Tema poeziei „Fiind băiet păduri

cutreieram” de Mihai Eminescu, este

evocarea copilăriei fericite petrecute în
mijlocul naturii, a atmosferei de linişte şi
visare împletite cu descrieri de o mare
sensibilitate lirică.
Această poezie are patru strofe, fiecare
strofă are câte opt versuri lungi.
 Versurile care redau farmecul pe care-l exercită codrul
asupra copilului sunt :

„Fiind băiet păduri cutreieram Un freamăt lin trecea din ram în

ram
Şi mă culcam ades lângă izvor,
Şi un miros venea adormitor
Iar braţul drept sub cap eu mi-l
puneam Astfel ades eu nopţi întregi am
mas,
S-aud cum apa sună-ncetişor ;
Blând îngânat de-al valurilor
glas.”
Versurile care redau cufundarea în lumea feerică a copilăriei şi
a naturii de basm sunt :

„Răsare luna,-mi bate drept în faţă: Un bucium cântă tainic cu

Un rai din basme văd printre dulceaţă,
pleoape, Sunând din ce în ce tot mai
aproape...
Pe câmpi de argintie ceaţă, Pe frunze uscate sau prin
Sclipiri pe cer, văpaie peste ape, naltul ierbii
Părea c-aud venind în cete
cerbii.”
 Apariţia şi frumuseţea graţioasei crăiese sunt redate
prin intermediul versurilor :

„Alături teiul vechi mi se deschise : Şi ah, era atâta de frumoasă,

Din el ieşi o tânără crăiasă, Cum numa-n vis o dată-n viaţa ta

Pluteau în lacrimi ochii-i plini de lacrimi, Un înger blând cu faţa radioasă,

Cu fruntea ei într-o maramă deasă, Venind din cer se poate arăta ;

Cu ochii mari, cu gura-abia închisă; Iar păru-i blond şi moale ca mătasea

Ca-n somn încet-încet pe frunze pasă, Grumazul alb şi umerii-i vădea.

Călcând pe vârful micului picior, Prin hainele de tort subţire, fin,

Veni alături,mă privi cu dor. Se vede trupul ei cel alb deplin.”

Rima poeziei „Fiind băiet păduri cutreieram” de M.Eminescu
este încrucişată. Se poate justifica această afirmaţie prin faptul
că ultimele sunete de la sfârşitul versurilor 1 cu 3 şi 2 cu 4 se
potrivesc.

Ex :
cu-tre-ie-ram
iz-vor 1 cu 3
pu-neam 2 cu 4
-nce-ti-şor
 Sentimentele poetului faţă de natura
plină de culoare, de mişcare şi de sunet sunt
de bucurie şi sensibilitate trăind o stare de
linişte şi reverie faţă de clipele fericite ale
copilăriei petrecute în natură. Parcă vedem
băiatul care cutreieră pădurile, care trăieşte
într-o atmosferă feerică de basm, care se
odihneşte lângă izvor, ascultându-i susurul.
 Elementele caracteristice poeziei
eminesciene sunt : pădurea, izvorul, luna,
buciumul, teiul, codrul, crăiasa. În poezia
studiată elementele caracteristice întâlnite
sunt : pădurea („Fiind băiet păduri
cutreieram”), izvorul („Şi mă culcam ades
lângă izvor”), luna („Răsare luna-mi bate
drept în faţă”), buciumul („Un bucium cântă
tainic cu dulceaţă”), teiul („Alături teiul
vechi mi se deschise”), crăiasa („Din el ieşi
o tânără crăiasă”).
 Poezia „Fiind băiet păduri cutreieram”
de Mihai Eminescu este o împletire de
imagini vizuale („Pe câmpi un văl de
argintie ceaţă” ; „Sclipiri pe cer, văpaie
peste ape”) ; imagini auditive („Un
freamăt lin trecea din ram în ram” ; „Un
bucium cântă tainic cu dulceaţă”) ;
imagini olfactive („Şi un miros venea
adormitor”).
Figura de stil întâlnită cel mai des
în această poezie este epitetul.

Ex:
„freamăt lin” , „sună-ncetişor”,
„blând îngânat”, „faţa radioasă”
etc.