Sistemul de operare MS-DOS.

Structura sistemului de operare MS-DOS.

MS – DOS (abreviere de la Microsoft Disk Operating System) este un sistem de

operare tip linie de comandă. Interfața cu utilizatorul constituie partea aparentă a
sistemului de operare DOS deoarece cu ajutorul acesteia se prelucrează comenzi
ale acestuia prin intermediul unui program denumit interpretor de comenzi
(COMMAND.COM).
Sistemul de operare MS-DOS pentru calculatoarele personale provine dintr-un
sistem de operare anterior, CP/M.
Acest sistem, destinat microcalculatoarelor de 8 biți, a fost dezvoltat de firma
Digital Research. În momentul apariției calculatoarelor de 16 biți, CP/M s-a
transformat în CP/M86. Deoarece acesta nu folosea, efectiv, facilitățile noilor pro-
cesoare, nu a reușit sa se impună. A mai fost o încercare, QDOS (supranumit Quick
and Dirty Operating System) dar denumirea este semnificativa.
Cu toate ca exista deja un adevărat sistem de operare pentru procesoarele de 16
biți (UNIX), incompatibilitatea sa cu procesoarele Intel 8088 a făcut obligatorie
crearea unui OS special pentru acestea. Astfel, pornind de la vechiul CP/M, Bill
Gates, fondatorul firmei Microsoft a creat DOS, acronim reprezentând Disk
Operating System.
Caracteristicile generale ale DOS sunt următoarele:
- sistem de operare pentru un singur utilizator;
- nu poate rezolva concomitent decât o singura sarcina;
- sistem de operare orientat pe linie de comanda;
- fișierele (programele si datele) memorate pe discuri au o denumire formata
din nume si extensie, unde numele este un sir alfanumeric de maxim 8
caractere iar extensia de 3 caractere; numele si extensia sunt separate prin
,.';
- funcționează pe calculatoarele personale compatibile IBM.
Acest sistem de operare, dezvoltat în urma cooperării între firmele Microsoft (MS-
DOS) si IBM (PC-DOS) a avut o lunga evoluție descrisa în tabelul 1, ajungând în final
la varianta 6.22:
Tabel nr. 1
MS-DOS 1.0 Preluare masiva principii CP/M (FCB, periferice etc.). Inovatiile constau în
PC-DOS 1.0 interpretorul de comenzi (COMMAND.COM FAT, fișierele de comenzi BAT etc.)
MS-DOS 1.2 Introducere dischetele 5"1/4 cu capacitate de 320 KB.
PC-DOS 1.1
MS-DOS 2.0 Introduce structura ierarhizata de fișiere (preluata de la Unix) si un suport hard disc
PC-DOS 2.0 10 MB, administrare fișiere prin handle, drivere de periferice (ANSI.SYS) si un pas
timid de multiprocesare (PRINT.COM
PC-DOS 2.1 Sistemul de operare pentru PC Junior (un fel de Commodore sau Atari din anii '80 cu
memorie externa pe caseta magnetica).
MS-DOS 3.0 Lansate odata cu PC AT. Suporta floppy discuri de 1.2 MB si hard discuri pâna la 20
PC-DOS 3.0 MB.
MS-DOS 3.1 Suport pentru retea locala.
PC-DOS 3.1
MS-DOS 3.2 Introduce floppy discul de 3"1/2 si 720 KB.
PC-DOS 3.2
MS-DOS 3.3 Floppy discul de 3"1/2 devine de 1.44 MB. S 313r1714d unt introduse partitiile pentru
PC-DOS 3.3 utilizarea hard discurilor mari si perifericele IBM PS/2.
MS-DOS 4.0 Partitii de 32 MB pentru HDD de maxim 2GB. Memoria RAM peste 640 KB (pâna la
PC-DOS 4.0 8MB) este gestionata de EMS (Expanded Memory System). Apare Windows, ca
program DOS.
MS-DOS 5.0 Încercare de reparare erori DOS 4.0. Integreaza functii numeroase pentru eliberarea
PC-DOS 5.0 memoriei RAM.
MS-DOS 6.0 IBM retrasa din asocierea cu Microsoft. Soft de comprimare în timp real (DBLSPACE
MS-DOS 6.22 copiat dupa STACKER, ulterior DRVSPACE

Structura interna DOS

DOS este compus din trei elemente distincte: DOS-BIOS (a nu se confunda cu BIOS),
nucleul DOS si interpretorul de comenzi.
DOS-BIOS se găsește în fișierul sistem IO.SYS si conține driverele de periferice
pentru tastatura si ecran, imprimanta, interfața seriala si unități discuri. Daca un
program de aplicație dorește sa comunice cu un periferic, DOS transmite blocul de
date sau comenzi către IO.SYS care realizează legătura cu perifericul. Apariția de
periferice specifice, nestandardizate, a făcut obligatorie descrierea acestora de
către utilizator într-un fișier denumit CONFIG.SYS
Nucleul DOS este conținut în fișierul MSDOS.SYS. El asigura funcțiile DOS-API
(Application Program Interface) cunoscute de programatori si sub numele de
întreruperile Int21h.
Interpretorul de comenzi, COMMAND.COM, este cel care afișează promptul (de
exemplu, C:\>), conține o comenzile interne ale sistemului, așteaptă comenzi
externe si le lansează în execuție etc.
Inițializarea sistemului
La punerea sub tensiune a calculatorului sau la apăsarea simultana a tastelor
Ctrl+Alt+Del, procesorul executa primele instrucțiuni din memoria ROM BIOS.
Aceste instrucțiuni testează buna funcționare a sistemului (memoria RAM - numai
la pornirea alimentarii, HDD, periferice standard etc.), existând si posibilitatea
executării unui program special denumit SETUP. Daca în cursul testării este
detectata o eroare, funcție de felul acesteia, fie se transmite un mesaj de eroare
specific spre ecran, fie, daca display-ul nu este disponibil, un număr de tonuri care
se pot auzi în difuzorul sistemului. Rezultatele testării sunt afișate pe ecran într-o
forma tabelara, utilizatorul aflând tipul si viteza procesorului, mărimea HDD si
DRAM, adresele interfețelor seriale si paralela etc.
După parcurgerea testelor, BIOS verifica prezenta în unitatea de floppy disc (prin
definiție, denumita A:) a unei dischete sistem (discheta care conține toate
componentele stric necesare sistemului de operare, adică IO.SYS MSDOS.SYS si
COMMAND.COM). Daca discheta nu este prezenta sau nu are sistemul de operare,
programul BIOS caută fișierele sistemului de operare în primul hard disc (C:). Daca
nici aici BIOS-ul nu găsește fișierele respective, sistemul trimite un mesaj de eroare
la ecran. Trebuie menționat faptul ca, programele BIOS de astăzi, au posibilități
multiple de schimbare a ordinii de căutare a sistemului de operare, precum si alte
surse de încărcare a sistemului (HDD de tip SCSI, CD-ROM, rețea etc.).
Daca sistemul este prezent în unitatea de memorie externa, BIOS-ul încarcă primul
sector în memoria interna si îl lansează în execuție. Primul sector al unei unități
magnetice are un conținut special, creat pentru identificarea tipului de unitate si
ușurarea încărcării programului sistem. Datorita acestor caracteristici, sectorul
respectiv are denumirea de Boot Sector.
Programul BOOT caută pe discul respectiv fișierul IO.SYS, îl încarcă în memorie si îl
lansează în execuție.
După ce IO.SYS își termina activitatea, caută pe discul respectiv fișierul MSDOS.SYS,
îl încarcă în memorie si îl lansează în execuție. La final, MSDOS.SYS caută fișierele
de configurare CONFIG.SYS si AUTOEXEC.BAT care le executa (daca sunt prezente)
si încarcă si executa interpretorul de comenzi COMMAND.COM
În momentul în care COMMAND.COM preia controlul sistemului afișează
prompterul: d:\> (d: fiind discul de pe care s-a instalat sistemul de operare, de
regula A: sau C:).
BIOS SETUP
Se pare ca faptul de a face public conținutul integral al ROM BIOS de către firma
IBM, este unul din factorii care au condus la actuala dominație a calculatoarelor
personale compatibile IBM.
Așa cum s-a mai arătat, BIOS-ul are un rol esențial în inițializarea sistemului: el
conține toate rutinele necesare pentru componentele de pe placa de baza (inițial
ele erau Intel 8255 pentru tastatura si interfața paralela, 8251 pentru interfețele
seriale, 8253 pentru baza de timp, 8259 pentru sistemul de întreruperi, 8257
pentru DMA, ST506 sau NEC 875 pentru IDE, memoria DRAM, etc.). Bineînțeles, în
calculatoarele de astăzi, toata aceasta mulțime de circuite sunt integrate într-unul
sau doua chip set, dar acestea au păstrat compatibilitatea cu circuitele inițiale. BIOS
asigura si căutarea pe celelalte interfețe instalate pe placi de extensie a progra-
melor de inițializare: orice program BIOS are înregistrata o secvența 55AAh care
este identificat de BIOS-ul de pe placa de baza, urmând ca acesta sa lanseze rutinele
respective.
După executarea tuturor rutinelor pentru periferice si înainte de instalarea
sistemului, utilizatorul are posibilitatea sa seteze unele din componentele
sistemului de calcul prin programul de setare instalat în BIOS. BIOS SETUP
constituie o cale simpla de modificare a profilului sistemului, descriere păstrata
într-o memorie NV-RAM.
Aceasta facilitate este în orice calculator dar, chiar daca principiile sunt generale,
amănuntele pot diferi la diferiți producători sau diferite variante de program.
Intrarea în rutina de setare se face apăsând tasta Delete în momentul în care pe
ecran este afișat mesajul: "Press DEL to enter SETUP
Sistemul afișează un ecran asemănător cu tabelul urmator.

Folosind săgețile ( ), se poate selecta unul din cele 14 meniuri care devine activ prin
apăsarea tastei Enter. Pentru meniurile cu mai multe opțiuni, valoarea dorita este
selectata din tastele PageUp si PageDown.
Pe scurt, rolul fiecarui meniu este:
STANDARD CMOS SETUP permite modificarea datei si orei, stabilirea tipului celor
patru unități HDD suportate de sistem (pentru aceasta trebuie cunoscute cu
exactitate caracteristicile acestora), tipul de FDD A: si B:, acțiunea sistemului la
detectarea unei erori etc.
BIOS FEATURES SETUP oferă posibilitatea instalării unei protecții hardware
împotriva virușilor, ordinea căutării sistemului de operare (A,C,SCSI; C,A,SCSI;
C,CDROM,A; CDROM,C,A; D,A,SCSI; E,A,SCSI; SCSI,A,C; SCSI,C,A; ONLY C (NUMAI C);
LS120,C), tipurile de teste efectuate la inițializare, unii parametri ai FDD, modul de
pornire al tastaturii numerice , selectarea destinației opțiunii de securitate (pentru
SETUP sau pentru utilizare normala) etc.
CHIPSET FEATURES SETUP descrie parametrii memoriei DRAM; se recomanda ca
valorile sa nu fie modificate întrucât se poate produce blocarea completa a
sistemului.
POWER MANAGEMENT SETUP permite setarea modului de economisire a energiei
electrice prin oprirea, după o perioada programata, a unora din componentele
sistemului.
PNP/PCI SETUP se refera la configurarea plăcilor PnP (Plug & Play); în principiu,
trebuie lăsat nemodificat.
LOAD BIOS DEFAULT permite reîncărcarea valorilor standard în situația în care o
configurare greșita produce o funcționare deficienta a sistemului.
LOAD SETUP DEFAULT permite reîncărcarea unor valori optime determinate
automat de programul de test în situația în care o configurare greșita produce o
funcționare deficienta a sistemului
INTEGRATED PERIPHEALS configurează controlerele IDE HDD, modul de lucru al
acestora, controlerul FDD, interfețele seriale si interfața paralela; se refera numai
la controlerele de pe placa de baza.
SUPERVISOR PASSWORD setează o parola de validare a accesului la SETUP, funcție
de opțiunea de securitate din meniul BIOS FEATURES SETUP.
USER PASSWORD setează o parola de validare a accesului la sistem, funcție de
opțiunea de securitate din meniul BIOS FEATURES SETUP.
IDE HDD AUTODETECTION este o funcție extrem de utila daca se dorește instalarea
în sistem a unui HDD cu parametri necunoscuți; daca detectarea discului a fost încu-
nunata de succes, parametrii acestuia sunt scriși automat în tabelul din meniul
STANDARD CMOS SETUP.
HDD LOW LEVEL FORMAT permite formatarea fizica a HDD, diferita de formatarea
logica; este o operațiune care poate compromite un disc; în concluzie, trebuie
evitata.
SAVE & EXIT SETUP salvează în memoria CMOS NV-RAM valorile setate si se
reîntoarce în sistem
EXIT WITHOUT SAVING se reîntoarce în sistem fără salvarea valorilor modificate.
Aceste setări diferă funcție de tipului de BIOS instalat pe placa de baza. În
consecința, pentru a face o setare corecta este indicata consultarea manualului
care însoțește placa de baza a calculatorului.
Daca unii parametri sunt setați incorect si sistemul nu mai pornește sau daca parola
de acces nu este cunoscuta, soluția consta în decuplarea acumulatorului care
alimentează memoria NV-RAM; decuplarea poate consta fie în modificarea unui
comutator de pe placa de baza (situație în care trebuie sa existe o documentație
corespunzătoare), fie scoaterea acumulatorului din soclul sau. Efectul lipsei
alimentarii memoriei este echivalent cu activarea meniului LOAD BIOS DEFAULT.
Gestiunea sistemului de fișiere
Prin fișier se înțelege un program si/sau o colecție de date păstrate în memoria
externa si fiind identificat printr-o denumire formata din nume si extensie (aceasta
din urma poate lipsi).
Din punct de vedere al utilizatorului, procedura este extrem de simpla: este
suficienta copierea fișierului dintr-o unitate în alta, ștergerea sau redenumirea sa.
Nucleul structurii sistemului de fișiere îl constituie volumul. Pentru fiecare FDD si
HDD volumul este identificat printr-o unica litera urmata de caracterul ,:'. În mod
normal, DOS are alocate următoarele volume:
- A: - unitate floppy disc 3"1/2 sau 5"1/4;
- B: - unitate floppy disc 3"1/2 sau 5"1/4;
- C: - hard disc (HDD) principal;
- D:-F: - partitii HDD, unitati HDD secundare si/sau CD-ROM, CD-RW etc.

Daca literele alocate volumelor sunt insuficiente, prin comanda introdusa în

CONFIG.SYS lastdrive=d" se asigura un numar de volume egal cu numărul literelor
de la ,A:' la d:
Orice suport magnetic (FDD sau HDD) este împărțit într-un număr de sectoare si de
piste (figura 3.1).
Informația este memorata secvențial, fiecare sector conținând 512 caractere
(octeți).
Astfel, pentru o discheta standard de 3"1/2 cu parametrii: doua fete, 80 de piste pe
fata, 18 sectoare pe pista si 512 octeți pe sector, rezulta o capacitate de:
512×18×80×2= =1.474.560 1.44 MB (1MB are 220 octeți , adică 1048576 octeți ).
Pentru HDD trebuie introdus în formula si numărul de suprafețe active sau numărul
de capete de citire.
Sistemul de operare împarte discul în doua parți distincte: o zona sistem
(poziționata pe primele piste) si o zona de date (restul discului).
Zona sistem este formata din sectorul de BOOT (indiferent daca discul conține sau
nu sistemul de operare), tabelul de alocare al fișierelor (FAT - file alocation table) si
intrările în dosarele cu fișiere (DIRECTORY).
Sectorul BOOT
Este prezent pe orice disc, indiferent daca este sau nu sistem. Structura sa este
descrisa în tabelul 2.
Tabelul 2
Adresa Continut
Salt la bootstrap loader
Identificare disc (fabricant, versiune)
Numarul de octeți dintr-un sector
Numarul de sectoare într-un cluster
Numarul de sectoare pentru sistem
Numarul de FAT
Numarul de intrari în directory
Numarul de sectoare ale volumului
Descriptor suport
Numarul de sectoare alocat FAT
Numarul de sectoare pe pista
Numarul de capete citire
Deplasamentul primului sector de date
Bootstrap loader
Pentru a fi ușor găsit de sistemul de operare este dispus în primul sector al discului
având deci o mărime de 512 caractere. În el sunt memorate informații referitoare
la disc si la sistemul de gestiune al fișierelor, precum si un program executabil
(bootstrap loader) implicat în lansarea sistemului.
Structura sectorului BOOT poate fi vizualizata cu un editor hexazecimal (de
exemplu DISKEDIT.EXE). Orice modificare neavenita are rezultate catastrofale
asupra informațiilor de pe discul respectiv.
Strâns legate de acest sector sunt fișierele sistemului de operare IO.SYS si
MSDOS.SYS. Datorita destinației lor, aceste fișiere nu pot fi înregistrate oriunde pe
disc în zona de date. Pentru a fi ușor găsite de bootstrap loader, în structura zonei
sistem sunt rezervate un număr de sectoare (descrise în BOOT) pentru memorarea
acestora, la adrese fixe,. Aceasta are ca efect imposibilitatea creării unui disc sistem
printr-o comanda de copiere obișnuita (de exemplu COPY), fiind necesara folosirea
unui utilitar special (SYS
Tabelul de alocare al fișierelor (FAT)
FAT este folosit de sistemul de operare pentru găsirea informațiilor memorate pe
disc. Astfel, în el sunt memorate adresele (sectorul si pista convertite într-o adresa
logica) unde se gaseste un anumit fișier. Datorita importantei sale, FAT este dublat,
copia fiind folosita pentru control si, eventual, pentru reactualizarea tabelului de
lucru.
Identificarea zonelor de date de pe disc folosite de un fișier este făcută împreuna
cu tabelul de intrari în directoare.
Daca initial FAT memora adresa logica pe 12 biți, datorita creșterii capacitații
discurilor adresa este memorata pe 16 biți. Aceasta înseamnă ca un FAT de 16 biți
poate adresa 216=65536 sectoare diferite. Chiar si aceasta valoare este insuficienta,
astfel încât sistemul de operare a trebuit sa grupeze mai multe sectoare
consecutive într-un sector echivalent denumit cluster. Functie de marimea discului,
un cluster poate conține 4 sectoare, 8 sectoare si chiar 64 de sectoare pentru un
HDD de mari dimensiuni.
Alocarea prin clustere a spațiului de pe disc este destul de ineficienta: daca un fișier
are 1 octet, el va ocupa (în cazul unui cluster de 64 de sectoare) 32768 octeți din
zona de date a discului. Sistemele de operare actuale (WIN9X) au rezolvat aceasta
problema în sensul ca FAT are acum 32 de biți fiind capabil sa adreseze aproximativ
4 miliarde de sectoare).
Identificarea zonelor de date aparținând unui fișier este făcută ca în figura 3.2.
Conform cu aceasta, succesiunea clusterelor necesare pentru memorarea fișierului
este: 05h 06h 04h 0Bh 0Ch 0Dh 07h 0Ah 0Eh.
Din exemplu se observa alte dezavantaje ale sistemului de gestiune al fișierelor cu
ajutorul FAT: un fișier nu este înregistrat în clustere consecutive, conducând la
creșterea semnificativa a timpului necesar pentru citirea/scrierea datelor pe disc,
precum si intercalarea clusterelor folosite cu clustere nefolosite. Dezavantajul
incomoda în așa măsura utilizatorii, încât a făcut necesara folosirea repetata a unui
utilitar care aranja clusterele fișierelor, utilitar denumit DEFRAG
O alta problema a FAT, ca si a DOS de altfel, este faptul ca principiul folosit nu oferă
nici un fel de protecție împotriva accesului neautorizat la fișiere. Produsele
Microsoft mai noi (NT si Win2000) au rezolvat problema accesului prin introdu-
cerea NTFS (NT File System). Din păcate, cele doua metode sunt atât de diferite
încât trecerea de la un sistem la altul presupune operațiuni laborioase, mergând
până la reformatarea hard discului.
Pentru MS-DOS, FAT12 si FAT16 au fost suficiente, la vremea respectiva existând
puține hard discuri cu capacitați mari, pentru acestea dimensiunea clusterului fiind
acceptabila. În tabelul 3 este prezentata o valoare statistica a eficientei utilizării
spațiului pe un hard disc funcție de capacitatea acestuia.
Tabel 3
Dimensiune cluster Eficienta Dimensiune disc
2 KB 0-127 MB
4 KB 128-255 MB
8 KB 256-511 MB
16 KB 512-1023 MB
32 KB 1024-2047 MB
64 KB > 2047 MB

Pentru a creste procentul de utilizare al discului, adică pentru un fișier ipotetic de

un octet memorat pe un disc mai mare 2047 MB sa nu se irosească un cluster de
64 KB, Microsoft a introdus în anul 1996 sistemul de administrare al fișierelor
denumit FAT 32.
În primul rând, FAT32 poate astfel administra discuri până la 2 TB.
Dialogul cu utilizatorul
Cînd sistemul de operare DOS este gata de lucru , pe ecran se afișează prompterul
sistemului .
De exemplu :
A:> Acest mesaj comunica faptul ca MS-DOS este gata de a primi orice comanda .
Dialogul utilizator – sistem de operare are loc sub forma de comenzi . La orice
comanda a utilizatorului , sistemul de operare efectuează anumite acțiuni , cum ar
fi listarea unui fișier sau afișarea conținutului unui director .
O comanda DOS se constituie din nume si eventual unul sau mai mulți parametri
separați prin spațiu . Comenzile DOS se scriu cu litere mari sau mici ale alfabetului
latin . Introducerea unei comenzi se sfârșește cu apăsarea tastei ENTER.
Clasificarea comenzilor dos : Comenzile DOS sunt de doua tipuri interne si externe
- comenzile interne se executa de către interpretorul de comenzi .
- comenzile externe sunt programe ce se instalează pe calculator împreuna cu
sistemul de operare . Aceste programe efectuează unele operații utilitare ,
de exemplu formarea dischetelor , testarea discurilor , etc.
Lansarea si executarea comenzilor
In cazul unei comenzi externe , interpretorul de comenzi caută pe disc programul
cu numele indicat in comanda. Căutarea acestuia are loc printre fișierele cu
extensia COM , EXE (programe executabile), fișiere cu extensia BAT ( fișiere de
comenzi DOS ). Daca utilizatorul nu a indicat directorul in care sa fie căutat
programul , comanda externa se va căuta in directorul curent, iar in cazul in care
nu este găsita , in directoarele specificate in comanda PATH . Daca nu apare nici
acolo , pe ecran apare mesajul : "Bad command or file name". Daca utilizatorul
specifica directorul in care se găsește programul , acesta va căuta numai in acel
director. In cazul in care fișierul găsit este un program executabil , interpretorul de
comenzi îl încarcă si ii transmite controlul pentru a fi executat . Daca fișierul găsit
are extensia BAT toate comenzile fișierului se executa consecutiv , ca si cum ar fi
introduse de la tastatura . Utilizatorul poate crea fișiere proprii cu extensia BAT ,
sistemul de operare le va interpreta ca si comenzi DOS.
Obs : Execuția programului se poate întrerupe prin apăsarea concomitenta a
tastelor "Ctrl"si "Break"
Reincarcarea sistemului de operare
Reîncărcarea sistemului de operare DOS se poate realiza prin :
- apăsarea concomitenta a tastelor " Ctrl " " Alt ", " Del ".
- apăsarea butonului " Reset "
- deconectarea de la rețea , scoaterea calculatorului de sub tensiune si
repornirea peste 10-20 de secunde.
Componentele de baza ale sistemului de operare DOS
- Sistemul de baza de intrare/iesire (Bios Basic Input Output System)
- Încărcătorul
- Interpretorul de comenzi
Sistemul de baza de intrare /iesire (Bios Basic Input Output System) - Situat in
memoria Rom . Destinația BIOS-ului este executarea unora dintre cele mai simple
operații de intrare-iesire , testarea funcționării memoriei operative si a unităților
periferice , stabilirea unor opțiuni ale unităților , predarea controlului încărcătorului
sistemului.
Încărcătorul -Un program scurt aflat in sectorul Boot a discului. Funcția acestui
program este de a încarcă in memorie fișierele IO.SYS , MSDOS.SYS .
Fișierele IO.SYS reprezintă o componenta suplimentara a BIOS-ului si executa
operații de intrare-ieșire. Fișierul MS-DOS.SYS executa celelalte funcții ale
sistemului de operare.
Interpretorul de comenzi (COMMAND.COM) : Se găsește pe același disc cu sistemul
de operare (in general directorul rădăcina a unității "c") si este destinat prelucrării
comenzilor introduse de utilizator . Pentru executarea comenzilor externe
interpretorul de comenzi caută programul cu numele respectiv si daca-l găsește îl
încarcă in memorie si ii reda controlul. După ce programul s-a executat ,
interpretorul de comenzi îl șterge din memorie si afișează pe ecran prompterul
sistemului , ceea ce înseamnă ca este gata de a primi următoarea comanda.
Programe speciale
Drivere de intrare-ieșire : Sunt programe speciale care completează sistemul de
intrare-ieșire DOS , deservesc unitățile neprevăzute in BIOS , sau asigura utilizarea
nestandarda a unităților existente . Utilizarea driverelor permite conectarea
unităților noi la calculator fără a modifica fișierele de baza DOS.
De exemplu : Un driver poate simula un disc virtual in memoria operativa, astfel
incit cu acest disc se poate opera ca si cu un disc flexibil . Driverele se încarcă in
memoria calculatorului odată cu sistemul de operare , iar numele lor se indica in
fișierul CONFIG.SYS .
Programe rezidente : De regula , programele , după ce au fost executate ,
eliberează memoria operativa . Dar sistemul de operare (prescurtare SO) DOS are
posibilitatea de a lasă in memorie unele programe , chiar si după ce au fost
executate . Astfel de programe se numesc rezidente . După lansare , programul
rezident efectuează unele operații si se oprește. Pe ecran apare prompterul DOS si
utilizatorul poate lansa alt program in execuție, dar o parte de memorie va rămâne
ocupata de programul rezident . Programul rezident poate fi activat in orice
moment prin operarea unor taste de control special prevăzute.
Exemplu de program rezident ar fi VSAFE.COM apare ca o comanda externa a
sistemului de operare in versiunile mai recente. Are rolul de a proteja fișierele
contra virușilor , verificând in permanenta lungimile fișierelor, creând
"checksumuri" (sume de control); poate fi eficienta in cazul virușilor care modifica
dimensiunea fișierelor.
Incarcarea sistemului de operare - Sistemul de operare se incarca automat la
conectarea calculatorului , la apasarea butonului "reset", sau la apasarea
concomitenta a tastelor "Ctrl" , "Alt" , "Del", de la tastatura . Sistemul de operare
de regula se incarca de pe harddisc , dar exista posibilitatea de a o incarca si de pe
discheta daca la pornirea calculatorului in unitatea de disc avem o discheta sistem
si in "setup" avem setat A , C ( daca se specifica C , A se incarca sistemul de operare
de pe unitatea "C") .
Daca in unitatea A se găsește o discheta ce nu conține sistemul de operare se
afișează mesajul de eroare (Non - System disk or disk error Replace and strike any
key when ready) .
La începutul incarcarii are loc testarea unitatilor si a memoriei operative.Daca se
descopera o eroare , pe ecran se afiseaza codul erorii . Daca eroarea permite
continuarea lucrarilor , utilizatorului i se propune sa continue procesul de incarcare.
Daca insa eroarea este critica , procesul de incarcare se intrerupe.
Dupa ce BIOS-ul a lansat incarcatorul de pe discheta sau de pe HDD , aceasta incarca
in memoria RAM , fișierele IO.SYS, MSDOS.SYS . De pe acelasi disc se citeste fișierul
CONFIG.SYS . Daca lipseste , sistemul este configurat cu valorile implicite ale
comenzilor de configurare se lanseaza interpretorul de comenzi se executa
comenzile fișierului autoexec.bat.
De exemplu : Autoexec.bat poate contine comanda de lansare a programului ce
permite operarea de la tastatura cu caractere romanesti .
Daca lipseste , sistemul de operare ii cere utilizatorului data si ora . Cu acesta
procesul de incarcare se incheie si pe ecran se afiseaza prompterul sistemului de
operare , DOS fiind gata de a primi orice comanda.
Organizarea informațiilor în sistemul de operare MS – DOS
Informația de aceeași tip este grupată pe un suport de memorie externă în entități
denumite fișiere. O mulțime de fișiere este grupată în ceea ce se numește director.
Directorul este un tip special de fișier al cărui conținut este reprezentat de fișiere
și/sau directoare. Prin utilizarea conceptului denumit director, organizarea și
regăsirea informației din fișiere este ușurată foarte mult.
Considerând informația stocată în fișiere similar cu cea imprimată pe file de hârtie,
directoarele pot fi asimilate unor dosare în care se pot găsi mai multe file dar și alte
dosare.
În sistemele de operare DOS și WINDOWS, structura de fișiere și directoare de pe
un suport de memorie externă (hard disk, floppy disc sau CD) este ierarhică
(arborescentă).
Toate directoarele pot fi considerate subdirectoare, cu excepția directorului
rădăcină. Directorul rădăcină este punctul de plecare de unde pornesc celelalte
directoare (similar ramurilor unui copac). Acesta este reprezentat prin “\”
În sistemul de operare MS – DOS mumele directoarelor este compus din 1-8
caractere alfanumerice. Numele fișierelor este compus din nume propriu zis (1 – 8
caractere), delimitator „.” și extensie (1 – 3 caractere). Extensia indică natura
informației conținută în fișier (exemple: WIN, TEMP, mydocu~1 – nume de
directoare; Autoexec.bat, ion.doc, COMMAND.com – nume de fișiere) .
Directorul curent este directorul pe care este poziționat prompterul (cursorul) DOS
(„_”). Directorul curent este directorul de lucru al utilizatorului. De exemplu, în
directorul curent, sistemul de operare poate căuta fișierele specificate de utilizator.
Dacă fișierul nu este găsit în directorul curent trebuie introdusă “calea” spre fișier,
pornind din directorul rădăcină. Calea (path) reprezintă o secvență, un lanț de
subdirectoare separate prin “\”.
Directoare (directory)
Cuvântul "directory" tradus în limba româna semnifica "catalog, carte de telefon
sau director". Mai exact, directory ar însemna un catalog, o colecție de fișiere,
grupate după o anumita regula. Începând cu Win95, termenul "directory" a fost
înlocuit cu "folder", mai aproape de realitate, asemănător unui dosar ale cărui file
sunt formate din fișiere.
Apariția acestui concept în DOS 2.0 a marcat începutul despărțirii de CP/M si
momentul apropierii de UNIX. Ierarhizarea fișierelor a eliminat o deficienta a
sistemului de operare anterior, si anume numărul mic de fișiere (128) care se pot
memora pe un disc de orice mărime. Ulterior, structurarea informațiilor pe unitățile
de mare capacitate a impus si mai mult acest principiu.
Numărul de intrări în director este memorat în sectorul de BOOT la adresa 17.
Valoarea este trecuta automat de utilitarul de formatare al discului, valoare care
este proporționala cu capacitatea sa. O intrare în director are o mărime fixa, egala
cu 32 octeți , structura sa fiind descrisa în tabelul 4.
Tabelul 4
Adresa Continut si descriere
Nume fișier (8 caractere alfanumerice). Daca intrarea este
nefolosita contine 3F (codul ASCII pentru caracterul "?")
Extensie (3 caractere alfanumerice)
Atribute fișier (read-only, hidden, system, arhiva, volum,
subdirector)
Rezervat
Ora modificarii
Data modificarii
Adresa în FAT a primului cluster
 Marimea fișierului
Structura si semnificația câmpurilor dintr-o intrare în director este:
- numele si extensia fișierului pot fi formate din literele A-Z (nu are
importanta daca sunt majuscule sau nu), cifrele de 0-9 sau alte caractere:
"()[]-_!@#$%&;". Sunt interzise spatiile si caracterele: " / \.:*?";
- atributele fișierului au următoarele semnificații: read/only (fișierul respectiv
nu poate fi modificat), hidden (fișierul este ascuns, nu este văzut de
utilizator), system (fișierul aparține sistemului de operare), volum (numele
memorat la adresele 0-11 reprezintă eticheta volumului), subdirector
(structura se refera la un subdirector), arhiva (folosit de unele utilitare
pentru salvarea informațiilor pe unități de benzi magnetice);
- ora si data creării sau ultimei modificări, adresa primului cluster si mărimea
fișierului.
Directoarele pot fi clasificate ca director principal (denumit director rădăcina; este
simbolizat prin caracterul ,\') si subdirectoare, o structura arborescenta formata
din fișiere si directoare secundare care, la rândul lor, pot conține alte subdirectoare
(figura 1). În structură ierarhică (arborescentă sau genealogică) pot fi plasate mai
multe directoare.
La crearea unui subdirector, sistemul produce automat doua directoare virtuale,
marcate ca ,.' si ,..'; ,..' se refera la directorul superior iar ,.' la directorul curent. Cele
doua simboluri pot fi folosite pentru adresarea directoarelor dar utilizatorul trebuie
sa fie prudent (de exemplu, comanda "DEL , desi pare inofensiva, sterge toate
fișierele din directorul curent).
Înșiruirea de subdirectoare, pornind de la rădăcina sau de la directorul curent până
la subdirectorul sursa sau destinație se numește cale (în engleza path) si este un
parametru foarte important în sintaxa comenzilor DOS.

Fig. 1 Exemplu de structură ierarhică.

Sintaxa specificatorului de fișier:
[d:] [cale] nume[.ext]
unde:
d - unitatea de disc specificată (A-Z)
cale - calea parcursă prin structura de directoare până la fișier;
nume - numele fișierului;
ext - extensia fișierului compusă din max. 3 caractere.
Se poate utiliza specificatorul multiplu de fișier pentru aplicarea unei comenzi
asupra mai multor fișiere similare. Astfel simbolul:
„*” înlocuiește un grup de caractere;
„?” înlocuiește un singur caracter.
Exemple:
*.EXE - toate fișierele de tip exe;
RAPORT.* - toate fișierele cu numele raport, indiferent de extensie;
TRIM*.TXT - fișierele de tip text care au primele 3 caractere TRIM;
DAT?.DOC - fișierele de tip DOC care au numele format din 4 caractere din care
primele 3 sunt DAT
Comenzile DOS pot fi împărțite în două mari clase, în raport cu modul în care
acestea sunt disponibile:
rezidente pe disc – interne;
tranzitorii – externe.
Comenzile sau programele executabile se pot clasifica în comenzi interne sau
externe; programe sistem sau utilitare; comenzi, programe executabile, fisiere de
comenzi sau drivere etc.
Programele executabile
Cu excepția comenzilor existente în COMMAND.COM, exista o mare varietate de
comenzi externe care pot face parte sau nu sistemul de operare. Orice comanda
externa sau interna este încărcata în RAM de interpretorul de comenzi care îi da
controlul. După terminarea execuției comenzii, controlul revine din nou
interpretorului de comenzi.
Printre operațiile cele mai folosite ale acestui sistem de operare sînt:
- formatarea discurilor, compararea, copierea, ștergerea, redenumirea fișierelor;
- executarea programelor de sistem, cum este EDLIN si DEBUG, ca si a programelor
utilizator;
- selectarea diverselor opțiuni pentru imprimanta sau ecran; transferul sistemului
de operare pe un alt disc;
- recuperarea unui anumit fișier sau a unui grup de fișiere de pe un disc cu anumite
zone distruse accidental;
- tipărirea imaginii de pe ecran la imprimanta sistemului;
- tipărirea unor fișiere la imprimanta, in timp ce sistemul de operare executa alte
comenzi.
Pentru DOS exista câteva tipuri de programe executabile (tabelul 5) care pot fi
încarcate si lansate în executie de sistemul de operare, stabilite functie de extensia
lor:
Tabelul 5
.COM (comanda). Este o extensie preluata de la CP/M. Marimea maxima a
programului este limitata la 64 KB.
.EXE (executabil). Constituie o inovatie DOS. Fisierul poate avea orice lungime.
.BAT (batch - fisier de comenzi). Sunt o serie de macro-uri, generate de
operator, pentru simplificarea operarii. Sunt fisiere text.
.SYS (system - fisiere sistem). Contine fie drivere (programe de legatura între
periferice si sistemul de operare), fie informatii de configurare (numai în
cazul CONFIG.SYS).
.DLL (dynamic link library) Contine drivere.
.OVR (overlay) De regula, reprezinta extensii ale programelor .EXE

În modul linie de comanda, sub controlul interpretorului COMMAND.COM, nu se

pot executa decât programele COM, EXE si BAT.
Cu exceptia fisierelor BAT, toate programele executabile sunt fisiere binare, adica
nu sunt formate din coduri ASCII recognoscibile si, în consecinta, nu pot fi afisate
pe display cu comanda type
Începând cu DOS 5.0, Microsoft a introdus programul help exe, un utilitar care
permite utilizatorului sa nu mai memoreze sintaxa si parametrii comenzilor
curente, acestea fiind oferite de program.
De asemenea, sistemul oferă un mic ajutor si printr-o linie de comanda de forma:
"<comanda> /?", unde <comanda> este instrucțiunea care se dorește a fi explicata.
Ca reguli generale ale sintaxei comenzilor si programelor DOS, trebuie amintite
următoarele:
- ,\' este folosit pentru desemnarea rădăcinii sau ca separator între
subdirectoare, în timp ce ,/' este folosit pentru introducerea unor parametri
ai comenzii;
- parametrii sunt separati printr-un caracter spatiu;
- nu are nici o semnificatie folosirea majusculelor sau a minusculelor;
- calea trebuie indicata exact atât pentru fisierul sursa, cât si pentru fisierul
destinatie (acolo unde este cazul);
 - pentru unele comenzi este permisa definirea simultana a mai multor fisiere,
folosind caracterul ,*' (care semnifica oricâte si orice caracter) si/sau ,?' (care
semnifica orice caracter, dar numai unul singur); cele doua simboluri sunt
denumite wildcards;
- pentru execuție, este suficient sa se introducă numai numele comenzii, fără
a fi necesara si extensia acesteia;
- executarea unei comenzi se face după următoarea procedura:
a) daca este o comanda interna, este executata;
b) daca nu este comanda interna, se caută în directorul curent fisierul respectiv cu
extensia, în ordine: COM, EXE, BAT;
c) daca nu este în directorul curent, comanda este căutata în directoarele
declarate de instrucțiunea PATH din fișierul AUTOEXEC.BAT
Numărul comenzilor este extrem de mare astfel încât, pentru concizie, au fost
selectate cele mai importante.
3.2.2Comenzi interne ale sistemului de operare MS-DOS
CD [d:] [cale]
Permite afișarea sau modificarea directorului curent.
Forme speciale:
cd - afișează directorul curent;
cd.. - realizează saltul în nivelul superior (spre directorul rădăcină);
cd..\.. - afișează directoarele succesiv inferioare în ierarhie;
cd [nume director] - realizează saltul în nivelul inferior (către directorul fiu).
MD [d:] [cale] nume director
Se creează directorul specificat în locul indicat.
RD [d:] [cale] nume director
Ștergerea unui director sau subdirector. Trebuie îndeplinite două condiții:
- directorul să fie gol;
- comanda de ștergere se dă din directorul părinte.
Observație - directorul rădăcină nu poate fi șters.
DIR [d:] cale numefiș [.ext] [/P] [/W] [/S]
Afișează lista fișierelor și subdirectoarelor conținute de un director:
/P - afișare pagină cu pagină;
/W - afișare în mod condensat;
/S - afișarea conținutului directorului curent și al subdirectoarelor.
CLS - șterge informațiile de pe ecran.
VER - afișează versiunea sistemului de operare
DATE [ll-zz-aa] - afișează sau modifică data curentă
TIME [hh:mm:ss] - afișează sau modifică ora curentă
VOL [d:] - afișează eticheta de volum a discului specificat
COPY [d:] [cale] fișier sursă [.ext] [d:] [cale] fișier destinație [.ext] - Realizează
copierea unui fișier într-o altă locație.
COPY [d:] [cale] fișier1 [.ext] + [d:] [cale] fișier2 [.ext] [d:] [cale] fișier destinație
[.ext] - Realizează concatenarea (îmbinarea ) fișierelor specificate.
COPY CON numefișier [.ext] - Asigură introducerea datelor de la consolă pentru
crearea unui fișier fără a utiliza un editor de text. Pentru a marca sfârșitul se
tastează CTRL +Z.
DEL [d:] [cale] numefiș [.ext] - Asigură ștergerea unui fișier de pe disc.
REN [d:] [cale] nume_vechi nume_nou - Realizează schimbarea numelui unui fișier

*In earlier releases of MS-DOS, instead of using ren or rename you need to use the
move command to rename directories or files.

TYPE [d:] [cale] numefiș [.ext] - - afișarea pe ecran a conținutului unui fișier
Comenzi externe ale sistemului de operare MS-DOS
ATTRIB [+atribut] ….. specif.fiș - Permite afișarea sau modificarea atributelor
fișierelor:
- +atribut fișierul va primi atributul specificat;
- -atribut atributul specificat va fi anulat.
Atribute:
R - read-only (protejat la scriere);
A - archive (arhivă – poate fi utilizat la salvarea periodică - backup);
H - hidden (invizibil);
S - system (sistem);
CHKDSK [d:] [cale] [numefișier] [opțiuni] - Realizează verificarea integrității
structurii logice a unui disc sau gradul de fragmentare a unui fișier.
DISKCOPY [disc1:] [disc2:] - Asigură copierea integrală a discurilor flexibile.
Operația se realizează la nivel fizic, pistă cu pistă, sector cu sector.
FORMAT disc: [opțiuni] - Formatarea unui disc flexibil sau disc fix creând pe acesta
tabela de alocare a fișierelor (FAT).
Opțiuni:
/V - stabilește eticheta de volum;
/U - formatare rapidă care poate fi anulată prin UNFORMAT
/S - copiază pe disc fișierele sistem (IO.SYS, MSDOS.SYS, COMMAND.COM). Discul
devine disc sistem, se poate porni calculatorul cu acest disc.
MEM [opțiuni] - Afișează capacitatea totală a memoriei interne, cantitatea de
memorie liberă, dimensiunea maximă a unui program care se mai poate încărca în
memorie.
Opțiuni:
/P - adresa și mărimea zonei alocate fiecărui program;
/C - lista programelor prezente în RAM, ordonată după memoria ocupată.
UNDELETE ,,specif.fișier” [opțiuni] - Asigură recuperarea unui fișier șters. Prin
comanda DEL nu are loc o ștergere fizică ci se anulează doar numele (prima literă
se înlocuiește cu “?”). Spațiul pe disc devine disponibil. De aceea trebuie acționat
rapid pentru a recupera fișierul.
LUCRARE PRACTICA 1
Pentru lucrarea practică urmează a descărca emulatorul sistemului MS-DOS
DOSpet (http://old-dos.ru/dl.php?id=10019) și HDD pentru DOSpet ( dimensiunea
500 МБ. conține DOS 6.22 și NC (https://yadi.sk/d/GvWevtgY2aTvp). Ambele
aplicații se instalează în același directoriu.
Ăn cadrul lucrarii practice urmează a fi utilizate prin aplicarea sintaxei corecte
Comenzi MS-DOS cu prezentarea capturilor de ecran ce au rezultat după aplicarea
acestora, precum concluziile pe marginea activităților.
Cuvintele scrise cu litere mari se numesc cuvinte cheie si se vor tasta cu litere mari
sau mici, deoarece sistemul de operare nu face distinctie intre literele mari sau
mici. Aceste cuvinte cheie sunt de cele mai multe ori prescurtari sau abrevieri ale
cuvintelor din limba engleza ce desemneaza functiile principale ale comenzilor
respective.
Cuvintele scrise cu litere mici in prezentarea sintaxei comenzilor reprezinta
argumente.
Parantezele drepte semnifica faptul ca argumentul/optiunea respectiva sunt
optionale, adica folosirea lor va duce la executia comenzii intr-un anumit mod.
Literele mari precedate de '/'(slash), reprezinta parametrii comenzii si semnifica un
mod anume de realizare a comenzii.
COMENZILE UTILIZATE:
1. COMANDA DIR se foloseste pentru afisarea continutului unui director.
Sintaxa: DIR [disc:][cale] [/P] [/W]
[disc:][cale] - specifica discul/calea directorului care va fi afisat.
/P - afiseaza informațiile pe pagini.
/W - afiseaza informațiile pe coloane.
Sarcina:
 a) Pentru afișarea conținutul а) отобразить содержимое
directorului radacina C: se va корневого каталога C: с помощью
tasta comanda DIR: команды DIR:
b) De afisat continutul directorului б) отобразить содержимое каталога
NC NC
c) De afisat continutul directorului c) отображение содержимого
radacina C: pe pagini. корневого каталога C: постранично
d) Deafisat continutul directorului г) отображение содержимого
radacina C: pe coloane. корневого каталога C: в столбцах
(вывод имен и расширений файлов и
подкаталогов в строку).
e) De afisat continutul directorului e) отображение содержимого
radacina C: pe pagini si coloane. корневого каталога C: постранично и
по столбцам

NOTE vs EXEMPLE:
Volume in drive C is ALIN - indica numele directorului radacina.
Volume Serial Number is 2902-AA95 - indica numarul serial al directorului radacina.
Directory of C: - indica directorul curent (Ex: C: - directorul curent este C:)
Pe prima coloana sunt afisate numele fișierelor si directoarelor. (Ex: KIT (dir),
COMMAND (fis))
Pe a doua coloana este afisata extensia fișierelor. (Ex: BAT, COM)
Pe a treia coloana este afisat cuvantul <DIR>. Daca in dreptul unui nume apare
cuvantul <DIR> inseamna ca acel nume este al unui director. (Ex: KIT, WINDOWS,
PROGRA~1, GAMES sunt directoare; celelalte nume, adica AUTOEXEC si
COMMAND, sunt numele fișierelor.)
Pe a patra coloana este afisata marimea fișierelor. (Ex: 276 bytes, 93.880 bytes)
Pe a cincea coloana este afisata data de creare a fișierelor si directoarelor. (Ex: 01-
01-30 este data de creare a directorului KIT)
Pe a sasea coloana este afisata ora de creare a fișierelor si directoarelor. (Ex: 20:01
este ora de creare a fișierului COMMAND.COM)
Pe a saptea coloana este afisat numele complet al fișierelor si directoarelor. (Ex:
Program Files)
Ultimele doua linii afiseaza totalul fișierelor si directoarelor continute de
directorul curent. (Ex: directorul curent c: contine 2 fișiere si 4 directoare.)

2. COMANDA CLS se foloseste pentru curatarea ecranului. (Clear Screen)

Sintaxa: CLS
Sarcina:
a) Realizati curatarea ecranului а) осуществите очистку экрана
terminalului терминала

b) Realizati curatarea ecranului terminalului

3. COMANDA VER se foloseste pentru afisarea versiunii sistemului de operare.
(Version)
Sintaxa: VER
Sarcina:
Afisați versiunea sistemului de operare Показать версию операционной
системы

4. COMANDA DATE se foloseste pentru afisarea datei curente.

Sintaxa: DATE
Sarcina:
Afisati data curenta Показать текущую дату
5. COMANDA TIME se foloseste pentru afisarea orei curente.
Sintaxa: TIME
Sarcina:
Afisati ora curenta Показать текущую дату

6. COMANDA CD se foloseste pentru schimbarea directorului curent. (Change

Directory)
Sintaxa: CD [disc:][cale]
[disc:][cale] - specifica discul/calea directorului care va fi schimbat.
Sarcina:
a) treceți ca directorul curent sa devina а) переключиться из текущего
NC каталога так чтобы оказаться в NC
Obs: Se presupune ca inițial ne aflam in Obs: предполагается, что изначально
directorul rădăcina C: si ca in acest мы находимся в корневом каталоге
director exista directoriul NC. C: и в этом каталоге находится
каталог NC.

7. COMANDA CD.. se foloseste pentru parasirea unui director.

Sintaxa: CD..
Sarcina:
 Presupunem ca ne aflam in directorul
NC (linia de comanda va arata astfel -
C:NC>) Parasit directorul NC si s-a
revenit in directorul radacina C:
предполагается, мы находимся в
каталоге NC (командная строка
будет выглядеть так : C: NC> )
Необходимо покинуть каталог NC и
вернуться в корневой каталог C:

9. COMANDA MD se foloseste pentru crearea unui director. (Make Directory)

Sintaxa: MD [disc:]nume_director
[disc:]nume_director - specifica discul/numele directorului care va fi creat.
Sarcina:
Presupunem ca ne aflam in directorul Предположим, мы находимся в
radacina C:. De creat un director cu корневом каталоге C:.
numele TEST in directorul rădăcina Создать каталог с именем TEST в
Apoi a verifica daca s-a creat directorul корневом каталоге Затем проверьте,
TEST, создан ли каталог TEST

10. COMANDA RD se foloseste pentru stergerea unui director. (Remove Directory)

Sintaxa: RD [disc:]nume_director
[disc:]nume_director - specifica discul/numele directorului care va fi sters.
Sarcina:
Presupunem ca ne aflam in directorul Предположим, мы находимся в
rădăcina C:. Ștergem directorul TEST корневом каталоге C:.
Apoi a verifica daca s-a șters directorul Удаляем каталог ТЕСТ
TEST, Затем проверьте, был ли удален
каталог TEST,

11. COMANDA COPY CON se foloseste pentru crearea unui fișier text cu ajutorul
consolei.
Sintaxa: COPY CON [disc:][cale]nume_fișier[.extensie]
[disc:][cale]nume_fișier[.extensie] - specifica discul, calea, numele si extensia
fișierului care se va crea. Dupa tastarea comenzii urmează introducerea unui text
in fișier. Apoi tastarea ENTER Salvarea continutul fișierului se face cu ajutorul tastei
F6 sau cu combinatia de tasta CTRL si Z.

Sarcina:
Presupunem ca ne aflam in directorul Предположим, мы находимся в
radacina C:. A crea un fișier text корневом каталоге C:.
 (TEST.TXT ) cu continut: „Acesta este un Создайте текстовый файл (TEST.TXT) с
fișier text ” in directorul rădăcina, A содержимым: «Это текстовый файл»
verifica daca s-a creat fișierul TEST.TXT. в корневом каталоге, проверьте, был
ли создан файл TEST.TXT.

12. COMANDA TYPE se foloseste pentru afisarea continutului unui fișier.

Sintaxa: TYPE [disc:][cale]nume_fișier[.extensie]
[disc:][cale]nume_fișier[.extensie] - specifica discul, calea, numele si extensia
fișierului al carui continut va fi afisat.
Sarcina:
Presupunem ca in directorul radacina Предположим, что в корневом
C: avem creat fișierul text TEST.TXT. каталоге C: мы создали текстовый
Afisati continutul acestui fișier файл TEST.TXT. Показать содержимое
этого файла
13. COMANDA DEL se foloseste pentru stergerea unui fișier. (Delete)
Sintaxa: DEL [disc:][cale]nume_fișier[.extensie]
[disc:][cale]nume_fișier[.extensie] - specifica discul, calea, numele si extensia
fișierului care va fi sters.
Sarcina:
Presupunem ca in directorul radacina Предположим, что в корневом
C: avem creat fișierul text TEST.TXT. A каталоге C: мы создали текстовый
sterge fișierul și verifica daca fișierul a файл TEST.TXT. Удалите файл и
fost sters. проверьте, был ли он удален.

NOTE: Pentru stergerea tuturor fișierelor dintr-un director se foloseste comanda:

DEL *.* ,unde prima steluta tine locul numelor, iar a doua steluta tine locul
extensiilor.
Pentru stergerea tuturor fișierelor cu o anumita extensie dintr-un director se
foloseste comanda: DEL *.TXT
Pentru stergerea tuturor fișierelor cu un anumit nume dintr-un se foloseste
comanda:DEL CULORI.*
14. COMANDA REN 1se foloseste pentru redenumirea unui fișier sau director.
(Rename)
Sintaxa: REN [disc:][cale][nume_director_vechi | nume_ fișier _vechi]
[nume_director_nou | nume_fișier_nou]

1
In earlier releases of MS-DOS, instead of using REN or RENAME you need to use the MOVE command to rename
directories or files.
[disc:][cale][nume_director_vechi | nume_fișier_vechi] [nume_director_nou |
nume_fișier_nou] - specifica discul, cale, numele directorului | fișierului care se
redenumeste cu numele directorului | fișierului cu care se redenumeste.
Sarcina:
Presupunem ca in directorul radacina Предполагаем, что в корневом
avem creat directorul TEST. каталоге мы создали каталог TEST.
Redenumim directorul TEST, Переименовываем каталог TEST, на
schimbandu-i numele in PROBA. De PROBA. Убедитесь, что каталог был
verificat daca directorul a fost переименован
redenumit.

15. COMANDA DELTREE – se foloseste pentru stergerea unei structuri

arborescente (mai multe directoare si subdirectoare care sunt intr-un director
radacina)
Sintaxa: DELTREE /y [cale:]nume director
/y – daca dorim sa stergem directorul respectiv
[cale:] nume director - locatia si numele directorului pe care urmeaza sa il stergem
Sarcina:
1. Creati directoriul ALIN cu 1. Создайте каталог ALIN с
subdirectoarele GHEORGHE, MIHAELA подкаталогами GHEORGHE, MIHAELA
si MIRELA. De verificat daca fiecare и MIRELA. Проверьте, был ли создан
director a fost creat каждый каталог
2. A sterge directorul ALIN, care se afla 2. Удалите каталог ALIN,
la locatia C: si care contine расположенный в корневом каталоге
subdirectoarele GHEORGHE, MIHAELA C: и содержащий подкаталоги
si MIRELA, utilizinad deltree. De GHEORGHE, MIHAELA и MIRELA,
verificat daca fiecare director a fost используя deltree. Проверьте, был ли
șters удален каждый каталог

16. COMANDA COPY - se foloseste pentru copierea unuia sau mai multor fișiere
intr-un director.
Sintaxa: COPY sursa [destinatie]
sursa [destinatie] - semnifica fișierul care se copiaza (sursa) si directorul in care se
copiaza (destinatie).
Sarcina:
În directorul rădăcina de creat fișierul В корневом каталоге создайте файл
TEST.TXT si directorul PROBA. De a TEST.TXT и каталога PROBA.
 copia fișierul TEST.TXT in directorul Скопировать файл TEST.TXT в каталог
PROBA. A verifica daca fișierul a fost PROBA. Проверьте, скопирован ли
copiat, файл,
17. COMANDA FORMAT - se foloseste pentru formatarea unui drive (harddisc,
discheta).
Formatarea dischetelor DISTRUGE toate informațiile care erau stocate pe aceasta.
Niciodata sa nu formatati o discheta daca nu stiti ca este noua sau daca nu doriti in
mod deliberat sa stergeti continutul acesteia.
O discheta noua nu este chiar gata de utilizare, ceea ce insemna ca trebuie
formatata in prealabil. O discheta neformatata este asemanatoare unei foi albe de
hartie. Cand DOS formateaza o discheta traseaza pe suprafata acesteia niste linii
care ii indica locatiile unde poate sa scrie si respectiv sa gaseasca ulterior fișierele.
Comanda FORMAT va actiona si daca o aplicati discului calculatorului (harddisc),
exact ca si pentru dischete. ATENTIE: NU formatati harddiscul cadisc: - specifica
discul care se formateaza.
PS: fdisk - Formatarea unui disc. Partitionarea trebuie efectuata la începutul utilizarii
unui hard, altminteri tot continutul acestuia este pierdut. De ase­menea, stergerea
unei partitii are ca efect pierderea totala a informatiilor de pe disc, de pe toate
partitiile. Formatarea unui disc consta în scrierea zonei sistem, stergerea (de
regula) a zonei de date si marcarea începutului fiecarui sector. Orice disc nou sau
dupa partitionare este obligat sa treaca prin aceasta procedura.
Sintaxa comenzii este:
format [disc:] </parametri>
Parametrii mai importanti ai comenzii sunt:
/s transfera sistemul de operare pe disc la sfârsitul operatiei de formatare;
/q formatare rapida (scrie numai zona sistem si marcheaza începutul sectoarelor,
fara a sterge si zona de date);
/c verifica si, eventual, repara sectoarele marcate anterior ca defecte.
18. COMANDA EXIT se foloseste pentru parasirea sistemului de operare MS-DOS si
revenirea in sistemul de operare WINDOWS (in caz ca acesta din urma este
instalat).
Sintaxa: EXIT
 NORTON COMMANDER

Este un pachet utilitar prin care se gestionează structura de directoare și fișiere a

calculatorului. Joacă aproximativ rolul unei interfețe grafice între utilizator și
sistemul de operare de tip linie de comandă. Poate fi utilizat mouse-ul atunci când
se folosesc meniurile programului.
Pachetul de programe NORTON COMMANDER a fost creat pentru ușurarea muncii
sub sistemul de operare MSDOS, prin implementarea unei interfețe grafice.

Interfata este compusa din doua ferestre fiecare prezentand continutul cate unui
director (posibil sa fie si acelasi), insa o singura fereastra este fereastra activa.
Fereastra activa este cea in care se afla cursorul. Comutarea intre ferestre se face
cu ajutorul tastei TAB. Deplasarea cursorului intr-o fereastra se face cu ajutorul
tastelor sageti.
Prin conventie, pentru a deosebi directoarele de fișiere, directoarele sunt notate
cu litere mari in timp ce fișierele sunt notate cu litere mici (Ex.: COMMAND este
director iar command.com este fișier). Pentru a intra intr-un director plasam
cursorul pe numele directorului si apasam tasta ENTER (s). Automat in fereastra
respectiva este afisat continutul directorului curent. Iesirea dintr-un director se
face prin plasarea cursorului pe semnul grafic “ ” si apasarea tastei ENTER (s).“ ”
vor ocupa intotdeauna prima pozitie intr–un subdirector. Directoarele vor fi
asezata in continuare si abia apoi fișierele.

Numele fișierului care lansează programul Norton Commander este NCMAIN.EXE

(sau NC.EXE); lansarea în execuție se face tastând: NC și apoi NCMAIN.EXE. De
obicei acest fișier, împreună cu celelalte din utilitarul Norton se află pe disc în
directorul C:\NC.
Dacă în comanda PATH din fișierul AUTOEXEC.BAT a fost specificată calea către
acest director, lansarea Norton-ului se poate face de oriunde de pe disc. În caz
contrar lansarea nu poate fi făcută decât din directorul în care se află NCMAIN.EXE
Exemplu de lansare (pornire) a programului:
C:\WINDOWS>CD \NC
C:\NC>NC
Ieșirea din Norton Commander se face tastând F10.

Se pot folosi comenzile MSDOS invatate prin tastarea pe linia de comenzi. Apasarea
oricarei taste cu exceptia testelor speciale (TAB, INSERT, sageti, ENTER, tastele
functionale F1 – F10) are ca efect scrierea pe linia de comenzi.
Prelucrarea informațiilor se face cu ajutorul butoanelor de functii numerotate de
la 1 la 10, butoane carora le corespund tastele functionale F1 – F10.
F1 – HELP ofera un manual de utilizare a pachetului de programe NORTON
COMMANDER.
F2 – MENU permite editarea unui meniu utilizator si introducerea de shortcut -uri
către anumite aplicatii. In cazul editarii de texte este folosit la salvarea textului
respectiv.
F3 – VIEW vizualizeaza continutul fișierului pe care este plasat cursorul in fereastra
activa. Parasirea ferestrei de vizualizare se face fie cu tasta ESC fie cu tasta F10.
Programul recunoaste imaginile salvate in format BMP si DIB, fișierele sunet in
format WAV si bazele de date ale programului COBOL, tabelele EXCEL etc.

F4 – EDIT permite editarea (modificarea) fișierului text pe care se afla pozitionat

cursorul. Salvarea modificarilor se face cu tasta F2, iar parasirea se face cu tasta
ESC sau F10. Daca se incearca parasirea fara salvare se activeaza o fereastra care
solicita operatorului modul in care se va face parasirea:
SHIFT+F4 – creeaza un nou fișier text. La actionarea comenzii se activeaza o
fereastra ce solicita introducerea numelui noului fișier text:
 Dupa ce se introduce numele se apasa
tasta ENTER trecandu–se la editarea
fișierului. Se salveaza folosind tasta F2 si se paraseste fie cu ESC fie cu F10.
F5 – COPY copiaza fișierul sau directorul pe care este pozitionat cursorul in fereastra
activa (deci din directorul care este director curent in fereastra activa) in directorul
care este director curent in fereastra Inactiva.

Daca nu se marcheaza caseta “Include subdirectories” nu se vor copia decat fișiere

iar cand este marcata caseta “Copy newer files only” se vor copia decat variantele
mai noi ale fișierelor existente. “Check target space” v–a verifica daca pe unitatea
de stocare exista suficient spatiu pentru copiere.
Pentru a se copia mai multe fișiere simultan se marcheaza cu ajutorul tastei INSERT.
F6 – RENMOVE este identica cu copierea
doar ca in locul unei simple copieri se
executa mutarea directorului sau fișierului
selectat. Observatie: nu se pot muta mai
multe directoare prin marcarea lor cu tasta INSERT. Daca pe linia “Rename or
move” se sterge destinatia si se scrie un nou nume se obtine redenumirea fișierului
sau directorului respectiv:
F7 – MKDIR creeaza un nou director in directorul curent al ferestrei active. La
executare se activeaza o fereastra ce solicita numele noului director pe linia “Create
the directory”.
Directorul este creat la apasarea tastei
ENTER.
F8 – DELETE sterge fișierul (-erele) sau directorul (-
oarele) selectate. Se cere confirmare prin activarea unei
ferestre:
DELETE – confirma stergerea pentru obiectul selectat.
ALL – confirma stergerea pentru toate obiectele ce vor fi sterse.
SKIP – nu sterge obiectul pentru care se cere confirmare dar continua cu urmatorul.
CANCEL – renunta la stergere.

F9 – PULLDN activeaza bara de meniuri prin plasarea unui cursor pe aceasta,

cursor ce poate fi deplasat cu ajutorul sagetilor pentru a selecta un meniu:
Dezactivarea se face cu ajutorul tastei ESC. Activarea meniului selectat se poate
face cu tasta sageata jos sau ENTER, iar dezactivarea tot cu tasta ESC.
F10 – QUIT paraseste programul, in functie de configurare solicitand sau nu salvare

După lansare vor apărea două panouri dintre care unul singur este activ la un
moment dat. Amândouă panourile descriu aceleași structuri de fișiere (hard disk,
floppy disk sau CD - figura 3.4). Saltul dintr-un panou în altul se face cu tasta .

Fig. Aspectul ferestrei Norton Commander.

Elementele ecranului:
- bar-meniul superior:
- se activează cu F9;
cuprinde 5 meniuri : LEFT, FILES, COMMANDS, OPTIONS,
RIGHT;
- bara de titlu afișează discul și calea corespunzătoare directorului curent,
afișat în interiorul panoului. În fiecare panou este afișat conținutul
directorului curent (informație similară cu cea furnizată de comanda DIR);
- fereastra de selecție (în video invers) este folosită pentru a selecta un
director sau fișier;
- mini-linie de stare conține informații succinte despre directoare sau fișiere;
- linia de comandă este utilizată pentru introducerea comenzilor DOS;
- bara de chei - indică cheile (taste funcționale, taste de comenzi rapide
F1...F10) aferente comenzilor uzuale;
- se poate activa în patru sub-moduri distincte utilizând combinațiile: TASTĂ
FUNCȚIONALĂ, TASTĂ FUNCȚIONALĂ + ALT, TASTĂ FUNCȚIONALĂ + SHIFT,
TASTĂ FUNCȚIONALĂ + CTRL
Numele directoarelor sunt afișate cu litere mari, iar numele fișierelor sunt afișate
cu litere mici..
Selectarea meniului Left asigură comenzi ce se referă la structura de fișiere afișată
în panoul din stânga (figura):

Fig. Comenzi posibil de activat din meniul Left.

Brief ( pe scurt );
Full ( complet): Name, Size, Date, Time;
Tree ( structură arborescentă ).
+ F1 = activează/ dezactivează ecranul stâng;
+ F2 = activează/ dezactivează ecranul drept;
+ U = schimbă panourile între ele;
+ F3 = afișarea fișierelor ordonate după nume;
 + F4 = afișarea fișierelor ordonate după extensie;
+ F5 = afișarea fișierelor ordonate după dată;
+ F6 = afișarea fișierelor ordonate după mărime.
Cu comanda LEFT>FILTER se pot selecta diferite filtre utilizate pentru vizualizarea
structurii de fișiere.
Meniul FILE asigură operații cu directoare și fișiere:
F1 (Help) - se obțin informații de asistență. Ieșirea din Help se face cu tasta
Esc;
F3 (View) - afișarea conținutului unui fișier;
F4 (Edit) - vizualizarea și modificarea conținutului unui fișier;
F5 (Copy) - copierea unui fișier sau a unui grup de fișiere. Pentru copiere:
se organizează cele două panouri astfel încât într-unul se vizualizează
directorul sursă, iar în celălalt directorul destinație;
se selectează directoarele și / sau fișierele de copiat;
se alege comanda FILES>COPY sau F5;

c
Fig. Meniul Files
Când se dorește copierea subdirectoarelor și fișierelor incluse se marchează în
caseta de dialog a comenzii COPY opțiunea “Include subdirectories”;
F6 (RenMove)- re-denumirea sau mutarea unui fișier;
F7 (Mkdir) - crearea unui director (echivalentul comenzii DOS: MD)
F8 (Delete) - ștergerea de pe disc a fișierului sau fișierelor selectate
(echivalent comenzii DEL). Comanda trebuie utilizată cu maximă atenție!!!
Split/Merge sunt comenzi folosite pentru divizarea fișierelor mari în fișiere
de dimensiuni mai mici (de regulă pentru a putea fi transportate cu ajutorul
 disketelor), respectiv pentru îmbinarea fițierelor componente în fișierul
inițial (divizat prin comanda Split). Comenzi similare nu se regăsesc în
Windows Explorer, managerul de fișiere din sistemele de operare Windows.
Selectarea fișierelor
- apăsare Insert în momentul în care cursorul se află deasupra numelui unui fișier;
- selectarea unui grup de fișiere se poate face cu ajutorul tastei + din blocul numeric
sau FILES>Gray+. În caseta de dialog se specifică ce fel de fișiere se doresc
selectate(de exemplu *.txt);
Deselectare: FILES>Gray -
DISK - operații cu discurile:
copiere discuri;
formatarea dischetei din unitate;
COMMANDS - comenzi diverse:
Find (+F7) - caută pe discul de lucru curent, în toate directoarele, fișierele
indicate prin specificatorul de fișier;
+U - panourile sunt schimbate între ele;
+O - panou ON/OFF (deschis/închis);
Configuration - configurarea ecranului, a panourilor, a screensaver-ului.

LUCRARE PRACTICA 2
Pentru lucrarea practică urmează a descărca emulatorul sistemului MS-DOS
DOSpet (http://old-dos.ru/dl.php?id=10019) și HDD pentru DOSpet ( dimensiunea
500 МБ. conține DOS 6.22 și NC (https://yadi.sk/d/GvWevtgY2aTvp). Ambele
aplicații se instalează în același directoriu.
În cadrul lucrarii practice urmează a fi utilizat soft aplicativ Norton Commander
pentru a realiza activitățile, cu specificarea comenzilor utilizate si demonstrarea
prin capturi de ecran a rezultatelor, precum concluziile pe marginea activităților.
Sarcina:
a) Afisarea continutul directorului а) отобразить содержимое
radacina C корневого каталога C: с помощью
команды DIR:
b) De afisat continutul directorului б) отобразить содержимое каталога
NC NC
c) Cum se realizeaza trecerea din с) Как сделать переход из корневого
directorului radacina C in каталога C в каталог NC
directorul NC
 d) De creat un director cu numele
TEST in directorul radacina
e) De șters directorul TEST
f) A crea un fișier text (TEST.TXT )
cu continut: „Acesta este un
fișier text ” in directorul rădăcina,
A verifica daca s-a creat fișierul
TEST.TXT.
g) A șterge fișierul text TEST.TXT.
h) De creat directorul TEST în
Directoriul radacina C. De
redenumit directorul TEST,
schimbandu-i numele in PROBA.
i) De creat directoriul ALIN cu
subdirectoarele GHEORGHE,
MIHAELA si MIRELA.
j) A sterge directorul ALIN, care se
afla la locatia C: si care contine
subdirectoarele GHEORGHE,
MIHAELA si MIRELA.
k) În directorul radacina de creat
fișierul TEST.TXT si directorul
PROBA. De a copia fișierul
TEST.TXT in directorul PROBA.
д) Создать каталог с именем TEST в
корневом каталоге
е) Удаляем каталог ТЕСТ
ж) Создайте текстовый файл
(TEST.TXT) с содержимым: «Это
текстовый файл» в корневом
каталоге, проверьте, был ли создан
файл TEST.TXT.
з) Удалите файл TEST.TXT
и) создаите каталог TEST в корневом
каталоге С. Переименовываем
каталог TEST, на PROBA.
к) Создайте каталог ALIN с
подкаталогами GHEORGHE, MIHAELA
и MIRELA.
л) Удалите каталог ALIN,
расположенный в корневом каталоге
C: и содержащий подкаталоги
GHEORGHE, MIHAELA и MIRELA
м) В корневом каталоге создайте
файл TEST.TXT и каталога PROBA.
Скопировать файл TEST.TXT в каталог
PROBA.

Configurarea sistemului de operare MS-DOS.

Configurarea se realizeaza astfel:
- Se verifica existenta fisierului CONFIG.SYS in directorul radacina al discului de pe
care se face boot-area.
- Daca fisierul este gasit, se executa comenzile specificate - o linie de fisier = o
comanda.
- Daca fisierul nu exista, se trece la etapa urmatoare.

Lansarea automata in executie a unor comenzi se face astfel:

- se verifica existenta fisierului AUTOEXEC.BAT in directorul radacina al discului de
pe care se face boot-area;
- daca fisierul exista, se executa comenzile;
- daca nu, se executa comenzile DATE si TIME, apoi se da controlul CCP-ului;
- CCP-ul va afisa prompter-ul sistemului de operare si va pune calculatorul la
dispozitia utilizatorului.

Observatie:
Fisierele IO.SYS, MSDOS.SYS, CONFIG.SYS si AUTOEXEC.BAT trebuie sa se gaseasca
in radacina; COMMAND.COM se poate gasi oriunde pe disc si este indicat sa fie
plasat in subdirectorul C:DOS.
Fisierul AUTOEXEC.BAT este un fisier de comenzi indirecte; daca se gaseste in
radacina, el va fi executat de fiecare data cand este lansat sistemul de operare.
 LUCRARE DE LABORATOR nr. 1:

Tehnici de bază în MS-DOS.

Scopul lucrării: învățați să vizualizați conținutul discurilor și directorilor, să creați directoare, să
copiați, să mutați, să redenumiți, să ștergeți fișierele și directoarele.

Instrument utilizat: emulatorul sistemului MS-DOS DOSpet

Sarcini de rezolvat (prin comenzi MS-DOS): Решаемые задачи (с помощью команд

1 Creați un fișier 1.txt, 2.txt pe unitatea C.
2 Creați un fișier 3.txt pe unitatea D.
3 Creați directorul MSDOS pe unitatea C.
4 Creați un director Txt în directorul MSDOS.
5 Copiați fișierele 1.txt, 2.txt, 3.txt în
directorul Txt.
6 Ștergeți fișierele 1.txt, 2.txt, 3.txt din
unitățile C și D.
7 Copiați fișierele cu extensia .jpg din
directorul C: \\ Pictures în directorul MSDOS.
8 Copiați în directorul Txt toate fișierele cu
extensia .dcu din directorul C: \\ Pictures.
9 Ștergeți toate fișierele cu extensia .dcu din
directorul C: \\ Pictures
10 Căutați în directorul C: \\ Pictures.
11 Redenumiți fișierele din acest director în
fișierele 1.jpg, 2.jpg, 3.jpg, 4.jpg, 5.jpg.
12 Ștergeți directorul MSDOS din unitatea C.
MS-DOS):
1 Создайте файл 1.txt, 2.txt на диске C.
2 Создайте файл 3.txt на диске D.
3 Создайте каталог MSDOS на диске C.
4 Создайте каталог Txt в каталоге MSDOS.
5 Скопируйте файлы 1.txt, 2.txt, 3.txt в
каталог Txt.
6 Удалите файлы 1.txt, 2.txt, 3.txt с дисков
C и D.
7 Скопируйте файлы .jpg из каталога C: \\
Pictures в каталог MSDOS.
8 Скопируйте все файлы .dcu в каталог C: \\
Pictures в каталоге Txt.
9 Удалите все файлы .dcu в каталоге C: \
Pictures
10 Найдите каталог C: \\ Pictures.
11 Переименуйте файлы в этом каталоге в
1.jpg, 2.jpg, 3.jpg, 4.jpg, 5.jpg.
12 Удалите каталог MSDOS с диска C.

Rezolvarea sarcinilor se confirmă prin Решение задач подтверждается

descrierea pașilor realizați și atașarea описанием предпринятых шагов и
capturilor de ecran. прикреплением скриншотов.

Întrebări de testare: Контрольные вопросы:

1 Sistem de operare (definiție, funcții, 1 Операционная система (определение,
clasificări, compoziție, exemple de sistem de функции, классификации, состав, примеры
operare); операционной системы);
2 Fișier (definiție, identificator fișier, atribute 2 Файл (определение, идентификатор файла,
fișier, calea fișierului); атрибуты файла, путь к файлу);
3 Cluster (definiție); 3 Кластер (определение);
4 Defragmentarea; 4 Дефрагментация;
5 Formatare (definiție); 5 Форматирование (определение);
6 Compoziția sistemului de operare MS-DOS; 6 Состав операционной системы MS-DOS;
7 Comenzi generale MS-DOS. 7. Общие команды MS-DOS