Noţiuni de fonetică

Cuvântul - formă - sunete/ litere;

- conţinut - sens (înţeles).

Fonetica este disciplina lingvistică ce studiază sunetele vorbirii.

În limba română există 3 feluri de sunete:

a) vocale – sunete care se pot rosti singure: [a, ă, e, o, u, i, î];
b) semivocale – sunete vocalice mai scurte, care se rostesc doar împreună cu o vocală plină: [e, o, u, i];
Ex. tu= [ t + u ] = c + v
ou = [ o + u ] = v + sv
Obs. Sunetele [a, ă, î] sunt totdeauna vocale!
c) consoane – sunete care nu se rostesc singure: [p, b; t, d; k, g; k’, g’; f, v; s, z; ş, j; h; č, ğ; ţ; m,n; l, r]

Obs. Să nu confundăm sunetele cu literele: sunetele se pronunţă şi se aud, pe când literele se scriu şi se văd!

Litera este semnul grafic prin care se redau sunete. În limba română, în general, o literă transcrie un anumit sunet.

Model de analiză fonetică:

pom = [ p + o + m ] =
= c + v + c = 3 sunete // 3 litere

Obs. Există şi excepţii de la corespondenţa dintre sunete şi litere:

- un sunet poate fi redat prin litere diferite;

Ex. în = [ î + n ] ; până = [ p + î + n + ă ]

- o literă poate reda sunete diferite;

Ex. Ion = [ i + o + n ] ; Ilie = [ i + l + i +e ]

- un sunet poate fi redat prin mai multe litere;

Ex. ceas = [ č + a + s] = 3 sunete // 4 litere

- o literă poate reda mai multe sunete.

Ex. pix = [ p + i + k +s ] = 4 sunete // 3 litere

exact = [e + g + z + a + k +t ] = 6 sunete // 5 litere