Ludwig Boltzmann

Legea entropiei, aa cum este denumit a doua lege a termodinamicii, a fost descris de James
Clerk Maxwell astfel: Dac arunci n mare un pahar cu ap, apoi l umpli din nou, nu vei mai
obine aceeai ap". De fapt, aceast lege are consecine profunde n lumea fizic. Funcionarea
motoarelor cu aburi i difuzia gazelor, procesele chimice i biologice, precum i nsi definiia
timpului sunt clarificate de entropie.

Descoperirea i formularea legii au constituit opera mai multor oameni de tiin din secolul al
XIX-lea - printre care Sadi Carnot, Lordul Kelvin, Josiah Gibbs i Rudolf Clausius. Dar probabil
c cea mai important i mai influent personalitate din aceast pleiad de savani, n bun
msur i datorit intuiiei pe care a avut-o cu privire la rolul entropiei n natur, este Ludwig
Boltzmann, fondatorul mecanicii statistice.

Unul dintre ultimii mari fizicieni clasici, susintor al lui Maxwell i partizan al noii teorii
atomice, Boltzmann a fost, dup cum spune Max Planck, cel care a neles n profunzime
semnificaia entropiei". El a vzut n fundamentul molecular al celei de-a doua legi a
termodinamicii implicaiile ei macroscopice, iar prin abordarea statistic a ntins o punte de o
importan crucial spre fizica secolului XX. Aceast dezvoltare", scrie Abraham Pais, care
este unul dintre marile progrese ale fizicii secolului al XIX-lea, se datoreaz n principal lui
Boltzmann."

Ludwig Boltzmann s-a nscut ntr-o zi de Lsata secului, la 20 februarie 1844, n Erdberg, o
suburbie a Vienei. Tatl su, Ludwig, lucra ca vame, iar mama, Katharina Pauernfeind, era
originar din Salzburg. La 1 nceput, Ludwig a avut un institutor particular. n copilrie fcea
excursii la ar ca s colecioneze fluturi i gndaci. La fel ca bunicului su, ceasornicar, i plcea
foarte mult s metereasc.

A urmat cursurile Universitii din Viena i i-a luat doctoratul n 1866. Interesul lui Boltzmann
pentru electromagnetism, mecanic i termodinamic dateaz deci din perioada studiilor
universitare. Cu ajutorul unui dicionar i al unui manual de gramatic englez, el a studiat teoria
electromagnetismului formulat de Maxwell.

nc de la nceputul carierei sale, Boltzmann i-a ctigat un binemeritat prestigiu printre colegii
si mai n vrst. n 1870 a lucrat mpreun cu Robert Bunsen, Gustav Kirchhoff i Hermann Von
Helmholtz la Universitatea din Berlin. Intre anii 1873 i 1876 a predat la Universitatea din Viena,
dup care a devenit profesor de fizic experimental i apoi prorector al Universitii din Graz.

n 1894, la moartea profesorului su Josef tefan, Boltzmann a preluat catedra de fizic a

Universitii din Viena. Boltzmann a fost un confereniar desvrit. Istoricul tiinei Gerald
Holton scrie c pregtirea minuioas i modalitatea de structurare a actului predrii, temperat
de umorul i omenia sa deosebite, fceau ca sala lui de curs s fie ntotdeauna plin de studeni i
vizitatori".

n secolul al XIX-lea a luat amploare studiul de importan crucial al cldurii i temperaturii,

cunoscut sub numele de termodinamic. S-a stabilit c ntr-un sistem fizic energia se conserv -
nu se creeaz i nici nu se distruge - atunci cnd cldura, o form a energiei, este convertit n
micare, o alt form a energiei. Exprimat ca lege a fizicii, aceasta clarifica, post factum,
funcionarea unor invenii precum motorul cu abur.

Primei legi a termodinamicii i s-a adugat a doua lege: Orice sistem - fie el solid, lichid sau
gazos - tinde spre starea de dezordine maxim. Fluxul de energie are loc ntr-o singur direcie,
spre starea de echilibru termic. Acest concept a fost dezvoltat pe parcursul ctorva decenii,
ncepnd cu anul 1824, de fizicianul francez Nicolas-Leonard Sadi Carnot i perfecionat i
definit ca entropie n 1850 de ctre germanul Rudolf Clausius. Inspirat de lucrrile lui James
Maxwell referitoare la gaze, Boltzmann a prezentat o abordare statistic a celei de-a doua legi a
termodinamicii.

Natura molecular a gazelor a fost clarificat treptat n secolul al XIX-lea, nainte de

statornicirea deplin a teoriei atomice. Teoria cinetic a gazelor formulat n 1860 de James
Maxwell i propunea s demonstreze c comportamentul general al unui gaz este o funcie care
depinde de constituenii si microscopici i invizibili - moleculele. Aceast teorie a oferit n
esen o perspectiv newtonian, mecanic asupra ciocnirilor dintre molecule i a constituit un
progres remarcabil. Cu toate acestea, Maxwell nu a explicat crui fapt se datoreaz echilibrul
termic dintr-un gaz: de exemplu, tendina aerului cald de la un radiator de a se mprtia pe toat
suprafaa unei ncperi.

n 1866 Boltzmann a fcut prima ncercare de a elucida problema echilibrului termic. Dup
civa ani, el a pus la punct distribuia Boltzmann", o formul de calcul a difuziei moleculelor
de gaz care a devenit un element fundamental al calculelor termodinamice (se mai numete i
distribuia Maxwell-Boltzmann".) Iniial, aceast idee a prut paradoxal. Pentru c n msura
n care distribuia moleculelor dintr-un gaz se presupunea a fi de natur mecanic sau
newtonian, ea trebuia s fie reversibil, asemenea unui motor care poate funciona i ndrt.
Dar este evident c gazul dintr-un recipient lsat liber n atmosfer nu mai poate fi adus napoi n
recipient, aa cum nu mai e posibil nici recuperarea heliului dintr-un balon spart.

n replic, Boltzmann a demonstrat c entropia are o esen statistic. Acest lucru a devenit
cunoscut ca principiul lui Boltzmann. Folosind constanta lui Boltzmann k, entropia S a unui
sistem este legat de probabilitatea W prin formula S = k log W. Aceast celebr ecuaie descrie
tendina oricrui gaz de a ajunge cu timpul ntr-o stare de echilibru. Avea s devin cea mai
semnificativ i mai succint expresie a legii entropiei.
Pe lng contribuia sa la teoria cinetic a gazelor, Boltzmann a abordat o diversitate de
fenomene; opera sa cuprinde articole despre matematic, chimie i fizic, precum i filozofie.
Era renumit ca un bun experimentator, n ciuda handicapului unei vederi slabe. Datorit
nclinaiei sale empiriste, a intrat n conflict cu idealitii germani precum Arthur Schopenhauer i
G.W. Hegel. Boltzmann a fost unul dintre primii i cei mai ardeni susintori ai teoriilor lui
Charles Darwin, ceea ce explic influena exercitat de el asupra unui alt vienez, Erwin
Schrodinger, n ceea ce privete supoziiile care au stat la baza descoperirii structurii ADN-ului.

In acelai timp, Boltzmann a fost un atomist care i-a dat seama de posibilitatea existenei unei
lumi subatomice. El scria: Suntem gata s renunm la imuabilitatea [atomilor] n acele cazuri
n care o alt supoziie ar reprezenta mai bine fenomenul". El este fizicianul secolului al XIX-lea
care s-ar fi simit la largul su att n lumea mecanicii cuantice, ct i n cea a biologiei.
Cercettorii din domeniul biologiei moleculare precum Francis Crick i Jacques Monod",
afirm Walter Moore, ar fi conlucrat ndeaproape cu Ludwig Boltzmann."

Cu toate acestea, n ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, Boltzmann a fost obligat s pledeze
n favoarea existenei atomilor, i se crede c acest conflict ar fi contribuit la moartea sa.
Provocat de personaliti marcante precum Ernst Mach, pe care l detesta, i Wilhelm Ostwald,
Boltzmann a susinut cauza atomilor ntr-o disput care pe alocuri a fost neobinuit de dur i
care lovea n nsi esena operei sale de-o via. Dar Boltzmann a avut probleme i din cauza
sntii sale precare. n ultima parte a vieii a suferit de astm, migrene i aproape c orbise. ntr-
o lucrare biografic, Engelbert Broda scria c n ciuda marelui succes repurtat pe plan tiinific,
a plcerii cu care gusta frumuseea naturii i a artei, a optimismului i a umorului su, el suferea
de depresie".

n 1904 Boltzmann a plecat n Statele Unite, unde a susinut conferine la Trgul Mondial de la
St. Louis i a vizitat California. Articolul su plin de umor despre cltoriile sale destinat presei
germane s-a intitulat Un profesor german n Eldorado". ntors n Europa n 1906, el a plecat
ntr-o excursie la Triest, care pe vremea aceea fcea parte din Imperiul Austro-Ungar. n ziua de
4 septembrie, n timp ce soia i fiica sa fceau baie n frumosul golf Duino, Boltzmann a profitat
de absena lor i s-a spnzurat. A fost nmormntat n Cimitirul Central din Viena. Pe lespedea
din marmur care-i acoper mormntul este sculptat un bust i ecuaia: S=k logW.
LEGEA ENTROPIEI
Legea Entropiei : a doua Lege a Termodinamicii confirma existenta unui Dumnezeu
Creator

Probabil ca fiecare om si-a pus, cel putin odata in viata, una din intrebarile urmatoare:

De ce este mai usor sa strici un lucru, decat sa-l faci ? De ce, spre exemplu, este mai usor sa strici
o casa, decat sa o cladesti ? O casa trainica poate fi cladita in luni sau ani, in timp ce, pentru
demolarea ei sunt suficiente doar cateva ore sau chiar cateva minute ?

De ce un om ,caruia i-au trebuit in jur de 20 de ani de ingrijire si de educatie pentru a se

maturiza, poate disparea , trecand in nefiinta, doar intr-o singura clipa ?

De ce e mai usor sa faci dezordine, decat ordine ? De cat timp avem nevoie pentru a aranja toate
lucrurile la locul lor intr-o casa si de cat timp avem nevoie pentru a le arunca in dezordine ?De ce
toate acestea?

Stiinta ne ajuta sa gasim raspunsul: Exista o lege fundamentala care guverneaza intreaga noastra
existenta- Legea entropiei.

Legea entropiei este cea de-a doua din cele trei legi ale termodinamicii ( grec. therme=caldura,
dunamis=putere ). Albert Einstein a numit aceste trei legi legile primordiale ale tuturor
stiintelor (1), iar Sir Arthur Eddington afirma cu privire la acestea: Daca teoria voastra este
impotriva celei de-a doua legi a termodinamicii, nu pot sa va dau nicio speranta, nu mai este
nimic de facut pentru ea (2)

Iata cuvinte destul de tari din partea a doi oameni de stiinta de renume mondial.

Nu exista nicio exceptie de la aceste legi fundamentale ale fizicii si toate experimentele, de la
cele mai simple, pana la cele mai complexe, toate procesele din univers se supun acestor legi.

Cea de-a doua lege a termodinamicii afirma ca toate sistemele fizice lasate libere tind sa devina
dezordonate, sageata timpului fiind indreptata intotdeauna in jos. Aceasta sageata, numita si
evolutia timpului arata ca , odata cu trecerea timpului, totul se deterioreaza, putrezeste, moare,
se consuma, se dezordoneaza ,se strica echilibrul, se invecheste,se uzeaza, se degradeaza.

Iata cum este descrisa legea entropiei de catre cunoscutul scriitor si om de stiinta Isaac Asimov:

Un alt mod de a exprima cea de-a doua lege a termodinamicii este : universul devine din ce in
ce mai dezordonat. Vazuta sub acest unghi, noi putem vedea cea de-a doua lege pretutindeni in
jurul nostru. Pentru a face ordine in camera noastra trebuie sa depunem eforturi deosebite, insa
daca o lasam in voia sortii, foarte curand si foarte usor ea va deveni o mare dezordine. Chiar daca
nu intram in ea, praful se aduna. Cat de dificil este sa ne mentinem casele, masinile si propriile
corpuri intr-o ordine perfecta ! Cat de usor este sa le lasam sa se deterioreze! Intr-adevar, nu
avem nimic de facut pentru ca totul sa se strice, sa se naruiasca, sa se sparga si sa se uzeze in sine
insusi- iata ce este a doua lege. (3)

Contrar acestei legi fundamentale care guverneaza intregul univers, teoria evolutionista afirma ca
sageata timpului este indreptata in sus, ceea ce inseamna ca exista un proces universal de
dezvoltare si crestere: de la materia anorganica la cea organica, de la prima celula la
complexitatea organismului omenesc. Este uimitoare si inexplicabila acesta conceptie care sta la
baza teoriei evolutioniste, atata timp cat ea contrazice una din legile fundamentale ale fizicii.

Iata ce scrie Tudor Opris, autorul cartii Miracolul vietii- miracolul ereditatii in acest sens:

Viata a parut din necesitatea materiei de a se organiza pe sine din ce in ce mai complex, in
tendinta ei de a atinge forme cat mai perfecte, tendinta care este rezultatul insusi a organizarii
sale. (4)

Citatul SCOATE in evidenta un postulat evolutionist, exprimat si de Aristotel, si anume ca in

materie exista o tendinta spre perfectiune, spre complex. Daca observam, este tocmai opusul a
ceea ce afirma cea de-a doua lege a termodinamicii.

Pentru a-si apara teoria, evolutionistii au lansat o adevarata dezbatere cu privire la sistemele
inchise si cele deschise.

Ce diferenta exista intre cele doua sisteme? Una foarte simpla: Intr-un sistem inchis, nu exista
nicio interferenta din partea vreunei surse de energie externa. Din acest motiv, legea a doua se
aplica fara nicio dificultate, sistemul devenind din ce in ce mai dezordonat, adica tinzand spre o
entropie maxima. Intr-un sistem deschis dimpotriva afirma evolutinistii- sursele de energie
externa antreneaza o crestere a energiei utilizabile, deci o scadere a entropiei. In ceea ce ne
priveste pe noi, se afirma ca soarele este cel care furnizeaza cantitati mari de energie in sistemul
nostru deschis, creind conditiile evolutiei. [in imagine, un soare explodat, ce si-a consumat
energia fiind suspus si el entropiei ]

Pentru cei neavizati, aceste afirmatii ii pot induce in eroare. In realitate, ele nu sunt decat o
simpla perdea de fum.

De ce ? Pentru ca energia nu este sinonima cu evolutia.

Este suficienta doar energia pentru ca un sistem sa-si scada entropia, adica sa se poata produce
evolutia?
Desigur, exista in lume cresteri locale si temporare ale ordinii, contrar legii a doua a
termodinamicii. Dar lucrul acesta se intampla numai acolo unde exista inteligenta ( informatie,
plan, proiect ) si viata. Cresterea unei seminte pana la stadiul de copac, cresterea unui fetus pana
la stadiul de animal adult, cresterea unei gramezi de caramizi si a altor materiale de constructii
pana la stadiul de cladire etc. reprezinta scaderi ale entropiei Trebuie insa specificat faptul ca
orice scadere a entropiei este temporara, caci in final, organismele vii mor, cladirile se prabusesc,
automobilele sfarsesc in cimitirele de masini etc.

[desigur, nimic nu se distruge definitiv, nici un atom nu dispare pentru totdeauna, ci totul se
transforma ,conform primei legi a termodinamicii, legea conservarii energiei]

Daca examinam indeaproape toate acele cazuri de crestere temporara a ordinii intr-un sistem ( in
care legea a doua a termodinamicii, si anume entropia, este anulata temporar ), vom observa ca,
in fiecare caz in parte , trebuie implinite doua conditii esentiale:

1. Sa existe informatia care sa dirijeze energia bruta venita din afara sistemului deschis. Iata ce
afirma in aceasta privinta grupul de cercetatori si consultanti ai Institutului pentru Cercetari
Creationiste, condus de Dr. Henry M. Morris:

Un proces de crestere care se desfasoara prin acumulari intamplatoare nu va duce la o structura

ordonata ci la un cocolos eterogen. Trebuie sa existe de la inceput un tipar, un proiect sau un cod,
altfel nu va avea loc nicio crestere ordonata. In cazul organismelor, acesta este un program
genetic uimitor de complex, structurat ca un sistem informational in molecula AND a
organismului respectiv. In cazul cladirii, acesta este setul de planuri pregatit de arhitecti si
ingineri. (5)

Aceeasi idee, exprimata cu alte cuvinte , o gasim si la renumitii savanti George Gaylord Simpson
si W. S. Beck:

Simplul consum de energie nu e suficient pentru a dezvolta si a mentine ordinea. Un taur intr-un
magazin de portelanuri lucreaza, dar el nici nu creaza, nici nu mentine ordinea. Lucrul necesar
trebuie sa fie de un tip special; el trebuie sa urmeze niste indicatii; e nevoie de informatie cu
privire la modul in care sa se foloseasca energia. (6)

2.A doua conditie esentiala este sa existe un mecanism care sa transforme energia bruta din
exterior in energie utilizabila. Aceiasi cercetatori de la Institutul pentru Cercetari Creationiste din
San Diego, California, afirma:

Energia disponibila in mediul inconjurator nu este de niciun folos daca ea nu poate fi convertita
in formele specifice necesare pentru a organiza si lega componentele in structura complexa si
ordonata a sistemului complet. Daca nu exista un astfel de mecanism, energia din mediul
inconjurator mai degraba va darama orice structura deja PREZENTA. (7)
Ca o exemplificare la cele de mai sus, nimeni nu-si lasa fotografiile in plina lumina solara, caci
in timp, energia bruta a acestuia le va distruge. Sa ne reamintim ce energie imensa se degaja la
explozia unei bombe nucleare. Energia bruta care se degaja face ravagii, cu consecinte teribile
pentru orice forma de viata si pentru o lunga perioada de timp. Nimeni nu-si face iluzii ca
energia degajata intr-o explozie nucleara va crea ocazia ca vietuitoarele din zona sa evolueze spre
forme superioare de existenta. Nici chiar evolutionistii nu cred in asa ceva.

Un exemplu natural de canalizare a energiei brute spre un lucru util este fotosinteza- un mijloc de
conversie a energiei solare in energie necesara cresterii plantelor. Fotosinteza, fiind un proces
biologic, avem de-a face cu un sistem deschis. Asadar, a doua lege a termodinamicii se aplica in
acest caz intr-un sistem deschis. Energia bruta este energia solara. Se pune intrebarea: daca
plantele nu ar avea ADN, adica acea informatie necesara transformarii energiei brute, si daca nu
ar exista si mecanismul care sa asigure aceasta conversie de energie, cum s-ar mai produce ea ?
Cui i-ar mai folosi energia solara ? Nu doar ca nu ar folosi, ci energia bruta din afara sistemului
deschis ar provoca distrugeri, marind entropia.

In corpurile noastre exista procese asemanatoare in care se converteste o forma de energie din
afara sistemului intr-o forma de energie utilizabila: digestia, respiratia, circulatia sangelui etc. In
toate cazurile insa, conditiile descrise mai sus sunt implinite: exista si informatia
( instructiunile ), dar exista si mecanismul care face ca informatia sa fie pusa in practica.

Problema care se pune nu este daca exista destula energie ajunsa pe pamant de la soare pentru a
sprijini evolutia, ci cum este convertita aceasta energie in evolutie ? Daca pentru procese mai
mici cum sunt cresterea unui fetus, fotosinteza, ridicarea unei cladiri etc. e nevoie de informatie
si de un mecanism de conversie a energiei, atunci cu siguranta ca e nevoie de o informatie mult
mai complexa si de un mecanism de conversie mult mai specific pentru a permite procesul
evolutiv.

Acestea nu pot fi insa nicaieri identificate in univers, in situatia in care negam existenta unui
Dumnezeu creator. Cine poate gasi in univers un plan care sa prevada organizarea elementelor
chimice simple pana la stadiul de om ? Unde poate fi gasit motorul care transforma energia
solara in lucrul mecanic necesar evolutiei? Evolutionistii raspund apeland la mutatiile genetice si
la selectia naturala. Insa mutatia genetica nu e un cod, ci o eroare aparuta intamplator intr-un cod
deja existent. In ceea ce priveste selectia naturala, nici ea nu e un cod, ci o sita care elimina
indivizii neadaptati si mutantii ce prezinta defecte.

Astazi exista un numar mare de oameni de stiinta care admit ca legea a doua a termodinamicii si
evolutia sunt incompatibile.

In ce priveste a doua lege a termodinamicii, sau legea entropiei, ar fi dificil de a concepe doua
principii mai opuse decat cel al cresterii entropiei si cel al evolutiei. Fiecare este exact inversul
celuilalt. Cum a definit-o Husley ( Aldous ), evolutia subintelege o crestere constanta a ordinii, a
organizarii, a complexitatii. Pare axiomatic ca cele doua nu pot fi adevarate . Dar. orice ar fi nu
poate fi pusa la indoiala veracitatea celei de-a doua legi a termodinamicii. (8)

Daca modelul evolutionist ar fi real, atunci ar trebui sa existe un principiu puternic si

atotcuprinzator care sa impinga sistemele spre nivele de complexitate tot mai inalte ( elemente
chimice substante organice- CELULE vii- viermi- pesti- reptile- pasari- mamifere- om ). Din
nefericire pentru evolutionisti, un astfel de principiu nu exista decat in filozofia evolutionista. In
practica stiintifica intalnim doar cele doua legi ale termodinamicii: Legea consevarii ( prima lege
) si Legea entropiei , sau a dezintegrarii ( a doua lege ). Ambele contrazic in mod categoric
posibilitatea evolutiei fara interventia unei Inteligente superioare.

Ce are de spus Biblia cu privire la legea entropiei?

Trebuie sa subliniem faptul ca Biblia, nu numai ca nu neaga existenta acestei legi universale, dar
o si numeste cu precizie. Iata cateva texte biblice care vorbesc direct sau indirect de aceasta lege
fizica:

1. Geneza 2,7: In ziua in care vei manca din el vei muri negresit.

2. Romani 6, 23: Fiindca plata pacatului este moartea.

3. Romani 8, 20-21: Caci firea ( natura ) a fost supusa desertaciunii, nu de voie, ci din pricina
celui ce a supus-o, cu nadejdea insa ca si ea va fi izbavita din robia stricaciunii.

Sa retinem din pasajul citat din apostolul Pavel doua expresii: supusa desertaciunii si robia
stricaciunii. Traducerea in limba franceza a Bibliei, facuta de abatele Crampon, foloseste
expresia supusa dezordinii , ceea ce este o alta exprimare, in cuvinte simple si pe intelesul
tuturor , a celei de-a doua legi a termodinamicii.

4.Psalmul 102, 25-26: Tu ai intemeiat in vechime pamantul si cerurile sunt lucrarea mainilor
Tale. Ele vor pieri, dar Tu vei ramanea; toate se vor invechi ca o haina; le vei schimba ca pe un
vesmant si se vor schimba

Pornind de la acest pasaj biblic, Lordul Kelvin ( 1824-1907 ), cercetator in termodinamica, a

descoperit cea de-a doua lege a termodinamicii. El a fost convins ca lumea a fost creata de
Cineva si ca ea se indreapta spre un sfarsit inevitabil. Doar Dumnezeu putea- in conceptia lui
Kelvin- sa restabileasca distributia energiei in univers.

Iata ca Biblia, desi nu foloseste termeni savanti, tehnici, ne vorbeste despre o lege de baza a
fizicii. Mai mult decat atat, apostolul Pavel ne arata faptul ca aceasta lege a dezordinii si a
distrugerii a aparut ( mai corect s-a manifestat ) intr-un anumit moment al istoriei- odata cu
aparitia pacatului.

Biblia nu contrazice adevarata stiinta. Daca a doua lege a termodinamicii sustine ca in lumea
noastra toate lucrurile tind spre haos, dezordine si moarte, acelasi lucru il afirma si Biblia. Ea
insa ne mai vorbeste despre un Dumnezeu Atotputernic si Creator care controleaza legile care
guverneaza universul. Actul creatiei nu este altceva decat un act divin de anulare a legii
entropiei.

Complexitatea naturii care ne inconjoara nu poate fi rezultatul hazardului, cu atat mai mult cu cat
in univers actioneaza niste legi precise care infirma aceasta posibilitate. Logica si bunul simt ne
obliga sa spunem , asemenea psalmistului David, care scria acum trei milenii:

Cerurile spun slava lui Dumnezeu si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui. O zi
istoriseste alteia acest lucru si o noapte da de stire alteia despre El. Si aceasta fara vorbe, fara
cuvinte al caror sunet sa fie auzit. Dar rasunetul lor strabate tot pamantul si glasul lor merge pana
la marginile lumii. Psalmul 19, 1-4

Biblia ne mai spune ca va sosi un timp in care legea entropiei nu va mai avea putere asupra noii
creatiuni a lui Dumnezeu.

Apostolul Pavel ne asigura ca natura va fi izbavita din robia stricaciunii ( Romani 8, 21 ), iar
apostolul Ioan, vizionarul de pe insula Patmos, a avut privilegiul sa vada in avans acest moment:

Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou, pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera si
marea nu mai era. Si eu am vazut coborandu-se de la Dumnezeu cetatea sfanta, Noul Ierusalim,
gatita ca o mireasa impodobita pentru barbatul ei. Si am auzit un glas tare care iesea din scaunul
de domnie si zicea: Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii ! El va locui cu ei si ei vor fi poporul
Lui si Dumnezeu Insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va sterge orice lacrima din ochii
lor si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile
dintai au trecut. Apocalipsa 21, 1-4

Privilegiul acesta ne este oferit tuturor, fara deosebire. Trebuie numai sa facem o alegere.
Alegerea cea buna.
Entropia si moartea termica a universului

Un capitol al fizicii care a generat cele mai mari probleme filozofice din ultimul secol i
jumtate este cel al termodinamicii. Este vorba de a doua lege a termodinamicii, numit i al
doilea principiu al termodinamicii. Ceea ce prea a fi doar o preocupare restrns de specialitate,
a ajuns s intereseze nu numai filozofia, ci i teologia i chiar opinia public, deoarece implic
moartea termic a tot ce exist, a ntregii existene. Al doilea principiu a fost descoperit de
Carnot, a fost dezvoltat de Clausius dup 1850 i a fost cuantificat matematic ceva mai trziu de
fizicianul german Ludwig Boltzman. n prima sa form, el cuprindea un enun de elementar
observaie i intuiie empiric, c n cazul unui schimb de cldur ntre dou corpuri n contact
cldura Q schimbat este cedat de corpul cald corpului mai rece , la care Clausius a adugat
completarea c niciodat transferul nu se poate petrece invers. Doar un corp mai cald poate ceda
cldur unuia mai rece; el nu se poate niciodat nclzi pe seama pierderii unei pri a cldurii
corpului mai rece dect el. Dac am indica sensul transmiterii energiei termice cu o sgeat,
aceasta nu poate fi dect de la cald la rece i nu invers, ceea ce transform aceast sgeat ntr-o
direcie ireversibil a timpului.

Nu numai c al doilea principiu presupune ireversibilitatea direciei timpului, dar implic n

egal msur i o rcire treptat i general a materiei Universului.

Stelele, care sunt cuptoarele Universului, nu pot dect s piard cldur pe seama mediului
interstelar mai rece, neputnd s o recupereze pe seama lui, n virtutea celui de al doilea
principiu. Viitorul ei nu poate fi dect rcirea, pn la nivelul mediului nconjurtor. Acesta nu
este la rndul su uniform, avnd diferite valori termice, n funcie de distanele pn la
cuptoarele cosmice care sunt stelele. Rcirea continu de la un nivel la altul pn la rcirea
teoretic a materiei ntregului Univers la aceeai temperatur, cnd se va ajunge la un echilibru
termic universal. Aceasta este teoria morii termice a Universului, identificat de unii filozofi
cu un fel de sfrit al lumii. Dup ce teoria Big Bang a fost tot mai larg acceptat, iar Steven
Weinberg a calculat temperatura substanei Atomului Primitiv la 100 de milioane de miliarde de
grade, este tot mai greu de acceptat c materia succesoare s-ar putea rci pn aproape de 0
absolut.

Rcirea unui corp implic contactul cu un alt corp i a acestuia cu un altul, din ce n ce mai reci,
dar cum temperatura lavei primitive din care s-au turnat acestea era extrem de ridicat, nu se
poate nelege pe seama cui s-a pierdut uriaa cantitate de cldur. Doar dac acceptm o radiaie
pur, fr purttori materiali, i care se mprtie fr urme n afara graniei actuale a
Universului n expansiune, se poate nelege o rcire att de accentuat. Aceasta doar dac ceea
ce nelegem noi prin cldur s-a putut transforma n nite condiii speciale n radiaii imateriale,
deoarece n Universul actual al doilea principiu implic o ireversibil indisponibilizare a energiei
termice. Celelalte forme de energie pot s se transforme n energie termic, iar aceasta se pierde
prin rcire, ceea ce mrete masa de energie indisponibil a Universului.

Un al doilea aspect al celui de-al doilea principiu a cptat numele de entropie. Dup Stephen
Hawking, acesta afirm c dezordinea total din univers (msurat n entropie) crete mereu cu
timpul, ceea ce conduce la ideea c universul ar fi putut avea numai o existen finit n timp,
deoarece altfel el ar fi degenerat ntr-o stare de dezordine complet, n care totul ar fi la aceeai
temperatur . Gamow crede c entropia poate numai s creasc sau s rmn constant , deci
dezordinea nu poate s descreasc. Identificnd entropia cu dezordinea, Gamow enun legea
creterii entropiei ca afirmarea simpl a faptului c, n toate procesele naturale, micarea
organizat a moleculelor are tendina de a deveni dezorganizat sau ntmpltoare .

Legea entropiei enun i tendina universal spre omogenizare n detrimentul eterogenizrii, o

cretere ireversibil (la scar mare) a celei dinti pe seama celei de a doua. T. Reif consider i el
c orice sistem izolat tinde s ajung ntr-o stare de maxim dezordine, adic o stare n care
entropia lui este maxim .

Nu toi fizicienii sunt de acord cu identificarea entropiei cu dezordinea i omogenizarea. Lev

Landau o contrazice: dac sunt lsate pe seama lor, corpurile tind spre echilibru. Starea natural
a corpurilor este echilibrul mecanic i termic , iar fizicianul Eywind Wichmann de la
Universitatea California crede c pe msur ce temperatura crete, energia medie asociat
micrii dezordonate crete i ea , adic exact invers interpretrii clasice.

Dup L. Petrescu i V. Petrescu, identificarea entropiei cu dezordinea i omogenizarea nu are

sens i trebuie abandonat, definiia matematic a entropiei nefiind nc fundamentat ; de altfel
nc Boltzman considera c creterea entropiei nu este obligatoriu universal, putnd fi una
local, dup o cretere a entropiei urmnd ntotdeauna o scdere a ei (ibid.)

n legtur cu a doua identificare a entropiei, i anume cu omogenizarea, vom constata c se

admite c exist un factor care o neag; n lumea neviului ea determin omogenizarea materiei,
n vreme ce fora negentropic care este viaa duce la eterogenizarea ei. Compatriotul nostru
stabilit n Frana, Stphane Lupasco, pornete de la constatarea unor teorii cosmogonice conform
crora Universul este scena unei gigantice confruntri de fore, dintre care unele distructive, iar
altele constructive, determinate raional , ceea ce face ca Universul s fie logic. Acest dualism
amintete, fr a fora lucrurile n direcia unei idei preconcepute, cu confruntarea dintre
Dumnezeu i diavol, divinitatea stnd la baza Genezei, iar apoi aflndu-se ntr-un conflict
ireductibil cu fora destructiv a diavolului. Confruntarea ntre tendina de neantizare, datorit
entropiei, pe parcursul a zeci de miliarde de ani dup Marea Explozie i cea opus, datorat lumii
vii, de blocare a acestei tendine prin capacitatea sa negentropic, ar fi expresia celor dou Fore
fundamentale din univers. Fora negentropic i-am putea spune antientropic este cea care
opune omogenizrii diversificarea, iar dezordinii organizarea.
Viaa este, dup Lupasco, o veritabil mainrie metabolic de nimicit omogenul, dar n
Universul nostru triumf poate principiul degradrii energiei . Ca i L. Petrescu i V. Petrescu,
i Lupasco crede c exist zone anti-Clausius, n care predomin eterogenizarea asupra
omogenizrii, cele dinti alctuind un univers dominat de vital i n care sistemele macrofizice
ar fi minoritare .

Lupasco evoc i teoria savantului rus (sovietic) Blohinev, dup care nc de la Marea Explozie
Universul s-a mprit n dou, o Lume i o anti-Lume, dintre care una evolueaz prin dilatare i
spre dezintegrare, fiind dominat de entropie, iar cealalt de negentropie.

Matematicianul Solomon Marcus pune problema entropiei i consecinelor sale cu caracter

universal din perspectiva procesului ireversibil al trecerii unei pri tot mai mari a energiei din
starea de disponibilitate ntr-una de indisponibilitate. Sgeata timpului cosmic fiind
unidirecional i numai nainte din cauza entropiei: energia nsi trece mereu dintr-o stare de
disponibilitate ntr-una de indisponibilitate, mereu o parte utilizabil devenind inutilizabil . Nu
ne spune dac ceea ce numete energie inutilizabil este acelai lucru cu energie liber, ci doar c
organismele vii absorb energie liber din mediul nconjurtor, ceea ce nseamn c aceasta este
utilizabil pentru via, numai c cu fiecare eveniment, o anumit cantitate de energie se
degradeaz, nemaiputnd fi recuperat . El invoc n sprijinul ideii degradrii energiei un citat
atribuit lui Platon i Aristotel (cei doi Mari nu au o oper comun!), dup care: creterea i
schimbarea continu nu sunt simptomul trecerii la o valoare nou i la o ordine superioar, ci
exact opusul, deci manifestarea descompunerii i haosului . Dac cei doi Mari au spus aa ceva,
ei n-au fcut dect s formuleze un dat empiric, i nu un rezultat din experien, i anume c n
orice micare intervine uzura, oboseala i consumul, privite ca pierdere i epuizare.

n tehnic se vorbete de uzura, dar i de oboseala fierului, oelului sau altor metale, dar prin
retopirea obiectelor confecionate din ele, cele noi recapt vigoarea iniial a celor dinti.
Revigorarea Universului se poate face prin aportul unor noi energii, dar dac exist un cmp
creativ de materie trebuie s existe i un cmp creativ de energie, devreme ce el este numit n
primul rnd ca o Superfor.