“Grigore Vieru-

poetul divin al

neamului nostru”

 14 februarie 1935- 
18 ianuarie 2009
 Copilaria. Adolescenta
 S-a născut pe 14
februarie 1935, în satul
Pererâta din fostul
judeţ Hotin, pe
teritoriul de azi al
Republicii Moldova, în
familia de plugari
români a lui Pavel şi
Eudochia Vieru, născută
Didic.
 A absolvit şcoala de
şapte clase din satul
natal în anul 1950,
după care a urmat
şcoala medie din
orăşelul Lipcani, pe care
o termină in 1953.
 Debut literar
• A debutat editorial în
1957, student fiind, cu o
plachetă de versuri
pentru copii, "Alarma",
apreciată de criticii
literari. În 1958, Vieru a
absolvit Institutul
Pedagogic "Ion Creangă"
din Chişinău, Facultatea
de Filologie şi Istorie. În
acelaşi an, i-a apărut a
doua culegere de versuri
pentru copii,
"Muzicuţe", şi s-a
angajat ca redactor la
revista pentru copii
„Scânteia Leninistă”.
 Grigore Vieru-
poet al copilariei
Grigore Vieru poate fi numit poet al copilului,
deoarece copilăria care este reflectată în opera sa este
una nevinovată.
Ea reprezintă o lume cu lucruri complexe, dar
totodată simple.
Poetul vede copilăria ca perioada de viață a omului
când acesta este cel mai fericit, cel mai bucuros.
Omul este copil, iar asta înseamnă că se bucură de
orice rază de soare, de orice picătură de ploaie.

« Pe vale, pe culme,

Stau satele mele,
Aproape de codru,
Aproape de stele. »

“Pe ramul verde tace

O pasăre măiastră,
Cu drag şi cu mirare
Ascultă limba noastră”
 Poetul
„Mama este începutul
mamei
tuturor începuturilor.”
spunea Grigore Vieru, unul
din cei mai renumiţi poeţi 
basarabeni. Dar oare cine a
reflectat mai intens, mai
emoţionant, mai frumos
motivul mamei în poeziile
sale decât Vieru?! Pentru
Vieru mama e patria, mama
e cuvântul (logos), mama e
libertatea, 
demnitatea națională, zeiţa
protectoare, dorul şi jertfa
zidirii. Asemenearăzboinicilor
-strămoşi cu ştiinţa de a se
“Făptura mamei” are, pentru Vieru o proiecţie cosmică. Mama trăieşte între cer şi
face nemuritori, şi Grigore
pământ, adică mereu în mintea lui. În poezia lui Vieru simbolul mamei are aceeaşi
Vieru nu se teme de moarte,
ambivalenta ca şi în cele ale mării şi pământului: viaţa şi moartea sunt corelative. Mama
ci numai de suferinţa Mamei-
este simbolul adăpostului, căldurii, dragostei şi hranei care pe parcursul vieţii poetului îl
Ţară
însoţesc.
Şi pentru Vieru, ca şi pentru Blaga fericirea s-a născut la sat. Femeia muncită, Mama, îşi
plimba doar făptura între slujbă, Dumnezeu şi real, slujba tăcerii de piatră şi slujba pâinii
la cuptor. Fără a se evidenţia, Mama poetului a crezut neîncetat în Dumnezeu şi aceasta
credinţă a ajutat-o.
Ca concluzie as dori sa
mentionez ca Grigore Vieru este
poetul neamului nostru, si ca
peziile sale sunt nemuritoare
care se vor primbla prin
gindurile omenesti sute de ani
inainte.