Richard Wagner: Un Maestru al Muzicii Clasice

Germane

Richard Wagner a fost un compozitor german din secolul al XIX-lea,

născut pe 22 mai 1813 și decedat pe 13 februarie 1883. Este considerat
unul dintre cei mai importanți

Richard Wagner s-a născut în Leipzig, Germania, într-o familie dedicată

artei și culturii. De-a lungul carierei sale, el a devenit cunoscut nu doar ca
un compozitor, ci și ca un teoretician al muzicii și un regizor de operă
inovator.

Wagner a fost unul dintre cei mai influenți compozitori romantici germani,
recunoscut pentru operele sale epice și dramatice. Printre cele mai faimoase
creații ale sale se numără "Tristan și Isolda", "Inelul Nibelungilor" și
"Lohengrin". Opera sa a fost caracterizată de utilizarea extinsă a
leitmotivului, o temă muzicală asociată unui anumit personaj, idee sau
sentiment, adăugând astfel un strat profund de semnificație și coeziune în
compozițiile sale.

Un alt aspect notabil al carierei lui Wagner a fost implicarea sa în regia

operelor sale. A fost un pionier al regiei complete, având o viziune unitară
asupra producțiilor sale, care includeau nu doar muzica, ci și aspecte
scenice, costume și iluminare. Această abordare holistică a influențat
ulterior dezvoltarea teatrului muzical.

Cu toate acestea, viața și opera lui Wagner au fost înconjurate de

controverse. A fost cunoscut pentru opinii politice și sociale discutabile,
ceea ce a adus critici și dezbateri în jurul persoanei sale. Cu toate acestea,
contribuțiile sale la muzica clasică au rămas remarcabile, având un impact
profund asupra evoluției acestui gen muzical.

Richard Wagner a lăsat o moștenire imensă în lumea muzicii clasice și a

rămas una dintre figurile cele mai influente ale secolului al XIX-lea. Muzica
sa profundă și inovatoare continuă să fie interpretată și să inspire artiști din
întreaga lume.
 Lista operelor
 Zânele (1833)
 Dragoste interzisă (1836)

 Rienzi (1840)

 Olandezul zburător (1843)

 Tannhäuser (1845)

 Lohengrin (1848)

 Tristan și Isolda (1865)

 Maeștrii cântăreți din Nürnberg (1867)

 Inelul Nibelungilor (1869-1876):

o Aurul Rinului (1869)

o Walkiria (1870)

o Siegfried (1876)

o Amurgul zeilor (1876)

 Parsifal (1882)

Opere incomplete:
 Die Laune des Verliebten (1830)
 Männerlist grösser als Frauenlist (1838)
Richard Wagner s-a născut la Lipsca (azi Leipzig) într-o familie de actori. A studiat
la Dresda și la Lipsca, luând lecții de compoziție cu Christian Theodor Weinling.
Între 1833 și 1839 Wagner a lucrat pentru teatrele de operă
din Würzburg, Magdeburg, Königsberg și Riga, a compus primele sale opere Die
Feen („Zânele", 1834), Das Liebesverbot („Dragoste interzisă", 1836) și mai multe
piese orchestrale. În 1836 se căsătorește cu actrița Minna Planner. Călătorește mult,
cunoscând principalele centre muzicale europene. În timpul unei agitate călătorii pe
mare spre Anglia elaborează planul pentru opera „Olandezul zburător". După o
scurtă ședere în Londra, pleacă la Paris, unde este profund impresionat de muzica
lui Hector Berlioz.
În continuare, geniul său muzical s-a format și s-a relevat sub influența muzicii
lui Carl Maria von Weber, Wolfgang Amadeus Mozart și în special a simfonismului
lui Ludwig van Beethoven. Primele sale opere de un răsunet deosebit, Rienzi (1840 -
premieră la 20 octombrie 1842 la Dresda), Der fliegende Holländer („Olandezul
zburător" sau „Vasul fantomă", 1841 - prezentată în premieră la 2
ianuarie 1843 la Dresda), l-au impus în viața artistică. În 1843 se stabilește
în Dresda, unde devine Kapellmeister la curtea regelui din Sachsen. Următoarele
sale opere, Tannhäuser (1845) și Lohengrin, (1850) sunt mai greu acceptate de
public, datorită elementelor inovatoare în structura dramatică și muzicală. Cu
sprijinul lui Franz Liszt, vor fi prezentate mai târziu cu succes la Weimar.
Fire orgolioasă, Wagner a avut o existență agitată. Sub influența scriitorului Heinrich
Laube, a adoptat ideile republicane ale mișcării Jungen Deutschland („Tânăra
Germanie"), dar, după înfrângerea revoluției din 1848, este nevoit să se refugieze
la Zürich în Elveția, unde rămâne 10 ani, până în anul 1858. Aici o cunoaște pe
scriitoarea Mathilde Wesendonck, pentru care nutrește o adevărată pasiune și pe ale
cărei versuri compune un ciclu de lied-uri. În aceste împrejurări se desparte de soția
sa, Minna; mai târziu se va căsători cu Cosima, fiica lui Franz Liszt. Începând cu
anul 1864 devine protejatul regelui Ludwig II al Bavariei, un pasionat admirator al
muzicii wagneriene. Regele îl susține financiar, Wagner putând astfel să se consacre
numai creației artistice. Cu ajutorul protectorului său, Richard Wagner construiește
Teatrul de la Bayreuth, special pentru punerea în scenă a operelor sale, unde - până
în zilele noastre - în fiecare vară (iulie-august), au loc renumitele festivaluri muzicale
„Richard Wagner".
Richard Wagner s-a mutat la Bayreuth la data de 24 aprilie 1872. A locuit în primele
3 zile pe strada Bahnhofstr.14, într-o casă închiriată la intervenția sorei sale, Ottilie
Brockhaus, pe lângă rudele soțului ei din Bayreuth. La data de 27 aprilie 1872, R.
Wagner s-a mutat provizoriu la hotelul „Fantaisie” din Donndorf (comună la 4 km
vest de Bayreuth), nu departe de castelul „Fantaisie”. Spre sfârșitul lunii sept.1872,
familia Wagner s-a mutat din Donndorf, în casa de pe strada Dammallee nr.7 din
Bayreuth. Aici a început penultima sa operă „Götterdämmerung” („Amurgul Zeilor”),
terminată în „Haus Wahnfried”, casă în care s-a mutat în toamna anului 1874. Cu
„Amurgul Zeilor” a încheiat - după 26 de ani - tetralogia „Inelul Nibelungilor”.
În Bayreuth a compus și cea din urmă operă a vieții sale, „Parsifal”. A murit la
Veneția (în Palatul Vendradim), în ziua de 13 februarie 1883, la vârsta de 70 de ani,
în urma unei afecțiuni cardiace. Soția. Cosima (fiica compozitorului Franz Liszt). a
preluat după decesul soțului conducerea Festivalului Wagner, supraviețuind încă 47
de ani. Au avut 3 copii: Isolde (1865-1919), Eva (1867-1942, căsătorită cu
H.S.Chamberlain) și Siegfried (1869-1930, căsătorit cu Winifred Williams-
Klindworth).
Motivele care l-au îndemnat pe Richard Wagner să aleagă ca reședință orașul
Bayreuth au fost următoarele:

 orașul era situat în Bavaria, țara ocrotitorului său, regele bavarez Ludwig II
(1845-1886), față de care s-a simțit profund îndatorat și legat.
 Bayreuthul era amplasat geografic în inima Imperiului German, relativ ușor
accesibil din toate direcțiile.
 avea o clădire de operă (puțin folosită), în care el spera să prezinte în
exclusivitate operele sale (ulterior scena operei s-a dovedit a fi neîncăpătoare
punerilor în scenă wagneriene, ceea ce l-a determinat să construiască - cu
sprijinul financiar al regelui bavarez Ludwig II - clădirea „Festspielhaus” de pe
dealul Grüner Hügel).
 nu existau alte teatre în oraș care să-i facă concurență (nu admitea - din orgoliu -
concurența).
 se afla în vecinătatea masivului muntos Fichtelgebirge, leagănul legendar al unor
grupuri etnice germane.
Scrierile lui Arthur Schopenhauer și Friedrich Nietzsche, precum și schimbarea
condiției sale sociale ca favorit al regelui Ludwig II al Bavariei l-au făcut să adere la
ideile naționaliste pangermanice. Ideile sale sunt cuprinse în numeroase eseuri
despre muzică, teatru, politică și religie ca Kunst und Revolution („Arta și
revoluția", 1848), Das Kunstwerk der Zukunft („Opera de artă a
viitorului", 1850), Oper und Drama („Opera și drama", 1851). Wagner s-a considerat
pontiful unui cult artistic înrădăcinat în cultura germană, inspirată din vechile legende
nordice, cu personaje eroice, care se mișcă într-o lume supranaturală. Această artă,
gravitând în jurul dramei muzicale, trebuia să dea naștere acelei opere naționale,
care să fie pentru germani ceea ce tragedia clasică fusese pentru grecii antici.
Drama muzicală wagneriană se opune divertismentului operei tradiționale, bazându-
se pe o acțiune sacră, alegorie a dramei interioare, printr-o unitate indisolubilă cu
textul, scris de Wagner însuși pentru majoritatea partiturilor sale. Wagner introduce
ca inovații „melodia infinită" și „motivul conducător" (das Leitmotiv), procedeu
simbolic de sugerare și evocare a unor teme psihologice, a unor momente-cheie în
desfășurarea dramatică.
Această concepție și-a găsit întruchiparea în monumentala sa tetralogie Der Ring
des Nibelungen ("Inelul Nibelungilor"), compusǎ din operele Das Rheingold („Aurul
Rinului", 1854), Die Walküre („Walkiria", 1856), Siegfried (1870)
și Götterdämmerung („Amurgul zeilor", 1874), care configurează, într-o lume de eroi
și mituri, conflictul între violența primitivă a omului și natura sa spirituală. Calitatea
excepțională a artei lui Wagner se reflectă și în capodoperele sale Tristan und
Isolde (1859), triumf al dragostei asupra morții, Die Meistersinger von
Nürnberg („Maeștrii cântăreți din Nürnberg", 1867), Parsifal (1882), în care reia
legenda „Sfântului Graal", dramatică încleștare a evlaviei cu sentimentul păcatului.
Creația wagneriană a avut o influență covârșitoare asupra evoluției ulterioare a
muzicii. Compozitori ca Anton Bruckner, Gustav Mahler, Claude Debussy (la
începutul activității sale), Arnold Schönberg, Richard Strauss s-au dezvoltat sub
influența muzicii lui Richard Wagner.