Rudolf Clausius

Paduraru Andrada Maria – 10 C, 12/11/2023

(Vă rog, salvați proiectul și deschideți-l în PowerPoint. Previzualizarea în Google modifică aspectul paginii și-l deformează. )
 Cuprins

01 02 03

Onoruri și
Introducere Viața/Muncă
recunoaștere

04 05 06

Principiul al doilea al Entropie Concluzie

termodinamicii
 01

Introducere
 Introducere
- Rudolf Julius Emanuel Clausius (2 ianuarie 1822 – 24 august 1888) a fost un fizician și
matematician german. El este considerat unul dintre părinții fondatori centrali ai științei
termodinamicii, fiind cunoscut și ca tatăl Entropiei. Prin reafirmarea principiului lui Sadi Carnot,
cunoscut sub numele de ciclul Carnot, el a oferit teoriei căldurii o bază mai autentică și mai solidă.

Lucrarea sa cea mai importantă, „Despre forța în mișcare a căldurii”, publicată în 1850, a prezentat
pentru prima dată ideile de bază ale celei de-a doua legi a termodinamicii. În 1865, a introdus
conceptul de entropie, iar în 1870, a formulat teorema virială, aplicabilă fenomenelor termice.

Viața sa de mai târziu a fost dedicată cercetării în electricitate și magnetism.

 02

Viața
 Viața
‹› Tatăl lui Rudolf Clausius a fost consilier al Consiliului Școlar al Guvernului Regal. El a fondat o mică școală privată,
devenind directorul acesteia. Rudolf a fost crescut într-o familie numeroasă, fiind al șaselea dintre fiii tatălui său. A studiat
câțiva ani în școala tatălui său și apoi s-a mutat la un gimnaziu din Stettin (acum Szczecin, Polonia), unde a rămas până la
absolvirea școlii în 1840.

‹› Clausius a intrat la Universitatea din Berlin în 1840, deși la început nu era clar în ce domeniu își va concentra studiile.
Inițial, a fost atras de istorie, dar ulterior a decis să se specializeze în matematică și fizică. A obținut diploma în aceste
domenii până la Paștele anului 1844 și apoi a petrecut un an de probă predând la Gimnaziul Frederic-Werder. Aici a predat
clasele avansate de matematică și fizică.

‹› În 1846, s-a înscris la Seminarul Regal al lui Boeck și a susținut teza sa, referitoare la problema luminii reflectate în cer, la
Universitatea Halle în 1847. A obținut doctoratul, cu distincție, la 15 iulie 1848. Această lucrare timpurie a lui Clausius a
încercat să explice culoarea albastră a cerului, culorile roșii văzute la răsăritul și apusul soarelui și fenomenul polarizării
luminii.
 Viața
‹› Prima lucrare a lui Clausius despre teoria mecanică a căldurii a fost publicată în 1850. Aceasta este cea mai faimoasă
lucrare a sa; importanța ei a fost rapid recunoscută și a fost invitat la postul de profesor la Școala Regală de Artilerie și
Inginerie din Berlin la 25 septembrie 1850. De asemenea, a devenit Docent la Universitatea din Berlin și a ținut prelegerea
sa inaugurală la Universitate pe 18 decembrie. La 29 august 1855, Clausius a fost invitat la catedra de fizică matematică la
Polytechnikum din Zürich și, în același timp, a fost invitat și la Universitatea din Zürich.

‹› A fost cu siguranță un loc excelent pentru Clausius pentru a-și promova ideile, fiind înconjurat de alți matematicieni și
fizicieni excelenți. Acum, era atras în două direcții, una fiind să rămână în excelenta instituție științifică din Zürich, iar
cealaltă să se întoarcă în Germania, o țară pe care o iubea profund. În 1858 i s-a oferit un post la Politehnica din Karlsruhe,
dar l-a refuzat. În anul următor, pe 19 noiembrie, s-a căsătorit cu Adelheid Rimpam. În 1862, i s-a oferit un post la
Politehnica din Brunswick, dar l-a refuzat, la fel și oferta venită din orașul natal al soției sale, și cea de la Viena patru ani
mai târziu..

‹› În 1867, când i s-a oferit un post de profesor la Universitatea din Würzburg, el a acceptat, exprimându-și profundul regret
că a părăsit Zürich, dar constatând în cele din urmă că nu mai putea rezista dorinței sale de a se întoarce în Germania natală.
Era doar un an la Würzburg când i s-a oferit un post la München. A refuzat această ofertă, dar în anul următor, în 1869, a
acceptat oferta de catedră la Universitatea din Bonn. Curând după aceasta, însă, evenimentele politice aveau să aibă un efect
major asupra vieții lui Clausius."
 Viața
‹› Bismarck reușise să creeze o Confederație a Germaniei de Nord, dar căuta o modalitate de a încuraja statele din sud să se
alăture. Franța credea că ar putea învinge cu ușurință noile state germane, iar Bismarck și-a dat seama că un război cu Franța
va fi evenimentul de care avea nevoie pentru a reuni toate statele germane. El a conceput inteligent o situație în care i-a
provocat pe francezi să inițieze războiul pe care ambele părți îl doreau. Clausius era un patriot german și, deși se apropia de
50 de ani, și-a oferit serviciile țării sale în războiul franco-prusac care izbucnise.

‹› Clausius a primit Crucea de Fier în 1871 pentru serviciile aduse campaniei germane. Cu toate acestea, a fost rănit la picior
în timpul luptei și a suferit dureri severe și a rămas cu handicap pentru tot restul vieții. O altă tragedie a avut loc în 1875,
când soția sa a murit în timpul nașterii. Copilul, care a supraviețuit, a fost al șaselea lor, dar numai patru, doi băieți și două
fete, au supraviețuit. După moartea soției sale, Clausius a avut responsabilitatea de a-și îngriji familia și, datorită rănii de la
război, a avut puține șanse să se concentreze asupra muncii academice.

‹› Fratele lui a scris:

„ A fost cel mai bun și mai afectuos tată, intrând pe deplin în bucuriile copiilor săi. El însuși a supravegheat temele școlare
ale copiilor săi. “
(He was the best and most affectionate of fathers, fully entering into the joys of his children. He himself supervised the schoolwork of his children. )
 Viața
‹› Pentru a-și remedia problemele cu piciorul rănit și pentru a-i permite să ajungă mai ușor la cursuri, medicul său l-a sfătuit
să înceapă să facă călărie. În 1878, Clausius s-a apucat de călărie, devenind în curând un călăreț expert. În 1884, a devenit
director la Universitatea din Bonn, continuând acest rol și în 1885. Apoi, în 1886, s-a căsătorit din nou. A doua sa soție a fost
Sophie Stack din Essen, iar cei doi au avut un copil, un fiu. A continuat să lucreze până la ultima sa boală;

De fapt, după cum a povestit fratele său:

„ Chiar și în ultimele sale momente, el a susținut o examinare. “
( Even on his last sick-bed he held an examination. )
 03

Onoruri și recunoaștere
 Onoruri și recunoaștere
· A fost ales membru al Societății Regale din Londra în 1868 și a primit medalia Copley în 1879.

· A primit medalia Huygens în 1870.

· A primit Premiul Poncelet în 1883.

· A primit un doctorat onorific de la Universitatea din Würzburg în 1882.

· Craterul Clausius de pe Lună a fost numit în cinstea lui.

 04
Principiul al doilea al
termodinamicii
 Principiul al doilea al termodinamicii
● A doua lege a termodinamicii stipulează că entropia totală a unui sistem izolat nu poate decădea în timp. În cazurile
ideale, entropia totală poate rămâne constantă atunci când sistemul este într-o stare staționară (de echilibru) sau în
timpul unui proces reversibil. În toate procesele spontane, entropia totală crește întotdeauna, marcând caracterul
ireversibil al procesului. Această creștere a entropiei reflectă ireversibilitatea proceselor naturale și diferența dintre
viitor și trecut.
● Din punct de vedere istoric, a doua lege a fost o observație empirică acceptată ca axioma teoriei termodinamice.
Statistica termodinamică, fie clasică sau cuantică, explică originea microscopică a acestei legi.
● A doua lege a fost formulată în mai multe moduri. Prima formulare este atribuită cercetătorului francez Sadi Carnot,
care în 1824 a demonstrat existența unei limite superioare pentru eficiența conversiei căldurii în lucru mecanic într-
un motor termic.

A doua lege a termodinamicii poate fi exprimată în diverse moduri specifice, cele mai notabile formulări clasice fiind
prezentate de Rudolf Clausius (1854), Lord Kelvin (1851) și în cadrul termodinamicii axiomatice de către Constantin
Carathéodory (1909). Aceste enunțuri definesc legea în termeni fizici generali, subliniind imposibilitatea unor
anumite procese. Se confirmă că declarațiile lui Clausius și Kelvin sunt echivalente.
O să prezint doar formularea clasică prezentată de Rudolf Clausius, cât și originea istorică a celei de-a doua legi al
termodinamicii.
 Principiul al doilea al termodinamicii
Originea istorică a celei de-a doua legi a termodinamicii poate fi urmărită în analiza teoretică a lui Sadi Carnot asupra
fluxului de căldură în motoarele cu abur. Piesa centrală a acelei analize, acum cunoscută ca motorul Carnot, este un motor
termic ideal operat fictiv într-un mod extrem de lent, numit cu specificația de cvazi-static, unde transferurile de căldură și de
lucru au loc între subsisteme mereu în echilibru propriu. Acest motor reprezintă eficiența teoretică maximă a unui motor
termic care funcționează între două rezervoare termice sau de căldură la temperaturi diferite. Principiul lui Carnot a fost
recunoscut într-un moment când teoria calorică domina înțelegerea despre căldură, înainte de recunoașterea primei legi a
termodinamicii și înainte de exprimarea matematică a conceptului de entropie.

Un motor termic Carnot este un motor termic teoretic care funcționează pe ciclul Carnot. Modelul de bază
pentru acest motor a fost dezvoltat de Nicolas Léonard Sadi Carnot în 1824. Modelul motorului Carnot a
fost extins grafic de Benoît Paul Émile Clapeyron în 1834 și explorat matematic de Rudolf Clausius în
1857, lucru care a condus la conceptul termodinamic fundamental al entropiei. Motorul Carnot este cel
mai eficient motor termic posibil teoretic. Eficiența depinde numai de temperaturile absolute ale
rezervoarelor de căldură caldă și rece între care funcționează.

Motorul termic clasic Carnot Motor termic Carnot

 Principiul al doilea al termodinamicii
Formularea lui Clausius;

Clausius a descoperit devreme că lucrarea lui Carnot despre a doua lege era incompletă și vagă. El a vrut ca legea conversiei
căldurii să funcționeze într-un ciclu termodinamic. Având în vedere tendința naturală că căldura trece întotdeauna de la un
corp mai cald la unul mai rece pentru a elimina diferența de temperatură, Clausius a prezentat o propoziție binecunoscută:
„Căldura nu poate trece niciodată de la un corp mai rece la un corp mai cald, fără o altă schimbare, înclusiv consum de
lucru mecanic.”.

După ce a fost găsită teorema echivalenței lui Joule, Clausius a corectat cu succes teorema lui Carnot. Relația dintre căldură
și lucru este încă independentă de natura fluidului de lucru într-un ciclu reversibil, dar căldura de la sursa fierbinte nu este
aceeași cu căldura care intră în sursa rece. Pentru a obține legea conversiei căldurii în lucru, el a considerat în continuare un
ciclu termodinamic reversibil ca o combinație a două tipuri de transformări, adică transformarea căldurii în lucru și
transformarea căldurii la o temperatură mai mare într-o temperatură mai scăzută. temperatura. El credea că „teorema lui
Carnot a exprimat de fapt o relație între cele două tipuri de transformări, care pot fi considerate fenomene de aceeași natură
și apoi sunt echivalente”. El a numit-o teorema echivalenței transformărilor.
 Principiul al doilea al termodinamicii
- Ea se bazează pe ideea de "transfer de căldură". În contextul termodinamic obișnuit, acest lucru implică "transferul net de
energie sub formă de căldură" și nu include transferuri care contribuie în alt mod.

- Căldura nu poate să curgă spontan de la regiuni reci către zone mai fierbinți fără să fie realizat un lucru mecanic extern
asupra sistemului. Acest lucru este evident, de exemplu, în cazul experienței obișnuite a refrigerării. Într-un frigider, căldura
se deplasează de la zonele reci către cele mai calde, dar acest transfer are loc doar atunci când este forțat de un agent extern,
cum ar fi sistemul de refrigerare.
 05

Entropie
“The total energy of the universe is a constant; the
total entropy is continually increasing.”

- Rudolf Clausius
 Entropie
Entropia este un concept științific care este cel mai frecvent asociat cu o stare de dezordine, aleatorie sau incertitudine.
Termenul și conceptul sunt folosite în diverse domenii, de la termodinamica clasică, unde a fost recunoscut pentru prima
dată, până la descrierea microscopică a naturii în fizica statistică și la principiile teoriei informației. A găsit aplicații extinse
în chimie și fizică, în sistemele biologice și relația lor cu viața, în cosmologie, economie, sociologie, științe meteorologice,
schimbări climatice și sisteme de informații, inclusiv transmiterea de informații în telecomunicații.

Conceptul termodinamic a fost menționat de omul de știință și inginer scoțian William Rankine în 1850 cu denumirea de
funcție termodinamică și potențial termic.

În 1865, fizicianul german Rudolf Clausius, unul dintre principalii fondatori ai domeniului termodinamicii, a definit-o ca
fiind raportul dintre o cantitate infinitezimală de căldură și temperatura instantanee. El a descris-o inițial drept conținut de
transformare, în germană Verwandlungsinhalt, iar mai târziu a inventat termenul de entropie dintr-un cuvânt grecesc pentru
transformare. Referindu-se la constituția și structura microscopică, în 1862, Clausius a interpretat conceptul ca însemnând
dezgregare.

Simbol = S
SI = jouli pe kelvin (J⋅K−1)
 Entropie
- Conceptul de entropie a apărut din studiul lui Rudolf Clausius asupra ciclului Carnot, un ciclu termodinamic efectuat de un motor
termic Carnot în mod reversibil. În cadrul ciclului Carnot, căldura QH este absorbită izotermic la temperatura TH dintr-un rezervor
"fierbinte" și este transferată izotermic sub forma căldurii QC către un rezervor "rece" la temperatura TC.
- Conform principiului sau teoremei lui Carnot, munca dintr-un motor termic cu două rezervoare termice poate fi produsă doar atunci
când există o diferență de temperatură între aceste rezervoare. Pentru motoarele reversibile, care sunt în mare parte la fel de eficiente
între toate motoarele termice pentru o anumită pereche de rezervoare termice, lucrul este o funcție a temperaturilor rezervoarelor și a
căldurii absorbite de motor, QH.
- Carnot nu a făcut distincția între QH și QC, deoarece a folosit ipoteza incorectă conform căreia teoria calorică era validă și, prin
urmare, căldura era conservată (presupunerea incorectă că QH și QC au fost egale ca mărime) când, de fapt, magnitudinea QH este
mai mare decât QC. Prin eforturile lui Clausius și Kelvin, acum știm că munca efectuată de un motor termic reversibil este produsul
randamentului Carnot (este randamentul tuturor motoarelor termice reversibile cu aceleași perechi de rezervoare termice conform
teoremei lui Carnot) și căldura absorbită din rezervorul fierbinte:

este munca efectuată de motorul termic Carnot

este căldura către motor din rezervorul fierbinte

este căldura către rezervorul rece de la motor

 Entropie
Entropia este centrală pentru cea de-a doua lege a termodinamicii, care afirmă că entropia unui sistem izolat lăsat evoluției
spontane nu poate scădea cu timpul. Ca rezultat, sistemele izolate evoluează către echilibrul termodinamic, unde entropia
este cea mai mare. O consecință a celei de-a doua legi a termodinamicii este că anumite procese sunt ireversibile.
Este o funcție de stare caracterizată prin relația:

Diferența de entropie între două stări A și B este:

În cadrul unui sistem izolat desfășurarea proceselor este posibilă numai în sensul în care se produce creșterea entropiei.
Expresia entropiei se poate deduce pornind de la expresia randamentului ciclului Carnot, astfel:

Entropia totală poate fi conservată în timpul unui proces reversibil. Modificarea entropiei a sistemului (fără a include
împrejurimile) este bine definită ca căldură transferat în sistem împărțit la temperatura sistemului T
 06

Concluzie
 Concluzie
● Rudolf Clausius a fost un gigant în domeniul termodinamicii, aducând contribuții fundamentale care au schimbat în
mod semnificativ înțelegerea noastră a proceselor termice. Biografia sa este o poveste impresionantă a dedicării și
inovației în știință.
● Prin lucrările sale esențiale, Clausius a definit și a dezvoltat concepte cruciale precum entropia și a contribuit la
formularea precisă a a doua lege a termodinamicii. Înțelegerea noastră actuală a naturii ireversibile a multor
procese termice se datorează în mare parte muncii sale remarcabile.
● De la publicarea lucrării sale de referință din 1850 despre teoria mecanică a căldurii și până la implicarea sa în
diverse instituții academice, Clausius a fost o figură influentă și respectată în comunitatea științifică. A fost nu doar
un cercetător remarcabil, ci și un profesor dedicat care și-a împărtășit cunoștințele și pasiunea pentru
termodinamică cu generațiile viitoare.
● Contribuțiile lui Clausius au rămas pietre de temelie în termodinamică, punând bazele pentru înțelegerea proceselor
fundamentale care guvernează lumea noastră fizică. Impactul său continuă să influențeze cercetarea științifică și
progresul în domeniul termodinamicii, făcându-l unul dintre cei mai proeminenți oameni de știință în această
ramură esențială a fizicii.
 BIBLIOGRAFIE
· https://www.newworldencyclopedia.org/entry/Rudolf_Clausius#Thermodynamics
· https://en.wikipedia.org/wiki/Second_law_of_thermodynamics
· https://en.wikipedia.org/wiki/Entropy
· https://en.wikipedia.org/wiki/Rudolf_Clausius
· https://www.britannica.com/biography/Rudolf-Clausius
· https://mathshistory.st-andrews.ac.uk/Biographies/Clausius/
· https://de.wikipedia.org/wiki/Rudolf_Clausius
·https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7514258/#:~:text=Considering%20the%20natural%20tendency%20that,occurring
%20at%20the%20same%20time%E2%80%9D.
· https://en.wikipedia.org/wiki/Carnot_heat_engine
· https://ro.wikipedia.org/wiki/Entropie
· https://www.telework.ro/ro/a-doua-lege-a-termodinamicii/
· https://byjus.com/physics/clausius-statement-questions/
· https://www.britannica.com/science/second-law-of-thermodynamics

Sursele din engleză sunt traduse de mine. Îmi pare rău dacă sunt greșeli. **