KOBO ABE-FEMEIA

NISIPURILOR
REALIZAT DE : MIHAI SPINEI
KOBO ABE
S-a născut în Tokio, a crescut în Manciuria și a absolvit Facultatea de medicină a 
Universității Imperiale din Tokyo în 1948, i s-a acordat diploma cu condiția să nu
practice niciodată această profesie.
A publicat primul său roman în 1948 și a lucrat ca un autor de piese de teatru de 
avangardă, romancier și dramaturg, dar recunoașterea internațională a sosit abia
după publicarea în 1960 a romanului Femeia nisipurilor (Suna no onna).
Kobo Abe a colaborat cu regizorul japonez Hiroshi Teshigahara, pe la mijlocul
anilor 1960, la adaptarea pentru ecran a romanelor sale: Groapa, Femeia
nisipurilor, Chip străin sau Harta ruinată. Explorările la limita dintre suprarealism
 și coșmar ale individului în societatea contemporană i-au determinat pe critici
să-l compare pe Abe cu Franz Kafka, iar faima sa a depășit granițele țării sale, 
Japonia, mai ales după ce filmul Femeia nisipurilor a avut succes la 
Festivalul de Film de la Cannes. A fost membru al Partidului Comunist Japonez, ca
majoritatea scriitorilor tineri ai epocii sale, dar a fost exclus din partid în 1960.
A condus o trupă de teatru și a scris piese care pot fi comparate cu creațiile
similare din cadrul curentului european al teatrul absurdului. În ultimii săi ani de
viață, Abe a scris într-o izolare totală în munții Hakone, la sud vest de capitala
Japoniei, Tokio.
 LISTA DE CARTI IN LIMBA ROMÂNĂ DE
KOBO ABE
• Inter Ice Age 4
• Femeia nisipurilor,(Suna no onna), traducere în limba română de Magdalena
Levandovski-Popa.
• Chip străin, (Tanin no Kao), traducere în limba română de Angela Hondru.
• Harta arsă, (Moyetsukita chizu), traducere în limba română de Angela Hondru.
• Bărbatul-cutie, (Hakootoko), traducere în limba română de Angela Hondru.
• Caietele cangurului, (Kangarou notebook)
• Arca florii de cireș,
• Rendevous secret,(Mikkai)
• Trei piese de teatru,
• Prieteni (piesa de teatru),(Tomodachi)
 FEMEIA NISIPURILOR
Femeia nisipurilor conţine în sine un simbol contradictoriu:
pe de o parte, privit în ansamblu, absurdul existenţei şi, pe
de altă parte, dezvoltarea frumoasei teorii filosofice a
nisipului. Sau, mai degrabă, simbolistica este concentrică: în
sfera mai largă a problematicii existenţiale se include
filosofia "trecerii". De fapt, ea, femeia este premiul lui Nikki
Jumpei, căutătorul de insecte rare, unice. Ea este specia
nouă descoperită de el şi astfel sensul călătoriei sale, într-o
lume lipsită de sens; Femeia, sub aspect filosofic, în corelaţie
cu teoria nisipului; vocea, spiritul nisipului. Nisipul, în cartea
lui Kobo Abe, este lumea, sau mai degrabă esenţa ei, o
materializare a timpului. Într-o relaţie mergând până la
confuziune cu timpul, nisipul e o forţă primordială,
accentuând şi mai mult fragilitatea condiţiei umane.
La fel de bine putem privi romanul şi ca pe un thriller psihologic,
urmărind toate reacţiile unui om prins într-o groapă de nisip
împreună cu o femeie, faţă de lipsa apei, căldură insuportabilă,
tortura nisipului care pătrunde peste tot, munca îngrozitoare. Şi
aici, sunt reproduse la un alt nivel, aspecte obişnuite ale vieţii
cotidiene: ideea muncii, finalitatea, valenţele ei (până la urmă lui
Nikki Jumpei îi face plăcere munca în sine), ideea sexului, ideea
evadării, comunicarea ce se creează între cei doi.
Finalul este surprinzător, dar poate aşa sunt finalurile marilor cărţi.
La fel de bine putem privi romanul şi ca pe un thriller psihologic,
urmărind toate reacţiile unui om prins într-o groapă de nisip
împreună cu o femeie, faţă de lipsa apei, căldură insuportabilă,
tortura nisipului care pătrunde peste tot, munca îngrozitoare. Şi
aici, sunt reproduse la un alt nivel, aspecte obişnuite ale vieţii
cotidiene: ideea muncii, finalitatea, valenţele ei (până la urmă lui
Nikki Jumpei îi face plăcere munca în sine), ideea sexului, ideea
evadării, comunicarea ce se creează între cei doi.
Finalul este surprinzător, dar poate aşa sunt finalurile marilor cărţi.
Ca concluzie as dori sa mentionez faptul ca romanul
este o capodoperă. Originalitatea subiectului,
profunda încărcătură simbolistică, simplitatea şi
frumuseţea expunerii, densitatea derulării
evenimentelor îl recomandă de la sine. Să percepem
scrierea lui Kobo Abe într-o manieră entomologică, ca
pe un ochi imens de insectă faţetat multiplu, complex,
un ochi prin care să încercăm să privim lumea.