Fedorenco Ecatrerina

Descrierea a 3 tehnici în psihologia umanistă

Terapia umanistă este un tratament psihologic care se bazează pe teoria că oamenii sunt buni și
au puterea de a lua propriile decizii. De asemenea, recunoaște că oamenii au anumite nevoi care
trebuie satisfăcute și că fiecare poate beneficia de acceptarea responsabilității pentru satisfacerea
acestor nevoi.

Tehnica interpretarii viselor

Tehnica se aplica in cazul in care un vis repetitiv anxietizeaza pacientul sau in cazul in
care se urmareste obtinerea de informatii suplimentare (daca pacientul declara ca nu ii vine nimic
in minte prin asociatii libere de la teme discutate in terapie se trece la analiza viselor pe care
acesta le are) pentru a construi o interpretare dinamica.

Exista mai multe tipuri de vise:

1. Vise infantile : motivele frustrate pe parcursul zilei apar in vis (activitati din timpul zilei)
2. Vise simbolice (logice si ilogice): logice - actiune cu o anumita structura, ilogice -
actiune nestructurata
3. Vise de angoasa: exprimarea unor pulsiuni bazale sexuale si agresive

Obiectul interpretarii terapeutice il fac visele simbolice si de angoasa.

Tehnica interpretarii viselor angajeaza urmatorul algoritm:

(1). Pacientul este pus sa isi povesteasca visul. Terapeutul noteaza temele visului,
evenimentele in ordinea prezentata de pacient. De asemenea, este atent la emotiile experientiate
de pacient in cursul povestirii si legatura lor cu temele expuse, relatiile spatiale care pot
semnifica relatii interpersonale;

(2). Pornind de la evenimentele relatate (continutul manifest), pacientul este rugat sa faca
asociatii libere adunandu-se treptat un volum mare de informatii (continut latent);

(3). Pe baza materialului obtinut, terapeutul ofera o interpretare a visului si/sau a repetarii
sale ce pune in legatura in fapt continutul manifest cu continutul latent.

Eficienta tehnici depinde nu de valoarea de adevar a interpretarii, ci de plauzibilitatea si

gradul acceptarii ei de catre pacient. Altfel spus, un vis care se repeta anxientizand pacientul este
incomprehensibil. Aceasta incoprehensibilitate, impredictibilitate si sentimentul lipsei de control
pe care il experientiaza subiectul in raport cu aparitia si semnificatia visului, genereaza anxietate
anticipativa, care in fapt mentine si perpetueaza visul respectiv in diverse variante. Invingerea
anxietatii anticipative si in consecinta reducerea frecventei repetarii visului se face prin oferirea
unui mit terapeutic, in forma interpretarii visului. Sigur, in unele cazuri, interpretarea poate fi
adevarata dar nu acest lucru este important in terapie, ci caracterul de coerenta si predictibilitate
pe care aceasta il da pacientului.

Tehnica asociatiilor libere

Pacientului i se cere sa spuna tot ce ii vine in minte atunci cand terapeutul va pronunta
numele temei de interes. Se precizeaza ca este necesar ca pacientul sa spuna totul fie ca este
logic fie ca nu este logic; trebuie sa spuna orice ii vine in minte. Tema o stabileste terapeutul in
functie de domeniul in care doreste sa afle mai multe informatii pe care el le considera relevante
pentru simptomatologie (ex. relatia cu mama).

Pentru tehnicile de constructie a relatiei transferentiale, tehnici dinamice de scurta

durata si tehnica interpretarii, vezi cursul de psihologie clinica si 2.2 din prezentul curs.

Cuvinte cheie: continuturi informationale inconstiente, asociatii libere, interpretarea

viselor.

Tehnica jocului de rol in conditii ecologice

In acest caz se realizeaza un contract cu pacientul in care se precizeaza ca, timp de o

saptamana, acesta trebuie sa se comporte conform unui rol prescris de terapeut. Terapeutul va
prescrie un rol pentru pacient care este opus modului sau cotidian de a se comporta. Acest lucru
are doua consecinte pozitive pentru demersul terapeutic. In primul rand, va apare o disonanta
cognitiva intre comportamentul nou si credintele anterioare ale subiectului. Or, noi stim din
cercetarile de psihologie sociala (Festinger, 1957) ca in acest caz de disonanta nefortata normele
se schimba pentru a fi congruente cu comportamentul. Se modifica astfel cognitiile dezadaptative
ale pacientului; modificarea este insa indirecta terapeutul ajutandu-l pe pacient sa inteleaga ca
exista posibilitati de solutionare eficienta a problemelor sale. In al doilea rand, pacientul are
posibilitatea de a se decentra de pe sistemul sau anterior de relationare cu mediul si de a
experientia alte modalitati de relationare. Conteaza foarte mult ca terapeutul sa creeze un
scenariu realist, adaptativ, incompatibil cu cel vechi pe care pacientul sa-l accepte si sa-l
implementeze experimental in viata cotidiana.

Cuvinte cheie: cadru psihoterapeutic facilitator, jocul de rol .