Nastase Stefan

Richard Wagner
Richard Wilhelm a fost un compozitor, dramaturg și teoretician al artei germane, unul din cei mai de
seamă reprezentanți ai romantismului muzical.

Date biografice
Richard Wagner s-a născut la Lipsca (azi Leipzig) într-o familie de actori. A
studiat la Dresda și la Lipsca, luând lecții de compoziție cu Christian Theodor
Weinling. Între 1833 și 1839 Wagner a lucrat pentru teatrele de operă
din Würzburg, Magdeburg, Königsberg și Riga, a compus primele sale opere Die
Feen („Zânele", 1834), Das Liebesverbot („Dragoste interzisă", 1836) și mai multe
piese orchestrale. În 1836 se căsătorește cu actrița Minna Planner. Călătorește
mult, cunoscând principalele centre muzicale europene. În timpul unei agitate
călătorii pe mare spre Anglia elaborează planul pentru opera „Olandezul zburător".
După o scurtă ședere în Londra, pleacă la Paris, unde este profund impresionat de
muzica lui Hector Berlioz.
În continuare, geniul său muzical s-a format și s-a relevat sub influența muzicii
lui Carl Maria von Weber, Wolfgang Amadeus Mozart și în special a
simfonismului lui Ludwig van Beethoven. Primele sale opere de un răsunet
deosebit, Rienzi (1840 - premieră la 20 octombrie 1842 la Dresda), Der fliegende
Holländer („Olandezul zburător" sau „Vasul fantomă", 1841 - prezentată în
premieră la 2 ianuarie 1843 la Dresda), l-au impus în viața artistică. În 1843 se
stabilește în Dresda, unde devine Kapellmeister la curtea regelui din Sachsen.
Următoarele sale opere Tannhäuser (1845) și Lohengrin (1850) sunt mai greu
acceptate de public, datorită elementelor inovatoare în structura dramatică și
muzicală. Cu sprijinul lui Franz Liszt, vor fi prezentate mai târziu cu succes
la Weimar.
Fire orgolioasă, Wagner a avut o existență agitată. Sub influența
scriitorului Heinrich Laube, a adoptat ideile republicane ale mișcării Jungen
Deutschland („Tânăra Germanie"), dar, după înfrângerea revoluției din 1848, este
nevoit să se refugieze la Zürich în Elveția, unde rămâne 10 ani, până în anul 1858.
Aici o cunoaște pe scriitoarea Mathilde Wesendonck, pentru care nutrește o
adevărată pasiune și pe ale cărei versuri compune un ciclu de lied-uri. În aceste
împrejurări se desparte de soția sa, Minna; mai târziu se va căsători cu Cosima,
fiica lui Franz Liszt. Începând cu anul 1864 devine protejatul regelui Ludwig II
al Bavariei, un pasionat admirator al muzicii wagneriene. Regele îl susține
financiar, Wagner putând astfel să se consacre numai creației artistice. Cu ajutorul
protectorului construiește Teatrul de la Bayreuth, special pentru punerea în scenă a
operelor sale, unde - până în zilele noastre - în fiecare vară (iulie-august), au loc
renumitele festivaluri muzicale „Richard Wagner".
Richard Wagner s-a mutat la Bayreuth la data de 24 aprilie 1872. A locuit în
primele 3 zile pe strada Bahnhofstr.14, într-o casă închiriată la intervenția sorei
sale, Ottilie Brockhaus, pe lângă rudele soțului ei din Bayreuth. La data de 27
aprilie 1872 R. Wagner s-a mutat provizoriu la hotelul „Fantaisie” din Donndorf
(comună la 4 km vest de Bayreuth), nu departe de castelul „Fantaisie”. Spre
sfârșitul lunii sept.1872, familia Wagner s-a mutat din Donndorf, în casa de pe
strada Dammallee nr.7 din Bayreuth. Aici a început penultima sa operă
„Götterdämmerung” („Amurgul Zeilor”), terminată în „Haus Wahnfried”, casă în
care s-a mutat în toamna anului 1874. Cu „Amurgul Zeilor” a încheiat - după 26
ani - tetralogia „Inelul Nibelungilor”. În Bayreuth a compus și cea din urmă operă
a vieții sale, „Parsifal”. A murit la Veneția (în Palatul Vendradim), în ziua de 13
februarie 1883, la vârsta de 70 ani, în urma unei afecțiuni cardiace. Soția. Cosima
(fiica compozitorului Franz Liszt). a preluat după decesul soțului conducerea
Festivalului Wagner, supraviețuind încă 47 de ani. Au avut 3 copii: Isolde (1865-
1919), Eva (1867-1942, căsătorită cu H.S.Chamberlain) și Siegfried (1869-1930,
căsătorit cu Winifred Williams-Klindworth).
Motivele care l-au îndemnat pe Richard Wagner să aleagă ca reședință orașul
Bayreuth au fost următoarele:

 orașul era situat în Bavaria, țara ocrotitorului său, regele bavarez Ludwig II
(1845-1886), față de care s-a simțit profund îndatorat și legat.
 Bayreuthul era amplasat geografic în inima Imperiului German, relativ ușor
accesibil din toate direcțiile.
 avea o clădire de operă (puțin folosită), în care el spera să prezinte în
exclusivitate operele sale (ulterior scena operei s-a dovedit a fi neîncăpătoare
punerilor în scenă wagneriene, ceea ce l-a determinat să construiască - cu
sprijinul financiar al regelui bavarez Ludwig II - clădirea „Festspielhaus” de pe
dealul Grüner Hügel).
 nu existau alte teatre în oraș care să-i facă concurență (nu admitea - din orgoliu
- concurența).
 se afla în vecinătatea masivului muntos Fichtelgebirge, leagănul legendar al
unor grupuri etnice germane.
Scrierile lui Arthur Schopenhauer și Friedrich Nietzsche, precum și schimbarea
condiției sale sociale ca favorit al regelui Ludwig II al Bavariei l-au făcut să adere
la ideile naționaliste pangermanice. Ideile sale sunt cuprinse în numeroase eseuri
despre muzică, teatru, politică și religie ca Kunst und Revolution („Arta și
revoluția", 1848), Das Kunstwerk der Zukunft („Opera de artă a
viitorului", 1850), Oper und Drama („Opera și drama", 1851). Wagner s-a
considerat pontiful unui cult artistic înrădăcinat în cultura germană, inspirată din
vechile legende nordice, cu personaje eroice, care se mișcă într-o lume
supranaturală. Această artă, gravitând în jurul dramei muzicale, trebuia să dea
naștere acelei opere naționale, care să fie pentru germani ceea ce tragedia clasică
fusese pentru grecii antici. Drama muzicală wagneriană se opune divertismentului
operei tradiționale, bazându-se pe o acțiune sacră, alegorie a dramei interioare,
printr-o unitate indisolubilă cu textul, scris de Wagner însuși pentru majoritatea
partiturilor sale. Wagner introduce ca inovații „melodia infinită" și „motivul
conducător" (das Leitmotiv), procedeu simbolic de sugerare și evocare a unor teme
psihologice, a unor momente-cheie în desfășurarea dramatică.
Această concepție și-a găsit întruchiparea în monumentala sa tetralogie Der Ring
des Nibelungen ("Inelul Nibelungilor"), compusǎ din operele Das
Rheingold („Aurul Rinului", 1854), Die
Walküre („Walkiria", 1856), Siegfried (1870) și Götterdämmerung („Amurgul
zeilor", 1874), care configurează, într-o lume de eroi și mituri, conflictul între
violența primitivă a omului și natura sa spirituală. Calitatea excepțională a artei lui
Wagner se reflectă și în capodoperele sale Tristan und Isolde (1859), triumf al
dragostei asupra morții, Die Meistersinger von Nürnberg („Maeștrii cântăreți din
Nürnberg", 1867), Parsifal (1882), în care reia legenda „Sfântului Graal",
dramatică încleștare a evlaviei cu sentimentul păcatului.
Creația wagneriană a avut o influență covârșitoare asupra evoluției ulterioare a
muzicii. Compozitori ca Anton Bruckner, Gustav Mahler, Claude Debussy (la
începutul activității sale), Arnold Schönberg, Richard Strauss s-au dezvoltat sub
influența muzicii lui Richard Wagner.