CUPRINS

capitolul 1: introducere în problematica temei abordate....................................................1

SURSE DE ENERGIE NEPOLUANTE..........................................................................................................................1
Celule fotovoltaice.............................................................................................................................................1
1.1.2. Pile de combustie cu hidrogen.................................................................................................................3
1.1.3. Turbine eoliene........................................................................................................................................5
1.1.4. Alte surse de energie nepoluante............................................................................................................7
1.2.1. Structuri de generare distribuită conectate la reţea..............................................................................10
1.2.2. Structuri de comandă, control şi management energetic......................................................................11
1.3.1. Elemente de tip bateriei de acumulatoare............................................................................................12

FIGURA PROPRIE 1. CARACTERISTICA I-V A UNEI CELULE FOTOVOLTAICE..........................................................2

FIGURA PROPRIE 2. DEPENDENTA DE TEMPERATURA PENTRU T = 20°C, 40°C, SI 46°C.......................................3
FIGURA PROPRIE 3. SISTEM DE GENERARE DE ENERGIE CU PILA DE COMBUSTIE TIP DC-AC...............................5
FIGURA PROPRIE 4. CARACTERISTICA I-V..............................................................................................................6
FIGURA PROPRIE 5. CARACTERISTICA P-V............................................................................................................6
FIGURA PROPRIE 6. DEPENDENTA DE IRADIAŢIA SOLARĂ PENTRU G = 698 W/M2, 1000 W/M2 SI 1308 W/M2. . .6

CAPITOLUL 1: INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA TEMEI ABORDATE

SURSE DE ENERGIE NEPOLUANTE

Celule fotovoltaice

Efectul de apariţie a unei tensiuni electromotoare, sub acţiunea

energiei solare, denumit efect fotovoltaic, a fost descoperit de
fizicianul francez Alexandre-Edmond Becquerel, în anul 1839.
Denumirea acestui efect provine din grecescul phos, care înseamnă
lumină şi din numele fizicianului Allesandro Voltă, realizatorul primei
baterii electrice din lume. Peste 95% din celulele solare sunt realizate
din siliciu (Si), dar pot fi realizate si din mai multe materiale
semiconductoare (de exemplu, combinaţiile CdTe, GaAs sau CuInSe)
sau, mai nou, utilizand materiale organice sau a pigmenţi organici [1].
Mai multe module pot fi unite pentru a forma un panou fotovoltaic.
Sistemele de panouri solare sunt înzestrate uneori cu mecanisme de
orientare, panoul fiind în permanenţă direcţionat pentru a exploata la
maximum energia solară incidentă.
Celulele solare actuale se obţin din nitrat de siliciu prin procedeul PE-
CVD (Plasma-Enhanced Chemical Vapor Deposition, Depunere
chimica din vapori) utilizand un strat antireflectorizant de circa 70 nm
1
grosime (un sfert din lungimea de undă). Se mai utilizează straturi
reflectorizante din SiO2 şi TiO2 ce se depun prin procedeul AP-CVD
(CVD processes at Atmospheric Pressure - Proces de depunere din
vapori la presiune atmosferica).
Caracteristici si puncte de operare

Figura proprie 1. Caracteristica I-V a unei celule fotovoltaice

Sunt evidentiati parametrii specifici de operare: tensiunea de gol

(VOC) şi curentul in scurt circuit (ISC), respectiv regiunile de
funcţionare [2]:
I – celula fotovoltaică se comportă ca o sursă de curent,
II – regiunea punctului maxim de funcţionare; punctul de operare
curenta ar trebui sa fie localizat in această regiune.
- III – celula fotovoltaică se comportă ca o sursă de tensiune avand o
rezistenţa internă, Rs.
- IV – celula fotovoltaică absoarbe puterea, având joncţiunea p-n
polarizata invers.
- V – celula fotovolataică absoarbe puterea la un curent invers mai
mare decat ISC .
Factori care influenţează performanţa celulelor fotovoltaice
Randamentul termodinamic maxim pentru producerea de energie din
lumină solară este de circa 85 %. Dacă se utilizează doar o porţiune
din spectrul luminii solare, valoarea teoretică se reduce până la valori
de 5-35 % în funcţie de lungimea de undă a si parametrii care
influenteaza functionarea celulei fotovoltaice, mentionati in
continuare:
Temperatura

2
Celulele fotovoltaice au un coeficient de temperatură negativ pentru
tensiune (β), respectiv pozitiv pentru curent. In consecinta, daca
temperatura creşte, atunci tensiunea de gol va descreste, iar curentul
de scurtcircuit va creste, conform legilor de variatie liniarizate:

In general, coeficientul (α + β) este negativ. De exemplu, pentru o

celulă fotovoltaică de siliciu (M55 c-Si) cu β= -0.0041 şi α= 0.00032,
la o temperatură in gama normală de operare, rezultă valoarea de (-
0.00378). Acesta dependenta este exemplificata in figura 1.2.

Caracteristica I-V Caracteristica P-V

Figura proprie 2.
Figura proprie 3. Figura proprie 2. Dependenta de temperatura pentru T = 20°C, 40°C, si
46°C

Curentul celulelor fotoelectrice este direct proporţional cu intensitatea

solară, iar caracteristica I-V, respectiv P-V, la diferite intensităţi
solare este exemplificata in figura 1.2.:
De obicei iradiaţia solară este normalizată în raport cu iradiaţia solară
de la nivelul mării şi cu umiditatea medie – condiţiile atmosferice se
referă în general la „masa de aer” (standard de masurare AM_X.Y).
Radiaţia solară la AM_1.5 este aproximativ de 1000 W/m2, iar pentru
AM_0 aproximativ 1350 W/m2. Cele mai multe documente referitoare
la celule fotovoltaice furnizează caracteristici de functionare la 1.0Sun
şi 0.5Sun, acestea referindu-se la o zi însorită, respectiv o zi înnorată
(1000 W/m2 , respectiv 500 W/m2).
Unghiul de incidenţă al soarelui poate fi aproximat cu o funcţie de tip
cosinus pentru ungiuri de incidenţă mai mici de 50°.

3
 1.1.2. Pile de combustie cu hidrogen

Pilele de combustie sunt surse de energie nepoluante, care pot fi surse

ideale pentru energia viitorului [3,4]. În prezent exista cinci tipuri de
pile de combustie, diferenţiate după temperatura de funcţionare: AFC
(alcaline); PEMFC (cu electrolit de polimer); PAFC (cu acid fosforic);
MCFC (cu folie de carbonat) şi SOFC (cu oxid solid). Datorită
densităţii de energie ridicate şi temperaturii scăzute de funcţionare,
pilele de combustie tip PEMFC (Proton Exchange Membrane Fuel
Cell) reprezintă o soluţie foarte atractivă pentru transport, aplicaţii
portabile, dar şi pentru sisteme de generare a energiei pentru sisteme
rezidenţiale, în general integrate cu soluţii de tip panouri fotovoltaice
(PV) sau/şi centrala eoliană.
Tehnologia hidrogenului a ajuns la maturitate, în faza de cercetare
rămânand in studiu probleme de creştere a eficienţei energetice, a
timpului de viaţă (life-cycle), de diagnosticare în funcţionare etc.,
inclusiv cele referitoare la stocarea hidrogenului şi a scăderii preţului
de cost sub 15$/kW. Durata de viaţa a PEMFC este dependenta de
nivelul riplului de curent de joasă frecvenţă, iar o creştere a acestuia
peste o limită admisibila poate fi chiar distructivă. În schimb, PEMFC
poate tolera un riplu de înalta frecvenţă destul de ridicat. Ţinând cont
şi de efectul sau asupra eficienţei energetice, se recomanda pe benzi
de frecvenţă un nivel maxim de riplu (normat la valoarea nominală a
curentului de sarcină), astfel:
Riplu de 100 Hz (respectiv 120 Hz): < 5% pentru 10% - 100% din
sarcina nominală, fara a depăşi 0.6 A pentru o sarcina scăzută.
Riplu de 50 (60) Hz: < 3% pentru 10% - 100% din sarcina nominală,
fără a depăşi 0.4 A pentru o sarcina scăzută
Riplu de peste 10 kHz: < 50% pentru 10% - 100% din sarcina
nominală, fără a depăşi 2,4 A pentru o sarcina scăzută.
Riplu între 100 Hz şi 10 KHz: limita obţinută prin interpolarea
limitelor precizate mai sus.
Tranziţiile sub 50 Hz (60 Hz) sunt considerate solicitări dinamice
normale ale sarcinii şi trebuiesc urmărite fără a se depăşi însă curentul
maxim disponibil al PEMFC.
Pentru asigurarea integrităţii şi eficienţei în funcţionare a PEMFC
este necesar să fie utilizate in sursele hibride de putere si dispozitive
4
pentru stocarea energiei (baterii si/sau ultracapacitoare), care să
compenseze fluxul de putere dinamic al sarcinii.
Arhitecturi de sistem de generare de energie alimentate de la pile de
combustie
Pilele de combustie, similar cu sistemele fotovoltaice, produc curent
continuu. Sisteme de conversie includ convertoare DC-DC, sunt
necesare pentru a furniza puterea de ieşire necesară consumatorului la
nivelul de tensiune impus sau pentru a converti energie electrică in
una de CA, eventual cu debitarea surplusului de putere în reţea.
Cea mai simplă configuraţie de sistem de generare de energie
alimentat de la pila de combustie, reprezentata în figura 1.4, constă
dintr-un sistem de celule de combustie (conectate serie / paralel)
conectat direct la un convertor DC-AC. În cazul în care se doreşte
izolarea sistemului de pile de combustie de sarcian sau un raport
ridicat de conversie, atunci este necesara utilizarea unui transformator
la iesire din invertor. Dezavantajul principal pentru această
configuraţie este ca transformator plasat la ieşirea din invertor este de
tip joasă frecvenţă, deci voluminos şi costisitor [5].

Figura proprie 4. Figura proprie 3. Sistem de generare de energie cu pila de

combustie tip DC-AC

In figura 1.5 se prezinta structura cu convertor DC-DC intermediar.

Convertorul DC-DC îndeplineşte două funcţii : 1) acţionează ca bloc
de izolare intre pila de combustie şi invertor utilizand un
transformator de inalta frecventa, mult mai compact; 2) produce o
tensiune de iesire necesara functionarii invertorului adaptat la sarcian.
Invertoarele poate fi monofazate sau trifazate, în funcţie de domeniul
de utilizare.

5
Sistem de generare de energie cu pila de combustie tip DC-DC-AC

1.1.3. Turbine eoliene

Turbinele eoliene curente funcţionează practic pe acelaşi principiu ca

şi morile de vânt din antichitate. Cel mai mare dezavantaj al energiei
eoliene este faptul că se obţine electricitate doar daca vântul bate
suficient de puternic, motiv pentru care trebuie asigurată o sursă
alternativă de energie cu care se combina in sistemele hibride.
Valorificarea energiei eoliene a început în anii ’70, odată cu prima
criză mondială a petrolului, si a revenit în prim plan in anii ’90 din
considerente de poluare redusa asupra mediului, comparativ cu cea
generata de combustibilii fosili. Dezavantajele folosirii energiei
eoliene sunt minore (impactul asupra pasărilor).
Energia eoliană la nivel global
Energia eoliană este sursa de energie care creşte in timp ca aport
procentual cel mai mult. Pe ultimii zece ani vorbim de o medie de
aproximativ 29% creştere anuală (anul 2005 a înregistrat o creştere
record de 43%), mult peste 2.5% pentru cărbune, 1.8% pentru energie
nucleară, 2.5% pentru gaz natural şi 1.7% pentru petrol. Datorită
iminentei crize a combustibililor şi efectelor alarmante ale încălzirii
globale este de aşteptat ca aceste cifre să crească în cazul energiei
eoliene. Europa este continentul care produce cea mai mare cantitate
de energie folosind puterea vântului [1].

Capacitatea de generare de energie eoliană la nivel mondial

6
Dezvoltarea tehnologică a turbinelor va duce la scăderea costurilor de
producere a curentului provenit din energie eoliană, acesta fiind
principalul factor motivant pentru folosirea unei surse de energie
alternative. În 2006 în SUA costului unui megawatt de electricitate
produs din energie eoliană se ridica la 55.8$, comparativ cu 53.1$
pentru un megawatt produs în cărbune, respectiv cu 52.5$ pentru un
megawatt produs din gaze naturale. Printre avantajele turbinelor
eoliene se număra costurile de întreţinere relativ scăzute şi costul
marginal scăzut.

Figura proprie 5. Figura proprie 4. Figura proprie 6. Figura proprie 5.

Caracteristica I-V Caracteristica P-V
Figura proprie 7. Figura proprie 6. Dependenta de iradiaţia solară pentru G = 698 W/m2,
1000 W/m2 si 1308 W/m2

Tipuri de turbine eoliene

O turbină eoliană este un dispozitiv ce transforma mişcarea cinetică a
palelor unei elice în energie mecanică, transformată apoi în
electricitate. Centralele eoliene sunt complexe de turbine eoliene care
sunt conectate la reţeaua de distribuţie a curentului. În componenţa
unei centrale eoliene nu intra doar turbinele ci şi redresoare,
transformatoarele şi circuitele corectoare ale factorului de putere. La
turbinele cu axa orizontală, rotorul şi generatorul de curent sunt
poziţionate în vârful turnului şi trebuie aliniate pe direcţia vântului.
Turbinele mici sunt orientate cu ajutorul unei aripioare, iar cele mari
folosesc senzori şi servomotoare pentru a se alinia pe direcţia
vântului. Majoritatea turbinelor cu axa orizontală au şi o cutie de

7
viteze care transforma mişcarea de rotaţie lentă a palelor într-una mai
rapidă, necesară pentru a creşte eficienţa generatorului de curent.

D
H

Turbina eoliană cu ax orizontal Turbina eoliană cu ax vertical

La turbinele cu ax vertical, generatorul şi toate componentele mai
sofisticate sunt plasate la baza turnului, uşurând astfel instalarea şi
mentenanţa. Principalele tipuri sunt: Darrieus, Gorlov, Giromill şi
Savonius.
În funcţie de tipul de turbina eoliană, exista o serie de avantaje şi
dezavantaje, în funcţie de care se face alegerea unui model [1].

1.1.4. Alte surse de energie nepoluante

Energia geotermică este o formă de energie obţinută din căldura

aflată în interiorul Pământului. Energia geotermală şi captarea ei
reprezinta încă un subiect de actualitate pentru cercetare. Un studiu al
MIT (Massachusetts Institute of Technology) din 2006 precizeaza că
potenţialul geotermal total al Pământului este de aproximativ 13.000
ZJ (zeta-joule) pe an, din care aproxmativ 2000 de ZJ ar putea fi
utilizaţi pentru producerea energiei electrice cu ajutorul centralelor
geotermale în momentul de fată, mult mai mare in comparatie cu
necesarul energetic de 0.5 ZJ pentru întreaga planeta pe parcursul unui
an.
Printre avantajele centralelor geotermale se număra faptul că energia
rezultată este curată pentru mediul înconjurător şi regenerabila. În
plus centralele geotermale nu sunt afectare de condiţiile
meteorologice şi ciclul noapte/zi. Energia geotermală este şi mai
ieftină de obicei decât cea rezultată din combustibilii fosili.
8
Energia apei (hidraulica)
Energia hidraulică reprezintă capacitatea unui sistem fizic (apa) de a
efectua un lucru mecanic prin curgere. Datorită circuitului apei în
natură întretinut de energia Soarelui, aceasta este considerată o formă
de energie regenerabilă. Tot forme de energie hidraulică sunt
considerate energia cinetică a valurilor si a mareelor.

9
Energia biomasei
Biomasa este partea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi
reziduurilor din agricultură, inclusiv substanţele vegetale şi animale,
silvicultură şi industriile conexe, precum şi partea biodegradabilă a
deşeurilor industriale şi urbane.
Biomasa reprezintă resursa regenerabilă cea mai abundentă de pe
planetă. Aceasta include absolut toată materia organică produsă prin
procesele metabolice ale organismelor vii. Biomasa este prima formă
de energie utilizată de om, odată cu descoperirea focului.
Energia înglobată în biomasă se eliberează prin metode variate, care
însă, în cele din urmă, reprezintă un proces chimic de ardere.

Câteva dintre avantajele utilizării energiilor regenerabile sunt

următoarele:
- Sunt ecologice;
- Nu generează emisii de CO2;
- Sunt disponibile în cantităţi teoretic nelimitate;
- Pot fi utilizate local;
- Reprezintă soluţii pentru toate nevoile.
Câteva dintre utilizările cele mai uzuale ale energiilor regenerabile
sunt prezentate în continuare.
Potenţialul tehnic hidro-electric din România este de 36 TWh/year.
Potenţialul economic hidro-electric din România este estimat la 23-25
TWh/an, corespunzător unei puteri electrice instalate de 8000 MW
[6]. În 2009 nivelul de capitalizare a atins aproximativ 80% din
potenţialul economic. Există în dezvoltare hidrocentrale însumând
600 MW, cu un potenţial de producţie de 1870 GWh/an. Potenţialul
energetic al biomasei este de aproximativ 7.594 milioane tep/an (Tone
echivalent petrol / an), din care 15,5% reprezintă deşeurile din
exploatări forestiere şi lemn de foc, 6,4% rumeguş şi alte reziduuri de
lemn, 63,2% deşeuri agricole, gunoiul menajer 7,2% şi 7,7% biogaz
[7-11]. Potenţialul energetic al sistemelor solare-termale este evaluat
la 1434 mii ţep/an, şi al sistemelor fotovoltaice la 1200 GWh/an.
Potenţialul tehnic eolian este estimat la 8 TWh/an. Resursele
geotermale sunt de circa 167 mii tep/an, din care doar 30 mii tep/an
pot fi utilizate [12-13].
10
Structuri de invertor alimentate de la surse de energie nepoluante
1.2.1. Structuri de generare distribuită conectate la reţea

Tehnologiile energetice au un rol central în dezvoltarea economică şi

socială la orice scară, de uz casnic şi la nivel regional, naţional şi
internaţional. Reţele electrice distribuite inteligente ar putea oferi
platforma pentru utilizarea surselor regenerabile de energie pentru
zonele metropolitane şi ar oferi protectie în cazul unor dereglari
apărute în sistemele de putere interconectate, cauzate de exemplu de
calamităţi naturale, oferind posibilitatea de a se diviza microretele
autonome.
Figurile 1.10, 1.11 şi 1.13 prezintă modelele ale arhitecturii cu bus
intermediar de curent continuu (CC) sisteme de generare de energie
folosind surse regenerabile ce cuprind pile de combustie cu hidrogen
(FC), turbine eoliene, panouri solare, microturbine (MTG) şi sisteme
de stocare a energiei si convertoare CA/CC şi CA/CA [14].

Arhitectura cu bus de CC pentru o staţie de 2 MVA alimentată de la

panouri fotovoltaice

11
Arhitectura cu bus de CC separat utilzat pentru un sistem UPS
alimentat de la panouri fotovoltaice
1.2.2. Structuri de comandă, control şi management energetic

Figurile 1.13. (a şi b) descriu regimurile de funcţionarea a pilelor de

combustie (FC) conectate în paralel cu un dispozitiv de stocare
(baterie). Figura 1.14 prezintă arhitectura de control a sistemului pilei
de combustie.

a) b)
Diagrama conectării în paralel a pilelor de combustie cu hidrogen (a)
încărcarea bateriei; (b) descărcarea bateriei
Elemente de stocare şi compensare dinamică a energiei

12
Utilizarea dispozitivelor de stocare a energiei ca tampoane energetice
intre sursa de energie şi sarcina este o tehnică eficienta de
management al fluxurilor de putere. Energia specifică [Wh/Kg]
funcţie de puterea specifică [W/Kg], respectiv densitatea de energie
[Wh/m3] funcţie de densitatea de putere [W/m3] sunt reprezentate în
figură 1.23, respectiv în figură 1.24 [15,16].
Analizând figura 1.22 se observa că energia specifică cea mai mare
este realizată de tehnologiile electrochimice, însă la cea mai scăzută
putere specifică, iar cea mai ridicată putere specifică este realizată de
tehnologiile bazate pe câmp electric (condensatoare electrolitice,
ultracapacitoare), însă la cea mai scăzută energie specifică. În
consecinţă, este necesar un dispozitiv de stocare mixt (baterii +
ultracapacitoare + condensatoare electrolitice) [17,18]. O prezentare
detaliata a tehnologiei ultracapacitoarelor este făcută în [19-22].

Modelarea şi simularea dispozitivelor de stocare a energiei

În această secţiune se prezintă modele Simulink pentru un baterii de
acumulatoare şi ultracapacitoare. Bancul de baterii este dimensionat
pentru a asigura curentul nominal al sarcinii, iar bancul de
ultracapacitoare este dimensionat pentru a asigura curentul la
suprasarcini tip impuls de durata redusă.

1.3.1. Elemente de tip bateriei de acumulatoare

În general, modelul unei baterii de acumulatoare tip auto (cu plumb şi

acid) este complex deoarece dispozitivul electrochimic de stocare are
mulţi parametrii ce trebuie consideraţi, cum ar fi: capacitatea,
tensiunea minimă în regim de descărcare (dead-cell voltage),
impedanţa de descărcare (discharge impedance), impedanţa proprie de
descărcare (self-discharge impedance) şi capacitatea paralel (shunt
capacitance) [18,19]. Modelul simplificat al bateriei va conţine un
condensator pentru stocarea energiei Cbattery_storage, o sursă de
tensiune continua Voffset şi un rezistor serie Rs pentru limitarea
curentului de scurt circuit (figura 1.24). De exemplu, pentru un banc
de baterii cu parametrii 48V/70Ah având o structură serie de 4 baterii
12V/70Ah (o baterie are 6 celule/baterie cu o tensiune
13
maximă/minimă pe fiecare de 2,45V/1,75V). Valoarea rezistorului
serie este aleasa conform datelor de producător la 80m/celulă.
Rezultă o rezistenţă serie e bancului de baterii de Rs=4680
m=1,92 . Tensiunea minimă pe bancul de baterii este
Voffset=461,75 V=42 V. Acum putem estima energia în
condensatorul Cbattery_storage, astfel: (1) Calculăm tensiunea maximă pe
bancul de baterii, Vmax=462,45 V=58,8 V, deci pe condensator
avem o tensiune: VC_storage= Vmax - Voffset =16,8 V; (2) Pentru baterii de
70 Ah sarcina acumulată este de Q=70 Ah3600sec/ora=252.000 C,
deci valoarea capacităţii care poate stoca această energie este:
Cstorage=Q/VC_storage =15.000 F.
Modul de operarea al bateriei este dat de semnalul S. Curentul
bateriei, iLPFbatt, trecut printr-u filtru trece jos, este comparat cu o
referinţă de valoare 0, iar semnalul S = 0 atâta timp cât bateria se
descarcă (iLPFbatt >0) şi S = 1 atâta timp cât bateria se încarcă (iLPFbatt
<0). Deci, valoarea tensiunii bateriei, EBatt, în funcţie de încărcare (fc)
sau descărcare (fd), este dată de:
Caracteristică de descărcare a bateriei în timp este dată în figură 1.30,
utilizand modelele precizate mai sus. Se observa ca bateria de
acumulatoare poate furniza un curent prin sarcina de 80 A (de zece ori
mai mare decat cel utilizat la trasarea caracteristici de descarcare)
pentru un timp de circa 1500 s.
Aceste modele vor fi folosite pentru simularile realizate si prezentate
in aceasta teza.
Modelarea dispozitivelor de stocare a hidrogenului
Stocarea hidrogenului este unul din aspectele importante ale
implementarii unui sistem DG bazat pe hidrogen. După cum se ştie,
multe din surse regenerabile ne oferă energie, dar in general variabilă
în timp, astfel încât un mijloc de stocare a acestei energii este necesar.
În prezent, cele mai frecvent întâlnite tehnologii de stocare a
hidrogenului sunt următoarele [26,27]: (1) hidrogenul comprimat, (2)
hidrogenul lichefiat , (3) hidrurile metalice si (4) materiale pe bază de
carbon (nanotuburi de carbon, cărbuni activaţi).
În continuare sunt prezentate succint aceste tehnologii si aspecte de
modelare a acestora.

14
Pentru acest model putem considera, cu erori minime, ca hidrogenul
este un gaz ideal. Hidrogenul comprimat la o presiune dorită poate fi
obţinut luând în considerare un process politropic pentru compressor.
Acest lucru poate fi realizat utilizând un compresor eficient,
informaţia privind eficienta compresorului fiind furnizată, în mod
usual, de către producătorul sau, ţinând cont de relaţia:
În general, nu se crede că va fi utilizată această tehnică de stocare a
hidrogenului pentru sisteme “stand-alone”. Deşi este realizabil,
procesul de lichefiere este un process destul de complicat. Desigur,
densitatea de stocare a energiei cu ajutorul unui lichid este mult mai
mare în comparaţie chiar şi cu a ununi gaz de înaltă presiune [26,
27,28].
Hidruri metalice
Multe metale şi aliaje au tendinţa de a se combina cu hidrogenul
pentru a forma hidruri [29]. Când hidrogenul este stocat într-o hidrură
(operaţie numită şi încărcare sau hidrurare) o anumită cantitate de
căldură este eliberată în timpul acestei operaţii. De asemenea, pentru
extragerea hidrogenului dintr-o hidrură este necesară o cantitate de
căldură. Acest proces reversibil pentru metalul M poate fi exprimat ca
[30]:
Utilizarea unei hidruri metalice într-un sistem de energie regenerabilă
necesita un model simplu care include rata de stocare a hidrogenului,
cantitatea de căldură generate/necesară, precum şi temperature şi
preiunea de funcţionare. Un model detaliat al unui metal hidrid este
prezentat în [26]. O bază de date cu hidrurile metalice şi cu
proprietăţile acestora este valabilă pe Internet [31]. Folosind metoda
“capacităţii concentrate” poate fi calculată temperatura ca funcţie de
timp, precum şi cantitatea de căldură generate sau necesară pentru
hidrurare sau dehidrurare.
Considerând: Cmh = capacitatea calorică efectivă (J/°C); Qmh = energia
termică totală produsă-consumată (W); keff = coeficientul pierderilor
de căldură (W/°C); T = temperatura de funcţionare (K); Ta =
temperatura mediului ambiant (K); peq = presiunea de echilibru a
hidrogenului (N/m2); R = constanta gazului; ΔH = entalpia standard de
formare (J/mol); ΔS = entropia standard de formare (J/mol K).

15
Presiunea de lucru poate fi exprimată folosind ecuaţia lui Van Hoff
[26]:
In acesată relaţie Qmh este o funcţie de timp, deoarece vom avea o
cantitate de căldură ce va fi eliberată în timpul absorbţiei şi totodată
vom avea nevoie de o cantitate de căldură în timpul desorbţiei. O
ipoteză de bază, considerată în modelarea hidrurilor metalice, este
aceea că eficienţa este egală cu 1, ceea ce înseamnă că nu se schimbă
proprietăţile metalului hidrid în timpul absortiei sau desorbţiei. Date
experimentale pentru un metal hidrid integrat cu un electrolizor şi o
pilă de combustie cu hidrogen au fost prezentate de Vanhanen în [32].
Materiale pe bază de carbon pentru stocarea hidrogenului.
Materialele pe bază de carbon sunt capabile de a stoca hidrogen
[33,34]. Nanotuburilede carbon reprezintă molecule de carbon
sintetizat care au forma unei mingi de fotbal.
Au fost cercetate două tipuri de nanotuburi de carbon: nanotuburi cu
un singur perete şi nanotuburi cu pereţi multiplii. Hidrogenul poate fi
stocat în nanotuburi prin mecanisme de absorţie chimică sau absorţie
fizică. În absortia chimică, hidrogenul este legat covalent cu
materialul gazda. Temperatura de desorbţie este foarte înaltă (4500K).
Absortia fizică apare ca urmare a forţele de atracţie Van Der Waal,
între hidrogen şi materialul gazdă (carbon), care stabilizează
hidrogenul pe suprafaţa nanotuburilor de carbon. Carbonul activat
prezintă o suprafaţă largă şi este capabil să absoarbă hidrogen în
microporii materialului.
Integrarea efectivă a nanostructurilor de carbon în vederea stocării
hidrogenului necesita dezvoltarea unor materiale cu capacitatea de a
funcţiona în condiţii ambientale. Instrumente eficiente de modelare
trebuie să fie dezvoltate pentru a prezice cu exactitate mecanismele de
stocare a hidrogenului în nanostructuri de carbon. Totodată trebuie să
se ţină cont de degradarea performantelor nanostructurilor de carbon
în timp.

Concluzii
În primul Capitol sunt prezentate şi analizate din punct de vedere al
caracteristicilor lor energetice principalele surse de energie
nepoluante, corelat cu domeniile de utilizare. Aceste date sunt utilizate
16
în scopul proiectării corecte a modelelor aferente surselor de energie,
atât din punct de vedere static cât şi dinamic.
Tehnologiile de stocare a energiei si hidrogenului sunt prezentate
succint ca performante si rezultate actuale obtinute. Tehnologiile DG
si de stocare a energiei trebuie sa opereze impreuna pentru a
optimizarea eficientei de conversie printr-un management energetic
corect proiectat.
Tehnologia de stocare electrochimică a energiei are capabilităţi
ridicate de stocare a energiei, dar capacităţi mai reduse la debitarea
puterii. Bateriile au timp de transfer pornind de la minute până la sute
de ore, deci bateriile pot fi utilizate ca dispozitive de stocare
îndelungată a energiei. Sunt prezentate modele pentru dispozitivele de
stocare a energiei, care au fost validate prin simulare si comparate cu
datele experimentale obtinute.
Totodată au fost prezentate şi analizate diferite arhitecturi de sisteme
distribuite ide generare a energiei conectate la reţele locale de energie,
precum si structurile de management energetic si control
corespunzator.

17
Referinţe

Mugur Balan, Energii regenerabile, UT PRES 2007, ISBN: 978-973-

662-350-9
L. Milea, A. Zafiu, O. Oltu, M.Dascălu, Theory, algorithms and
applications for solar panel MPP tracking – accepted book chapter în
volume Solar Collectors and Panels, Theory and Applications, ISBN
978-953-7619-X-X, SCIYO Publishing 2010
Ulrich Stimming, L.G.S. de Haart, J. Meeusinger, Fuel Cell Systems:
PEMFC for Mobile and SOFC for Stationary Application, Wiley-
VCH Verlag GmbH, 2005.
U.S Dept. Of Energy and U.S. Environmental Protection Agency.
Fuel Cell Vehicles. Technical report,
www.fueleconomy.gov/feg/fcv_fuels.shtml, May 2005.
Kaer, S. B., & Blaabjerg, F., Design optimization of a single phase
inverter for photovoltaic applications, IEEE PESC’03, 1191-1196.
Regulatory Whitepaper, ANRE code 67.2.431.0.01.04/05/00;
Roadmap energy în România (în Romanian language: Foaie de
parcurs în Domeniul Energetic din România), the Romanian
Government, Ministry of Industry and Commerce, July 2003;
Energy, Environment and Sustainable Development, Part B Energy,
DECENT Final Report, October 2005;
GREEN PAPER, A European Strategy for Sustainable, Competitive
and Secure Energy, COM (2006) 105 final, Brussels, 8.3.2006;
COMMUNICATION FROM THE COMMISSION TO THE
COUNCIL AND THE EUROPEAN PARLIAMENT Report on
progress în creating the internal gas and electricity market, COM
(2005) 568 final, Brussels, 15.11.2005;
Energy Regulators Regional Association,
www.erranet.org/Committeee-WG/Tariff/Members;
COMMISSION STAFF WORKING DOCUMENT Report on
Progress în Creating the Internal Gas and Electricity Market Technical
Annex to the Report from the Commission to the Council and the
European Parliament, SEC (2005) Brussels 2005;
Transelectrica S.A., Transelectrica S.A., www.transelectrica.ro
Romanian Power Market Operator - OPCOM Statistic Report 2009

18
Mohammad N. Marwali, Min Dai. INTEGRATION OF GREEN
AND RENEWABLE ENERGY ÎN ELECTRIC POWER SYSTEMS,
ISBN 978-0-470-18776-0, John Wiley & Sons, Inc., Hoboken, New
Jersey 2010
D. Linden, T. B. Reddy, Handbook Of Batteries, McGraw-Hill
Professional; 3-th edition, 2001.
S.R. Holm, H. Polinder, J.A. Ferreira, P. van Gelder, R. Dill, A
Comparison of Energy Storage Technologies aş Energy Buffer în
Renewable Energy Sources with respect to Power Capability, Young
Researchers Symposium în Electrical Power Engineering, Leuven,
2002.
T. R. Crompton, Battery reference book, 3-th ed., Newnes, 2003.
K. Gansky, Rechargeable batteries applications handbook,
Butterworth Heinemann, 2002.
P. Barrade, A. Rufer, Curent capability and power density of
supercapacitors: considerations on energy efficiency, EPE 2003:
European Conference on Power Electronics and Applications, 2-4
September, Toulouse, France.
CONTRACT Nr. ENK5-CT-2000-20336, Investigation on Storage
Technologies for Intermittent Renewable Energies: Evaluation and
recommended R&D strategy, Storage Technology report: ST_3
supercaps, Bernd Willer Institut für Solare
Energieversorgungstechnik, 2003.
N. Bizon, M. Oproescu, I. Laurenţiu, A. Mazăre, Ultracapacitors
Tester with PC Interface, International Conference on Electronics,
Computers and Artificial Intelligence - ECAI’07, nr. 2/2007, pp. 133-
146, Piteşti, 2007.
D. Scheianu, N. Bizon, M. Oproescu s.a., Raport cercetare contract
AMCSIT nr. 310: Tehnologie pe bază de materiale nanostructurate
pentru condensatori electrochimici cu strat dublu utilizabili la stocarea
energiei electrice (supercondensatori), MEC- PNCDI - AMCSIT,
2008.
Bizon, N., Hybrid Power Source for Vehicle Applications Operating
at Maximum Power Point of Fuel Cell Stack, Int. IEEE Conf. On
Applied Electronics 2010, pp. 1-6.
Tremblay, O.; Dessaint, L.- A.; Dekkiche, A.-I. (2007), A Generic
Battery Model for the Dynamic Simulation of Hybrid Electric

19
Vehicles, IEEE Vehicle Power and Propulsion Conference - VPPC
2007, 284-289.
Marsala, G., Pucci, M., Vitale, G., Cirrincione, M., & Miraoui, A.
(2009), A prototype of a fuel cell PEM emulator based on a buck
converter, Applied Energy 86 (10), 2192-2203.
Zhang J, Fisher TS, Ramchandran PV, Gore JP, Mudawar I. A review
of heat transfer issues în hidrogen storage technologies. J Heat
Transfer 2005; 127:1391–9.
Satyapal S, Petrovic J, Thomas G. Gassing up with hidrogen. Sci Am
2007:81–7.
Sandi G. Hidrogen storage and its limitation. Electrochem Şoc
Interface 2004:40–4.
Grochala W, Edwards PP. Thermal decomposition of the non-
interstitial hydrides for the storage and production of hidrogen. Chem
Rev 2004; 104:1283–315
Hollmuller P, Joubert JM, Lachal B, Yvon K. Evaluation of a 5kWp
photovoltaic hidrogen production and storage installation for a
residential home în Switzerland. Int J Hidrogen Energy 2000; 25:97–
109.
http://hydpark.că.sandia.gov/PropertiesFrame.html.
Vanhanen JP, Lund PD, Tolonen JS. Electrolyzer-metal hydride-fuel
cell system for seasonal energy storage. Int J Hidrogen Energy 1998;
23(4):267–71.
Banerjee S, Murad S, Puri IK. Hidrogen storage in carbon
nanostructures: possibilities and challenges for fundamental molecular
simulations. Proc IEEE 2006; 94(10):1806–14.

20