Cartea ,,Inocentii” mi-a lăsat o părere destul de bună deoarece unele părți mi s-au

părut plictisitoare și prea detaliate, însă unele părți au fost interesante. Autoarea
putea să pună mai multe secvențe din prezent, însă a decis să rămână mai mult
axată pe copilărie. Cartea este bună, dar nu aș mai vrea să o citesc încă odată.

,,Oare dacă aș suna la 11678, la serviciul lui tata, mi-ar răspunde cineva? Dar ceilalți,
copiii cu care mă jucăm, rudele, cunoscuții? În ce sistem telefonic trebuie să intru că
să le aud vocea încă odată?”. Acest citat a fost preferatul meu din toată cartea, și m-a
lăsat impresionată. Autoare a avut un moment de melancolie în care ne-a indicat să
prețuim timpul pe care îl mai avem alături de cei dragi. Timpul trece foarte repede, și
într-o zi o să ne pară rău că nu am făcut-o la momentul oportun.

Asocierea pe care o voi face este dintre ,,Inocenții” și ,,Cireșarii”. O asemănare

între cele două cărți este că în ambele apare un grup de prieteni care trec sau au
trecut prin mai multe aventuri, iar o deosebire ar fi că în ,,Cireșarii”, grupul de
copii este mai mic decât decât cel din ,,Inocenții”.

Eu cred că această carte ne învață că trebuie să ne trăim copilăria fără

să stăm în față telefoanelor, tabletelor etc, ci să ne petrecem timpul
făcând altceva, de exemplu să ieșim afară cu prietenii sau să citim o
carte. Opinia mea este că mesajul acestui român este că timpul este
foarte prețios și ar trebui să avem grijă cum îl gestionăm.