IONA

de M.Sorescu

Reprezentant al literaturii postbelice, Marin Sorescu aparține generației ”60, generație din
care face parte și N.Stănescu,încadrându-se în curentul neomodernism. El este cunoscut în
literatura română drept poet, prozator ,dramaturg și autor de eseuri.

Marin Sorescu este un scriitor modern a cărui viziune despre lume ṣi creaţie este
puternic modelată de contextul cultural ṣi istoric al epocii sale. Literatura postbelică a fost
influenţată de dramele istorice prin care umanitatea a trecut: războaiele mondiale,
Holocaustul, regimurile politice totalitare.

Piesa de teatru ,,Iona”, de M.Sorescu a fost publicată în 1968 și este inclusă ulterior în
trilogia dramatică ,,Setea muntelui de sare” , alături de ,,Matca” și ,,Paracliserul”. Titlul
trilogiei este o metaforă care sugerează setea de Absolut de care omul are nevoie pentru a ieși
din absurdul vieții, din automatismul existenței. A fost subintitulată de autor ,,tragedie în
patru tablouri”.

„Iona” este piesa de debut a scriitorului Marin Sorescu ṣi se înscrie în linia teatrului
neomodern postbelic. Modernismul în teatrul postbelic se caracterizează prin negarea
regulilor specifice teatrului tradiţional, noul teatru ṣocând spectatorul printr-o serie de
inovaţii. Sorescu inovează prin abordarea unor probleme de actualitate (lipsa comunicării,
absurdul, izolarea etc.) într-o manieră neobiṣnuită, specifică neomodernismului. Încadrarea
piesei în acest curent literar poate fi dovedită printr-o analiză a elementelor de compoziţie,
dar ṣi a semnificaţiilor din planul simbolic.

Ca specie literară , piesa ,,Iona” de M.Sorescu este o parabolă dramatică, o meditație

despre condiția omului modern, dar și un monolog care cultivă alegoria și metafora.

Titlul piesei trimite la mitul biblic al lui Iona, proroc din cartea cu același titlu a Vechiului
Testament. În povestea biblică, Iona este trimis de Dumnezeu în cetatea Ninive pentru a
propovadu-i credința. Iona refuză și fuge cu o corabie pe mare, către Tarsis. Drept pedeapsă ,
Dumnezeu dezlănțuie o furtună pe mare, iar ceilalți corăbieri îl aruncă pe Iona în apă, pentru
a potoli urgia.Iona este înghițit de o balenă și după trei zile de pocăință petrecute în burta
peștelui , Iona este eliberat. Însă, teatrul modern reinterpretează miturile , iar pescarul Iona
are un destin diferit de cel al lui Iona biblic. Iona al lui M.Sorescu devine exponentul omului
modern, înstrăinat de sacru, de ceilalți și chiar de sine, destinul său amintind de metafora lui
Nietzsche, ,,Solitudinea m-a înghițit ca o balenă.”

Tema piesei este strâns legată de viziunea despre lume ṣi viaţă a autorului și de
contextul cultural ṣi istoric al anilor de după cel de-al Doilea Război Mondial. În plus, se
pune accent pe singurătatea omului care se află în imposibilitatea de a evada dintr-o
lume închisă, greu de înțeles. Destinul tragic al personajului principal, Iona, este de fapt
destinul întregii umanităţi, scriitorul însuṣi mărturisind: „omenirea întreagă este Iona”. Prin
urmare, tema piesei este una de factură modernă întrucât aceasta pune în lumină una dintre
problemele modernităţii, ṣi anume condiţia omului captiv în propriul său destin.

Piesa este alcătuită din patru tablouri, care prezintă etape ale căutării în care se află
personajul.

Asemenea dramaturgilor moderni, M.Sorescu modifică regulile de compoziție ale

teatrului ,,clasic”. Scriitorul renunță la dialog și construiește piesa sub forma unui monolog
dialogat, sugestiv pe tema singurătății. Există un singur personaj activ, care-și dă replica,
fiind obligat ,, să se comporte ca și când în scenă ar fi două persoane”. Aparţinând teatrului
postbelic neomodern, „Iona” se remarcă prin depăṣirea tiparelor specifice teatrului
tradiţional. Astfel, putem observa faptul că Sorescu renunţă la ideea de conflict, aṣezând în
centrul piesei sale un singur personaj care dialoghează cu sine însuṣi. Singurul conflict care
poate fi observat nu apare între personaje, ca în teatrul clasic, ci în interiorul aceluiaṣi
personaj, de aici, aparenţa de absurd. Tehnica monologului dialogat prin care Iona pune o
serie de întrebări la care tot el răspunde surprinde ideea că Iona este prizonierul unei lumi
care l-a condamnat la singurătate, drama sa fiind drama omului modern aflat în
imposibilitatea de a comunica.

Timpul și spațiul au valoare simbolică în teatrul modern.Precizat în indicațiile scenice de la

începutul fiecărui tablou, spațiul cu valoare metaforică aparține aproape exclusiv
imaginarului: acvariul,plaja,burțile peștilor, moara de vânt. Absența timpului istoric, situarea
în atemporal, demitizarea sunt aspecte ale tragicului modern, iar relațiile temporale reliefează,
în principal, perspectiva discontinuă a timpului psihologic care potențează stările interioare
ale personajului.

Conflictul specific teatrului clasic, confruntarea dintre personaje, lipsește din tragedia lui
Sorescu. Conflictul este, de fapt, drama existențială a protagonistului.Iona trăiește un conflict
interior de esnță tragică cu propriul sinee, într-o intrigă născută din discrepanța dintre ideal și
realitatea de atrai într-un spațiu închis ca un pântece de chit.

În tabloul I, în expozițiune, Iona, un pescar ghinionist, reprezintă tipul omului obișnuit,

conformist ,,fiecare om trebuie să-și vadă de trebușoara lui...să privească în cercul său.”, care
se lasă manipulat de viață, un autoiluzionat care visează la ,,peștele cel mare”, dar stă
nepăsător, ,,întors cu spatele”, în gura deschisă a unui monstru marin. Acesta îl înghite pe
Iona la sfârșitul tabloului I. ( intriga).

Conflictul tragic dintre individ și destin este evidențiat de condiția pescarului fără noroc.
Aflat în așteptarea peștului visat, Iona încearcă prin joc să păcălească soarta potrivnică cu
ajutorul unui acvariu din care prinde peștișorii deja captivi.Deși lumea peștișorilor nu este
acvariul , în fond o închisoare, ei ,,dau veseli din coada”, părând a se fi adaptat la situaația
anormală în care se află. Este ceea ce va face și Iona, odată înghițit de ,,gura imensă de peste”
pe care o ignorase.
 O caracteristică a limbajului modern este ambiguitatea ce conferă sensuri multiple
metaforelor : ,,marea” este o metaforă a libertății, dar și a greutăților vieții. ,,Peștii”
simbolizează dubla ipostază a ființelor de vânat și vânător, de jucărie a destinului și destin.

În tabloul II Iona va constata cu uimire că este ,,primul pescar pescuit” de monstrul marin,
că raportul vânat-vânător s-a inversat.

Desfășurarea acțiunii relevă încercările de salvare a personajului captiv în burțile unor pești
care se înghit unul pe altul, simbolizând constângerile existenței.Personajul reprezintă
ipoostaza omului rațional în luiptă cu jocul irațional, absurd al existenței. Iona încearcă
diverse soluții de salvare , să taie cu un cuțit sau cu propria unghie o ,,fereastră” în burțile
peștelui, să trimită un mesaj de naufragiat și vorbește despre valorile existenței umane: viață,
moarte, cunoaștere, comunicare, iubire, familie, libertate.

Cadrul tabloului II este interiorul Peștelui I, un spațiu-capcană, în care eroul meditează

asupra morții și a timpului. Încearcă să se adapteze, să arunce năvodul. Dar găsește cuțitul
și ,după o reflecție la sinucidere , descoperă calea de salvare : să taie o fereastră în burta
chitului.

În tabloul III ,,mica moara de vânt” aflată în burta Peștelui II ( care înghițise Peștele I) și de
care Iona se simte ,,atras ca de un vârtej” constituie și ea un avertisment simbolic. Iona evită
pericolul, dar nu-l înlătură din cale, fiind resemnat în fața situației. Întâlnirea cu acei doi
pescari cu câte o bârnă în spate, care rămân muți la întrebările lui Iona simbolizează absența
comunicării. Ei își poartă crucea, își duc povara existenței resemnați.

Iona taie, cu ajutorul unghiilor , o fereastră prin care evadează din burta peștelui, dar
constată cu uimire că acela este înghițit de un pește și mai mare ( Peștele III). Se gândește să-i
scrie mamei sale un bilet prin care să o roage să-l mai nască o dată. Scrie biletul pe o bucată
de piele din podul palmei stângi, într-o altă încercare eșuată de a comunica cu lumea.

Tabloul Iv îl surprinde pe Iona într-o ,, gură de grotă , spărtura ultimului pește spintecat”.
Barba lui Iona care răsare la gura grotei ,, lungă și ascuțită” și ,,fâlfâie afară” este un indice de
timp, semn că omul a petrecut o viață de când încearcă zadarnic , asemenea lui Sisif, să
găsească soluțiua salvatoare.

Imaginea cercurilor concentrice care-l conțin este punctul culminant. Lumea ca ,,imagine
a unui șir nesfârșit de burți de pește” generează spaima, eroul asumându-și condiția tragică.

Simbol al omului modern, iona suferă din cauza absenței semnelor divinității în
lume. ,,Sunt ca un Dumnezeu care nu mai poate învia”.

În cele din urmă, Iona își amintește trecutul, își redescoperă identitatea, care anulează
sentimentul tragic al însingurării. Deznodământul, gestul sinuciderii, ca modalitate de a evada
din limitele existenței, trebuie interpretat în manieră simbolică, personajul găsește calea
mântuirii, a iluminării în sine ,,Gata Iona ( își spintecă burta). Răzbim noi cumva la lumină.”
Criticul literar N.Manolescu interpretează gestul final ca pe o salvare.Sugestive sunt metafora
,,drumului invers” și metafora luminii.
 Iona este un personaj idee , care întruchipează, în mod alegoric, singurătatea și căutările
omului modern. Statutl social de pescar are în piesă un rol simbolic în ceea ce privește
comportamentul uman: el reprezintă figura speranței eterne. Actul de a pescui semnifică
nevoia de cunoaștere și autocunoaștere.

Consider că viziunea despre lume a autorului a stat la baza creării dramei „Iona”,
tema acesteia oglindind angoasele specifice lumii postbelice moderne. Astfel, putem spune că
personajul lui Sorescu este omul modern al lumii postbelice pentru care eṣecul comunicării
se transformă într-o dramă a însingurării. Toate elementele compoziţionale ale textului, de la
titlu până la limbajul metaforic ilustrează viziunea modernă soresciană ṣi pun în lumină
tema omului prizonier al propriului destin.
Concluzionând, putem spune că „Iona” este o piesă care aparţine teatrului postbelic, ea
ilustrând în plan simbolic drama omului modern care nu poate depăṣi barierele condiţiei sale.
Personaj controversat, Iona surprinde în monologurile sale temerile, incertitudinile,
problemele întregii umanităţi în confruntarea cu destinul implacabil.