Metamorfoza de Kafka


Într-o bună dimineaţă, când Gregor Samsa se trezi în patul lui, după o
noapte de vise zbuciumate, se pomeni metamorfozat într-o gânganie
înspăimântătoare. Zăcea întins pe spatele său tare ca o armură şi, când
ridica puţin capul, îşi vedea abdomenul cafeniu boltit şi împărţit în
segmente rigide; plapuma abia se mai ţinea să nu alunece cu totul de pe
această proeminenţă. Nenumăratele lui picioare, jalnic de subţiri în
comparaţie cu restul trupului, îi tremurau, neajutorate, înaintea ochilor.
„Ce s-a întâmplat cu mine?", îi trecu prin gând. Nu era vis. În jur se afla
camera lui liniştită - o adevărată cameră omenească, deşi cam strămtă-,
cuprinsă între cei patru pereţi pe care-i cunoştea atât de bine. Deasupra
mesei, pe care se vedea, împrăştiată, o colecţie de mostre de stofe - căci
Samsa era voiajor comercial - sta atârnată fotografia tăiată deunăzi dintr-o
revistă ilustrată şi pusă într-o ramă frumoasă, aurită. Reprezenta o femeie
cu căciulă de blană pe cap şi cu un boa de blană la gât; femeia şedea drept
şi întindea spre privitor un manşon mare de blană, în care îi dispărea
întregul braţ, până la cot.

1. Scrie valoarea morfologică și funcția sintactică

Într-o bună dimineaţă, când Gregor Samsa se trezi în patul lui, după o
noapte de vise zbuciumate, se pomeni metamorfozat într-o gânganie
înspăimântătoare.
Într-o dimineață= subst com /CT
Zbuciumate= adj provine din vb la part/AT
Metamorfozat- adj prov din vb la perticipiu/AT
Înspăimântătoare-adj propriu-zis /AT
2. Transcrie un pronume reflexiv, un adjectiv pronominal posesiv, un
adverb relativ, un adjectiv provenit din verb la participiu

Zăcea întins pe spatele său tare ca o armură şi, când ridica puţin
capul, îşi vedea abdomenul cafeniu boltit şi împărţit în segmente
rigide;

Își=pron refl
Său=adj pron posesiv
Când=adverb relativ
Boltit-adj prov din vb la part

3. Recunoaște tiparul textual, precizând o trăsătură

Nenumăratele lui picioare, jalnic de subţiri în comparaţie cu restul
trupului, îi tremurau, neajutorate, înaintea ochilor.
 Tipar textual este descriptiv, deoarece se remarcă prezența grupului
nominal: ,, picioare jalnic de subțiri”

4. Transcrie o subordonată și precizează-i felul

Deasupra mesei1/, pe care se vedea, împrăştiată, o colecţie de mostre

de stofe 2/- căci Samsa era voiajor comercial 3/- sta atârnată fotografia
tăiată deunăzi dintr-o revistă ilustrată 1/şi pusă într-o ramă frumoasă,
aurită.4/

pe care se vedea, împrăştiată, o colecţie de mostre de stofe

căci Samsa era voiajor comercial-CZ

femeia şedea drept şi întindea spre privitor un manşon mare de

blană, în care îi dispărea întregul braţ, până la cot
în care îi dispărea întregul braţ, până la cot=AT

5. Fă realizarea propozițională a cuvântului subliniat

Reprezenta o femeie cu căciulă de blană pe cap şi cu un boa de blană
la gât.
De blană este un AT
Reprezenta o femeie cu căciulă care era de blană
Propoziția ,,care era de blană” este atributivă.

Privirea lui Gregor lunecă apoi spre fereastră şi vremea mohorâtă de
afară - căci se auzeau picurii de ploaie ţârâind pe glaful de tablă - îl făcu
profund melancolic. ,,Ce-ar fi dacă aş mai trage un pui de somn şi aş uita
de toate smintelile astea", gândi el, dar ideea se dovedi întru totul
nerealizabilă, căci se obişnuise să doarmă pe partea dreaptă şi, în situaţia
actuală, nu se putea întoarce în poziţia respectivă. Cu oricâtă forţă căută
să se arunce pe partea dreaptă, se rostogolea de fiecare dată îndărăt pe
spate. Încercă de zeci de ori, închizând ochii pentru a nu fi nevoit să-şi
vadă picioarele zvârcolindu-se, şi renunţă abia în clipa când începu să
simtă într-o parte o durere uşoară, surdă, pe care n-o cunoscuse până
atunci.
,.Of, Doamne", gândi el, ,,ce meserie obositoare mi-am mai ales şi eu!
Zi de zi pe drumuri. Neplăcerile afacerilor sunt mult mai nesuferite decât
cele din magazinul părintesc de odinioară; în plus, mai trebuie să îndur şi
chinul călătoriilor, grija de a nu pierde legăturile trenurilor; mesele
neregulate şi proaste, relaţiile cu oamenii, care se schimbă mereu, nu
durează şi nu pot deveni niciodată mai intime. Ducă-se dracului toate!"
Simţi o uşoară mâncărime pe burtă, deasupra; se împinse încet pe spate,
spre tăblia patului, pentru a-şi putea ridica mai bine capul; zări locul
mâncărimii, acoperit cu nişte punctişoare mici, albe, despre care nu ştia
ce să creadă; apoi vru să pipăie locul cu unul din picioare, dar îl trase
numaidecât îndărăt, căci îl treceau fiori reci de îndată ce-l atingea.

1. Transcrie două cuvinte în care să ai grupuri de sunete învățate

Privirea lui Gregor lunecă apoi spre fereastră şi vremea mohorâtă de
afară - căci se auzeau picurii de ploaie ţârâind pe glaful de tablă - îl
făcu profund melancolic
Privirea-ea diftong
Lui=ui-diftong
Târâind- â-i hiatâ
Auzeau-eau- triftong

2. Transcrie trei verbe la moduri diferite

. ,,Ce-ar fi dacă aş mai trage un pui de somn şi aş uita de toate
smintelile astea", gândi el, dar ideea se dovedi întru totul
nerealizabilă, căci se obişnuise să doarmă pe partea dreaptă şi, în
situaţia actuală, nu se putea întoarce în poziţia respectivă.

Aș trage=cond-optativ
Să doarmă=conjunctiv
Gândi=indicativ
3. Scrie valoarea morfologică și funcția sintactică
Încercă de zeci de ori, închizând ochii pentru a nu fi nevoit /să-şi vadă
picioarele zvârcolindu-se, şi renunţă abia în clipa când începu să
simtă într-o parte o durere uşoară, surdă, pe care n-o cunoscuse până
atunci.

De zeci de ori= numeral cardinal ( adverbial) cu valoare pronominală/

CT
Zvârcolindu-se= vb predicativ /AT

Valorile numeralului

Substantivală
Pronominală
Adjectivală
4. Transcrie două subordonate din textul de la exercițiul anterior
Să-și vadă picioarele zvârcolindu-se = CP
când începu=AT
să simtă într-o parte o durere uşoară, surdă=CD
 pe care n-o cunoscuse până atunci.=AT

5. Scrie valoarea morfologică și funcția sintactică

,.Of, Doamne", gândi el, ,,ce meserie obositoare mi-am mai ales şi eu!
Zi de zi pe drumuri. Neplăcerile afacerilor sunt mult mai nesuferite
decât cele din magazinul părintesc de odinioară; în plus, mai trebuie
să îndur şi chinul călătoriilor, grija de a nu pierde legăturile trenurilor;
mesele neregulate şi proaste, relaţiile cu oamenii, care se schimbă
mereu, nu durează şi nu pot deveni niciodată mai intime.

Zi de zi= loc adverbială de timp/CT

Cele- pron dem de depărtare / CP
De a nu pierde- vb predicativ/AT
Care =pron relativ/SB
Deveni- vb copulativ/CD
Mai intime= adj propriu-zis/ NP
Niciodată=adverb de timp/CT
CZ NP
Fiind dificile nu se înțelegeau.
CZ
De dificile, nu își vorbeau.

6. Scrie funcția
Simţi o uşoară mâncărime pe burtă, deasupra; se împinse încet pe
spate, spre tăblia patului, pentru a-şi putea ridica mai bine capul; zări
locul mâncărimii, acoperit cu nişte punctişoare mici, albe, despre care
nu ştia ce să creadă; apoi vru să pipăie locul cu unul din picioare, dar
îl trase numaidecât îndărăt, căci îl treceau fiori reci de îndată ce-l
atingea.
Ușoară-AT adj
Deasupra= CL
Ridica-CD
Despre care-CP
Cu unul= CP
Fiori=SB


Lunecă îndărăt, în poziţia de mai-nainte. ,,Sculatul ăsta dis-de-
dimineaţă", gândi el, „te tâmpeşte de tot. Omul trebuie să doarmă ca
lumea. Alţi voiajori duc o viaţă fără griji, ca nişte cadâne în harem. De
pildă, când mă reîntorc la birt, în cursul dimineţii, pentru a transcrie
comenzile obţinute, îi găsesc pe toţi domnii ăştia abia la micul dejun. Să
îndrăznesc eu să fac una ca asta cu şeful meu! Aş zbura numaidecât. La
urma urmei, cine ştie dacă n-ar fi mai bine să se întâmple aşa. Dacă nu
m-aş stăpâni, de dragul părinţilor, de mult mi-aş fi dat demisia, m-aş fi
prezentat înaintea şefului şi i-aş fi spus părerea mea pe şleau. Sigur ar fi
căzut de pe pupitru! Ce manieră ciudată mai e şi asta. Să te aşezi cu
fundul pe pupitru şi să vorbeşti de la înălţimea aceea cu salariatul, care
trebuie să se stea cât mai aproape, pentru că şeful este surd. Ei, dar nu-i
pierdută cu totul orice speranţă; când voi avea, odată, strânşi laolaltă toţi
banii ca să plătesc datoria părinţilor mei faţă de el - s-ar putea să mai
dureze vreo cinci-şase ani până atunci - am să fac neapărat şi acest lucru.
Şi apoi să vezi ce mai viaţă! Deocamdată, fireşte, trebuie să mă scol
numaidecât, trenul meu pleacă la cinci."

1. Recunoaște o trăsătură a personajului, așa cum reiese din

fragmentul dat, evidențiind mijlocul de caracterizare

Lunecă îndărăt, în poziţia de mai-nainte. ,,Sculatul ăsta dis-de-

dimineaţă", gândi el, „te tâmpeşte de tot. Omul trebuie să doarmă ca
lumea. Alţi voiajori duc o viaţă fără griji, ca nişte cadâne în harem.
De pildă, când mă reîntorc la birt, în cursul dimineţii, pentru a
transcrie comenzile obţinute, îi găsesc pe toţi domnii ăştia abia la
micul dejun. Să îndrăznesc eu să fac una ca asta cu şeful meu! Aş
zbura numaidecât. La urma urmei, cine ştie dacă n-ar fi mai bine să
se întâmple aşa. Dacă nu m-aş stăpâni, de dragul părinţilor, de mult
mi-aş fi dat demisia, m-aş fi prezentat înaintea şefului şi i-aş fi spus
părerea mea pe şleau. Sigur ar fi căzut de pe pupitru!

O trăsătură a personajului, așa cum reiese din textul dat, este

reflexivitatea. Aceasta este evidențiată în mod indirect din gânduri :
,, Omul trebuie să doarmă ca lumea”

2. Scrie un enunț asertiv în care cuvântul ciudată să aibă altă funcție

sintactică și un enunț interogativ în care cuvântul care să aibă altă
valoare morfologică și funcție

Ce manieră ciudată mai e şi asta. Să te aşezi cu fundul pe pupitru şi

să vorbeşti de la înălţimea aceea cu salariatul, care trebuie să se dea
cât mai aproape, pentru că şeful este surd.
Ciudată= AT
Întâmplarea era ciudată.-NP
Care=pr relativ / SB
Care idee a fost cea subliniată?
Adj pron interogativ/AT adj
 3. Scrie valoarea morfologică și funcția sintactică

Ei, dar nu-i pierdută cu totul orice speranţă; când voi avea, odată,
strânşi laolaltă toţi banii ca să plătesc datoria părinţilor mei faţă de
el - s-ar putea să mai dureze vreo cinci-şase ani până atunci - am să
fac neapărat şi acest lucru.

Pierdută-adj prov din vb la part/ NP

Orice=adj pron nehot/AT adj
Banii=subst com /CD
Mei-adj pron posesiv/AT adj
Până atunci-adv de timp/CT
Neapărat= adverb de mod /CM

4. Scrie modul și timpul verbului evidențiat cu albastru și scrie un

enunț asertiv în care să fie la condițional-optativ, timpul perfect.
Am să fac= viitor popular/ indicativ
Aș fi făcut tema ieri.

Îşi întoarse privirea spre deşteptătorul care ticăia pe dulap. ,,Sfinte
Dumnezeule!", se sperie el. Era şase şi jumătate, iar limbile ceasului
mergeau liniştit înainte, trecuseră chiar de jumătate şi se apropiau de
fără un sfert. Să nu fi sunat oare deşteptătorul? Se vedea bine din pat că
fusese potrivit cum trebuie pentru ora patru; cu siguranţă că şi sunase.
Dar cum a putut oare să doarmă fără să-l audă, că doar când sună mişcă
până şi mobilele din loc! De fapt, nu dormise prea liniştit, dar probabil
că, în schimb, dormise cu atât mai adânc. Şi acum ce mai putea face?
Trenul următor pleca la şapte; ca să-l prindă măcar pe ăsta, trebuia să
dea un zor nemaipomenit; dar colecţia de mostre încă nici nu era
împachetată, iar el nu se simţea câtuşi de puţin odihnit şi înviorat. La
urma urmei, chiar dacă ar mai prinde trenul, de praftoriţa şefului tot nu
scăpa, de vreme ce omul de serviciu al întreprinderii l-a aşteptat la
trenul de cinci şi a raportat de mult despre întârzierea lui. Ăsta era omul
şefului, n-avea nici şira spinării şi nici minte. Ce-ar fi să anunţe că este
bolnav? Ar fi penibil şi ar da de bănuit, întrucât Gregor n-a fost încă
niciodată bolnav în cei cinci ani de serviciu. Cu siguranţă că şeful va
veni împreună cu medicul Asigurărilor Sociale, le va face reproşuri
părinţilor pentru puturosul lor de fiu şi va respinge toate pretextele,
sprijinindu-se pe părerea medicului Asigurărilor, pentru care nu există
decât oameni sănătoşi, dar care umblă să scape de muncă. Şi, în cazul
de faţă, oare n-ar cam avea dreptate? Dacă făcea abstracţie de dorinţa
de-a continua să doarmă, ceea ce era cu totul nejustificat după un somn
atât de lung, în rest chiar se simţea foarte bine şi avea şi-o poftă de
mâncare cât se poate de zdravănă.
1. Transcrie o subordonată și precizează felul ei
Îşi întoarse privirea spre deşteptătorul care ticăia pe dulap.
AT
2. Transcrie subiectul și precizează prin ce este exprimat
Să nu fi sunat oare deşteptătorul?
Deșteptătorul=SB/subst com
3. Transcrie o CD și o CM
Dar cum a putut oare să doarmă fără să-l audă, că doar când sună
mişcă până şi mobilele din loc!
Să doarmă-CD
Fără să-l audă-CM
4. Scrie valoarea morfologică și funcția sintactică
Cu siguranţă că şeful va veni împreună cu medicul Asigurărilor
Sociale, le va face reproşuri părinţilor pentru puturosul lor de fiu şi
va respinge toate pretextele, sprijinindu-se pe părerea medicului
Asigurărilor, pentru care nu există decât oameni sănătoşi, dar care
umblă să scape de muncă.

Cu siguranță=loc adevrbială/PV
Le=pron pers/ CI
Lor- pron pers/ AT
Sprijinindu-se=vb pred/ CM
Pentru care=pron relativ/ CP
Care-pron relativ/SB
5. Transcrie o AT ȘI O CS
6. Fă realizarea propozițională a cuvântului subliniat

Dacă făcea abstracţie de dorinţa de-a continua să doarmă, ceea ce

era cu totul nejustificat după un somn atât de lung, în rest chiar se
simţea foarte bine şi avea şi-o poftă de mâncare cât se poate de
zdravănă.
Dacă făcea abstracție de dorința să continue – AT

7. Transcrie subiectul și predicatul

ceea ce era cu totul nejustificat după un somn atât de lung
era cu totul nejustificat=PN
ceea ce= SB /pron relativ compus
8. Fă contragerea propoziției evidențiate cu albastru
O poftă de mâncare foarte zdravănă
 
În timp ce reflecta, în cea mai mare grabă, la toate astea, fără a se
putea hotărî să se scoale - iar deşteptătorul tocmai arăta trei sferturi -
cineva ciocăni uşurel la uşa de lângă capul patului.
- Gregor, strigă o voce - era a mamei- e şapte fără un sfert. Nu ai de
gând să pleci la drum?
Ce voce blândă! Gregor se sperie singur, când îşi auzi glasul cu care
răspunse; era, fără îndoială, vocea lui de totdeauna, dar în ea se
amesteca, venind parcă de undeva, din adânc, un piuit dureros, pe care
nu-l putea reţine şi care făcea ca toate cuvintele să nu fie clare decât în
primul moment, după care rezonanţa lor se deforma într-atât, încât nici
nu-ţi mai dădeai seama dacă ai auzit cu adevărat bine sau nu. Gregor ar
fi vrut să răspundă pe larg şi să explice totul, dar, în împrejurările de
faţă, se mărgini doar să spună:
- Da, da, mulţumesc mamă, mă scol îndată.

1. Scrie felul propozițiilor

În timp ce reflecta, în cea mai mare grabă, la toate astea, fără a se
putea hotărî să se scoale - iar deşteptătorul tocmai arăta trei sferturi
- cineva ciocăni uşurel la uşa de lângă capul patului
2. Scrie felul subordonatelor subliniate apoi scrie fraze în care să fie
AT, CP
Gregor ar fi vrut să răspundă pe larg şi să explice totul, dar, în
împrejurările de faţă, se mărgini doar să spună


Datorită uşii de lemn, schimbarea vocii lui Gregor nu se putu observa
de-afară, de vreme ce mama fu satisfăcută de acest răspuns şi plecă
târşâindu-şi paşii. Dar scurta discuţie atrase atenţia celorlalţi membri ai
familiei asupra faptului că, în ciuda oricăror aşteptări, Gregor era încă
acasă; şi iată-l numaidecât pe tatăl său bătând încetişor, dar cu pumnul,
în uşa laterală.
- Gregor! Gregor! strigă el, ce s-a întâmplat? Apoi, după, o scurtă
tăcere, îl somă încă o dată, cu glas mai gros: Gregor! Gregor!
La cealaltă uşă laterală îl chema încet, tânguitor, sora lui:
- Gregor! Nu te simţi bine? Ai nevoie de ceva?
Gregor răspunse în ambele direcţii: "Sunt gata, uite-mă" şi se strădui
ca, printr-o articulare cât mai îngrijită şi prin intercalarea unor lungi
pauze între cuvinte, să înlăture din glasul lui tot ce ar fi putut părea
surprinzător. Tatăl lui se şi întoarse la micul dejun, dar sora continuă în
şoaptă:
- Gregor, deschide, te implor!
 Lui Gregor, însă, nici prin gând nu-i trecea să deschidă, aşa că
binecuvântă obiceiul, dobândit în cursul călătoriilor, de-a încuia toate
uşile în timpul nopţii, chiar şi acasă.
Mai întâi voia să se scoale în linişte, nestingherit, să se îmbrace şi mai
ales să-şi mănânce micul dejun, şi abia după aceea să chibzuiască la ce
era de făcut, întrucât băgase de seamă că, în pat, nu-şi putea aduna
gândurile. Îşi aminti cum uneori, stând culcat, simţea o uşoară durere,
pricinuită probabil de faptul că dormise într-o poziţie incomodă, şi cum
durerea aceasta pierea, ca o simplă nălucire, de îndată ce se scula; şi fu
nespus de curios să vadă cum se vor sfârşi halucinaţiile lui de astăzi. Nu
se îndoia câtuşi de puţin că schimbarea vocii nu era altceva decât
simptomul prevestitor al unei răceli straşnice, boala profesională a tuturor
voiajorilor.
1. Scrie cazul
Datorită uşii de lemn, schimbarea vocii lui Gregor nu se putu
observa de-afară, de vreme ce mama fu satisfăcută de acest răs-
puns şi plecă târşâindu-şi paşii.
2. Cum s-au format cuvintele
Dar scurta discuţie atrase atenţia celorlalţi membri ai familiei
asupra faptului că, în ciuda oricăror aşteptări, Gregor era încă
acasă; şi iată-l numaidecât pe tatăl său bătând încetişor, dar cu
pumnul, în uşa laterală.
3. Evidențiază în cel puțin 30 de cuvinte semnificațiile mesajului
Lui Gregor, însă, nici prin gând nu-i trecea să deschidă, aşa că
binecuvântă obiceiul, dobândit în cursul călătoriilor, de-a încuia
toate uşile în timpul nopţii, chiar şi acasă.
Mai întâi voia să se scoale în linişte, nestingherit, să se îmbrace şi
mai ales să-şi mănânce micul dejun, şi abia după aceea să chibzu-
iască la ce era de făcut, întrucât băgase de seamă că, în pat, nu-şi
putea aduna gândurile. Îşi aminti cum uneori, stând culcat, simţea o
uşoară durere, pricinuită probabil de faptul că dormise într-o poziţie
incomodă, şi cum durerea aceasta pierea, ca o simplă nălucire, de
îndată ce se scula; şi fu nespus de curios să vadă cum se vor sfârşi
halucinaţiile lui de astăzi. Nu se îndoia câtuşi de puţin că
schimbarea vocii nu era altceva decât simptomul prevestitor al unei
răceli straşnice, boala profesională a tuturor voiajorilor.

În opinia mea, mesajul fragmentului pune în lumină personajul în jurul căruia se

construiește imginarul narativ. Astfel, încă incipit se remacă imaginea unui om
temător, alienat, care nu se simte bine nici măcar în spațiul intim la camerei sale, fără
să încuie ușa: ,, binecuvântă obiceiul (...) de a încuia toate ușile”.
Enumerația verbelor ,, să se scoale, să se îmbrace, să-și mănînce, să chibzuiască”
evidențiază dorințe simple, ce țin de normalitatea unei vieți pe care acesta nu o are.
De asemenea, se subliniază conflictul interior, protagonistul fiind copleșit și
bulversat de frustrările acumulate: ,, simțea o ușoară durere”, ,, ca o simplă nălucire”.
De altfel, nu-și poate accepta condiția, fiind într-o stare de negare, confundând
realitatea cu starea de halucinație: ,, să vadă cum se vor sfârși halucinațiile lui de
astăzi”. De asemenea, este tentat să găsească explicații plauzibile pentru schimbările
prin care trece: ,, simptomul prevestitor al unei răceli strașnice”.
În concluzie, mesajul fragmentului scoate în evidență un om prizonier al proprie
existențe, metamorfozat alegoric, în manieră absurdă într-o insectă disprețuită de
toți, așa cum îi este, de fapt și existență.

Îi fu foarte uşor să dea plapuma la o parte; nu trebui decât să se umfle

puţin şi ea căzu de la sine. Mai departe însă, îi veni foarte greu, căci era
neobişnuit de lat la trup. Ar fi avut nevoie de mâini şi de picioare, pentru
a se ridica; dar, în locul acestora, avea decât nenumăratele picioruşe, care
se mişcau necontenit în toate părţile şi pe care, în plus, nici măcar nu le
putea stăpâni. Dacă, la un moment dat, voia să îndoaie unul din ele.
Atunci acesta era primul care se întindea; şi dacă, totuşi, izbutea până la
urmă să execute cu el mişcarea dorită, celelalte se frământau, între timp,
ca scăpate de sub control şi păreau cuprinse de o agitaţie dureroasă.
"Numai să nu stau degeaba în pat", îi trecu lui Gregor prin minte.
Întâi vru să coboare cu jumătatea inferioară a corpului, dar această
parte, pe care de altfel încă nici n-o văzuse şi despre care nu-şi putea face
o idee precisă, se dovedi foarte greu de urnit din loc; totul mergea nespus
de încet; şi când, în cele din urmă, cuprins de o furie aproape sălbatică,
îşi adună puterile şi-şi făcu vânt înainte, fără a ţine seama de nimic,
constată că greşise direcţia şi se lovi puternic de tăblia de la picioarele
patului; iar din pricina durerii tăioase care îl săgetă înţelese că tocmai
partea inferioară a corpului era, pentru moment, probabil cea mai
sensibilă.
De aceea încercă să coboare mai întâi cu jumătatea superioară a
trupului şi întoarse, precaut, capul spre marginea patului. Lucrul acesta
fu mai uşor de realizat şi, în ciuda lățimii și greutății, restul corpului
urmă și el încet întoarcerea capului.

1. Asociază în 50-100 de cuvinte fragmentul dat cu o operă studiată/lecturată,

având ca reper o temă comună. /un element comun de conținut
2. Descoperă o emoție în fragmentul de mai jos și comentează-o în 2-3
enunțuri
 Întâi vru să coboare cu jumătatea inferioară a corpului, dar
această parte, pe care de altfel încă nici n-o văzuse şi despre care
nu-şi putea face o idee precisă, se dovedi foarte greu de urnit din
loc; totul mergea nespus de încet; şi când, în cele din urmă,
cuprins de o furie aproape sălbatică, îşi adună puterile şi-şi făcu
vânt înainte, fără a ţine seama de nimic, constată că greşise
direcţia şi se lovi puternic de tăblia de la picioarele patului;


Recenzie KAFKA METAMORFOZA

Exista probabil cateva sute de interpretari ale acestei carti care oscileaza intre
suprarealism si expresionism, dar din motive rezonabile, propun cititorului sa ne
concentram pe una care pare de mare actualitate: aversiunea oamenilor pentru
diversitate sau in orice caz, fata de cei care sunt diferiti. Cu siguranta, Kafka a ales, in
mod metaforic, o diferenta in aparenta socanta si dezgustatoare, pe care o puncteaza
chiar in fraza introductiva: comis-voiajorul Gregor Samsa se trezeste intr-o dimineata
transformat intr-o insecta monstruoasa. Deja de la aceasta prima fraza, apar tot felul
de probleme de analiza ale subiectului: cuvantul folosit de Kafka (“Ungeziefer”, in
original in germana) nu inseamna ad-literam insecta, asa ca s-au incercat numeroase
traduceri in alte limbi, pentru a reusi redarea cat mai exacta a semnificatiei pe care
cuvantul l-ar fi avut pentru autor atunci cand a scris “Metamorfoza” (gandac, vierme,
ganganie, etc.). In plus, fraza in sine este greu de redat intr-o alta limba decat in
germana, deoarece, tinand cont de topica specifica (in germana verbul apare la finalul
enuntului, astfel ca o fraza foarte lunga asa cum este cea din deschiderea
Metamorfozei poate deveni paradoxala in momentul punctarii finale a actiunii, prin
verbul care incheie si descifreaza ideea exprimata). Lasand la o parte interpretarile
gramaticale si semantice si concentrandu-ne pe mesajul cartii, e vorba despre
respingerea de catre familie, de catre cei din jur, in momentul in care personajul
principal, desi acelasi in esenta, apare deodata foarte diferit, ceea pe pentru anumite
tipare umane este foarte greu de acceptat sau chiar de tolerat (mai ales prin influenta
constanta si distructiva a unui mediu intolerant). E plina de semnificatii in acest sens
discutia membrilor familiei din partea finala a cartii in care acestia dezbat ideea ca
insecta aceea nu poate fi Gregor, deoarece Gregor ar fi avut intelegerea si bunatatea
sa plece pentru totdeauna de acasa si sa le usureze suferinta. Usurinta cu care ne
dispensam de oamenii care, desi inseamna sau au insemnat ceva pentru noi, devin
incomozi la un moment dat este si ea condamnata in aceasta carte, care se incheie cu
bucuria sinistra a membrilor familiei ca au scapat de acea povara care era
metamorfoza lui Gregor, iar vietile lor par dintr-o data mult mai frumoase decat erau
pana atunci…
http://www.ghenea.ro/2007/11/metamorfoza-de-franz-kafka/
 
MATILDA DE ROAL DAHL

Doamna Phelps, care o urmarise fascinata în ultimele doua saptamâni, se scula de la

birou si se îndrepta spre ea:
- Pot sa te ajut cu ceva, Matilda? - întreba ea.
- Ma întrebam ce sa mai citesc, zise Matilda. Am terminat
toate cartile pentru copii.
- Vrei sa spui ca te-ai uitat la poze ?
- Da, dar am citit si cartile.
Doamna Phelps se uita în jos la Matilda si Matilda îi întoarse privirea.
- Câteva mi s-au parut plictisitoare, zise Matilda, dar altele mi s-au parut minunate.
Cel mai mult mi-a placut Gradina Secreta. E plina de mister. Misterul camerei în
spatele usii închise si misterul gradinii de dincolo de zidul înalt.
Doamna Phelps ramase împietrita.
- Câti ani ai tu, Matilda ? - întreba ea.
- Patru ani si trei luni, raspunse Matilda.
Doamna Phelps fu si mai mirata de data asta, dar avea destula întelepciune sa nu
arate.
- Ce fel de carte ti-ar place sa citesti acum? -întreba ea.
- As vrea o carte foarte buna, zise Matilda, una dintre cele
pe care le citesc oamenii mari. Una renumita. Nu stiu nici un nume.
1. Precizează tiparul textual și menționează o trăsătură a acestuia

- Pot sa te ajut cu ceva, Matilda? - întreba ea.

- Ma întrebam ce sa mai citesc, zise Matilda. Am terminat
toate cartile pentru copii.
- Vrei sa spui ca te-ai uitat la poze ?
- Da, dar am citit si cartile.
2. Transcrie o construcție reflexivă, impersonală
- Câteva mi s-au parut plictisitoare, zise Matilda, dar altele mi s-au parut
minunate. Cel mai mult mi-a placut Gradina Secreta. E plina de mister. Misterul
camerei în spatele usii închise si misterul gradinii de dincolo de zidul înalt.
3. Precizează în 2-3 enunțuri perspectiva narativă așa cum reiese din fragmentul
Doamna Phelps ramase împietrita.
- Câti ani ai tu, Matilda ? - întreba ea.
- Patru ani si trei luni, raspunse Matilda.
Doamna Phelps fu si mai mirata de data asta, dar avea destula întelepciune sa nu
arate.
- Ce fel de carte ti-ar place sa citesti acum? -întreba ea.
- As vrea o carte foarte buna, zise Matilda, una dintre cele
 
Doamna Phelps se uita fara graba de-a lungul rafturilor. Nu prea stia ce sa aleaga.
Cum putea cineva, gîndi ea, sa aleaga o carte renumita pentru adulti, pentru o fetita
de patru ani? Primul ei gând fu sa aleaga o carte romantata de genul celor scrise
pentru adolescente de cincisprezece ani, dar dintr-un instinct al ei se pomeni trecînd
peste raftul cu astfel de carti.
- Încearca asta, zise ea în cele din urma. Este renumita si frumoasa. Daca este prea
lunga, spune-mi ca sa caut una mai scurta si mai usoara.
- Marile Sperante, citi Matilda, de Charles Dickens. As vrea sa încerc s-o citesc.
E o nebunie, gândi doamna Phelps, dar catre Matilda zise :
- Sigur ca poti s-o încerci.
În dupa-amiezile care urmara doamna. Phelps cu greu îsi putu dezlipi privirea de la
fetita care statea ore în sir cuibarita în fotoliul cel mare, la capatul opus al camerei, cu
cartea pe genunchi.
Trebuia s-o tina pe genunchi pentru ca era prea grea s-o tina în mâna si asta o facea
sa stea aplecata în fața ca sa poată citi. Era o aratare ciudata aceasta mica creatura cu
parul închis la culoare, cu picioarele atârnate mult deasupra podelei, absorbita total
de minunatele aventuri ale lui Pip si ale batrânei domnisoare Havisham cu casa ei
împaienjenita si de vraja cu care acest mare povestitor împletise cuvintele. Singurele
miscari ale micutei cititoare erau ridicarile de brat din când în când ca sa întoarca
pagina si doamna Phelps se simtea putin trista ori de câte ori traversa camera spre ea
să-i spuna :
- Este cinci fara zece, Matilda.
(...) În urmatoarele sase luni, sub îndrumarea grijulie a doamnei Phelps, Matilda
citise urmatoarele carti :
Nickolas Nickleby de Charles Dickens Oliver Twist de
Charles Dickens
Jane Eyre de Charlotte Bronte
Mândrie si Prejudecata de Jane Austin
Tess D'Urbervilles de Thomas Hardy Kim de Eudyard
Kipling
Omul invizibil de H. G. Wells
Batrânul si Marea de Ernest Hemingway Strugurii mâniei
de John Steinbeck

1. Transcrie un cuvând format prin derivare și unul format

prin compunere
Cum putea cineva, gîndi ea, sa aleaga o carte renumita pentru adulti, pentru o
fetita de patru ani? Primul ei gând fu sa aleaga o carte romantata de genul celor
scrise pentru adolescente de cincisprezece ani, dar dintr-un instinct al ei se
 pomeni trecînd peste raftul cu astfel de carti.

2. Precizează în 2-3 enunțuri o trăsătură a personajului și mijlocul de caracterizare

În dupa-amiezile care urmara doamna. Phelps cu greu îsi putu dezlipi privirea de
la fetita care statea ore în sir cuibarita în fotoliul cel mare, la capatul opus al
camerei, cu cartea pe genunchi.
Trebuia s-o tina pe genunchi pentru ca era prea grea s-o tina în mâna si asta o
facea sa stea aplecata în fața ca sa poată citi. Era o aratare ciudata aceasta mica
creatura cu parul închis la culoare, cu picioarele atârnate mult deasupra podelei,
absorbita total de minunatele aventuri ale lui Pip si ale batrânei domnisoare
Havisham cu casa ei împaienjenita si de vraja cu care acest mare povestitor
împletise cuvintele. Singurele miscari ale micutei cititoare erau ridicarile de brat
din când în când ca sa întoarca pagina si doamna Phelps se simtea putin trista ori
de câte ori traversa camera spre ea să-i spuna


Era o lista formidabila si doamna Phelps devenise tot mai plina de uimire si de
fericirea acestei realizari, dar era probabil un lucru bun faptul ca nu se lasa cu totul
transportata de toate acestea. Aproape oricine altcineva, martor ai acestor realizari ale
unui copil atât de mic, ar fi fost tentat sa faca vâlva mare si sa împrastie vestea în tot
satul si mai departe. Dar nu doamna Phelps. Era o persoana care-si vedea de treburile
ei, si care descoperise de multa vreme ca rareori merita sa te amesteci în treburile
altora.
- Domnul Hemingway spune multe lucruri pe care nu le înteleg, îi spuse Matilda.
Mai ales despre barbati si femei. Dar îmi place foarte mult chiar si asa. Din felul cum
povesteste am sentimentul ca ma aflu si eu acolo si ca urmaresc întâmplarile, la fel ca
personajele din carte.
- Un scriitor bun reuseste întotdeauna asta, zise doamna Phelps. N-are nimic daca
simt parti pe care nu le întelegi. Stai de o parte si lasa cuvintele sa te înconjoare, ca o
muzica.
- Da, da.
- Știai ca bibliotecile publice ca asta îti dau posibilitatea sa împrumuti carti si sa le iei
acasa !
- N-am stiut, zise Matilda. As putea si eu sa împrumut"?
- Bineînteles, zise doamna Plielps. Dupa ce alegi o carte vino cu ea la mine sa fac o
fisa si o poti lua acasa pentru doua saptamâni. Poti sa iei mai multe odata daca vrei.
De atunci înainte Matilda vizita biblioteca o data pe saptamâna sa ia carti noi si sa le
înapoieze pe cele vechi.
Micul ei dormitor devenise acum biblioteca si acolo îsi petrecea cele mai multe
dupa-amieze, deseori cu o cana de cacao lânga ea.
(...) Cartile o transportau într-o alta lume, printre oameni extraordinari, care traiau
vieti palpitante. Calatorise astfel cu corăbii din vremuri îndepartate cu Joseph
Conrad, în Africa, cu Ernest Hemingway și în India cu Kudyard Kipling. Calatorise
în toata lumea stînd de fapt în camaruța ei, într-un sat englezesc.

1. Scrie funcția sintactică

Era o lista formidabila si doamna Phelps devenise tot mai plina de uimire si de
fericirea acestei realizari, dar era probabil un lucru bun faptul ca nu se lasa cu
totul transportata de toate acestea. Aproape oricine altcineva, martor ai acestor
realizari ale unui copil atât de mic, ar fi fost tentat sa faca vâlva mare si sa
împrastie vestea în tot satul si mai departe.

2. Transcrie două subordonate și precizează-le felul

Era o persoana care-si vedea de treburile ei, si care descoperise de multa vreme ca
rareori merita sa te amesteci în treburile altora.
3. Scrie felul propozițiilor
- Știai ca bibliotecile publice ca asta îti dau posibilitatea sa împrumuti carti si sa le
iei acasa !
- N-am stiut, zise Matilda. As putea si eu sa împrumut"?
4. Scrie un text narativ în care să prezinți o întâmplare petrecută acasă, în timpul
dimineții, incluzând o secvență descriptivă de minimum 30 de cuvinte și una
dialogată de minimum patru replici


Avea popa cai, avea și trăsură. Îl cam supărau însă lesele, din care n-au fost
rămas decât spinarea cu coastele. Îl prindea apoi rușinea, ca popă ce era, să meargă
fără de lese la târg. În împrumut nu putea lua, fiindcă se afla în Sărăceni, unde nici
popa n-avea lese cumsecade.
Nevoia este cel mai bun învățător. Părintele trimise pe Cozonac în vale, după
nuiele, bătu doi pari în pământ, între pari, tot la depărtare de o palmă, bătu bețigașe
mai subțirele și apoi popa, preoteasa, copiii și Cozonac se puseră la împletit. Multă
vreme nu trecu până ce lesele și fură gata. De minune nu era lucrul: erau însă cele
mai bune lese în Sărăceni, bune, încât Cozonac nu se putu răbda să nu-și zică: "Popa
e omul dracului!"
La târg și de la târg acasă, părintele se făli cu lesele sale; află că alții au, ba
chiar cumpără mai rele lese decât acelea pe care le făcuse el.
— Ce faci, popă?
— Lese.
— Dacă doar ai!
— Fac pentru cei ce n-au.
 După Paști, Cozonac începu să curețe bălțile de nuiele, iară popa să
împletească lese. Cu cât mergea lucrul mai-nainte, cu atât mai bine mergea; cea din
urmă leasă era totdeauna cea mai bună. ( Popa Tanda de Ioan Slavici)
Scrie răspunsul pentru fiecare dintre cerinţele de mai jos:
A.
1.Desparte în silabe cuvintele:,, cumsecade”, „împletit”, ,,totdeauna”.
2.Câte litere și câte sunete conțin cuvintele: Sărăceni, acelea, chiar.
3.Transcrie două cuvinte ce conţin diftongi diferiţi şi două ce conţin vocale aflate
în hiat.
4.Explică modul de formare al unui cuvânt obţinut prin derivare, al unui cuvânt
compus şi al unui cuvânt obţinut prin conversiune, din textul dat.
5. Menţionează trei termeni din familia lexicală a cuvântului pământ şi formează
câmpul lexical al roadelor pământului. (trei termeni).
6. Notează un antonim pentru cuvintele: fericit, grabnic, îndoielnice.
7. Alcătuieşte un enunţ în care să apară un omonim al cuvântului subliniat în
sintagma: „ din care n-au fost rămas” , specificând ce părți de vorbire sunt în ambele
exemple
8. Formulează un enunţ în care să apară paronimul cuvântului vale.
9. Construieşte enunţuri cu sensurile diferite ale cuvântului a bate.
10.Motivează folosirea virgulei în secvenţa:,, — Ce faci, popă?”
B.Înţelegerea textului
1. Scrie două idei principale/secundare din text
2.Transcrie un indice temporal şi un indice spaţial.
3.Scrie două trăsături care să justifice faptul că textul este narativ literar.

Citeşte cu atenţie textul următor:
Târgul de la Negreni, ce adună mii de curioși și mușterii în fiecare an în a
doua sâmbătă din octombrie, e unul dintre cele mai vechi din țară: primele sale ediții
au fost organizate acum patru secole, iar prima atestare documentară datează de acum
200 de ani.
Anul acesta, pregătirile au fost începute cu o săptămână înainte de a începe
târgul. Comercianții vin și se pregătesc de zor pentru a-și întâmpina clienții cum se
cuvine, cu standurile burdușite de produse, mai mult sau mai puțin utile, mai vechi
sau mai noi.
 Pe E 60 încă nu se simte aglomerația, iar trenul care vine dinspre Cluj este
aproape gol. Deocamdată. Calea ferată trece prin mijlocul târgului. Pădurea de brazi
se întinde semeață în spatele furnicarului care începe să prindă viață. Aproape îl
cuprinde în brațe cu tot cu mese, corturi și miile de produse ce se întind pe aproape
un kilometru. Cei mai harnici dintre comericanți și-au instalat standurile.
Mii de oameni din toată ţara sunt aşteptaţi fie să cumpere diverse produse,
fie să simtă atmosfera creată de cel mai vechi târg din Transilvania.

http: //adevarul.ro
Scrie răspunsul pentru fiecare dintre cerinţele de mai jos:
1. Scrie valoarea morfologică și funcția sintactică a cuvintelor evidențiate cu roșu
2. Scrie felul construcțiilor verbale
Anul acesta, pregătirile au fost începute cu o săptămână înainte de a începe
târgul.

Pe E 60 încă nu se simte aglomerația, iar trenul care vine dinspre Cluj este
aproape gol.

3. Selectează din text un enunț eliptic .

4. Împarte fraza în propoziții și precizează felul lor ,, Care sunt mai harnici dintre
comericanți și-au instalat standurile.

5. Construieşte o frază în care să existe o subordonată introdusă prin că și

precizează-i felul
B. Scrie o compunere, de minim 150 de cuvinte , în care să caracterizezi
personajul principal din textul ,, Popa Tanda” de Ioan Slavici
Nina Cassian – Să ne facem daruri

Trebuie să ne facem daruri.

Să memorăm cu atenţie
data de naştere, a noastră şi a celorlalţi.
Încă de dimineaţă,
sărbătoritul să primească de la prietenii lui
o cravată argintie care să-i limpezească mâinile,
o portocală care să-i împrospăteze surâsul,
neapărat, câteva idei
care să-i desăvârşească forma inimii.
Dacă unul dintre noi s-a-ndrăgostit,
să-i dăruim imaginea duratei,
iar dacă s-a îmbolnăvit din iubire,
să-i dăm să bea tinereţe şi demnitate
dintr-un pahar curat, pictat cu-o floare.
Unii se vor împotrivi:
din trufie, de prea multă singurătate,
sau pentru-a nu ne rămâne datori
(ca şi când nu ne-ar fi datori, oricum,
pentru că respirăm şi ne mişcăm alături de ei,
împărţind destinul unic al lumii.)

Să nu ne descurajăm.
Să trecem dincolo de trufia, de singurătatea lor;
cu daruri în mâini,
cu adevăruri necruţătoare,
precum şi cu obiecte mai blajine,
ca, de pildă, cu o zebră din material plastic,
o măsură de vals, un abajur,
iar dacă totul merge bine,
cu o oglindă în care să ne scufundăm împreună obrazul,
făcând-o vastă ca marea.
Crezi că un cadou este sau nu expresia iubiririi pe care i-o porți cuiva?
Scrie un text argumentativ, de minimum 150 de cuvinte, în care să susții răspunsul
la întrebarea de mai sus prin două argumente, valorificând textul Ninei Cassian și
experiența personală/culturală

IPOTEZA
Capacitatea de a iubi este ceea ce îl face pe om unic, dezvăluindu-i firea sensibilă,
romantică, empatică. Iubirea este liantul în relațiile interumane și de multe ori este
o condiție pentru fericire. Atunci când iubește, omul dăruiește o parte din sufletul
său celuilalt, dorindu-și să facă tot ce îi stă în putință pentru a-l vedea împlinit,
mulțumit și echilibrat.
Consider că, uneori acest sentiment se manifestă și prin oferirea de cadouri, deși,
iubirea, este o noțiune ce ține de spiritual și nu de material, deci nu poate fi
condiționată. Iubești și ești iubit, indiferent dacă cel de lângă tine îți oferă o
dovadă concretă, palpabilă a sentimentelor sale.
Argument 1
În primul rând, cadourile, se oferă sau în ocazii speciale, sau când îți dorești ca
persoana de lângă tine să știe că ești lăngă ea, că o apreciezi și chiar mai mult, că
este unică pentru tine. ( exemplul) Poeta Nina Cassian, în textul ,, Să ne facem
daruri” pune în lumină chiar această idee. Metafora ,, să-i desăvârșească forma
inimii” subliniază importanța gesturilor făcute pentru sufletul persoanei dragi,
care va deveni în felul acesta conștientă de profunzimea sentimentului,
modelându-și viața după viața celuilalt. De asemenea, cadourile pot fi o modalitate
de a rămâne în amintirile celor iubiți, o modalitate de a eterniza clipele trăite în
fericire și împlinire: ,, Dacă unul dintre noi s-a îndrăgostit,/ să-i dăruim imaginea
duratei”
Argument 1
În al doilea rând, cadourile nu sunt o modalitate de a-ți etala orgolios bogățiile
materiale. Ele pot fi simple gesturi, cuvinte, simboluri care creează o legătură
profundă cu celălalt. În felul acesta omul poate împărtăși cuiva gândurile,
pasiunile, grijile, bucuriile etc. Un singur cuvânt poate înălța, un singur zâmbet
poate să îți ofere senzația că Universul îți aparține. De asemenea, uneori, în
momentele cele mai dificile, un dar poate salva vieți și poate oferi o speranță.
De exemplu, în opera ,, Darul lui moș Miron” de Ion Agîrbiceanu, bătrânul, deși
era sărac și nu mai avea ce să mănânce, nu a acceptat propunerea primarului de a
-și vinde otava pentru a supraviețui războiului, ci a așteptat până când a putut-o
oferi soldaților români, în felul acesta fiind de ajutor armatei. Bucurându-se că un
moșneag ca el a putut susține cu ceva ostașii, el a primit în schimb de la aceștia
pâine. Bătrânul devine astfel un simbol pentru patriotism.
În concluzie, în opinia mea.....