Elev/ă: Nicolaie Daria

Clasa: 10 F

Fizica in literatura romana

Din punctul de vedere al corelaţiei dintre fizică și literartură, se pot evidenţia mai multe aspecte
privind preocuparea unor oameni de ştiinţă pentru literatură, dar și invers, a unor literaţi pentru
fizică. Totodată, se poate vorbi si de o interdisciplinaritate literatură – fizică surprinsă în anumite
opere literare.

Astfel, marele fizician român de la lași, Ștefan Procopiu (1890-1972), pe lângă activitatea de bază, cea
de profesor universitar de fizică, a fost și membru în comitetul de conducere al Teatrului Naţional, dar
şi un oaspete ce frecventa des redacţiile unor reviste ca: „Viaţa Românească” sau „Însemnări ieşene”,
unde se întâlnea cu George Topîrceanu, dar şi invers, unii oameni de litere aveau preocupări
ştiinţifice, cum a fost Cazul poetului G. Topîrceanu care, dacă ar fi perseverat, ar fi putut obţine
brevetul de invenţie al cinematografiei stereoscopice înaintea inginerului Dimitrie Daponta.

Un alt cunoscut scriitor român, Mihail Sadoveanu a publicat în 1926 în ziarul „Lumea” din lași, un
articol despre radiofonie, considerat prima istorisire din literatură despre radio.

Dar cel mai mult este preocupat de fizică şi de ideile filosofice ce au legătuă cu fizica, marele nostru
poet Naţional, Mihai Eminescu, care prin caietele lăsate, ne dezvăluie pasiunile lui pentru ştiinţă şi în
particular, pentru fizică. În aceste caiete apar nume celebre din ştiinţă cum ar fi Galilei, Newton,
Darwin si alţii. Poetul face o mulțime de notiţe de fizică, ca de exemplu, despre gravitaţie, masă,
acceleraţie, legile mişcării, principiile mecanicii, energie și conservarea ei, forţa centrifugă, lucrul
mecanic, caldură, calorimetrie, electricitate, magneţi etc.

Timpul eminescian este un timp reversibil abordat prin prisma mitului privind viața de după
moarte și legii conservării energiei (în poezia ,,Strigoii”):

„O mag, de zile vecinic, la tine am venit,

Dă-mi înapoi pe-aceea ce moartea mi-a răpit

Și de-astăzi a mea viaţă la zeii tăi se-nchină.”

Tot în caietele eminesciene apar idei referitoare la relativitatea clasică și la teoria

electromagnetismului, idei care au constituit probabil sursa de inspiraţie a unor versuri ca cele din
poezia „La Steaua” sau poemul „Luceafărul”:

,,Porni luceafărul,

Creșteau a lui aripe

Și căi de mii de ani treceau

În tot atâtea clipe.”