În data de douăzeci și doi septembrie a anului nașterii lui Hristos 1862, a fost emisă o

proclamație de către președintele Statelor Unite, care declara:

„Că în prima zi a lunii ianuarie a anului nașterii lui Hristos o mie opt sute șaizeci și trei, toate
persoanele ținute ca sclavi pe teritoriul oricărui stat sau într-o anumită parte a unui stat, a cărui
populație se află într-o stare de rebeliune împotriva Statelor Unite, sunt de acum încolo și pentru
totdeauna declarați liberi. Statele Unite, inclusiv autoritățile sale militare și navale, vor
recunoaște și promova libertatea acestor persoane și nu vor întreprinde nicio acțiune menită să
suprime aceste persoane sau vreuna dintre ele dacă încearcă să obțină adevărata libertate.
Că în ziua menționată de 1 ianuarie, autoritățile executive vor desemna prin proclamare specială
statele și, dacă există, părți ale statelor, ale căror populații se află într-o stare de rebeliune
împotriva Statelor Unite. Și în absența dovezilor care par să fie concludente că un anumit stat și
poporul său nu se află în prezent într-o stare de rebeliune împotriva Statelor Unite, toate statele
sau populațiile lor vor fi reprezentate corespunzător în Congresul Statelor Unite în acea zi. de
către deputații aleși în acel organism în cadrul unor alegeri la care vor participa majoritatea
alegătorilor eligibili ai statului respectiv.”
În virtutea celor de mai sus, eu, Abraham Lincoln, președintele Statelor Unite, în virtutea
autorității mele de comandant șef al armatei și marinei Statelor Unite, în timpul unei revolte
armate efective împotriva autorității și guvernului Statelor Unite ca măsură militară calificată și
necesară pentru a înlătura rebeliunea, în această zi de 1 ianuarie a anului nașterii lui Hristos o
mie opt sute șaizeci și trei și în conformitate cu hotărârea mea de a face acest lucru, proclam
public, pe întregul termen de o sută de zile, din prima zi menționată mai sus, ordinea și numele
statelor și părților statelor, ale căror populații se află, respectiv, în stare de rebeliune împotriva
Statelor Unite.
Și în virtutea puterilor care îmi sunt acordate și din motivele menționate mai sus, comand și
declar de acum încolo libere toate persoanele deținute ca sclavi în statele menționate și părți ale
acestora și declar că ramura executivă a Statelor Unite, inclusiv armata sa și agențiile navale, vor
recunoaște libertatea acestor persoane și o vor promova. Fac apel la persoanele menționate
(sclavii) să se abțină de la orice act de violență care nu este cerut de necesitatea autoapărării și
recomand în toate cazurile să lucreze cinstit, primind pentru aceasta un salariu rezonabil. De
asemenea, declar și comunic că respectivele persoane în stare fizică bună vor fi recrutate în
serviciul militar al Statelor Unite pentru a suplimenta forțele navale și pozițiile militare ale
posturilor și alte puncte și echipaje ale navelor de război de toate categoriile.
Luând această decizie, considerată sincer drept justă și prevăzută de Constituție în caz de
necesitate militară, fac apel la judecata binevoitoare a omenirii și a Domnului Atotputernic.
Pentru a confirma acest lucru, am pus mâna pe acest lucru și am ordonat aplicarea sigiliului
oficial al Statelor Unite. Înfăptuit în orașul Washington la 1 ianuarie a anului o mie opt sute
șaizeci și trei de la nașterea lui Hristos și în al optzeci și șaptelea an al independenței Statelor
Unite. Președintele Abraham Lincoln secretarul de stat William G. Seward.
Amendamentul XIII. [Abolirea sclaviei] - (Ratificat în anul 1865)
Secțiunea 1.
Nici sclavia, nici servitutea involuntară, cu excepția cazului în care constituie pedeapsă pentru
crimă, pronunțată prin condamnarea legală a persoanei respective, nu vor exista în interiorul
Statelor Unite sau în oricare alt loc aflat sub jurisdicția lor.
Secțiunea 2.
Congresul va avea puterea să aplice acest amendament printr-o legislație corespunzătoare.

Amendamentul XIV. [Protecția drepturilor cetățeanului] - (Ratificat în 1868)

Secțiunea 1. [Definirea statutului de cetățean; interdicția statelor de a restrânge privilegiile
cetățenilor]
Toate persoanele născute sau naturalizate în Statele Unite și supuse jurisdicției lor sunt cetățeni
ai Statelor Unite și ai statului în care locuiesc. Nici un stat nu va elabora sau aplica vreo lege care
să restrângă privilegiile sau imunitățile cetățenilor Statelor Unite; nici un stat nu poate priva vreo
persoană de viață, libertate sau proprietate fără a urma cursul firesc procedurilor legale; și nici nu
va refuza vreunei persoane aflate sub jurisdicția sa protecția egală a legilor.
Secțiunea 2. [Repartizarea reprezentanților]
Reprezentanții vor fi repartizați între diferitele state proporțional cu numărul populației acestora,
calculându-se întregul număr al locuitorilor din fiecare stat, cu excepția indienilor nesupuși
impunerilor fiscale. Dar, când dreptul de a vota la alegerea electorilor pentru Președintele și
vicepreședintele Statelor Unite, reprezentanților în Congres, a funcționarilor executivi și
judecătorești ai unui stat sau ai membrilor organului legislativ al acestuia este refuzat oricăror
locuitori bărbați ai unui stat în vârstă de cel puțin 21 de ani și cetățeni ai Statelor Unite sau când
acest drept este restrâns într-un mod, oricare ar fi acesta, cu excepția cazului în care motivul este
participarea la o rebeliune sau altă crimă, baza reprezentării pentru statele de mai sus va fi redusă
în proporția existentă între numărul cetățenilor bărbați vizați și numărul total al cetățenilor
bărbați în vârstă de 21 de ani din acest stat.
Amendamentul XV. [Sufragiu pentru toate rasele] - (Ratificat în 1870)
Secțiunea 1.
Dreptul de vot al cetățenilor Statelor Unite nu poate fi refuzat sau restrâns de către Statele Unite
sau de către vreunul dintre state pe motiv de rasă, culoare sau condiție anterioară de servitute.

Secțiunea 2.
Congresul va avea puterea să aplice acest amendament printr-o legislație corespunzătoare.