Richard Wagner

De la Wikipedia, enciclopedia liber

Pagina Wagner trimite aici. Pentru alte sensuri vedei Wagner (dezambiguizare)
Pentru un scriitor originar din Romnia vedei Richard Wagner (scriitor).

Richard Wagner
(1813-1883)

Richard Wilhelm Wagner (n. 22 mai 1813, Leipzig - d. 13 februarie 1883, Veneia) a fost
un compozitor, dramaturg i teoretician al arteigermane, unul din cei mai de seam reprezentani
ai romantismului muzical.

Cuprins
[ascunde]

1 Date biografice

2 Lista operelor

3 Galerie de imagini

4 Vezi i

5 Legturi externe

Date biografice[modificare | modificare surs]

Richard Wagner s-a nscut la Lipsca (azi Leipzig) ntr-o familie de actori. A studiat la Dresda i
la Lipsca, lund lecii de compoziie cu Christian Theodor Weinling. ntre 1833 i 1839 Wagner a
lucrat pentru teatrele de oper din Wrzburg, Magdeburg, Knigsberg i Riga, a compus primele
sale opere Die Feen (Znele", 1834), Das Liebesverbot (Dragoste interzis", 1836) i mai multe
piese orchestrale. n 1836 se cstorete cu actria Minna Planner. Cltorete mult, cunoscnd
principalele centre muzicale europene. n timpul unei agitate cltorii pe mare
spre Anglia elaboreaz planul pentru opera Olandezul zburtor". Dup o scurt edere
n Londra, pleac la Paris, unde este profund impresionat de muzica lui Hector Berlioz.
n continuare, geniul su muzical s-a format i s-a relevat sub influena muzicii lui Carl Maria von
Weber, Wolfgang Amadeus Mozart i n special a simfonismului lui Ludwig van Beethoven.
Primele sale opere de un rsunet deosebit, Rienzi (1840 - premier la 20
octombrie 1842 la Dresda), Der fliegende Hollnder (Olandezul zburtor" sau Vasul
fantom", 1841 - prezentat n premier la 2 ianuarie 1843 la Dresda), l-au impus n viaa
artistic. n 1843 se stabilete n Dresda, unde devine Kapellmeister la curtea regelui
din Sachsen. Urmtoarele sale opere Tannhuser (1845) i Lohengrin (1848) sunt mai greu
acceptate de public, datorit elementelor inovatoare n structura dramatic i muzical. Cu
sprijinul lui Franz Liszt, vor fi prezentate mai trziu cu succes la Weimar.
Fire orgolioas, Wagner a avut o existen agitat. Sub influena scriitorului Heinrich Laube, a
adoptat ideile republicane ale micrii Jungen Deutschland (Tnra Germanie"), dar, dup
nfrngerea revoluiei din 1848, este nevoit s se refugieze la Zrich n Elveia, unde rmne 10
ani, pn n anul 1858. Aici o cunoate pe scriitoarea Mathilde Wesendonck, pentru care nutrete
o adevrat pasiune i pe ale crei versuri compune un ciclu de lied-uri. n aceste mprejurri se
desparte de soia sa, Minna; mai trziu se va cstori cu Cosima, fiica lui Franz Liszt. ncepnd
cu anul 1864 devine protejatul regelui Ludwig II al Bavariei, un pasionat admirator al muzicii
wagneriene. Regele l susine financiar, Wagner putnd astfel s se consacre numai crea iei
artistice. Cu ajutorul protectorului construiete Teatrul de la Bayreuth, special pentru punerea n
scen a operelor sale, unde - pn n zilele noastre - n fiecare var (iulie-august), au loc
renumitele festivaluri muzicale Richard Wagner".
Richard Wagner s-a mutat la Bayreuth la data de 24 aprilie 1872. A locuit n primele 3 zile pe
strada Bahnhofstr.14, ntr-o cas nchiriat la intervenia sorei sale, Ottilie Brockhaus, pe lng
rudele soului ei din Bayreuth. La data de 27 aprilie 1872 R. Wagner s-a mutat provizoriu la
hotelul Fantaisie din Donndorf (comun la 4 km vest de Bayreuth), nu departe de castelul
Fantaisie. Spre sfritul lunii sept.1872, familia Wagner s-a mutat din Donndorf, n casa de pe
strada Dammallee nr.7 din Bayreuth. Aici a nceput penultima sa oper Gtterdmmerung
(Amurgul Zeilor), terminat n Haus Wahnfried, cas n care s-a mutat n toamna anului 1874.
Cu Amurgul Zeilor a ncheiat - dup 26 ani - tetralogia Inelul Nibelungilor. n Bayreuth a
compus i cea din urm oper a vieii sale, Parsifal. A murit la Veneia (n Palatul Vendradim), n
ziua de 13 februarie 1883, la vrsta de 70 ani, n urma unei afec iuni cardiace. So ia. Cosima
(fiica compozitorului Franz Liszt). a preluat dup de
cesul soului conducerea Festivalului Wagner, supravieuind nc 47 de ani. Au avut 3 copii:
Isolde (1865-1919), Eva (1867-1942, cstorit cu H.S.Chamberlain) i Siegfried (1869-1930,
cstorit cu Winifred Williams-Klindworth).
Motivele care l-au ndemnat pe Richard Wagner s aleag ca reedin oraul Bayreuth au fost
urmtoarele:

oraul era situat n Bavaria, ara ocrotitorului su, regele bavarez Ludwig II (1845-1886),
fa de care s-a simit profund ndatorat i legat.

Bayreuthul era amplasat geografic n inima Imperiului German, relativ uor accesibil din
toate direciile.

avea o cldire de oper (puin folosit), n care el spera s prezinte n exclusivitate

operele sale (ulterior scena operei s-a dovedit a fi nencptoare punerilor n scen
wagneriene, ceea ce l-a determinat s construiasca - cu sprijinul financiar al regelui
bavarez Ludwig II - cldirea Festspielhaus de pe dealul Grner Hgel).

nu existau alte teatre n ora care s-i fac concuren (nu admitea - din orgoliu -
concurena).

se afla n vecintatea masivului muntos Fichtelgebirge, leagnul legendar al unor grupuri

etnice germane.
Scrierile lui Arthur Schopenhauer i Friedrich Nietzsche, precum i schimbarea condiiei sale
sociale ca favorit al regelui Ludwig II al Bavariei l-au fcut s adere la
ideilenaionaliste pangermanice. Ideile sale sunt cuprinse n numeroase eseuri
despre muzic, teatru, politic i religie ca Kunst und Revolution (Arta i revoluia", 1848), Das
Kunstwerk der Zukunft (Opera de art a viitorului", 1850), Oper und Drama (Opera i
drama", 1851). Wagner s-a considerat pontiful unui cult artistic nrdcinat n cultura german,
inspirat din vechile legende nordice, cu personaje eroice, care se mic ntr-o lume
supranatural. Aceast art, gravitnd n jurul dramei muzicale, trebuia s dea na tere acelei
opere naionale, care s fie pentru germani ceea ce tragedia clasic fusese pentru grecii antici.
Drama muzical wagnerian se opune divertismentului operei tradi ionale, bazndu-se pe o
aciune sacr, alegorie a dramei interioare, printr-o unitate indisolubil cu textul, scris de Wagner
nsui pentru majoritatea partiturilor sale. Wagner introduce ca inovaii melodia infinit" i
motivul conductor" (das Leitmotiv), procedeu simbolic de sugerare i evocare a unor teme
psihologice, a unor momente-cheie n desfurarea dramatic.
Aceast concepie i-a gsit ntruchiparea n monumentala sa tetralogie Der Ring des
Nibelungen ("Inelul Nibelungilor"), compus din operele Das Rheingold (Aurul
Rinului",1854), Die Walkre (Walkiria", 1856), Siegfried (1970) i Gtterdmmerung (Amurgul
zeilor", 1874), care configureaz, ntr-o lume de eroi i mituri, conflictul ntre violena primitiv a
omului i natura sa spiritual. Calitatea excepional a artei lui Wagner se reflect i n
capodoperele sale Tristan und Isolde (1859), triumf al dragostei asupra morii,Die Meistersinger
von Nrnberg (Maetrii cntrei din Nrnberg", 1867), Parsifal (1882), n care reia legenda
Sfntului Graal", dramatic ncletare a evlaviei cu sentimentul pcatului.
Creaia wagnerian a avut o influen covritoare asupra evoluiei ulterioare a muzicii.
Compozitori ca Anton Bruckner, Gustav Mahler, Claude Debussy (la nceputul activitii
sale), Arnold Schnberg, Richard Strauss s-au dezvoltat sub influena muzicii lui Richard Wagner.

Lista operelor[modificare | modificare surs]

Znele (1833)

Dragoste interzis (1836)

Rienzi (1840)

Olandezul zburtor (1843)

Tannhuser (1845)

Lohengrin (1848)

Tristan i Isolda (1865)

Maetrii cntrei din Nrnberg (1867)

Inelul Nibelungilor (1869-1876):

Aurul Rinului (1869)

Walkiria (1870)

Siegfried (1876)

Amurgul zeilor (1876)

Parsifal (1882)
Opere incomplete:

Die Laune des Verliebten (1830)

Mnnerlist grsser als Frauenlist (1838)

http://nemirabooks.ro/richard-wagner-opera-si-drama

Wagner este una din personalitatile culturale arhi-cunoscute, la nivel global, si nu doar drept compozitor de opera
sau muzician, ci si ca poet, dramaturg si teoretician al artei, chiar critic de arta. Orice pasionat al muzicii si operei
trebuie sa recunoasca valoarea unor lucrari precum Tristan si Isolda, Parsifal, Tannhauser, Lohengrin ori
tetralogia Inelul nibelungilor.

Richard Wagner (1813-1883), prieten cu Nietzsche si apropiat de filosofia acestuia, ca si de gandirea

schopenhaueriana, se incadreaza la categoria artistilor romantici, urmarind o schimbare profunda a artei (in
muzica si teatru, in special) si intoarcerea la originile dramei, adica la tragedia Greciei antice, insa in spiritul
mitologiei germane. Idealul sau consta in crearea dramei muzicale, ori a dramei absolute, expresie a operei de
arta totala. Opera si drama (1851) este o scriere fundamentala despre muzica, poezie, teatru si drama, abordand
si genuri ca dansul si cantul popular, romanul istoric samd. Esenta mesajului transmis de Wagner rezida in
simbioza rafinata dintre muzica si poezie, rezultatul fiind drama, opera de arta totala.

Cuvantul inainte, al lui Vasile Morar, contine anumite aprecieri cat se poate de concise si exacte referitoare la
Richard Wagner : [] structura subiectivitatii sale corespunde tipului tumultuos, navalnic, nestapanit, dar si
idealist, hotarat, incapatanat.[] el apartine tipologiei romanticului: este un spargator al canoanelor si al oricaror
prejudecati;.

Lucrarea lui Wagner este structurata in trei parti, exceptand o scurta Prefata: Opera si specificul muzicii,
Spectacolul si specificul poeziei dramatice, Poezia si muzica in drama viitorului .

In prima parte autorul identifica slabiciunile si minusurile operei de arta moderne, printr-o analiza a
trasaturilor si drumului parcurs de muzica, poezie, drama si opera de la inceputuri pana in prezent. Astfel, Wagner
descopera o greseala fundamentala: [] eroarea in genul numit opera porneste de la felul in care un mijloc de
expresie (muzica) a fost transformat in scop, in timp ce scopul expresiei (drama) a fost transformat in mijloc. O
alta concluzie ar fi acel raport nefiresc, in viziunea autorului, intre poet si muzician, in sensul ca primul era un
simplu slujitor al celui de-al doilea, neavand un rol echivalent, ca influenta, in crearea operei dramatice-muzicale,
fapt care a putut genera creatii monstruoase si lipsite de substanta ori de inalta valoare artistica.

Opera lui Rossini este considerata ca una de succes prin prisma talentului compozitorului de a prelua si prelucra
melodia gasita in popor, creand astfel din aceasta o arta, indiferent de forma si continutul ei; mai mult, Wagner
considera ca muzicianul italian se adresa doar publicului, consecinta fiind aceea ca publicul devenea factorul
determinant al operei. In fata publicului de opera contemporan autorului acestei lucrari, Rossini este definit ca un
reactionar, iar Gluck si urmasii lui revolutionarii metodici (chiar daca au dat gres in tentativele lor). Alte directii din
analiza autorului duc la constatarea faptului ca Tragediile lui Shakespeare se ridica [] deasupra celor grecesti,
pentru ca, prin procedeele sale artistice, dramaturgul a facut ca existenta corului sa nu mai fie neaparat necesara.
La Shakespeare, corul se topeste si este absorbit de personajele individuale participante direct la actiune, sau
Beethoven lasa impresia unui om care are ceva de spus, dar nu poate destainui asta limpede. Urmasii lui
moderni sunt oameni care, intr-un mod fermecator, ne comunica vestea ca nu au a ne spune nimic.

Cineva a numit, pe buna dreptate, opera italiana moderna o curtezana.[] Muzica franceza de opera
este considerata, pe buna dreptate, o cocheta.[] pudica, denumire care corespunde asa-numitei muzici
de opera germane.

Partea a doua se refera la jocul scenic, actori, granitele dintre arte, elementele definitorii ale poeziei dramatice
Organul cel mai vechi, autentic si frumos al muzicii, cel caruia aceasta ii datoreaza exclusiv existenta, este vocea
umana.
Originea dramei moderne este dubla:o origine naturala, specifica evolutiei noastre istorice, romanul, si una
straina, introdusa in evolutia noastra prin reflectie, respectiv teatrul grec, conceput dupa regulile lui Aristotel,
Omul este poet in doua feluri: prin contemplare si prin impartasire. Darul natural al poeziei reprezinta capacitatea
de a condensa intr-o imagine interioara fenomenele prezentate de simturile exterioare. Darul artistic al poeziei
este capacitatea de a impartasi aceasta imagine cu altii.
Muzica este inceputul si sfarsitul limbajului vorbit, la fel cum simtirea este inceputul si sfarsitul intelectului, mitul,
inceputul si sfarsitul istoriei, iar lirica, inceputul si sfarsitul artei poetice. Si cea care face legatura intre inceput si
punctul central, ca si intre punctul central si punctul de iesire, este fantezia.

Partea a treia este cea in care Wagner analizeaza anumite componente ale spectacolului de opera, si, mai ales,
traseaza unele directii pentru poezia si muzica viitorului, astfel incat drama rezultata in urma imbinarii celor doua
sa fie cat mai apropiata de conceptul de opera de arta totala. Sunt abordate, de exemplu, trasaturi precum ritmica
(masura versului) ori melodicitatea (rima poetica).
[] viitorul nu poate fi altfel inchipuit decat determinat de trecut.
[] opera de arta profetica, plina de nostalgia artistului prezentului, se va insoti cu marea vietii
viitorului. []
Creatorul operei de arta a viitorului este tocmai artistul prezentului, acela care presimte viata viitoare si
isi doreste sa fie parte din ea. Cel care hraneste o asemenea nazuinta duce deja o viata mai buna. Insa
doar o singura fiinta poate infaptui toate acestea: Artistul.

In Postfata, intitulata Richard Wagner sau Noua ordine teatrala, Victor Ioan Frunza aduce unele completari in
analiza acestei lucrari teoretice, in care Wagner isi exprima punctele de vedere referitoare la Arta, modalitatile de
progres in sfera culturii si a creatiei artistice, Artist si opera de arta totala, specifica viitorului.
Opera wagneriana este dependenta de Natura.
Mistica operei lui Wagner este, de fapt, magia proportiilor.
Simplitatea este unul din paradoxurile creatiei lui Richard Wagner.

Richard Wagner este unul din compozitorii care au revolutionat lumea muzicii si nu numai, tinzand chiar spre
calitatea de artist complet, un fel de Artist total, daca ne referim cu precadere la muzica si spectacolul de opera,
altfel spus la drama muzicala pe care a elaborat-o. Opera si drama, cartea recenzata, cuprinde o serie de trimiteri
bibliografice, referitoare la diversi compozitori, scriitori si muzicieni care au avut o importanta mai mica ori mai
mare in dezvoltarea muzicii, a spectacolului de opera si a teatrului, indeosebi a teatrului liric. In acelasi timp, se
evidentiaza si caracterul poetic si idealizator al lui Wagner, atunci cand utilizeaza diverse comparatii intre natura,
om si elemente ale artei (fie ele muzica, poezie, ori alte forme ale expresiei artistice), sau in clipa in care critica
diversele modalitati de exprimare ale unor artisti contemporani. In pofida subiectivismului inerent si a unor
aspecte redate, poate, intr-un mod prea transant sau dur, nu se pot nega, la rece, anumite adevaruri si reflectii
cu rol de revelatie, iar consecinta este elaborarea unei scrieri foarte importante in planul teoriei muzicale, operei
de arta si dramei moderne.

In concluzie, Opera si drama, de Richard Wagner, este una din acele carti din categoria must-read si
must-have, avand certe calitati instructive si de reimprospatare intelectuala, culturala si sociala. O lectura
demna de parcurs, mai ales ca beneficiile sunt superioare costurilor, in opinia mea, iar cei pasionati de arta,
muzica, poezie, teatru si opera nu au cum sa rateze o astfel de oportunitate, precum cea oferita de editura
Nemira!