Grigore Vieru

Poetul își alegea îndelung semințele , adică cuvintele.

Apoi potrivești adâncimea brazdei, pe urmă ostenește la legatul
snopilor.
Grigore Vieru, cu fruntea jilavă de roua hărniciei, a trecut prin toate
anotimpurile împlinirii.
Ca un rapsod al neamului.
Versurile lui Vieru sunt fierbinți ca și obrajii măicuței mele.
E poetul cu cei mai mulți copilași.
La noi ,în Basarabia, Vieru este omul-poezie.
Vieru a rămas înțelepciune, bunătate, lumină și iubire maternă.
A rămas apa neîncepută a cuvintelor.
Duminica cuvintelor.
E Abecedarul copilăriei noastre.
În el s-a revărsat tot albastru cerului și se leagănă toate spicele
Pământului meu.
Caun Daria, Cl. III-d