ARTA $1 OMUL 60
Richard Wagner
Mânat de o credintă nemâr-
ginitâ în geniul său creator,
Richard Wagner s-a ridicat
deasupra batjocurii, a exilu-
lui şi sărăciei, devenind una
dintre cele mai prosidvite şi
proeminente personalităli din
istoria operei.
u(ini muzicieni au generat pasiuni atât t
P de puternice ca Richard Wagner . La
prima lor întâlnire, compozitorul Anton r
Bruckner a căzut în genunchi în faţa lui o
Wagner. Dirijorul Hans von Bulow 1-a descris
pe Wagner ca ' un om mărel, unic, pe care oa-
menii ar trebui să-1 venereze ca pe un zeu" şi
5i-a păstrat veneralia chiar si după ce Wagner
i-a sedus solia . Al ii i-au caracterizat muzica stru mistic şi nobil şi orice fel de încercare de
ca monotonă şi poemele lui simfonice teu-
tonice despre zei şi eroi respingătoare . Chiar
şi cei mai mari detractori ai compozitorului nu
pot nega însă influenţa lui puternică asupra
evoluţiei muzicii orchestrale, sau rolul jucat în la Universitatea din Leipzig ca student la
dezvoltarea muzicii de operă din secolul al
XX-lea, fiind creatorul unui stil complet nou
de muzică numit " dramă muzicală" care urma
să revolu(ioneze arta compoziţiilor de operă .
Primii ani
Născut în 1813 la Leipzig, Richard Wagner a
fost crescut într-o familie pasionată de teatru
şi muzică . Compozitorul Carl Weber era prie-
ten de familie şi tânărul Richard a făcut o pa-
siune timpurie pentru opera lui Weber Der
Freischutz, cu muzica ei captivantă şi subiec-
tul supranatural . A încercat să reproducă după
ureche părţi din lucrare si 5i-a pierdut repede
0(D Dramele muzicale ale lui Wagner au
întrupat idealul de o viat;ă al compozitorului :
izbăvirea spirituală a omenirii .
O Ilustrat;ia lui Arthur Rackham la opera
Aurul Rinului, de Wagner, prima din tetralogia
Inelul. Piticul Alberich renuntă la dragoste
pentru a obtine puterea pe care i -o poate
oferi aurul Rinului . El sfarmă idila fecioarelor
Rinului prin lupta pe care o dă pentru a
obt:ine aurul din adâncurile răului
răbdarea din cauza constrângerilor impuse de
lecţiile de pian începute la vârsta de 12 ani .
"Pentru mine muzica însemna spirit, un mon-
a-1 domoli pare s .-t-1 diminueze in ochii mei ."
Tânărul a fost vrăjit cle lucrarea Fidelio a
Iui Beethoven, şi s-a hotărât să ajungă să com-
p ună şi el operă . În 1831, Wagner s-a înscris
muzică ; a rămas un singur an, dar în acest
timp a reuşit să-şi depăşească suficient aversi-
unea fală de teoria muzicii încât să înveţe
principiile contrapunetului si să scrie o sim-
fonie . trei uverturi si câteva lucrări pentru
pian - toate puternic influenţate de
Beethoven . Devenise un muzician adevărat .
Anii de ucenicie
Albert, fratele lui Wagner i-a găsit prima sluj-
h 1 . Aceasta era la Teatrul din Wurzburg unde
Richard a dirijat coral care acompania operele
germane la modă compose de Weber şi alţi
compozitori . Wagner compusese cu mult timp
inainte prima sa operă - Die Feen (Zânele,
1833) . Promisiunea punerii în scenă a operei
(nu a fost reprezentată până în 1888) nu s-a
materializat şi Wagner si-a pierdut interesul
pentru muzica germană . În schimb, a devenit
pasionat de stilul italian sentimental .
Operele lui Bellini şi Rossini au fost cele
care 1-au inspirat în următoarea lucrare Das
Liebesverbot (1836), compusă in timp ce lucra
ca director muzical la teatrul din Magdeburg -
un post acceptat doar pentru că se îndrăgos-
tise şi apoi se căsătorise cu prim-solista com-
paniei, Minna Planer. Directorul teatrului a
acceptat să pună în scenă Das Liebesverbot,
însă reprezentaţia a fost un adevărat fiasco .
Speranţele lui Wagner de a-şi plăti multele
datorii - a trait întotdeauna peste posibilităţile
sale - s-au spulberat şi a trebuit să fugă din
Magdeburg pentru a scăpa de creditori . Au
urmat posturile de dirijor în Konigsberg si
Riga ; Wagner 5i -a asigurat postal din Riga prin
dragostea declarată pentru opera italiană dar
atunci când a ajuns în oras a început să
lucreze la Rienzi, o opera eroică compusă în
stilul epic al "marii opere", popular atunci în
Fran(a .
In 1839 Wagner s-a hotărât să părăsească
Riga, încă cu creditorii pe urmele sale . S-a mu-
tat la Paris dar, din păcate, toate încercările de
a pune în scenă Rienzi au esuat . Demoralizat
şi batjocorit, Wagner a supravieţoit următorii
trei ani prelucrând piese de mici dimensiuni
pentru diferiţi editori muzicali sau teatre, dar
in 1842 a reuşit în sfârşit să convingă teatrul
curlii regale din Dresda să pună in scenă
Rienzi . 0 dată cu reintoarcerea în Germania,
norocul i s-a schimbat : Rienzi a avut tin suc-
ces enorm şi lui Wagner i s-a oferit prestigio-
sul post de dirijor al Orchestrei Curlii Regale .
Obtinuse în sfârşit succesul molt aşteptat .
"Drama muzicală"
Un an după triumful avut cu Rienzi, Wagner
a prezentat publicului din Dresda o operă
complet diferită . Die Fliegende Hollander
(Olandezul zburător) era o povestire sumbră
179
0 RICHARD WAGNER
fAra trucuri spectaculoase ca cele din Rienzi.
Însă mult mai important era stilul complet
nou : în loc să utilizeze o succesiune de arii şi
melodii corale acompaniate de orchestra in
maniera compozitorilor ca Bellini, Wagner a
încercat să compună o "drama muzicahi" con-
tinua pentru cântăreţi si o rchestra . in centrul
operei era un sunet orchestral central, foarte
colorat, redând teme repetitive (laitmotivele)
care reprezentau personaje şi idei dramatice .
Temele erau intercalate în diverse moduri
pentru a susţine textul . În acelaşi timp, parti-
turile vocale au devenit lirice, "melodii infi-
nite" în locul ariilor separate şi ariilor recita-
tive cu care erau obişnuiţi soliştii .
Acest nou stil nu a fost dus până la capăt
în Olandezul zburător, însă Wagner şi-a per-
fectionat tehnica în următoarele doua opere,
Tannhauser (1845) şi Lohengrin (1850),
ambele inspiate din legende medievale . Însă
înainte ca Lohengrin să fie terminată, Wagner
era din nou fără slujbă . Simpatizând cu revo-
luţionarii înfrânti de la 1848, el era căutat de
autorităţi, ceea ce 1-a determinat să fugă în
Elvetia . Aici a petrecut patru ani per-
fectionându-se în teoria operei şi a dramei,
pentru ca în cele din urmă să înceapă să com-
pună ceea ce avea să devină cea mai mare
180
realizare a sa : dramatizarea faptelor vitejeşti
ale eroului Siegfried şi distrugerea zeilor .
Concepută initial ca opera singulară,
lucrarea s-a extins m patru părţi epice vaste :
Das Rheingold (Aurul Rinului), Die Walkiire
(Walkiria), Siegfried şi Gotterddmmerung
(Apusul zeilor) - cunoscute împreună ca Der
Ring des Nibelungen (Inelul Nibelungilor sau,
pe scurt, Inelul) .
În acelaşi timp, Wagner lucra şi la Tristan
Şi Isolda, o poveste pasională din Evul Mediu,
inspirată dintr-una din nenumăratele poveşti
de dragoste trăite de artist cu soţiile
binefăcătorilor lui . Tristan este deosebită pen-
tru folosirea îndrăzneaţă a armoniilor diso-
nante neterminate, pentru a exprima dorinta
lipsită de sperantă - un efect revolutionar
care urma să aibă o influentă covâr5itoare in
muzică . După cum era de aşteptat, prima
reprezentare a fost un dezastru si Wagner,
înglodat în datorii, î5i pierduse orice sperantă
privind punerea adecvată în scenă a operelor
sale de maturitate .
În 1864 a intervenit un protector bogat -
Ludwig II al Bavariei . Constructor de castele,
romantic şi ardent sustinător al lui Wagner,
Ludwig 1-a invitat pe Wagner la Munchen, i-a
oferit un salariu atractiv şi a proiectat un nou
C=
\ -ia şi omul 57 - RO\IANTISMCL ÎN MUZICĂ
teatru de mari dimensiuni în care să-şi pună
în scenă lucrările. Tristan Şi Isolda a fost
reprezentată cu succes în 1865 la Teatrul
Regal din Munchen, iar posibilitatea punerii în
scenă a întregii opere Der Ring nu mai părea
un simplu vis . Însă optimismul nu a durat
prea mull . În 1866 Minna Planer a murit şi în
mai putin de un an Wagner s-a întors în
Elvetia după ce i-a înnehunit pe miniştrii
regelui prin extravaganţa şi imoralitatca lui -
printre care legătura deschisă cu Cosima, fiica
măritată a lui Liszt .
Cosima 1-a urmat in Elveţia şi pcrcchea s-a
stabilit pe malurile lacului Lucerna, făcând
planuri asupra construirii propriei săli de
opera - teatrul de la Bayreuth unde, multu-
mită banilor donati de suporterii lui Wagner,
în 1876 s-a reuşit punerea în scenă a întregii
opere Der Ring în faţa capetelor încoronate
ale Europei . Încercarea 1-a epuizat şi la doar
un an după reprezentatia ultimei opere,
Parsifal, în 1882, a murit în urma unui infarct .
O Fundalul pentru ultima operă a Iui
Wagner, Parsifal. Parsifal este un "nebun
pur" care prin dragostea şi compasiunea fată
de altii îi salvează de la distrugere pe cava-
lerii Sfântului Graal .
Arta şi omul 58 - OPERA ITALIANĂ