Richard Wagner

Merdariu Timotei
 Richard Wagner (Richard Wilhelm Wagner, cu numele intreg) a fost un
compozitor, dirijor si teoretician german.
Wagner studiaza la Kreuzschule din Dresda si la colegiile Sfantul Nicolae si
Sfantul Toma din Leipzig. Intrucat se adapteaza greu structurii invatamantului
oficial, gaseste in Theodor Weinlig, cantor la Thomasschule, un profesor pe gustul
sau.
In 1833, la varsta de 20 ani, Wagner este numit dirijor al corurilor la teatrul
din Wurzburg, iar un an mai tarziu, in 1834, este director muzical al trupei
Bethmann, aici intalnind-o pe actrita Minna Planner, cu care s-a casatorit in 1836.
Calatoreste mult, cunoscand principalele centre muzicale europene. Dupa un
scurt timp petrecut la Londra, pleaca la Paris, unde este profund impresionat de
muzica lui Hector Berlioz.
In 1843, este numit capelmaistru la curtea regala de Saxa, unde colectioneaza
succesele publice cucerite de interpretarile simfoniilor de Beethoven, pe care le
realizeaza.
Intre 1857-1858, perioada in care gelozia sotiei sale provoaca dispute si
scandaluri, Wagner se consacra pasiunii pentru noua aleasa, Mathilde Wesendonck,
redactand Cinci lieduri pentru soprana si pian, Wesendonck Lieder. Ilustrul
compozitor prefera sa fuga la Venetia, unde isi intretine flacara iubirii tinand un
Jurnal destinat Mathildei.
In 1859 pare vindecat de dragostea lui si, in sfarsit, pleaca spre Paris, unde va
sta aproape fara intrerupere pana in 1860, pregatind publicul pentru o reprezentatie
cu Tannhäuser, prin concerte care vor obtine un succes real.
In 1862, desi se confrunta deja cu doua aventuri cu Mathilde Maier si cu
Frederika Meyer, flirteaza discret cu fiica lui Liszt, Cosima, care se casatorise cu
dirijorul si pianistul Hans von Bülow.
In 1864 devine protejatul regelui Ludwig II al Bavariei, care il sustine
financiar, Wagner putand astfel sa se consacre numai creatiei artistice.
In 1865, a avut bucuria de a afla despre nasterea primei sale fiice, Isolda, fruct
al relatiei sale cu Cosima, in acelasi timp, incepand sa-i dicteze acesteia autobiografia
sa, Viata mea. Cei doi se decid sa se stabileasca la Tribschen, pe malurile lacului
celor Patru Cantoane. In 1867, se naste cel de-al doilea copil adulter al lui Wagner,
Eva, iar in 1869, se naste cel de-al treilea copil al muzicianului, Siegfried.
La 25 august 1870, imediat dupa pronuntarea divortului Cosimei de Hans von
Bülow, Wagner s-a casatorit la Lucerna cu fiica lui Liszt, fapt care ii va fi iertat foarte
greu de cei din jurul sau.
In 1875, Wagner intra in posesia vilei Wahnfried, aproape integral platita de
regele Ludwig II al Bavariei, unde organizeaza repetitiile si scrie diferite eseuri:
Religie si arta, 1880; Eroism si crestinism, 1881.
 La 13 februarie 1883, la varsta de aproape 70 ani, moare la Venetia, in urma
unei crize cardiace, fiind inmormantat in gradina de langa vila Wahnfried de la
Bayreuth.
Evenimente biografice:
 22 mai 1813 – s-a nascut la Leipzig, in Germania;
 2 ianuarie 1843 – a avut premiera opera „Olandezul zburator” („Der
Fliegende Holländer”), pe un libret de Richard Wagner (dupa romanul
satiric „Din memoriile domnului Schnabelewopski” de Heinrich Heine), la
Dresda, in Germania;
 19 octombrie 1845 – a avut premiera opera „Tannhäuser”, pe un libret de
Richard Wagner, la Dresda, in Germania;
 28 august 1850 – a avut premiera opera „Lohengrin”, pe un libret de
Richard Wagner, la Weimar, in Germania;
 10 iunie 1865 – a avut premiera opera „Tristan si Isolda”, pe un libret de
Richard Wagner, la München, in Germania;
 21 iunie 1868 – a avut premiera opera „Maestrii cantareti din
Nürnberg” („Die Meistersinger von Nürnberg”), pe un libret de Richard
Wagner, bazat pe fapte istorice, la Munchen, in Germania;
 22 septembrie 1869 – a avut premiera opera „Aurul Rinului” („Das
Rheingold”), prima din tetralogia „Inelul Nibelungilor” („Der Ring des
Nibelungen”), pe un libret de Richard Wagner, la Munchen, in Germania;
 26 iulie 1870 – a avut premiera opera „Walkiria” („Die Walküre”), a
doua din tetralogia „Inelul Nibelungilor” („Der Ring des Nibelungen”),
pe un libret de Richard Wagner, la Munchen, in Germania;
 16 august 1876 – a avut premiera opera „Siegfried”, a treia din tetralogia
„Inelul Nibelungilor” („Der Ring des Nibelungen”), pe un libret de
Richard Wagner, la Bayreuth, in Bavaria, Germania;
 17 august 1876 – a avut premiera opera „Amurgul zeilor”
(„Götterdämmerung”), cu care a incheiat tetralogia „Inelul
Nibelungilor” („Der Ring des Nibelungen”), pe un libret de Richard
Wagner, la Bayreuth, in Bavaria, Germania;
 26 iulie 1882 – a avut premiera opera „Parsifal”, pe un libret de Richard
Wagner, la Bayreuth, in Bavaria, Germania;
 13 februarie 1883 – a murit la Venetia, in Italia.
Citate din Richard Wagner:
Muzica este limba pasiunii.
Nu pot cuprinde spiritul muzicii altfel decat in iubire.
Muzica nu va inceta a fi cea mai eliberatoare dintre arte.
Citate despre Richard Wagner:
Wagner este cel mai rascolitor dintre muzicieni, cel care, vorbind despre zei,
se adreseaza totusi oamenilor si laturii celei mai intime a fiecaruia dintre noi.
(George Enescu, „O istorie a muzicii universale”, vol. IV, 2002)
Tatal meu ma indemna sa-i studiez pe muzicienii vechi! Nu-i poti intelege pe
modernisti ca Wagner, daca nu i-ai studiat mai intai cu precizie si temeinicie pe
clasici. (Richard Strauss, „Richard Strauss: personalitatea si opera” , 1965)
Wagner poseda acea rara tensiune emotionala, acel foc launtric, acea putere a
vointei, acea forta de convingere care pot seduce, emotiona si pasiona. Aceste calitati
s-ar reliefa mai pregnant daca ar fi legate de o mai mare inventivitate, de o inclinare
mai redusa spre rafinament si de o mai justa apreciere a unor elemente
fundamentale ale artei. (Hector Berlioz)
Wagner este puternic, foarte puternic, pune mana pe arta si o rasuceste cum
vrea el. (Modest Musorgski, „Vietile marilor compozitori”, 2008)
Sensul operelor lui Wagner se afla nu in muzica, ci in cuvinte. (Lev Tolstoi,
eseul „Ce este arta?”)
Muzica lui Wagner e chiar mai buna decat suna. (Edgar Wilson Nye)
Ascultand „Inelul Nibelungului” muzicianul cauta in aceasta lucrare frumuseti
muzicale; el le gaseste mai degraba in exces decat in proportiile cuvenite. (Piotr Ilici
Ceaikovski, 1876)
Wagner a fost un geniu care a apucat-o pe un drum fals. (Piotr Ilici Ceaikovski,
1876)
Admirand pe compozitor, nutresc foarte putina simpatie pentru cultul
teoriilor wagneriene. (Piotr Ilici Ceaikovski, interviu in ziarul american „Morning
Journal”, 1891)
Cand asculti Wagner esti tentat sa crezi ca muzica n-a fost creata pentru nimic
altceva decat pentru a servi mitului. (Thomas Mann, „Suferintele si maretia lui
Richard Wagner”)
Wagner are un fel sanatos de a fi bolnav si un fel morbid de a fi eroic. (Thomas
Mann, „Suferintele si maretia lui Richard Wagner”)
Eroinele lui Wagner au toate mai mult sau mai putin ceva care seamana cu o
forma nobila a isteriei, ceva de ordinul somnambulismului, ceva extatic si vizionar,
care confera eroismului lor romantic o tenta de modernitate. (Thomas Mann,
„Suferintele si maretia lui Richard Wagner”)
Operele lui Wagner duc o dubla existenta, ele fiind simultan spectacole pentru
matineuri populare si obiecte ale iubirii sufletelor pline de experienta, de suferinta si
de excesiv rafinament. (Thomas Mann, „Suferintele si maretia lui Richard Wagner”)
 Arta lui Wagner este o arta morbida. Problemele aduse de el pe scena sunt
adevarate probleme ale isteriei. Caracterul convulsiv al pasiunilor sale, sensibilitatea
exacerbata, gustul care cere excitatii tot mai puternice, instabilitatea ridicata la
rangul de principiu, dar mai ales alegerea eroilor si eroinelor, conceputi ca tipuri
fiziologice (o galerie de bolnavi!) toate acestea, reunite, ne ofera un tablou patologic
care nu lasa niciun fel de indoiala: Wagner este un nevrozat. Nimic nu e astazi mai
bine cunoscut si studiat decat caracterul proteiform al degenerarii care se
metamorfozeaza aici intr-o arta si intr-un artist. Medicii si fiziologii gasesc in Wagner
cazul cel mai interesant, sau, cel putin, un caz foarte complet. (Friedrich Nietzsche,
„Nietzsche contra Wagner”, 1888)
Wagner a devenit mostenitorul lui Hegel… Oamenii care se entuziasmau
pentru Hegel se entuziasmeaza azi pentru Wagner; scoala sa compune in stilul lui
Hegel. Inainte de toti, cel care l-a inteles a fost adolescentul german. I-au fost
suficiente doua cuvinte: „infinit” si „semnificatie”… Nu cu muzica i-a cucerit Wagner
pe tineri, ci cu „ideea”: belsugul de enigme din arta sa, jocul de-a baba-oarba in
mijlocul sutelor de simboluri, policromia idealului sau – iata prin ce ii seducea el pe
tineri. (Friedrich Nietzsche, „Nietzsche contra Wagner”, 1888)
Richard Wagner, daca il evaluam din unghiul importantei sale pentru
Germania si pentru cultura germana, ramane un mare semn de intrebare, o
nenorocire germana poate, un destin in orice caz: dar ce conteaza? Nu este Wagner
mult mai mult decat un eveniment german? Mi se pare chiar ca apartine mai putin
decat oricui Germaniei; acolo nimic nu a fost pregatit pentru el, intreg tipul lui este,
pur si simplu, ca un strain printre germani, straniu, neinteles, de neinteles. Oamenii
se feresc sa recunoasca acest lucru: prea sunt blajini, capete patrate, prea germani.
(Friedrich Nietzsche, „Aforisme. Scrisori”, 1992)
Ceea ce imi pare ca pune o pecete de neuitat asupra muzicii acestui maestru
este intensitatea nervoasa, violenta in pasiune si in vointa. Aceasta muzica exprima
cu vocea cea mai suava sau cea mai stridenta tot ce este mai ascuns in inima omului.
E adevarat, o ambitie ideala calauzeste toate compozitiile sale: dar daca, prin
alegerea subiectelor si metoda sa dramatica Wagner se apropie de antichitate, prin
energia pasionata a expresiei sale este actualmente reprezentantul cel mai autentic al
firii moderne. Si toata stiinta, toate eforturile, toate combinatiile acestui bogat spirit
nu sunt, la drept vorbind, decat servitorii foarte umili si foarte zelosi ai acestei
irezistibile pasiuni. Rezulta de aici – oricare ar fi subiectul tratat – o solemnitate
superlativa a accentului. Prin aceasta pasiune, el adauga fiecarui lucru exprimat ceva
supraomenesc; prin aceasta pasiune, el intelege totul si face ca totul sa fie inteles. Tot
ceea ce implica cuvintele: vointa, dorinta, concentrare, intensitate nervoasa, explozie
se simte si se face ghicit in operele sale. Nu cred sa ma insel, nici pe mine, nici pe
altii, afirmand ca vad aici principalele caracteristici ale fenomenului pe care il numim
geniu.
 Wagner este un decadent pe taram muzical, asa cum Boecklin este un
decadent pe taram plastic. (Vladimir Stasov, „Arta in secolul al XIX-lea”)
Acest individ agitat, mic de statura, cu vointa incordata si cu fluid de magician,
refuza cu indarjire sa fie considerat ca un simplu muzicant, atunci cand el e in drept
sa se creada dramaturgul cel mai original, un nou Eschil, un poet, un filozof si un
profet vizionar. Muzica a fost numai una din indeletnicirile lui. A invatat-o in treacat
ca sa-i poata servi la completarea utilajului sau de creator al teatrului si al revelatiei
moderne. (Emanoil Ciomac, „Viata si opera lui Richard Wagner”, 1934)

OPERE
 Zânele (1833)
 Dragoste interzisă (1836)
 Rienzi (1840)
 Olandezul zburător (1843)
 Tannhäuser (1845)
 Lohengrin (1848)
 Tristan și Isolda (1865)
 Maeștrii cântăreți din Nürnberg (1867)
 Inelul Nibelungilor (1869-1876):
 Parsifal (1882)