Sunteți pe pagina 1din 1

Franz Liszt (1811-1886) a fost un compozitor si pianist ungur.

S-a nascut dintr-un tata ungur, Adam Liszt, functionar al familiei Eszterhazy si violoncelist in orchestra acestuia, si dintr-o mama austriaca, Anna Laager. Tatal sau a avut influenta asupra carierei sale muzicale, Franz Liszt cunoscand inca de tanar lucrari de Haydn, Mozart, Beethoven. La varsta de 10 ani pleaca din Sopron la Viena unde a studiat cu Salieri si cu Carl Czerny. Aici a cantat pentru prima oara in public in decembrie 1822. Intre 1823 si 1835, Liszt a trait la Paris unde a fost adus de tatal sau, iar a fost refuzat de Cherubini la Scoala Regala de Muzica. La varsta de 14 ani, impreuna cu profesorul sau, Paer, a compus opera Don Sanche sau Castelul dragostei, iar mai apoi a intreprins unele turnee in Anglia. La intoarcerea dintr-unul dintre turnee, tatal sau a murit brusc la Bologna(1827). Atunci Liszt si-a manifestat pentru prima oara dorinta de a deveni calugar. Curand Liszt va cunoaste cele mai rasunatoare sale succese in saloanele pariziene. I-a cunoscut pe Berlioz, Chopin si Paganini, care vor juca un rol important in cariera sa muzicala. Astfel, dupa unele discutii cu Paganini, s-a hotarat sa reproduca la pian efectele obtinute de acesta la vioara. In 1834 se intalneste cu contesa Marie dAgoult cu care va avea 3 copii. Societatea il va ierta pe Liszt pentru aventura sa cu contesa, iar in scurt timp incepe un turneu in care isi dovedeste calitatile de pianist virtuoz, turneu care il va purta din Geneva prin marile orase ale Europei, pana in Rusia. In aceasta perioada compune majoritatea Rapsodiilor Ungare si Studiile dupa Paganini. Intr-un concert Liszt interpreta pe langa lucrarii propii, lucrari de Chopin, si cateodata cate o sonata de Scarlatii, in rest doar muzica germana. In 1842 este numit de catre marele duce de Werlmar, kapell-meister extraordinar, astfel incepe o noua parte ca carierei sale. In 1847 o intalneste pe printesa Sayn-Wittgenstein, si o paraseste pe contesa. Ea este cea care l-a convins sa renunte la cariera de pianist-virtuoz pentru cariera dedicate exclusive compoztiei.In timpul unui complot realizat la premiera Barbierului din Bagdad de Peter Cornelius, din 15 decembrie 1858, Liszt isi da demisia de la Weimar. Dupa o perioada petrecuta la Paris, pleaca la Roma. Deoarece nu a reusit sa se casatoreasca cu printesa, acesta intra in ordinul minorit. A stat la Roma pana in 1869, perioada in care a studiat repertoriul vocal al Renasterii, aici deschizandu-i-se gustul dupa marile lucrari religioase. Din 1869 a inceput sa faca drumuri intre Weimar, Roma si Budapesta. La Weimar si-a reluat postura de compositor si dirijor, la Roma medita , fiind locul unde se mai apropia de Divinitate, iar Budapesta a fost un loc al dezamagirilor pentru el, deoarece pretentiile sale de compositor nationalist au fost naruite. El nu a fost acceptat in Ungaria, la moartea sa, presedintele consiliului ungar refuzand repatrierea cenusii maestrului. In anii batranetei a continuat sa compuna capodopere care insa timp de un secol au fost intampinate doar cu ironie, pana si de ginerele sau Wagner, care puneau viziunile acestuia pe baza senilitatii si a consumului de alcool. Liszt a murit de congestive pulmonara pe data de 31 iulie 1886 in bratele fiice sale, Cosima, la Bayreuth. Lucrarile lui Liszt au revolutionat muzica din acea epoca, el compunand intr-un stil unic si original, avand piese chiar cu ritmuri, schimbari de masura de facture moderne. Prietenia lui Liszt cu Wagner este una interesanta. Discutiile legate de plagiat nu lipseau niciodata, iar Wagner care se proclama a fi un mare indraznet si revolutionar nu era chia asa de curajos in lucrarile sale. Liszt poate fi considerat in domeniul pianului ca fiind creatorul recitalului solistic. O mare parte din viata Liszta suferit pentru ca nu era vazut decat un virtuoz ratacit in compozitie pentru ca aceasta era impresia pe care o lasau lucrarile sale, imediat de introducea vreun element nou sau bizar. Liszt era de asemenea un cititor impatimit.