Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Date personale
Nume la naștere Franz Liszt
Născut 22 octombrie 1811[1][3][4][5]
Raiding(d), Imperiul
Austriac[6]
Decedat 31 iulie 1886 (74 de
ani)[7][1][3][4]
Bayreuth, Bavaria, Imperiul
German[8][4][5][6]
Înmormântat Stadtfriedhof Bayreuth[*]
Cauza decesului cauze naturale
(pneumonie)
Părinți Adam List[*]
Anna Liszt[*]
Căsătorit cu Marie d'Agoult[9]
Copii Cosima Wagner[*][9]
Daniel Liszt[*]
Blandine Liszt[*]
Cetățenie Regatul Ungariei
Imperiul Austriac
Austro-Ungaria
Religie catolicism
Ocupație compozitor de muzică
clasică[*]
pianist
dirijor
profesor de muzică[*]
virtuoz
compozitor
prezbiter[*]
scriitor
Locul desfășurării Austro-Ungaria[10]
activității Weimar[10]
Roma[10]
Limbi vorbite limba franceză[11]
limba germană[11]
Studii Universitatea de Muzică și
Artă Dramatică din Viena
Instrument(e) pian
orgă[*]
Premii Ordinul pentru Merit în
domeniul Științei și
Artelor[*]
Ordine dello Speron
d'oro[*]
Ordinul bavarez
Maximilian pentru științe și
arte[*]
Comendador da Ordem de
Cristo[*]
Ehrendoktor der Albertus-
Universität Königsberg[*]
Ordinul Coroana de Fier în
grad de cavaler clasa a III-
a[*]
Discografie
Listă completă musical works of Franz
Liszt[*]
Înregistrări Hamlet[*]
notabile Dante Symphony[*]
Mazeppa[*]
Hungarian Rhapsody No.
1[*]
Hungarian Rhapsody No.
2[*]
Semnătură
Prezență online
Internet Movie Database (https://wikidata-ext
ernalid-url.toolforge.org/?p=345&url_prefix=h
ttps://www.imdb.com/&id=nm0006172)
VGMdb (https://vgmdb.net/artist/7146)
Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.ph
p?title=Franz_Liszt&action=edit§ion=0)
Franz Liszt
Viața
Franz Liszt a fost singurul fiu al
funcționarului Ádám Liszt și al soției
acestuia, Maria Anna (1788-1866),
născută Lager, în familia unui brutar din
Krems an der Donau. Localitatea sa
natală, Raiding, făcea parte la acea
vreme din Transleithania, parte maghiară
a Imperiului Austro-Ungar ce a fost
format abia în 1867. Naționalitatea lui a
devenit o temă controversată după
destrămarea Imperiului Austro-Ungar[12]:
unii susțineau etnia germană, alții etnia
maghiară, dar au fost și unii care
susțineau originea lui slovacă.[13] Dar
înainte de 1918, când aceasta nu era o
temă controversată, era acceptată
naționalitatea sa în concordanță cu
biografia de 3 volume scrisă de Lina
Ramann.[14], conform celor scrise de
Ramann despre părinții lui Liszt: „Tatăl lui
era maghiar, mama austriacă”.[15]. Tatăl
lui Franz Liszt era în serviciul familiei
Esterházy, familie care îl patronase și pe
compozitorul Joseph Haydn. După ce în
1821 s-a mutat la Viena, a luat lecții de
pian cu Carl Czerny și de compoziție cu
Antonio Salieri. Doi ani mai târziu, în 1823,
s-a mutat împreună cu familia la Paris, de
unde a plecat în multe turnee ca pianist.
Influențat de măiestria violonistului
Niccolò Paganini, a decis să dezvolte o
tehnică interpretativă similară pentru
pian. În 1835 a plecat din Paris cu
amanta sa Marie d'Agoult, alături de care
a întreprins multe călătorii în anii
următori, timp în care reputația sa de
pianist a continuat să crească. În anul
1844 s-a despărțit de amanta sa, mamă
a celor trei copii ai săi, iar în 1848 s-a
stabilit la Weimar, alături de prințesa
Carolyne zu Sayn-Wittgenstein. Atenția sa
a început să se concentreze pe
compoziție și, în special, pe crearea unui
nou gen muzical, poemul simfonic. În
anul 1861, Liszt s-a mutat la Roma. Din
1869 s-a întors cu regularitate la Weimar,
unde a avut numeroși elevi, mai târziu
acceptând să predea muzică la
Budapesta, unde era privit ca un erou
național. Franz Liszt a fost socrul
compozitorului Richard Wagner; el și-a
petrecut ultima parte a vieții sale la
Bayreuth. A murit la 31 iulie 1886, la patru
ani după decesul ginerelui său, Richard
Wagner, la Bayreuth, unde a fost
înmormântat.[16] Casa în care a murit
(Bayreuth, Wahnfriedstr. 9) a devenit
„Muzeul Franz Liszt”.
Concerte în Principatele
Române
Liszt a întreprins diverse turnee în
Muntenia, Moldova și Transilvania, unde
de fiecare dată a fost primit cu mare
căldură, înregistrând succese notabile.[17]
Compoziții
Viața și creația sa (atât ca pianist
concertist cât și ca compozitor) se
structurează în trei perioade distincte :
cariera de virtuoz ( 1820 - 1847 ) îi
impune călătorii , având însă Parisul ca
centru general iar pianul este
instrumentul spre care se îndreaptă cu
predilecție lucrările sale.
din momentul numirii sale ca director
de muzică al Curții din Weimar începe
cea de-a doua perioadă (1847-1861),
cea mai fructoasă din punctul de
vedere al creației sale muzicale.
Totodată în aceste momente cariera lui
se află la apogeu
ultimei perioade (1861-1866) îi
corespund plecarea la Roma și
predilecția pentru muzica religioasă în
compozițiile sale.
La campanella, Liebesträume,
Transcendental Études, Années de
pèlerinage, Hungarian Rhapsody No. 2,
Sonata in B minor, Grandes études de
Paganini, Totentanz, Mephisto Waltzes,
Les préludes, Mazeppa, Piano Concerto
No. 1, Faust Symphony, Dante Symphony,
Rhapsodie espagnole, Transcendental
Étude No. 4, Piano Concerto No. 2, Dante
Sonata, Christus, Harmonies poétiques et
religieuses, Symphonic poems, Two
Concert Études, Hexameron, Funérailles,
Fantasy and Fugue on the chorale "Ad
nos, ad salutarem undam", Sposalizio,
Transcendental Étude No. 5, Hungarian
Rhapsody No. 1, Fantasy and Fugue on
the Theme B-A-C-H, Transcendental
Étude No. 2, Hungarian Fantasy,
Transcendental Étude No. 12, Concerto
pathétique, Orpheus, Réminiscences de
Don Juan, Consolation No. 3, La lugubre
gondola, Transcendental Étude No. 8,
Hungarian Rhapsody No. 14,
Transcendental Étude No. 11, Don
Sanche, Prometheus, Transcendental
Étude No. 10, Hungaria, Hunnenschlacht,
Hungarian Rhapsody No. 3,
Transcendental Étude No. 9, Grand galop
chromatique, Ballade No. 2 in B minor,
Via Crucis (Franz Liszt)(fr)
Note
1. ^ a b c d „Franz Liszt” (https://d-nb.inf
o/gnd/118573527) , Gemeinsame
Normdatei, accesat în 9 aprilie 2014
Legături externe
Mobilizare pentru Anul Franz Liszt (htt
p://www.adevarul.ro/cultura/literar_si_
artistic/muzica/Mobilizare_pentru_Anu
l_Franz_Liszt_0_410959418.html) , 18
ianuarie 2011, Dana G. Ionescu, Oltea
Șerban-Pârâu, Adevărul
2011: Anul pianistului cu mâini de zeu
(https://www.evz.ro/detalii/stiri/2011-a
nul-pianistului-cu-maini-de-zeu-916590.
html) , 1 ianuarie 2011, Andreea Dogar,
Evenimentul zilei
Galerie de imagini