. de Dumnezeu, în Marea Roşie.
-e) Când poporul evreu a greşit, Dumnezeu l-a ………………, dar nu l-a părăsit niciodată.

EXERCIŢII DE DIALOG:

Eleva BATFALSZKI FRANCESZKA din clasa a III-a B, are următoarele întrebări:

Ce înseamnă “israeliţi”?
RĂSPUNS: Numele de “israeliţi” provine de la Israel, iar Israel de la Iacob, căruia Dumnezeu i-a schimbat numele
din Iacob în Isarel – din care se va trage şi poporul cu acelaşi nume. Israel înseamnă: “Dumnezeu să Se arate
puternic” sau “Dumnezeu Se luptă”.

Dacă fata faraonului a aflat copilul, faraon n-a întrebat-o de unde îl are?
RĂSPUNS: Din Sfânta Scriptură nu aflăm nici un detaliu în această privinţă, dar cert este căci copilul a fost
acceptat la curtea lui Faraon, mai ales că fata faraonului şi-a dat seama că este evreu. Dacă copilul n-ar fi fost
acceptat de faraon, el ar fi fost ucis. Aici mai este vorba şi de o intervenţie a lui Dumnezeu în planul diabolic a lui
faraon de a ucide copiii. Moise scapă de mânia lui faraon, pentru că Dumnezeu a avut cu el planul de a-i elibera
pe evrei din robia Egiptului, aşa cum a scăpat şi Mântuitorul de mânia lui Irod cel Mare, pentru că Dumnezeu a
vrut ca să scape omenirea din robia diavolului şi a morţii veşnice.

Cum a ajuns Iosif în Egipt?

RĂSPUNS: Iosif a fost unul dintre cei 12 copii ai lui Iacov. El fiind de 17 ani păştea oile tatălui său împreună cu
fraţii săi. Şi iubea Israel (Iacov) pe Iosif mai mult decât pe ceilalţi fii ai săi, pentru că el era copilul bătrâneţilor lui,
şi-i făcu haină lungă şi aleasă. Fraţii lui, văzând că tatăl lor îl iubeşte mai mult decât pe ei, îl urau şi nu puteau grăi
prietenos cu el. Şi visând Iosif un vis, l-a spus fraţilor săi, zicându-le: ,,Ascultaţi visul, ce am visat: mi se părea că
legam snopi în ţarină şi snopul meu parcă s-a ridicat şi a stat drept, iar snopii voştri s-au adunat împrejurul şi i s-
au închinat snopului meu”. Iar fraţii lui i-au zis: ,,Ai să domneşti peste noi? Sau poate ai să ne stăpâneşti?”. Şi
pentru visul lui şi pentru spusele lui l-au urât şi mai mult.

Şi a mai visat el alt vis şi l-a spus tatălui său şi fraţilor săi, zicând: “Iată, am mai visat alt vis: soarele, luna şi
unsprezece stele se închinau mie”. Şi l-a certat tatăl său şi i-a zis: “Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat?
Au doară eu şi mama ta şi fraţii tăi vom veni să ne închinăm ţie până la pământ?”. De aceea îl pizmuiau (invidiau)
fraţii lui, iar tatăl său păstra cuvintele acestea în inima lui (FACERE 37,1-11).

După aceea s-au dus fraţii lui să pască oile tatălui lor la Sichem. Şi a zis Israel către Iosif: “Du-te şi vezi de sunt
sănătoşi fraţii tăi şi oile şi să-mi aduci răspuns”.
Iosif a plecat şi a găsit pe fraţii săi la Dotain. Iar ei, văzându-l de departe, au zis: “Iată visătorul! Haidem să-l
omorâm şi să-l aruncăm într-un puţ (fântână) şi să zicem că l-a mâncat o fiară sălbatică şi vom vedea ce se va
alege de visurile lui”. Ruben însă le-a zis: “Nu, să nu vărsaţi sânge! Aruncaţi-l mai bine în puţul acel din pustiu, dar
mâinile să nu vi le puneţi pe el (aici, în sensul de a nu-l omorî)”.

Iar aceasta o zicea cu gândul de a-l scăpa din mâinile lor şi să-l trimită acasă la tatăl său.

Când însă a sosit Iosif la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de haina cea lungă şi aleasă şi l-au aruncat în puţ; dar
puţul era gol şi nu avea apă.

După aceea şezând să mănânce pâine şi căutând cu ochii lor, ei au văzut venind dinspre Galaad o caravană de
ismaeliţi, ale căror cămile erau încărcate cu tămâie, cu balsam şi cu smirnă, pe care le duceau în Egipt. Atunci a
zis Iuda către fraţii săi: “Ce vom folosi de vom ucide pe fratele nostru şi vom ascunde sângele lui? Haidem să-l
vindem ismaeliţilor acestora, neridicându-ne mâinile asupra lui, pentru că e fratele nostru şi trupul nostru”. Şi au
ascultat fraţii lui. Iar când au trecut negustorii madianiţi ( Madianul fiind în Arabia, li se spunea madianiţi, arabii
trăgându-se din Ismael, li se spunea şi ismaeliţi) pe acolo, fraţii au tras şi au scos pe Iosif din puţ şi l-au vândut
ismaeliţilor cu 20 de arginţi. Şi aceştia au dus pe Iosif în Egipt (FACERE 37,12-35). Aşa a ajuns Iosif în Egipt.

Eleva BIRTOC MINODORA din clasa a III-a A, are următoarele întrebări:

Din ce cauză au rămas evreii în Egipt?

RĂSPUNS: Iosif, datorită calităţilor sale, a ajuns guvernator în Egipt şi i-a adus aici pe fraţii săi şi pe tatăl lor şi s-
au stabilit în Egipt unde au trăit peste 400 de ani şi s-au înmulţit foarte tare.

De ce fetele evreice care s-au născut în Egipt nu au fost omorâte?

RĂSPUNS: Pentru că fetele, fiind luate în căsătorie de egipteni, copiii care se vor naşte dintr-o astfel de
căsătorie, vor fi declaraţi egipteni – după tată, nu evrei – după mamă, căci în antichitatea – atât păgână – cât şi
iudaică, întâieteate avea bărbatul, nu femeia.

Planul lui faraon de a omorî copiii evreilor s-a realizat?

RĂSPUNS: Nu.

Eleva BEREI FLORENTINA din clasa a III-a B, are următoarele întrebări:

De ce i-a părut rău la Faraon după evrei?

RĂSPUNS: Pentru că pierdu-se o puternică şi ieftină forţă de muncă.

De ce evreii în anumite momente nu au ascultat de Moise?

RĂSPUNS: Călătoria din Egipt spre Canaan – Pământul Făgăduinţei – fiind foarte grea şi anevoiasă, ei şi-au
pierdut răbdarea şi astfel au devenit neascultători, uneori chiar regretând acele zile de robie în Egipt, acolo
ducând o viaţă monotonă.

De ce Dumnezeu, în urma neascultării, nu i-a pedepsit pe evrei?

RĂSPUNS: I-a pedepsit, dar nu în aşa fel încât să-i şteargă de pe faţa pământului. Au fost muşcaţi o parte dintre
ei de şerpi veninoşi trimişi chiar de Dumnezeu şi s-au vindecat prin privirea la un şarpe de aramă, făcut de Moise,
amintit chiar de Mântuitorul, astfel: “Şi după cum Moise a înălţat şarpele (de aramă) în pustie, tot aşa trebuie să
Se înalţe Fiul Omului, pentru ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (IOAN 3,14-15). O
altă pedeapsă a fost aceea, că nici un evreu adult care a pornit din Egipt, nu a ajuns în Canaan – inclusiv Moise,
decât urmaşii lor.

Elevul CARABA DAN din clasa a III-a B, are următoarele întrebări:

De ce Dumnezeu i-a spus lui Moise să arunce toiagul jos?

RĂSPUNS: Să se prefacă în şarpe şi când îl va apuca de coadă, să se facă din nou toiag; prin această minune,
Moise le arăta evreilor că Dumnezeu este Cel ce îl trimite să-i scoată din Egipt.

De ce Dumnezeu l-a ales pe Moise să scoată pe evrei din Egipt?

RĂSPUNS: Dumnezeu dă atfel de misiuni celor mai buni dintre cei mai buni. Tot Dumnezeu, considera că Moise
este cel mai bun pentru a aduce la îndeplinire o astfel de misiune.

În faţa lui Faraon, Moise a făcut minuni?

RĂSPUNS: Da. S-au dus deci Moise şi Aaron la Faraon şi la slujitorii lui şi au făcut cum le poruncise Domnul: a
aruncat Aaron toiagul său înaintea lui Faraon şi înaintea slujitorilor lui şi s-a făcut şarpe. Atunci a chemat Faraon
pe înţelepţii Egiptului şi pe vrăjitori şi au făcut şi vrăjitorii egiptenilor asemenea lucru cu vrăjile lor: fiecare din ei şi-
a aruncat toiagul şi s-a făcut şarpe. Dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor. De aceea s-a învârtoşat inima lui
Faraon şi nu i-a ascultat (IEŞIRE 3-7,13). Cele 10 pedepse pe care Dumnezeu le-a trimis egiptenilor prin
mijlocirea lui Moise, sunt minuni.

LECTURĂ BIBLICĂ - EVREII SUNT ASUPRIŢI ÎN EGIPT

“Iată numele fiilor lui Israel veniţi în egipt împreună cu Iacob, tatăl lor – fiecare cu toată casa sa: Ruben, Simeon,
Levi şi Iuda, Isahar, Zabulon şi Veniamin, Dan, Neftali, Gad şi Aşer. Iosif se afla mai demult în Egipt. Dar sufletele
odrăslite din [coapsele lui] Iacob erau de toate, şaptezeci şi cinci [În Textul Ebraic: şaptezeci (conform tradiţiei
care-i conferă acestui număr o valoare simbolică). Septuaginta însă, urmărind atestarea tuturor urmaşilor lui
Israel, adaugă pe cei doi fii şi pe nepotul lui Efraim, pe fiul şi nepotul lui Manase, totalizând astfel 75]. Apoi Iosif a
murit, precum şi toţi fraţii săi şi toţi cei din vremea aceea. Iar fiii lui Israel s-au prăsit în număr mare şi s-au înmulţit
şi au crescut şi au devenit foarte puternici; se umpluse ţara cu ei. Atunci s-a ridicat peste Egipt un alt rege care
nu-l cunoscuse pe Iosif. Acesta a zis către poporul său: Iată că neamul fiilor lui Israel e mult mai numeros şi mult
mai puternic decât noi. Haideţi dar să luăm împotrivă-le măsuri iscusite, în aşa fel încât să nu se mai înmulţească;
astfel, la vreme de război se vor uni şi ei cu vrăşmaşii noştri, ne vor birui şi-apoi vor ieşi din ţară. Şi astfel au pus
peste ei vătafi de corvoadă, pentru ca prin munci grele să le facă viaţa grea; şi i-au zidit lui Faraon cetăţi-grânare:
Pitom şi Ramses şi On, adică Iliopolis [Cetăţi situate în est de Delta Nilului, adică în imediata vecinătate a ţinutului
Goşen. Termenul "cetăţi-grânare" poate indica nu numai locuri de însilozare a alimentelor, ci şi garnizoane
militare. Cetatea On sau Iliopolis este indicată numai în Septuaginta]. Dar cu cât erau mai apăsaţi, cu atât ei se
înmulţeau şi deveneau mai puternici, aşa că pe Egipteni i-a prins groaza de fiii lui Israel. Ca atare, Egiptenii îi
puneau pe fiii lui Israel la muncă silnică şi le făceau viaţa amară prin lucrări grele: la frământatul lutului, la
cărămidărie şi la tot felul de munci pe câmp; aşadar, prin orice fel de muncă la care-i sileau cu străşnicie” (IEŞRE
1,1-14).

BIBLIOGRAFIE:
1. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ – Editura Istitutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române;
BUCUREŞTI;
2. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂNTULUI SINOD…;
3. MICA BIBLIE – Tipărită cu binecuvântarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte IUSTIN – Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Române – Ediţia a patra; Editura Institutului Biblic…; BUCUREŞTI – 1984;
4. MUHA, Camelia şi MOCANU, Elena – RELIGIE CREŞTIN ORTODOXĂ – Caiet pentru elevi – Clasa a III-a;
Editura Sf. Mina – 2009.

de Preot prof. Gheorghe-Radu Sălăgian – Şcoala cu clasele I-VIII “Avram Iancu”, Satu-Mare