Secolul XX debuteazã sub semnul progresului tehnic, stiinific si cultural, Europa fiind socotitã

„centrul lumii”. „La Belle Epoque” este întreruptã brutal deizbucnirea „Marelui Rãzboi”.Principalele
evenimente si fenomene din perioada interbelicã au fost: emanciparea femeii; „anii nebuni”; marea
crizã economicã; aparitia regimurilor politice totalitare. Al doilea Rãzboi Mondial aduce profunde
modificãri în ierarhia statelor. Cele douã superputeri, SUA si URSS se vor confrunta pentru a-si impune
suprematia. Pentru Europa, acest fapt determinã împãrtirea în douã lumi total diferite.
Pentru Europa, secolul XX a reprezentat perioada unor mutaþii economice, sociale si politice fãrã
precedent. Cuprins, istoric, între Revoluþia din Rusia ºi prãbuºirea regimului comunist, secolul XX a
primit diverse aprecieri. Socotit „secolul scurt”, „cel mai violent secol”, „secolul extremelor”, aceastã
perioadã este marcatã în primul rând de apariþia ºi existenþa unor regimuri totalitare, desfãºurarea
unor rãzboaie fãrã precedent ºi triumful democraþiei în finalul sãu. Pe de altã parte, dacã începutul de
secol gãsea statele europene în poziþii de rivalitate ºi împãrþea continentul în douã lumi total opuse
pentru o jumãtate de veac, Europa încearcã acum sã se reuneascã în interiorul sãu.
Perioada începutului de secol a fost marcatã de progresele înregistrate de Europa în urma revoluþiei
industriale, de expansiunea colonialã ºi manifestarea problemelor naþionale. Proces semnificativ,
revoluþia industrialã a dus la un progres economic ºi social al Europei. Au apãrut noi ramuri industriale,
noi posibilitãþi de comunicare ºi modificãri esenþiale în viaþa cotidianã. Oraºele capãtã un nou aspect
datoritã „noilor veniþi” ºi politicii de sistematizare. Populaþia are o structurã diversã ºi este tot mai mult
interesatã de viaþa mondenã ºi petrecerea timpului liber. Nivelul de instruire sporeºte ºi statul se
implicã tot mai mult în politica educaþionalã. Medicina face progrese ºi acest lucru contribuie la
eradicarea multor boli. Au existat ºi aspecte negative, cum ar fi cele legate de folosirea muncii copiilor,
apariþia unor cartiere insalubre sau o legislaþie insuficientã care sã asigure protecþia socialã.
Europa Occidentalã depãºeºte situaþia de crizã ºi dupã 1950 cunoaºte o perioadã de prosperitate
economicã. Progresele tehnicii se datoreazã cercetãrii, cãreia i se acordã o atenþie deosebitã. Se
vorbeºte de „miracolul” german, italian ºi francez. Din punct de vedere militar o parte din statele
europene se vor alãtura S.U.A. în Organizaþia Atlanticului de Nord, ca o mãsurã de protecþie în fata
pericolului comunist. Ideea generalã este cea a unui front comun în faþa ofensivei ideologice sovietice.
Evenimentele secolului XX au dus la apariþia unor noi forme de manifestare a diversitãþilor
europene ºi în acelaºi timp la ridicarea problemelor cu privire la raportul dintre acestea, dialogul
intercultural, procesul de globalizare ºi de afirmare a identitãþii. Noua Europã îºi propune sã afirme prin
procesul de integrare o Europã unitã prin valori comune ºi diversã în acelaºi timp. Acest obiectiv se
bazeazã pe recunoaºterea, acceptarea valorilor diferite ºi promovarea dialogului cultural. Din punct
devedere politic, diversitatea se manifestã prin formele de stat, prin tipurile de regim politic, prin
opþiunile fiecãruia, prin tipurile de partide sau prin politica externã.
Ideea realizãrii unei Europe Unite a apãrut încã din secolul al XVIII-lea, când reprezentanþii
iluminismului vedeau în ideea unei federaþii de state europene ºi a unui parlament permanent o
formulã de a se opune rãzboiului. În secolul urmãtor Victor Hugo propune realizarea „Statelor Unite ale
Europei” pentru ca la începutul secolului XX sã fie lansate proiecte axate pe ideea paneuropenismului.
Actul unic” semnat de þãrile membre la Luxemburg, în 1986, preconizeazã desfiinþarea frontierelor
pentru circulaþia mãrfurilor, persoanelor ºi capitalurilor. Este momentul în care se stabileºte ºi
realizarea unei uniuni politice, dublatã de o politicã externã proprie ºi stabilirea unui statut al
cetãþeanului european. Tratatul este ratificat în 1993; este creatã Uniunea Europeanã. Prãbuºirea
regimurilor comuniste a determinat un proces de lãrgire a Uniunii Europene spre Est. Integrarea acestor
þãri presupune îndeplinirea unor criterii politice ºi economice.
Procesul de integrare care are drept scop realizarea unei Europe Unite se bazeazã pe respectarea
diversitãþii europene, prin impunerea unor valori comune, printre care se numãrã democraþia,
pluralismul, respectarea drepturilor omului, conºtiinþa europeanã ºi sentimentul de apartenenþã la o
civilizaþie comunã. Simbolurile Uniunii Europene – steagul cu cele 12 stele, moneda unicã, imnul „Odã
Bucuriei”, deviza „Unitate în diversitate” se situeazã în acest demers.
Continentul european a intrat în secolul XX purtând cu glorie coroana unei supremaþii ce pãrea de
neînlocuit. Lumea aparþinea Marilor Puteri europene care se vedeau ºi erau considerate purtãtoarele
progresului material ºi cultural, având o misiune civilizatoare bine definitã.