Termotehnica Si Masini Termice - Curs - IVAN

Florian IVAN – Termotehică şi Maşini termice 1.
Florian IVAN
prof.univ.dr.ing
TERMOTEHNICĂ
şi
MAŞINI TERMICE
Editura Universităţii din Piteşti

2014
PREFAŢĂ
În structura complexă a economiei oricărei ţări, energia termică, în

comparaţie cu alte forme de energie, intervine cu pondere majoritară în
toate ramurile industriale.
Valorificarea insuficientă a acestei forme de energie a polarizat
atenţia întregii lumi generând mutaţii majore atât în domeniul tehnologiei
cât şi în domeniul instruirii didactice.
În acest context se înscrie şi pregătirea formativ-complexă a
studenţilor, viitori ingineri, de la facultăţile cu profil mecanic şi
electromecanic care trebuie să răspundă noii problematici cu care se
confruntă lumea contemporană în domeniul energiei. Din acest punct de
vedere, termodinamica, ştiinţa transformării energiei în şi între sistemele
materiale cu aplicaţii directe în numeroasele domenii ale ştiinţei şi tehnicii,
joacă un rol cu totul aparte.
Ca urmare, lucrarea a fost elaborată de autor în spiritul acestor noi
problematici, propunându-şi să răspundă actualelor cerinţe printr-o tratare
sistematică şi unitară a noţiunilor de bază ale termodinamicii, astfel încât,
prin furnizarea unui volum însemnat de cunoştinţe în acest domeniu să se
asigure studenţilor o pregătire formativă temeinică.
Lucrarea este rodul experienţei dobândite de autor în decursul mai
multor ani de predare a cursului de Termotehnică şi Maşini Termice la
Facultatea de Mecanică şi Tehnologie a Universităţii din Piteşti.
S-a insistat în mod deosebit asupra metodei exergetice apreciind că
aceasta oferă o analiză de detaliu a proceselor termice ireversibile. Pentru
ca problematica aferentă studiului fenomenelor ireversibile să capete o
substanţă cât mai concretă, s-au tratat separat procesele ireversibile
fundamentale: procesul de amestecare prin difuzie a gazelor, procesul de
comprimare şi destindere, procesul de umplere, procesul de evacuare
liberă, procesul de laminare, procesul de transmitere a căldurii,
evidenţiindu-se de fiecare dată pierderile de exergie generate de
ireversibilitate.
Tratarea transformărilor fundamentale a gazelor s-a făcut pe baza
particularizării ecuaţiilor transformării politrope, atrăgându-se atenţia prin
exemple concrete asupra gradului de generalizare pe care îl oferă aceasta
în studiul fenomenelor fizice.
O parte importantă a lucrării este destinată aspectelor legate de
teoria, procesele şi funcţionarea maşinilor termice prezentându-se tipurile,
soluţiile şi variantele constructive specifice.
Capitolele refertoare la transferul de căldură şi dinamica gazelor
sunt prezentate folosind modele matematice simplificate, astfel încât să
permită abordarea mai facilă de către studenţi în perioada lor de formare,
fără să se facă rabat de la rigoarea ştiinţifică.
Prin sfera problematicii abordate, lucrarea se adresează în primul

rând studenţilor facultăţilor cu profil mecanic şi electomecanic de care
autorul este legat sufleteşte, dorind să întregească prin aceasta pregătirea
lor fundamentală.
Ţinând seama de modalitatea de prezentare a fenomenelor şi de
aparatul matematic utilizat pentru studiul proceselor termodinamice
lucrarea poate fi utilă şi specialiştilor care lucrează în domeniu în vederea
actualizării cunoştinţelor şi rezolvării unor probleme de cercetare,
proiectare şi producţie.
Piteşti, aprilie, 2014

AUTORUL.
CUPRINS
CAPITOLUL 1 - OBIECTUL TERMODINAMICII. NOŢIUNI

INTRODUCTIVE ................................................................................... 19
1.1. Obiectul termodinamicii ............................................................... 19

1.2. Noţiuni introductive ..................................................................... 21
1.2.1. Sistem termodinamic ............................................................ 21
1.2.2. Stare termodinamică. Parametrii termodinamici.Echilibru
termodinamic. ................................................................................ 21
1.2.3. Proces termodinamic ............................................................ 24
1.2.4. Ecuaţia caracteristică de stare .............................................. 26
1.2.5. Coeficienţi termodinamici ...................................................... 27
CAPITOLUL 2 - CARACTERISTICI GENERALE ALE AGENŢILOR

TERMICI.IMPORTANŢA NOŢIUNII DE GAZ PERFECT......................... 29
CAPITOLUL 3 - MĂRIMI TERMODINAMICE ......................................... 31
3.1. Energia internă ........................................................................... 31

3.2. Lucrul mecanic ........................................................................... 33
3.3. Lucrul mecanic de dislocare (de deplasare, de curgere) ............... 37
3.4. Entalpia ...................................................................................... 38
3.5. Lucrul mecanic tehnic ................................................................. 40
3.6. Căldura ...................................................................................... 44
3.6.1. Căldurile şi capacităţile calorice ale gazelor perfecte.............. 45
3.6.1.1. Dependenţa de unitatea de cantitate ................................ 45
3.6.1.2. Dependenţa de modul de încălzire sau răcire.................... 46
3.6.1.3. Dependenţa de temperatură............................................. 48
3.7. Mărimi termodinamice pentru amestecuri de gaze ........................ 52
3.7.1. Temperatura amestecului ..................................................... 53
3.7.2. Presiunea amestecului. Legea lui Dalton ............................... 53
3.7.3. Volumul amestecului. Legea lui Amagat ................................ 54
3.7.4. Participaţia masică ............................................................... 55
3.7.5. Participaţia volumică............................................................ 55
3.7.6. Constanta amestecului de gaze perfecte ............................... 55
3.7.7. Masa specifică a amestecului de gaze perfecte(densitatea) ... 56
3.7.8. Masa molară (aparentă) a amestecului de gaze perfecte ....... 56
3.7.9. Relaţii de legătură între participaţia masică şiparticipaţia
volumică........................................................................................ 57
3.7.10. Determinarea presiunilor parţiale ale gazelor componente ... 58
3.7.11. Căldurile specifice ale amestecurilor de gaze perfecte ........ 58
3.7.12. Determinarea exponentului adiabatic al amestecului de gaze

perfecte ......................................................................................... 60
3.7.13. Energia internă specifică a amestecului de gaze perfecte .... 60
3.7.14. Entalpia specifică a amestecului de gaze perfecte ............... 61
CAPITOLUL 4 - LEGILE GAZELOR PERFECTE .................................. 62
4.1. Legea Boyle-Mariotte .................................................................. 62

4.2. Legea Gay-Lussac ...................................................................... 63
4.3. Legea Charles ............................................................................ 65
4.4. Legea lui Avogadro ..................................................................... 66
4.5. Ecuaţia termică de stare a gazului perfect .................................... 67
CAPITOLUL 5 - PRIMUL PRINCIPIU ALTERMODINAMICII .................. 71
5.1. Expresia generală a primului principiu al termodinamicii ............... 71

5.2. Forme de enunţare a primului principiu altermodinamicii ............... 72
5.3. Analiza ecuaţiei primului principiu al termodinamicii...................... 73
5.4. Expresia matematică a primului principiu al termodinamicii ........... 74
5.5. Expresia matematică a primului principiu al termodinamicii pentru
sisteme închise ................................................................................. 76
5.6. Ecuaţiile calorice de stare. Căldurile specifice .............................. 77
5.7. Particularizarea ecuaţiilor calorice de stare pentru gazul perfect ... 80
CAPITOLUL 6 - PRINCIPIUL AL DOILEA AL TERMODINAMICII ........ 82
6.1. Importanţa principiului al doilea al termodinamicii ......................... 82

6.2. Procese reversibile şi ireversibile ................................................. 83
6.3. Cicluri termodinamice şi surse de căldură .................................... 86
6.3.1. Definirea ciclului termodinamic .............................................. 86
6.3.2. Cicluri termodinamice directe (cicluri motoare) ....................... 87
6.3.2.1. Schimbul de energie sub formă de lucru mecanic ............. 87
6.3.2.2. Schimbul de căldură sub formă de căldură ....................... 88
6.3.2.3. Bilanţul energetic al ciclului direct ..................................... 89
6.3.3. Cicluri termodinamice inversate ............................................ 91
6.3.3.1. Schimbul de energie sub formă de lucru mecanic ............. 91
6.3.3.2. Schimbul de energie sub formă de căldură ...................... 92
6.3.3.3. Bilanţul energetic al ciclului inversat ................................. 92
6.4. Caracterizarea generală aciclurilor termodinamicedupă gradul de
ireversibilitate al proceselor din structură ............................................ 93
6.5. Ciclul CARNOT........................................................................... 96
6.5.1. Importanţa ciclului Carnot ..................................................... 96
6.5.2. Ciclul Carnot direct .............................................................. 98
6.5.3. Ciclul Carnot inversat ......................................................... 100
6.6. Formulările principiului al doilea al termodinamicii ...................... 102
6.7. Integrala lui Clausius pentru cicluri reversibile - Egalitatea .......... 104
lui Clausius...................................................................................... 104
6.8. Randamentul ciclului Carnot - randament limită.......................... 105
6.9. Entropia .................................................................................... 106
6.10.Integrala lui Clausius pentru cicluri ireversibile - Inegalitatea lui
Clausius .......................................................................................... 108
6.11. Expresia principiului al doilea pentru procese ireversibile .......... 110
6.12.Interpretarea statistică a principiului al doilea al termodinamicii .. 112
6.13. Limite de aplicare a principiului al doilea Combaterea teoriei morţii
termice a universului ........................................................................ 116
6.14. Expresiile matematice combinate ale principiilor întâi şi doi ....... 118
ale termodinamicii............................................................................ 118
6.15. Diagrama entropică (T - S). Temperatura termodinamică medie119
6.16. Reprezentarea ciclului Carnot în coordonate T - S. ................... 121
Generalizarea ciclului Carnot ........................................................... 121
6.16.1. Ciclul Carnot reversibil direct............................................. 121
6.16.2. Ciclul Carnot reversibil inversat ........................................ 123
6.17. Variaţia entropiei în procesul de amestecare ............................ 128
CAPITOLUL 7 - TRANSFORMAREA POLITROPĂ - CA

TRANSFORMARE DE STARE GENERALĂ........................................ 132
7.1. Ecuaţiile politropei reversibile şi reprezentarea grafică ................ 132

în coordonate p-v şi T-s ................................................................... 132
7.2. Expresia variaţiei energiei interne .............................................. 135
7.3. Expresia variaţiei entalpiei ......................................................... 135
7.4. Expresia variaţiei entpropiei....................................................... 135
7.5. Expresia schimbului de căldură politropic ................................... 136
7.6. Expresia schimbului de lucru mecanic absolut............................ 139
în procesul politropic reversibil ......................................................... 139
7.7. Expresia lucrului mecanic tehnic în procesul politropic reversibil . 139
7.8. Cazuri particulare ale transformării politrope reversibile .............. 140
7.8.1. Cazul transformării izobare reversibile (p=ct) ....................... 140
7.8.2. Cazul transformării izocore reversibile (v=ct) ....................... 144
7.8.3. Cazul transformării izoterme reversibile (T=ct.) .................... 147
7.8.4. Cazul transformării adiabate reversibile (izentropei) ............. 150
7.9. Semnificaţia energetică a transformării politrope reversibile ........ 156
CAPITOLUL 8 - METODE DE ANALIZĂ TERMODINAMICĂ ............... 160
8.1. Metoda ciclurilor........................................................................ 160

8.1.1. Compararea ciclurilor termodinamice folosind carnotizarea .. 160
8.1.2. Gradul de reversibilitate a ciclurilor ......................................... 163
8.2. Metoda potenţialelor.................................................................. 165
8.2.1. Definirea potenţialelor F şi G............................................... 165
8.2.2. Lucrul mecanic maxim al reacţiei chimice ............................ 167

8.2.3. Potenţialul chimic ............................................................... 167
8.2.4. Funcţii caracteristice ........................................................... 169
8.3. Metoda exergetică .................................................................... 169
8.3.1. Caracterizarea generală a formelor de energie .................... 169
8.3.2. Definiţia exergiei şi anergiei ................................................ 170
8.3.3. Teorema Gouy Stodola....................................................... 171
8.3.4. Tipuri de exergie. Calculul exergiei...................................... 174
8.3.4.1. Tipuri de exergie ............................................................ 174
8.3.4.2. Exergia căldurii. Factorul exergetic de temperatură ......... 175
8.3.4.3 Exergia termomecanică .................................................. 178
8.3.4.4. Exergia chimică ............................................................. 185
8.3.4.5. Ecuaţia fundamentală pentru studiul proceselor şi ciclurilor
termodinamice ireversibile .......................................................... 186
8.3.4.6. Bilanţ exergetic. Randament exergetic ............................ 188
8.3.4.7. Aplicarea metodei exergetice în studiul ciclurilor ireversibile
directe ....................................................................................... 190
8.3.4.8. Avantajele aplicării metodei exergetice de analiză
termodinamică ........................................................................... 194
CAPITOLUL 9 - ANALIZA TERMODINAMICĂ A UNOR PROCESE

IREVERSIBILE CU GAZE PERFECTE ................................................ 195
9.1. Procesul de transfer de căldură ................................................. 195

9.2. Procesul de laminare ................................................................ 198
9.3. Procesul de umplere ................................................................. 201
9.4. Procesul de destindere şi comprimare adiabată ......................... 204
9.5. Procesul de evacuare liberă ...................................................... 209
9.6. Procesul de amestecare prin difuziune a gazelor ........................ 214
9.6.1. Variaţia entropiei în procesul de amestecare ....................... 214
9.6.2. Variaţia exergiei în procesul de amestecare ........................ 217
CAPITOLUL 10 - PRINCIPIUL AL TREILEA AL TERMODINAMICII .... 218
10.1. Formulări ale principiului al treilea al termodinamicii ................. 218

10.2. Consecinţele principiului al treilea al termodinamicii.................. 219
10.2.1. Anularea căldurilor masice................................................ 219
10.2.2.Imposibilitatea realizării unui ciclu Carnot reversibil direct având
temperatura sursei reci 0 K .......................................................... 219
10.2.3. Degenerarea gazului perfect ............................................. 220
CAPITOLUL 11 - GAZE REALE. VAPORI. AERUL UMED. ................. 221
11.1 Gaze reale. .............................................................................. 221

11.1.1Generalităţi. ....................................................................... 221
11.1.2. Ecuaţiile de stare ale gazelor reale. ................................... 223

11.2. Vaporii .................................................................................... 227
11.2.1. Diagrama fazică ............................................................... 228
11.2.2. Vaporizarea la presiune constantă .................................... 230
11.2.3 Diagrama T-s a transformării de fază ................................. 232
11.2.4. Căldura de producere a vaporilor ...................................... 233
11.2.5. Mărimile de stare ale vaporilor saturaţi umezi. ................... 235
11.2.6. Tabele şi diagrame pentru vapori de apă (abur) ................. 236
11.2.7. Transformările de stare ale vaporilor ................................. 238
11.3. Aerul umed ............................................................................. 242
11.3.1. GeneraIităţi ...................................................................... 242
11.3.2. Mărimile caractaristice ale aerului umed. ........................... 243
11.3.3. Diagrama (h-x) sau (h-d) a aerului umed ........................... 245
CAPITOLUL 12 - ARDEREA COMBUSTIBILILOR .............................. 257
12.1. Combustibilii, Clasificări, Putere calorifică, Compoziţie ............. 257

12.2.Calculul proceselor de ardere ............................................... 261
12.2.1 Arderea completă .............................................................. 262
12.2.2.Arderea incompletă ........................................................... 271
12.3. Elemente de cinematica reacţiilor de ardere ............................. 278
12.3.1. Viteza de reacţie............................................................... 278
12.3.2.Echilibrul chimic al reacţiilor de ardere................................ 282
12.3.3.Calculul arderii combustibililor cu disociere reală ................ 284
CAPITOLUL 13 – ELEMENTE DE TERMOGAZODINAMICA............... 287
13.1 Notiuni introductive.Viteza medie. Debit. Criteriul Reynolos ...... 287

13.2. Ecuaţii ale curgerii fluidelor ...................................................... 290
13.2.1. Ecuaţia continuităţii........................................................... 290
13.2.2. Ecuaţia energiei ............................................................... 291
13.2.3. Ecuaţia lui Bernoulli .......................................................... 293
13.2.4 Ecuaţia entropiei............................................................... 294
13.2.5. Ecuaţia de stare .............................................................. 294
13.3. Curgerea la dlferenţe mari de presiune .................................... 295
13.3.1. Ipoteza de studio .............................................................. 295
13.3.2. Parametrii fânaţi ............................................................... 296
13.3.3. Studiul ajutajului convergent ............................................. 297
13.3.4. Studiul ajutajului convergent-divergent .............................. 301
13.3.5 Destinderea gazului în ajustaj cu considerarea frecării ........ 303
13.4. Cazuri particulare de curgere ................................................... 304
13.5. Curgerea cu frecare prin conducte ........................................... 307
CAPITOLUL 14 - COMPRESOARE ................................................... 311

14.1. Definiţii. Clasificare.................................................................. 311

14.2. Compresoare volumice ........................................................... 312
14.2.1.Compresoare cu piston cu mişcare de translaţie a pistonului . 312
14.2.1.1. Schema constructivă a compresorului cu mişcare de
translaţie a pistonului ................................................................. 312
14.2.1.2. Compresorul teoretic. Ciclul termodinamic .................... 314
14.2.1.3. Compresorul tehnic. Ciclul termodinamic ...................... 315
14.2.1.4. Lucrul mecanic necesar comprimării unui gaz ............... 315
14.2.1.5. Diagrama indicată a compresorului cu piston ................ 318
14.2.1.6. Parametrii compresorului cu piston. Debitul................... 319
14.2.1.7. Funcţionarea compresorului cu piston cu π = var ........... 320
14.2.1.8. Compresoare cu mai multe trepte ................................. 321
14.2.1.9. Randamente. Puterea consumată de compresorul cu piston
................................................................................................. 323
14.2.2. Compresorul rotativ cu lamele culisante ............................ 324
14.2.3. Compresorul rotativ cu rotoare profilate ............................. 325
14.3. Compresoare dinamice ........................................................... 327
14.3.1. Compresorul centrifug ...................................................... 327
14.3.1.1.Definiţie ........................................................................ 327
14.3.1.2. Construcţia unui compresor centrifuge .......................... 327
14.3.1.3. Funcţionarea compresorului centrifug ........................... 328
14.3.1.5. Debitul compresorului centrifug .................................... 331
14.3.1.6. Randamente. Puterea consumată de compresorul centrifug
................................................................................................. 331
14.3.1.7. Ventilatorul centrifug .................................................... 333
14.3.2. Compresorul axial ............................................................ 334
14.3.2.1. Construcţia şi funcţionarea unui compresor axial ........... 334
14.3.2.2. Ventilatorul axial .......................................................... 336
14.4. Ejectorul (Compresorul cu jet).................................................. 337
14.4.1. Introducere. Definiţie ........................................................ 337
14.4.2. Construcţia unui ejector .................................................... 337
14.4.3. Funcţionarea ejectorului .................................................... 338
14.4.4. Ejectorul teoretic............................................................... 338
14.4.5. Ejectorul real .................................................................... 341
CAPITOLUL - 15- CICLURILE TEORETICE ALE MOTOARELOR CU

ARDERE INTERNĂ ............................................................................ 342
15.1. Generalităţi ............................................................................. 342

15.2. Ciclul teoretic al motorului cu ardere mixtă ............................... 343
12.2.1. Determinarea parametrilor fluidului motor în punctele
caracteristice ale ciclului .................................................................. 343
15.2.2. Calculul cantităţilor de căldură schimbate pe ciclu ................. 345
12.2.3. Calculul randamentului termic ............................................... 345
15.3. Ciclul teoretic al motorului cu ardere la volum constant ............. 346
15.4. Ciclul teoretic al motorului cu ardere la presiune constantă ....... 346

15.5. Cicluri teoretice cu destindere prelungită .................................. 347
15.5.1. Ciclul teoretic cu destindere prelungită într-o turbină alimentată
la presiune variabilă ..................................................................... 347
15.5.1.1.Determinarea parametrilor fluidului motor în punctele
caracteristice ale ciclului ............................................................. 347
15.5.1.2. Calculul cantităţilor de căldură schimbate pe ciclu ......... 350
15.5.1.3. Calculul randamentului termic ...................................... 350
la presiune variabilă şi ardere izocoră ........................................... 351
................................................................................................... 351
la presiune variabilă şi ardere izobară........................................... 351
la presiune constantă ................................................................... 352
15.5.4.1. Ciclul teoretic cu destindere prelungită într-o turbină
alimentată la presiune constantă şi ardere la volum constant ....... 355
alimentată la presiune constantă şi ardere la presiune constantă . 355
CAPITOLUL - 16- TURBINE CU ABURI .............................................. 357
16.1. Mărimi principale ale turbinei. Procesul teoretic şi cel real ......... 357
16.2. Randamentele turbinei şi consumuri specifice .......................... 357
16.3. Consumul specific de abur şi de căldură .................................. 358
CAPITOLUL- 17 -TURBINE CU GAZE ................................................ 360
17.1. Turbine cu gaze ...................................................................... 360

17.2.ciclul instalaţiilor de turbine cu gaze cu recuperare de căldură ... 361
17.3. Turbina cu ardere la v = ct. ...................................................... 363
CAPITOLUL 18 - INSTALAŢII FRIGORIFICE ..................................... 366
18.1. Procedee de producere a frigului artificial ................................. 366

18.2. Termodinamica producerii frigului artificial prin comprimare de
vapori. Maşina frigorifică .................................................................. 366
18.3. Tipuri de instalaţii frigorifice ..................................................... 369
18.3.1. Instalaţia frigorifică cu o treaptă de comprimare ................. 369
18.3.2. Instalaţia frigorifică în două trepte de comprimare .............. 370
18.3.3. Instalaţia frigorifică în cascadă .......................................... 373
18.3.4. Instalaţia frigorifică cu ejector (I.F.E.)................................. 373
18.3.5. Instalaţia frigorifică cu absorbţie (I.F.A.) ............................. 375
18.4. Calculul termic al IFCMV într-o treaptă ..................................... 377
18.5. Calculul termic IFCMV în două trepte ....................................... 378
CAPITOLUL 19 - TRANSMITEREA CĂLDURII ................................... 380
19.1 Diverse moduri de transmitere a căldurii ................................... 380

19.2 Legile generale ale trecerii căldurii prin conductibilitate .............. 381
19.3 Coeficientul de conductibilitate ................................................. 381
19.4. Cazurile tehnice uzuale de trecere a caldurii prin conductibilitate în
regim permanent ............................................................................. 387
19.5. Transmiterea căldurii prin conductibilitate în regim transzitoriu .. 393
19.6. Fenomenul fizic al schimbului de căldură prin convecţie ........... 395
19.7. Teoria similitudinii aplicată convecţiei ....................................... 396
19.8. Ecuaţil criteriale pentru determinarea coeficientului de schimb de
caldură prin convecţie ...................................................................... 399
19.9. Ecuaţii criteriale pentru determinarea coeficientului de convecţie la
vapori ce se condensează şi la lichide în fierbere .............................. 403
19.10. Determinarea căldurii schimbate între un fluid şi un perete prin
convecţie......................................................................................... 408
19.11. Legile generale ale trecerii căldurii prin radiaţie ...................... 411
19.12. Legile radiaţiei corpurilor cenuşii ............................................ 413
19.13. Calcul căldurii transmise prin radiaţie .................................... 415
19.14. Radlaţia gazelor .................................................................... 417
19.15. Schimbul global de căldură .................................................... 420
BIBLIOGRAFIE .................................................................................. 422

FIGURI
FIGURA 1. 1 ........................................................................................... 22
FIGURA 1. 2 ........................................................................................... 23
FIGURA 1. 3 ........................................................................................... 27
FIGURA 3. 1 ........................................................................................... 33
FIGURA 3. 2 ........................................................................................... 34
FIGURA 3. 3 ........................................................................................... 36
FIGURA 3. 4 ........................................................................................... 37
FIGURA 3. 5 ........................................................................................... 38
FIGURA 3. 6 ........................................................................................... 39
FIGURA 3. 7 ........................................................................................... 40
FIGURA 3. 8 ........................................................................................... 42
FIGURA 3. 9 ........................................................................................... 43
FIGURA 3. 10.......................................................................................... 49
FIGURA 3. 11.......................................................................................... 50
FIGURA 3. 12.......................................................................................... 51
FIGURA 3. 13.......................................................................................... 52
FIGURA 3. 14.......................................................................................... 54
FIGURA 4. 1 FIGURA 4. 2............................................... 62

FIGURA 4. 3 FIGURA 4. 4 FIGURA 4. 5 ............................ 64
FIGURA 4. 6 FIGURA 4. 7 ............................................. 65
FIGURA 4. 8 ........................................................................................... 68
FIGURA 5. 1 ........................................................................................... 71
FIGURA 5. 2 ........................................................................................... 72
FIGURA 5. 3 ........................................................................................... 75
FIGURA 6. 1 ........................................................................................... 86
FIGURA 6. 2 ........................................................................................... 87
FIGURA 6. 3 ........................................................................................... 90
FIGURA 6. 4 ........................................................................................... 91
FIGURA 6. 5 ........................................................................................... 97
FIGURA 6. 6 ........................................................................................... 99
FIGURA 6. 7 ......................................................................................... 100
FIGURA 6. 8 ......................................................................................... 101
FIGURA 6. 9 ......................................................................................... 101
FIGURA 6. 10........................................................................................ 103
FIGURA 6. 11........................................................................................ 104
FIGURA 6. 12........................................................................................ 106
FIGURA 6. 13........................................................................................ 108

FIGURA 6. 14........................................................................................ 109
FIGURA 6. 15........................................................................................ 110
FIGURA 6. 16........................................................................................ 114
FIGURA 6. 17........................................................................................ 114
FIGURA 6. 18........................................................................................ 119
FIGURA 6. 19 FIGURA 6. 20 .................................... 120
FIGURA 6. 21........................................................................................ 121
FIGURA 6. 22........................................................................................ 122
FIGURA 6. 23........................................................................................ 124
FIGURA 6. 24........................................................................................ 125
FIGURA 6. 25........................................................................................ 126
FIGURA 6. 26........................................................................................ 127
FIGURA 6. 27........................................................................................ 127
FIGURA 6. 28........................................................................................ 128
FIGURA 7. 1 ......................................................................................... 133

FIGURA 7. 2 ......................................................................................... 134
FIGURA 7. 3 ......................................................................................... 136
FIGURA 7. 4 ......................................................................................... 137
FIGURA 7. 5 ......................................................................................... 140
FIGURA 7. 6 ......................................................................................... 141
FIGURA 7. 7 ......................................................................................... 141
FIGURA 7. 8 ......................................................................................... 144
FIGURA 7. 9 ......................................................................................... 145
FIGURA 7. 10........................................................................................ 145
FIGURA 7. 11........................................................................................ 147
FIGURA 7. 12........................................................................................ 148
FIGURA 7. 13........................................................................................ 149
FIGURA 7. 14........................................................................................ 152
FIGURA 7. 15........................................................................................ 153
FIGURA 7. 16........................................................................................ 154
FIGURA 7. 17........................................................................................ 156
FIGURA 7. 18........................................................................................ 157
FIGURA 8. 1 ......................................................................................... 161

FIGURA 8. 2 ......................................................................................... 161
FIGURA 8. 3 ......................................................................................... 162
FIGURA 8. 4 ......................................................................................... 171
FIGURA 8. 5 ......................................................................................... 172
FIGURA 8. 6 ......................................................................................... 175
FIGURA 8. 7 ......................................................................................... 176
FIGURA 8. 8 ......................................................................................... 177
FIGURA 8. 9 FIGURA 8. 10 ........................................ 179
FIGURA 8. 11........................................................................................ 182
FIGURA 8. 12........................................................................................ 184

FIGURA 8. 13........................................................................................ 188
FIGURA 8. 14........................................................................................ 190
FIGURA 9. 1 ......................................................................................... 195

FIGURA 9. 2 ......................................................................................... 196
FIGURA 9. 3 ......................................................................................... 198
FIGURA 9. 4 ......................................................................................... 200
FIGURA 9. 5 ......................................................................................... 201
FIGURA 9. 6 ......................................................................................... 203
FIGURA 9. 7 ......................................................................................... 205
FIGURA 9. 8 ......................................................................................... 209
FIGURA 9. 9 ......................................................................................... 211
FIGURA 9. 10........................................................................................ 212
FIGURA 9. 11........................................................................................ 214
FIGURA 10. 1........................................................................................ 219
FIGURA 11. 1........................................................................................ 221

FIGURA 11. 2........................................................................................ 223
FIGURA 11. 3........................................................................................ 224
FIGURA 11. 4........................................................................................ 225
FIGURA 11. 5........................................................................................ 229
FIGURA 11. 6........................................................................................ 229
FIGURA 11. 7........................................................................................ 230
FIGURA 11. 8........................................................................................ 231
FIGURA 11. 9........................................................................................ 232
FIGURA 11. 10...................................................................................... 232
FIGURA 11. 11...................................................................................... 233
FIGURA 11. 12...................................................................................... 236
FIGURA 11. 13...................................................................................... 237
FIGURA 11. 14...................................................................................... 237
FIGURA 11. 15...................................................................................... 238
FIGURA 11. 16...................................................................................... 238
FIGURA 11. 17...................................................................................... 239
FIGURA 11. 18...................................................................................... 240
FIGURA 11. 19...................................................................................... 240
FIGURA 11. 20...................................................................................... 241
FIGURA 11. 21...................................................................................... 241
FIGURA 11. 22...................................................................................... 243
FIGURA 11. 23...................................................................................... 245
FIGURA 11. 24 FIGURA 11. 25................................................. 247
FIGURA 11. 26 FIGURA 11. 27 ................................................. 247
FIGURA 11. 28 FIGURA 11. 29 .................................. 248
FIGURA 11. 30...................................................................................... 249
FIGURA 11. 31...................................................................................... 250

FIGURA 11. 32...................................................................................... 250
FIGURA 11. 33...................................................................................... 251
FIGURA 11. 34...................................................................................... 251
FIGURA 11. 35...................................................................................... 252
FIGURA 11. 36...................................................................................... 253
FIGURA 11. 37...................................................................................... 254
FIGURA 11. 38...................................................................................... 255
FIGURA 11. 39...................................................................................... 255
FIGURA 12. 1 FIGURA 12. 2...................................... 271

FIGURA 12. 3........................................................................................ 279
FIGURA 12. 4........................................................................................ 280
FIGURA 12. 5........................................................................................ 280
FIGURA 12. 6........................................................................................ 283
FIGURA 12. 7........................................................................................ 286
FIGURA 13. 1........................................................................................ 287

FIGURA 13. 2........................................................................................ 288
FIGURA 13. 3 FIGURA 13. 4 ............................................ 289
FIGURA 13. 5........................................................................................ 290
FIGURA 13. 6........................................................................................ 291
FIGURA 13. 7........................................................................................ 295
FIGURA 13. 8........................................................................................ 297
FIGURA 13. 9........................................................................................ 299
FIGURA 13. 10...................................................................................... 299
FIGURA 13. 11...................................................................................... 301
FIGURA 13. 12...................................................................................... 302
FIGURA 13. 13...................................................................................... 302
FIGURA 13. 14 FIGURA 13. 15 ............................ 303
FIGURA 13. 16...................................................................................... 304
FIGURA 13. 17...................................................................................... 305
FIGURA 13. 18...................................................................................... 306
FIGURA 13. 19...................................................................................... 307
FIGURA 14. 1........................................................................................ 312

FIGURA 14. 2........................................................................................ 313
FIGURA 14. 3........................................................................................ 313
FIGURA 14. 4........................................................................................ 314
FIGURA 14. 5........................................................................................ 315
FIGURA 14. 6........................................................................................ 316
FIGURA 14. 7........................................................................................ 318
FIGURA 14. 8........................................................................................ 320
FIGURA 14. 9........................................................................................ 321
FIGURA 14. 10...................................................................................... 321
FIGURA 14. 11...................................................................................... 325

FIGURA 14. 12...................................................................................... 326
FIGURA 14. 13...................................................................................... 327
FIGURA 14. 14...................................................................................... 328
FIGURA 14. 15...................................................................................... 329
FIGURA 14. 16...................................................................................... 333
FIGURA 14. 17...................................................................................... 334
FIGURA 14. 18...................................................................................... 335
FIGURA 14. 19...................................................................................... 336
FIGURA 14. 20...................................................................................... 337
FIGURA 14. 21...................................................................................... 340
FIGURA 14. 22...................................................................................... 341
FIGURA 15. 1........................................................................................ 343

FIGURA 15. 2........................................................................................ 346
FIGURA 15. 3........................................................................................ 346
FIGURA 15. 4........................................................................................ 347
FIGURA 15. 5........................................................................................ 351
FIGURA 15. 6........................................................................................ 351
FIGURA 15. 7........................................................................................ 352
FIGURA 15. 8........................................................................................ 355
FIGURA 15. 9........................................................................................ 355
FIGURA 16. 1........................................................................................ 357
FIGURA 17. 1........................................................................................ 360

FIGURA 17. 2........................................................................................ 360
FIGURA 17. 3........................................................................................ 361
FIGURA 17. 4........................................................................................ 361
FIGURA 17. 5........................................................................................ 362
FIGURA 17. 6 FIGURA 17. 7 .................................... 363
FIGURA 18. 1........................................................................................ 367

FIGURA 18. 2........................................................................................ 367
FIGURA 18. 3........................................................................................ 368
FIGURA 18. 4........................................................................................ 369
FIGURA 18. 5........................................................................................ 371
FIGURA 18. 6........................................................................................ 372
FIGURA 18. 7........................................................................................ 372
FIGURA 18. 8........................................................................................ 372
FIGURA 18. 9........................................................................................ 373
FIGURA 18. 10...................................................................................... 374
FIGURA 18. 11...................................................................................... 376
FIGURA 19. 1........................................................................................ 387

FIGURA 19. 2........................................................................................ 389

FIGURA 19. 3........................................................................................ 389
FIGURA 19. 4........................................................................................ 391
FIGURA 19. 5........................................................................................ 392
FIGURA 19. 6........................................................................................ 393
FIGURA 19. 7........................................................................................ 395
FIGURA 19. 8........................................................................................ 405
FIGURA 19. 9........................................................................................ 406
FIGURA 19. 10...................................................................................... 408
FIGURA 19. 11...................................................................................... 410
FIGURA 19. 12...................................................................................... 411
FIGURA 19. 13 FIGURA 19. 14 FIGURA 19. 15 ......................... 416
FIGURA 19. 16...................................................................................... 418
FIGURA 19. 17...................................................................................... 419
FIGURA 19. 18...................................................................................... 420
TABELE
TABEL 3. 1 ............................................................................................. 50
TABEL 6. 1 ........................................................................................... 115
TABEL 7. 1 .......................................................................................... 159
TABEL 8. 1 ........................................................................................... 185
TABEL 11. 1 ......................................................................................... 242

TABEL 11. 2 ......................................................................................... 254
TABEL 12. 1 ......................................................................................... 259

TABEL 12. 2 ......................................................................................... 260
TABEL 12. 3 ......................................................................................... 260
TABEL 12. 4 ......................................................................................... 261
TABEL 12. 5 ......................................................................................... 267
TABEL 12. 6 ......................................................................................... 285
TABEL 15. 1 ......................................................................................... 345

TABEL 15. 2 ......................................................................................... 350
TABEL 15. 3 ......................................................................................... 354
TABEL 19. 1 ......................................................................................... 382

TABEL 19. 2 ......................................................................................... 382
TABEL 19. 3 ......................................................................................... 383
TABEL 19. 4 ......................................................................................... 384
TABEL 19. 5 ......................................................................................... 385
TABEL 19. 6 ......................................................................................... 386
TABEL 19. 7 ......................................................................................... 387
TABEL 19. 8 ......................................................................................... 400
TABEL 19. 9 ......................................................................................... 401
TABEL 19. 10 ....................................................................................... 402
TABEL 19. 11 ....................................................................................... 404
TABEL 19. 12 ....................................................................................... 407
TABEL 19. 13 ....................................................................................... 415
CAPITOLUL 1 - OBIECTUL TERMODINAMICII. NOŢIUNI

INTRODUCTIVE
1.1. Obiectul termodinamicii
Termodinamica este considerată în etapa actuală, în sensul cel mai

larg, ca fiind ştiinţa despre energie.
Obiectul său îl constituie studiul mişcării termice şi interdependenţa
cu alte forme de mişcare a materiei. Această ştiinţă cuprinde trei părţi:
 Termodinamica fizică - studiază bazele teoretice generale,
axiomatice şi sistematica termodinamicii;
 Termodinamica chimică - studiază efectul termic al
reacţiilor chimice;
 Termodinamica tehnică - elaborează teoria maşinilor
termice prin studierea proceselor de transformare reciprocă
a căldurii şi lucrului mecanic.
Termotehnica cuprinde în obiectul său de studiu elemente din toate
cele trei părţi ale termodinamicii clasice, aprofundând aspectul tehnic al
concluziilor teoretice.
Problema fundamentală a termodinamicii este problema
transformării căldurii în lucru mecanic şi invers.
În general, prin energie se înţelege capacitatea unui sistem sau a
unui corp de a efectua un lucru mecanic, fiind o măsură cantitativă a
mişcării materiei.
Termenul de "energie" a fost introdus în ştiinţă în anul 1807 de T.
Young, iar noţiunea de "lucru mecanic" în 1825 de J. V. Poncelet.
Există variate forme de mişcare a materiei: mişcare mecanică,
mişcare termică, mişcare electrică, mişcare biologică, etc.
Se ştie că din punct de vedere cantitativ aceste forme de energie
sunt echivalente. Din punct de vedere calitativ, între ele există deosebiri
importante.
Aceasta impune clasificarea energiilor în două categorii:
- energii ordonate (energia cinetică, energia potenţială, energia
electrică), care se pot transforma integral în lucru mecanic;
- energii neordonate, având capacitate limitată de transformare în
lucru mecanic. În această categorie se încadrează: energia internă - ca
formă de acumulare a energiei (termice) şi căldura- ca formă de
transmitere a energiei între corpuri.
S-a impus, în acest mod, necesitatea definirii fracţiunii maxime de
energie neordonată care poate fi transformată în lucru mecanic. Această
fracţiune a fost denumită exergie, notată de obicei cu E. Fracţiunea
minimă, netransformabilă în lucru mecanic, a unei energii neordonate W s-
a notat cu A şi s-a numit anergie.
Într-o astfel de reprezentare se poate scrie:
W =E+A (1.1)
În cazul energiilor ordonate, evident că:

W=E (1.2)
Iar în cazul energiilor neordonate:
E <W (1.3)
În general:
E≤W (1.4)
Gradul de dezordine dintr-un sistem se apreciază, în general, prin
intermediul probabilităţii termodinamice corelată cu noţiunea de entropie.
Cu cât gradul de dezordine este mai ridicat cu atât capacitatea sistemului
de a efectua lucru mecanic, exprimată pe baza exergiei, este mai redusă.
Ca şi mecanica, termodinamica are la bază un număr de principii şi
legi prin aplicarea cărora se construieşte un sistem de relaţii care permite
analiza şi optimizarea proceselor energetice de natură termică:
- principiul zero al termodinamicii - care precizează condiţiile în
care este posibilă realizarea unui echilibru termic între mai multe sisteme;
- principiul întâi al termodinamicii - în calitate de caz particular al
principiului conservării şi transformării energiei;
- principiul al doilea al termodinamicii care precizează sensul de
desfăşurare a proceselor din natură, în care un loc central îl ocupă
noţiunea de entropie a cărei creştere, în sistemele termodinamice,
sugerează că procesele din natură sunt ireversibile (au un sens preferenţial
de desfăşurare). Această creştere este asociată cu săgeata timpului;
- principiul al treilea al termodinamicii, numit şi teorema termică
a lui Nernst, care precizează imposibilitatea atingerii temperaturii de zero
absolut.
Din punct de vedere al metodelor de studiu, termodinamica se
bazează pe:
 metoda fenomenologică; aceasta nu ţine seama de structura intimă a
materiei din sistem dar pe baza unor observaţii efectuate din exterior se
caută a se obţine teorii cu o valabilitate cât mai mare;
 metoda statistică, aceasta analizează comportarea sistemului prin
prisma legilor statistice aplicate structurii atomistice, discrete a
materiei;
 metoda modelării analogice care permite studierea unor procese din
domenii variate ale fizicii, care sunt oglindite de acelaşi model
matematic. Se utilizează frecvent analogiile termoelectrice,
termohidraulice, electrohidraulice, etc.
În sfera de preocupări a termotehnicii au fost înglobate nu numai
probleme legate de transformarea căldurii în lucru mecanic cu ajutorul
ciclurilor directe, ci şi cele legate de obţinerea unui efect util sub formă de
frig sau căldură cu ajutorul ciclurilor inversate. Din acest punct de vedere
se operează cu două metode:
 metoda ciclurilor, dezvoltată de Carnot şi Clausius pe baza căreia a
fost definită şi noţiunea de entropie;
 metoda potenţialelor, dezvoltată de către Gibbs cu numeroase aplicaţii

în termodinamica chimică.
Progrese sensibile în studiul proceselor termice au fost posibile şi
prin aplicarea modelării matematice şi a folosirii calculatoarelor electronice
care au permis realizarea unor maşini termice de înaltă performanţă.
1.2. Noţiuni introductive

1.2.1. Sistem termodinamic
Reprezintă un ansamblu de corpuri materiale, compus dintr-
un număr foarte mare (dar finit) de particule, delimitat de mediul ambiant
printr-o suprafaţă reală sau imaginară şi care schimbă căldură, lucru
mecanic sau substanţă (masă) cu exteriorul.
Deosebim următoarele categorii de sisteme:
 sistem deschis - care schimbă căldură, lucru mecanic şi substanţă
(masă) cu mediul exterior;
 sistem închis - care schimbă cu exteriorul numai energie sub
formă de lucru mecanic şi căldură;
 sistem izolat- care nu schimbă cu exteriorul nici energie şi nici
substanţă;
 sistem adiabat - care nu schimbă căldură cu exteriorul
(adiabatizare presupune izolare termică).
Conţinutul unui sistem se numeşte mediu de lucru sau agent
termodinamic.
1.2.2. Stare termodinamică. Parametrii termodinamici.Echilibru

termodinamic.
Starea termodinamicăreprezintă totalitatea parametrilor
macroscopici care descriu situaţia unui sistem termodinamic la un moment
dat. Sistemul se găseşte în echilibru termodinamic atunci când, aflându-
se în condiţii exterioare invariabile, condiţiile lui interioare se menţin
constante în timp, adică proprietăţile macrofizice ale sistemului nu prezintă
variaţii. Pentru caracterizarea stării energetice din punct de vedere termic a
unui sistem termodinamic se apelează la un număr de mărimi care se
numesc mărimide stare sau parametri termodinamici. Acestea se
grupează în două categorii:
a) -mărimi de stare intensive, ale căror valori nu depind de masa
(dimensiunile) sistemului. Acestea sunt: presiunea şi temperatura.
În analiza termodinamică s-a impus adoptarea unei stări de referinţă
în raport cu care să se poată evalua alte stări ale sistemului. Aceasta a fost
denumită stare fizică normalăfiind caracterizată de parametrii:
{
În unele situaţii practice, în tehnică se mai foloseşte ca stare de

referinţă şi aşa-numita stare tehnică normală, definită prin parametrii:
Presiunea măsurată faţă de vidul absolut (p = 0) se numeşte

presiune absolută (pabs). Valorile presiunii mai mari decât presiunea
atmosferică (pa) se numesc suprapresiuni şi se măsoară cu aparate de tipul
manometrelor, fiind denumită şi presiune manometrică (pm ). Valorile
presiunii mai mici decât presiunea atmosferică se numesc depresiunişi se
măsoară cu aparate de tipul vacuumetrelor fiind denumită şi presiune
vacuumetrică (pv).
Suprapresiunile şi depresiunile, măsurate faţă de vidul absolut, se
mai numesc şi presiuni relative (pr). Relaţia de legătură între aceste mărimi
este: pabs = pa ± pr (1.5)
relaţie în care se ia semnul (+) pentru suprapresiuni şi semnul (-) pentru
depresiuni (fig.1.1).
Presiuneaca mărime de stare caracterizează gradul de apăsare

exercitată pe direcţie normală în raport cu aria unităţii de suprafaţă.
Temperatura este o mărime de stare care defineşte gradul de

încălzire al unui corp.
Figura 1. 1
Pentru măsurarea temperaturii se utilizează diferite scări de

temperatură: scara Celsius (°C), scara Kelvin(K), scara Fahrenheit (°F),
scara Réaumur (°Re), scara Rankine (°R). În fig.1.2 se prezintă legătura
între principalele scări de temperatură utilizate în tehnică.
Figura 1. 2
Aceste scări se bazează pe un singur punct de referinţă -

punctul triplu al apei (apă lichidă, gheaţă şi vapori în echilibru). Pe scara
Kelvin, valoarea numerică stabilită pentru punctul triplu al apei este 273,16
K. În scopul rezolvării problemelor, prezintă o importanţă deosebită relaţiile
dintre diferitele temperaturi termodinamice:
T (C )  T ( K )  273,15 ;
T (F )  T ( R)  459,67 ;
9
T ( R)  T ( K ) ;
5
5
T (C )  [T (F )  32] ;
9
4
T ( Re)  T (C ) .
5
Dimensiunea relativă a diviziunilor acestor scări este pusă, de
asemenea, în evidenţă în fig. 1.2.
b) - mărimi de stare extensive, sunt acele mărimi de stare ale

căror valori depind de masa sistemului. Din acest grup fac parte: volumul,
energia interna, entalpia, entropia si lucrul mecanic de dislocare (de
curgere. În legătură cu aceste mărimi s-a convenit să se noteze cu litere
mici mărimile care se referă la unitatea de masă (1 kg).
Mărimile care se referă la unitatea de masă se mai numesc şi
mărimi specifice. Prin urmare, vom avea:
- volumulV (m3)
V 1
- volumul specific v  (m 3 / kg)  , ρ fiind densitatea, în kg/m 3;
m 
- energia internăU (J);
U
- energia internă specifică u  ( J / kg) ;
m
- entalpia (conţinutul total de căldură) H (I);
H
- entalpia specifică h  ( J / kg) ;
m
- entropiaS (J / K)
S
- entropia specifică s  ( J / kg  K ) .
m
Pe cale experimentală se determină presiunea, volumul şi
temperatura.
1.2.3. Proces termodinamic
Reprezintă o succesiune de stări termodinamice care conduc

agentul sau sistemul dintr-o stare iniţială într-o stare finală, consecinţă a
unei acţiuni termomecanice cu exteriorul (interacţiuni).
După poziţia relativă a stării finale faţă de starea iniţială, procesele
termodinamice pot fi:
- procese deschise, la care starea finală diferă de starea iniţială;
- procese închise, când starea finală coincide cu starea iniţială.
Când procesele închise sunt repetabile periodic, se numesc cicluri.
Observaţie: există şi procese ciclice deschise numite cvasicicluri
(ex.: cazul ciclurilor motoarelor cu ardere internă).
Din punct de vedere al menţinerii constante a unui parametru
termodinamic în timpul desfăşurării procesului se disting:
- proces izocor (V = ct.; dV = 0) - cazul ciclului motorului cu
aprindere prin scânteie - m.a.s. (Otto) cu ardere la volum constant;
- proces izobar (p = ct.; dp = 0) - cazul ciclului motorului cu
aprindere prin comprimare - m.a.c. (Diesel-lent);
- proces izoterm (T = ct.; dT = 0) - cazul ciclului Carnot, Stirling, etc.
Trecerea de la o stare la alta se face printr-o succesiune de stări
intermediare care pot să fie, sau nu, stări de echilibru, procesul fiind
echilibrat sau neechilibrat. Pentru desfăşurarea unui proces este necesară
existenţa unor diferenţe între parametrii de stare şi cei de echilibru ai
sistemului cu mediul ambiant. Dacă în oricare punct al sistemului parametrii

termodinamici nu se modifică în timp sau au variaţii infinit mici, procesul se
numeşte cvasistatic sau de echilibru iar regimul corespunzător se numeşte
regim staţionar. Pentru astfel de regimuri se poate scrie:
Pt
0 (1.6)

Pt fiind un parametru termodinamic, iar  timpul.
Dacă parametrii termodinamici ai sistemului se modifică în timp,
procesul devine nestatic iar regimul corespunzător se numeşte nestaţionar.
În acest caz se poate scrie:
Pt
0 (1.7)

Procesele termodinamice cele mai complexe sunt cele care se

desfăşoară în regimuri nestaţionare şi a căror descriere fizico-matematică
este analizată şi la ora actuală.
După modul în care un sistem se reîntoarce la starea iniţială, se
disting:
- proces reversibil - atunci când, fiind parcurs în sens invers,
sistemul trece prin aceeaşi succesiune de stări intermediare, astfel că la
revenirea în starea iniţială schimbul de energie sub formă de energie şi
lucru mecanic cu exteriorul este nul;
-proces ireversibil - în care sistemul se reîntoarce la starea iniţială
pe alt drum, trecând printr-o altă succesiune de stări intermediare.
Procesele reale din natură şi în particular din maşinile termice sunt
procese ireversibile. Cauzele care provoacă ireversibilitatea sunt:
- frecarea mecanică şi gazodinamică;
- diferenţele finite de presiune şi temperatură în procesele de
schimb energetic sub formă de căldură şi lucru mecanic;
- amestecarea şi difuzia;
- laminarea la trecerea fluidului prin secţiuni înguste;
- arderea (ireversibilă) a combustibililor.
Viteza finită de desfăşurarea a proceselor nestatice face ca acestea
să fie însoţite de o disipaţie de energie în mediul ambiant şi deci să aibă
caracterul de ireversibilitate, de neechilibru.
Pentru ca un proces să decurgă ireversibil, trebuie să satisfacă
următoarele condiţii:
- în timpul desfăşurării proceselor ar trebui să domnească în fiecare
moment echilibrul termodinamic în întreg sistemul;
- procesul de schimb de căldură şi de lucru mecanic ar trebui să se
desfăşoare la diferenţe infinit mici de temperatură (dT) şi presiune (dp);
- în desfăşurarea procesului nu trebuie să existe forţe de frecare
(cum este cazul superfluidităţii sau superconductibilităţii, de exemplu);
- în desfăşurarea procesului, compoziţia agentului termic să rămână

neschimbată.
Termodinamica clasică studiază procesele cvasistatice reversibile
ca procese de echilibru.
1.2.4. Ecuaţia caracteristică de stare
Precizarea stării termodinamice a unui sistem presupune cunoaşte-

rea relaţiei de legătură între unii parametri termodinamici. Numărul minim
de parametri care permit caracterizarea stării sistemului constituie numărul
de grade de libertate "l". El este precizat de legea fazelor, care reprezintă o
relaţie de forma:
l = k-θ+2 (1.8)
în care: k - numărul de componente (substanţe aflate într-un sistem
termodinamic, distincte din punct de vedere al proprietăţilor fizico-chimice şi
care nu reacţionează chimic cu alte substanţe);
θ - numărul de faze (numărul de stări de agregare).
Pentru un singur gaz avem: k = 1; θ = 1 şi deci l = 2.
Deci, sunt necesari numai doi parametri de stare (de exemplu
presiunea şi temperatura) pentru a caracteriza starea de echilibru a
sistemului.
Prin urmare, între parametrii de stare ai unui sistem termodinamic
aflat în echilibru există o relaţie de legătură de forma:
F (p,V,T) = 0 (1.9)
care se numeşte ecuaţie caracteristică de stare.
Relaţia 1.9 poate fi pusă şi sub formele:
V = V(p,T); T = T(p,V); p = p(V,T) (1.10)

La sistemele simple la care variază un singur parametru extern
(volumul), ecuaţia caracteristică de stare se utilizează în general sub forma:
V = V (p,T) (1.10')
Reprezentarea acestei ecuaţii într-un sistem p-T-V conduce la o
suprafaţă termodinamică - care reprezintă locul geometric al stărilor pe
care se poate plasa o stare a unui sistem (fig.1.3).
Figura 1. 3
1.2.5. Coeficienţi termodinamici
Diferenţiind ecuaţia (1.10), se poate scrie:
 V   V 
dV    dT    dp (1.11)
 T  p  p  T
Considerând un proces izocor (V = ct.; dV = 0), relaţia (1.11) devine:
 V   p   T 
        1 (1.12)
 T  p  V  T  p V
Pornind de la relaţia (1.12) se introduc următorii coeficienţi:
- coeficientul de dilatare izobară:
1  V 
 
1
 [K ] (1.13)
V0  T p
- coeficientul de elasticitate (sau coeficientul de variaţie izocoră a
presiunii):
1  p 
 
1
 [K ] (1.14)
p0  T V
- coeficientul de compresibilitate izotermică:
1  V 
    [ Pa 1 ] (1.15)
V0  p T
în care p0, V0 sunt parametrii corespunzători stării fizice normale.

Între aceşti coeficienţi există următoarea relaţie de legătură:

 (1.16)
  p0
Se extrage β pentru că acesta nu poate fi determinat experimental.
CAPITOLUL 2 - CARACTERISTICI GENERALE ALE AGENŢILOR

TERMICI.IMPORTANŢA NOŢIUNII DE GAZ PERFECT
Pentru realizarea proceselor energetice dintr-un sistem

termodinamic sunt necesari agenţi materiali purtători de energie, prin
evoluţia cărora să se realizeze transformarea unei forme de energie în altă
formă de energie, şi a căldurii în lucru mecanic, în primul rând. Aceşti
agenţi materiali se numesc, de obicei, agenţi termici.
În domeniul termodinamicii, agenţii termici se prezintă în cele patru
stări de agregare: gazoasă, lichidă, solidă şi plasmă.
Starea lichidă, şi in general lichidele sunt folosite ca agenţi termici
pentru transportul energiei calorice.
Starea solidă, intervine într-o serie de cazuri cum este cel al zăpezii
carbonice sau al hidrogenului metalic.
Plasma, apare la temperaturi foarte ridicate în procesul de
transformare directă a energiei termice în energie electrică în sisteme
magnetohidrodinamice.
Starea gazoasă, gazele în general, prezintă interes deosebit pentru
termodinamică şi maşinile termice deoarece sunt caracterizate prin variaţii
mari ale volumului (la presiune constantă), păstrându-şi starea de agregare
pe intervale foarte mari de presiuni şi temperaturi.
Modelarea comportării gazelor reale care evoluează ca agenţi
termici în maşinile şi instalaţiile termice s-a făcut prin definirea modelului
de gaz ideal.
Gazul ideal este, deci, o noţiune teoretică care idealizează

comportamentul real, fiind caracterizat din punct de vedere al teoriei
cinetico-moleculare astfel:
a) - volumul propriu al moleculelor este neglijabil în raport cu
volumul ocupat de gaz în ansamblu;
b) - moleculele gazului ideal sunt considerate sfere perfect elastice;
c) - în mişcarea lor dezordonată, moleculele au o mişcare rectilinie
uniformă;
d) - traiectoria dintre două ciocniri elastice consecutive este o linie
dreaptă;
e) - forţele intermoleculare sunt nule, deci energia potenţială a
moleculelor este neglijabilă, iar energia cinetică este cea a mişcării de
translaţie;
f) - forţele intermoleculare nu se exercită decât în momentul
ciocnirilor;
g) - mişcarea moleculelor este inerţială şi se supune legilor
mecanicii clasice;
h) - presiunea exercitată de gazul ideal depinde de energia cinetică
medie a moleculelor;
i) - gazul ideal nu are vâscozitate indiferent de presiunea şi

temperatura la care este supus;
j) - căldurile specifice sunt constante, independente de presiune şi
temperatură;
k) - gazul ideal nu se lichefiază în vecinătate temperaturi de zero
absolut, volumul său tinzând către zero.
La starea normală numai hidrogenul, heliul şi gazele inerte se
apropie de proprietăţile gazului ideal.
Gazul perfect - are caracteristicile gazului ideal, însă căldura

specifică creşte cu temperatura. De aceea, conceptul de gaz perfect oferă
posibilitatea descrierii proceselor din maşinile şi instalaţiile termice cu o
aproximaţie admisibilă.
Gazul real - este gazul la care distanţele intermoleculare sunt atât

de mici încât nu permit neglijarea forţelor de interacţiune moleculară.
De asemenea, interes deosebit în studiul termotehnicii îl ocupă
amestecurile de gaze (de exemplu: gazele rezultate în urma procesului de
ardere).
Orice gaz real se poate lichefia în anumite condiţii de presiune şi
temperatură.
Gazele reale care se află în apropierea punctului de lichefiere se
numesc vapori. În acest sens, un loc important îl ocupă vaporii de apă
(aburul).
Gazele folosite în tehnică, pot fi considerate ca fiind apropiate de
comportarea unui gaz perfect sau gaz real în raport cu valorile presiunii şi
temperaturii la care se găsesc. În funcţie de aceasta diferă forma ecuaţiei
caracteristice de stare.
Gazele şi unii vapori, la presiuni foarte mici şi la temperaturi foarte
mari, se apropie de comportarea gazului perfect.
CAPITOLUL 3 - MĂRIMI TERMODINAMICE
3.1. Energia internă
Prin energie internă se înţelege energia conservată într-un corp

aflat într-o stare termodinamică oarecare. Se notează cu U şi reprezintă o
mărime de stare care se măsoară în jouli [J].Energia internă specifică se
notează cu u [J/kg] şi, pentru un corp a cărui masă este m, energia internă
se exprimă prin produsul U = u∙m.
Ca noţiune centrală a fizicii, energia internă reprezintă suma
energiilor tuturor particulelor conţinute în sistem:
U = Usens+U0 (3.1)
în care Usensreprezintă energia internă sensibilă, adică acea componentă a
energiei interne ce poate fi modificată prin interacţiuni termomecanice ale
sistemului cu mediul exterior; aceste interacţiuni presupun, deci, schimb de
căldură cu mediul exterior. Ca urmare, Usens este suma energiilor cinetice
Uc şi potenţiale Up ale moleculelor unui sistem:
Usens=Uc+Up (3.2)
Energia cinetică a moleculelor corpului este dată de suma dintre
energia cinetică a mişcării de translaţie Utr, energia cineticã a mişcării de
rotaţie Urotşi energia cineticã a mişcării de oscilaţie Uosc:
Uc= Utr+ Urot+ Uosc (3.3)
Energia cinetică a mişcării de translaţie a moleculelor se numeşte
şi energie termică de mişcare a particulelor. In teoria cinetico-moleculară,
cele trei componente din (3.3) se definesc astfel:
mw2 kT
Utr= N  N tr (3.4)
2 2
J 2
U rot  N   i i   rot (3.5)
2
kT
Uosc= N osc (3.6)
2
relaţii în care: N - numărul de molecule ale corpului studiat;
w - viteza pătratică medie a moleculelor;
k - constanta lui Boltzmann;
Ji - momentul de inerţie al unei molecule în jurul axei "i";
 i - viteza unghiulară de rotaţie în jurul axei "i";
 tr ,  rot ,  osc - numărul gradelor de libertate ale mişcării de
translaţie, de rotaţie şi de oscilaţie.
Energia internă a unei molecule este dependentă de numărul
gradelor de libertate. La temperaturi scăzute se iau în considerare numai
gradele de libertate de translaţie. La creşterea temperaturii peste 40 K,

moleculele încep să se rotească, iar la temperaturi foarte mari (6000 K)
intră în calcul şi energia mişcării de oscilaţie a corpului. Numărul gradelor
de libertate ale mişcării de translaţie (  tr ) este trei; numărul gradelor de
libertate ale mişcării de rotaţie ale moleculei depind de natura moleculei.
Astfel, moleculele monoatomice (He, de exemplu) nu au mişcări de
rotaţie (  rot  0 ); moleculele biatomice (O2, N2) au  rot  2 . Moleculele cu
mai mult de trei atomi neliniari au  rot  3 .
La creşterea temperaturii unui sistem termodinamic se eliberează
progresiv gradele de libertate, ceea ce determină modificarea energiei
interne a sistemului.
Up - din relaţia (3.2) - reprezintă componenta potenţială a energiei
interne determinată de forţele de interacţiune dintre molecule (de obicei
acestea e neglijată);
U0- din relaţia (2.1.) - reprezintă suma energiilor aflate în interiorul
atomilor şi moleculelor: energia chimică Uchim şi nucleară Unuc.
Într-o astfel de reprezentare, (3.1) devine:
U=Utr+Urot+Uosc+ Uchim+Unucl = Usens + U0 (3.7)
Din energia internă nu fac parte: energia cinetică datorată mişcării

sistemului (corpului) în întregime faţă de mediul ambiant şi energia
potenţială a sistemului privit ca un întreg aflat într-un câmp de forţe externe
(de ex.: un corp în câmpul gravitaţional al Pământului).
Energia internă este o mărime extensivă care depinde de parametrii
de stare ai sistemului.
În procesele termodinamice uzuale, prin interacţiuni termomecanice
se modifică componenta sensibilă a energiei interne:
U = Usens= U2- U1 (3.8)

În calcule nu interesează valoarea absolută a energiei interne, ci
numai variaţia sa atunci când sistemul trece dintr-o stare în altă stare.
Proprietăţile particulare ale energiei interne au fost stabilite şi pe cale
experimentală. Experienţele făcute de Joule au evidenţiat faptul că energia
internă a unui gaz este independentă de volumul şi presiunea sa şi
depinde numai de temperatură. Aceasta constituie legea lui Joule.
Joule a făcut următoarea experienţă: două recipiente legate între
ele printr-un tub de legătură au fost aşezate într-un calorimetru. Robinetul
fiind închis, se introduce în primul recipient un gaz, iar în cel de-al doilea
s-a făcut vid (fig. 3.1).
Calorimetrul este izolat faţă de mediul exterior. Se măsoară
temperatura apei din calorimetru şi se deschide robinetul. Gazul din primul
rezervor curge încet în cel de-al doilea, răcindu-se în primul recipient şi

încălzindu-se în cel de-al doilea.
După refacerea noului echilibru termic prin transfer de căldură între
cele două recipiente (prin apa calorimetrului), se constată că temperatura
în ambele rezervoare a revenit la valoarea iniţială, în condiţiile adiabatice
ale procesului, adică gazul cu noul volum îşi reia temperatura avută când
se găsea comprimat într-un singur vas.
Gazul nu a schimbat căldură cu mediul exterior şi nici cu apa din
calorimetru, a cărei temperatură a rămas aceeaşi.
Nu s-a schimbat nici lucru mecanic cu exteriorul deoarece în
recipientul cu vid nu s-a opus nici o rezistenţă interioară dilatării gazului
din recipientul I. Volumul gazului a crescut, presiunea sa s-a micşorat, iar
temperatura a ramas neschimbată. S-a demonstrat astfel că energia
internă este o mărime de stare care depinde numai de temperatură.
Legea lui Joule se aplică riguros numai pentru gazul perfect.
Gazele reale prezintă abateri de la această lege. Tehnica lichefierii gazelor
se bazează tocmai pe această abatere.
Figura 3. 1
3.2. Lucrul mecanic
Prin interacţiunea dintre două sisteme, energia se poate transfera

în diverse moduri.
Modul de transfer de energie care se face prin efect mecanic este
denumit lucru mecanic, iar cantitatea de energie transferată se numeşte
tot lucru mecanic.
Se ştie că lucrul mecanic produs de o forţă care îşi deplasează
punctul de aplicaţie pe o distanţă "x" în direcţia sa este:
L = F·x (3.9)
Dacă se consideră o deplasare elementară "dx", sistemul va
schimba cu mediul exterior un lucru mecanic elementar:
L=F·dx (3.10)
În termodinamică lucrul mecanic reprezintă o formă macrofizică
ordonată de transmitere a energiei între două sisteme ca urmare a
interacţiunii lor mecanice, materializată prin schimbarea coordonatelor
sistemului şi a dimensiunilor sale.
Se presupune un sistem (corp) de o formă oarecare. Pe suprafaţa
sa considerăm un element de suprafaţă dA asupra căruia acţionează o
forţă "F" dată de presiunea "p" din interiorul sistemului, egală cu presiunea
pe din exteriorul lui (fig. 3.2).
Figura 3. 2
Elementul de suprafaţă se deplasează cu distanţa elementară "dx"

sub acţiunea forţei F dată de relaţia:
F =pe·dA (3.11)
Lucrul mecanic elementar corespunzător este:
L  F  dx  p e  dA  dx  pdV J  (3.12)
Deci, lucrul mecanic depinde de presiune şi de variaţia de volum.
Pe întreaga suprafaţă a sistemului, vom avea:
2 2
 L  
1 1
pdV  L12 (3.13)
Dacă în sistem se află 1 kg de gaz, lucrul mecanic se notează cu
"l"(lucrul mecanic specific):
dV
l  p  pdv (3.14)
m
Structura relaţiei (3.12) scoate în evidenţă convenţia de semne:
- când V creşte, dV>0 şi  L>0, proces de destindere;
- când V scade, dV<0 şi L<0, proces de comprimare;
- când V=const., dV=0 şi L=0.
În cazul când presiunea exterioară este nulă, L=0 (apare la
destinderea unui agent termic în vid).
Dacă între presiunea interioară p şi cea exterioară pe există
diferenţă, ±dp = p - pe, atunci po = p  dp, deci:
L = (p ± dp)dv = pdV ± dp·dV (3.15)

Acest proces de deformare este ireversibil. Pentru o diferenţă infinit
mică de presiune produsul dp  dv reprezintă un infinit mic de ordin
superior în raport cu p∙dV.
Prin urmare, relaţiile (3.12) şi (3.14) sunt valabile numai pentru
procese reversibile.
Pentru un proces real, ireversibil, vom scrie:
L =Lrev -dp·dV =Lrev - irev (3.16)

în care: δπ irev - este pierderea de lucru mecanic datorită ireversibilităţii
create de dp.
În acest mod putem scrie:
- pentru un proces de destindere:
Ldest
real  Lrev
dest
(3.17)
- pentru un proces de comprimare:
Lcompr
real
.
 Lcompr
rev
.
(3.18)
Pe baza expresiei lucrului mecanic efectuat de un sistem care
suferă un proces reversibil se recurge la diagrama p-V, denumită
diagrama mecanică şi care permite precizarea semnificaţiei grafice a lui L
(fig. 3.3).
Lucrul mecanic efectuat într-un proces reversibil se mai numeşte şi
lucru mecanic absolut.
Lucrul mecanic efectuat de gaz prin deplasarea pistonului pe
distanţa x, la trecerea din starea iniţială 1 în starea finală 2 se obţine prin
integrarea cantităţilor elementare de lucru mecanic L şi este prezentat de
aria cuprinsă sub curba 1-2.
Figura 3. 3
2 2
L12   L  
1 1
pdV =aria11’22’ (3.19)
Se constată că lucrul mecanic nu caracterizează starea
termodinamică a unui sistem; este o mărime de proces deoarece depinde
de drumul pe care are loc schimbul de energie. Din punct de vedere
matematic, nefiind diferenţială totală exactă, variaţiile elementare le vom
nota cu L l) si nu cu dL (dl), iar pentru un ciclu vom avea:
 L  0;  l  0 (3.20)
Cum lucrul mecanic depinde nu numai de starea iniţială şi finală,
dar şi de stările intermediare, adică de drumul pe care evoluează sistemul,
între două stări 1 şi 2 vom scrie:
2 2
 l
1
= L1-2 şi nu L2-L1  l = l
1
1-2 şi nu l2-l1 (3.20‟)
Maşinile termice funcţionează ciclic, producând sau consumând lucru

mecanic. Din acest punct de vedere, se deosebesc:
 maşini termice de forţă - funcţionând după cicluri directe, pozitive,
producătoare de lucru mecanic (de exemplu motoarele cu ardere
internă);
 maşini termice de lucru - funcţionând după cicluri inverse, negative,
consumatoare de lucru mecanic (de exemplu: compresoarele,
maşinile frigorifice, etc.).
3.3. Lucrul mecanic de dislocare (de deplasare, de curgere)
Această mărime, denumită şi energiede dislocare sau lucru

mecanic de curgeresau de deplasare, reprezintă lucrul mecanic necesar
unui volum de fluid pentru a se deplasa într-o conductă dintr-o poziţie dată
până în poziţia imediat următoare, în condiţii de presiune constantă.
În figura 3.4. este reprezentată o conductă prin care se deplasează
un fluid sub presiunea constantă p.
Lucrul mecanic necesar pentru a deplasa o masă m de fluid,
denumită şi tranşă de fluid, care ocupă volumul V, din poziţia I în poziţia II
este:
Ld=F·x=p·S.x=p·V [J] (3.21)

Sau, pentru o cantitate de fluid egală cu unitatea:
V
ld  p  pv [J/kg] (3.22)
m
Acest lucru mecanic este cedat fiecărei tranşe de fluid de către
fluidul din conductă din spatele său, care acţionează apoi ca un piston. La
rândul său, volumul considerat consumă acest lucru mecanic pentru
deplasarea fluidului din faţa sa.
Lucrul mecanic de dislocare este o mărime caracteristică
sistemelor termodinamice deschise şi reprezintă, de fapt, măsura
energetică a interacţiunii, prin transfer de masă între un sistem şi mediul
exterior la intrarea (şi respectiv ieşirea) fluidului din sistem.
Figura 3. 4
Când fluidul intră în sistem, sistemul primeşte acest lucru mecanic

de la mediul exterior. Dacă fluidul părăseşte sistemul, mediul exterior este
acela care primeşte acest lucru mecanic efectuat de sistem.
Spre deosebire de lucrul mecanic corespunzător unei transformări
termodinamice L12, lucrul
mecanic de dislocare Ld
depinde de starea agentului în
secţiunea considerată. Această
mărime admite deci, o
diferenţială totală exactă,
deoarece caracterizează
curgerea potenţială de presiune
a fluidului. Putem justifica
aceasta pornind de la
următoarea experienţă: să
presupunem un cilindru care se
află racordat la partea inferioară
la o conductă prin care circulă gaz Figura 3. 5
la presiunea constantă p (fig. 3.5).
La partea inferioară a cilindrului se află un piston de arie Ap şi
greutate G. Sub acţiunea fluidului, pistonul se ridică treptat la înălţimea z,
dislocând volumul V, astfel că sub el se stabilizează la presiunea p. În
aceste condiţii, lucrul mecanic de dislocare va fi:
V V
Ld   L   pdV   dU  0 (3.23)
0 0
La cota z, energia potenţială înmagazinată în acest mod de piston
poate fi:
Ep=G·z=p·Ap·z=p·V = Ld (3.24)
Diferenţiind relaţia (3.24.) se obţine:
dEp= dLd= d(pV)= pdV + Vdp (3.25)

ceea ce atrage atenţia asupra faptului că lucrul mecanic de dislocare
caracterizează curgerea potenţială de presiune a fluidului şi că este o
diferenţială totală exactă.
3.4. Entalpia
Entalpia sau conţinutul total de energie, este o mărime extensivă de

stare, definită ca suma dintre energia internă U şi lucrul mecanic de
dislocare, în cazul gazelor, iar în cazul lichidelor ca suma dintre energia
internă şi lucrul mecanic de acumulare.
Se notează cu H sau I si se măsoară în Joule:
H=U+p·V [J] (3.26)

iar pentru unitatea de cantitate, entalpia specifică se exprimă sub forma:
h=u+p·v [J/kg] (3.27)

Pentru introducerea acestui concept, se pleacă de următoarea
experienţă. Presupunem că într-un cilindru A se găseşte un gaz în starea
1(p1,V1,T1), (fig. 3.6.)
Figura 3. 6
Presiunea este menţinută datorită apăsării unui piston cu greutatea
G1. Sistemul cuprinde de asemenea un al doilea cilindru (un rezervor) B în
care nu se găseşte decât un piston de greutate G2 aflat la partea inferioară
a cilindrului.
Ne propunem să trecem gazul din rezervorul A în rezervorul B, prin
deschiderea robinetului R, obligându-l să treacă prin sistemul tehnic format
din motorul M pentru a transforma energia în lucru mecanic. În faza iniţială
toată energia gazului este acumulată în rezervorul A şi are o valoare bine
precizată U1. Este vorba de energia internă sensibilă. În capitolul 3.3 s-a
arătat că energia potenţială a pistonului la înălţimea x1 este p1·v1. Deci, în
cilindrul (rezervorul) A, energia totală este: U1+ p1·v1.
Trecând în cilindrul B, starea 2 este caracterizată de parametrii p2,
V2, T2, după ce cu exteriorul s-a schimbat lucrul mecanic L. În final, energia
sistemului se scrie sub forma U2+ p2v2 +L. Egalând energiile totale în cele
două stări rezultă:
U1+ p1v1= U2+ p2v2 +L (3.28)
Din (3.23) se obţine atunci:
L=U1+ p1v1- (U2+ p2v2) (3.29)
sau:
L=H1 - H2 (3.30)
Deci, fiecăreia dintre cele două stări îi este caracteristic o sumă

U+pV măsurată în unităţi de energie. Această sumă este denumită
entalpie.
Din relaţiile (3.27) se constată cu uşurinţă că, în cazul gazelor
perfecte, entalpia este o mărime de stare dependentă, ca şi energia
internă, numai de temperatură. Ea admite o diferenţială totală exactă fiind o
mărime de stare:
dH = dV + dLd = dU + d(pv) =dU + pdV + Vdp (3.31)

şi analog:
dh = du + pdv + vdp (3.32)
În calculele termodinamice, entalpia este o mărime de stare
indispensabilă.
3.5. Lucrul mecanic tehnic

Un sistem termodinamic, în evoluţia sa schimbă lucrul mecanic
absolut cu diferite obiecte aflate în mediul exterior. Se constată că numai o
parte din lucrul mecanic este util din punct de vedere tehnic. Această
fracţiune este denumită lucru mecanic tehnic. Pentru o maşină termică,
lucrul mecanic tehnic reprezintă lucrul mecanic efectuat (sau consumat) de
agentul termic.
Pentru introducerea acestei noţiuni, să analizăm cazul evoluţiei unui
gaz într-un motor pneumatic (fig.3.7):
Figura 3. 7
Presupunem un cilindru în care pătrunde gaz la presiunea

p1, care este lăsat să se destindă.
Admitem că la început pistonul se găseşte în poziţia extremă. Prin
deschiderea supapei de admisie SA, aerul pătrunde în cilindru cu
presiunea constantă p1, făcând ca pistonul să se deplaseze. Astfel, aerul
suferă o evoluţie 1"-1, la p1 = ct., volumul crescând de la zero la V1.
În această perioadă, supapa de evacuare SE este închisă, în
cilindru acumulându-se, de-a lungul evoluţiei 1"-1', o masă m de gaz
(dm>0). La un moment dat, supapa SA se închide brusc în punctul 1. După
acest moment, gazul suferă o destindere până la o presiune p2 egala cu cea
atmosferică, volumul corespunzător fiind V2, obţinându-se astfel un lucru
mecanic. În această perioadă, masa rămâne constantă (dm = 0). Când s-a
atins starea 2 (p2, V2), se deschide supapa de evacuare SE, pistonul fiind
obligat să evacueze aerul (dm<0) la presiunea constantă p2, până când
atinge poziţia extremă: 2"(p2, 0). Ciclul se închide prin evoluţia 2"-1" la V =
ct. pentru a ajunge la starea Iniţială 1", în vederea reluării ciclului.
Aşadar, ciclul este compus din patru transformări (evoluţii). Lucrul
mecanic al ciclului este lucrul mecanic al ansamblului de procese: admisie
şi evacuare, denumit şi lucrul mecanic tehnic. Ca urmare se poate scrie:
Lt = Lc = L1"1 + L12 + L2 - 2 " +L2 "1" (3.33)

care, prin aplicarea relaţiei (3.13), devine:
2 2 2 '' 1
Lt   pdV   pdV   pdV   pdV (3.34)
1'' 1 1 2 ''
2
sau: Lt  pV1   pdV  p 2V2 (3.35)
1
2
sau: Lt   pdV  ( p 2V2  p1V1 ) (3.36)

1
2 2
sau: Lt   pdV   d ( pV ) (3.37)

1 1
Deci, lucrul mecanic tehnic apare ca diferenţă între lucrul mecanic
absolut şi lucrul mecanic de dislocare.
Mai putem scrie:
2 2 2
Lt   pdV   pdV   Vdp (3.38)
1 1 1
Adică: Lt    Vdp [J] (3.39)

1
Pentru limite infinit apropiate relaţia (3.39) devine:
Lt  Vdp [J] (3.40)

Pentru unitatea de masă, relaţiile (3.39) şi (3.40) se scriu astfel:
2
l t    vdp [J] (3.41)
1
l t  vdp [J/kg] (3.42)
Se observă că lucrul mecanic tehnic include atât lucrul mecanic
produs prin trecerea de la starea 1 la starea 2 (L12) cât şi lucrul mecanic de
dislocare corespunzător proceselor de admisie (La>0) şi evacuare (Le<0)
- fig.3.8 -a,b.
În legătură cu semnul " - " care apare în expresiile (3.39 -3.41)
facem observaţia că în cazul proceselor uzuale de destindere, presiunea
scade, deci dp<0 şi prin urmare Lt>0.
Semnificaţia grafică a lucrului mecanic tehnic este redată în fig. 3.8.
În diagrama p-V, integrala se reprezintă prin aria 1"122" - adică aria
mărginită de transformarea de destindere 1-2 si axa presiunilor.
a) b)
Figura 3. 8
Spre deosebire de lucrul mecanic de deformare al unei suprafeţe de
control a unui sistem termodinamic aflat într-un câmp uniform de presiune,
lucrul mecanic tehnic caracterizează evoluţia sistemelor aflate în câmpuri
neuniforme de presiune. Pentru a justifica acest lucru, să presupunem un
înveliş care conţine un volum de gaz V şi care este imersat într-un lichid de
densitate ρ, pe o adâncime infinit mică, dz (fig. 3.9).
Aşa cum se ştie, presiunea hidrostatică creşte liniar cu adâncimea,

deci câmpul de presiune la care este supus sistemul care conţine gazul
este neuniform.
Determinând lucrul mecanic elementar consumat pentru imersare,
evident că vom scrie:
δLt= -FA · dz (3.43)
în care:
FA=V·ρ·g (3.44)
este forţa arhimedică care se opune deplasării cu dz.
Prin urmare:
δLt= -V· ρl ·g·dz= - V·(ρl ·g·dz) (3.45)
Figura 3. 9
Cum se ştie că la adâncimea Z, presiunea hidrostatică este:
p=p0+ρl ·dz (3.46)

p0fiind presiunea atmosferică, iar g acceleraţia gravitaţională, evident că,
din (3.45) putem scrie:
dp=ρl ·g·dz (3.47)
şi atunci: δLt= -V·dp (3.48)

p2
Prin urmare: Lt 1-2=   Vdp (3.49)

p1
în care V= V (p).
Se atrage atenţia, în acest mod, asupra faptului că lucrul mecanic

tehnic caracterizează evoluţia sistemelor aflate în câmpuri neuniforme de
presiune.
3.6. Căldura
Între un sistem termodinamic şi mediul exterior apare, independent

de interacţiunile de natură mecanică, un schimb de energie pus în
evidenţă de variaţia temperaturii sistemului.
Acest mod de transfer de energie prin efect termic se numeşte
căldură iar cantitatea de energie transferată se numeşte cantitatea de
căldură.
Căldura, ca formă de energie a fost formulată pentru prima dată de
N.L. Sadi Carnot (1796 -1832).
Din punct de vedere fizic, căldura reprezintă o formă microfizică
neordonată de transmitere de energie între corpuri, consecinţă a
interacţiunilor termice determinată de existenţa unei diferenţe de
temperatură t, (T).
Deşi, în general, schimbul de căldură cu mediul exterior duce la o
modificare a temperaturii sistemului, există şi o serie de procese care se
desfăşoară cu schimb de căldură, temperatura sistemului rămânând
constantă: topirea, condensarea vaporizarea, etc.
Se consideră că două sisteme se află în echilibru termic atunci
când gradele lor de încălzire exprimate în unităţi de temperatură sunt
identice, ceea ce constituie obiectulprincipiului zero al termodinamicii.
Cantitatea de căldură primită de un sistem termodinamic nu este
obligatoriu să fie schimbată cu mediul exterior, ea putând rezulta fie prin
transformarea unei alte forme de energie (de exemplu lucrul mecanic de
frecare), fie prin efect Joule sau histerezis magnetic.
Cantitatea de căldură schimbată depinde de natura procesului
termodinamic de-a lungul căruia are loc acest schimb de energie. De aceea
nu reprezintă o mărime de stare, ci o mărime de proces.
Neadmiţând diferenţială totală exactă, schimbul elementar de
căldură se va nota cu Q (respectiv q pentru 1 kg de agent termic), iar
pentru o transformare finită vom nota:
2 2
 Q  Q12
1
şi nu : Q1-Q2  q  q
1
12 şi nu: q1- q2
În termodinamica clasică s-a adoptat următoarea convenţie de

semne: când sistemul primeşte căldură: Q>0, iar când sistemul cedează
căldură, Q<0.
Schimbul elementar de căldură pentru a modifica temperatura unui
sistem (corp) cu dT grade este:
δQ=m·c·dT [J] (3.50)

în care: m - masa corpului (kg); c - căldura specifică a agentului termic

[J/kg·K].
Pentru o transformare finită:
2 2

1

Q1-2 = Q  m  c  dT
1
[J] (3.51)
Pentru un corp de masă egală cu unitatea, cantitatea de căldură

se exprimă:
2

δq= c·dT şi q12= c  dT
1
[J/Kg] (3.52)
Observaţie:
În termodinamică, unitatea de măsură pentru toate formele de
energie este joule (J), fără ca aceasta să atragă după sine identitatea
noţiunilor.
3.6.1. Căldurile şi capacităţile calorice ale gazelor perfecte
Pentru determinarea cantităţii de căldură schimbată cu mediul

exterior de un gaz în timp ce execută o transformare termodinamică, este
necesară cunoaşterea căldurii specifice a gazului respectiv. Căldura
specifică se defineşte ca fiind cantitatea de căldură necesară pentru a
modifica cu un grad temperatura unităţii de cantitate fără ca procesul să
ducă la modificarea stării de agregare a corpului ori la schimbări de fază.
Pentru procesele cu schimbări de fază sau de stare de agregare,
transformarea fiind izoterm-izobară, noţiunile de căldură specifică şi de
capacitate calorică sunt lipsite de sens.
Schimbul de căldură elementar pentru o masă m de gaz se exprimă
printr-o relaţie de forma:
Q=m·c·dT (3.53)
sau pentru 1 kg:
q=c·dT (3.54)
Experienţa a arătat că, în general, căldura specifică depinde de

patru factori: unitatea de cantitate, modul de încălzire, temperatura şi
natura substanţei.
3.6.1.1. Dependenţa de unitatea de cantitate
S-a arătat că există trei unităţi cantitative de substanţă: kg, kmol,

3
mN .
Corespunzător acestora, se definesc trei călduri specifice:
- căldura specifică masică: c[J/kg k];
- căldura specifică molară:CM [J/kmol K];
- căldura specifică raportată la 1 : CN[J/ m 3N K].

T Fig. 8.1
1c 1 2c
Tmax
4 2
Tmin 4c
3c 3
s
0 s
Pornindu-se de la relaţia de legătură existentă între kmol, kg şi m 3N

:1kmol=M·kg= VMN m 3N .
M – fiind masa molară, iar VMN = 22,414m3N – este volumul molar normal
(volumul ocupat de un kmol de gaz la starea fizică normală).
Se stabileşte relaţia de interdependenţă dintre cele trei călduri specifice:
CM = M·c =VM,NCN (3.55)
VM , N
din care rezultă: c C N  vN C N (3.56)
M
c
sau: CN    c (3.57)
vN
Între două limite finite de temperatură, schimbul de căldură al unui
gaz cu exteriorul se poate exprima atunci astfel:
T2 T2 T2
Q1 2  m  cdT  nM  CM dT  VN  CN dT (3.58)

T1 T1 T1
nM fiind numărul de moli iar VN - volumul ocupat de gaz în condiţiile stării
fizice normale.
În unele situaţii practice este necesară determinarea fluxului de
căldură sub forma:
Q
Q  [W] (3.59)

 [kg/s]; n M [kmol/s]; VN [ m 3N /s].
operându-se cu debitele cantitative: m
O altă noţiune cu care operează termotehnica este capacitatea
calorică, reprezentând energia termică absorbită de un corp de masă m
pentru a-şi ridica temperatura cu un grad în cuprinsul aceleaşi stări de
agregare sau aceleaşi faze:
Q
C [J/K] (3.60)
dT
3.6.1.2. Dependenţa de modul de încălzire sau răcire
Există mai multe moduri de încălzire sau răcire a unui gaz, pentru
fiecare putându-se defini câte o căldură specifică.
Dintre aceste moduri se detaşează cel la presiune constantă şi cel
la volum constant cărora le corespund căldura specifică la presiune
constantă cP şi căldura specifică la volum constant cV. Vom arăta că cP>cV.
Pentru aceasta, să considerăm un cilindru care conţine un gaz perfect,
închis cu un piston mobil care se poate deplasa etanş şi fără frecări.
Încălzind gazul cu căldura Qp, între două temperaturi t1şi t2, pistonul fiind
mobil, se va deplasa în aşa fel încât presiunea din cilindru rămâne
constantă, efectuând lucrul mecanic L1-2. Conform primului principiu al
termodinamicii şi ecuaţiei (3.58), se poate scrie:
T2
Q p12  U  L12  m  c p dT (3.61)

T1
Se consideră acum acelaşi cilindru în care se menţine fix pistonul şi
se încălzeşte între aceleaşi temperaturi t1şi t2 cu Qv. Cum în acest
cazV=0, rezultă L1-2=0, şi, aplicând din nou ecuaţia primului principiu,
rezultă:
T2
Qv12  U  m  cv dT (3.62)
T1
Gazul evoluând între aceleaşi limite de temperatură, înseamnă că

U este aceeaşi în ambele cazuri, şi deci:
Qp 1-2> Qv 1-2 (3.63)
şi în general: Qp> Qv (3.64)

Ceea ce înseamnă că:
cP>cV (3.65)
S-a arătat că raportul dintre cele două călduri specifice se notează
cu k şi este denumit exponent adiabatic:
cp Cmp C Np
k   (3.66)
cv C Mv C Nv
Folosind ipotezele teoriei cinetico-moleculare, se demonstrează că
valoarea exponentului adiabatic este dependentă de structura moleculară a
gazului şi anume:
- pentru gaze perfecte monoatomice (He, Ar, Kr), k=5/3=1,67 şi nu
depinde practic de temperatură;
- pentru gaze perfecte biatomice (O2, N2, H2, aer), k=7/5=1,4 şi
depinde de temperatură;
- pentru gaze perfecte tri- şi poliatomice (SO2, NH3, vapori de apă),
k=1,2..1,3 şi depinde de temperatură.
Cu ajutorul relaţiilor:
c p  cv  R
 RM
cp [J/kgK], R  (3.67)
c  k M
 V
se obţin expresiile:
 R
cv  k  1
 (3.67')
c  k R
 p k  1
În mod analog, cunoscând că:
CM,P-CM,V = RM [ J / kmol  K ] (3.68)

Se deduc:
 RM M R
C M ,v  k  1  k  1
 (3.69)
C k k
 RM  RM
 M , p
k 1 k 1
Relaţiile (3.67) şi (3.69) permit calculul căldurilor specifice al unui

gaz ideal la care se consideră că ele nu variază cu temperatura.
3.6.1.3. Dependenţa de temperatură
Experienţa a arătat că, în general, căldurile specifice ale gazelor

monoatomice sunt practic constante (nu depind de temperatură sau
presiune), în timp ce căldurile specifice ale gazelor cu doi sau mai mulţi
atomi în moleculă variază cu temperatura.
Variaţia căldurilor specifice cu temperatura s-a explicat cu ajutorul
mecanicii cuantice,prin apariţia progresivă a gradelor de libertate în
mişcarea moleculelor.
În cazul gazelor perfecte se consideră că această dependenţă (c =
c(t)) poate fi descrisă prin expresia:
c=a1+a2·t+a3·t2+......+an ·t(n-1) (3.70)
în care a1, a2 a3…..ansunt coeficienţi care depind de natura gazului şi

natura transformărilor termodinamice efectuate de gaz în timpul încălzirii
sau răcirii lui.
Referitor la căldurile specifice se definesc două noţiuni:
a) căldura specifică adevărată, care reprezintă căldura specifică

ce intervine în procesele elementare de schimb de căldură, în care
temperatura variază cu infinitul mic dt:
q = c·dt (3.71)
b) căldura specifică medie,
care reprezintă aceea valoare
constantă a căldurii specifice
(fig. 3.10) care amplificată prin
variaţia de temperatură
conduce la obţinerea
schimbului de căldură în
procesul considerat.
Examinând fig. 3.10,

între limitele de temperatură t1
şi t2 schimbul de căldură va fi:
Figura 3. 10
2 t2
q12   q   cdt  aria (11'2'2) (3.72)

1 t1
t2
sau: q12  c  dt  c t 2  t1  (3.73)

t1
̅̅̅̅̅ ̅̅̅̅̅̅
̅ ∫ ̅̅̅̅̅̅ ̅|
̅̅̅̅̅ ̅̅̅̅̅
(3.74)
Prin urmare, pentru a determina pe c ar trebui cunoscută
dependenţa c=c(t). Această dependenţă nu se poate stabili teoretic, ci
numai experimental.
În calculele tehnice sunt utilizate trei metode pentru determinarea
căldurii specifice medii:
b1) metoda aproximaţiei liniare a variaţiei căldurii specifice cu
temperatura. Se presupune deci o lege liniară de forma (fig. 3.11)
c=a+bt (3.75)
În acest caz se poate scrie:
̅ ∫
(3.75‟)
t1  t 2
Notând:  t m , se obţine:
2
c=a+b·tm (3.76)
Analizând figura 3.11, rezultă:
q1-2 = ct =aria 1'1''2''2' = aria 1'1 2 2'

(3.77)
Coeficienţii a şi b sunt daţi
tabelar. Ca exemplu, în tabelul 3.1 se
indică pentru câteva gaze, valorile
coeficienţilor pentru calculul căldurii
specifice masice adevărate la Figura 3. 11
presiune constantă cp= a1 +
a2∙t[kJ/kgK] cât şi pentru calculul căldurii specifice medii la presiune
constantă cv =b1 +b2 t [kJ/kgK].
Tabel 3. 1
Formula
Gazul a1 104·a2 b1 104·b2
chimică
Aer - 1,0006 1,574 1,004 0,930
Azot N2 1,0425 1,528 1,039 0,895
Bioxid de
CO2 0,8248 3,237 0,8205 2,406
carbon
Hidrogen H2 14,2351 13,825 14,380 5,945
Oxid de carbon CO 1,0509 1,633 1,039 0,968
Oxigen O2 0,9127 1,871 0,9084 1,065
Vapori de apă H2O 1,8547 5,652 1,858 3,111
b2)Metoda utilizării căldurii specifice medii în intervalul (0,t)

Din analiza graficului c(t) din fig. 3.12 se constată că putem scrie:
q1-2= q0-2-q0-1 (3.78)
sau: c |tt12 t 2  t1   c |t02 t 2  c |t01 t1 (3.79)
Figura 3. 12
din care rezultă:
c |t02 t 2  c |t01 t1
c |tt12  (3.80)
t 2  t1
t
unde prin c |t12 - s-a notat căldura specifică medie în intervalul de
temperatură.
Valorile căldurilor specifice molare medii la presiune constantă
între 0 şi t, C Mp |t0 , pentru câteva gaze mai des utilizate în tehnică
sunt prezentate în tabelul 3.2.
Tabelul 3.2
H2O Aer
t°C O2 N2 CO CO2 SO2
vapori uscat
0 29,274 20,019 29,123 35,860 33,499 38,850 29,073
150 29,538 29,048 23,178 38,112 33,741 40,650 28,152
200 29,931 29,132 29,303 40,059 34,118 42,330 29,299
400 30,878 29,500 29,789 43,250 35,090 45,220 29,789
600 31,781 30,044 30,425 45,753 36,195 47,350 30,405
800 32,502 30,635 31,070 47,763 37,392 48,940 31,029
1000 33,118 31,196 31,665 49,392 38,619 50,160 31,598
1500 34,282 32,372 32,858 52,348 41,525 - 32,774
2000 35,169 33,231 33,706 54,290 43,995 - 33,641
b3) metoda utilizării tabelelor

Tabelele cu călduri specifice ale gazelor perfecte conţin în mod
obişnuit valorile căldurilor specifice la volum constant şi la presiune
constantă în funcţie de temperatură. Pentru determinarea căldurilor
specifice medii se utilizează temperatura medie a intervalului:
(3.81)
Variaţia căldurii specifice cu temperatura prezintă o importanţă deosebită în

activitatea de proiectare deoarece la parcurgerea unui ciclu, temperatura
agentului termic se modifică în mod continuu, ceea ce înseamnă că şi

căldura specifică se modifică.
De aceea, pentru a lua în consideraţie variaţia funcţiei c=c(t) se
poate determina influenţa temperaturii asupra exponentului adiabatic k:
cp cv  R R R
k   1  1 (3.81‟)
cv cv cv a  bt
Aşadar, la creşterea temperaturii, k scade, graficul funcţiei k=k(t)
având forma redată în fig. 3.13.
Figura 3. 13
Spre exemplu, pentru aer, în limitele de temperatură 300...1000K s-

a găsit o interdependenţă de forma:
kaer =1,438-1,05·104 ·Tm· (3.81‟‟)
Tmfiind temperatura medie a intervalului T1, T2considerat.
3.7. Mărimi termodinamice pentru amestecuri de gaze
În capitolele anterioare s-a arătat că procesele din maşinile şi

instalaţiile termice sunt procese ireversibile, principalele cauze care conduc
la apariţia ireversibilităţii fiind: existenţa frecării, diferenţa finită de
temperatură cu care are loc transferul de căldură, arderea combustibililor,
laminarea gazelor, amestecarea şi difuzia agenţilor de lucru, diferenţele
finite de presiune şi temperatură.
Se analizează în continuare procesul de amestecare prin difuzie a
gazelor ca proces ireversibil.
În numeroase procese întâlnite în tehnică agentul termic se prezintă
sub forma unui amestec de diferite gaze.
În acest sens se remarcă îndeosebi produsele rezultate în urma
arderii combustibililor fosili precum şi a gazelor rezultate în urma diverselor
procese tehnologice, acestea conţinând: CO2, CO, SO, SO2, N2, NO, NO2,
H2O etc. Aerul atmosferic este de asemenea un amestec de gaze cum

sunt: O2, N2, H2O, He, Ar, CO2, CO, NO, NO2 etc.
Amestecurile de gaze se comportă ca un gaz perfect sau real în
raport cu starea şi natura gazelor care intră în compoziţia lor. În cele ce
urmează vom presupune că gazele componente nu reacţionează chimic
între ele, iar în urma amestecului rezultă un gaz perfect. Din punct de
vedere termodinamic, un amestec de gaze este privit ca un gaz
monocomponent, ale cărei proprietăţi sunt dependente de compoziţia şi
natura gazelor constituente.
3.7.1. Temperatura amestecului
Datorită mişcării moleculelor, dacă se introduce într-o incintă un

amestec de gaze considerate perfecte, are loc un proces de omogenizare,
astfel încât, în final fiecare gaz are aceeaşi temperatură cu cea a
amestecului. Adică, dacă Ti e temperatura componentului i aflat în
amestec, iar Tam - temperatura amestecului, vom avea:
Ti=Tam (3.82)
3.7.2. Presiunea amestecului. Legea lui Dalton
Un component "i" dintr-un amestec de gaze se răspândeşte în

întreg volumul ocupat de amestec ca şi cum ar fi singur şi exercită o
presiune parţială pi.
Scriind ecuaţia caracteristică de stare pentru componenta "i" având
masa m şi pentru amestec cu masa mam rezultă:
piVam  mi Ram  Tam (3.83)
pamVam  mamRamTam (3.84)

iar prin împărţire se obţine:
pi m
 i (3.85)
pam mam
Prin adunarea membru cu membru a relaţiei (3.85) scrisă pentru n
componenţi rezultă:
1 1
pam
 pi 
mam
 mi (3.86)
şi ţinând seama de legea conservării masei:

mi=mam (3.87)
se obţine:
pi=pam (3.88)
care reprezintă legea lui Dalton. Deci într-un amestec de gaze de volum
dat, presiunea totală este egală cu suma presiunilor parţiale ale
componenţilor.
3.7.3. Volumul amestecului. Legea lui Amagat
Amagat a imaginat următoarea experienţă. Fiecare gaz al

amestecului l-a presupus izolat prin nişte pereţi imaginari, fig. 3.14.
Figura 3. 14
Printr-o comprimare izotermică de la presiunea

A pam, Tam, V1, m1 parţială pipână la presiunea amestecului pam, în
B pam, Tam, V1, m2
C pam, Tam, V1, m3 fiecare casetă de volum Vi să obţinem aceeaşi
presiune şi aceeaşi temperatură ca la amestec.
Prin retragerea sertarelor, gazele se amestecă din nou prin difuzie
având presiunea pam şi volumul Vam.
Aplicând ecuaţia izotermei între cele două stări, rezultă:
p1Vam = pamV1 (3.89)
p2Vam = pamV2 (3.89‟)
.......................
pnVam = pamVn (3.89‟‟)
Prin însumare membru cu membru se obţine:
Vampi =pamVi (3.90)

şi ţinând seama de (3.88), rezultă:
Vam=Vi (3.90‟)
care reprezintă legea lui Amagat: volumul amestecului de gaze obţinut prin
amestecarea componenţilor săi aflaţi la aceeaşi presiune şi temperatură
este egal cu suma volumelor acestor componenţi; Vi se numesc volume
parţiale.
3.7.4. Participaţia masică
Participaţia masică a componentului "i" notată cu gi se defineşte ca

raportul dintre masa componentului i şi masa întregului amestec:
mi
gi  (3.91)
mam
Evident că dacă în amestec se găsesc n componenţi, este
satisfăcută condiţia de normare:
n
g
i 1
i 1 (3.92)
De exemplu pentru aer se consideră, în mod aproximativ, că:

g(O2) = 0,232 şi g(N2) = 0,768.
3.7.5. Participaţia volumică
Se defineşte ca raportul dintre volumul ocupat de un component

adus la presiunea şi temperatura întregului amestec (volumul parţial, în
condiţiile legii lui Amagat) şi volumul total:
Vi V
ri   i (3.93)
Vam Vi
Ca şi în cazul anterior, potrivit condiţiei de normare, este satisfăcută
relaţia:
n
 ri  1 (3.94)
i 1
3.7.6. Constanta amestecului de gaze perfecte
Presupunând că amestecul de gaze perfecte se comportă ca un

gaz perfect, ecuaţia termică de stare a amestecului se exprimă prin:
pam Vam = mam Ram Tam (3.95)

Cum în amestec un component i de masă mi şi constantă Ri are
presiunea parţială pi iar Vi=Vam şi Ti=Tam , putem scrie:
piVam =miRiTam (3.96)

Prin însumare şi ţinând seama de legea lui Dalton rezultă:
n
pamVam  Tam  mi Ri (3.97)
i 1
sau ţinând seama de (3.95) obţinem:
p q'II
q'I
q=0T'I
2
T'max
(3.98)
q=
T"min
0
1
T"II
T'I
q"II
q"I
0 V
şi deci expresia constantei specifice a amestecului devine:
Ram 
m R i i
  g i Ri (3.99)
mam
3.7.7. Masa specifică a amestecului de gaze perfecte(densitatea)
Vom considera cele n gaze componente ale amestecului în

condiţiile legii lui Amagat (cei doi parametri de stare intensivi: presiunea şi
temperatura sunt aceiaşi cu ai amestecului). Notând cu am - masa specifică
amestecului şi cu i masa specifică a componentului i, putem scrie:
mam =Vamam (3.100)
şi
∑ ∑
(3.101)
Egalând relaţiile (3.100) şi (3.101) se obţine:
1 n n
 am  Vi  i  
Vam i 1 i 1
 i ri (3.102)
3.7.8. Masa molară (aparentă) a amestecului de gaze perfecte
Reprezintă o mărime convenţională de calcul. Vom considera din

nou gazele componente la aceeaşi presiune şi temperatură ca şi
amestecul. Masele specifice ale amestecului se pot scrie astfel în condiţiile
legii lui Amagat:
pam p M
i   am i (3.103)
RiTam Tam RM
pam p M
 am   am am (3.104)
RamTam Tam RM
(RM=R·M=8316 J/kmolK - fiind constanta molară a gazelor).
Ţinând seama de (3.102) putem scrie:
∑ ∑
(3.105)
de unde rezultă:
n
M am   M i ri (3.106)
i 1
3.7.9. Relaţii de legătură între participaţia masică şiparticipaţia

volumică
Vom aplica ecuaţia de stare a unui component i aflat la aceeaşi

presiune şi temperatură cu amestecul:
pamVi=miRiTam (3.107)
şi apoi pentru întreg amestecul de gaze:
pamVam =mam RamTam (3.108)

Raportând aceste ultime relaţii se poate scrie:
Ri
ri  g i (3.109)
Ram
sau:
RM
Mi M
ri  g i  g i am (3.110)
RM Mi
M am
Aplicând relaţiile (3.82...3.110) în cazul aerului obţinem
următoarele:
g O2 =0,232; g N 2 =0,768
ro2 =0,21; rN 2 =0,79
Maer= ro2 M O2 + rN 2  M N 2 =0,2132+0,7928=28,96 kg/kmol
RM 8314
Raer    287 J/kmolK
M aer 28,96
pN M 28,96
N 
ρ aer  aer   1,293 kg/ m 3N
R aer TN VM, N 22,41
Determinarea compoziţiei unui amestec de gaze se poate face: pe

cale teoretică (aşa cum este cazul arderii combustibililor) sau pe cale
experimentală (prin cântărire) ori pe baza analizelor chimice.
Limitele tot mai severe impuse de regulamentele internaţionale
privitoare la concentraţia de noxe chimice din gazele evacuate de
motoarele cu ardere internă ale automobilelor şi ale altor sisteme tehnice,
au impus dezvoltarea unor metode de analiză şi analizoare de mare fineţe:
analiză spectroscopică nedispersivă în infraroşu (pentru măsurarea
conţinutului de hidrocarburi nearse), analiza cromatografică în stare
gazoasă, spectroscopia de masă, analiza prin chemiluminiscenţă (pentru
măsurarea conţinutului de oxizi de azot) etc.
3.7.10. Determinarea presiunilor parţiale ale gazelor componente
Presiunile parţiale ale gazelor din componenţa amestecului nu se

pot măsura. Ele se determină numai prin calcul cunoscând participaţiile
volumice şi presiunea amestecului.
Pentru determinarea acestora vom descrie ecuaţia de stare a
gazului "i" aşa cum se află în amestec:
piVam =miRiTam (3.111)

şi ecuaţia de stare pentru amestec:
pamVam =mam RamTam (3.112)

Prin raportarea acestor relaţii obţinem:
Ri
pi  g i pam  ri pam (3.113)
Ram
La acelaşi rezultat se ajunge şi prin raportarea relaţiilor (3.111) şi

(3.107).
3.7.11. Căldurile specifice ale amestecurilor de gaze perfecte
Căldura elementară pentru modificarea temperaturii unui amestec

de gaze se exprimă astfel:
n
δQam   δQi (3.114)
i 1
n
sau: mamcamTam   mi ci Tam (3.114‟)
i 1
n
adică: mamcam   mi ci (3.115)
i 1
n
sau: Cam   Ci [J/kg] (3.116)
i 1
Deci, capacitatea calorică amestecului este egală cu suma
capacităţilor calorice ale componenţilor din amestec.
Din (3.115), prin împărţire cu mam rezultă, de asemenea:
n
cam   g i ci [J/kgK] (3.117)
i 1
În mod similar se scriu relaţiile pentru cPşi cV:
n
cV   g i cVi [J/kgK]
i 1
(3.118)
n
cV   g i cVi [J/kgK] (3.119)
i 1
Relaţia schimbului de căldură poate fi exprimată şi în unităţi molare.

Pornind de la relaţia (3.114) putem scrie:
n
M amCM amTam   nM iCM i Tam
i 1
(3.120)
nM i
sau: CM am   CM i   riCM i [J/kgK]
nM
(3.120‟)
unde s-a ţinut seama că între numărul de kmoli ai amestecului nM am şi
numărul de kmoli ai componentului i există proporţionalitatea:
nM i Vi
  ri
nM am Vam
(3.121)
Putem determina şi căldura specifică a amestecului raportată la 1
m 3N , CNam [J/ m 3N K], ţinând seama de relaţiile (4.60) CM=VM,NCN, rezultând:
n
CM am   rC
i Ni
3
[J/ m N K]
i 1
(3.122)
3.7.12. Determinarea exponentului adiabatic al amestecului de

gaze perfecte
Amestecul de gaze perfecte comportându-se ca un gaz

monocomponent ale cărei proprietăţii depind de compoziţia şi natura
constituenţilor, vom putea scrie:
c pam Ram
k am   1 (3.123)
cvam cvam
sau, înlocuind (3.99.) şi (3.119.) se obţine:
n
g R i i
k am  1  i 1
n
(3.124)
g ci 1
i vi
Relaţia (3.124) permite determinarea lui kam pe intervale de

temperatură după ce în prealabil s-a determinat căldura specifică medie la
volum constant pe acel interval pentru fiecare constituent.
3.7.13. Energia internă specifică a amestecului de gaze perfecte
Pentru un kg de amestec putem scrie:
duam  cvam dTam

(3.125)
din care rezultă:
T2
Qv12  U  m  cv dT
T1
(3.126)
iar pentru un kg din componentul i aflat în amestec:
dui
 cvi (3.127)
dTam
n
Cum cvam  g c
i 1
i vi (rel. 3.118), rezultă atunci:
n
du am dui
  gi
dTam i 1 dTam
(3.128)
n
Adică: u am   g i ui [J/kg] (3.129)
i 1
3.7.14. Entalpia specifică a amestecului de gaze perfecte
Procedând în mod analog ca la 3.7.13, putem scrie:
dham  c pam dTam (3.130)

rezultând în final:
n
ham   g i hi (3.131)
i 1
CAPITOLUL 4 - LEGILE GAZELOR PERFECTE
4.1. Legea Boyle-Mariotte
Legea Boyle-Mariotte precizează că într-un proces izoterm

(T=constant), produsul dintre presiunea unui gaz şi volumul său este
constant.
pV = const. (4.1)
Pentru o masă m=1 kg de gaz perfect, vom scrie:
pv = const. (4.2)
3
în care v [m /kg ] este volumul specific. Ţinând seama că densitatea
gazului se poate exprima şi în forma:
1
 [kg /m3 ] (4.3)
v
relaţia (4.2.) devine:
p
 const. (4.4)

sau:
p=const  (4.5)
Se constată astfel că, la temperatură constantă, presiunea este

direct proporţională cu densitatea (fig.4.1).
Figura 4. 1 Figura 4. 2
Este evidentă asemănarea dintre ecuaţia (4.5.) şi legea lui Hooke în

care= E[Pa] este efortul unitar; E [Pa] - modul de elasticitate
longitudinal iar  (adimensional), alungirea relativă. Se atrage atenţia astfel
asupra gradului de generalizare pe care îl oferă o serie de legi ale

termodinamicii.
Reprezentarea grafică a ecuaţiei (4.1.) în coordonate p-v reprezintă
o familie de hiperbole echilaterale care se depărtează de originea axelor
de coordonate pe măsură ce temperatura creşte (fig.4.2).
Legea poate fi demonstrată şi pornind de la coeficientul de conductibilitate

izotermică:
1  V 
    (4.6)
V  P T
La gazul perfect , şi atunci, din (1.16.) rezultă:
1
  (4.7)
P
Cu aceasta (4.6.) devine:
dp dV
 0 (4.8)
p V
care, prin integrare conduce la legea lui Boyle-Mariotte.
4.2. Legea Gay-Lussac
Precizează că, la presiune constantă (p=const), volumul unui gaz

perfect variază direct proporţional cu temperatura sa.
Această lege rezultă din definiţia coeficientului de dilatare izobară:
1  V 
   (4.9)
V0  T  p
Pentru o variaţie de volum V s-a constatat că:
V
 [K -1, oC-1] (4.10)
V0T
aşa încât:
V=V-V0 = ·V0·t (4.11)
din care rezultă:

V=V0(1+·t) (4.12)
t fiind temperatura în °C măsurată faţă de temperatura corespunzătoare
stării fizice normale (t0 =0°C), iar V0 volumul corespunzător acestei stări.
Se constată asemănarea relaţiei(4.12.) cu legea de dilatare termică

liniară l=l0(1+l·t) sau cu legea de variaţie a rezistivităţii electrice cu
temperatura 0(1+r·t).
În cazul gazului perfect, liniaritatea variaţiei volumului cu temperatura este
perfectă (fig.4.3):
Figura 4. 3 Figura 4. 4 Figura 4. 5
1 1
Pentru V=0, rezultă t    =-273,15 °C
 0,00366
şi atunci:
 t  273,15  t
V  V0 1    V0 (4.13)
 273,15  273,15
Definindu-se astfel temperatura absolută:
T = t + 273,15 [K] (4.14)

din (4.13.) se obţine:
V T
 (4.15)
V0 T0
sau, în general:
V
=const. (4.16)
T
Pentru m=1 kg de gaz perfect vom scrie:
v
=const. (4.17)
t
sau:
·T=const. (4.18)
Legea izobarei se reprezintă în coordonate (t,v) sau (T,V) sub forma
unei familii de drepte ce trec prin acelaşi punct (fig.4.3 şi fig.4.4). În
coordonate -T, relaţia (4.18.) ne indică o familie de hiperbole echilaterale

care se depărtează de origine pe măsură ce presiunea creşte.
4.3. Legea Charles
Deducerea acestei legi se bazează pe coeficientul de elasticitate

(1.14.):
1  p 
   (4.19)
p0  T V
Pentru gazul perfect măsurătorile indică:
1 1
 k 1    (4.20)
273,15 T0
Separând variabilele în ecuaţia diferenţială (4.19.), rezultă:
dp= ·p0dT (4.21)
sau, prin integrare:
p= ·p0T+C (4.22)
sau:
p= ·p0(273,15+t)+C (4.23)
Punând condiţiile la limită: t=0, p= p0, se determină constanta C, şi
în final rezultă:
p=p0(1+ ·t) (4.24)
ceea ce arată că în condiţiile în care volumul gazului ideal este menţinut
constant, presiunea creşte liniar cu creşterea temperaturii.
Relaţia(4.24.) se pune şi sub forma:

p p0
  const. (4.25)
T T0
Legea izocorei se reprezintă în coordonate (t-p) sau (T-P) ca o

familie de drepte ce trec prin acelaşi punct (fig.4.6 şi fig.4.7).
4.4. Legea lui Avogadro
Legea lui Avogadro, stabilită în anul 1811, precizează că "în

aceleaşi condiţii de presiune şi temperatură, volume egale de gaze diferite
conţin acelaşi număr de molecule".
Să considerăm două gaze "i" şi "k" la care pi=pk; Ti=Tk. Dacă
Vi=Vkrezultă Ni=Nk.
Pentru stabilirea consecinţelor acestei legi este necesar să fie
precizate următoarele noţiuni:
- masa moleculară a unei substanţe-reprezintă un număr
adimensional care arată de câte ori este mai mare masa moleculei
considerate decât a-12-a parte a masei atomului de carbon (c). Exemplu:
MO2=32 (-) ; MN2=28(-)
- kilomolul (kmol) - reprezintă o cantitate de substanţă exprimată
printr-un număr de kilograme egal cu masa moleculară. Exemplu:
1 kmol O2=32 kg O2
1 kmol N2= 28 kg N2
- masa molară - reprezintă echivalentul în kg a unui kmol:
MO2=32 (kg/kmol) ; MN2=28(kg/kmol)

Legea lui Avogadro are următoarele consecinţe:
a) Un kmol de gaz, indiferent de natura gazului, la aceeaşi presiune
şi temperatură, ocupă acelaşi volum.
Vom demonstra această afirmaţie astfel: fie mi şi mk ,masele în kg
a două gaze "i" şi "k" iar masele unei molecule aparţinând gazului "i" şi
respectiv "k". Putem scrie: m i =N m'i şi mk = N m'k;rezultă deci:
mi m'i
 (4.26)
mk m ' k
în care N reprezintă numărul de molecule conţinut în acelaşi volum de gaz
V. Masele moleculare sunt proporţionale cu masele moleculare, adică:
M i m' i
 (4.27)
M k m' k
aşa încât relaţia(4.26) devine:
M i mi m'i
  (4.28)
M k mk m'k
Cum însă:V=mi vi ;V=mk vk,rezultă:

mi vk
 (4.29)
mk vi
Din(4.28.) şi (4.29.) rezultă atunci:
M i m'i vk
  (4.30)
M k m'k vi
Sau, în general:
M·v =const (4.31)
Sau:
M
 const (4.32)

Produsul M·v reprezintă volumul unui kmol şi se numeşte volum
M
molar (VM). VM  M  v  (4.33)

La starea fizică normală, volumul molar, indiferent de natura gazului
perfect, ocupă un volum:
VMN =22,414 mN3 / kmol numit volum molar normal.
b) A doua consecinţă, o constituie independenţa faţă de natura
gazului a numărului de molecule conţinute de volume egale de gaz, în
aceleaşi condiţii de presiune şi temperatură. Acest număr este denumit
numărul lui Avogadro:
NA6,023 1026 molec./kmol (4.34)
c) A treia consecinţă, permite să se determine volumul specific şi
densitatea oricărui gaz, aflat la starea fizică normală. Astfel, avem:
VM N 1
vN  [m3N/kg];  N  [kg/m3N] (4.35)
M vN
Observaţie: m 3N -metrul cub normal, reprezintă ca şi kg şi kmol, o
unitate de cantitate, deci cantitate de gaz existentă într-un volum geometric
de în condiţiile stării fizice normale.
4.5. Ecuaţia termică de stare a gazului perfect
Să presupunem o masă de 1 kg de gaz perfect care evoluează din

starea 1(p1,V1,T1) în starea 2(p2,V2,T2), trecând printr-o stare
intermediară (p2,v,T1) astfel încât 1→ să reprezinte o izotermă (dT=0),
iar →2 o izobară (dp=0).
Pe drumul 1 – α se poate scrie:

p1v1=pv=p2v(4.36)
Adică:
p1
vα  v1 (4.37)
p2
Pe drumul -2,
transformarea fiind izobară,vom
putea scrie:
v v2 v
  (4.38)
T T2 T1
de unde:
T1
v  v2 (4.39)
T2 Figura 4. 8
Din relaţiile (4.37) şi (4.39) rezultă atunci:
p1v1 p2 v2
 (4.40)
T1 T2
sau, în general:
pv
 ct . (4.41)
T
Se notează ct=R - şi reprezintă constanta generală a gazului
perfect. Scrisă sub forma:
pv = RT (4.42)
ecuaţia (4.42.) se numeşte ecuaţia termică de stare pentru 1 kg de gaz
perfect.
În sistemul de axe p-v-T se reprezintă sub forma unei suprafeţe
termodinamice de tip paraboloid hiperbolic.
Se observă că dimensiunea lui R in S.I. este:
N m2
m 2 kg
RSI  
J
(4.43)
K kgK
Dacă în (4.42.) considerăm p=const,se obţine:
v l12
R p  [J/kgK] (4.43‟)
T T
Rezultă de aici că din punct de vedere tehnic, R semnifică lucrul
mecanic specific izobar schimbat de gazul perfect la variaţia temperaturii cu
un grad.
Ecuaţia termică de stare (4.42.) poate fi scrisă şi sub formă
diferenţială. După logaritmare şi diferenţiere se obţine:
dp dv dT
  (4.44)
p v T
Pentru o masă m, de gaz perfect, ecuaţia termică de stare se scrie:
pV=mRT (4.45)
Sub formă diferenţială, ecuaţia devine:
dp dv dm dT
   (4.46)
p v m T
Sub forma (4.46.) ecuaţia termică de stare prezintă importanţă
pentru studiul procesului de umplere sau evacuare a unui spaţiu (de
exemplu evacuarea liberă la motorul cu ardere internă), procese în care
cantitatea de gaz nu se modifică.
În multe situaţii practice, se operează cu debite masice sau
volumice definite sub forma:
-debitul masic:
dm
m  [kg/s] (4.47)
d
-debitul volumic:
dv
v  [m 3/s], fiind timpul (4.48)
d
Într-o astfel de reprezentare, ecuaţia termică de stare devine:
pv  m RT (4.49)
care reprezintă ecuaţia termică de stare scrisă cu unităţi de debit.
Pe baza legii lui Avogadro, ecuaţia termică de stare a gazului
perfect capătă o altă expresie pentru toate gazele a căror comportare se
apropie de cea a gazului perfect. Scriind ecuaţia(4.45.) pentru un kilomol,
adică pentru M kg de gaz, rezultă:
M· v = M· R ·T sau  ·VM = RM ·T (4.50)
în care:
RM =M· R [J/kmol K] (4.51)
reprezintă constanta molară sau universală a gazelor; ea nu depinde de
natura gazului.
În ceea ce priveşte valoarea lui RM, care reprezintă lucrul mecanic
izobar schimbat de un kmol de gaz perfect cu exteriorul la variaţia
temperaturii cu un grad se constată că:
pnVM , N 1,013 105  22,414
RM    8314 [J/kmolK] (4.52)
TN 273,15
Relaţia (4.51) permite determinarea constantei R pentru diferite
tipuri de gaze considerate ca fiind gaze perfecte. Spre exemplu, pentru aer
se obţine:
8314
Raer   287 J / Kg  K 4.52‟)
28,96
Între constanta universală a gazelor şi numărul lui Avogadro există
relaţia de proporţionalitate:
RM =k ·NA (4.53)
în care k reprezintă constanta lui Boltzmann şi exprimă cota parte din lucrul
mecanic ce îi revine unei molecule, la o diferenţă de temperatură de un
grad:
k=1,38041 10-23 J/molec K
Cantitatea de gaz perfect poate fi exprimată prin numărul de
kg,numărul de m3N prin numărul de kmoli, acesta din urmă putând fi
precizat de relaţia:
m V N
nM    (4.54)
M VM N A
V
şi atunci: VM  (4.55)
nM
iar ecuaţia termică de stare pentru un număr nM de kmoli va avea forma:
pV=nM RM T (4.56)
Înlocuind relaţia (4.53.) în (4.45.), ecuaţia termică de stare pentru
gazul perfect se poate scrie şi astfel:
pV=k NA T (4.57)
Prin particularizare se observă că:
-la T=const., se obţine: pv = const.
V
-la p=const., se obţine:  const.
T
P
-la V=const., se obţine:  const.
T
iar pentru acelaşi volum (V = const.) şi aceeaşi temperatură (T =
const) şi presiune (p = const.), din (4.57) se obţine N = const., ceea
ce reprezintă legea lui Avogadro.
CAPITOLUL 5 - PRIMUL PRINCIPIU ALTERMODINAMICII
Principiile termodinamicii sunt legi foarte generale ale naturii

elaborate pe baza observaţiilor şi experimentărilor şi confirmate apoi de
toate procesele din natură şi tehnică.
Aceste legi nu pot fi demonstrate matematic, ci reprezintă
rezultatul experienţei acumulate de om în studiul proceselor care au loc în
natură.
Primul principiu al termodinamicii este de fapt legea generală a
conservării şi transformării energiei aplicată sistemelor termodinamice, ca
măsură cantitativă a mişcării materiei.
A fost enunţat în 1842 de Julius Robert Mayer (1814-1878) şi
exprimă teza indestructibilităţii mişcării şi deci şi a energiei - măsură a
mişcării.
5.1. Expresia generală a primului principiu al termodinamicii
Vom considera o transformare

generală în care un sistem
termodinamic schimba căldură cu
mediul exterior. În acest mod energia E
a sistemului se modifică de la E1la E2
(fig.5.1).
Să admitem că schimburile de
energie între sistemul considerat şi
mediul exterior se produc astfel: de la
starea 1 la starea 3 sistemul primeşte
căldură din exterior, cantitatea de
căldură Q12 şi energia lui creşte de la Figura 5. 1
E1 la E3; de la starea 3 la starea 2
sistemul cedează mediului exterior lucrul mecanic L1-2 şi energia lui scade
de la E3 la E2. În aceste condiţii se poate scrie:
Q1-2=E3-E1 (5.1)
L1-2 = E3-E2 (5.2)
Prin scăderea acestor relaţii se obţine expresia:
Q1-2=E2- E1+L1-2 (5.3)

care reprezintă expresia generală a primului principiu al termodinamicii. În
relaţia (5.3) E1 şi E2 reprezintă de fapt energia totală a sistemului în starea
1 respectiv 2. Într-o stare oarecare energia totală E a sistemului reprezintă
suma dintre energia internă U şi energia externă Eexa sistemului:
E=U+Eex (5.4)
2
mW
în care Eex este dată de suma dintre energia cinetică, (Ec= ) şi
2
energia potenţială a sistemului (Ep=m·g·h).
Dacă sistemul termodinamic considerat este în repaus (W = 0) şi
h neglijabil, se poate considera că E = U şi atunci:
Q1-2=U2-U1+L1-2 (5.5)
Deci căldura primită de sistem se divide în două componente: o
parte serveşte la variaţia energiei interne a sistemului iar alta se transformă
în lucru mecanic.
Se constată în acest mod că,
primul principiu al termodinamicii
reprezintă un caz particular al legii
generale de conservare şi transformare
a energiei aplicat proceselor
termodinamice în care intervin schimburi
de energie sub formă de căldură şi lucru
mecanic cu mediul exterior.
Dacă se aplică ecuaţia primului
principiu în cazul sistemelor închise,
pentru un ciclu (fig.5.2), se poate scrie: Figura 5. 2
 δQ   dU  δL (5.6)
Energia internă este o mărime de stare, deci:  dU  0 , şi atunci la

parcurgerea ciclului 1-a-2-b-1 se obţine echivalenţa:
 δQ   δL (5.7)
Valoarea integralei  δQ ne dă cantitatea de căldură rămasă pe

ciclu, Qc, iar δL ne precizează lucrul mecanic produs de ciclu, L.
Rezultă deci:
Q=L (5.7')
Prin urmare, la parcurgerea unui ciclu în sens direct (în sens orar),
căldura rămasă în ciclu este numeric egală cu lucrul mecanic produs de
ciclu.
5.2. Forme de enunţare a primului principiu altermodinamicii
Legea generală de conservare a energiei precizează că într-un

sistem izolat, energia rămâne constantă în timp.
Aplicată la procesele termodinamice, legea conservării energiei ia o

formă particulară constituind primul principiu al termodinamicii. Mai întâi la
formularea primului principiu s-au folosit numai conceptele de căldură şi
lucru mecanic. Ulterior, prin introducerea conceptelor de energie internă şi
entalpie au apărut şi alte formulări.
În acest sens, formele de enunţare sunt următoarele:
1. - " Într-un sistem termodinamic izolat, diversele forme de energie

se pot transforma dintr-o formă în alta, suma lor rămânând constantă ";
2. - " Căldura poate fi produsă din lucru mecanic si se poate
transforma în lucru mecanic, totdeauna în baza aceluiaşi raport de
echivalenţă ";
3. - " nu se poate realiza o maşină termică cu funcţionare continuă
care să producă lucru mecanic fără a consuma o cantitate echivalentă de
căldură ".O astfel de maşină a fost denumită perpetuum mobile de speţa
întâi;
4. - Formularea lui Ostwald: " Realizarea unui perpetuum mobile de
speţa întâi este imposibilă " ;
5. - "Nu se poate realiza o maşină care să furnizeze energie (de
orice formă) fără a consuma o cantitate echivalentă de altă formă de
energie ";
6. - "Energia nu se poate crea din nimic şi nici nu se poate
distruge, ea se poate transforma intr-o altă formă ".
Ultima formulare oferă un grad de generalizare mare, motiv pentru
care primul principiu al termodinamicii este considerat ca o lege generală a
fenomenelor care se petrec în natură.
5.3. Analiza ecuaţiei primului principiu al termodinamicii
Ecuaţia primului principiu al termodinamicii se poate aplica oricărui

proces termodinamic, efectuat fie în cilindrul unui motor (proces închis), fie
în curgere printr-o turbomaşină (proces deschis), căpătând forme de
exprimare diferite. Astfel:
a) primul element care diferenţiază un proces termodinamic deschis

de unul închis este cantitatea de fluid care evoluează. În cazul unui proces
închis, se consideră că în cilindrul maşinii cu piston evoluează masa = 1 kg
de gaz, în timp ce la un sistem deschis evoluează (curge în regim
kg
 1
permanent) un debit masic m . În cazul regimului de curgere
s
nepermanent,debitul de fluid la intrare m 1 va fi diferit de cel corespunzător
2 ;
secţiunii de ieşire m
b) al doilea element îl constituie formele de energie care intervin. La

procesul termodinamic închis, gazul evoluând în cilindrul unei maşini cu
piston, este practic imobil şi ca urmare variaţiile energiei cinetice şi
potenţiale sunt neglijabile. În cazul unui proces termodinamic deschis, de
obicei variaţia energiei cinetice poate fi importantă;
c) al treilea element ce diferenţiază procesul închis de cel deschis

constă în interpretarea fizică a ireversibilităţii interne (lucrul mecanic de
frecare). În cazul proceselor fără curgere lucrul mecanic de frecare
(ireversibilitatea internă) rezultă din frecarea pistonului cu pereţii cilindrului,
deci este frecare mecanică. În cazul proceselor termodinamice de curgere
lucrul mecanic de frecare apare datorită gazului care curge prin conductă
sau canale, deci depinde de vâscozitatea fluidului. Ca exemplu, evoluţia
adiabatică a unui gaz perfect (lipsit de vâscozitate) într-o maşină cu piston
(evoluţie închisă) va fi reversibilă numai daca se consideră că lucrul
mecanic de frecare al pistonului faţă de pereţii cilindrului este nul; în caz
contrar va fi ireversibilă. Aceeaşi evoluţie pentru gazul perfect, dar printr-o
turbo-maşină, evoluţie deschisă, va fi întotdeauna reversibilă, deoarece
gazul perfect este lipsit de vâscozitate (lfr= 0).
d) ecuaţia primului principiu, pentru procesele deschise, conţine atât

energia internă u cât şi lucru mecanic de deplasare p.v.
Ţinând seama că ele apar împreună, în locul sumei lor se
poate folosi entalpia h = =u+pv [J / Kg]
5.4. Expresia matematică a primului principiu al termodinamicii
Analizăm relaţia (5.3) scrisă sub forma:
Q12= E2 - E1 + L1-2
se constată că Q1-2 este căldura primită de sistem, iar L1-2lucrul mecanic
cedat de sistem, putem scrie, în general:
E1+ Ep r = E2+ Eced (5.8)

în care: Epr - este căldura primita de sistem, iar Eced - reprezintă energia
cedată de acesta.
Să considerăm un fluid de lucru care evoluează într-o maşină
termică făcând schimb de masă cu exteriorul, deci sistemul termodinamic
este deschis (fig. 5.3).
Parametrii fluidului de lucru la intrarea în maşină (1-1) sunt: p1, V1,
T1, W1 iar la ieşire (2 - 2): p2, V2, T2, W2, cu W notându-se viteza acestuia
Figura 5. 3
La intrare în sistem, energia fluidului va fi:
m  W12
E1  U1   m  g  Z1 (5.9)
2
m  W22
iar la ieşire: E2  U 2   m  g  Z2 (5.10)
2
Conform figurii 5.3, energia primită de fluidul de lucru este:

Epr=Q1-2+p1·V1 (5.11)
iar energia cedată:
Eced=Lt1-2+p2V2 (5.12)
Înlocuind relaţiile (5.9)... (5.12) în (5.8) se obţine:
m  W12 m  W22
U1   m  g  Z1  Q12  p1  V1  U 2   m  g  Z2 
2 2
 L12  p2V2 (5.13)
care se mai poate scrie:
W22  W12
U2-U1+(p2v2-p1v1)+m  mg(Z2-Z1)=Q1-2-Lt 12 [J] (5.14)
2
sau,ţinând seama de definiţia entalpiei H = U +pV, rezultă:
W22  W12
H 2  H1  m  m·g·(Z2-Z1)=Q1-2-Lt 1-2 [J] (5.15)
2
Lucrând cu mărimi specifice (m = 1 kg),putem scrie:
W22  W12
h2  h1   g·(Z2-Z1)=q1-2-lt 1-2 [J/kg] (5.16)
2
Relaţiile (5.15) şi (5.16) reprezintă expresia primului principiu al
termodinamicii pentru sisteme deschise şi constituie ecuaţia de bilanţ
general al formelor de energie ce intervin într-o maşină termică.
5.5. Expresia matematică a primului principiu al termodinamicii

pentru sisteme închise
În condiţiile unui sistem termodinamic închis, schimbul de masă cu
mediul exterior este nul, deci W1= W2= 0. Dacă aproximăm Z2- Z1= 0, atunci
relaţia (5.16) devine:
h2-h1=q12-lt1-2 [J/kg] (5.17)
sau pentru m kg de agent termic:
H2-H1=Q1-2-Lt1-2[J] (5.18)
Înlocuind expresia lucrului mecanic tehnic, putem scrie:
h2-h1=q12-vdp (5.19)
H2-H1=Q1-2-Vdp (5.20)
Care, sub formă diferenţiabilă au forma:
Q=dH-Vdp=dH-Lt (5.21)
q=dh-vdp=dh-lt (5.22)
Înlocuind expresia entalpiei H = U + pV, care sub formă

diferenţiabilă devine: dH = dU + pdV + Vdp, relaţiile (5.21) şi (5.22) devin:
Q=dU+pdV=dU-L (5.23)
q=du+pdv=du-L (5.24)
care prin integrare conduc la:
Q1-2=U2-U1 +L1-2 (5.25)
q1-2=u2-u1 +l1-2 (5.26)
Ultimele relaţii sunt identice cu cele obţinute la capitolul 5.1 şi

evidenţiază faptul că o cantitate de căldură primită de sistemul
termodinamic, închis serveşte, pe de o parte la variaţia energiei interne,
iar pe de altă parte la producerea de lucru mecanic.
Relaţiile (5.18)... (5.26) constituie expresiile matematice ale primului
principiu al termodinamicii pentru sisteme închise.
5.6. Ecuaţiile calorice de stare. Căldurile specifice
Anterior s-a arătat că energia internă şi entalpia sunt mărimi de

stare a căror variaţie poate fi exprimată prin intermediul căldurii care nu
este mărime de stare. Din acest motive se mai numesc şi mărimi calorice
de stare. Atât energia internă cât si entalpia pot fi determinate şi sub forma
unor ecuaţii de parametrii de stare.
Se ştie că orice mărime de stare a unui sistem termodinamic poate
fi exprimată ca o funcţie de masele componenţilor existenţi în sistem şi de
două mărimi de stare.
Ne propunem să analizăm în continuare un sistem termodinamic
caracterizat prin două grade de libertate. Pentru o masă de 1kg de gaz
(monocomponent), energia internă şi entalpia se pot determina, folosind
ecuaţiile:
u = u(T, V) (5.27)
h = h(T, p) (5.28)
care scrise sub formă diferenţială conduc la:

 u   u 
du    dT    dv (5.29)
 T V  v T
 h   h 
dh    dT    dp (5.29‟)
 T  p  p T
Reluând expresiile analitice ale primului principiu scrise pentru procese

reversibile sub forma:
δq  du  pdv (5.30)
δq  dh  vdp (5.30‟)
şi înlocuind în acestea expresiile (5.29) şi (5.30), rezultă:
 u    u  
q    dT   p     d (5.31
 T V   v T 
 h    h  
q    dT  v     d (5.32)
 T  p   p T 
Se introduce în studiu noţiunea de căldură specifică masică reprezentând
căldura schimbată de unitatea de masă de agent termic la variaţia
temperaturii cu un grad:
 q 
cn    [J/kgK] (5.33)
 T  n
în care n   ,  este denumit exponent politropic. Plecând de la

(5.33), schimbul de căldură într-un proces general (politropic) se scrie
atunci sub forma:
δq=cn dT [J] (5.34)
Pentru termodinamică, două călduri specifice prezintă importanţă
deosebită:
- căldura specifică la volum constant, cV, definită sub forma:
 q 
cV    [J/kg·K] (5.35)
 T  v
- căldura specifică la presiune constantă, cP, definită sub
forma:
 q 
cV    [J/kg·K] (5.36)
 T  v
Aplicând relaţiile (5.31) şi (5.32) în cazul unui proces izocor (v=ct,
dV=0) respectiv izobar (p =ct, dp = 0) şi ţinând seama de (5.34) se obţine:
 u 
qv    dT  cv dT (5.37)
 T  v
 h 
respectiv: q p    dT  c p dT (5.38)
 T  p
Rezultă astfel expresiile căldurii specifice c Vşi cP în funcţie de
cele două mărimi de stare: energie internă specifică respectiv entalpia
specifică:
 u 
cV    (5.39)
 T  v
 h 
cp    (5.40)
 T v
Cu aceste relaţii, prin înlocuire în (5.31) şi (5.32) se obţin
expresiile generale ale schimbului de căldură:
  u  
q  cv dT   p     dv (5.41)
  v  T 
  h  
q  c p dT  v     dp (5.42)
  p  T 
Ecuaţiile (5.41) şi (5.42) se mai numesc şi ecuaţiile calorice de
stare. Ele evidenţiază faptul că numai o parte a căldurii absorbite de corp
produce o variaţie a temperaturii. Cealaltă parte se numeşte căldură latentă

de dilatare, respectiv comprimare.
Pe baza acestor ecuaţii, se poate stabili o expresie generală de
legătură între căldurile specifice cP şi cV pentru gaze reale.
În acst sens, se aplică ecuaţiile (5.41) şi (5.42) pentru un proces
izobar (dp=0):
  u  
q p  cv dT   p     dv  c p dT (5.43)
  v  T 
din care rezultă:
  u    v 
c p  cv   p     dv    (5.44)
  v  T   T  p
Vom particulariza relaţia (2.96) pentru un gaz perfect şi vom ţine
seama de legea lui Joule conform căreia, energia internă fiind o funcţie
numai de temperatură,vom putea scrie:
 u 
  0 (5.45)
 v  T
Ţinând şi seama că pentru un gaz ideal: p·v = R·T, ceea ce
înseamnă:
RT  v  R
v şi    (5.46)
p  T  p p
prin înlocuirea relaţiilor (5.45) şi (5.46) în (5.44) se obţine:
cp-cv=R (5.47)
care reprezintă relaţia lui Robert Mayer.
Schimbul elementar de căldură pentru un gaz ideal care evoluează
după un proces izocor (dv =0), se obţine din ecuaţia (5.41):
δqv=cvdT (5.48)
iar în procesul izobar (dp =0), din ecuaţia (5.42):
δqp=cpdT (5.49)
Ecuaţia primului principiu al termodinamicii este pentru sisteme
închise:
δq=du+pdv=dh-vdp (5.50)
pentru un proces izocor ia forma:

δqv=du=cvdT (5.51)
iar pentru un proces izobar;
δqp=dh=cpdT (5.51‟)
Pentru o masă m de gaz, putem scrie:
dU=mcvdT (5.52)
dH=mcpdT (5.53)
care, prin integrare permit evaluarea variaţiei energiei interne şi entalpiei
pentru două stări finite:
2
U 2  U 1   mcv dT (5.54)
1
1
H 2  H 1   mc p dT (5.55)
0
În concluzie,în cazul gazelor perfecte energia internă şi entalpia
depind numai de temperatura gazului, ceea ce înseamnă că şi căldurile
specifice cP şi cV depind doar de un parametru de stare: temperatura.
5.7. Particularizarea ecuaţiilor calorice de stare pentru gazul

perfect
În capitolul 5.5 s-au definit expresiile energiei interne şi entalpiei

pentru cazul general utilizând noţiunea de căldură specifică la presiune
constantă şi la volum constant:
du=cv·dT; dU=m·cvdT (5.56)
dh=cp·dT; dH=m·cpdT (5.57)
care integrate între două stări finite şi utilizând noţiunea de căldură
specifică medie devin:
u2-u1=cv(T2-T1); U2-U1=m·cv(T2-T1) (5.58)
h2-h1=cp(T2-T1); H2-H1=m·cp(T2-T1) (5.59)
Sub forma (5.58), aceste relaţii permit determinarea energiei interne
respectiv entalpiei gazului perfect care evoluează între două limite de
temperatură T1 şi T2.
În aceste condiţii expresiile schimbului de căldură se pot scrie în
una din formele:
δq=cvdt+pdv (5.60)
δq=cpdt+vdp (5.61)
care prin integrare între două stări finite conduc la:

2
q12  cv T2  T1    pdv (5.62)
1
2
q12  c p T2  T1    vdp (5.63)
1
relaţii care pot fi particularizate în funcţie de natura procesului.
CAPITOLUL 6 - PRINCIPIUL AL DOILEA AL TERMODINAMICII
6.1. Importanţa principiului al doilea al termodinamicii
Din punct de vedere istoric, formularea celui de-al doilea principiu al

termodinamicii este legată de funcţionarea maşinilor termice. Obţinerea
lucrului mecanic prin transformarea altor forme de energie a constituit o
problemă vitală încă de la apariţia primelor maşini termice.
S-a arătat că, primul principiu al termodinamicii, ca lege generală a
conservării energiei, afirma doar posibilitatea transmiterii reciproce a
diferitelor forme de energie, fără să precizeze condiţiile de desfăşurare a
proceselor termodinamice, ori sensul în care se pot realiza diversele
transformări ale energiei. Lucrul mecanic şi căldura, din punct de vedere
termodinamic, nu sunt echivalente sub aspectul posibilităţilor de
transformare în alte forme de energie. În timp ce lucrul mecanic poate fi
transformat în orice altă formă de energie (deci şi în căldură - chiar integral
prin frecare), căldura poate fi transformată în lucru mecanic numai în
anumite condiţii şi acestea, în orice caz, nu integral.
Se trage astfel concluzia că, pentru caracterizarea completă a
căldurii ca formă de energie este necesar să se precizeze nu numai
parametrul cantitativ (dat de primul principiu), ci şi parametrul calitativ
evidenţiat prin temperatură.
Sensul de producere a fenomenelor naturale nu sunt deci
indiferente şi nici echivalente între ele. Principiul al doilea al termodinamicii
precizează sensul de desfăşurare a proceselor spontane, naturale şi, în
particular stabileşte condiţiile transformării căldurii în lucru mecanic.
Procesele spontane din natură decurg întotdeauna în sensul micşorării
lucrului mecanic potenţial şi a nivelului de temperatură, dacă ea se situează
deasupra temperaturii mediului ambiant.
Acest principiu are un caracter calitativ, el nu vizează cantităţile de
energie puse în joc ci sensul spontan de producere a transformărilor: de la
potential mai înalt la potenţial mai scăzut (diferenţa de potenţial electric,
hidraulic, termic, etc.). La fel ca şi primul principiu, al doilea principiu al
termodinamicii a fost formulat tot pe bază de observaţii experimentale
referitoare la transformarea căldurii în lucru mecanic cu ajutorul maşinilor
termice, cele două principii completându-se reciproc.
Pornind de la acest lucru, savantul francez Sadi Carnot, în 1824,
ajunge la concluzia că această transformare presupune existenţa a două
surse de căldură (rezervoare sau receptoare termice) de temperaturi
diferite: o sursă caldă de temperatură T ' şi o sursă rece de temperatură
T '' < T ' şi că numai în aceste condiţii trecerea căldurii de la sura de
temperatură T ' la cea de temperatură T ''poate fi însoţită de evacuarea în
exterior a unui lucru mecanic.
Principiul al doilea al termodinamicii are o natură statistică de cea
mai mare probabilitate care atinge certitudinea observând că sistemele
termodinamice conţin un număr imens de particule. Noţiunea centrală a

termodinamicii din punct de vedere al celui de-al doilea principiu este
noţiunea de entropie corelată cu probabilitatea termodinamică prin
relaţia lui Boltzmann:
S=k· ln W (6.1)
în care W este probabilitatea termodinamică (W>>1), adică numărul de

microstări care determină o macrostare iar k=138 ·10-23 J/molec·K -
constanta lui Boltzmann.
O altă importanţă a principiului al doilea al termodinamicii se referă
la faptul că el precizează sensul natural de desfăşurare a proceselor
reale care sunt procese ireversibile.
În condiţii de izolare adiabată sistemele termodinamice evoluează
în sensul creşterii entropiei şi implicit a probabilităţii termodinamice,
aceasta fiind o consecinţă a faptului că procesele din natură sunt
ireversibile.
Pornind de la al doilea principiu al termodinamicii, noţiunea de
entropie a fost introdusă şi în alte domenii ca de exemplu în cel al
informaticii sub formă de entropie informaţională respectiv negentropie. De
asemenea, entropia a fost şi este utilizată pe scară din ce în ce mai largă în
studiul sistemelor biologice şi încearcă să explice modul de autoorganizare
a sistemelor (sinergetica).
Creşterea entropiei care însoţeşte desfăşurarea proceselor
ireversibile este asociată cu scurgerea într-un singur sens a timpului.
Principiul al doilea al termodinamicii are implicaţii deosebite şi pe
planul al doilea, al aspectelor de natură ecologică, subliniindu-se din ce în
ce mai mult că dereglarea termodinamică a unui sistem, chiar şi la nivel
planetar, poate fi asociată cu o "avalanşă" entropică. În acelaşi context,
raportul societate-natură este analizat din ce în ce mai mult prin prisma
consecinţelor ecologice asociate cu principiul generării minime a entropiei
la nivel planetar.
Importanţa principiului al doilea al termodinamicii au fost subliniate
şi de Lorentz arătând că "... cel de-al doilea principiu al termodinamicii
guvernează peste jumătate din fizică ".
6.2. Procese reversibile şi ireversibile
Conceptele de proces reversibil şi ireversibil constituie unele din

cele mai importante concepte cu care operează termodinamica, pe baza lor
dezvoltându-se o serie de metode moderne de investigare şi optimizare a
proceselor care se desfăşoară în maşinile termice.
Un proces este considerat reversibil atunci când, din punct de
vedere fizic se poate concepe trecerea de la starea iniţială la starea finală
astfel încât, la inversarea sensului de desfăşurare, schimbul de căldură şi
lucru mecanic cu mediul ambiant să rămână acelaşi ca în procesul direct,

adică fără a produce modificări remanente în mediul ambiant.
Într-un sistem izolat în care transformările se produc sub o formă
reversibilă, sensul de transformare este indiferent.
Procesul reversibil este un proces, în care atât sistemul cât şi
mediul ambiant pot fi reduse la starea iniţială trecând prin aceleaşi stări
intermediare de echilibru în sens invers. Prin mediu înconjurător sau
ambiant se înţelege, în sens tehnic, porţiunea din vecinătatea sistemului
cu care acesta interacţionează.
Fenomenele reversibile nu se întâlnesc în natură. Prin experienţe
cu caracter asimptotic, la limită, se pot imagina astfel de evoluţii. Astfel, un
proces de comprimare reversibilă izotermică se poate realiza teoretic prin
deplasarea infinitezimală a unui piston într-un cilindru în care se află un gaz
în contact cu un termostat (corp la temperatură constantă având masa
foarte mare în raport cu masa sistemului). În urma acelei deplasări,
temperatura gazului creşte infinitezimal cu dT. Apare un transfer de
căldură de la gaz la termostat care se soldează cu egalarea temperaturii
gazului cu aceea a termostatului. După aceasta se procedează la o nouă
comprimare infinitezimală şi aşa mai departe. Evident, pentru realizarea
acestui proces finit este necesar un număr infinit de astfel de paşi
infinitezimali. Deci, durata procesului este practic infinită. Inversarea
sensului de desfăşurare a acestui proces, adică destinderea izotermică
ireversibilă, se face în mod analog printr-o succesiune de destinderi
infinitezimale, după fiecare aşteptându-se ca sistemul (gazul) să ajungă la
echilibru termic cu termostatul. Se ajunge în acest mod, după un număr de
infinit de astfel de paşi, la starea iniţială a sistemului şi a mediului ambiant,
deoarece căldura cedată de gaz termostatului în timpul comprimării este
egală cu cea primită de gaz în timpul destinderii.
Un alt exemplu de proces reversibil este procesul adiabatic
reversibil. Într-un cilindru izolat adiabatic, în care se află un gaz, se
deplasează un piston etanş şi fără frecare. Deplasarea pistonului se face
de asemenea infinitezimal, aşteptând după fiecare pas realizarea
echilibrului de presiuni si temperaturi din sistem. Este evident că în urma
unei comprimări elementare, în vecinătatea pistonului presiunea şi
temperatura din gaz sunt ceva mai mari decât în restul masei de gaz şi
trebuie aşteptat un anumit timp pentru a se egaliza în toată masa gazului.
Aceste procese reversibile, deşi ideale, sunt esenţiale pentru
tratarea principiului al doilea, deoarece ele l-au condus pe Carnot la
imaginarea unui ciclu de transformare a căldurii în lucru mecanic cu
randament maxim, în condiţii date de temperatură.
De aceea fenomenele reversibile reprezintă o limită nerealizată în
natură, ca şi noţiunea de gaz perfect.
Aşa cum se constată, faţă de procesul cvasistatic, procesul
reversibil implică şi condiţii privind mediul înconjurător. Astfel, un proces
reversibil este cvasistatic, dar un proces cvasistatic poate să nu fie
reversibil dacă nu este îndeplinită condiţia de mai sus (exemplu: procesul

de coroziune este un proces cvasistatic dar nu e şi reversibil).
Experienţa arată că toate procesele din natură sunt ireversibile. Cu
toate acestea, multe procese pot fi idealizate ca procese, oferind
posibilitatea de a fi analizate cu mijloace simple, accesibile.
În cazul proceselor ireversibile, readucerea sistemului în starea
iniţială se face printr-o acţiune exterioară, care reclamă consum de energie
sau altă schimbare în mediul ambiant.
Consumul de lucru mecanic din exterior pentru readucerea în
starea iniţială este, într-un astfel de proces mai mare decât lucrul mecanic
furnizat de sistem în decursul procesului direct.
Una din cauzele principale ce conferă proceselor caracterul de
ireversibilitate este frecarea. Procese tipic-ireversibile în care este implicată
frecarea sunt: curgerea vâscoasă a unui fluid, frecarea solid-solid,
laminarea fluidelor.
Există, de asemenea, procese în care ireversibilitatea nu este
legată de frecare:
- transportul de căldură de la un corp la altul, fie prin conducţie fie
prin radiaţie se face numai în sensul de la corpul cu temperatură mai mare
la cel cu temperatură mai mică;
- producerea de căldură prin frecare;
- destinderea unui gaz în vid (experienţa lui Joule) nu se poate
reversa fără acţiuni exterioare sistemului;
- amestecarea şi difuzia diferitelor gaze sau lichide;
- reacţiile chimice;
- procesele de stabilizare a echilibrului termic (egalizarea
temperaturilor, a presiunilor sau a altor mărimi intensive) sunt tot de natură
ireversibilă, deoarece scoaterea din echilibrul statornicit prin aceste
procese nu se poate realiza de la sine;
- procesele în care se consumă lucru mecanic pentru învingerea
frecării sau pentru a produce deformări plastice, sunt ireversibile, deoarece
acest lucru mecanic nu mai poate fi recuperat, el se transmite mediului
ambiant sub formă de căldură, având un caracter disipativ.
Desfăşurarea proceselor termice în timp finit şi cu viteză finită
imprimă acestora caracterul de procese ireversibile.
Gradul de ireversibilitate a proceselor termodinamice este variabil şi
depinde de raportul de transformare a energiilor, acestea variind de la zero
până aproape de unitate. Ireversibilitatea cea mai scăzută o prezintă
energia electrică, iar cea mai mare energia calorică (căldura).
Transformările de energie fiind însoţite de frecare, sunt fenomene
ireversibile. Procesele reale fiind însoţite întotdeauna de fenomene
disipative sunt fenomene ireversibile.
În general, într-o transformare de energie, gradul de ireversibilitate
este măsurat de raportul dintre cantitatea de energie obţinută şi cantitatea
de căldură consumată. Acest raport este denumit randamentul

transformării.
6.3. Cicluri termodinamice şi surse de căldură
6.3.1. Definirea ciclului termodinamic
După cum s-a subliniat,

problematica fundamentală a
termodinamicii este transformarea
căldurii în lucru mecanic. Aceasta s-ar
putea realiza printr-un proces de tipul
unei destinderi reprezentată în
diagrama p-V prin transformarea
reversibilă 1-2 (fig.6.1).
Figura 6. 1
Evaluând lucrul mecanic schimbat de sistem cu exteriorul prin

destinderea 1-2, vom putea scrie:
2 2
L12   L   pdV  aria (a12b) > 0 (6.2)
1 1
(pentru că V creşte, dV>0).

Pentru a obţine o nouă "porţie" (cantitate) de lucru mecanic,se
readuce sistemul în starea iniţială prin aceeaşi succesiune de stări (pe
acelaşi drum). În acest caz vom scrie:
2 2
L21   L   pdV  aria( b21a) (6.3)
1 1
(L2-1<0 deoarece volumul scade şi dV<0). Prin urmare:
L=L12 +L21 =L1-2 - = aria a12b - aria b21a =0 (6.4)
Rezultă deci că pentru a produce în mod continuu lucru mecanic
este necesar ca readucerea sistemului în starea iniţială să se facă pe alt
drum decât cel ales astfel încât L1 2 > | L 2 - 1 |. Se apelează, aşadar, la
noţiunea de ciclu termodinamic care reprezintă o succesiune de
transformări astfel alese, încât să permită readucerea sistemului în mod
continuu în starea iniţială prin schimb de căldură şi lucru mecanic cu
exteriorul .
Rezultă deci, că un ciclu se reprezintă printr-o curbă închisă în

diagrama mecanică p-V.
Din punct de vedere al sensului de parcurgere, ciclurile se împart în:
- cicluri directe, parcurse în sensul acelor de ceasornic;
- cicluri inversate, parcurse în sens invers acelor de ceasornic.
6.3.2. Cicluri termodinamice directe (cicluri motoare)
Ciclurile directe, numite şi cicluri motoare sunt acele cicluri care

conduc la dezvoltarea unui lucru mecanic cedat în exterior atunci când în
sistem se introduce căldură.
Ele sunt caracteristice maşinilor şi instalaţiilor termice producătoare
de lucru mecanic: motoare cu ardere internă, instalaţii de turbină cu gaze,
instalaţii de turbină cu abur etc.
În figura 6.2. s-a reprezentat grafic în diagrama p-V un ciclu direct
oarecare, 1-m-2-n-. Agentul termic parcurge transformările ce
compun ciclul în sensul indicat de săgeţi.
Figura 6. 2
Prin punctele 1 şi 2 s-au trasat izocorele tangente la ciclu iar prin
punctele m şi n adiabatele tangente la ciclu. Vom analiza următoarele
aspecte:
6.3.2.1. Schimbul de energie sub formă de lucru mecanic

În decursul transformărilor reprezentate prin arcul de curbă 1--m-2,
agentul termic îşi măreşte volumul de la V1 la V2 deci furnizează în exterior
lucru mecanic L1--2. Pe baza modului de reprezentare grafică a lucrului
mecanic în diagrama p-V, se poate scrie:
L1--2 =[aria 1--m-2-b-a-1 ] (6.5)
Realizarea transformărilor reprezentate prin arcul de curbă 2-n-1

se face cu micşorarea volumului agentului termic, deci cu consum de lucru
mecanic din exterior L2- -1 <0;
|L2- -1 |=[aria 2- -n-1-a-b-2] (6.6)
Lucrul mecanic total schimbat cu exteriorul de agentul termic prin
parcurgerea ciclului va fi egal cu suma algebrică a lucrurilor mecanice
pentru toate transformările care compun ciclul. Rezultă deci:
L=L1--2+L2- -1=L1--2-|L2- -1| (6.7)
adică:
L=[aria 1--m-2-b-a-1]-[aria 2- -n-1-a-b-2]=aria 1--m-2- -n-1 >0 (6.8)
Deci, lucrul mecanic L schimbat de agentul termic cu exteriorul în
decursul efectuării unui ciclu este prezentat grafic, la scara diagramei, de
aria cuprinsă în interiorul curbei ce reprezintă ciclul în diagrama p-v.
Din (6.8) se constată totodată că, atunci când ciclul este parcurs în
sens orar (ciclu direct), lucrul mecanic al ciclului este pozitiv, ciclul
numindu-se de aceea şi ciclu motor.
6.3.2.2. Schimbul de căldură sub formă de căldură
Reluăm analiza ciclului din fig.6.2.-a, după ce s-au trasat adiabatele

extreme, tangente la ciclu în punctele m şi n.
În timpul efectuării ciclului, agentul termic schimbă căldură cu
corpuri ipotetice cu capacitate calorică infinită şi temperatură constantă,
denumite surse de căldură (sau izvoare termice).
Corpurile cu temperatură ridicată care cedează căldură agentului
termic (într-un ciclu direct) constituie sursele calde, iar corpurile cu
temperaturi scăzute care primesc căldură de la agent, alcătuiesc sursele
reci.
Să notăm cu Q' căldura primită de agentul termic de la sursele
calde în decursul transformărilor reprezentate prin arcul de curbă n-1--m
şi cu Q" căldura cedată de agentul termic surselor reci în timpul
transformărilor, reprezentate prin arcul de curbă m-2- -n.
Legătura dintre schimbul de lucru mecanic şi schimbul de căldură
efectuat de agentul termic cu exteriorul, la realizarea unui ciclu, se poate
stabili pe baza expresiei matematice a primului principiu al termodinamicii
pentru sisteme închise:
dU = Q -L (6.9)
care prin integrare pe întregul contur al ciclului, devine:
 dU   Q   L (6.10)
Deoarece energia internă este o mărime de stare, iar starea finală

a ciclului coincide cu starea iniţială, rezultă  dU  0 . Cu notaţiile făcute
anterior pentru schimbul de căldură cu exteriorul, se obţine:
m n
 Q  Q  Q  Q  Q  Q '  Q ''

' ''
(6.11)
n m
(deoarece Q", cedată surselor reci este negativă).
6.3.2.3. Bilanţul energetic al ciclului direct
Vom aplica ecuaţia primului principiu sub forma:

Q=dU+L=dH+Lt (6.12)
şi integrând pe conturul închis al ciclului rezultă:
 Q   dU   L   dH   L t (6.13)
Deoarece numai U şi H sunt mărimi de stare vom avea:
 dU   dH  0 ;  L   pdv  L (6.14)
 Q  Q  Q ;  L   vdp  L
' ''
(6.15)
t
pentru că la parcurgerea unui ciclu reversibil dispare deosebirea între lucrul

mecanic de deformare şi lucrul util.
În acest fel, rezultă ecuaţia de bilanţ energetic a unui ciclu

termodinamic direct:
L = Q’ - |Q’’| sau Q’ = L + |Q’’| [J] (6.16)
În figura 6.2-b este redată reprezentarea grafică a ecuaţiei de
bilanţ energetic într-o diagramă de tip Sankey (denumită şi diagrama
pantalon).
Ecuaţia (6.16) evidenţiază următoarele aspecte:
- lucrul mecanic al ciclului este precizat de diferenţa căldurilor
schimbate cu cele două surse;
- căldura poate fi transformată parţial în lucru mecanic cu ajutorul
unui ciclu, o parte Q" - trebuind să fie cedată sursei reci.
Pe această bază se defineşte randamentul termic al ciclului, ca fiind
raportul dintre căldura transformată în lucrul mecanic şi căldura primită de
la sursa caldă:
L Q' | Q' '| | Q' '|

t  '
  1 (6.17)
Q Q' Q'
Randamentul termic caracterizează perfecţiunea ciclului din punct
de vedere energetic. Se observă din relaţia (6.17) că randamentul termic al
| Q ' '|
unui ciclu este totdeauna subunitar. Termenul se numeşte coeficient
Q'
de pierdere.
La randament superior s-ar realiza un perpetuum mobile de speţa
întâi, contrar primului principiu, iar dacă randamentul ar fi egal cu unitatea
s-ar realiza un perpetuum mobile de speţa a doua, combătut, aşa cum se
va vedea, de al doilea principiu al termodinamicii.
În cazul maşinilor termice, Q' se obţine de obicei prin arderea unui
combustibil, putând fi exprimată, în general, sub forma:
Q’ = mcomb·HI [J] (6.18)
în care mcomb - este masa combustibilului în kg, iar Hi - puterea calorică
inferioară a acestuia, în J/kg.
Pentru acest tip de maşini se defineşte noţiunea de consum specific
de combustibil ca fiind cantitatea de combustibil consumată în vederea
obţinerii unei unităţi de energie:
mcomb
c [kg/J]; [g/kWh] (6.19)
L
Din relaţiile (6.17),(6.18) şi (1.19) rezultă atunci că randamentul
termic al unui ciclu motor se poate pune şi sub forma:
1
t 
cH i
(6.20)
care evidenţiază faptul că:
T Fig. 8.1
Tmax
Tmin
1c
3c
1
3
2c
4c
(6.21)
s
0 s
Deci, consumul specific

este o funcţie hiperbolică de
randamentul termic (fig. 6.3).
Se atrage atenţia astfel
asupra dificultăţilor tehnice ce Figura 6. 3
trebuiesc depăşite pentru realizarea unei maşini termice motoare care să
funcţioneze cu randament termic ridicat.
6.3.3. Cicluri termodinamice inversate
Odată cu dezvoltarea tehnicii s-a pus problema realizării de

temperaturi inferioare temperaturii mediului ambiant prin procedee
termodinamice. Ulterior s-a impus şi necesitatea de a utiliza efecte de
încălzire pe baza proceselor termodinamicii tehnice apelând la cicluri. S-a
ajuns la concluzia că prin inversarea unui ciclu motor, o maşină termică
poate realiza efecte frigorifice respectiv calorice.
Această categorie de instalaţii care funcţionează pe baza ciclurilor
inversate a fost denumită transformatoare de căldură şi se pot împărţii în
două grupe:
- instalaţii frigorifice;
- pompe de căldură.
Transformatoarele de căldură presupun un consum de energie sub
formă de lucru mecanic din exterior.
În figura 6.4.-a este reprezentat în diagrama p-V un ciclu inversat

sub forma generală.
Figura 6. 4
Agentul termic parcurge ciclul în sensul indicat de săgeţi. Prin

punctele 1 şi 2 s-au trasat, ca şi în cazul anterior, izocorele tangente la
ciclu, iar prin punctele m şi n adiabatele extreme.
6.3.3.1. Schimbul de energie sub formă de lucru mecanic

Se poate scrie sub forma:
2 1
 L   pdv  pdv
1 2
(6.22)
sau:
L=[aria(1-n--2-b-a-1)]-[aria(2-m- -1-a-b-2)]=[aria(1-n--2-m- -1)] <0

(6.23)
Deci, ciclul inversat consumă lucru mecanic din exterior. Se constată
totodată că, în diagrama pV acest lucru mecanic este dat de aria închisă de
ciclu.
6.3.3.2. Schimbul de energie sub formă de căldură
Pentru evaluarea schimbului de căldură putem scrie:

m n
 Q   Q 
n 
 Q  Q' 'Q'  Q' ' Q'
m 
(6.24)
(deoarece Q' iese din sistem fiind cedată mediului exterior).
6.3.3.3. Bilanţul energetic al ciclului inversat
Aplicăm ecuaţia primului principiu al termodinamicii pentru sisteme

închise, şi, prin integrare se obţine:
 Q   dU   L (6.25)
care conduce la:
Q’’-|Q’|=L= -|L| (6.26)
sau:
|L|=|Q’|-Q’’ (6.27)
care reprezintă ecuaţia de bilanţ energetic al unui ciclu termodinamic
inversat. În fig.6.4-b este reprezentată grafic această ecuaţie într-o
diagramă de tip Sankey .
Se observă că apar trei ecuaţii:
a) cazul instalaţiilor frigorifice (criogenice) care evacuează căldura
dintr-un spaţiu închis. Aprecierea ciclului inversat după care
funcţionează aceste instalaţii se face utilizând noţiunea de eficienţă
frigorifică (f ) care se defineşte astfel:
Q' ' Q' '
f    1 (6.28)
L Q'  Q' '
Valorile lui f pot fi mai mari sau mai mici decât 1
b) cazul instalaţiilor de pompă de de căldură (instalaţii calorifice)
În această situaţie ciclul inversat este utilizat pentru efectuarea unui efect
termic (încălzirea unui spaţiu, a unui corp).
Aprecierea ciclului se face cu ajutorul noţiunii de eficienţă calorică sau de
pompare a căldurii () definit astfel:
Q' Q' 1
   >1 (6.29)
L Q'  Q' ' 1
Q' '
Q'
Se observă că valorile lui  sunt supraunitare.
Uzual, valorile lui  variază între limitele 3...4.
Din relaţia (6.29) se observă că pentru o unitate de lucru mecanic
consumat se furnizează spaţiului încălzit unităţi de căldură (> 1), deci o
pompă de căldură este mai avantajoasă decât un încălzitor electric. Astfel,
comparativ, dacă un aparat de încălzire electrică transformă în căldură
1kWh, o pompă de căldură, utilizând o energie de 1kWh ar livrakWh în
spaţiul încălzit.
O instalaţie de pompă de căldură poate prelua căldura Q'' de la
mediul ambiant sau de la o altă sursă precum apa geotermală sau o
resursă energetică secundară (r.e.s.) la nivelul acelei surse. În urma
consumului de lucru mecanic (de ex. de comprimare), rezultă posibilitatea
furnizării căldurii Q' la o temperatură T' > T". O pompă termică realizează
nu numai transformarea lucrului mecanic în căldură, ci şi un transport al
unei cantităţi de căldură.
c) cazul instalaţiilor mixte (frigorifico-calorifice) - când instalaţia
foloseşte ciclul termodinamic inversat pentru a realiza atât efectul frigorific
cât şi caloric (cazul instalaţiilor de aer condiţionat).
Aprecierea funcţionării după un astfel de ciclu se face printr-un
parametru denumit eficienţă frigorifico-calorificădefinit astfel:
Q' ' Q' Q'  Q' '

  1 (6.30)
L Q'  Q' '
Întrucât în cazul maşinilor termice care lucrează după ciclul inversat
eficienţa ciclului conduce, în general, la valori supraunitare, nu poate fi
utilizată noţiunea de randament termic.
6.4. Caracterizarea generală aciclurilor termodinamicedupă

gradul de ireversibilitate al proceselor din structură
S-a văzut că obţinerea continuă sau intermitentă a unui efect util de

natură mecanică, termică, frigorifică sau criogenică presupune parcurgerea
de către agentul de lucru a unei succesiuni de procese care au rolul de a-l
readuce în starea iniţială, consecinţă a interacţiunilor energetice cu sursele
şi receptoarele externe de energie. Această succesiune de procese poartă
numele de ciclu.
Referitor la procesele care fac parte din structura ciclurilor s-a
conturat treptat ideea că acestea se pot grupa în două mari categorii:
- procese cu ireversibilitate internă - determinată de frecare,

laminare, difuzie, etc.
- procese cu ireversibilitate externă - cauzată de interacţiunile
energetice în condiţiile diferenţelor finite ale unor parametrii precum
temperatura, presiunea, ş.a. ca şi cele datorate transferului de masă.
În funcţie de gradul de reversibilitate, ciclurile cu care operează
termodinamica se clasifică astfel:
a) Cicluri reversibile sau ideale - sunt acele cicluri care au în
structură procese reversibile atât pe plan intern cât şi pe plan extern. De
aceea ele se numesc cicluri endo şi exoreversibile .
Din această categorie fac parte: ciclul Carnot (1824) compus din
două izoterme şi două adiabate (izentrope - vezi cap.6.5 si cap.6.16); ciclul
Stirling (1816), alcătuit din două izocore şi două izoterme, având drept
caracteristică faptul că schimburile de căldură în procesele izocore se
compensează reciproc pe plan intern apelând la principiul regenerării
căldurii; ciclul Ericsson constituit din două izobare şi două izoterme,
schimburile de căldură în procesele izobare compensând-se reciproc prin
regenerarea căldurii; ciclurile generalizate de tip Lorentz (Reytlinger) având
la bază două politrope echidistante şi două izoterme caracterizate, de
asemenea, prin schimburi regenerative reversibile de căldură reciproc
compensate în procesele politropice; ciclul regenerativ mixt de tip Rallis,
compus din două procese izocor-izobare şi două izoterme.
b) Cicluri teoretice, care sunt alcătuite din procese reversibile pe
plan intern (endoreversibile), dar ireversibile pe plan extern
(exoireversibile) datorită interacţiunii energetice cu sursele şi receptoarele
externe de energie la diferenţe finite de temperatură, presiune, etc.
Din această categorie de cicluri fac parte: ciclul propus de Beau de
Rochas (1862) şi realizat de Otto (1877) fiind compus din două izocore şi
două izentrope, ca ciclu de bază al motoarelor cu piston cu aprindere prin
scânteie cu ardere izocoră; ciclul Diesel (1897) compus dintr-o izobară, o
izocoră şi două izentrope, pe care se axează funcţionarea motoarelor cu
piston cu aprindere prin comprimare lentă, cu ardere izobară; ciclul mixt
format dintr-o izocoră-izobară-izocoră şi două izotrope, caracteristic
motoarelor cu piston cu aprindere prin comprimare, rapide, cu ardere mixtă;
ciclul mixt Atkinson compus din izocoră-izobară, izobară şi două izentrope
cu destindere completă şi recuperare de energie, caracteristic unor
motoare cu ardere mixtă; ciclul Joule (Brayton) direct sau inversat,
constituit din două izobare şi două izentrope şi caracterizează funcţionarea
instalaţiilor de turbine cu gaze cu ardere izobară, respectiv a celor frigorifice
cu comprimare mecanică de gaze; ciclul direct alcătuit dintr-o izocoră,
izobară şi două izentrope, caracteristic pulsoreactoarelor; ciclul Rankine
(Hirn) compus din două izobare şi două izentrope (ca şi ciclul Joule cu
observaţia că evoluţia agentului în domeniul vaporilor saturaţi umezi este
în acelaşi timp şi izotermică), specific instalaţiilor de turbine cu abur clasice
şi nucleare.
O particularitate importantă proprie motoarelor cu ardere internă şi

instalaţiilor de turbine cu gaze, se referă la faptul că aportul de căldură
necesar realizării ciclului nu se obţine din exterior, ci pe plan intern, sursa
interioară de căldură fiind arderea (ireversibilă) a combustibilului care
modifică compoziţia agentului de lucru.
Pentru teoretizarea acestor cicluri, adică transformarea lor în cicluri
endoreversibile se recurge pe de o parte la ipoteza conform căreia căldura
de reacţie provine de la o sursă caldă exterioară, iar compoziţia agentului
se menţine neschimbată, ipoteză asociată, după cum s-a arătat, cu
închiderea ciclului (cvasiciclu) recurgând la o răcire ipotetică izocoră,
respectiv izobară, în care agentul transferă mediului ambiant (sursa rece) o
căldură la diferenţe finite variabile de temperatură, ceea ce face ca ciclul să
devină ireversibil pe plan extern adică exoireversibil.
c)cicluri inversate - specifice instalaţiilor frigorifice, pompelor de
căldură şi sistemelor criogenice. Sunt alcătuite în majoritatea cazurilor din
două izobare, o izentropă de comprimare precum şi un proces caracteristic
al acestor instalaţii: laminarea, ireversibil pe plan intern, ceea ce face ca
ciclurile acestor instalaţii, cu unele excepţii, să fie endoireversibile.
Dintre ciclurile criogenice cu implicaţii majore pentru tehnică, se
remarcă îndeosebi: ciclul Linde de lichefiere a gazelor de înaltă presiune
compus din comprimare izentropă, două izobare de răcire şi încălzire şi o
laminare; ciclul Claude - Heilandt de lichefiere a gazelor de medie,
respectiv înaltă presiune, care conţine în structura sa şi un proces
izentropic de destindere a unei fracţiuni de gaz dintr-un detentor cu piston
în scopul majorării fracţiunii de gaz lichefiat, celelalte procese fiind
asemănătoare cu cele de la ciclul precedent; ciclul Kapiţa de lichefiere a
gazelor în condiţii de joasă presiune care apelează pentru efectuarea
destinderii izentropice a unei fracţiuni din gazul comprimat, la un
turbodetentor;
d) cicluri directe şi inversate reale - sunt acele cicluri care conţin în
structură procese reale, ireversibile atât pe plan intern
(endoireversibile) cât şi extern (exoireversibile). În condiţii reale de
funcţionare, ireversibilitatea proceselor din astfel de cicluri se
manifestă nu numai pe plan intern şi extern, cât şi pe alte planuri,şi
anume:
- ireversibilitatea proprie, intrinsecă procesului considerat aşa cum
este cazul procesului de laminare;
- ireversibilitate tehnică, caracteristică stadiului de dezvoltare a
tehnicii la un moment dat, ca de exemplu cea a proceselor de comprimare
şi destindere în maşinile turbocompresoare şi turbodetentoare determinată
de prezenţa flăcărilor.
Trebuie arătat că în timp ce ireversibilitatea proprie procesului nu
poate fi eliminată decât prin excluderea procesului din structura ciclului
considerat, cea tehnică poate fi diminuată prin perfecţionări constructive şi
funcţionale ale maşinilor şi aparatelor componente ale instalaţiilor şi

sistemelor considerate.
Pe de altă parte ireversibilitatea ciclului poate fi de natură termică,
datorită diferenţelor finite de temperatură; chimică, provocată de diferenţele
de concentraţie, potenţial chimic, etc., sau mecanică determinată de
diferenţele finite de presiune, precum şi de frecările mecanice şi
gazodinamice.
Trecerea succintă în revistă a problematicii ciclurilor termodinamice
evidenţiază complexitatea acesteia dar şi necesitatea de abordare unitară,
riguroasă, prin prisma conceptului de ireversibilitate.
Trebuie subliniat totodată că orice abatere a unui ciclu de la
condiţiile de reversibilitate internă şi externă se traduce prin diminuarea
performanţelor maşinilor, instalaţiilor şi sistemelor considerate şi deci la
creşterea consumului specific de energie în vederea realizării efectului util.
6.5. Ciclul CARNOT
6.5.1. Importanţa ciclului Carnot
Pornind de la noţiunile de proces ireversibil şi cunoscând factorii

care determină irevesibilitatea proceselor, a apărut necesară studierea
posibilităţilor de realizare a unui ciclu după care o maşină termică să
funcţioneze cu un randament maxim.
Experienţa a arătat că procesele deschise nu sunt indicate în
obţinerea lucrului mecanic în cantităţi industriale din cauza imposibilităţii de
a aduce sistemul în starea iniţială fără consum de lucru mecanic.
În schimb, procesele închise permit obţinerea de lucru mecanic în
orice cantitate prin repetarea ciclului.
În acest sens, inginerul francez Sadi Carnot, analizând condiţiile
optime de realizare continuă a transformării căldurii în lucru mecanic, a
ajuns la concluzia că singurul ciclu care asigură un randament maxim al
acestei transformări este un ciclu format din două izoterme şi două
adiabate (fig.6.5.), ciclul care îi poartă numele.
Importanţa deosebită a ciclului Carnot constă în următoarele:
a) ciclul Carnot direct stabileşte limita impusă de natură proceselor
de transformare a căldurii în lucru mecanic;
Fiind date două surse de căldură de temperaturi diferite: o sursă
caldă, de temperatură T' şi o sursă rece de temperatură T" <T',
randamentul ciclului Carnot direct este maxim posibil în raport cu toate
ciclurile realizate între aceleaşi extreme de temperaturi.
Se dovedeşte în acest mod imposibilitatea transformării integrale a
căldurii în lucrul mecanic în mod continuu, ciclic;
b) ciclul Carnot inversat, reprezintă ciclul cu eficienţă maximă al
instalaţiilor frigorifice şi al pompelor de căldură. Se evidentiază astfel că
trecerea căldurii de la un corp rece la un corp cald este posibilă dar nu

spontan, ci prin consum de lucru mecanic din exterior;
c) ciclul Carnot serveşte ca ciclu de comparaţie pentru toate
ciclurile, randamentul termic al ciclului Carnot direct, respectiv eficienţa în
cazul ciclului invers, nefiind mărimi care depind de natura gazului, ci doar
de temperatura celor două surse. Chiar dacă nu poate fi aplicat în practică,
ciclul Carnot rămâne un ciclu faţă de care trebuie analizat orice ciclu de
funcţionare al unei maşini termice reale;
d) importanţa ciclului Carnot constă şi în faptul că, analiza sa
detaliată l-a condus pe Carnot şi apoi pe Clausius şi Thomson la
elaborarea unei scheme (devenită clasică) de tratare a principiului al doilea
al termodinamicii.
Figura 6. 5
6.5.2. Ciclul Carnot direct
Reprezentarea ciclului Carnot direct în diagrama p-V este redată în

figura 6.5.
Prin ipoteză, cele patru transformări sunt ireversibile. Agentul
termic este un gaz perfect adus în contact cu două surse de căldură. În
timpul preluării căldurii Q'de la sursa caldă, agentul termic are temperatura
T' (izoterma 1-2), iar în timpul cedării către sursa rece a căldurii Q ", agentul
termic păstrează temperatura constantă T " (izoterma 3-4).
Cele două transformări adiabatice vor fi o destindere (de la starea 2
la starea 3) şi o comprimare (de la 4 la 1) între aceleaşi izoterme T ' = ct şi
T " = ct.
Folosind expresia (6.4) a randamentului termic pentru un ciclu
direct, se poate scrie:
V3
mRT ' ' ln
Q' ' V4
c  1   1 (6.31)
Q' V
mRT ' ln 2
V1
Pentru adiabatele 2-3 şi 4-1, se pot scrie relaţiile dintre temperatură
k 1 k 1
T ' '  V2  T ' '  V1 
şi volum:   (6.32) şi   (6.32‟)
T '  V3  T '  V4 
rezultând:
V2 V3

V1 V4 (6.33)
În acest sens (6.31) devine:
T ''
c  1 
T' (6.34)
Corelând expresia (6.34) cu expresia generală a randamentului
Q' '
termic c  1  (6.17) se poate scrie:
Q'
Q ' ' Q ' Q' Q' '
  0
T '' T ' ; T ' T ' ' (6.35)
ceea ce arată că, într-un ciclu Carnot agentul termic primeşte de la sursa
caldă şi cedează sursei reci cantităţi de căldură proporţionale cu
temperaturile absolute ale surselor.
Egalitatea rapoartelor dintre căldurile schimbate cu sursele şi
temperaturile absolute corespunzătoare se numeşte funcţia carnotică a
ciclului .
Din expresia randamentului ciclului Carnot (6.34) se desprind

următoarele concluzii importante:
a) - randamentul termic al ciclului Carnot reversibil depinde numai
de temperaturile celor două surse de căldură. Valoarea sa este cu atât ai
mare, cu cât temperatura T ' a sursei calde este mai mare şi cu cât
temperatura T " a sursei reci este mai mică;
b) - randamentul termic al ciclului Carnot este independent de
natura agentului termic utilizat şi de construcţia sau condiţiile de funcţionare
ale instalaţiei termice
c) - valoarea lui devine egală cu unitatea pentru ‟ sau ‟‟
(fig.6.6.)
Practic, temperatura T' este limitată de rezistenţa materialelor la
temperatură şi nu poate deveni în nici un caz infinită (oţelurile utilizate în
construcţia de maşini de tipul OLC pot fi utilizate la temperaturi de regim de
aproximativ 400° C, cele bogat aliate cu structură perlitică sau ieritică la
570° C, iar cele bogat aliate cu structură austenitică la aproximativ 670° C
fiind scumpe şi ridicând probleme de prelucrare).
Figura 6. 6
Pe de altă parte, temperatura de zero absolut nu poate fi atinsă pe

nici o cale (teorema lui Nernst). Rezultă deci,că nici chiar în cazul ciclului
Carnot nu este posibilă transformarea integrală a căldurii în lucru mecanic;
d) - cum de obicei sursa rece o constituie mediul ambiant, dacă T" =
T‟ rezultă c=0, şi L = 0, deci, căldura livrată la temperatura mediului
ambiant este lipsită de valoare din punct de vedere termodinamic întrucât
nu poate conduce la efectuarea unui lucru mecanic pe baza unui ciclu;
e) - ciclul Carnot nu poate fi aplicat în practică, deoarece schimbul
de căldură izoterm cu cele două surse impune dimensiuni atât de mari ale
maşinii, încât lucrul mecanic produs abia ar ajunge pentru învingerea

frecărilor.
În prezent, randamentele maşinilor termice care funcţionează după
un ciclu direct sunt mai mici decât randamentul ciclului Carnot reversibil
datorită faptului că procesele din acestea se desfăşoară în timp finit şi cu
viteze finite. Procesele din maşinile termice reale nu sunt reversibile.
Ciclurile de lucru ale acestora sunt diferite de ciclul ideal Carnot,iar
natura materialelor şi gazelor care evoluează influenţează transformările
energetice.
Randamentele efective ale maşinilor termice reale care
funcţionează după ciclu direct sunt cuprinse în limitele:
- locomotiva cu abur - 6...10 %;
- instalaţii de turbine cu abur - 18...28%;
- instalaţii de turbine cu gaze - 20...25 %;
- motoare cu aprindere prin scânteie 26...30 %;
- motoare cu aprindere prin comprimare - 28...35 %.
6.5.3. Ciclul Carnot inversat
Ciclul Carnot poate fi parcurs şi în sens invers (antiorar), fiind

consumator de energie mecanică. În acest caz el joacă rolul de ciclu
frigorific sau de pompă de căldură, realizând vehicularea căldurii între un
nivel mai scăzut de temperatură şi
unul mai ridicat.
În figura 6.7. este reprezentat ciclul
Carnot inversat în coordonate p-V.
În acest caz, agentul termic
parcurge cele două izoterme şi cele
două adiabate astfel: 1→2,
destindere adiabatică care determină
răcirea agentului de la T' la T";2→3
destindere izotermă la temperatura T"
a sursei reci, cu primirea căldurii
Q";3→4, comprimarea adiabatică ce
conduce la creşterea temperaturii
agentului termic de la T" la T'; 4→1- Figura 6. 7
comprimare izotermă la temperatura
T' a sursei calde cu cedarea căldurii |Q"|. Se constată că în ciclul inversat,
prin consumarea din exterior a unui lucru mecanic |L|, gazul absoarbe de la
sursa rece căldura Q" şi cedează sursei calde căldura |Q'|.
Din bilanţul energetic al ciclului rezultă:
|Q'|=Q"+|L| (6.36)
S-a constatat că în general la ciclul Carnot este satisfăcută condiţia:
Q' T'

Q' ' T ''
(6.37)
Pe această bază se definesc mărimile caracteristice ale unui ciclu
Carnot frigorific, respectiv pentru o pompă de căldură.
Economicitatea ciclului unei instalaţii frigorifice se apreciază prin
noţiunea de eficientă frigorifică, în acest caz se obţine:
Q' ' Q' ' 1 1 T ''
f     
c
L Q'  Q' ' Q' T'
 1 T 'T ' '
1
Q' ' T ''
(6.38)
Se observă că  f c poate lua valori

supra sau subunitare.
Reprezentând grafic funcţia
 T' 
f f   în fig. 6.8, se
 T '' 
c c
constată că eficienţa frigorifică a

ciclului Carnot scade pe măsură ce
temperatura corpului răcit T" se
micşorează iar temperatura
mediului ambiant creşte.
Figura 6. 8
Similar, în cazul pompelor de căldură,
coeficientul de pompare a căldurii în
cazul ciclului Carnot are forma:
| | | |
| | | |
| |
(6.39)
Comparând expresia
coeficientului de pompare a căldurii la
ciclul Carnot inversat, cu expresia
randamentului termic la ciclul Carnot
direct (rel.6.18) se obţine o dependenţă de forma:
1
c  sau  c  c  1 (6.40) Figura 6. 9
c
În figura 6.9. s-au reprezentat comparativ cei doi parametrii de

apreciere în funcţie de raportul:
O relaţie interesantă se poate găsi între eficienţa frigorifică fc şi
coeficientul de pompare:
(6.41)
În cazul instalaţiilor frigorifico-calorice, în mod similar se obţine:
Q' ' Q' Q'  Q' ' T 'T ' '

c    >1 (6.42)
L Q'  Q' ' T 'T ' '
Prelucrând în continuare relaţia (6.42) rezultă:
T 'T ' '2T ' ' T ''

c   1 2  1  2 fc >1 (6.43)
T 'T ' ' T 'T ' '
ceea ce atrage atenţia asupra faptului că o astfel de instalaţie fructifică mai
bine cele două forme de energie puse în joc: căldura şi lucrul mecanic.
6.6. Formulările principiului al doilea al termodinamicii
Principiul al doilea al termodinamicii constituie, ca şi primul

principiu, o lege a naturii. Există mai multe formulări echivalente:
a) Formularea lui Sadi Carnot (1824):

" O maşină termică nu poate produce în mod continuu (ciclic) lucru
mecanic, decât dacă agentul termic schimbă căldură cu două surse de
căldură de temperaturi diferite."
b)Formularea lui Rudolf Clausius (1850) :

" Căldura nu poate trece de la sine (în mod natural) de la un corp cu
temperatură scăzută la un corp cu temperatură mai ridicată. "
c)Formularea lui W. Thomson (Lord Kelvin) (1854):

"Nu se poate realiza o maşină care să producă continuu lucru
mecanic prin transformarea căldurii de la o sursă caldă fără să se producă
şi alte modificări în mediul exterior. "
d)Formularea lui Ostwald :

"Un perpetuum mobile de speţa a doua este imposibil. "
Un perpetuum mobile de speţa a doua reprezintă o maşină termică,
ce ar transforma în mod continuu în lucru mecanic căldură luată de la un
rezervor de căldură (de exemplu, din mediul ambiant), fără să necesite şi
existenţa unei alte surse de căldură cu temperatură mai scăzută,căreia să i
se cedeze o parte de căldură preluată. Energia mediului ambiant fiind

practic nelimitată, o astfel de maşină ar avea o durată de funcţionare
nelimitată, constituind deci un perpetuum mobile.Întrucât acest perpetuum
mobile nu contravine primului principiu al termodinamicii, dar contravine
celui de-al doilea, Ostwald i-a adăugat specificarea " de speţa a doua"
e) Formularea lui C.Caratheodory:
" În vecinătatea oricărei stări echilibrate a unui sistem există stări în
care sistemul nu poate trece printr-un proces adiabatic reversibil."
C.Caratheodory a plecat de la următoarea observaţie: condiţia ca o
maşină termică să lucreze între două izvoare de căldură cu temperaturi
diferite este echivalentă cu observaţia că două adiabate reversibile nu se
intersectează. Pentru demonstraţie se consideră ciclurile monoterme din
fig.6.10., în care, prin absurd două adiabate ar fi concurente.
Figura 6. 10
Cu un singur izvor de căldură de temperatură constantă s-ar putea construi

un ciclu care ar produce lucru mecanic, ceea ce contravine celui de-al
doilea principiu al termodinamicii. Pe această bază C. Caratheodory a dat
o nouă formulare principiului al doilea.
Alte formulări date de T.Ehrenfest şi Afanassjewa sunt variante ale
formulării lui Sadi Carnot pornind de la ciclul direct şi inversat.
Ţinând seama de caracterul probabilistic al celui de-al doilea
principiu al termodinamicii (vezi cap.6.7.) şi de faptul că sensul observat
macroscopic al desfăşurării proceselor naturale este de la potenţiale
ridicate la potenţiale scăzute, se poate enunţa într-o formă generală:
" Într-un sistem macroscopic izolat procesele se desfăşoară de la
sine de la potentiale ridicate la potenţiale scăzute, corespunzând sensului
de maximă probabilitate."
Sensul de desfăşurare a unui proces, de la potenţial ridicat la
potenţial scăzut are caracter probabilistic, neexcluzând deci şi alte trasee.
Acest sens a fost însă observat în sistemele terestre statice: apa curge de
la sine totdeauna de sus în jos; difuzia a doi componenţi decurge în sensul
omogenizării componenţilor; căldura se propagă de la sine de la

temperatură ridicată la temperatură scăzută; energia electrică se transferă
de la potential ridicat la potenţial scăzut, etc.
Cu intervenţie din exterior sensul de desfăşurare poate fi inversat,
fără să contrazică principiile termodinamicii.
Principiul al doilea al termodinamicii nu este valabil în microcosmos
şi la sisteme cu număr infinit de mare de particule.
6.7. Integrala lui Clausius pentru cicluri reversibile - Egalitatea

lui Clausius
Se consideră un ciclu reversibil oarecare parcurs în sens direct prin

evoluţia unui kg de agent termic şi reprezentat prin diagrama p-v (fig.6.11.).
Se trasează adiabatele extreme (q =0) şi izotermele T'max respectiv
T"min tangente la ciclu.
Vom descompune astfel ciclu dat într-o infinitate de cicluri Carnot
elementare, reversibile şi vom aplica pentru fiecare funcţia carnotică.
Figura 6. 11
Conform notaţiilor din figură vom putea scrie:
q' I q' ' I

 0
- pentru ciclul elementar I:
T 'I T ' 'I (6.44)
q' II q' ' II

 0
- pentru ciclul elementar II:
T ' II T ' ' II (6.45)
Prin însumarea funcţiilor carnotice pentru toate cele n cicluri Carnot

elementare rezultă:
n
 q'i q' 'i 
  T '  0
T ' 'i 
i 1  i
(6.46)
care prin trecere la limită devine:
 q'i q' 'i  2 q
n 1
q
lim     
     0 (6.47)
n 
i 1  T 'i T ' 'i  1 T 2   T
sau
q
T 0 (6.48)
Relaţia (6.48) reprezintă integrala lui Clausius pentru cicluri
reversibile (egalitatea lui Clausius).
6.8. Randamentul ciclului Carnot - randament limită
Pornind de la notaţiile utilizate în figura 6.11. şi ţinând seama că:

T 'I < T 'II<... < T 'max şi T "min < T "I < T "II<... , vom arăta că ciclul
Carnot este caracterizat prin cel mai mare randament în raport cu toate
ciclurile delimitate de cele două niveluri de temperaturi T 'max şi T "min.
Pentru aceasta, observăm că pentru randamente putem scrie:
 1cI T '' T ''

c   1  II  c  1  min (6.49)
I
q' I TI ' T 'max
 1cII T '' T ''
c   1  II  c  1  min (6.50)
q' II
I
TII ' T 'max
..........................................................
Atunci pentru lucrurile mecanice elementare rezultă inegalităţile:
lcI = cI·q’I <c·q’I (6.51)
lcII = cII·q’II <c·q’II (6.52)

...........................................................
Care prin însumare conduce la:
n n n
lci 
i 1
ciq'i  c q'i
i 1 i 1
(6.53)
Adică: l<c·q’ (6.54)

Din (6.54) rezultă:
l T ''
 c  t  c  1  min (6.55)
q' T 'max
ceea ce justifică afirmaţiile lui Carnot.
Se poate arăta în mod analog că şi ciclul termodinamic Carnot
inversat este un ciclu de eficienţă maximă.
În concluzie, nu există maşină termică al cărui randament să fie mai
mare decât randamentul maşinii care ar lucra după ciclul Carnot.
6.9. Entropia
S-a văzut că primul principiu al termodinamicii a introdus conceptul

de energie internă U, ca parametru de analiză termodinamică cantitativă.
Al doilea principiu al termodinamicii introduce, la rândul său, o nouă
mărime denumită entropie care este o mărime de analiză termodinamică
calitativă.
Pentru introducerea noţiunii de
entropie vom considera două stări diferite
ale unui agent termic şi două trasee
reversibile diferite care conduc agentul
termic din starea 1 în starea 2 (fig. 6.12),
consecinţă a unor interacţiuni
termomecanice de intensităţi diferite.
Rezultă că traseul 1--2- -1
reprezintă un ciclu reversibil căruia i se
poate aplica integrala Clausius.
Adică, pentru un kg de agent
termic se poate scrie: Figura 6. 12
q
T 0 (6.56)
2
q 1
q 2
q 1
q
sau:  T
1
  T
2
0   T
1
  T
2
(6.57)
2
q 2
q
deci:  T
1
  T
1
(6.58)
Se constată astfel că valoarea integralei nu depinde de drumul pe

care se face integrarea ci numai starea iniţială 1 şi finală 2. Aceasta
înseamnă că existe o mărime de stare denumită entropie prin diferenţa
valorilor căreia, în cele două stări se obţine valoarea integralei:
2
q
T
1
 s2  s1 [J/kgK] (6.59)
Între două stări infinite apropiate variaţia elementară de entropie ds

se poate scrie deci sub forma:
q
ds  [J/kgK] (6.60)
T
sau pentru m kg de agent termic:
Q
dS  [J/K] (6.61)
T
Relaţiile (6.59) şi (6.60) reprezintă expresiile principiului al doilea al
termodinamicii pentru procese reversibile.
Entropia, ca şi energia internă şi entalpia reprezintă o mărime de
stare aditivă, de tip extensiv. Însă, entropia este o mărime mai greu
accesibilă, neavând semnificaţia fizică la scară macroscopică şi nefiind
direct măsurabilă.
Se observă că temperatura absolută T reprezintă factorul integrant
al căldurii în sensul că aceasta nu admite o diferenţială totală exactă, în
timp ce entropia, ca mărime de stare, admite o diferenţială totală exactă.
Variaţia entropiei permite stabilirea sensului schimbului de căldură
în procese reversibile:
- dacă ds > 0, rezultă q > 0, deci sistemul primeşte căldură;
- dacă ds < 0, rezultă q < 0, deci sistemul cedează căldură;
- dacă ds = 0, rezultă q = 0, ceea ce arată că procesul adiabat
reversibil se desfăşoară la entropie constantă, fiind numit şi proces
izentropic, iar coeficientul adiabatei k, coeficientul izentropei.
Entropia specifică se poate raporta şi la 1kmol sau la 1m 3N .
Expresiile 6.60 şi 6.61 evidenţiază faptul că entropia este definită
numai cu aproximaţia unei constante de integrare, C:
Q
T  S C (6.62)
Această constantă caracterizează entropia la o anumită stare

iniţială, admisă convenţional ca stare normală a corpului. Precizarea
acestei constante se face în cadrul celui de-al treilea principiu al
termodinamicii.
În aplicaţiile tehnice nu se impune cunoaşterea acestei constante,
deoarece se lucrează cu variaţii de entropie:
2
Q
T
1
 S 2  S1 (6.63)
Entropia unui sistem compus din mai multe subsisteme în echilibru

termic este egală cu suma entropiilor sistemelor componente:
n
S   Si (6.64)
i 1
adică entropia este o mărime aditivă.
În natură toate fenomenele sunt mai mult sau mai puţin ireversibile.
Principiul al doilea al termodinamicii permite analiza gradului de
ireversibilitate a unui proces folosind noţiunea de entropie subliniind poziţia
specială pe care o ocupă entropia în natură.
6.10.Integrala lui Clausius pentru cicluri ireversibile -

Inegalitatea lui Clausius
Inegalitatea lui Clausius este o consecinţă a celui de-al doilea

principiu al termodinamicii, în strânsă legătură cu noţiunea de entropie şi cu
cea de ireversibilitate.
Relaţia 6.48. - denumită şi egalitatea lui Clausius nu este valabilă
pentru cicluri ireversibile. La capitolul 6.5. s-a arătat că ciclul Carnot este
ciclul de randament maxim.
Să considerăm două maşini A şi B care funcţionează după un ciclu
Carnot, folosind aceleaşi surse de căldură (fig.6.13.). Presupunem că
maşina funcţionează după un ciclu Carnot ireversibil, iar B tot după un
ciclu Carnot dar reversibil, astfel încât agenţii termici ai celor două maşini
primesc cantităţi egale de căldură de la sursa caldă, deci:
Q 'A = Q ' B (6.65)
Figura 6. 13
Întrucât în cursul proceselor ireversibile apar pierderi de lucru

mecanic (prin frecare, etc.), randamentul termic al maşinii A va fi mai mic
decât al maşinii B:
irev<rev (6.66)
Pornind de la definiţia randamentului termic, se poate scrie:
LA Q' ' A
 A,irev   1 (6.67)
Q' A Q' A
L Q' ' B
 B ,rev  B  1  (6.68)
Q' B Q' B
Relaţia (6.66) devine atunci:
|Q’’A| > |Q’’B| (6.69)
adică maşina A, care funcţionează după un ciclu ireversibil, cedează mai
multă căldură sursei reci comparativ cu B care funcţionează după un ciclu
reversibil. Pentru maşina B, funcţia carnotică are forma:
| Q' ' B | Q' B
 (6.70)
T '' T'
şi ţinând seama de (6.69) se obţine:
Q' A | Q' ' A |
 (6.71)
T' T ''
care reprezintă funcţia carnotică pentru un ciclu ireversibil.
Relaţia (6.69.) se poate scrie şi sub forma:
Q' A Q' ' A
 0 (6.71‟)
T' T ''
Vom parcurge acum un
raţionament analog cu cel prezentat în
capitolul 6.7., considerând de data
aceasta un ciclu ireversibil oarecare
parcurs în sens direct alimentat de un
număr mare de izvoare de căldură de
temperaturi diferite, cu care este în
legătură (fig. 6.14).
În planul diagramei vom trasa o
infinitate de adiabate infinitezimal
apropiate unele faţă de altele. Să
considerăm un ciclu elementar "i" astfel
format, delimitat de punctele a-b-c-d. Figura 6. 14
În cursul proceselor elementare a-b şi c-d temperatura variază cu dT. Dacă
se neglijează variaţia elementară de temperatură dT pe porţiunile
elementare şi rezultă că a-b şi c-d pot fi considerate izoterme elementare.
Prin urmare se poate considera că ciclul elementar a-b-c-d este un
ciclu Carnot elementar ireversibil, astfel că întreg ciclul ireversibil
considerat 1-2-1 este acoperit de astfel de cicluri. Pentru ciclul
elementar a-b-c-d, funcţia carnotică se exprimă astfel:
 q'i q' 'i 

  0 (6.72)
 i
T ' T ' ' i 
care prin însumare şi trecere la limită conduce la integrala pe contur a

ciclului, adică:
qirev
 T
0 (6.73)
ceea ce reprezintă integrala lui Clausius pentru cicluri ireversibile

(inegalitatea lui Clausius).
Orice ciclu termodinamic trebuie să satisfacă inegalitatea lui
Clausius, ceea ce nu contrazice cel de-al doilea principiu.
6.11. Expresia principiului al doilea pentru procese ireversibile
Pornind de la relaţia (6.73), se poate deduce expresia matematică

şi formularea principiului al doilea pentru procese ireversibile oferind, în
acest mod, un criteriu cantitativ de apreciere a ireversibilităţii. Pentru a
determina variaţia de entropie pentru un proces ireversibil vom considera
ciclul ireversibil 1-α-2-β-1 din figura
6.15, compus din ramura 1-α-2
ireversibilă şi ramura 2-β-1 reversibilă.
Exprimând integrala lui
Clausius pentru întregul ciclu, rezultă:
δq irev

1α 2 β1
T
0 (6.74)
sau, scriind ca sumă de două integrale:

2
δq irev 1
δq rev
1α T  2β T  0 (6.75)
Figura 6. 15
Procesul 2 →1 fiind ireversibil se poate scrie:
1
δq rev 2
δq

2 
T
   rev
1β
T
(6.76)
şi atunci, relaţia (6.75) devine:

δq irev
2 2
δq rev
1 T  1β T (6.77)
Integrala din membrul drept aşa cum s-a arătat în capitolul 6.8.
reprezintă variaţia de entropie între stările 1 şi 2. Aşadar, se poate scrie:
2
qirev

1
T
 s2  s1 (6.78)
Generalizând, pentru orice transformare ireversibilă, între două stări

finite putem scrie deci:
2
q
s2  s1   (6.79)
1
T
Relaţia (6.79) reprezintă expresia matematică a principiului al doilea
al termodinamicii pentru procese ireversibile, afirmând că, pentru procese
ireversibile, valoarea integralei lui Clausius este mai mică decât variaţia de
entropie.
Combinând ecuaţia (6.48.) cu (6.79), se găseşte o formă generală a
principiului al doilea:
2
q
s2  s1   (6.80)
1
T
sau pentru un proces elementar:
q Q
ds  ; dS  (6.81)
T T
semnul egal fiind valabil pentru procese reversibile, iar inegalitatea se
referă la procese ireversibile.
În acest mod se evidenţiază faptul că entropia constituie o măsură a
gradului de ireversibilitate a proceselor. Adică, cu cât diferenţa dintre
variaţia de entropie şi valoarea integralei lui Clausius este mai mare, cu
atât gradul de ireversibilitate al procesului este mai ridicat.
Vom analiza acum două cazuri particulare:
a) cazul transformării adiabate ireversibile q =0 (de exemplu
destinderea sau comprimarea unui gaz cu viteză finită, fără ca sistemul să
facă schimb de căldură cu exteriorul).
Relaţia (6.79) devine:
(s2 - s1)irev> 0 (6.82)
ceea ce înseamnă că procesele ireversibile au loc cu creştere de entropie
s2> s1
b) cazul unui sistem izolat, integrala lui Clausius este nulă, sistemul
neschimbând căldură cu exteriorul.
(s2 - s1)sis. izolat  0 (6.83)
Prin urmare, pentru un sistem izolat principiul al doilea al

termodinamicii se poate formula astfel: " entropia unui sistem izolat nu
poate să scadă; ea se menţine constantă dacă în sistem au loc procese
reversibile sau creşte în cazul în care în sistem au loc procese

ireversibile".
Toate fenomenele spontane au loc cu creştere de entropie. De
aceea principiul al doilea termodinamicii se poate interpreta ca principiu al
creşterii entropiei şi anume: suma entropiilor tuturor corpurilor care
participă la o transformare oarecare a unui sistem izolat, creşte mereu ea
rămânând constantă numai în cazul limită al fenomenului ciclic reversibil.
Legea creşterii entropiei fiind o consecinţă a caracterului unilateral al
particularităţilor transformărilor reale, faţă de cele cvasi-statice, nu are
caracterul unei legi fundamentale a naturii. Aşa cum se va arăta în
continuare, principiul al doilea nu poate fi absolutizat, el nu poate fi aplicat
la fenomenele nucleare şi intermoleculare şi nici la sisteme
supramacrofizice, cum este universul.
El este aplicabil numai la sisteme macroscopice, compuse dintr-un
număr mare (dar finit) de molecule de dimensiuni finite.
6.12.Interpretarea statistică a principiului al doilea al
termodinamicii
Se ştie că determinarea stării termodinamice a unui sistem

presupune evaluarea unor mărimi macroscopice care reprezintă valori
medii ale unor parametri de stare pentru un număr foarte mare de molecule
antrenate într-o mişcare dezordonată.
Deşi la scară macroscopică sistemul se află în echilibru,
cunoaşterea stării termodinamice nu este suficientă pentru a determina
poziţia şi viteza moleculelor aflate în sistem.
Simplele măsurări macroscopice nu permit descrierea schimbărilor
şi stărilor ulterioare de desfăşurare a fenomenului.
Spre exemplu, curgerea gazului printr-un orificiu poate să se
desfăşoare în atâtea moduri câte combinaţii se pot imagina între stările
microscopice care determină o anumită stare macroscopică.
De asemenea, căldura este interpretată în teoria cinetică ca o
energie cinetică dezordonată, fiind în acelaşi timp o formă de schimb
energetic datorat ciocnirilor moleculare. Datorită mişcării continue a
moleculelor într-un sistem aflat într-o anumită stare de echilibru, poziţia
moleculelor şi vitezele lor (energiile lor) se schimbă în fiecare moment.
Fiecare distribuţie a moleculelor în spaţiu şi a energiilor cinetice
moleculare reprezintă o microstare. Prin urmare, unei stări de echilibru
termodinamic a sistemului la scară macroscopică îi corespunde un număr
foarte mare de stări la scară microscopică. Succesiunea acestor stări
microscopice este aleatoare, ele supunându-se anumitor legi de
probabilitate. Unele microstări apar de obicei des, fiind microstări de
probabilitate mare, iar altele apar cu atât mai rar cu cât sunt mai
îndepărtate de microstarea cea mai probabilă.
Prin probabilitate termodinamică se înţelege atunci numărul

microstărilor corespunzătoare aceleiaşi stări de echilibru termodinamic a
sistemului. Prin urmare probabilitatea termodinamică se exprimă printr-un
număr foarte mare.
Trebuie precizat însă că nu numai stările de echilibru termodinamic,
ci şi cele de neechilibru la scară macroscopică se realizează tot printr-un
număr mare de microstări diferite. De aceea, probabilitatea termodinamică
poate caracteriza atât sistemele aflate în echilibru, cât şi pe cele aflate în
dezechilibru termodinamic. În schimb, probabilitatea termodinamică a
stărilor de neechilibru este mai mică decât probabilitatea stărilor de
echilibru. În formularea clasică a lui Clausius, principiul al doilea afirmă că
trecerea sistemului de la dezechilibru la echilibru este însoţită de o creştere
de entropie. Pornind de la aceasta, Boltzmann, folosind noţiunea de
probabilitate termodinamică a urmărit găsirea unei relaţii de
interdependenţă între entropia S şi probabilitatea termodinamică W care să
evidenţieze faptul că un sistem trece de la o probabilitate termodinamică
mai mică (respectiv un număr mic de microstări), la o probabilitate
termodinamică mai mare (adică într-o stare macroscopică căreia îi
corespunde un număr mai mare de microstări). Forma explicită a funcţiei
de legătură S = f (W) s-a obtinut pornind de la consideraţii fenomenologice
simple.
Considerăm un sistem termodinamic format din două subsisteme cu
entropiile S1 şi S2, probabilităţile termodinamice fiind de W1 şi W2.
Plecând de la proprietatea că entropia este aditivă, iar probabilitatea
multiplicativă, pentru ansamblu putem scrie:
S = S 1 + S2 (6.84)
W = W1 · W2 (6.85)
Prin logaritmarea expresiei (6.60.) obţinem:
ln W = ln W1 + ln W2 (6.86)
Deci între probabilitatea sistemului şi cea a subsistemelor intervine
o relaţie de forma:
f (W1 · W2) = f(W1 ) + f(W2 ) (6.87)
Derivând relaţia (6.87) în raport cu W1 se obţine:
f ' (W1 W2)W2 = f ' (W1) (6.88)
Relaţia (6.88.) o derivăm în continuare în raport cu W2 şi obţinem:
f " (W1 W2)W1 W2 + f '' (W1 W2) =0 (6.89)

Dacă ţinem seama că W1W2 = W, relaţia (6.64) devine:

f " (W) W + f ' (W) =0 (6.90)
sau:
d  f ' W 
 f ' (W )  0 (6.91)
dW
care prin integrare conduce la:
ln f ' (W) + ln (W) = const. (6.92)
Integrând din nou, obţinem:
f (W) = k ln W + k 1 (6.93)
Prin urmare entropia este: S = k ln W + k 1 (6.94)
Valoarea constantei de integrare k1 se determină din condiţia
S=S1+S2, deci:
k ln (W1 W2) + k 1 = k ln W1 + k 1 = k ln W2 + k 1 (6.95)
de unde rezultă: k1 = 0 şi atunci:
S = k ln W
(6.96)
k fiind constanta lui Boltzmann (k
= 1,380. 10 -23 J/kg).
Expresia de legătură între
Figura 6. 16 entropie si probabilitatea

termodinamică arată că într-un
sistem izolat, entropia tinde către
valori care corespund unor valori
de probabilitate maximă. Pentru
justificarea celor prezentate vom
presupune o incintă izolată
divizată în două compartimente
de volume egale (fig.6.16).
În compartimentul 1 se
găsesc N particule de gaz, iar în
celălalt este vid.
Dacă se suprimă peretele
mobil, atunci în compartimentul 1
vor rămâne, de exemplu, N1
molecule, iar N2molecule vor trece
în compartimentul 2.
Figura 6. 17
Probabilitatea (numărul de cazuri posibile) pentru ca în starea

finală, cele N molecule să fie grupate câte N1 în primul compartiment şi
N2în cel de-al doilea compartiment este, conform teoriei probabilităţilor:
N! N!
W  (6.97)
N1!N 2 ! N1!( N  N1 )!
Pentru exemplificare, în tabelul 6.1. s-a calculat probabilitatea W şi
raportul
W/Wn dintre frecvenţa fiecărei repartizări şi frecvenţa repartiţie uniforme
Wm pentru cazul când N = 10 molecule.
Tabel 6. 1
n1 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
n2 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1 0
W 1 10 45 120 210 252 210 120 45 10 1
0,0397
0,1788
0,1788
0,0397
0,004
0,476
0,833
0,833
0,476
0,004
W
1,00
Wm
Din tabel se desprinde faptul că cea mai probabilă repartiţie este

aceea în care moleculele sunt în număr egal în cele două camere
(W=252),iar cea mai puţin probabilă repartiţie este aceea în care
moleculele ar fi adunate într-un singur compartiment.
În figura 6.17. s-a reprezentat comparativ acelaşi parametru N = 10,
100 şi 1000 de molecule, din care se constată că cu cât numărul de
molecule este mai mare, cu atât mai improbabilă apare o repartiţie egală a
moleculelor. Reversibilitatea de la sine a fenomenelor apare ca posibilă
mai ales la un număr mic de molecule. Prin urmare, principiul al doilea
poate fi exprimat ca un principiu al creşterii entropiei pe de o parte, iar pe
de altă parte, ca un principiu de probabilitate maximă deci, ca o lege
statistică.
Din cele arătate se concluzionează faptul că Boltzmann, bazat pe
interpretarea statistică a entropiei, a evidenţiat existenţa unor fluctuaţii care
constituie abateri ale parametrilor de stare faţă de echilibru. Valorile acestor
fluctuaţii sunt cu atât mai mari cu cât sistemul este format dintr-un număr
mai mic de particule.
Aceste abateri faţă de starea de echilibru sunt caracterizate prin
valori mai mici ale entropiei şi ale probabilităţii.
Din interpretarea statistică a celui de-al doilea principiu al
termodinamicii, rezultă că creşterea entropiei unui sistem izolat oferă
numai sensul cel mai probabil al transformărilor reale şi nu cel ipotetic
posibil. Transformarea cu micşorarea entropiei nu este imposibilă, ci numai
foarte puţin posibilă.
Dacă primul principiu are un caracter absolut universal, cel de-al

doilea este, deci o expresie a legilor statistice, aplicându-se numai
sistemelor fizice compuse dintr-un număr mare de particule, de dimensiuni
finite.
Ideile lui Boltzmann au fost susţinute ulterior şi de lucrările
savantului polonez Maryan von Smoluchovski (1872- 1917), care subliniază
faptul că gradul de ireversibilitate al unui proces este cu atât mai ridicat cu
cât viteza de desfăşurare a procesului este mai mare, adică timpul în care
are loc este mai scurt.
6.13. Limite de aplicare a principiului al doilea Combaterea

teoriei morţii termice a universului
În cap. 6.10 s-a evidenţiat faptul că, într-un sistem izolat, echilibrul
presupune egalizarea temperaturilor tuturor subsistemelor (corpurilor)
care alcătuiesc sistemul, astfel că, după stabilirea echilibrului nu mai este
posibilă transformarea căldurii în lucru mecanic, neexistând surse de
căldură de temperaturi diferite.
De aceea, creşterea entropiei unui sistem izolat constituie de fapt o
măsură a degradării energiei, adică a reducerii capacităţii de producere a
lucrului mecanic. Cu cât această creştere este mai mare, cu atât energia
este mai puţin valorificată, pierderea de lucru mecanic obţinut din căldură
fiind mare.
Pornind de la relaţia (6.58), în 1854, R.Clausius a extins nejustificat
concluziile referitoare la principiul al doilea al termodinamicii pentru întreg
universul şi a emis " teoria morţii termice a Universului " afirmând că
Universul va atinge la un moment dat starea de echilibru total caracterizat
prin valoarea maximă a entropiei.
Clausius a considerat că, în urma proceselor ireversibile care se
desfăşoară în Univers, ar avea loc o transformare treptată a tuturor
formelor de energie în căldură, astfel încât entropia va creşte continuu
până când se va ajunge la o stare de echilibru termic în întregul Univers.
Consecinţa valabilităţii unei astfel de teorii ar fi dispariţia diferenţelor de
potenţial energetic, adică încetarea proceselor şi deci dispariţia vieţii.
Reluarea proceselor într-un astfel de Univers ar fi posibilă numai cu ajutorul
unei "intervenţii " din afara Universului, eventual a unei fiinţe supranaturale
care să remonteze mecanismul Universului. Se ajunge astfel la concluzii
"idealiste " care au fost combătute cu argumente pur ştiinţifice de
Boltzmann, Planck, Smoluchovski, etc., aşa cum s-a precizat la capitolul
6.11.
Eroarea făcută de Clausius este legată în primul rând de limitele de
aplicabilitate ale principiului al doilea al termodinamicii şi anume:
a) Principiul al doilea este valabil pentru procese izolate şi finite, cu
număr finit de particule.
Universul nu satisface nici unul din aceste atribute, adică nu este

nici izolat şi nici finit, deci nu intră în sfera de analiză a principiului al doilea.
Principiul al doilea nu este valabil la sisteme cu număr infinit de mare de
particule.
b) Interpretarea statistică a entropiei şi a principiului al doilea al
termodinamicii a marcat un pas important în cunoaşterea şi interpretarea
proceselor naturale, evidenţiind că sensul de desfăşurare al proceselor de
la potenţial ridicat la potenţial scăzut este doar probabil, desigur cu o mare
probabilitate, neexcluzând deci şi alte trasee. Boltzmann şi apoi
Smoluchovski au arătat că, în general Universul se găseşte într-o stare de
echilibru termodinamic dar pot apare şi fluctuaţii; mecanica statistică şi
teoria fluctuaţiilor au adus astfel o lumină nouă în ceea ce priveşte limitele
de aplicare ale principiului al doilea.
Pentru microcosmos, de exemplu, ambele sensuri de desfăşurare
sunt posibile. Ceea ce a neglijat Clausius în extrapolările sale este faptul
că Universul, ca de altfel toată materia, se află într-o continuă transformare
şi devenire, intervenind în aceste procese şi energia atomică.Două tendinţe
contrare şi simultane apar în Univers, una de dezagregare a materiei sub
forme mai simple, cu cedare de căldură şi creştere de entropie şi alta de
sinteză de aglomerare a materiei spre forme mai complexe. Aşadar, la fel
ca şi în microcosmos, în Univers nu este exclusă posibilitatea concentrării
energiei şi a diferenţierii potenţialelor, cauză a noi procese energetice. În
plus, distribuţia materiei în Univers este departe de a fi cunoscută. Nu este
exclusă, de exemplu, posibilitatea ca porţiuni mari de Univers să fie făcute
din materie, iar alte zone să conţină antimaterie. La interferenţa unor
asemenea zone au loc explozii nucleare gigantice cu degajări uriaşe de
energie ce pot genera noi procese.
Extinderea limitelor cunoaşterii umane va permite să explice în ce
mod în Univers au loc concentrările de energie, care este mecanismul
denivelării potenţialelor ce pot genera transformări energetice,
conversiunea prin acumulare şi salt a diverselor forme de mişcare a
materiei şi deci apariţia vieţii. Fina observaţie a lui G.N.Lewis vine să
întărească acest lucru: "termodinamica nu dă baze pentru ipoteza că
Universul va muri.Câştigul de entropie înseamnă întotdeauna o pierdere de
cunoaştere şi nimic mai mult ".
Aşadar, principiul al doilea al termodinamicii nu se poate absolutiza,
el nu poate fi aplicat la fenomenele moleculare şi intramoleculare şi nici la
sisteme supramacrofizice, cum este Universul. El este aplicabil numai la
sisteme macroscopice, compuse dintr-un număr mare de molecule de
dimensiuni finite.
6.14. Expresiile matematice combinate ale principiilor întâi şi doi

ale termodinamicii
În capitolul 6.10. s-a găsit expresia pentru principiul al doilea al

termodinamicii:
q
ds   Tds  q (6.98)
T
Vom înlocui expresia schimbului elementar de căldură q în ecuaţia
primului principiu şi vom obţine:
- pentru o transformare închisă:
q = du + pdv (6.99)
deci: Tds > du +pdv (6.100)
- pentru o transformare deschisă:
q = dh –vdp (6.101)
adică: Tds  dh - vdp (6.102)
În cazul gazelor perfecte du = cV dT şi dh = cP dt, astfel că expresiile
matematice combinate devin:
cv dT  pdv
ds  (6.103)
T
c p dT  vdp
ds  (6.104)
T
p R v R
Sau, ţinând seama că  , iar  , relaţiile (6.103) şi
T v T p
(6.104) devin:
dT dv
ds  cv R (6.105)
T v
dT dp
ds  c p R (6.106)
T p
O altă formă de exprimare a relaţiei de legătură între expresiile celor
două principii se poate obţine folosind ecuaţia lui Boltzmann utilizând
noţiunea de probabilitate termodinamică S = k lnW, care prin derivare
conduce la:
dW
dS  k (6.107)
W
Prin înlocuire în expresia principiului al doilea rezultă:
dW Q
k  (6.108)
W T
sau dacă ţinem seama că Q = m cn dT, atunci :
dW dT
k  mcn (6.109)
W T
cn fiind căldura specifică pentru procesul analizat.
6.15. Diagrama entropică (T - S). Temperatura termodinamică

medie
Pentru studiul desfăşurării proceselor care au loc în maşinile

termice sunt utilizate frecvent diagrame, în care una dintre coordonate este
entropia. De aceea, astfel de diagrame se numesc entropice. Cele mai des
utilizate sunt diagramele T-S (temperatură - entropie) şi h-s (entalpie -
entropie).
Utilizarea diagramei entropice T-S, denumită şi diagrama termică
sau calorică, a fost propusă de belgianul Boulvin şi a avut la bază variaţia
de entropie în procesele ireversibile deschise Q = TdS.
Diagrama mecanică (dinamică) p-V oferă informaţii asupra lucrului
mecanic schimbat de sistem cu exteriorul prin desfăşurarea unui anumit
proces (fig.6.18.-a).
Figura 6. 18
Vom arăta că, utilizând diagrama entropică T-S se pot evalua

cantităţile de căldură care intervin în procese.
Fie o transformare reversibilă deschisă reprezentată în sistemul de
axe de coordonate T-S printr-o curbă 1-2 (fig.6.18.-b) exprimată printr-o
ecuaţie de forma T = T(S).
Pentru două stări infinit apropiate se poate considera T=const.
Căldura schimbată de sistem cu exteriorul între aceste stări este:
|Q | = | TdS | = aria abb'a’ (6.110)

Căldura schimbată cu exteriorul în decursul întregii transformări va
fi:
2
Q12   Tds  aria122'1' (6.111)
1
Aşadar, în coordonateT-S, aria suprafeţei de sub graficul
transformării în raport cu abscisa reprezintă căldura schimbată de sistem
pe cale reversibilă cu exteriorul.
Într-o serie de calcule termodinamice se apelează la noţiunea de
temperatură termodinamică medie, care reprezintă acea valoare constantă
a temperaturii absolute care amplificată cu variaţia de entropie conduce la
obţinerea schimbului de căldură cu exteriorul în procesul reversibil
considerat.
Pornind de la această definire şi utilizând formula mediei pentru o

integrală, cu notaţiile din fig. 6.20. se poate scrie:
2
Q12 1 aria122'1'
Tm   
S S2  S1 1
Tds 
1'2'
 1' a (6.112)
Pentru un ciclu parcurs în sensul direct (fig.6.20), cantitatea de

căldură Q' absorbită de ciclu de la sursa de căldură este:
Q ' = aria[1- 2 - 2' -1'-1] (6.113)
iar cantitatea de căldură cedată sursei reci:
| Q " | = aria [2- 1 - 1' -2'-2] (6.114)
Suma lor algebrică reprezintă căldura transformată în lucru mecanic
pe ciclu, egală cu aria închisă de ciclu:
L= Q ' - | Q " | = aria[1- 2 -  -1] (6.115)

Această arie este proporţională cu suprafaţa ciclului în diagrama p-V.
6.16. Reprezentarea ciclului Carnot în coordonate T - S.

Generalizarea ciclului Carnot
Ciclul Carnot reversibil este compus din două izoterme şi două

izentrope, reprezentând, aşa cum s-a arătat, ciclul ideal al maşinilor şi
instalaţiilor termice, când este parcurs în sens direct, şi, respectiv al
transformatoarelor de căldură (instalaţii frigorifice, pompe de căldură), când
este parcurs în sens invers.
6.16.1. Ciclul Carnot reversibil direct

În figura 6.21.este reprezentat, în coordonate T-S, ciclul Carnot
reversibil direct delimitat de temperatura T ' > T ".
Figura 6. 21
După cum se ştie, caracteristica esenţială a acestui ciclu constă în

aceea că, pentru o cantitate de căldură q ' furnizată de o sursă caldă la
temperatura T ', ciclul Carnot conduce la realizarea unui grad maxim de
transformare a acestuia în lucru mecanic, lmaxc, ceea ce presupune
evacuarea către sursa rece de temperatură T " a unei călduri minime
q"minc. În aceste condiţii, bilanţul energetic al ciclului constant reversibil
direct este exprimat sub forma (fig.6.21-b):
q’=lmaxc+|q’’minc|; lmaxc=q’-|q’’maxc| (6.116)

Gradul de transformare a căldurii q ' în lmaxc se apreciază cu
ajutorul randamentului termic (fig.6.21.-c):
lmax c q' q' 'min c q' 'min c

c    1 
q' q' q'
T ' ' Sq T ' ' T 'T ' ' T
 1  1   1 (6.117)
T ' Sq T' T' T'
unde Sq reprezintă variaţia de entropie a agentului termic în procesele de
schimb de căldură cu cele două surse.
Oricare alt ciclu direct endo şi exoreversibil realizat între cele două
extreme de temperaturi T ' şi T " este, după cum se ştie, caracterizat
printr-un randament termic t <c.
Expresia (6.117) atrage totodată atenţia asupra posibilităţilor de
îmbunătăţire a randamentului termic: creşterea temperaturii sursei calde T'
sau scăderea temperaturii sursei reci T".
Figura 6. 22
Să presupunem că aceeaşi cantitate de căldură q' este extrasă de la sursa

caldă la temperaturi mai scăzute:
T1' > T2' > T3' > T0, T0 fiind temperatura mediului ambiant, deci q1' = q2'=
q3' = q'. Din figura 6.22. rezultă că:
aria 12ab = aria 1'2'a'b= aria 1"2"a"b (6.118)
Se constată totodată că pe măsură ce scade temperatura, creşte
aria de sub T0, deci creşte cantitatea de căldură ce nu poate fi
transformată în lucru mecanic:
aria 43ab < aria 43'a'b < aria 43"a"b (6.118‟)
respectiv:
| q1" | < | q2" | < | q3"| (6.119)
şi deci randamentul scade.
Dacă temperatura scade până la temperatura mediului ambiant T0
atunci se observă că nu se obţine lucru mecanic | q0" | = q'.
Este interesant însă de evidenţiat care dintre temperaturile celor
două surse influenţează într-o măsură mai mare randamentul ciclului
Carnot direct. Pentru aceasta să presupunem că un ciclu Carnot direct se
desfăşoară între temperaturile extreme T ' (oarecare) şi T0 (temperatura
mediului ambiant) T0< T ' - (v. fig. 6.26). În acest caz vom putea scrie:
T0    T
c  1    c   02 (6.120)
T  T ' T0 T '
 c  1
şi    (6.121)
 T ' T0 T '
şi întrucât T ' > T0,rezultă că:
T ''
c  1  (6.122)
T'
Ceea ce demonstrează că temperatura sursei reci T0 influenţează
într-o măsură mai mare randamentul ciclului Carnot reversibil direct decât
temperatura sursei calde T'.
6.16.2. Ciclul Carnot reversibil inversat
Dacă ciclul este frigorific, s-a văzut că agentul preia din spaţiul răcit
căldura q' la temperatura T ' < T " cu consumul de lucru mecanic minim :
lmin c (fig.6.23).Deci, în această situaţie ciclul evacuează către sursa caldă
o căldură q'minc, astfel că bilanţul energetic al acestui ciclu se scrie sub
forma (fig. 6.23-b):
| q'min c | =q" + | l 'min c |; (6.123)
| l 'min c | = | q'min c | - q " (6.123‟)
şi cum aprecierea ciclului inversat caracterizat prin T ' < T " se face cu
ajutorul eficienţei frigorifice (fig.6.23.-c), vom putea scrie:
q' ' q' ' 1
F    
c
lmin c q'min c  q' ' q'min c
1
q' '
1 1 T '' T ''
     1 (6.124)
T ' sq T' T 'T ' ' T  T ' '
1 1 0
T ' ' sq T ''
Figura 6. 23
În mod similar, vom evidenţia care dintre temperaturile celor
două surse influenţează într-o măsură mai mare eficienţa frigorifică. De
aceea, pentru cazul în care ciclul se desfăşoară între temperaturile
extreme T0 şi T " (T " < T0) - figura 6.23, vom putea scrie:
T ''   fc  T ''
F       (6.125)
c
T0  T ' '  T0 T '' (T0  T ' ' ) 2
  fc  T0
   (6.126)
 T0 T '' (T0  T ' ' )
2
Şi cum T "< T0, rezultă că:

  fc    
    fc  (6.127)
 T0 T ''  T ' ' T0
adică temperatura sursei reci T " influenţează fc într-o măsură mai mare
decât temperatura sursei calde.
Dacă ciclul este calorific (pompă de căldură), aşa cum s-a arătat,
agentul preia de la sursa rece având temperatura T " = T0 (particular
mediul ambiant), o căldură q"max c, cu consumul minim de lucru mecanic
lminC(fig.6.24-a).
Figura 6. 24
Prin urmare, ciclul furnizează sursei calde o căldură q' la

temperatura T'>T" astfel că bilanţul energetic al acestui ciclu se exprimă
sub forma (fig.6.24, b):
|q ' |= |q"max c | + | l min c |; (6.128)
| l min c | = |q ' | - q"max c (6.128‟)
Şi cum aprecierea ciclului inversat caracterizat prin T' > T " se face
pe baza coeficientului de pompare (fig.6.24-c) se va scrie:
| q '| | q '| 1
c    
lmin c | q'| q'max c q' 'max c
1
| q '|
1 1 T '' 1
    1 (6.129)
T ' sq T' T 'T ' ' c
1 1
T ' ' sq T ''
Şi pentru acest caz vom pune în evidenţă influenţa temperaturilor

celor două surse asupra coeficientului de pompare a căldurii c în situaţia
extremă: T"= T0; T ' >T0, T ' oarecare (v. fig.6.26.)
T'    T0
c   c   (6.130)
T 'T0  T ' T0 (T 'T0 ) 2
  c  T'
   (6.131)
 T0 T ' (T 'T0 )
2
  c    
şi cum T0< T ', rezultă:     c  (6.132)
 T ' T0  T0 T ''
Deci, şi în acest caz, temperatura sursei reci (T " = T0) influenţează
într-o măsură mai mare decât temperatura sursei calde T'.
În cazul instalaţiilor mixte de tip frigorific-calorifice (fig.6.25) în mod
similar vom putea exprima parametrul de eficienţă sub forma:
q' ' | q'| T ' ' Sq  T ' Sq T 'T ' '
c    1 (6.133)
| lmin c | (T 'T ' ' )Sq T 'T ' '
Figura 6. 25
Pentru situaţia extremă T ' = T0 şi T ' > T0 (vezi fig.6.26), în mod

analog rezultă:
T 'T0    2T0
c   c   (6.134)
T 'T0  T ' T0 (T 'T0 ) 2
  c  2T '
   (6.135)
 T0 T ' (T 'T0 )
2
Deoarece T0< T', rezultă şi în acest caz:

  c    
    c  (6.136)
 T ' T0  T0 T '
Concluzia generală este deci că variaţia temperaturii sursei reci
influenţează mărimile c, c, c şi c într-o măsură mai mare decât variaţia
temperaturii sursei calde.
În figura 6.26. este prezentată poziţia ciclului Carnot în diagrama T -
S pentru cele patru situaţii analizate, presupunând temperatura mediului ca
fiind T0.
Ciclul Carnot poate fi imaginat sub formă generalizată înlocuind
adiabatele prin două politrope echidistante de acelaşi exponent n. Rezultă
aşa-numitul ciclu Lorentz.
Figura 6. 26
Un caz particular al acestui ciclu este ciclu Stirling, compus din

două izoterme şi două izocore (fig.6.27-a,b).
Figura 6. 27
Caracteristica fundamentală a unor astfel de cicluri este

faptul că sunt regenerative, adică, schimbul de căldură corespunzător răcirii
2-3s g este transferat pentru evoluţia 1-4. Pe lângă cele două cicluri
caracterizate prin adiabate n = k şi izocore n=± pot fi imaginate şi alte
cicluri regenerative, compuse din două izobare şi două politrope
echidistante.
Caracteristica ciclurilor regenerative este faptul că schimburile de
căldură pe parcursul celor două politrope echidistante se compensează
reciproc.
Ciclul Stirling stă la baza funcţionării unor motoare cu ardere
externă, precum şi a unor sisteme criogenice de lichefiat gaze, agentul
lichefiat putând fi chiar aerul.
În ceea ce priveşte randamentul ciclurilor de tip regenerativ se
constată că, întrucât schimbul de căldură regenerativ are loc pe plan intern,
randamentul are aceeaşi expresie ca şi a ciclului Carnot:
lmax C ,S ,L q' 'min C ,S ,L T ''

C , S , L  l 1 1 (6.137)
q' q' T'
Ciclurile regenerative prezintă avantaje importante determinate de
reducerea dimensiunilor de gabarit ale maşinilor (aşa cum se observă la
ciclul Stirling fată de ciclul Carnot).
Pe de altă parte, în condiţii restrictive de presiune maximă a ciclului
se poate obţine un lucru mecanic mai mare pe baza unui ciclu regenerativ.
6.17. Variaţia entropiei în procesul de amestecare

Considerăm un sistem termodinamic izolat adiabat, compus din
două subsisteme separate printr-un perete despărţitor mobil AB.
În cele două subsisteme se află gaze perfecte diferite dar care au
aceeaşi presiune şi temperatură (fig. 6.28 - a).
Îndepărtând peretele despărţitor, molecule din gazele 1 şi 2 se vor
amesteca, având un proces de difuzie (fig. 6.28 - b).
Figura 6. 28
Acest proces este ireversibil deoarece, odată amestecate, cele

două gaze nu se vor mai separa niciodată în mod natural.
Se pune problema determinării variaţiei entropiei în procesul de
amestecare. Pentru aceasta se înlocuieşte procesul ireversibil de
amestecare printr-un proces ireversibil dat. În acest mod putem scrie:
Q dU  L mcv dT  pdV dT p
dS     mcv  dV (6.138)
T T T T T
dT dV
dS  mcv  mR (6.139)
T V
Procesul fiind izoterm Tam =const.,dT=0 şi atunci:
dV dV
dS  mR  nM RM (6.140)
V V
Variaţia de entropie a fiecărui gaz se obţine prin integrarea ecuaţiei
6.52. între cele două stări: înainte de amestecare şi după amestecare:
- pentru gazul 1:
V 1
S1  nM1 RM ln  nM1 RM ln (6.141)
V1 r1
- pentru gazul 2:
V 1
S 2  nM 2 RM ln  nM 2 RM ln (6.142)
V1 r2
Entropia fiind o mărime aditivă, putem scrie:
1 1
Siram  S1  S 2  nM1 RM ln  nM 2 RM ln (6.143)
r1 r2
 nM 1 nM 2 1
S iram  nM am RM  1 ln  ln  (6.144)
 nM 
 am r1 nM am r2 
 1 1
Siram  nam Ram  r1 ln  r2 ln  (6.145)
 r1 r2 
r1şi r2 fiind subunitari, se constată că S iram  0 .
Deci, deşi amestecarea se desfăşoară în condiţii adiabate, se

constată că entropia sistemului creşte.
Expresia (6.145) nu se aplică pentru procesul de amestecare şi
separare a două cantităţi de acelaşi gaz (în acest caz ri=1 şi deci S=0),
deşi aparent nu există motive pentru neaplicarea ei. Această

neconcordanţă constituie paradoxul lui Gibbs.
În cazul general, entropia unui amestec de gaze la temperatura T şi
presiunea p este egală cu suma entropiilor gazelor componente la această
temperatură şi presiune, la care se adaugă variaţia entropiei în procesul de
amestecare:
n n
1
S amT , P   S iT , P   mi Ri ln [J/K] (6.146)
i 1 i 1 r1
Pentru a separa cele două gaze din amestec se procedează la
comprimarea izotermică a fiecărui gaz de la presiunea sa parţială din
amestec până la presiunea amestecului.
În acest caz, lucrul mecanic minim de separare este:
V1
sep  L1  L2  mi RiTam ln
Lmin 0 (6.147)
Vam
sau:
 Vam V 

sep  Tam  nM1 RM ln
Lmin  nM 2 RM ln am  (6.148)
 V1 V2 
 nM1 Vam nM 2 Vam 
Lmin  T R
am M 
 ln  ln  nM (6.149)
sep
n V n V  am
 M am 1 M am 2 
 1 1

sep  Tammam Ram  r1 ln
Lmin  r2 ln  (6.150)
 r1 r2 
Deci:
sep  TamS ir
Lmin
am
(6.151)
Se observă că lucrul mecanic minim de separare este dat de

produsul dintre temperatura la care are loc procesul şi creşterea de
entropie datorită ireversibilităţii amestecării.
În general se poate scrie astfel:
n
1
Lmin
sep  Tma Ra  ri ln (6.152)
i 1 ri
Exemplu numeric
Să se determine creşterea de entropie pentru 1 kg de aer ( r02 =0,21

şi rN 2 =0,79) datorită amestecării şi lucrului mecanic minim necesar a fi
consumat pentru separarea oxigenului şi azotului din amestec aflat la
T0=293k.
Soluţie:
Prin aplicarea relaţiei (6.146) rezultă:
 1 1 
siram  0,287 0,21ln  0,79 ln   0,1467 [kJ/kgK]
 0,21 0,79 
min
lsep  T0 siram  =293  0,1467 =43 [kJ/kg]
În procesele reale de separare se consumă un lucru mecanic mai

mare decât cel minim. De obicei, operaţia se realizează în cazul aerului
prin metode criogene în care aerul este lichefiat. Pe baza diferenţei dintre
temperatura de vaporizare a N2 lichid şi O2 lichid se obţin în fabricile de
oxigen cele două gaze separate.
CAPITOLUL 7 - TRANSFORMAREA POLITROPĂ - CA

TRANSFORMARE DE STARE GENERALĂ
Destinderea sau comprimarea gazelor nu se poate realiza practic în

mod riguros adiabatic şi nici izotermic. În procesele reale, schimbul de
căldură între agentul termic şi organele de maşini nu poate fi împiedicat
complet, după cum nici nu poate fi intensificat atât de mult încât
temperatura agentului să se menţină constantă în timpul comprimării sau
destinderii.
Procesul politrop (politropic) considerat reversibil, reprezintă o
transformare termodinamică generală prin care agentul termic este condus
dintr-o stare iniţială într-o stare finală, consecinţă a unei interacţiuni
termodinamice de schimb energetic cu exteriorul sub formă de căldură şi
lucru mecanic şi în care se modifică parametrii de stare p,V,T. Procesele
reale de comprimare sau de destindere din maşinile şi instalaţiile termice
pot fi considerate procese politropice.
7.1. Ecuaţiile politropei reversibile şi reprezentarea grafică

în coordonate p-v şi T-s
Vom defini căldura specifică politropică cn sub forma:

 q 
cn    , n   ,   (7.1)
 T  n
aşa încât schimbul elementar de căldura pentru 1 kg de agent termic se
poate scrie:
δq=cndT (7.2)
În aceste condiţii, ecuaţiile primului principiu devin:
cndT=cv dT+pdv (7.3)

cndT=cpdT-vdp (7.4)
Care prin raportare conduc la:
cn  c p v dp
 (7.5)
c n  cv p dv
cn  c p
Vom nota: n (7.6)
c n  cv
denumit exponentul politropic.
Separând variabilele în (7.5) şi tinând seama de (7.6) se obţine
ecuaţia diferenţială a transformării politropice reversibile:
dp dv
n 0 (7.7)
p v
care prin integrare conduce la ecuaţia politropiei în coordonate p,v:
p·vn=ct. (7.8)
Prin împărţirea ecuaţiei (7.8.) la ecuaţia de stare pv=RT de obţine o
a doua formă a ecuaţiei politrope reversibile scrisă în coordonate T,v:
T·vn-1=ct. (7.9)
Scriind relaţiile (7.8) şi (7.9) sub forma:
(7.8‟)
(7.9‟)
şi apoi raportându-le, se obţine ecuaţia politropiei reversibile scrisă în

coordonate T-p:
(7.10)
Reprezentarea grafică a ecuaţiei (7.8) în coordonate p-v conduce la
dp p
o hiperbolă neechilateră (fig. 7.1)având panta tg  n   n
dv v
Figura 7. 1
Pornind de la ecuaţia politropei reversibile, între parametrii stărilor 1
şi 2 se stabilesc următoarele relaţii:
n
p2  v1 
 
p1  v2 
(7.11)
n 1
T2  v1 
  (7.12)
T1  v2 
( n 1)
T2  p2  n
  (7.13)
T1  p1 
Pentru a reprezenta politropa reversibilă în coordonate T-s, vom
folosi ecuaţia (7.2) în care ţinem seama
q
de difiniţia entropiei specifice ds  .
T
Rezultă deci:
q dT
ds   cn (7.14)
T T
care,prin integrare conduce la:
s=cn·lnT+s0 (7.15)
sau:
( )
(7.16)
s0 -find entropia corespunzătoare

temperaturii de 0 K. Figura 7. 2
Prin urmare funcţia T(s) este o
exponenţială a cărei reprezentare este redată în fig. 7.2.
Din grafic constatăm că ducând subtangenta la curbă într-un punct
oarecare A putem scrie:
TA  T 
tg     (7.18)
X n  S  A
Xn fiind diferenţa dintre abscisa punctului A şi abscisa punctului de
intersecţie al subtangentei cu axa O-s. Din q=cndT=Tds, se poate scrie:
 T  T
   A (7.18)
 S  A cn
Şi atunci din relaţiile (7.17) şi (7.18) rezultă:
TA TA
 ; X n  cn (7.19)
X n cn
Aşadar, subtangenta la graficul politropei reversibile reprezintă
tocmai căldura specifică politropică.
7.2. Expresia variaţiei energiei interne

Plecând de la expresia variaţiei elementare a energiei interne
specifice du=cvdT, prin integrare rezultă:
u 2  u1  cv T2  T1   T2  T1 
R
(7.20)
k 1
Ţinând seama şi de ecuaţia de stare pV=RT, precum şi de relaţiile
(7.11... 7.13), rezultă:
  n 1

u 2  u1 
R 1
 p2v2  p1v1   p1v1  v1   1 (7.20')
k 1 R k  1  v2  

În mod analog se poate exprima variaţia energiei interne în
coordonate p-T şi v-T.
7.3. Expresia variaţiei entalpiei
Se deduce relativ simplu pornind de la variaţia elementară a

entalpiei specifice:
dh=cp·dt=k·cv·dt=k·du (7.21)
aşa încât, ţinându-se seama de (7.21) se obţine:
k  v  n1 
h2  h1  p1v1  1   1 (7.22)
k 1  v2  
Folosind relaţiile (7.12) şi (7.13) se poate exprima variaţia de
energie internă şi în coordonate T-v şi T-p.
7.4. Expresia variaţiei entpropiei
Procesul fiind reversibil, se poate scrie:

q
ds  (7.23)
T
şi ţinând seama că q=cn dT, rezultă:
dT
ds  cn (7.23‟)
T
care, prin integrare între stările 1 şi 2 conduce la:
2
dT T
s1  s2  cn   cn ln 2 (7.23”)
1
T T1
Prelucrând relaţia (7.6) se poate scrie:
cn  c p ncv  c p nk
n ; cn   cv (7.24)
c n c v n 1 n 1
şi atunci (7.23”.) devine:
s2  s1 
nk T
cv ln 2 
n  k R ln T2 (7.25)
n 1 T1 n  1k  1 T1
Cu relaţiile (7.24) se poate scrie expresia entropiei elementare
specifice ds şi sub forma:
dT n  k dT
ds  cn  cv (7.26)
T n 1 T
ceea ce atrage atenţia că în diagrama antropică, T-s, transformarea
politropică se reprezintă printr-o curbă exponenţială a cărei formă depinde
de valoarea exponentului n. Dacă exprimăm panta tangentei la curbă,
rezultă:
 dT  n 1 T
tg n     (7.27)
 ds  n n  k cv
Se constată deci că pentru 1<n<k se obţine,iar pentru n<1 sau n>k
rezultă, ceea ce înseamnă că forma curbelor este cea redată în fig. 7.3.
Figura 7. 3
7.5. Expresia schimbului de căldură politropic
Schimbul elementar de căldură,aşa cum s-a văzut, se poate

exprima în acest caz astfel:
nk nk
q  cn dT  cv dT  RdT (7.28)
n 1 n  1k  1
care, prin integrare între stările 1 şi 2 devine:
nk nk
q12  cv T2  T1   RT  T  (7.29)
n 1 n  1k  1 2 1
sau:
nk  v  n1 
q12  p v  1   1 (7.30)
n  1k  1 1 1  v2  
În calculele termodinamice n este precizat depinzând, evident, de
natura gazului sau, dacă se dispune de o diagramă mecanică (p-v) ridicată
experimental, atunci pentru două stări finite apropiate 1 şi 2, se poate
determina astfel:
p 
lg  2 
n  1
p
p1v1n=p2v2n deci: (7.31)
v 
lg  1 
 v2 
În aceste condiţii se poate analiza şi variaţia căldurii specifice
cn=cn(n)evidenţiindu-se astfel sensul şi intensitatea schimbului de căldură.
Pentru aceasta să reprezentăm grafic funcţia:
Constatăm că dreapta n=1 este asimptotă verticală,iar

nk
lim c n  lim  cv  cv (7.31‟)
n  n  n  1
adică cn =cv va fi asimptotă orizontală (fig.7.4).
Figura 7. 4
De asemenea,se observă că pentru n=k rezultă cn =0 iar pentru

n=0, cn =cp Aşadar:
n  1  cn  
n  0  c n  cv
n  k  cn  0
n    cn  cv
Aceste relaţii atrag atenţia asupra gradului de generalitate al
procesului politropic reversibil.
Analiza graficului din fig. 7.4 scoate în evidenţă aspecte deosebit de
interesante:
Pentru n  (,0) rezultă cn>cv iar pentru n  0,1 , cn>cp, ceea ce
înseamnă că schimbul de căldură politropic, în aceste cazuri, este superior
schimbului de căldură corespunzător procesului izocor, respectiv izobar;
Pentru n  1, rezultă cn   , adică q/dT   ,ceea ce
înseamnă că dT şi q>0, care reprezintă, la limită, un proces izoterm;
Analiza unor diagrame mecanice (indicate) p-v ridicate pentru
motoarele cu ardere internă cu piston a arătat că politropele cu n  (,1)
sunt specifice desfăşurării proceselor de ardere. În acelaşi mod s-a
constatat că procesul de comprimare corespunde politropelor cu n  1,
iar procesul de destindere politropelor cu n  k , .
Procesul de comprimare este mai complex. Aşa de exemplu la
începutul comprimării, fluidul proaspăt (agentul termic) aspirat în cilindru
este rece şi, într-o primă fază, el va primi căldură de la pereţii calzi ai
cilindrului de lucru. Prin urmare q>0 şi dT>0 (fiind comprimare), aceasta
înseamnă cn =q/dT>0, ceea ce corespunde intervalului nk. După această
fază, continuarea procesului de comprimare conduce la creşterea
temperaturii agentului termic peste cea a peretelui, transferul de căldură
inversând astfel sensul, acesta fiind acum de la fluid la perete.
Aceasta înseamnă că q<0 şi dT>0 adică cn= q/dT<0,ceea ce
corespunde pentru n  1, k  . Când n1,n>1,rezultă cn-, adică dT=0 şi
q<0, ceea ce, la limită corespunde procesului de comprimare izotermică.'
Cele arătate mai sus conduc la concluzia că reprezentarea grafică
cn (n) la scară, constituie reprezentarea grafică a schimbului de căldură cu
mediul ambiant efectuat de agentul termic care evoluează într-un sistem
termodinamic.
7.6. Expresia schimbului de lucru mecanic absolut

în procesul politropic reversibil
Vom stabili mai întâi o relaţie de interdependenţă între schimbul de
căldură şi schimbul de lucru mecanic absolut aplicând ecuaţia primului
principiu al termodinamicii:
q = du + l (7.32)
care, prin împărţirea ambilor membri cu q devine:
du l
1  (7.32‟)
q q
Această relaţie se mai poate pune şi sub forma:
l du c dT n 1 k 1
1 1 v  1  (7.33)
q q cn dT nk k n
Integrând între două stări finite, se obţine:
k 1
l12  q12 (7.34)
k n
Ţinând seama de relaţia (7.27) rezultă deci:
l12 
R
T1  T2   1  p1v1  p2 v2  (7.35)
n 1 n 1
relaţia care se poate pune şi sub forma:
RT1   p2  
( n 1) / n
l12  1     (7.36)
n  1   p1  

7.7. Expresia lucrului mecanic tehnic în procesul politropic
reversibil
Pornind de la expresia lucrului mecanic tehnic specific elementar
lt = -vdp şi ţinând seama de ecuaţia diferenţială a politropiei dp/p= n ·dv/v,
vom putea scrie:
-v·dp =n·pdv (7.37)
adică:
lt=n·l (7.38)
Integrând între stările finite 1-2,rezultă:
lt 1-2=n·l1-2 (7.39)
sau, ţinând seama de (4.140.) se obţine:
n   p  ( n1) / n 
lt12  RT1 1   2   (7.40)
n 1   p1  
7.8. Cazuri particulare ale transformării politrope reversibile
Transformarea politropică, aşa cum am arătat, se caracterizează

prin variaţia celor trei mărimi de stare ale gazului: p, v, T, sistemul
schimbând cu mediul exterior atât căldură cât şi lucru mecanic, iar
exponentul politropic n putând lua valori de la - la +
Din aceste motive, în continuare vom arăta că procesul politropic
este un proces general al proceselor simple: izocor, izobar, izoterm şi
adiabat.
7.8.1. Cazul transformării izobare reversibile (p=ct)

a) Ecuaţiile izobarei reversibile
Plecând de la ecuaţia pvn=const. şi punând condiţia p=ct, adică:

pvn=p=const., rezultă vn=1, adică n=0.
Aceasta înseamnă că politropa de exponent n=0 este o izobară.
Totodată, folosind ecuaţia politropei scrisă sub forma:Tvn-1=const.
şi făcând n=0 se obţine:
T
 ct . (7.41)
v
care reprezintă legea lui Gay-Lussac.Între două stări finite 1 şi 2,evident că
se poate scrie:
T 1 T2

v1 v2
(7.42)
Particularizând ecuaţia (4.44.)
pentru p=ct, se obţine:
dv dT
 (7.43)
v T
care reprezintă ecuaţia diferenţială a
izobarei.
Prin integrarea între stările
finite 1 şi 2 rezultă relaţia (7.42).
Figura 7. 5
b) Reprezentarea grafică în
coordonate p-v
În figura 7.5 este reprezentată transformarea izobară a gazului
perfect între stările finite 1(p1,v1,T1) şi 2(p2,v2,T2).
c) Reprezentarea grafică în coordonate T-s:
Făcând n=0 în expresia (7.24) rezultă:

nk
c n  cv  cv k  c p (7.44)
n 1
şi în aceste condiţii:
dT
ds  c p (7.45)
T
care, prin integrare, conduce în:
s  c p ln T  s0
(7.46)
( )
̅
(7.47)
s0fiind entropia la temperatura de 0 K.
Reprezentarea acestei funcţii
exponenţiale între stările finite 1 şi 2 este
redată în fig. 7.6. Figura 7. 6
Panta tangentei la curbă se obţine
din (7.27) pentru n=0:
 dT  T
tg p     (7.48)
 ds  p ct c p
Pornind de la expresia generală a

entropiei gazului perfect, scrisă sub forma:
s=cplnT-Rlnp-s0 (7.49)
se observă că izobara se reprezintă în
diagrama T-s printr-o familie de curbe
exponenţiale corespunzătoare diferitelor
valori ale presiunii (fig.7.7).
Figura 7. 7
Pentru a preciza poziţia relativă a
două izobare, vom trasa o izotermă oarecare T' =T1=T2=const. şi

observăm că (fig. 7.7) avem
p2 p
s2-s1>0,ceea ce înseamnă: s2  s1   R ln  R ln 1  0 (7.50)
p1 p2
din care rezultă p2 >p1.
Deci izobarele "cresc" de la dreapta la stânga (fig. 7.7).
Vom demonstra deasemenea că, izobarele sunt curbe paralele între
ele. Pentru aceasta să propunem două transformări izobare p1=const.,p2 =
const (fig.7.7).
Pentru T1=T2=T' = const., rezultă:
p1
s2  s1  R ln  const. (7.51)
p2
deoarece p1şi p2 sunt constante. Adică:
s2- s1 = 12 =const. în funcţie de T; deci, indiferent care ar fi
valorea lui T ' distanţa dintre curbele p1 = ct. şi p2= ct.,este o valoare fixă,
constantă, deci curbele izobare sunt paralele. Prin urmare, pentru a
construi o familie de izobare în diagrama T-s, se trasează o singură curbă,
iar celelalte se deduc prin simpla translaţie paralelă cu axa entropiei.
Se desprind astfel două concluzii:
1°- în diagrama T-s presiunea creşte în sensul scăderii entropiei;
2°- izobarele sunt curbe echidistante în diagrama T-s.
d) Expresia variaţiei energiei interne:

Integrând ecuaţia du= cvdT între stările finite 1(p1,v1,T1) şi
2(p2,v2,T2) se obţine:
__
u2-u1= cv (T2-T1) (7.52)
e) Expresia variaţiei entalpiei:

În mod analog, ştiind că dh=cpdT, prin integrare obţinem:
__
h2-h1= c p (T2-T1) (7.53)
f) Expresia variatiei entropiei:
Făcând n=0 în (7.25) rezultă:
T2 T v
s 2  s1  kcv ln  c p ln 2  c p ln 2 (7.54)
T1 T1 v1
Subtangenta la graficul funcţiei T(s) reprezintă tocmai cp(fig. 7.6)
.Aria delimitată de graficul transformării izobare între stările 1 şi 2 şi axa
entropiei reprezintă schimbul de căldură efectuat de sistem şi mediul

exterior.
g) Expresia schimbului de căldură izobar
Integrând ecuaţia q=cndT între stările finite 1 şi 2 şi ţinând seama
că cn=cp, rezultă:
q1-2= c p (T2-T1)= h2-h1 (7.55)
Prin urmare, căldura primită de agentul de agentul de lucru este
utilizată pentru mărirea entalpiei sale.
Ţinând seama de relaţia de legătură dintre schimbul de căldură şi
schimbul de lucru mecanic absolut (rel.7.34) pentru n=0, se obţine:
k
q12  l12  q12  l12 (7.56)
k 1
Relaţia (7.53) atrage atenţie asupra faptului că în transformarea
izobară schimbul de căldură este predominant în raport cu cel de lucru
mecanic. De aceea procesul izobar este denumit proces de încălzire sau
răcire şi mai puţin de comprimare sau destindere (vezi fig. 7.5. şi 7.6).
Relaţia (7.55) se poate pune şi sub forma:
q1-2= h2-h1 = u2- u1 +p(v2-v1)=u+l1-2 (7.57)
Aşadar, dacă în sistem se introduce cantitatea de căldură q 1-2,
aceasta este folosită atât pentru creşterea energiei interne cu cantitatea  u
cât şi pentru efectuarea lucrului mecanic l1-2. De aceea transformarea
izobară nu se recomandă, deoarece la sfârşitul ei energia internă creşte,
fiind necesar ca o astfel de transformare să fie urmată de o transformare
adiabatică prin care energia internă a gazului să fie transformată în lucru
mecanic.
Procesele izobare se găsesc reproduse în camerele de ardere ale
motoarelor Diesel şi ale turbinelor cu gaze.
h) Expresia schimbului de lucru mecanic absolut

Particularizând relaţia (7.35) pentru n=0 şi p1=p2 se obţine:
p1v1  p 2 v2
l12  = p2v2-p1v1=p(v2-v1) (7.58)
1
reprezentând ca echivalent în diagrama p-v aria dreptunghiului 1-2-v2-v1.
i) Expresia schimbului de lucru mecanic tehnic

Ţinând seama de relaţia de legătură dintre lucrul mecanic tehnic şi
lucrul mecanic absolut lt 1-2= n·l1-2, pentru n=0 se obţine:
lt 1-2=0 (7.59)
ceea ce era de aşteptat, în coordonate p-v aria mărginită de grafic şi aria

presiunilor fiind nulă.
7.8.2. Cazul transformării izocore reversibile (v=ct)
a) Ecuaţia izocorei reversibile
Scriind ecuaţia politropei pvn=ct. sub forma se

obţine n   , ceea ce înseamnă că transformarea politropă de exponent
  este o izocoră.
În aceste condiţii, ecuaţia politropei scrisă sub forma:
T T T
n 1
 ct  1
 ct . , pentru n   , conduce la  ct . (7.60)
n
1
n
p
p p
care reprezintă legea lui Charles. Între două stări finite 1 şi 2, evident
putem scrie:
T1 T2
 (7.61)
p1 p2
Particularizând ecuaţia termică de stare a gazului perfect:
dp dv dT
  pentru v=ct. se obţine:
p v T
dp dT

p T
(7.62)
care reprezintă ecuaţia diferenţială a izobarei.
Prin integrare între stările finite 1 şi 2 rezultă
(7.61).
b) Reprezentarea în coordonate p-v
În fig. 7.8 este reprezentată transformarea
izocoră reversibilă a gazului perfect între stările
finite 1(p1,v1,T1) şi 2(p2,v2,T2). Figura 7. 8
c) Reprezentarea în coordonate T-s

Trecând la limită în relaţia (7.24) - rezultă:
nk
lim cn  lim cv n  l  cv (7.63)
n n
şi atunci:
dT
ds  cv (7.64)
T
Prin interpolare se obţine:
s=cvlnT+s0 (7.65)
( )
(7.66)
Reprezentarea acestei funcţii în
coordonate T-s între stările finite 1 şi 2
este redată în fig. 7.9.
Panta tangentei la curbă se obţine
din (7.64):
 dT  T
tg v     (7.67)
 ds v  ct cv
Cum cv<cp, rezultă tg v< tg p, Figura 7. 9

deci în diagrama T-s, transformarea
izocoră are panta mai mare ca
transformarea izobară (fig.
7.10).
Pornind de la expresia
generală a entropiei gazului
perfect scrisă sub forma:
s= cv lnT +R·ln v +s0
(7.68)
se constată că izocora se
reprezintă în diagrama T-s
printr-o familie de curbe
exponenţiale corespunzătoare
diferitelor valori ale volumului
(fig. 7.10). În mod similar ca la
Figura 7. 10 izobară, pentru T '= T1=T2=ct.,

se constată că s2-s1>0,
ceea ce înseamnă:
v2
R ln >0, adică v2>v1 (7.69)
v1
Prin urmare, în diagrama T-s volumul creşte în sensul creşterii
entropiei (fig. 7.10) în cazul transformării izocore.
În acelaşi mod se arată că izocorele sunt curbe echidistante în
diagrama T-s aşa încât trasarea unei familii de izocore se poate face în
mod similar ca la familia de izobare.
d) Expresia variaţiei energiei interne:

În mod similar ca la izobară se poate scrie:
u2-u1= cv · (T2-T1) (7.70)
e) Expresia variaţiei entalpiei:

h2-h1= c p · (T2-T1) (7.71)
f) Expresia variaţiei entropiei:
Din (7.23‟‟) se obţine:
T2 p
s 2  s1  cv ln  cv ln 2 (7.72)
T1 p1
Subtangenta la graficul funcţiei T(s) reprezintă tocmai cv (fig. 7.8).
Aria delimitată de graficul transformării izocore între stările 1 şi 2 şi axa
entropiei reprezintă schimbul de căldură efectuat între agentul termic care
evoluează după o asemenea transformare.
g) Expresia schimbului de căldură izocor

Cum cn= cv, integrarea ecuaţiei q=cndT conduce la:
q1-2= cv ·(T2-T1) = u2-u1 (7.73)
Prin urmare, schimbul de căldură izocor efectuat de agentul termic

este în exclusivitate folosit pentru variaţia energiei interne a acestuia.
Evoluţiile izocorice sunt realizate în procesele de ardere ale
motoarelor şi turbinelor cu gaze, etc.

Particularizând relaţia (7.36) pentru n  se obţine:
l1-2=0 (7.74)
ceea ce era de aşteptat, aria mărginită de graficul transformării
reprezentată în coordonate p-v şi axa volumelor fiind nulă.

Semnificaţia fizică a expresiei lt = -vdp denumită lucru mecanic
tehnic elementar, apare în cazul transformării izocore de curgere
(deschisă), de exemplu curgerea gazului într-o turbomaşină, situaţia în care
gazul efectuează un lucru mecanic, echivalent cu aria 1-2- p2-p1(fig.7.8).
Particularizând relaţia (7.40) pentru n  se obţine:
 p 
lt 1 2  RT1 1  2  (7.75)
 p1 
sau:
lt 12  RT1  T2  (7.76)
Aceeaşi expresie se putea obţine şi integrând relaţia lt = -vdp
între limitele de presiune p1 şi p2.
7.8.3. Cazul transformării izoterme reversibile (T=ct.)
a) Ecuaţia izotermei reversibile

n 1
Particularizând ecuaţia politropei sub forma T  v  ct. , rezultă
n=1, ceea ce înseamnă că politropa de exponent unitar este o izotermă.
În aceste condiţii, ecuaţia pvn =const, pentru n=1, devine:
pv=const. (7.77)
care reprezintă legea lui Boyle-Mariotte.
Pentru două stări finite 1 şi 2 vom putea scrie deci:
p1v1=p2v2 (7.78)
Ecuaţia diferenţială a transformării izotermei se obţine din (4.44)
făcând T=ct., deci dT=0:
1
v (7.79)
p
b) Reprezentarea grafică în
coordonate p-v
Sub forma (7.77) - graficul
transformării reprezintă o hiperbolă
(fig. 7.11) cu axele de coordonate
ca asimptote.
Panta tangentei la curba

transformării este:
dp p
tg t   (7.80)
dv v
Izoterma 1-2 împarte planul Figura 7. 11
v-p în două zone:deasupra curbei
se găsesc punctele cu o temperatură mai mare ca a izotermei date iar sub
izotermă, zona cuprinde puncte cu o temperatură inferioară acesteia.
c) Reprezentarea grafică în coordonate T-s
Cum temperatura este constantă, transformarea izotermică se reprezintă în
diagrama termică printr-un segment de dreaptă paralel cu axa entropiei (fig.

7.12).
d) Expresia variaţiei energiei interne

Evident că:
u=u2-u1= cv (T2-T1) (7.81)
Acelaşi lucru se obţine făcând

n=1 în relaţia (7.20‟).
e) Expresia variaţiei entropiei

În mod analog:
h=h2-h1= c p (T2-T1)=0 (7.82)
Acelaşi lucru se obţine făcând
n=1 în relaţia (7.22).
Ca urmare, izoterma pentru
gazul perfect este în acelaşi timp şi
izentalpă, menţinându-se constantă Figura 7. 12
şi energia internă.
f) Expresia variaţiei entropiei

Vom aplica relaţia care dă entropia elementară a gazului perfect:
dT dv
ds  cv R care, pentru T=ct. devine:
T v
dv
ds  R (7.83)
v
Prin integrare între volumele v1 şi v2 (vezi fig. 7.12)
corespunzătoare stărilor de echilibru 1 şi 2, se obţine:
v2 p
s2  s1  R ln  R ln 1 (7.84)
v1 p2
g) Expresia schimbului de căldură izoterm

Mai întâi să observăm că pentru n=1, din relaţia (7.24) se obţine
cn   .
Totodată, analizând relaţia de legătură dintre schimburile de căldură
şi lucru mecanic (rel. 7.34) se constată că pentru n=1 se obţine:
q1-2=l1-2 (7.85)
Acelaşi lucru se obţine, de altfel, şi din ecuaţia primului principiu al
termodinamicii ştiind că u=0.
Trecând la limită când n  1 în relaţia (7.30) şi aplicând regula lui

l'Hospital pentru eliminarea cazului de nedeterminare, rezultă:
nk  v  n1 
q12  lim p1v1  1   1 
n1 ( n  1)(k  1)
 v2  
n 1
 v1 
   1 n 1
1 k  v2   v1  v v
 p1v1 lim   p1v1 lim    ln 1  p1v1 ln 2 (7.86)
k 1 n 1 n 1 n 1 v
 2 v2 v1
Aşadar:
v2 p
q12  p1v1 ln  p1v1 ln 1 (7.87)
v1 p2
sau:
v2 p
q12  RT ln  RT ln 1 (7.88)
v1 p2

Cum q1-2=l1-2, relaţiile (7.87) şi (7.88) permit determinarea
schimbului de lucru mecanic absolut în transformarea izotermă. Relaţia
(7.85) evidenţiază faptul că întreaga cantitate de căldură introdusă în
sistem este folosită în totalitate pentru efectuarea de lucru mecanic.
Adică efectul termic este egal cu efectul mecanic. Acest lucru este
folosit numai în cazul proceselor izoterme cvasistatice reversibile.

Relaţia de legătură dintre
lucrul mecanic tehnic şi cel
absolut (7.39) pentru n=1 conduce
la:
lt12  l1 2
(7.89)
ceea ce era de aşteptat întrucât,

în cazul hiperbolei echilatere, aria
mărginită de grafic şi axa
volumelor este aceeaşi cu cea
mărginită de grafic şi axa
presiunilor (fig.7.13). Figura 7. 13
La aceeaşi relaţie se poate ajunge şi integrând ecuaţia diferenţială

dp
lt  vdp   RT între limitele de presiune p1 şi p2 corespunzător
p
stărilor de echilibru 1 şi 2.
7.8.4. Cazul transformării adiabate reversibile (izentropei)

(δq=0)
În transformarea adiabată variază cei trei parametri de stare, p,v,T

ai gazului, interacţiunea sistemului cu mediul exterior fiind numai de natură
mecanică (schimb de lucru mecanic) şi nu termică (sistemul fiind izolat,
q=0).
Incinte izolate termic perfect sunt dificil de realizat.
În procesele din maşinile termice se consideră o transformare ca
fiind adiabată atunci când timpul de contact dintre agentul termic şi pereţii
incintei de lucru este redus,deci, cantitatea de căldură schimbată este
neglijabilă. În general, transformările care se desfăşoară în timp foarte scurt
cu variaţia parametrilor de stare p-v-T pot fi considerate ca adiabate. În
opoziţie cu aceasta, o transformare lentă, care are loc deci în timp lung se
apropie de cea izotermică.
a) Ecuaţiile adiabatei reversibile

Particularizând relaţia de legătură dintre schimbul elementar de
căldură şi de lucru mecanic, şi punând condiţia q=0, se obţine:
q k  n
 0nk (7.90)
l k  l
În aceste condiţii ecuaţiile adiabatei devin:
pv k=ct. (7.91)
Tv k-1
=ct. (7.92)
( )
(7.93)
Între două stări finite 1 şi 2 se poate scrie:
( k 1)
k k 1
p1  v2  T1  v2  T1  p1  k
  ;   ;   (7.94)
p2  v1  T2  v1  T2  p2 
Pentru n=k, din relaţia (7.7) se obţine ecuaţia diferenţială a
transformatei adiabate:
dp dv
k 0 (7.95)
p v
care, prin integrare conduce la relaţia (7.91), iar împreună cu ecuaţia
generală de stare se obţine apoi (7.92) şi (7.93). Sub forma (7.91) relaţia
este cunoscută sub denumirea de ecuaţia Poisson.
Ecuaţiile adiabatei se pot deduce şi plecând de la expresia primului
principiu: q=cvdT+pdV în care q=0, şi înlocuind cv din relaţia (3.67'), se
obţine (7.95). Integrarea acestei relaţii s-a făcut considerându-se
exponentul adiabatic k independent de temperatură.
În realitate, aşa cum s-a arătat în capitolul 4.5, k este o funcţie de
temperatură. Pentru gazele bi şi triatomice, expresia exponentului adiabatic
k este o funcţie liniară de forma:
k=ko -k1·T (7.96)
Într-o astfel de abordare, ecuaţiile adiabatei capătă forme mai
complexe dar aplicarea lor conduce la erori minime. Prezentăm în
continuare principalele forme ale ecuaţiei adiabatei, folosind relaţia (7.96).
Pentru aceasta, pornind de la du + pdv = 0, vom scrie ecuaţia
diferenţială a adiabatei sub forma:
dT dv dT R dv
cv R 0  (7.97)
T v T cv v
în care:
cv 1 1
  (7.98)
R k  1 k0  k1  T  1
Atunci, ecuaţia (7.97) devine:

cv 1 1
  (7.99)
R k  1 k0  k1  T  1
Membrul drept al acestei ecuaţii se poate descompune folosind
metoda coeficienţilor nedeterminaţi, obţinându-se:
1 1 1
  (7.100)
T k 0  k1T  1 k  1T k 0  1k 0  k1T  1
şi atunci (7.99) devine:
 k 0  1
dv dT dT
  k1 (7.101)
v T k 0  k1T  1
Integrând între stările de echilibru 1 şi 2, rezultă:
k  k T 1
 k 0  1ln 1
T2 v
ln  ln 0 1 2 (7.102)
T1 k 0  k1T1  1 v2
În final, se obţin ecuaţiile adiabatei cu k=f(T):
1 1
v1  T2  ( k0 1)  k0  k1T1  1  ( k0 1)
     (7.103)
v2  T1   k0  k1T2  1 
p1 v2T1 k0  k1T2  1  v 2 
k0
    (7.104)
p2 v1T2 k0  k1T1  1  v1 
Pentru gazele perfecte biatomice. k0=1.41, k1 =0,000057.
Pentru gazele care se
comportă diferit de gazele
perfecte se pot folosi relaţiile de
calcul pentru k=ct, cu condiţia
de a folosi valoarea corectă a
exponentului k. O relaţie de
calcul pentru gaze cu abateri
mici în comportarea faţă de
gazele perfecte este:
1,98
k  1 (7.105)
4,98  0,0015  t
t fiind temperatura dată.

Figura 7. 14
b) Reprezentarea grafică
în coordonate p-v
În diagrama p-v, adiabata se reprezintă printr-un arc de hiperbolă
neechilateră, cu o pantă mai mare decât izoterma (fig. 7.14).
Din relaţia (7.95) rezultă:
dp p
tg Q   k (7.106)
dv v
Aria cuprinsă între graficul transformării corespunzătoare stărilor de

echilibru 1-2 şi axa volumelor este echivalentă cu schimbul de lucru
mecanic l1-2.
Graficul adiabatei 1-2 taie izotermele corespunzătoare acestor stări
de echilibru (T1=const., respectiv T2=const.)
c) Reprezentarea în
coordonate T-s
Ştiind că q=Tds şi q=0,
înseamnă că ds=0, adică s=ct. Prin
urmare, adiabata reversibilă se
reprezintă în coordonate T-S printr-
o verticală corespunzătoare stărilor
de echilibru 1-2 (fig. 7.15).
Entropia rămânând
constantă, transformarea adiabată
reversibilă mai este denumită şi
izentropă.
Figura 7. 15
Trebuie făcute următoarele precizări:
 un proces poate fi izentropic dar nu neapărat adiabat

reversibil; Spre exemplu, în fig. 7.16 a s-a reprezentat procesul 1-2
pentru care deşi s1=s2, nu avem de-a face cu un proces adiabat
reversibil;
 nu orice transformare adiabatică q=0 este şi izentropică.

Pentru transformarea ABCD (fig. 7.16 b),dacă ariile mărginite de
contururile ABC şi DCD'A' sunt egale, rezultatul întregului proces este
q=0. Transformarea nu este izentropică, entropia gazului variind;
 transformările adiabatice ireversibile nu sunt şi izentropice

(fig.7.16 c)
La procesele însoţite de frecare, adiabata, ca destindere, nu este
reprezentată de verticala AB1 ci de o curbă oarecare AB. Procesul de
comprimare este figurat de evoluţia BC. Ariile de sub cele două
adiabate reprezintă energia termică produsă prin frecare, ceea ce
duce la creşterea temperaturii finale faţă de evoluţia reversibilă.
Figura 7. 16
d) Expresia variaţiei energiei interne
Făcând n=k în relaţia (7.20) se obţine:
 v  k 1 
u  u 2  u1  cv T2  T1  
1
p1v1  1   1 (7.107)
k 1  v2  
sau:
k 1
RT1  v1 
u 2  u1    1 (7.108)
k  1  v2 
Folosind relaţiile (7.84) se poate exprima variaţia energiei interne şi
în coordonate T-p.
Folosind ecuaţia diferenţială a primului principiu al termodinamicii
sub forma q=du+l, care pentru q=0 devine du=-l, se constată că
variaţia energiei interne este folosită de agentul termic pentru efectuarea
schimbului de lucru mecanic cu exteriorul:
u2 - u1 = - l1-2 (7.109)
e) Expresia variaţiei entalpiei
Pentru n=k, relaţia (7.22) devine:
 v k 1 
h2  h1  c p T2  T1  
k
p1v1  1   1 (7.110)
k 1  v2  
k 1
k v 
sau: h2  h1  RT1  1  1 (7.111)
k 1  v2 
Folosind relaţiile (7.84) se poate exprima variaţia energiei interne şi
în coordonate T-p.
Din ecuaţia primului principiu, scrisă sub forma:

dh +lt = 0; dh = -lt (7.112)
concluzionăm că variaţia de entalpie - este echivalentă cu schimbul de

lucru mecanic tehnic:
h2 -h1 =-lt 1-2 (7.113)
f) Expresia variaţiei entropiei

Cum q=0, rezultă ds=0, deci:
s2-s1 =0 (7.114)
cu observaţiile de la punctul c).
g) Expresia schimbului de căldură
Sistemul fiind izolat,q=0; q1-2 =0

Dacă în relaţia (7.35), facem n=k, se obţine:
l12 
1
 p1v1  p2 v2  (7.115)
k 1
relaţie care se poate pune şi sub forma:
 k 1
 
RT1   p 2  k 
l1 2  1   (7.116)
k  1   p1  
 
Din (7.109) s-a constatat că într-o transformare adiabatică
reversibilă lucrul mecanic absolut schimbat de sistem este egal cu variaţia
energiei interne; într-o transformare adiabatică lucrul mecanic serveşte
exclusiv la creşterea energiei interne, iar într-o destindere adiabatică lucrul
mecanic se realizează numai pe seama scăderii energiei interne.
Pornind de la relaţia de legătură (7.39) dinte schimbul de lucru
mecanic absolut şi lucru mecanic tehnic, pentru n=k rezulta:
lt 1 2  k  l12 (7.117)
din care, folosind relaţiile (7.115 şi 7.116) rezultă:
lt 12 
k
 p1v1  p2v2  (7.118)
k 1
 k 1
 
k   p  k

lt1 2  RT1 1   2
(7.119)
k 1   p1  
 
Folosind (7.94) se poate găsi expresia lt1-2 şi în coordonate T-v.

Din (7.113) s-a constatat că schimbul de lucru mecanic tehnic se realizează
ca urmare a variaţiei de entalpie.
7.9. Semnificaţia energetică a transformării politrope reversibile
S-a arătat că transformarea politropică reversibilă este o

transformare generală, prin particularizarea exponentului politropic n
obţinându-se celelalte transformări reversibile de bază. Experienţa a
evidenţiat faptul că în procesele termodinamice reale din maşinile termice,
exponentul politropic n variază chiar în timpul desfăşurării transformării
între starea iniţială şi finală. Însă, pentru a uşura modelarea matematică şi
reprezentarea grafică, transformările reale sunt considerate ca fiind
transformări politrope cu exponenţi politropici constanţi.
Aşadar, considerând şi transformările particulare tot ca politrope de
forma pvn=const., s-a costatat că valoarea exponentului n pentru acestea
este:
- pentru n=   ;transformarea izocoră (v=ct.);
- pentru n=0; transformarea izobară (p=ct.);
- pentru n=k; transformarea adiabată(q=0);
- pentru n=1; transformarea izotermă(T=const.).
În fig. 7.17 şi fig. 7.18

sunt reprezentate
totalitatea
transformărilor
politrope cu n cuprins
între -şi + în
coordonate p-v,
respectiv T-s.
Se analizează în
continuare aspectele
schimbărilor
energetice sub formă
de căldură şi influenţa
acestor schimbări
asupra variaţiei
energiei interne a
gazului.
Figura 7. 17
a) Din punct de vedere al schimbului de lucru mecanic absolut, din

fig.7.17 se constată că transformarea izocoră v   împarte planul
diagramei p-v în două zone şi anume: spre dreapta verticalei volumul
creşte, deci dv>0 şi  l  0 , adică lucrul mecanic este cedat de sistem, spre
stânga verticalei dv<0, deci  l  0 , adică lucru mecanic este consumat.
Şi planul T-s este împărţit de izocoră în două zone (fig. 7.18), spre
dreapta l1-2>0, spre stânga l1-2<0.
b) Din punct de vedere al schimbului de lucru mecanic tehnic,se
constată că izobară (p=ct, n=0), împarte planul diagramelor pv (fig. 7.17)
respectiv T-s (fig. 7.18) în două zone. Pentru a stabili sensul schimbului de
energie sub formă de lucru mecanic tehnic, vom presupune o transformare
izocoră 1-2vsituată pe ramura n=-, în care p2 >p1 (zona de deasupra
izobarei). Aceasta înseamnă că lt1-2=v(p1--p2)<0.
Deci, zona de deasupra graficului izobarei corespunde pentru lt1-2<0.
c) Din punct de vedere al schimbului de căldură; din fig. 7.17 se
observă că adiabata, caracterizată prin q=0,(ds=0),n=k, împarte şi ea
planul în două zone.
Pentru a preciza sensul schimbul de căldură, se consideră un
proces particular izocor sau izobar care porneşte din punctul central -
starea 1-spre o stare
de echilibru 2
plasată pe izocoră în
sens ascendent sau
pe izobară, către
dreapta (starea 2v,
respectiv 2p).
Oricare din
aceste procese este
însoţit, evident, de
creşterea
temperaturii gazului
şi deci de aport de
căldură (q1-2 >0)
Desigur că în cealaltă
zonă q1-2 <0.
În diagrama T-s (fig.

7.18) se constată
deasemenea că,
adiabata (izentropa)
q=0, ds=0) împarte
planul în două zone. Figura 7. 18
În zona din dreapta, entropia creşte deci ds>0; şi atunci q12>0, agentul
primeşte căldură; în zona din stânga, ds<0, q1-2<0, agentul cedează
căldură.
d) Din punct de vedere al variaţiei energiei interne

Cele două schimburi energetice sunt reflectate în modul de variaţie
a energiei interne a gazului: du=q-l. Cum du=cv dt, atunci când du=0
rezultă T=ct. (n=1). Prin urmare izoterma împarte şi ea planul diagramei pv
(fig. 7.17) respectiv T-s (fig. 7.18) în două zone. Indiferent de diagramă,
creşterea temperaturii determină scăderea energiei interne, iar scăderea
temperaturii determină creşterea energiei interne (du<0).
O importanţă tehnică deosebită o prezintă politropa de exponent
1<n<k întrucât, aşa cum s-a arătat, procesele de destindere în motoare şi
procesele de comprimare în compresoare se desfăşoară în acest domeniu.
Aşa cum se constată din fig. 7.17 şi 7.18, în cazul destinderii volumul
creşte, astfel încât l1-2 >0, gazul cedând lucru mecanic în exterior. Din
punct de vedere al schimbului de căldură, observăm că în timpul acestei
destinderi agentul termic primeşte căldură (q1-2>0). Ca rezultat al acestor
schimburi energetice de lucru mecanic şi căldură, energia internă a gazului
se micşorează (u<0). Scăderea energiei interne în timpul destinderii de
exponent 1<n<k este o consecinţă a faptului că lucru mecanic efectuat de
gaz este cantitativ mai mare decât aportul de căldură, l1-2>q1-2, astfel
încât u= q1-2 -l1-2<0 şi deci, temperatura scade prin destindere, T<0.
nk
De aceea, în astfel de procese avem cn  cv (în fig. 7.18 se observă
n 1
că subtangenta este negativă pentru 1<n<k).
În procesul de comprimare q1-2<0; l1-2<0 şi u>0.
Analizând fig. 7.17 constatăm, deasemenea, că în cazul unei

destinderii cu 1<n<k între aceleaşi volume, între schimburile de lucru
mecanic există următoarea inegalitate:
lp>lT>ln>lad (7.120)
indicii p, T, n, ad, făcând referire la schimburile de lucru mecanic absolut
pentru o izobară,respectiv izotermă, politropă şi adiabată. În cazul unei
maşini termice ce ar executa comprimarea gazului cu 1<n<k între aceleaşi
presiuni, lucru mecanic tehnic cerut din exterior va fi:
| | | | | | (7.107)
Un caz interesant al ecuaţiei pvn=const. apare pentru -n<0.

Graficul se reprezintă printr-o curbă ce trece prin originea sistemului axelor
de coordonate p-v.
Studiind concavitatea curbei cu ajutorul derivatei a doua, constatăm
că pentru -1<n<0 curba are concavitate către sensul negativ al axei
presiunilor (fig. 7.17), iar pentru <n<-1 concavitatea curbei este orientată
în sensul pozitiv al aceleaşi axe.
Pentru n=-1 se obţine o dreaptă a cărei ecuaţie este:
p
 ct (7.122)
v
O analiză de detaliu a semnificaţiei energetice a politropei
reversibile generalizate se poate face, aşa cum s-a precizat, pe baza
semnului schimburilor energetice sub formă de căldură, lucru mecanic
absolut, lucru mecanic tehnic şi variaţiei energiei interne.
În tabelul 7.1. se prezintă în mod sintetic aceste semne pornind de
la modul în care transformările reversibile particulare împart planul
diagramelor p-v şi T-s şi selectând pentru coeficientul politropic n valorile
cele mai semnificative.
Se atrage astfel atenţia asupra gradului mare de generalizare pe
care îl oferă politropa reversibilă.
Tabel 7. 1
Intervalul Destinderi Comprimări
pt.n l1-2 q1-2 u lt1-2 l1-2 Q1-2 u lt1-2
n- 0 + + -
n<-1 + + + - - - - -
n=-1 + + + - - - - -
-1<n<0 + + + - - - - -
n=0 + + + 0 - - - -
0<n<1 + + + + - - - -
n=1 + + 0 + - - 0 -
1<n<k + + - + - - + -
n=k + 0 - + - 0 + -
n>k + - - + - + + -
n+ 0 - - +
CAPITOLUL 8 - METODE DE ANALIZĂ TERMODINAMICĂ
Metodele de analiză termodinamică au ca obiectiv stabilirea

procedeelor de transformare cât mai eficiente a unei forme de energie în
altă formă de energie, cu deosebire a căldurii în lucru mecanic. În general,
termodinamica tehnică recurge la următoarele metode de analiză:
-metoda ciclurilor;
-metoda potenţialelor;
-metoda exergetică.
8.1. Metoda ciclurilor
Această metodă permite stabilirea, pe baza primului şi al celui de-al

doilea principiu al termodinamicii, a legăturilor dintre schimburile de căldură
şi lucru mecanic cu exteriorul şi a parametrilor termodinamici pentru
sistemul considerat.
În capitolele anterioare, s-a prezentat detaliat aplicarea metodei
ciclurilor pentru stabilirea expresiilor coeficienţilor caracteristici ai unui ciclu:
randamentul termic, eficienţa frigorifică, coeficientul de pompare a căldurii
etc. permiţând astfel o comparare cu cei corespunzători ciclului Carnot.
Determinarea acestora s-a făcut pe baza studiului bilanţului energetic al
ciclului parcurs de agentul termic în sistemul considerat.
De asemenea, ţinând seama că ciclurile reale sunt caracterizate
prin schimburi de căldură cu surse la temperatură variabilă, s-a aplicat
procedeul de carnotizare a ciclurilor utilizând noţiunea de temperatură
termodinamică medie. Au fost totodată prezentate influenţele temperaturilor
extreme ale ciclului ideal asupra randamentului şi eficienţei, evidenţiidu-se
faptul că variaţia temperaturii sursei reci influenţează randamentul ciclului
direct (respectiv eficienţa ciclului inversat) într-o măsură mai mare decât
cea a sursei calde.
În cazul ciclurilor reversibile, metoda ciclurilor este completată cu
calculul creşterilor de entropie corespunzătoare fiecărui proces în parte;
prin amplificarea acestor creşteri cu temperatura mediului ambiant se obţin,
conform teoremei Gouy Stodola (vezi 8.3.3), pierderile de lucru mecanic
care revin ireversibilităţii proceselor de lucru, ceea ce constituie de fapt
esenţa metodei entropice de analiză termodinamică, care decurge din
teoria ciclurilor.
8.1.1. Compararea ciclurilor termodinamice folosind

carnotizarea
Pentru a compara între ele diferite cicluri reale, metoda ciclurilor

apelează la carnotizarea acestora, operaţie care permite simplificarea
analizei termodinamice. Ciclurile Carnot care înlocuiesc ciclurile analizate
poartă denumirea de cicluri echivalente; ele sunt caracterizate prin aceleaşi

efecte ca şi ciclurile înlocuite.
Pentru a evidenţia modul de alegere a ciclului Carnot, în analiza
termodinamică axată pe metoda ciclurilor, se prezintă două situaţii:
a) Se consideră cazul unui ciclu direct 1-2-3-4-1, reversibil pe plan
intern, reprezentat în diagrama T-s
(fig. 8.1)
În calitate de ciclu Carnot
direct de referinţă 1c-2c-3c-4c-1c,
pentru ciclul analizat se alege cel
delimitat de temperatura maximă şi
minimă care caracterizează sursa
caldă şi, respectiv, rece în procesele
reversibile de schimb de căldură cu
agentul termic. Dacă cele două surse
au temperaturi constante şi anume T1 Figura 8. 1

şi T2, rezultă că ciclul analizat este
ireversibil pe plan extern, întrucât transferul de căldură se desfăşoară la
diferenţe finite variabile de temperatură ceea ce, evident, conduce la
pierderi de lucru mecanic în raport cu ciclul Carnot. În cazul când ciclul
analizat este reversibil şi pe plan extern, atunci chiar acest ciclu constituie
model termodinamic; spre deosebire de cazul precedent când comparaţia
cu ciclul Carnot de referinţă permitea stabilirea căilor de perfecţionare a
proceselor de lucru parcurse de către agent, în acest din urmă caz
comparaţia capătă o nouă semnificaţie legată de alegerea raţională a
surselor de căldură cu care vine în contact agentul termic.
În cazul instalaţiilor energetice, sursa rece este mediul ambiant.
Dacă transferul căldurii de la agent către
sursă are loc apelând la un agent
intermediar (apă sau aer de răcire)
rezultă că în timpul acestui proces
temperatura agentului va fi variabilă; în
aceste condiţii desfăşurarea reversibilă a
transferului de căldură între agentul
termic şi agentul intermediar implică şi
variaţia temperaturii agentului termic.
Atunci când transferul de căldură are loc
direct între agentul termic şi mediul
ambiant nelimitat, rezultă că ciclul model
trebuie să prezinte o porţiune izotermică,
care să permită efectuarea acestui
transfer.
Figura 8. 2
Dacă se pune problema alegerii
unui ciclu Carnot inversat de referinţă pentru un ciclu inversat, se constată

că apar anumite particularităţii care complică problema. Se consideră un
ciclu inversat 1-2-3-4-1 reversibil pe plan intern reprezentat în diagrama T-s
(fig. 8.2).
Ciclul constă din două adiabate şi două procese oarecare în timpul
cărora agentul de lucru schimbă căldură cu cele două surse. În aceste
condiţii, temperatura superioară a ciclului Carnot trebuie să fie identică cu
cea minimă a agentului în procesul de evacuare a căldurii 4-1 iar
temperatura inferioară să coincidă cu cea maximă în procesul 2-3 de
preluare a căldurii de către agent. Prin urmare, ciclul Carnot inversat de
referinţă pentru ciclul analizat este definit de conturul 1c-2c-3c-4c-1c.
b)Se consideră cazul unui ciclu direct 1-2-3-4-1 reprezentat în
diagrama T-s (fig. 8.3) care este înlocuit printr-un ciclu Carnot echivalent
1c-2c-3c-4c-1c având acelaşi grad de perfecţiune termodinamică. Acest
ciclu este delimitat de temperaturile termodinamice medii ale agentului în
procesele de schimb de căldură cu cele două surse:
3
q 1
s s3  s2 2
T ' mq  23  Tds;
1
(8.1)
q 1
s s1  s4 4
T ' ' mq  41  Tds
În acest mod, randamentul ciclului Carnot echivalent va fi precizat

de relaţia:
l q T 
t  1  1  mg (8.2)
q q 
Tmg
Figura 8. 3
Prin urmare, compararea a două cicluri oarecare se reduce la

compararea ciclurilor Carnot echivalente, ceea ce permite simplificarea
analizei şi evidenţierea avantajelor unuia sau altuia dintre cicluri.
8.1.2. Gradul de reversibilitate a ciclurilor
În analiza termodinamică axată pe metoda ciclurilor, un rol

important revine mărimii denumite grad de reversibilitate care
caracterizează gradul de apropiere a ciclului considerat în raport cu ciclul
Carnot. Prin urmare această mărime ţine seama global, de toate pierderile
provocate de ireversibilitatea proceselor de lucru care compun ciclul
analizat. Studiul demonstreză că ciclul Carnot etalon direct care trebuie luat
în considerare este delimitat de temperatura termodinamică medie
superioară a ciclului studiat Tmq şi de temperatura T0 a mediului ambiant,
ambele cicluri fiind alimentate cu aceeaşi căldură de la sursa caldă. În
aceste condiţii rezultă că randamentele celor două cicluri, real şi etalon, vor
fi definite de relaţiile:
(8.3)
Prin urmare, gradul de reversibilitate al ciclului real în raport cu cel

etalon va fi definit de raportul:
(8.4)
Evident, diferenţa poate fi pusă pe seama influenţei negative
exercitate de ireversibilitatea internă şi externă a proceselor.
∑ (8.5)
unde  reprezintă suma pierderilor datorită acestor ireversibilităţi.
Rezultă că:
∑
(8.6)
astfel că, randamentul ciclului real poate fi scris şi sub forma:
∑
( )( ) (8.7)
Relaţia obţinută demonstrează că îmbunătăţirea economicităţii

ciclului direct poate fi obţinută prin reducerea pierderilor cauzate de
ireversibilitatea şi mărimea temperaturii medii superioare la care este
alimentat cu căldură ciclul analizat; evident, reducerea temperaturii
mediului ambiant exercită o influenţă pozitivă asupra lui.
În cazul instalaţiilor frigorifice şi pompelor de căldură ciclul inversat
etalon este ciclul Carnot care realizează acelaşi efect frigorific sau termic
delimitat de temperatura Tf a spaţiului răcit şi temperatura T0 a mediului

ambiant, respectiv, temperatura Tia spaţiului încălzit şi temperatura T0.
Prin urmare:
-În cazul ciclurilor frigorifice, caracterizate prin eficienţa frigorifică,
datorită ireversibilităţii interne şi externe poate apare inegalitatea:
| |
(8.8)
| |
şi are gradul de reversibilitate definit de raportul:
| | ∑
| | | |
(8.9)
în care:
|| | | ∑ (8.10)
precizează consumul suplimentar de lucru mecanic necesar pentru
asocierea pierderilor cauzate de ireversibilitate; în aceste condiţii rezultă
că eficienţa frigorifică a ciclului real este precizată de relaţia:
1

l
 f   c  (8.11)
T0
1
Tf
-în cazul ciclurilor de pompe termice, caracterizate prin coeficientul
de pompare a căldurii, ireversibilitatea internă şi externă conduce la
inegalitatea:
qi qi Ti
f   c   1 (8.12)
l lmin c T0  Ti
Observând că relaţia (8.10) este valabilă şi în acest caz rezultă că:
1

l
  c  (8.13)
T
1 0
Ti
În concluzie, ca şi în cazul motoarelor termice, îmbunătăţirea
economicităţii instalaţiilor frigorifice şi pompelor de căldură presupune
reducerea sumei a pierderilor datorită ireversibilităţii; de asemenea mărirea
lui Tfşi reducerea lui Ti conduc la creşterea lui f, respectiv .
8.2. Metoda potenţialelor

8.2.1. Definirea potenţialelor F şi G
După cum s-a arătat, principiul al doilea al termodinamicii poate fi

exprimat sub forma:
Q
dS  (8.14)
T
care în cazul sistemelor închise şi izolate adiabat, devine:
dS  0 (8.15)
unde inegalitatea se referă la procesele ireversibile, iar egalitatea la cele
reversibile.
Rezultă deci, că un asemenea sistem evoluează în sensul creşterii
entropiei, la limită, al menţinerii constante a acestuia. La atingerea stării de
echilibru entropia sistemului devine maximă, adică:
S  Smax ; dS  0; d 2 S  0 (8.16)
Prin urmare, entropia reprezintă o funcţie generală cu ajutorul
căreia poate fi determinat sensul de desfăşurare a proceselor, precum şi
condiţiile de echilibru. Pentru o serie de cazuri însă este mai comodă
utilizarea, în locul entropiei, a altor mărimi care să constituie, de asemenea,
criterii de apreciere a ireversibilităţii proceselor, precum precizare a
condiţiilor de echilibru ale sistemelor.
Astfel, ţinând seama de ecuaţiile celor două principii ale
termodinamicii rezultă:
Q dU  L
dS   (8.17)
T T
unde: L=pdV şi Lt=-Vdp
reprezintă schimburile elementare de lucru mecanic absolut şi, respectiv,
tehnic efectuate în condiţii de reversibilitate.
Din relaţiile (8.17) rezultă:
TdS  dU+pdV (8.18)
TdS  dH-Vdp (8.18‟)
Observând că relaţiile (8.18) si (8.18‟)devin:
d U  TS    pdV  SdT 
 (8.19)
d H  TS   Vdp  SdT 
În relaţiile obţinute se notează prin:
F=U-TS (8.20)
potenţialul izocor-izoterm denumit energie liberă sau potenţial Helmholtz:
G=H-TS (8.21)
potenţialul izobar-izoterm denumit entalpie liberă sau potenţial Gibbs. Între

cele două potenţiale, există relaţia: G=F+pV.
Înlocuind potenţialele F(8.20) şi G(8.21) în relaţiile (8.19) rezultă:
dF   pdV  SdT 
 (8.22)
dG  Vdp  SdT 
Pe baza relaţiilor obţinute se desprind următoarele concluzii:
- în sistemele izolate, care se află la T=const. şi V=const., pot avea
loc numai procese însoţite de scăderea sau conservarea energiei libere F,
adică:
dF  0 (8.23)
semnul de egalitate referindu-se la procesele reversibile; la atingerea stării
de echilibru se constată:
F  Fmin ; dF  0; d 2 F  0 (8.24)
-în sistemele izolate, care se află la T=const. şi p=const., pot avea
loc numai procese însoţite de scăderea sau conservarea entalpiei libere, G,
adică:
dG  0 (8.25)
semnul de egalitate referindu-se la procesele reversibile; la atingerea stării
de echilibru se constată:
G=Gmin; dG=0; d2G>0 (8.26)
Se consideră că F=F(T,V) şi G=G(T,p) astfel că:
 F   F  
dF    dT    dV  (8.27)
 T  v  V T 

 G   G 
dG    dT    dp  (8.28)
 T  p  p T 
Comparând relaţiile (8.27) şi (8.22) în cazul proceselor reversibile, se

ajunge la relaţiile:
 F   F 
   S ;    p (8.29)
 T  v  V T
 G   G  (8.30)
   S ;  V
 T  p  V T
Din relaţiile (8.20) şi (8.21) se obţin ecuaţiile Gibbs-Helmholtz:
 F   F  
F U T  şi F  U  T  (8.31)
 T  v  T  v
 G   G  
G  H  T  şi G  H  T  (8.32)
 T  p  T  p
8.2.2. Lucrul mecanic maxim al reacţiei chimice
Lucrul mecanic maxim al reacţiei chimice reprezintă acel lucru

mecanic care poate fi obţinut chimic în ipoteza că toate procesele care se
desfăşoară sunt reversibile. Pentru precizarea acestui lucru mecanic se
recurge la utilizarea potenţialelor F şi G. Într-adevăr, pe baza relaţiilor
(8.22) rezultă că în condiţii de reversibilitate şi la temperatură constantă
(T=const, dT=0) obţin relaţiile:
Lmax T ct  F1  F2 (8.33)

Lmax T ct  G1  G2 (8.33‟)
Dacă procesele decurg ireversibil, lucru mecanic al reacţiei este
inferior celui maxim adică:
L  Lmax T ct ; Lt  Lmax T ct (8.34)
Ţinând seama de relaţiile (8.31) şi (8.32) rezultă:
 F  F2  
Lmax  U1  U 2  T  1  (8.35)
 T V
 G1  G2  
Lmax  H1  H 2  T   (8.35‟)
 T p
Întrucât:
QVmax  U1  U 2 ; Q pmax  H1  H 2 ; (8.36)
reprezintă căldurile maxime dezvoltate în reacţiile izocor-izoterme şi,
respectiv, izobar-izoterme rezultă:
 L 
Lmax  QVmax  T  max  (8.37)
 T V
 L 
Lt max  Q pmax  T  t max  (8.38)
 T  p
care reprezintă o altă formă a ecuaţiilor Gibbs-Helmholtz.
8.2.3. Potenţialul chimic
În cazul reacţiilor chimice, caracterizate prin transformarea unor

substanţe în altele, are loc modificarea maselor diferiţilor componenţi de
reacţie. Compoziţia sistemului fiind deci variabilă, rezultă că oricare dintre
proprietăţile sistemului poate fi exprimată în funcţie de două mărimi de

stare şi de masele componenţilor.
Astfel, se pot exprima mărimile: energie internă U=f1(S,V,m1);
entalpia H=f2(S,p,m); energia liberă (potenţialul Gibbs), G=f4 (T,p,m).
Variaţiile elementare ale acestor mărimi, în cazul sistemelor termodinamice
cu componenţi de masă variabilă, se exprimă, ţinând seama de relaţiile
(8.18) şi (8.22) pentru procese reversibile,

dU  TdS  pdV  i dmi (8.39)
dH  TdS  Vdp    dm i i (8.40)
dF  SdT  pdV    dm i i (8.41)
dG  TdS  Vdp    dm i i (8.42)
 U   H   F   G 
 i            
 mi  S ,V ,m  mi  S , p ,m  mi T ,V ,m  mi T , p ,m
j j j j
În aceste formule, mărimea definită de relaţiile:
(8.43)
poartă numele de potenţial chimic; în studiul transformărilor de fază şi în
termodinamica chimică, potenţialul chimic joacă un rol important.
Integrând relaţiile (8.40...8.43), în condiţiile de echilibru
T=const,p=const. şi considerând masele componenţilor constante
mi=const., rezultă:
U  TdS  pdV  i dmi  (8.44)
H  TS   i dmi (8.45)
F   pV   i dmi (8.46)
G   i dmi (8.47)
Pe de altă parte, potenţialul Gibbs fiind o mărime aditivă, se poate
scrie pentru întregul sistem:
G  Gi (8.48)
Comparând ultima relaţie cu relaţia (8.48), rezultă Gi=imi de unde
se obţine:
Gi
i   hi  Tsi [J/kg] (8.49)
mi
Rezultă deci că potenţialul chimic al unui component este egal cu
potenţialul Gibbs al componentului respectiv, raportat la unitatea de masă.
8.2.4. Funcţii caracteristice
S-a arătat că pentru procesele reversibile se pot scrie ecuaţiile

(pentru sisteme termodinamice cu componenţi de masă constantă:
dU  TdS - pdV, dH  TdS  Vdp
 (8.50)
dF  -pdV - SdT, dG  Vdp - SdT
Pe baza acestor ecuaţii rezultă:
 U  h  U   F  
T    ; p       
 S  v s  V  S  V T 
 (8.51)
 H   G   F   G  
V       ; S      
 p  S  p T  T V  T  p 

Ultimele relaţii arată că, pe baza derivatelor parţiale ale funcţiilor
U(V,S), H(p,S), S(V,U), F(V,T) şi G(p,T) pot fi stabilite proprietăţile fizice ale
substanţelor. De exemplu, cunoscând expresia analitică a potenţialului F în
funcţie de T şi V, rezultă prin derivare expresiile lui p şi S; de asemenea se
poate determina:
 F  1  2F 
U  F T  si cV   T  2  (8.52)
 T V m  T V
Potenţialele termodinamice ale unui sistem caracterizat prin două
grade de libertate U(V,S), H(p,S), S(V,U), F(V,T) şi G(p,T), poartă
denumirea de funcţii caracteristice. Cunoaşterea unei funcţii caracteristice
permite precizarea tuturor proprietăţilor sistemului.
8.3. Metoda exergetică

8.3.1. Caracterizarea generală a formelor de energie
S-a arătat că desfăşurarea reală a proceselor termice este

indisolubil legată de existenţa unor cauze care provoacă ireversibilitatea
internă şi externă a acestor procese.
În toate aceste procese energetice participă două forme de energie:
a) energii cu grad ridicat de transformare în oricare altă formă de
energie, indiferent de parametrii mediului ambiant. Acestea sunt denumite
şi forme ordonate de energie, şi pot fi grupate în:
- forme de acumulare a energiei - din care fac parte:energia
cinetică, energia potenţială, energia electrică, energia magnetică, etc.
- forme de transmitere a energiei, în care se încadrează
lucrul mecanic.
b) energii cu grad limitat de transformare - intr-o formă ordonată de
energie (lucru mecanic, energie electrică), gradul de transformabilitate fiind
condiţionat atât de parametrii de stare ai agentului purtător de energie cât
şi de cei ai mediului ambiant. Acestea sunt denumite şi forme neordonate

de energie, din această categorie făcând parte:
- forme de acumulare a energiei, precum energia internă, entalpie,
etc.
- forme de transmitere a energiei, in care se încadrează căldura.
Gradul de neordonare a unei forme de energie se precizează cu
ajutorul entropiei.
8.3.2. Definiţia exergiei şi anergiei
Realizarea proceselor energetice presupune participarea nemijlocită

a formelor neordonate de energie, motiv pentru care se impune analiza
acestora atât din punct de vedere cantitativ, conservativ, pe baza primului
principiu al termodinamicii, cât şi din punct de vedere calitativ de
transformabilitate a unor forme de energie în altele, pe baza principiului al
doilea.
A apărut astfel necesitatea introducerii în analiza termodinamică a
sistemelor tehnice a unui concept nou denumit exergia care evidenţiază
capacitatea maximă de transformare a energiei unui sistem în lucru
mecanic (sau energie electrică), sistemul evoluând reversibil dintr-o stare
dată până la starea de echilibru cu mediul ambiant.
Conceptul de exergie a fost introdus pentru prima dată în studiile
termodinamice de Z.Rant în 1956 la propunerea lui R.Plank.
Termenul de exergie se compune din două părţi şi anume prefixul
''ex'' având semnificaţia "din" sau "în exterior" şi cuvântul grecesc "erg(on)"
care înseamnă "lucru" În tehnică există numeroase situaţii când este
necesară pentru trecerea sistemului termodinamic considerat din stare de
echilibru cu mediul exterior într-o stare dată prin consum de energie. În
aceste cazuri, termenul de exergie defineşte consumul minim de energie
ordonată necesară pentru trecerea reversibilă a sistemului termodinamic
considerat din starea de echilibru cu mediul exterior în starea dată.
Partea netransformabilă în lucru mecanic a unei forme neordonate
de energie a primit denumirea de anergie, termen propus de Z. Rant în
1962.
În consecinţă, fiecare formă de energie, W, constă din energie E şi
energie A:
W=E+A
pentru formele ordonate de energie E=W, iar pentru formele neordonate
E<W.
Principial, metoda de analiză termodinamică utilizând conceptul de
exergie presupune următoarele etape: analiza sistemului, analiza mediului
şi analiza surselor şi receptoarelor externe de energie.
Sistemul supus analizei poate fi simplu (ca de exemplu o cantitate
de agent termic care evoluează într-un volum închis sau în curgere) sau
complex (cazul unui agregat sau a unui sistem biologic).
În plus, sistemul poate fi închis sau deschis staţionar sau

nestaţionar (vezi cap.1).
Mediul exterior - este caracterizat în primul rând prin aceea că
parametrii săi nu depind de parametrii sistemului analizat iar componentele
mediului se află în echilibru termodinamic.
Sursele de receptare externe de energie sunt caracterizate prin
aceea că măcar unul dintre parametri diferă de parametrul corespunzător al
mediului exterior.
În cazul sistemelor tehnice, sursele care asigură alimentarea sistemului
sunt: combustibilul, radiaţia termică, gazul comprimat, apa termală etc., iar
în cazul sistemelor biologice - alimentele.
Caracterizarea fundamentală a exergiei constă în aceea că ea se
conservă numai atunci când evoluţia sistemului este ideală, reversibilă atât
pe plan intern cât şi pe plan extern, în interacţiune cu mediul exterior.
În cazul proceselor reale, ireversibile, energia se micşorează
datorită ireversibilităţii interne sau externe.
8.3.3. Teorema Gouy Stodola

Teorema permite determinarea pierderilor cauzate de
ireversibilitatea internă şi externă a proceselor termice.
În acest sens, considerăm un sistem termodinamic (de exemplu o
maşină sau instalaţie termică - aşa cum se arată în fig. 8.4),în care
evoluează în regim permanent stabilizat de energie un debit de agent
termic, m.
La intrarea în sistem prin secţiunea 1 agentul termic are mărimile de
stare T1, p1, h1, şi s1. În timpul evoluţiei sale prin sistem agentul schimbă
energie sub formă de căldură q1-2şi lucru mecanic tehnic lt1-2.
Figura 8. 4
Ca urmare, la ieşirea din sistem prin secţiunea 2, parametrii de stare devin

T2,p2, h2 şi s2.
Considerăm mai întâi că evoluţia agentului termic din starea
1(p1,T1) în starea 2(p2,T2) are loc pe cale reversibilă, ceea ce presupune
următoarele etape (fig.8.5-a,b):
- destinderea adiabată reversibilă 1-a de la p1,T1 la pa,T0, T0fiind
temperatura mediului ambiant;
- destinderea izotermică reversibilă a-b de la pa,Tala pb,Tb
efectuată la temperatura cu aportul de căldură de la mediul ambiant;
- comprimarea adiabatică reversibilă b-2 de la pb,Tb la p2,T2.
Figura 8. 5
Aplicând ecuaţia primului principiu pentru 1 kg de agent aflat în

regim permanent de curgere între secţiunile (stările) 1 şi 2 în ipoteza unor
procese reversibile, rezultă:
2  h2  h1  lt1 2
q1rev rev
(8.53)
rev rev
în care q12 şi l t rev reprezintă schimbările de căldură şi lucru mecanic
tehnic pe cale reversibilă cu mediul ambiant ale unui kg de agent termic.
Căldura schimbată de agent cu mediul ambiant este evident egală
şi de semn contrar cu căldura schimbată de mediul exterior cu agentul
termic.
În urma acestui schimb de căldură entropia mediului ambiant se
modifică cu s0 temperatura acestuia rămânând însă constantă şi egală
rev
cu T0. Prin urmare putem scrie:

q0rev  T0 S0rev  q1rev
2 (8.54)
Înlocuind în relaţia (8.53) se obţine:
(8.55)
Presupunem acum că trecerea agentului din starea 1 în aceeaşi
stare 2 are loc pe cale ireversibilă (fig. 8.5-a,b). În această situaţie aplicând
ecuaţia primului principiu al termodinamicii se poate scrie:
2  h2  h1  lt1 2
q1irev irev
(8.56)
irev
în care q1 2 şi lt1 2 sunt schimburile de căldură şi lucru mecanic tehnic pe
irev
cale ireversibilă cu mediul ambiant.

Deoarece căldura este egală şi de semn contrar cu cea schimbată
cu mediul ambiant, rezultă, ca şi în cazul precedent, că:
q 0irev  T0  s 0irev   q1irev

2 (8.57)
unde s0irev reprezintă variaţia de entropie a mediului exterior ca urmare a
schimbului ireversibil de căldură cu 1 kg de agent termic care evoluează
prin sistem.
Înlocuind (8.57.) în expresia (8.56.) se obţine atunci:
1 2  (h2  h1 )  T0 s 0
ltirev irev
(8.58)
Pierderea de lucru mecanic tehnic datorită ireversibilităţii va fi deci:
( )
(8.59)
Dacă se înglobează sistemul termodinamic iniţial şi mediul ambiant
într-un sistem termodinamic mai general, izolat adiabat faţă de restul
universului, aşa cum este prezentat schematizat în fig. 8.4, rezultă că,
pentru acest nou sistem, ecuaţia de bilanţ entropic are în cele două situaţii
analizate următoarele forme:
(8.60)
(8.61)
Creşterea de entropie datorată ireversibilităţii va fi atunci:
(8.62)
întrucât aşa cum se observă din fig. 8.5-b.
Prin urmare, creşterea entropiei  s

irev
a sistemului termodinamic
generalizat (agent termic-mediul ambiant) datorită ireversibilităţii interne şi
externe a proceselor energetice la care participă 1 kg de agent care
evoluează în instalaţia tehnică considerată, este dată de diferenţa dintre
variaţia entropiei mediului ambiant în cazul când agentul termic evoluează
ireversibil şi cea corespunzătoare evoluţiei reversibile
Notând cu irev - pierderea provocată de ireversibilitatea internă şi
externă a proceselor la care participă 1 kg de agent termic, din relaţiile
(8.59. şi 8.62.) rezultă:
 irev  lt  T0 S irev (8.63)
care reprezintă exprimarea analitică a teoremei J.Gouy-A.Stodola.

Prin urmare, această pierdere se obţine amplificând temperatura
mediului ambiant cu creşterea entropiei sistemului generalizat ca urmare a
ireversibilităţii interne şi externe a proceselor termice care se desfăşoară în
acest sistem.
8.3.4. Tipuri de exergie. Calculul exergiei
8.3.4.1. Tipuri de exergie
Pentru calcul exergiei, în cazul sistemelor tehnice este necesară

precizarea a trei tipuri de interacţiuni în cadrul sistemului sau între sistem şi
mediul exterior şi anume:
-interacţiuni termice, în care potenţialul îl reprezintă temperatura;
-interacţiuni mecanice, având drept potenţial presiunea, p;
-interacţiuni chimice - în care intervine potenţialul chimic .
Interacţiunile mecanice şi chimice sunt condiţionate de schimbul de
substanţă între sistem şi mediul ambiant fiind caracteristice sistemelor
deschise.
Din clasificarea formelor de energie prezentată în capitolul 8.3.1.
rezultă că cele ordonate sunt în totalitate exergii şi nu necesită o
examinare specială.
În cazul formelor neordonate de energie pentru caracterizarea
cărora se apelează la entropie se remarcă următoarele categorii de exergii:
a) exergia căldurii - fiind definită prin lucrul mecanic ce poate fi
obţinut sau care trebuie cheltuit în procesul reversibil de transfer de
entropie care caracterizează căldura dată la nivelul de temperatură T0 a
mediului ambiant.
b) exergia termodinamică - este definită prin lucrul mecanic care
poate fi obţinut la trecerea reversibilă a agentului termic din starea dată în
starea de echilibru cu mediul exterior (TT0,pp0) fără schimb de
substanţă cu aceasta; exergia termodinamică presupune existenţa unei
diferenţe între parametrii termici (T) şi parametrii mecanici (p), între

agentul termic şi mediul exterior;
c) exergia radiaţiei - este definită de lucrul mecanic care poate fi
obţinut la temperatura T0 pe seama utilizării într-un proces ireversibil a
energiei radiante;
d) exergia chimică - se exprimă prin lucrul mecanic care poate fi
obţinut în procesul reversibil de stabilire a echilibrului prin instalarea
egalităţii potenţialelor chimice între componenţii agentului şi cei ai mediului
ambiant (ii,0).
8.3.4.2. Exergia căldurii. Factorul exergetic de temperatură
Considerăm un proces
termodinamic 1-2 reprezentat în
diagrama T-s (fig.8.6), în timpul
căruia 1 kg de agent termic
primeşte căldură q la temperaturi
superioare temperaturii mediului
ambiant T0.
Se observă că:
∫ (8.64)
___
şi sq  s2  s1  ab (8.64‟))
Temperatura termodinamică
medie a procesului 1-2 este definită Figura 8. 6
de raportul:
̅̅̅̅ ̅̅̅̅̅̅̅
̅̅̅̅̅ (8.65)
̅̅̅̅ ̅̅̅̅
Prin urmare, se poate scrie:
q  Tmq sq  aria a1' '2' ' b (8.66)
Dacă Tmq>T0 exergia căldurii q preluate de agentul termic reprezintă
lucrul mecanic maxim care s-ar putea obţine cu ajutorul ciclului Carnot
direct 1'1"2"2'1' delimitat de temperaturile Toşi Tmq.
T0
Notând cu c  1  randamentul termic al acestui ciclu putem
Tmq
scrie că aria delimitata de punctele 1’122”2’1’ este:
aria(1’122’) >0 (8.67)
Partea netransformabilă în lucru mecanic a căldurii q, adică anergia

căldurii va fi:
aria (a1'2'b) (8.68)

Prin urmare:
q  eq  aq  lmax c  T0  sq (8.69)
Se constată totodată că
valoarea temperaturilor Tmq şi T0
determină mărimea fracţiunii eq a
căldurii transformabile în lucru
mecanic.
Să analizăm acum cazul în
care preluarea căldurii q3-4 de
către agentul termic are loc la
temperaturi inferioare lui T0 (fig.
8.7).În acest caz exergia căldurii Figura 8. 7
devine negativă:
eq = q-T0sq = aria(a12b) -aria (a1'2'b) =aria (11’2'2)<0 (8.70)
aria (11’2'2) fiind aria delimitata de punctele 11’’1’ 2’21.

Semnificaţia fizică a mărimii eq<0 rezultă scriind astfel:
| | ( ) (8.71)
Tmq
Cum  c   1 reprezintă eficienţa frigorifică a ciclului
T0  Tmq
Carnot inversat 1'1"2"2'1' delimitat de temperaturile T0 şi Tmq se
concluzionează că exergia căldurii preluate de agent într-un proces la
Tmq<T0 reprezintă consumul minim de lucru mecanic necesar pentru
realizarea acestui ciclu.
q
eq  1min c  (8.72)
c
Prin urmare putem scrie:
q= eq +aq= aq-|eq|=T0Δsq - |lmin c| (8.73)
Din cele arătate se desprinde concluzia că, în domeniul
temperaturilor T>T0 deoarece c<1, exergia căldurii preluate de agentul
termic este eq= lmax c <q, în timp ce în domeniul T<T0 deoarece rezultă
că:
|eq|= |lmin c| <>q (8.74)
În cazul unui proces elementar de schimb de căldura qrezultă că:
 T0 
eq  1  q  q  T0 dsq  q  a (8.75)
 T 
în care eqşi aq reprezintă exergia respectiv anergia schimbului
elementar de căldură.
T0
Expresia:  e  1 (8.76)
T
este denumită factorul exergetic de temperatură. Atunci:
- în domeniul T>T0:
T0 T  T0
c   e  1   (8.77)
T T
- în domeniul T<T0:
1 1 T
c    (8.78)
e T0 T  T0
T 1
T  l T 
Reprezentând grafic funcţiile    şi e     şi  c     se
 T0   l0   T0 
obţin curbele redate în fig. 8.8.
Figura 8. 8
Se constată că în domeniul T>T0 factorul este pozitiv, ceea ce
înseamnă că el are semnificaţia lucrului mecanic maxim care poate fi
extras dintr-o cantitate de căldură unitară, cu ajutorul ciclului Carnot direct,

delimitat de T şi T0.
În domeniul T<T0, factorul e devine negativ ceea ce înseamnă că
el defineşte lucrul mecanic minim ce ar trebui consumat pentru realizarea
unui efect frigorific de preluare a unei călduri unitare cu ajutorul unui ciclu
Carnot inversat delimitat de T şi T0.
Dacă se fac referiri la pompele de căldură, atunci ciclul Carnot
inversat definit de temperaturile T>T0 este caracterizat cu ajutorul
coeficientului de pompare a căldurii:
1 1 T
c    1 (8.79)
e T
1 0
T  T0
T
 T0 
Curba  c     este arătată în fig. 8.8.
T 
În cazul unui proces finit de schimb de căldură q, rezultă că:
 T 
2 2
eq   1  0 q    em q  q  T0 S q (8.80)
1
T  1
în care:
sq T0
 e  1  T0  1 (8.81)
m
q Tmq
reprezintă factorul exergetic mediu de temperatură al căldurii.
8.3.4.3 Exergia termomecanică
a) Expresia exergiei termomecanice

Se consideră un debit de 1 kg/s de agent termic care evoluează prin
curgere continuă în regim permanent dintr-o stare iniţială 1(p1,T1,h1,s1) pe
cale reversibila în starea de echilibru termomecanic cu mediul ambiant
(p0,T0,h0,s0).
Prezentăm aceste evoluţii în diagramele p-v şi T-s (fig. 8.9 şi 8.10).
Aducerea reversibilă a agentului din starea 1 în starea 2 comportă 2 etape:

- etapa destinderii adiabate reversibile (izentropice), în care
temperatura agentului scade de la T1la T0iar presiunea scade de la p1 la
p (p1< p);
- etapa destinderii izotermice -0, la T0, proces în care presiunea
scade de la p la p0.
Cele două evoluţii fiind reversibile, lucrul mecanic tehnic efectuat
este maxim posibil şi reprezintă deci, exergia termomecanică (denumită şi
exergia entalpiei) a agentului termic considerat.
Pentru determinarea lucrului mecanic tehnic al evoluţiei  pe
baza primului principiu al termodinamicii vom putea scrie:
q=0=dh+lt (8.82)

lt1    dh  h1  h = aria (1'1 ') (8.83)
1
Pentru transformarea -0, vom avea de asemenea:

lt  q  dh  TdSq  dh (8.84)
0 0
lt 0   T0 dsq   dh T0 s0  s   h0  h  = aria ('00') (8.85)
 
Din figura 8.10 se constată că s=s1; aşa încât lucrul mecanic

tehnic maxim obţinut prin evoluţia reversibilă a agentului termic între stările
1 şi 0 de echilibru cu mediul ambiant va fi:
ltmax  lt1x  lt 0  eh  h1  h0  T s1  s0  =aria (1'100') (8.86)
Aşadar, expresia generală a exergiei termomecanice (exergia unui

agent termic în curgere continuă în regim permanent sau exergia entalpiei)
are forma:
eh=h-h0-T0(s-s0) (8.87)
în care h0 şi s0 reprezintă entalpia şi respectiv entropia specifică agentului

termic aflat în echilibru termic cu mediul ambiant caracterizat prin
parametrii p0 şi T0.
Expresia (8.77.) se poate pune şi sub forma:
h=eh+h0+T0(s-s0) (8.88)
Analizând această ultimă relaţie se constată că, entalpia - la fel ca

şi căldura se compune dintr-o parte transformabilă, care este exergia
termomecanică - eh şi o altă parte netransformabilă denumită anergie
termomecanică - ah.
h=eh+ah (8.89)
anergia ah fiind:
ah=h0 + T0(s-s0) (8.90)
Scriind relaţia (8.80) şi sub forma ah=h0-T0(s0-s) se constată că
anergia termomecanică ah reprezintă de fapt diferenţa între entalpia h0 şi
căldură q0=T0(S-S0) preluată de agent de la mediul ambiant. Deoarece
acest schimb de căldură are loc la temperatura mediului ambiant T0,
rezultă că mărimea q0reprezintă de fapt anergia căldurii aq0 primită de
agent de la mediul ambiant. Adică:
a=h0 - aq 0 (8.91)
Variaţia de exergie între două stări de echilibru 1 şi 2 când

parametrii mediului ambiant p0,, T0 rămân invariabili, va fi:
ah 1 - eh2 = h2 - h1-T0(s2 - s1) (8.92)
Pentru două stări infinit apropiate se poate scrie:

deh = dh - T0ds (8.93)
În capitolul 3 s-a arătat că între entropia s a unui sistem şi

probabilitatea termodinamică W a acestuia există o relaţie de forma s=k ln
W,k fiind constanta lui Boltzmann. Prin urmare variaţia de entropie între
stările 1 şi 2 se poate exprima şi sub forma:
W2
s2-s1=k ln (8.94)
W1
W2 şi W1 fiind probabilităţile termodinamice corespunzătoare
stărilor 1 şi 2.
Corelând relaţiile (8.82.) şi (8.84.) se obţin:
W2
eh2  eh1  h2  h1  kT0 ln (8.95)
W1
sau, pentru două stări infinite apropiate:
dW
deh  dh  kT0 (8.96)
W
Se observă astfel că reducerea capacităţii maxime a unui agent
termic aflat în curgere în regim permanent de a efectua lucrul mecanic,
adică reducerea energiei
acestuia poate fi determinată pe de o parte de scăderea entalpiei agentului
iar pe de altă parte de trecerea acestuia în stări caracterizate prin
probabilitate termodinamică din ce în ce mai mare.
b) Structura exergiei termodinamice a gazelor perfecte
În analiza exergetică a unor sisteme tehnice de tipul
compresoarelor, detentoarelor cu piston etc., este necesar să se precizeze
şi să se evidenţieze separat influenţa presiunii şi temperaturii asupra
exergiei. De aceea, în continuare este analizată structura exergiei pentru
cazul particular al gazului perfect.
Cunoscând că:
̅ (8.97)
̅ ( ) ( ) (8.98)
expresia (5.82.) capătă forma:
 T
eh  c p T  T0   c p ln   RT0 ln
p
(8.99)
 T0  p0
Analizând această expresie constatăm că exergia termodinamică
eh are două componente:
- o componentă în care intervine numai temperatura agentului,
denumită componenta termică eh T;
- şi o componentă funcţie numai de presiunea agentului denumită
componenta mecanică, eh p.
Prin urmare:
eh  ehT  ehp (8.100)
Din relaţia (8.99.) se observă că cele două componente au
expresiile:
T
ehT  c p [(T  T0 )  T0 ln ] (8.101)
T0
p
ehP  RT0 ln (8.102)
p0
În plus, din analiza atentă a acestor componente se constată
următoarele:
- componenta termică reprezintă valoarea absolută a exergiei
căldurii cedată de gaz într-un proces izobar la scăderea temperaturii sale
de la T la T0;
- componenta mecanică are semnificaţia lucrului mecanic izotermic
de destindere a gazului la temperatura mediului ambiant T0 de la p la p0.
Cele două componente ale exergiei au o semnificaţie grafică ce
poate fi scoasă în evidenţă cu ajutorul diagramelor p-v şi T-s prezentate în
fig. 8.11 a), respectiv b).
Figura 8. 11
Se constată că pe baza relaţiilor (8.101.) şi (8.102.) se poate

imagina aducerea agentului termic din starea 1 în starea 0 de echilibru cu
mediul ambiant trecând prin următoarele etape:
- etapa răcirii izobare 1 - - la presiunea p1 de la temperatura T1 la
T0;
- etapa destinderii izotermice  - 0 la temperatura T0 de la
presiunea p1 la p0
În aceste condiţii, din fig. 8.11 -a), se constată că:
aria 1'  00'
Ţinând seama de semnificaţia grafică a exergiei (fig. 8.9 şi 8.10)
rezultă că:
| | ̅ ̅ ( ) (8.103)
În cazul diagramei T-s (fig. 88.11-b) putem scrie:
eh p = aria b 0c (8.104)
eh T = aria  (8.105

)
În continuare ne propunem să punem în evidenţă influenţa
temperaturii T asupra celor două componente ehT şi ehp.
Pentru aceasta, vom scrie relaţiile (8.101.) şi (8.102.) sub formă
adimensională prin împărţirea ambilor membri cu cpT0 respectiv RT0:
ehT T T T 
eht    1  ln  f   (8.106)
c pT0 T0 T0  T0 
ehp p  p
ehp   ln  f   (8.107)
RT0 p0  p0 
Reprezentarea grafică a acestor două funcţii este redată în

fig. 8.12 (a,b).
Cele două grafice evidenţiază următoarele aspecte:
- componenta ehT este permanent pozitivă, indiferent de domeniul
de temperaturi (T>T0 sau T<T0) cu următoarele observaţii:
*în domeniul T>T0, componenta ehT caracterizează lucrul mecanic
maxim care s-ar putea obţine din căldura cedată într-un proces izobar de
răcire de la T la T0;
**în domeniul T<T0, componenta ehT precizează lucrul mecanic
maxim ce s-ar putea obţine din căldura primită de agent într-un proces de
încălzire de la T la T0;
- componenta ehPeste pozitivă în domeniul presiunilor p>p0 şi
negativă în domeniul p<p0(fig. 8.12. b), cu următoarele observaţii:
*în domeniul p>p0componenta defineşte lucrul mecanic izotermic
de destindere a gazului la temperatura T0 de la p la p0;
**în domeniul p<p0 componenta ehp precizează lucrul mecanic
izotermic de comprimare la temperatura T0de la p la p0.
Figura 8. 12
Din cele arătate rezultă că, la presiuni p<p0 componenta ehp<0

astfel încât eh=eh T-|ehp|; în astfel de condiţii exergia agentului în curgere
continuă în regim permanent este pozitivă dacă eh T>|eh p| şi devine
negativă când eh T<|ehp|.
Aplicaţie.
Pentru aer (k=1,4; R=0,287 kJ/kg k) la p=4p0 şi T=2T0;T0=293[K]; se
p T
obţine:  4;  2
p0 T0
k T T  1,4
eht    1  ln   ( 2  1  ln 2)  1,07
k  1  T0 T0  1,4  1 8
ehT  R 0 eT  0,28  29  1,07  9 ,6 k / k
T 7 3 8 0 J g
p
eh p  ln( )  ln 4  1,384
p0
eh p  RT0eh p  0,287  293  1,384  116,4 kJ / kg
eh  ehT ehp  9 ,6  11 ,4  20 k / k
0 6 7 J g
Adică:
ehT 90,6
100  100  43,7%
eh 207
ehp 116,4
100  100  56,3%
eh 207
Prin urmare, 43,7% din capacitatea maximă de a efectua lucru mecanic
revine componentei termice ehTşi 56,3% componentei mecanice ehp
8.3.4.4. Exergia chimică
Este legată de instalarea egalităţii potenţialelor chimice între

componenţii agentului şi mediului ambiant.
Determinarea exergiei chimice presupune determinarea lucrului
mecanic care s-ar putea obţine prin stabilirea echilibrului între componenţi.
Atingerea echilibrului chimic din punct de vedere al potenţialelor
chimice, principial nu este posibilă.
Energia e0 a unei substanţe se defineşte, în general, ca fiind lucrul
mecanic minim necesar pentru obţinerea în stare pură a acesteia la
parametrii p0 şi T0ai mediului ambiant:
p0
e0  RT0 ln (8.108)
p1
în care pi este presiunea parţială a gazului aflat în amestec.
În tabelul 5.1 sunt prezentate exergiile e0 ale componenţilor aerului
atmosferic care reprezintă interes pentru tehnica temperaturilor joase.
Tabel 8. 1
Componentul E0 [kWh/m3]
Oxigen 473
Azot 74,9
Argon 1412
Neon 3340
Kripton 4148
Xenon 4916
În cazul maşinilor şi instalaţiilor termice prezintă interes deosebit

precizarea exergiei combustibililor.
Astfel, în cazul cărbunilor E0/Hs =1,06...1,2 iar pentru combustibili
gazoşi şi lichizi E0= (0,97...0,98) Hs.
8.3.4.5. Ecuaţia fundamentală pentru studiul proceselor şi

ciclurilor termodinamice ireversibile
Această ecuaţie îmbină consecinţele principiu al termodinamicii

referitoare la caracterul conservativ al energiei cu cele ale principiului al
doilea privitoare la calitatea energiei şi gradul de transformabilitate al
acesteia folosind conceptul de exergie.
Scriind expresia exergiei sub forma generală:
E=h-h0-T0(s-s0) (8.109)
Considerând constante mărimile T0,p0, s0,h0 prin diferenţiere
relaţia (8.109.) devine:
de=dH-T0ds (8.110)
Sub forma (8.110.) relaţia este denumită ecuaţia diferenţială a
exergiei. Vom scrie ecuaţia primului principiu al termodinamicii sub forma
şi ecuaţia de bilanţ entropic.
ds=dsq+dsi (8.111)
q
în care dsq    0 reprezintă variaţia elementară de entropie a
T
agentului datorită schimbului de căldură iar dsi >0 variaţia elementară de
entropie datorită ireversibilităţii interne a proceselor de lucru. În aceste
condiţii relaţia (8.110.) devine:
 q   T 
de  q  lt  T0   dsi   1  0 q  lt  T0 dsi (8.112)
T   T 
Primul termen din această relaţie reprezintă entropia căldurii care,
conform relaţiilor (8.75.) şi (8.76.) se scrie:
 T 
eq  1  0 q   eq (8.113)
 T 
Ultimul termen al expresiei (8.97.) reprezintă, conform teoremei
Gouy - Stodola pierderile energetice elementare provocate de
ireversibilitatea internă:
T0 dsi   i (8.114)
În aceste condiţii relaţia (8.112.) devine:
de=eq-lt-di (8.115)
sau:
eq= de +lt+di (8.115)
Relaţia (8.100) scoate în evidenţă faptul că exergia căldurii

schimbată de un sistem cu exteriorul se regăseşte în variaţia energiei
agentului, în lucru mecanic tehnic schimbat efectiv de sistem cu exteriorul,
restul servind pentru acoperirea pierderilor cauzate de ireversibilitatea
internă a proceselor descrise de agent.
În limite finite ecuaţia (8.115) se scrie astfel:
eq=e+lt+i (8.116)
Relaţiile (5.100) şi (5.101) reprezintă ecuaţiile fundamentale pentru
studiul proceselor şi ciclurilor ireversibile. Ţinând seama de cele două
componente ale exergiei, termică şi mecanică, aceste relaţii pot fi detaliate
şi sub formele:
eq=deT+dep+lt+di (8.117)
eq=eT+ep+lt+i (8.118)
Dacă agentul termic parcurge o succesiune de procese, relaţia
(8.101.) se poate scrie astfel:
eq=e+Lt+i [kJ/kg] (8.119)
sau, pentru o cantitate oarecare de agent termic:

EQ=E+Lt+i [kJ] (8.120)
în care:
-eq, EQ= suma exergiilor căldurilor schimbate de 1 kg respectiv de
o masă m de agent cu exteriorul;
- lt, Lt =suma schimburilor de lucru mecanic tehnic schimbate de
1 kg respectiv de masa m de agent cu exteriorul;
- i, i=suma pierderilor cauzate de ireversibilitatea internă a
proceselor descrise de 1 kg, respectiv de o masă m de agent termic;
- e,E =variaţia exergiei unui kg, respectiv unei mase m de agent
termic.
În cazul în care termenii sunt raportaţi la unitatea de timp, ecuaţia
(8.105.) devine:
E Q  E   Pt   i [kW] (8.121)
în care Pt reprezintă suma pierderilor tehnice - corespunzătoare

schimbului energetic sub formă de lucru mecanic tehnic efectuat de agent
cu mediul exterior, iar -pierderea de energie în unitatea de timp datorată
ireversibilităţii interne.
S i
 i  T0  T0 Si [kW] (8.122)

Ecuaţia (8.105.) poate fi aplicată în studiul oricăror procese sau

cicluri termodinamice ireversibile de funcţionare a maşinilor şi instalaţiilor
termice. Aplicarea acesteia în diferite cazuri concrete de procese şi cicluri a
condus la concluzia că unii termeni capătă semnificaţia pierderilor cauzate
de ireversibilitatea externă. Ecuaţia (5.105.) reprezintă ecuaţia de bilanţ al
pierderilor provocate de ireversibilitatea internă şi externă a proceselor
termice sau, pe scurt, bilanţul energetic al schimbului termodinamic.
8.3.4.6. Bilanţ exergetic. Randament exergetic
Pentru aprecierea gradului de perfecţiune termodinamică a

proceselor din punct de vedere al ireversibilităţii se întocmeşte bilanţul
energetic pe baza ecuaţiei (8.105.) recurgându-se apoi la conceptul de
randament exergetic. Pentru a defini acest concept presupunem 1 kg de
agent termic care evoluează în curgere continuă în regim permanent (fig.
8.13, a).
Figura 8. 13
Dacă notăm cu eq pr , eqced exergia căldurii primite şi, respectiv, cedate
de agentul termic între secţiunile 1 de intrare şi 2 de ieşire ale sistemului
termodinamic iar cu lt pr , ltced - lucrul mecanic tehnic primit, respectiv, cedat
de agent între cele două secţiuni, atunci, pe baza ecuaţiei (8.120.) putem
scrie:
eq pr  eqced   eq (8.123)
ltced  lt pr   lt (8.124)
e=e2-e1 (8.125)
rezultând apoi:
eq pr  eqced  e2  e1  ltced  lt pr   i (8.126)
Scrisă sub o altă formă, (8.109.) devine:

eq pr  e1  lt pr  eqced  e2  ltced   i (8.127)
Dacă se notează cu:
ein  eq pr  lt pr  e1 


eev  eqced  ltced  e2 

(8.128)
exergia introdusă şi, respectiv, evacuată din sistem, atunci ecuaţia

generală de bilanţ exergetic capătă forma:
ein=eev+i (8.129)
Această relaţie sugerează că exergia introdusă în sistem se

regăseşte parţial în exergia evacuată, sistemul servind pentru acoperirea
pierderilor cauzate de ireversibilitatea proceselor care se desfăşoară în
interiorul sistemului (fig. 8.13, b).
Pe baza bilanţului exergetic se defineşte randamentul exergetic
astfel:
eev  i  1    1
E 
ein
 1
ein
 i (8.130)
i
în care  i  reprezintă ponderea pierderilor cauzate de ireversibilitatea
ein
internă în raport cu exergia introdusă în sistem.
Se observă că E este subunitar dacă procesele din sistem se
desfăşoară pe cale ireversibilă, la limită fiind egal cu unitatea când
procesele au loc idealizat, pe cale reversibilă.
Dacă sistemul este izolat, energia sistemului rămâne constantă în
timp, (dW/d=0) exergia sistemului scade (dE/d<0).
Pornind de la cele prezentate, pe baza conceptului de exergie se

poate da o nouă formulare principiului al doilea al termodinamicii: "exergia
unui sistem izolat rămâne constantă dacă procesele din sistem sunt
reversibile şi scade dacă măcar unul dintre procese este ireversibil ".
8.3.4.7. Aplicarea metodei exergetice în studiul ciclurilor

ireversibile directe
Vom considera un ciclu ireversibil direct oarecare, reprezentat
convenţional în diagrama T-s ca în fig. 8.14.
a) b)
Figura 8. 14
Presupunem că ciclul este realizat prin evoluţia a m kg de agent

termic. Aplicând ecuaţia fundamentală a proceselor ireversibile (8.120.) pe
ciclul închis considerat rezultă:
EQ=E+Lt+i (8.131)
în care EQ=EQ+EQo;EQ>0 şi EQo<0 (Q0 fiind negativ), reprezentând exergia
căldurii Q şi Q0 schimbate cu sursa caldă, respectiv, sursa rece (vezi. fig.
8.14. a).
Fiind vorba de un ciclu închis, starea iniţială este identică cu cea
finală, astfel că:
E=E1-E2=0 (8.132)
iar Lt=L; L fiind lucrul mecanic al ciclului.
În aceste condiţii relaţia (8.131) devine:

EQ+EQo=L+i (8.133)
sau ţinând seama că EQ0  0 , rezultă:
EQ=L-EQo+I=L+| EQo|+I (8.134)

Se observă că EQ0 reprezintă exergia căldurii cedate mediului
ambiant datorită ireversibilităţii transferului de căldură agent-sursă rece la
diferenţă finită variabilă de temperatură Tvar (vezi .fig. 8.14. a). De aceea
vom scrie:
|EQo|=Qo+e (8.135)
e- fiind denumită pierdere externă de exergie a căldurii cedate mediului
ambiant. În acest mod relaţia (8.135.) devine:
EQ=L+e+I = L+I,e (8.136)
în care i,e reprezintă pierderea de exergie datorită ireversibilităţii interne
şi externe.Relaţia (8.136.) reprezintă o ecuaţie de bilanţ care scoate în
evidenţă efectul util sub formal lucrului mecanic L, consumul de exergie sub
forma EQ precum şi pierderile cauzate de ireversibilitatea internă şi externă
Vom exprima exergia EQ în forma:
Q
Q Q Q
 T 
EQ   1  0 Q   Q  T   Q  T0 S Q (8.137)
0
T  0 0
T
Mărimea T0  sQ  AQ reprezintă tocmai anergia caldurii aşa încât
(8.137.) devine:
EQ=Q-AQ (8.138)
Ţinând seama de definiţia temperaturii termodinamice medii TmQ
(vezi fig. 8.14 a), relaţia (8.137.) o putem scrie astfel:
( ) ( ) (8.139)
sau:
EQ  c  Q  Lmax c (8.140)
 c fiind randamentul termic al unui ciclu Carnot delimitat de temperaturile
T0 şi TmQiar Lmaxc-lucrul mecanic maxim al acestui ciclu.
Gradul de perfecţiune termodinamică a ciclului ireversibil poate fi
apreciat cu ajutorul randamentului exergetic:
L L   i ,e  1  
E  
EQ L max c
 1
EQ
 i ,e (8.141)
i,efiind suma ponderilor pierderilor exergetice datorate ireversibilităţii

interne şi externe.
Egalând relaţiile (8.136.) şi (8.138.) se poate scrie:
EQ=L+i,e=Q-AQ (8.142)
care conduce la expresia:
Q=L+AQ+i,e (8.143)
În aceste condiţii randamentul termic al ciclului se poate exprima în
forma:
L AQ   i ,e
t   1 (8.144)
Q Q
Ne propunem să găsim încă o relaţie de interdependenţă între
randamentul termic al ciclului t, randamentul exergetic E şi randamentul
__
termic la ciclului Carnot delimitat de temperaturile TmQ şi T0, c . Pentru
aceasta vom scrie:
L L EQ
t    ec (8.145)
Q EQ Q
__
sau, explicitând pe e şi  c rezultă:
 
t  1   i ,e 1 
T0  (8.146)
 TmQ 
 
Dacă ţinem seama că randamentul unui ciclu poate fi exprimat şi în forma:
L
t  (8.147)
mcb H i
mcb fiind masa de combustibil consumată pe ciclu iar Hi puterea calorică
inferioară acesteia, putem determina consumul specific de combustibil în
[kg/J] sau [g/kWh] folosind parametrii e şi  c .
mcb L 1 1
c    (8.148)
L t  H i L  e  c  H i
sau
1
c (8.149)
 
1   i,e 1  T0 H
 i
 TmQ 
Se observă că mărimea randamentului termic de transformare a
căldurii în lucru mecanic cu ajutorul unui ciclu ireversibil şi mărimea
consumului specific de combustibil este condiţionată de suma ponderilor
pierderilor interne şi externe cauzate de ireversibilitate, de temperatura
termodinamică medie la care este preluată căldura de la sursa caldă, de
temperatura mediului ambiant şi de caracteristica energetică a
combustibilului.
Pentru mărirea randamentului termic t este necesară mărirea
randamentului exergetic e prin micşorarea ponderii pierderilor  i,e
datorate ireversibilităţii ori sporirea lui  c prin mărirea temperaturii
termodinamice medii TmQ.
Valoarea minimă a consumului specific de combustibil corespunde
condiţiei  i ,e  0 ceea ce conduce la un ciclu reversibil de tip Carnot cu
e=1 şi t=c (8.150)
Evident că în acest caz:
1
cmin  <c (8.151)
c H i
c- fiind consumul specific de combustibil la un ciclu reversibil.
Pe baza relaţiilor Q=L+|Q0| şi |Q0|=AQ+i,e (8.152)
se reprezintă bilanţul energetic -exergetic al unui ciclu ireversibil direct
(fig.8.14 b).
În cazul când în calitate de nivel de referinţă se consideră exergia
chimică a combustibilului Ecb în locul căldurii Q se poate demonstra că
randamentul exergetic E al maşinii termice poate fi exprimat ca produs
între randamentul exergetic al ciclului e şi cel al arderii combustibilului
Ear care ţine seama de ireversibilitatea acestui proces:
L L EQ
E    e Ear (8.153)
Ecb EQ Ecb
Deoarece Qcb =mcbHi, iar Ecb=mcbE0, E0 fiind exergia chimică

specifică a combustibilului, rezultă următoarea relaţie de legătură între
randamente t şi E:
Hi
 E  t (8.154)
E0
8.3.4.8. Avantajele aplicării metodei exergetice de analiză

termodinamică
Metoda exergetică oferă o serie de avantaje dintre care se pot

menţiona:
- oferă posibilitatea evaluării şi comportării diferitelor resurse
energetice primare sau secundare;
- permite determinarea gradului de perfecţiune termodinamică a
unui sistem tehnic în ansamblu sau pe părţi componente;
- permite precizarea locurilor, mărimilor şi ponderilor diferitelor
categorii de pierderi cauzate de ireversibilitatea internă şi externă a
proceselor descrise de agentul termic de lucru;
- permite optimizarea din punct de vedere termodinamic a unor
parametri constructivi şi funcţionali;
- permite o corelare a analizei termodinamice axate pe conceptul de
exergie cu analiza economică în contextul unei metode termodinamice de
studiu.
Metoda exergetică de analiză are perspective largi de aplicare nu
numai în domeniul sistemelor tehnice ci şi în cel al sistemelor cibernetice,
sociale, biologice, etc.
CAPITOLUL 9 - ANALIZA TERMODINAMICĂ A UNOR PROCESE

IREVERSIBILE CU GAZE PERFECTE
În capitolele anterioare s-a arătat că procesele din maşinile şi

instalaţiile termice sunt procese ireversibile, principalele cauze care conduc
la apariţia ireversibilităţii fiind: existenţa frecării, diferenţa finită de
temperatură cu care are loc transferul de căldură, arderea combustibililor,
laminarea gazelor, amestecarea şi difuzia agenţilor de lucru, diferenţele
finite de presiune şi temperatură.
Sunt analizate în continuare principalele procese ireversibile
întâlnite în funcţionarea maşinilor termice, considerând că agentul termic
de lucru este gazul perfect: procesul de amestecare, procesul de transfer
de căldură, procesul de laminare, procesul de umplere şi procesul de
evacuare liberă. Procesul de amestecare a fost tratat în capitolele
anterioare.
9.1. Procesul de transfer de căldură
Considerăm un sistem
izolat adiabat format din două
subsisteme A şi B, caracterizat
prin temperaturile T' şi T", care
schimbă între ele căldură la
diferenţa finită de temperatură
ΔT=T'-T''>0.
Căldura va trece de la sine
de la corpul A la corpul B (fig. 9.1).
Ne propunem să
determinăm variaţia de entropie a
sistemului considerat. Figura 9. 1
Dacă schimbul elementar de căldură este δQ, atunci:
Q
S1   0; (9.1)
T'
Q
S 2   0 (9.1‟)
T''
Q Q
T 'T ' ' T
Prin urmare: dS irT     Q  Q (9.1‟‟)
T ' T ' ' T 'T ' ' T 'T ' '
Deoarece ΔT>0, rezultă dSirevT  0 .
Deci, în procesele de transfer de căldură la diferenţă finită de

temperatură entropia sistemului izolat creşte.
Aşadar, existenţa lui ΔT reprezintă o cauză a desfăşurării
ireversibile a procesului.
Din punct de vedere termodinamic se constată că această creştere
a entropiei este asociată cu o pierdere de lucru mecanic. Pentru a pune în
evidenţă acest lucru vom scrie relaţia (9.1) sub forma:
T 'T ' '  T '' 
T ' ' dSirT  Q  1  Q (9.2)
T'  T' 
Analizând expresia (9.2) se constată că ar reprezenta randamentul
unui ciclu Carnot delimitat de temperaturile T' şi T".
Prin urmare (9.2) se poate retranscrie sub forma:
T ' ' dSirT  cQ  Lmax c (9.3)
ceea ce reprezintă pierderea de lucru mecanic datorită ireversibilităţii

transferulului de căldură la diferenţă finită de temperatură T. Se observă
că această pierdere este dată de produsul dintre temperatura sursei reci T"
şi creşterea de entropie datorită ireversibilităţii, notându-se de obicei cu
 irT .
 ir  T ' ' dSir
T T
(9.4)
Acest adevăr reprezintă de fapt conţinutul teoremei lui Gouy-

Stodola.
Pornind de la interpretarea relaţiei (9.2), se poate evidenţia şi grafic
că în cazul maşinilor termice existenţa lui ΔT conduce la pierdere de lucru
mecanic adică la diminuarea randamentului termic al ciclului. Pentru
aceasta vom reprezenta în T-s două cicluri Carnot (fig. 9.2): abcd ciclul
teoretic şi a1b1c1d1 ciclul considerând şi ΔT.
Figura 9. 2
În aceste condiţii temperaturile celor două surse sunt:

T1'  T 'T (9.5)
T1''  T ' 'T0 (9.6)
Randamentul termic pentru cele două cicluri va fi:

T ''
c  1  (9.7)
T'
T ''
c1  1  1 (9.8)
T1 '
Din compararea celor două expresii rezultă c  c1 .

Întrucât procesul de transfer de căldură se desfăşoară în timp, se
introduce noţiunea de viteză de creştere a entropiei, prin raportarea relaţiei
(9.1) la dτ (timpul infinit mic):
dS
ir
S  T  dT Q [W/K] (9.9)
ir
T d T ' T ' ' 
În acest mod se defineşte noţiunea de flux de căldură:

Q
Q  [W] (9.10)

astfel încât viteza de generare a entropiei datorită ireversibilităţii transferului
de căldură capătă forma:
T 
SirT  Q (9.11)
T 'T ' '
În termodinamica proceselor ireversibile s-a introdus noţiunea de
sursă de entropie definită de viteza de creştere a entropiei în unitatea de
volum. Astfel, în relaţia (9.11) prin împărţirea ambilor membrii la volumul
sistemului, V=AΔx (A fiind aria suprafeţei de schimb termic iar Δx grosimea
peretelui), se obţine:
SirT SirT T Q
  (9.12)
V Ax T 'T ' ' Ax
Sursa de entropie, notată cu σ se defineşte atunci sub forma:
T Q
 [W/m3K] (9.13)
T 'T ' ' V
relaţie care evidenţiază puterea pierdută într-o unitate de volum la 1 K.
O altă noţiune introdusă în studiul transferului de căldură este fluxul

unitar de căldură (denumit şi densitatea fluxului de căldură), definit astfel:
Q
q  [W/m2] (9.14)
A
Gradientul de temperatură datorat parcurgerii fluxului de căldură a
unei grosimi de perete Δx fiind:
 T
grad T  (9.15)
x
petru T ' ~T " =T relaţia (9.13) devine:
T Q
  (9.16)
T2 V
stabilindu-se astfel interdependenţa:
gradT
  q (9.17)
T2
Conceptele prezentate sunt aplicate în studiul detaliat al transferului
de căldură sub cele trei mari forme fundamentale: conductiv, convectiv şi
radiant.
9.2. Procesul de laminare
Este un proces ireversibil de scădere a presiunii unui agent termic

la trecerea prin secţiuni înguste, de exemplu trecerea gazelor prin organele
de distribuţie (suprafeţele) motoarelor cu ardere internă si compresoarelor.
Pentru studiul procesului de laminare facem următoarele ipoteze
simplifica - toare:
- procesul are loc în condiţii adiabate (δq = 0, q1-2 = 0);
- se neglijează variaţia energiei cinetice: Δec
- agentul termic nu schimbă lucru mecanic tehnic cu exteriorul
(lt=0; lt1-2=0);
Aplicând ecuaţia primului principiu al termodinamicii:
δq = dh - lt; δq = δlt = 0; dh = 0;
h = const. (9.18)
Aşadar, caracteristica principală
a laminării este menţinerea constantă a
entalpiei.
Scăderea presiunii în timpul
laminării este consecinţa frecării ce se
manifestă între firele de fluid (fig.9.3).
Figura 9. 3
În cazul particular al gazului perfect avem:

dh = cpdT = 0; dT = 0; T = ct.; T1 = T2;
Deci laminarea unui gaz perfect nu conduce la modificarea
temperaturii. În cazul laminării gazelor reale şi a vaporilor, scăderea
presiunii este însoţită şi de o variaţie a temperaturii care poate fi pozitivă
sau negativă. Scăderea temperaturii prin laminare în domeniul efectului
 T 
diferenţial Joule - Thomson pozitiv,  i     0 ,stă la baza tehnicii
 p  i
frigului.
Reprezentarea convenţională a procesului ireversibil de laminare în
diagrama T-s este redată in figura 9.4. Pentru calculul variaţiei de entropie
vom scrie:
q dh  lt c p dT  vdp dT v dT dp
ds     cp  dp  c p R (9.19)
T T T T T T p
şi cum dT = 0, rezultă:
dp
dsir1   R (9.20)
p
Prin integrare se obţine:
p2 p
sir1   R ln  R ln 1  0 (9.21)
p1 p2
Prin urmare, în timpul laminării entropia creşte datorită
ireversibilităţii procesului.
Notând cu Δp = p1 - p2> 0 - scăderea presiunii cauzată de laminare
şi cu:
p
p  (9.22)
p
coeficientul de scădere relativă a presiunii, rezultă:
 p 
p2  p1  p  p1 1    p1 1  p  (9.23)
 p1 
Cu aceste notaţii (9.21) devine:
  R ln 1  p 
1
sir1  R ln (9.24)
1  p
O relaţie aproximativă se poate obţine dezvoltând în serie funcţia
ln(1  p ) şi reţinând doar primul termen:
 1 
sir1   R  p   2p  ....  R p (9.25)
 2 
Se poate determina lucrul mecanic izotermic de readucere a
agentului din starea 2 în starea 1.
p2 p
lt12  RT ln  0; lt 21  RT ln 1 Tsir1 (9.26)
p1 p2
Rezultă din nou că lucrul mecanic pierdut datorită ireversibilităţii
laminării este precizat de temperatura la care are loc procesul şi creşterea
entropiei datorită ireversibilităţii.
Aplicând ecuaţia fundamentală pentru studiul proceselor ireversibile
rezultă că:
et+ep+ir1=0 (9.27)
unde ir1 reprezintă pierderea cauzată de ireversibilitatea laminării.
Variaţia componentei termice ΔeT se anulează pentru că T2 = T1:
 T 
eT  c p  T2  T1  T0 ln 2   0 (9.28)
 T1 
În consecinţă:
p1
 ir  e p  RT0 ln (9.29)
1
p2
Semnificaţia grafică a pierderii
specifice cauzate de ireversibilitatea
laminării gazului perfect poate fi
precizată cu ajutorul diagramei T-s
(fig.9.4).
 ir  T0 sir  aria (a1 ' 2 ' b)
1 1
(9.30)
Pierderea cauzată de
ireversibilitatea laminării afectează într-
o măsură importantă performanţele
motoarelor cu ardere internă si
compresoarelor cu piston prevăzute cu
sisteme de distribuţie de tipul
supapelor comandate şi, respectiv, Figura 9. 4
automate.
Aplicaţie:
Să se determine pierderea specifică de exergie la trecerea aerului
prin secţiunea oferită de supapa de admisie ştiind că: Δp = 0,12bar,p0 =
1bar, T0 = 288K, Raer = 0,287 kJ/kgK
Soluţie:
1 1
 ir  RaerT0 ln  0,287  288 ln  10,4 kJ / kg aer
1
1  a 1  0,12
9.3. Procesul de umplere
Procesul de umplere cu gaz a unui cilindru este un proces tipic

ireversibil deoarece se desfăşoară în condiţiile unor diferenţe finite,
variabile de presiune şi temperatură. Modelul matematic pentru studiul
termodinamic al procesului de umplere care se prezintă în continuare va
face referire la cazul umplerii unui spaţiu de volum constant. Un astfel de
proces intră în structura ciclurilor de funcţionare ale motoarelor pneumatice,
detentoarelor criogenice, maşinilor cu abur, etc. Este întâlnit de asemenea
şi în cazul sistemelor pneunoautomatice care includ în structura lor
constructivă camere pneumatice de volum fix în care pătrunde un gaz prin
umplere şi se evacuează prin golire. Studiul procesului prezintă interes
întrucât timpul necesar umplerii camerei pneumatice determină
sensibilitatea automatizării, adică timpul de răspuns.
Studiul se efectuează considerând o capacitate fixă, de exemplu un
cilindru cu piston (fig.9.5) aflat în legătură cu conducta de admisie printr-o
secţiune controlată de supapa de admisie.
Vom considera sistemul recipient - conductă de alimentare ca fiind
izolat adiabatic.
Figura 9. 5
În starea iniţială α
supapei de admisie DSA, pistonul se află în poziţie de punct mort interior
(p.m.i.). În cilindru se află o cantitate de gaz mc, având parametrii de stare
pc,Vc,Tc. Schematizarea procesului se face apelând la noţiunea de
"tranşă de gaz". În acest sens, mediul exterior este luat în considerare prin
intermediul unei tranşe " îngheţate " de gaz, aflate uzual sub acţiunea unei
presiuni p1, unde p1> pC (fig. 9.5).
Cantitatea de gaz ma - mc din conducta de admisie având
temperatura T1pătrunde treptat în cilindru unde presiunea creşte până la
valoarea p1.
Starea finală β corespunde momentului închiderii supapei de
admisie (ISA). Cantitatea de gaz din cilindru devine ma - având presiunea
p1 şi temperatura Ta, volumul ocupat fiind acelaşi, Vc. Sistemul fiind
izolat, rezultă Q α-β = 0. Vom aplica ecuaţia primului principiu:
Q α-β = ΔU + L α-β = 0 (9.31)
care poate fi detaliată şi sub forma:
U α-U β + L α-β = 0 (9.32)
Explicităm mărimile care intervin în această ecuaţie:
U   ma  mc cvT1  mc cvTc 
U   ma cvTa 

V 

L     p1dV  p1 V  V   p1 Vc  Vc  V1  
(9.33)
V 
  p1V1  ma  mc RT1 

Prin înlocuirea relaţiilor (9.32) în (9.33) se obţine:

ma cvTa  ma  mc cvT1  mc cvTc  ma  mc RT1  0 (9.34)
Prelucrăm relaţia (9.34), astfel:
ma cvTa  mc cvTc  ma  mc cv  R T1  0 (9.35)
__
Împărţind ecuaţiile prin ma  cv  T1 se obţine:
Ta mc Tc  m 
  k 1  c  (9.36)
T1 ma T1  ma 
Aplicând ecuaţia de stare a gazului din recipient în starea iniţială şi

finală putem scrie:
p c Vc = m c R Tc (9.37)
p1 Vc = m a R Ta (9.38)
Din care, prin împărţire rezultă:
mc pc Ta
 (9.39)
ma p1 Tc
Înlocuind ultima relaţie în (9.36) se obţine:
Ta k
 (9.40)
T1  T p
1   k 1  1 c
 Tc  p1
relaţie care permite determinarea temperaturii la finele procesului de
umplere. Pentru a se evidenţia influenţa ireversibilităţii procesului de
umplere asupra temperaturii din recipient vom analiza două cazuri
particulare:
a) Cazul umplerii cu gaz de aceeaşi temperatură (T1 = Tc)

În această situaţie relaţia (9.30) devine:
Ta k
 (9.41)
1  k  1 c
T1 p
p1
Prin urmare Ta> T1, adică in
condiţiile umplerii unui recipient de
capacitate fixă, cu gaz de aceeaşi
temperatură cu cel aflat în acesta,
datorită ireversibilităţii, temperatura
din recipient la finele umplerii este
superioară temperaturii gazului de
alimentare.
b) Cazul când pc / p1→ 0

Se constată că Ta / T1→k
Prin urmare, în acest caz simplificat,
datorită ireversibilităţii, temperatura
din recipient creşte: Figura 9. 6
ΔTmax = Ta -T1 = (k-1)T1 (9.42)
Se poate demonstra că în condiţii adiabate, entropia sistemului

recipient-conductă de alimentare creşte datorită ireversibilităţii procesului
de umplere, adică acest proces reprezintă o sursă de entropie: Δsir u>0.
Ta p 
Reprezentând grafic funcţia  f  1  , în cazul aerului (k = 1,4) pentru
T1  pc 
diverse valori ale raportului T1/Tc se obţine o familie de curbe prezentată
în fig. 9.6.
9.4. Procesul de destindere şi comprimare adiabată
Considerăm un gaz supus unui proces de destindere (sau

comprimare) adiabat, însoţit de frecare ceea ce imprimă transformării
respective un caracter ireversibil.
Datorită frecării, lucrul mecanic obţinut într-un proces de destindere
va fi, evident, mai mic decât cel teoretic. În cazul unei comprimări,
consumul de lucru mecanic va fi mai mare decât cel teoretic.
Presupunem 1 kg de gaze care se destinde adiabat din starea
1(p1,T1) în starea 2(p2,T2); o parte din lucrul mecanic efectuat de gaz, lf, se
transformă în căldură datorită existenţei frecării. Căldura rezultată q f este
preluată tot de gaz deoarece sistemul termodinamic se consideră izolat. Ca
urmare, gazul primind căldură entropia lui va creşte de la s1la s2 (fig. 9.7 a.).
În cazul unui proces de comprimare, apariţia lui qfdetermină
creşterea entropiei gazului de la s1 la s2 (fig. 9.7 b).
Procesul 1-2a reprezintă transformarea adiabată reversibilă
(transformare izentropă); procesul 1-2 reprezintă transformarea adiabată
ireversibilă.
În diagrama T-s pot fi reprezentate numai procese ireversibile, ca
urmare reprezentarea destinderii adiabate ireversibile cu frecare este
convenţională. Creşterea de entropie s  s2  s1 este echivalentă cu cea
corespunzătoare unui aport de căldură din exterior într-o transformare
reversibilă.
Figura 9. 7
Prin urmare putem scrie:
1   q
f f
(9.43)
q q  q
Şi atunci: ds   f
(9.44)
T T
Sistemul fiind adiabat,  q  0 , şi atunci se obţine:
qf 2
q
ds  0 s2  s1   f
(9.45)
T 1
T
Deci efectul frecării se traduce prin creşterea entropiei gazului,
aria(11’2’2) (fig. 9.7a şi 9.7b) reprezentând căldura obţinută prin frecare:
2
q   Tds  aria (11'2'2) (9.46)
f
1 2 1
Vom arăta că o parte din căldura obţinută prin frecare se
retransformă în lucru mecanic pe măsură ce agentul se destinde. Conform
primului principiu al termodinamicii:
 q  dh  lt ; q  0; lt  di (9.47)
Pentru procesele 1-2a şi 1-2 putem scrie:

2 __
lta    dh  h1  h2 a  c p (T1  T2 a ) (9.48)
1
2 __
lt    dh  h1  h2  c p (T1  T2 ) (9.49)
1
Din compararea relaţiilor (9.34) şi (9.35) rezultă că lta  lt ,

deoarece T2> T2a. Deci frecarea determină reducerea lucrului mecanic în
comparaţie cu cel obţinut prin destinderea izentropică. Această reducere o
putem exprima astfel:
lt  (h1  h2a )  (h1  h2)  h2  h2a (9.50)
__
lt  c p (T2  T2 a )  aria 22 a1'2' (9.51)
Şi atunci: q  l  aria(122 )  0 (9.52)

f t a
Reprezintă căldura ce se transformă în lucru mecanic pe parcursul
destinderii agentului termic.
S-a văzut că, datorită ireversibilităţii, în timpul proceselor de
destindere sau comprimare entropia creşte cu sir d , respectiv sir c . (fig
9.7 a şi 9.7 b). Ca urmare, pierderile energetice provocate de ireversibilitate
se pot determina aplicând teorema Gouy-Stodola:
 ird  T0  sird  aria 1'm  n  2' , ( fig . 9.7.a) (9.53)
 irc  T0  sirc  aria 1'm  n  2' , ( fig . 9.7.b) (9.54)
Dacă presupunem că agentul termic se comportă ca un gaz perfect,

atunci, în general sir poate fi exprimată astfel:
__
T2 P
sir  c p ln  R ln 2 (9.55)
T1 P1
Notând cu   respectiv  c rapoartele de scădere şi respectiv, de
creştere a presiunii în procesele de destindere şi comprimare:
P1 P
d  ; c  1 (9.56)
P2 P2
Întrucât starea 2a reprezintă starea agentului termic la finele unei
destinderi sau comprimări adiabate reversibile (izentropice) în intervalul de
presiuni considerat, putem defini randamentele adiabate ale celor două
procese sub forma:
h2  h1 T T
d   1 2 (9.57)
h1  h2 a T1  T2 a
h2 a  h1 T2 a  T1
c   (9.58)
h2  h1 T2  T1
Ţinând seama că:
 k 1 
 
P  k   k 1 
T2a  T1  2   T1   d ,c  k 

(9.59)
 P1 
Prin prelucrarea relaţiilor (9.57 şi 9.58) şi înlocuirea relaţiei (9.59) se obţine:

- pentru destindere:
 T2   1 k 
   1   d [1   d  k  ]  1 (9.60)
 T1 d
- pentru comprimare:
1 k
 T2   k 1
   1  c 1 (9.61)
 T1 c c
Ultimele relaţii înlocuite în (9.40) permit evaluarea pierderilor

energetice  ird respectiv  irc :
1 k 1 k
__
  c  T  ln[1   (1   k )]   k (9.62)
ird p 0 d d d
1 k
1 k
__  k 1
  c  T  ln[1  c ] k (9.63)
ird p 0  c
c
Ultimele relaţii arată că pierderile cauzate de ireversibilitatea
proceselor de comprimare şi de destindere cresc pe măsură ce  d şi  c
scad iar  d şi  c cresc.,
Aplicând relaţia fundamentală prin studiul proceselor ireversibile şi
ţinând seama că eq = 0, se obţine:
e  lt   ir  0 (9.64)

- pentru destindere: ed  lt d   ird (9.65)
- pentru comprimare: lt c  ec   irc (9.66)
Aceste relaţii evidenţiază următoarele aspecte:

- în timpul destinderii, scăderea energiei agentului ed ce se
regăseşte parţial în lucrul mecanic tehnic efectuat de gaz lt d , restul servind
pentru acoperirea pierderilor  ird cauzate de ireversibilitate;
În timpul comprimării, lucrul mecanic consumat de agent lt d se
regăseşte parţial în creşterea exergiei agentului ec , restul servind la
acoperirea pierderii  irc cauzată de ireversibilitate.
În acest mod randamentele exergetice ale celor două procese
capătă forma:
l
t 
  d  1  ird (9.67)
e
d e e
d d
e 
  c  1  irc (9.68)
e l l
d t t
c c
__ __   T  
În care: l  h  h  c (T  T )  c T 1   2   (9.69)
t 1 2 p 1 2 p 1  T  
d   1 d 
__ __  T  
l  h  h  c (T  T )  c T  2   1 (9.70)
t 2 1 p 2 1 p 1  T  
c  1  c 
T2
Iar raportul este precizat în relaţiile (9.60), respectiv (9.61).
T1
Analiza funcţiilor ed şi ec pentru valori uzuale ale parametrilor ζ şi
k a reliefat faptul că randamentele exergetice scad pe măsură ce T1 se
micşorează.
Aceasta atrage atenţia că trebuie acordată atenţie sporită la
proiectare – în cazul turbinelor – pentru ultimele trepte de destindere iar în
cazul turbocompresoarelor – primelor trepte de comprimare.
9.5. Procesul de evacuare liberă
Procesul de evacuare liberă reprezintă un proces tipic ireversibil

care se desfăşoară în prezenţa unor diferenţe finite scăzătoare de
presiune.
Un astfel de proces intră în structura ciclurilor de funcţionare ale
motoarelor cu ardere internă, motoarelor pneumatice, detentoarelor
criogenice, sistemelor de pneumoautomatice, etc.
Se consideră un cilindru de motor cu ardere internă prevăzut cu
piston, al cărui spaţiu comunică cu conducta de evacuare prin secţiunea
controlată de supapa de evacuare. Gazul aflat sub presiune în cilindru este
evacuat liber, în timpul evacuării considerând că pistonul îşi menţine
neschimbată poziţia. Studierea procesului de evacuare se face
considerând sistemul termodinamic cilindru-conductă de evacuare izolat
adiabatic (fig.9.8).
Figura 9. 8
În starea iniţială α a sistemului, corespunzătoare momentului
deschiderii supapei de evacuare DSE, pistonul se află în poziţia de punct
mort exterior, p.m.e., cantitatea de gaze aflată în cilindru având parametrii
de stare pd, Td, Vd. Apelăm din nou la noţiunea de tranşă "îngheţată " de
gaz, aflată la presiunea mediului ambiant p0. Ireversibilitatea procesului de
evacuare este generată de diferenţa finită existentă între presiunea din
cilindru şi presiunea atmosferică, diferenţă ce se micşorează pe măsură ce
are loc procesul de evacuare liberă a gazului din cilindru.
Starea finală β a sistemului corespunde momentului închiderii
supapei de evacuare ISE, în cilindru rămânând cantitatea de gaze md, la
parametrii p0, Td', Vd.
În acest sens, cantitatea de gaze evacuate este md-md' şi ocupă în
conducta de evacuare volumul Ve, la presiunea p0 şi temperatura Te şi
este separată de mediul ambiant prin tranşa îngheţată de gaz care joacă
rolul unui piston imaginar compus din molecule de gaz.
Aplicând ecuaţia primului principiu al termodinamicii sistemului
izolat cilindru-conductă de evacuare se poate scrie:
Qα-β = 0 = Uβ -Uα-Lα-β (9.71)

în care Uβ,Uα reprezintă energia internă în starea iniţială, respectiv finală,
Lα-β - schimbul de lucru mecanic cu mediul ambiant.
Presupunem, de asemenea, că agentul termic este gazul perfect.
Explicitând mărimile care intervin în relaţia (9.71), putem scrie:
__
Uα=md cV Td (9.72)
__
Uβ=md' cV Td' +(md - md')cvTe (9.73)
V
Lα-β=  p dV =p0Ve =(md - md')Rte

V
0 (9.74)
Prin înlocuire în relaţia (9.71.) se obţine expresia:

__ __ __
md' cV Td' +(md - md') cV Te -md cV Td+(md-md')RTe=0 (9.75)
care prin prelucrare conduce la:
__ __
md' cV Td' +(md - md')(cv+R)Te-md cV Td=0 (9.76)
Prin împărţire cu mdcvTd se obţine:
 m T m T
k 1  d'  e  1 d' d' (9.77)
 m T m T
 d  d d d
Prin raportarea ecuaţiilor de stare aplicate gazului în starea finală,
respectiv iniţială rezultă:
p 0 Vd  m d ' RTd '  m p T
d'  o  d
 ; (9.78)
p 0 Vd  m d RTd  m p T
d d d'
Ecuaţia (9.77.) devine atunci:
p0
1
Te 1 pd
 (9.79)
Td k p T
1 0 d
pd Td '
Spre deosebire de destinderea gazului în conducta de evacuare
care este ireversibilă, destinderea cantităţii scăzătoare de gaz din cilindru
păstrează un caracter reversibil.
În consecinţă, putem aplica ecuaţia adiabatică reversibilă în

coordonate p-T.




k  1
T'  p  k
d  0 (9.80)
T  p 
d  d
Prin înlocuire în relaţia (9.63) se obţine în final:

p
1 0
T p
e 1 d (9.81)
T k 1
d
 p k
1  0 
 p 
 d 
Relaţia (9.81) permite

determinarea temperaturii de
evacuare liberă Te a unui gaz
într-o conductă. Reprezentând
grafic temperatura de evacuare
Tecomparativ cu cea a
temperaturii gazului rămas în
cilindru Td'în funcţie de raportul
presiunilor pd /p0 se obţin
curbele din fig. 9.9.
Se constată că datorită
ireversibilităţii procesului de Figura 9. 9
evacuare liberă există o
diferenţă între temperatura gazului evacuat în conductă şi temperatura
gazului rămas în recipient, Te>Td'.
Această diferenţă se amplifică pe măsură ce creşte raportul de
presiuni (procesul devine din ce In ce mai ireversibil).
Gradul de perfecţiune al procesului de evacuare liberă se apreciază
folosind noţiunea de randament intern al evacuării libere care compară
scăderea temperaturii raportată la conductă ΔTe cu scăderea temperaturii
raportată la recipient (cilindru) ΔTs:
T
1 d
T T T T
  e  d e  e (9.82)
ev T T T T
s d d' 1 d'
T
e
 
 p 
 1 0 
1
 p 
1  d 
k k 1 
 p  k 
1   0  
 p  
 
  d  (9.83)
ev k 1
 p  k
1  0
 p 
 d 
Reprezentarea grafică a funcţiei ηev=f(p0/pd) pentru k = 1,4 este

redată în fig. 9.10 a), din care se constată că:
k 1
 ev  0.5 (9.84)
k
Figura 9. 10
Vom analiza în continuare două cazuri particulare:

pd p 
a) când  ,  0  0  , din (9.83) constatăm că:
p0  pd 
1 k 1
ev  1   (9.85)
k k
p T
b) când d  1 , din (9.81), rezultă e  1 , iar din (9.83) ev  0,5
p0 Td
. Prin urmare randamentul intern al evacuării libere nu poate depăşi 50%,
evidenţiindu-se astfel puternicul caracter ireversibil al acestui proces.
Se poate demonstra că desfăşurarea procesului de evacuare liberă
în condiţii adiabate este însoţită de creştere de entropie, ca în orice proces
ireversibil adiabat (fig. 9.12):
Δsir ev= Sα - Sβ= Sd'+Se-Sd = md' sd'+(md-md')se -mdsd (9.86)
Conform ipotezei făcute avem însă sd'=sd, astfel încât relaţia (9.86)
devine:
ΔSir ev= (md-md') ·(se -sd) = Δmev(se-sd) (9.87)
în care:
( )
( ) ( ) *( ) ( ) + (9.88)
Ţinând seama de relaţia (9.80), rezultă în final:
( ) (9.89)
întrucât Te>Td'.
Atunci, pierderea cauzată de ireversibilitatea internă procesului de
evacuare liberă va fi:
( ) (9.90)
În fig.9.10 este redată semnificaţia grafică a pierderii specifice

datorată ireversibilităţii acestui proces:
πir ev= T0 ΔSir ev = aria (a12b) (9.91)

Analiza ciclurilor de lucru pentru maşinile termice trebuie să
cuprindă evaluarea acestor pierderi.
9.6. Procesul de amestecare prin difuziune a gazelor
În capitolul 3.7 s-au determinat parametrii termodinamici care

caracterizează amestecurile de gaze perfecte. Pentru analiza ireversibilităţii
procesului de amestecare prin difuzie a gazelor perfecte vom determina doi
parametrii: variaţia entropiei şi variaţia exergiei în procesul de amestecare.
9.6.1. Variaţia entropiei în procesul de amestecare
Considerăm un sistem termodinamic izolat adiabat, compus din

două subsisteme separate printr-un perete despărţitor mobil AB.
În cele două subsisteme se află gaze perfecte diferite dar care au
aceeaşi presiune şi temperatură (fig. 9.11 - a).
Îndepărtând peretele despărţitor, molecule din gazele 1 şi 2 se vor
amesteca, având un proces de difuzie (fig. 9.11 - b).
Figura 9. 11
Acest proces este ireversibil deoarece, odată amestecate, cele
două gaze nu se vor mai separa niciodată în mod natural.
Se pune problema determinării variaţiei entropiei în procesul de
amestecare. Pentru aceasta se înlocuieşte procesul ireversibil de
amestecare printr-un proces ireversibil dat. În acest mod putem scrie:
Q dU  L mcv dT  pdV dT p
dS     mcv  dV (9.92)
T T T T T
dT dV
dS  mcv  mR (9.93)
T V
Procesul fiind izoterm Tam =const., dT=0 şi atunci:
dV dV
dS  mR  nM RM (9.94)
V V
Variaţia de entropie a fiecărui gaz se obţine prin integrarea ecuaţiei
9.93. între cele două stări: înainte de amestecare şi după amestecare:
- pentru gazul 1:
V 1
S1  nM1 RM ln  nM1 RM ln (9.95)
V1 r1
- pentru gazul 2:
V 1
S 2  nM 2 RM ln  nM 2 RM ln (9.96)
V1 r2
Entropia fiind o mărime aditivă, putem scrie:
1 1
Siram  S1  S 2  nM1 RM ln  nM 2 RM ln (9.97)
r1 r2
 nM 1 nM 2 1
S iram  nM am RM  1 ln  ln  (9.98)
 nM 
 am r1 nM am r2 
 1 1
Siram  nam Ram  r1 ln  r2 ln  (9.99)
 r1 r2 
r1 şi r2 fiind subunitari, se constată că S iram  0 .

Deci, deşi amestecarea se desfăşoară în condiţii adiabate, se
constată că entropia sistemului creşte.
Expresia (9.99) nu se aplică pentru procesul de amestecare şi
separare a două cantităţi de acelaşi gaz (în acest caz ri=1 şi deci ΔS=0),
deşi aparent nu există motive pentru neaplicarea ei. Această
neconcordanţă constituie paradoxul lui Gibbs.
În cazul general, entropia unui amestec de gaze la temperatura T şi
presiunea p este egală cu suma entropiilor gazelor componente la această
temperatură şi presiune, la care se adaugă variaţia entropiei în procesul de
amestecare:
n n 1
S   S   m R ln [J/K] (9.100)
am i i i r
T, P i  1 T, P i  1 1
Pentru a separa cele două gaze din amestec se procedează la
comprimarea izotermică a fiecărui gaz de la presiunea sa parţială din
amestec până la presiunea amestecului.
În acest caz, lucrul mecanic minim de separare este:
V
Lmin  L  L  m R T ln 1 <0 (9.101)
sep 1 2 i i am V
am
sau:
 V V 
Lmin  T  n R ln am  n R ln am  (9.102)
sep am  M M V M M V 
 1 1 2 2 
 n n 
 M V M V 
Lmin  T R  1 ln am  2 ln am n (9.103)
sep am M  n V n V  M am
 M 1 M 2 
 am am 
 1 
Lmin  T m R  r ln  r ln 
1
(9.104)
sep am am am  1 r 2 r 
 1 2
Deci:
Lmin  T S (9.105)
sep am i
r
am
Se observă că lucrul mecanic minim de separare este dat de
produsul dintre temperatura la care are loc procesul şi creşterea de
entropie datorită ireversibilităţii amestecării.
În general se poate scrie astfel:
n 1
Lmin  T  m  R  r  ln (9.106)
sep a a i r
i 1 i
Exemplu numeric
Să se determine creşterea de entropie pentru 1 kg de aer ( r02 =0,21
şi rN 2 =0,79) datorită amestecării şi lucrului mecanic minim necesar a fi
consumat pentru separarea oxigenului şi azotului din amestec aflat la
T0=293k.
Soluţie:
Prin aplicarea relaţiei (9.100) rezultă:
 1 1 
siram  0,287 0,21ln  0,79 ln   0,1467 [kJ/kgK]
 0,21 0,79 
min
l sep  T0 siram  293  0,1467 =43 [kJ/kg]
În procesele reale de separare se consumă un lucru mecanic mai

mare decât cel minim. De obicei, operaţia se realizează în cazul aerului
prin metode criogene în care aerul este lichefiat. Pe baza diferenţei dintre
temperatura de vaporizare a N2 lichid şi O2 lichid se obţin în fabricile de
oxigen cele două gaze separate.
9.6.2. Variaţia exergiei în procesul de amestecare
Presupunem că se amestecă două gaze perfecte de mase m 1 şi m2

aflate în curgere continuă în regim permanent, parametrii termodinamici de
stare ai acestora fiind identici cu cei ai mediului ambiant P0şi T0. Atunci
ecuaţia fundamentală pentru studiul proceselor ireversibile devine:
E  iram  0 (9.107)
E reprezentând variaţia energiei iar iram pierderea cauzată de

ireversibilitatea amestecării.
Conform teoremei lui Gouz Stodola şi ţinând seama de (9.99),

putem scrie:
1 1
  T  s  mR T (r ln  r ln ) (9.108)
ir 0 i am 0 1 r 2 r
am ram 1 2
Prin urmare:
E  mRamT0 (r1 ln r1  r2 ln r2 ) (9.109)
Se constată totodată că pierderea cauzată de ireversibilitatea

amestecării este numeric egală cu lucrul mecanic minim necesar a fi
consumat pentru separarea celor două gaze la temperatura mediului
ambiant.
CAPITOLUL 10 - PRINCIPIUL AL TREILEA AL TERMODINAMICII
10.1. Formulări ale principiului al treilea al termodinamicii
Principiul al treilea al termodinamicii a fost formulat în 1906 de

Walther Nernst (1864-1941) pe baza unui bogat material experimental
privitor la analiza fenomenologică şi statistică a proceselor termice şi
chimice.
Întrucât principiul al doilea al termodinamicii nu face nici o precizare
în legătură cu comportare sistemelor în vecinătatea temperaturii 0 K, şi nici
dacă această limită poate fi atinsă experimental,principiul al treilea al
termodinamicii vine să-l completeze.
Prima formulare a dat-o W.Nernst în 1906 afirmând că: "în reacţiile
chimice dintre faze condensate, lichide sau solide, lucrul mecanic reversibil
şi entalpia de reacţie sunt egale la punctul de zero absolut şi în vecinătatea
lui".
Această formulare precizează implicit că variaţia entropiei tinde
către zero în apropierea temperaturii 0 K.
A doua formulare a principiului al treilea al termodinamicii a fost
dată de M.Planck: " entropia oricărui corp solid, cristalizat, format din
particule cu aceeaşi orientare în reţeaua cristalină, tinde către zero, în
apropierea temperaturii de zero absolut ".
Această formulare face posibilă determinarea valorii reale a
entropiei substanţelor solide, lichide şi gazoase la orice temperatură.
A treia formulare a fost enunţată ulterior sub forma: " entropia
tuturor substanţelor ajunse la echilibru termodinamic intern tinde spre zero,
în apropierea temperaturii de zero absolut ".
Se constată că formularea subliniază valabilitatea principiului al
treilea numai în conditii de echilibru termodinamic, precizând că entropia de
zero s00 când T0K.
Experinţa a arătat însă că există unele substanţe cum sunt:
glicerina, oxidul de carbon, care nu pot să se găsească în echilibru
termodinamic intern când T0K.
O astfel de observaţie nu infirmă precizările principiului al treilea al
termodinamicii dar restrâng valabilitatea sa.
A patra formulare aparţine tot lui Nernst şi precizează că "punctul de
zero absolut este imposibil de atins pe cale experimentală ".
Ţinând seama de interpretarea probabilităţii termodinamice W şi de
legătura acesteia cu variaţia de entropie a unui sistem putem scrie:
lim S  lim k ln W   0 de unde rezultă W=1.
T 0 T 0
Prin urmare, când T0 K, probabilitatea termodinamică devine

egală cu unitatea.
10.2. Consecinţele principiului al treilea al termodinamicii

10.2.1. Anularea căldurilor masice
Exprimând schimbul elementar de căldură sub forma:
q = c dT= Tds (10.1)

ds ds
se poate scrie: c T  (10.2)
dT d ln T 
Trecând la limită când T0 se obţine:
 ds 
c  lim  0
T 0 d ln T  
(10.3)
 
ceea ce înseamnă că la zero absolut căldurile masice ale corpurilor sunt
nule.
10.2.2.Imposibilitatea realizării unui ciclu Carnot reversibil direct

având temperatura sursei reci 0 K
Presupunem, prin absurd, că o maşină lucrează după ciclul Carnot

reversibil direct între limitele de temperatură T'0 şi T " =0 (fig. 10.1).
Sistemul primeşte căldura q12 la
temperatura T ' şi evacuează q34
la zero absolut.
Conform principiului al
doilea al termodinamicii, variaţia
entropiei la un ciclu reversibil este
nulă.
∮ ∮ (10.4)
s  s  s  s  0 (10.5)
12 23 34 41
Cum procesele 2-3 şi 4-1 sunt Figura 10. 1

adiabatice rezultă:
s23 = s41 = 0 (10.6)
Conform principiului al treilea al termodinamicii avem de
asemenea:
s34 = 0 (10.7)
În acest mod, din relaţia (10.4) rezultă şi:


s12 = 0 (10.8)
Această ultimă relaţie contrazice datele problemei care indică faptul că
q1-20 şi, T'0 prin urmare:
s12  (10.9)
Rezultă astfel că nu se poate coborî pe izoterma de zero absolut,

ceea ce este tot una cu a preciza că este imposibil ca punctul de zero
absolut să fie atins.
Prin analogie cu enunţurile referitoare la imposibilitatea funcţionării
unui perpetuum mobile de speţa I-a şi a II-a, conform principiului al treilea
se poate preciza că nu se poate realiza o maşină care să funcţioneze pe
seama răcirii agentului până la temperatura de 0 K.
10.2.3. Degenerarea gazului perfect
Ţinând seama de expresia entropiei:
q du   1 dT p dT dv
ds    cv  dv  cv R (10.10)
T T T T T v
care prin integrare conduce la:
s= cv lnT +Rlnv +s0 (10.11)
constatăm că atunci când T0K obţinem:

lim s  lim cv ln T  R ln v   (10.12)
T 0 T 0
ceea ce contrazice teorema lui Nernst conform căreia T0 când sso=0.
Prin urmare, în vecinătatea punctului de zero absolut, gazul perfect

nu se mai supune legilor clasice. Această abatere în vecinătatea
temperaturii de 0 K este denumită degenerare.
Temperatura de degenerare a gazului ideal este de 1K.
CAPITOLUL 11 - GAZE REALE. VAPORI. AERUL UMED.
11.1 Gaze reale.

11.1.1Generalităţi.
Ecuaţia termică de stare a gazelor perfecte a fost dedusă pentru un

gaz ipotetic, caracterizat prin anumite proprietăţi moleculare. Gazele reale,
care au proprietaţi mai complexe, nu pot satisface ecuaţia gazelor perfecte,
decât cu oarecare aproximaţie si numai in anumite domenii de presiuni si
temperaturi.
La presiuni mari si temperaturi reduse si in special in apropierea
stării de lichefiere, gazele prezintă abateri mari de la legile gazelor perfecte.
In acest caz, distanţele dintre molecule sunt mici si deci nu se mai pot
neglija forţele de coeziune moleculară si nici volumul propriu (ocupat de
moleculele gazului) in raport cu volumul total ocupat de gaz.
În figura 11.1, sunt reprezenta-te
izotermele unui gaz real (linie continuă) si
cele ale gazului perfect (linie întreruptă).
Izoterma tk se numeşte izoterma punctului
critic caracterizat prin egalitatea volumului
specific al lichidului ce rezultă din
condensarea (lichefierea) gazului respectiv.
Parametrii punctului critic (pk şi Tk)
reprezintă starea în care trece în starea de
vapori în starea lichidă şi invers, are loc
instantaneu, căldura transformării de fază
fiind nulă. La valori mai mici ale temporaturii,
de exemplu TE<TK, gazul considerat se
poate lichefia, izotermele
prezentând palier de tipul a-b, de-a lungul Figura 11. 1
căruia are loc lichefierea gazului, cu
cedarea caldurii de lichefiere. Ramura b-N a-izotermei TE , aflându-se în
domeniul stării lichide a corpului are o pantă foarte accentuată, lichidul fiind
practic incomprensibil şi deci volumul lui scade foarte puţin cu creşteterea
presiunii.
Curbele ce pleacă din punctul critic K şi sunt reprezentate in figura
11.1. cu linie-punct marchează punctele de început si de sfarşit ale
lichefierii la diferite valori ale izotermei. Din figura 11.1 se desprind
următoarele concluzii:
- la temperaturi mari deosebirile dintre izotermă (TA = ct) şi hiperbola
echilaterală se reduc, mai ales in domeniul presiunilor mai scăzute.
Izoterma reală are o pantă mai mare decat cea ideală, gradul de
compresiune al gazului real fiind mai mic decât al gazului perfect;
- la temperaturi (TV > TK ) uşor superioare temperaturii critice,
izoterma prezintă, la presiuni mai scăzute, o pantă mai mică decât a
hiperbolei echilatere (porţiunea CP a izotermei), iar la presiuni mai

mari, panta devine mai mare (ramura PM a izotermei).
Pe izoterma tC există un punct P in care izoterma gazului real
admite tangentă comună cu izoterma gazului perfect tgα = ( p, V)T gaz real
= ( p, V)T gaz.perf. = - p/v. În starea caracterizată prin P, gazul real se
comportă ca un gaz perfect. Punctul P se numeşte punctul lui Boyle pentru
temperatură considerată;
- la temperaturi inferioare temperaturii critice (TE < TK), izoterma
prezintă un palier (a-b) de-a lungul căruia are loc procesul de
lichefiere (condensare) a gazului şi care se desfăşoară în condiţii de
presiune si temperatură constantă.
Temperatura maximă la care un gaz poate fi lichefiat prin
cumprimare izotermă a fost numit de Andrews, temperatura critică (tK).
Izoterma critică prezintă un punct de inflexiune, de tangentă orizontală
numit punct critic (punctul K fig. 11.1).
Diagrama p-v dă o imagine destul de clară asupra comportării
calitative a gazelor reale, dar nu permite concluzii cantitative.
Adoptând drept criteriu de comprimare produsul dintre presiune şi volumul
specific (pv), care pentru gazele perfecte nu depinde decât de temperatură
(pv=RT) se constată că in cazul gazelor reale la T = const., produsul pv
variază in funcţie de presiune.
Într-o diagramă pv-p izotermele gazelor perfecte sunt paralele cu
axa presiunilor (orizontale) în timp ce izotermele gazelor reale sunt diferite.
În figura 11.2. s-a reprezentat produsul pv la diferite temperaturi In funcţie
de presiune, pentru aer în domeniul stării gazoase (la temperaturi mai mari
decât Tk, care pentru aer este Tk = 132,6 K).
Pentru temperaturi mai mari de 330 K (57°C) izotermele prezintă în
intervalul de presiuni de la 0 bar până la 10...25 bar, porţiuni aproape
orizontale. De asemenea, pentru 273 K (0°C), în domeniul de presiuni pană
la 20 bar, abaterile izotermei faţa de orizontală sunt mici. Prin urmare, în
aceste domenii aerul poate fi studiat după legile gazelor perfecte.
Pentru temperaturi mai mici de 350 K (77°C) toate izotermele prezintă un
punct de minim (punctul P) de tangentă orizontală şi care corespunde
puntului Boyle.
Prin unirea punctelor P a diferitelor izoterme se obţine curba Boyle,
care este locul geometric al stărilor în care aerul se comportă ca un gaz
perfect.
Diagramele pv-p pentru alte gaze reale prezintă acelaşi aspect
general, şi deci în mod asemanător se determină şi pentru alte gaze
domeniile de presiuni şi temperaturi în care pot fi studiate după legile
gazelor perfecte.
Figura 11. 2
11.1.2. Ecuaţiile de stare ale gazelor reale.
1. Ecuaţia Van der Waals. Pentru gazele reale s-au stabilit

numeroase ecuaţii de stare. In lucrarea “Ecuaţia caracteristică a gazelor
reale" a profesorului M.P. Vukalovici si I. Novicov (1948) sunt enumerate în
ordine cronologică 149 ecuaţii caracteristice de stare. Dintre aceste ecuaţii
un rol important îI are ecuaţia lui Van der Waals (1873) stabilită prin
aplicarea teoriei cinetico-moleculare la gazele reale.
Modelul de gaz real imaginat de Van der Waals (numit si gaz Van
der Waals) admite că: moleculele gazului sunt perfect sferice şi elastice, au
volum propriu, între ele se manifestă forţe de coeziune şi se află în
permanentă mişcare termică. Pentru stabilirea ecuatiei, el pleacă de la
ecuaţia gazelor perfecte scrisă sub forma:
p* v*= R*T (11.1)
În care: p* este presiunea datorată mişcarii termice a moleculelor;
v* - volumul liber pentru mişcarea moleculelor;
R* - constanta gazului real.
Pe baza modelului de gaz admis, se consideră că dacă p este pre-
siunea măsurată a unui gaz real si pC - presiunea datorată forţelor de
coeziune dintre molecule, atunci se poate scrie:
P = P* - Pc (11.2)
Adică în imediata apropiere a pereţilor, impulsul cedat prin ciocnirile

moleculelor de perete este diminuat de forţele de coeziune dintre
moleculele fluidului. Prin urmare, la un gaz real manometrul va înregistra o
presiune mai mică decât presiunea rezultată din micşorarea termica a
moleculelor.
Pentru determinarea presiunii pC, Van der Waals a admis că forţele
de coeziune sunt proporţionale cu numărul de molecule pe unitatea de
volum (adică cu densitatea ρ a gazului), şi invers proportională cu volumul;
deci pentru m=1 kg de gaz, se scrie:
(11.3)
în care a este o constantă, funcţie de natura gazului. Din relaţiile (11.2) şi
(11.3) rezultă:
(11.4)
Volumul disponibil mişcării termice a moleculelor se determină
considerând moleculele în forma unor sfere de diametru . Distanţa
minimă dintre centrele a două molecule va fi egală cu (fig.11.3). Centrul
moleculei A nu se va putea găsi în interiorul unei sfere de rază , cu centrul
pe molecula B, numită sferă de protecţie a moleculei B (fig. 11.3). Pe baza
noţiunii de sferă de protecţie se poate reduce mişcarea moleculelor la
mişcarea centrelor lor, cu condiţia ca punctele ce reprezintă centrele
moleculelor să nu pătrundă în sferele de protecţie ale celorlalte molecule.
Volumul unei sfere de protecţie
este: .
Pentru a determina volumul
interzis mişcării moleculelor se consideră
că la o ciocnire participă două molecule A
şi B. Deoarece distanţa minimă dintre
centrele celor două molecule, în timpul
ciocnirilor este , atunci se asimilează
molecula A cu un punct, iar molecula B
cu o sferă de protecţie. Grupând în mod
imaginar toate cele N molecule care
compun gazul, în perechi de tipul A i, Bi, Figura 11. 3
numărul acestor perechi va fi N/2, iar
volumul interzis mişcării
.
Dacă [ ] este volumul total ocupat de 1 kg de gaz (N
molecule), atunci volumul disponibil pentru mişcarea termica a moleculelor
va fi:
(11.5)
în care volumul interzis mişcării moleculelor s-a notat cu şi

este denumit covolum.
Volumul propriu al unei molecule este ( ) iar
pentru cele N molecule va fi: . Prin urmare, valoarea covolumului b
este egală cu de patru ori volumul propriu al moleculelor.
Înlocuind relaţiile (11.4) si (11.5) în (11.1) rezultă:
( ) (11.6)
Pentru determinarea constantei R* se scrie ecuaţia (11.6) pentru
cazul gazelor în stare mult rerefiată, când atunci si
prin urmare, ecuaţia devine pv R* T, de unde se deduce că R*
pentru gazul real are aceeaşi valoare cu constanta gazului perfect.
Cu aceste observaţii ecuaţia lui Van der Waals este:
( ) (11.7)
Exprimată în funcţie de puterile lui v, ecuaţia este de gradul trei:
( ) (11.8)
Deci, pentru o anumită
presiune p, considerând
temperatura ca parametru
(T1,T2,…Tk), ecuaţia admite trei
rădăcini pentru v, dintre care:
-la temperaturi T1 > Tk şi
o presiune oarecare p (fig.11.4),
o rădăcina reală (v1) şi două
imaginare.
- pentru temperatura T
Tk si p = pk admite trei
rădăcini reale confundate (v k);
-la temperaturi T2< Tk,
T2 fiind temperatura de
saturaţie corespunzatoare Figura 11. 4
presiunii p, ecuaţia admite trei rădăcini reale (v a, vd, vb).
Izotermele Van de Waals din domeniul T < T k scot în evidentă starile
metastabile ce pot avea loc In timpul transformării de fază, stări obţinute şi
pe cale experimentală. lntr-adevăr, starea reprezentată prin porţiunea ac a
izotermei exprimă starea de lichid supraîncălzit (lichid cu temperatura mai
mare decât temperatura de fierbere), care poate apărea la scăderea
presiunii în timpul încălzirii lente a lichidului distilat, complet degazat, în
vase cu pereţi netezi, deci fără centre de amorsare a vaporizării.
Porţiunea b exprimă starea de vapori subrăciţi (vapori la o tem-
peratură mai mică decât temperatura de condensare), care poate avea loc
in procesul invers, de condensare în lipsa oricărui nucleu de amorsare a

condensării (praf, ulei, particulă ionizată, picătură de lichid formate anterior
etc.).
Porţiunea e-c reprezintă o stare complet instabilă; ea nu se poate
realiza experimental deoarece prin compresiunea izotermă presiunea ar
trebui să scadă odată cu volumul.
Datorită izotermelor simple care au stat la baza determinării ecuaţiei Van
der Waals, aplicarea acestei ecuaţii pentru determinări cantitative duce la
diferenţe mai mari faţă de rezultatele experimentale. Din această cauză nu
este utilizată in calculele termice ale gazelor reale. Imporţana ei constă în
faptul că poate să descrie din punct de vedere calitativ, particularităţile de
comportare ale gazelor reale şi ale procesului de transformare de fază.
Pentru a determina parametrii de stare în punctul critic, se ţine
seama de faptul ca punctul K este un punct de inflexiune al izotermei T k ,
deci:
( ) ( ) (11.9)
Din condiţiile (11.9) şi expresia ecuaţiei Van der Waals scrisă pentru
punctul critic se formeaza sistemul de ecuaţii:
( ) (11.10)
( )
{
Rezolvând sistemul se obţine:
(11.11)
Dacă pk , vk, şi Tk se determină experimental, atunci sistemul de

ecuaţii poate permite determinarea constantelor:
(11.12)
Înlocuind aceste valori in ecuaţia lui Van der Waals, rezultă:
[ ( ) ]( ) (11.13)
Rapoartele p/pk=pr; v/vk=vr; T/Tk=Tr numesc parametrii reduşi sau
adimensionali, iar ecuaţia lui Van der Waals în funcţie de parametri reduşi
este:
( ) (11.14)
Relaţia (11.13) nu conţine nici o constantă fizică, care să depindă

de natura gazului; prin urmare, ea poate fi aplicată tuturor gazelor reale
care satisfac ecuaţia lui Van der Waals.
Dacă doi parametri independenţi de la două gaze reale diferite,
exprimaţi în fracţiuni de valorile lor critice, sunt identici, atunci, conform
relaţiei (8.13) se numeşte legea stărilor corespondente (confundate).
2) Ecuaţia Clausius are la bază ecuaţia Van der Waals în care s-a
introdus funcţia (T) şi constanta c, determinate experimental:
* + (11.15)
3) Ecuaţia Vukalovici si Novikov este stabilită pe cale teoretică

ţinând seama de asocierea moleculelor gazelor reale în ansambluri de
molecule numite complexe. Este utilizată pentru calculul mărimilor de stare
ale aburului şi are forma:
( ) (11.16)
în care:
(11.17)
şi
* +( )[ ]
(11.18)
unde: a şi b sunt coeficienţii ecuaţiei Van der Waals, iar m 1, m2, c, K şi n
sunt coeficienţi care depind de natura gazului.
11.2. Vaporii
Este cunoscut faptul că orice gaz real se poate lichefia în anumite

condiţii de presiune şi temperatură. Vaporii sunt gaze reale care se află în
apropierea punctului de lichefiere. În stare de vapori nu mai pot fi neglijate
forţele de coeziune intermoleculare şi nici volumul propriu ocupat de mo-
lecule, în raport cu volumul total ocupat de gaz. Prin urmare, vaporii nu mai
pot fi consideraţi gaze perfecte, legile gazelor perfecte conducând la
abateri inadmisibile în studiul termodinamic al vaporilor. Pentru studiul
comportării vaporilor în maşinile şi instalaţiile termice, termodinamica
stabileşte legi noi, bazate pe elemente experimentale, enmpirice sau
statistice. Câteva dintre ecuaţiile propuse pentru studiul gazelor reale şi
deci a vaporilor au fost prezentate la paragraful 11.1.
Vaporii aflaţi la o temperatură mai mare decât temperatura de

lichefiere, ce corespunde presiunii la care se află, se numesc vapori
supraîncălziţi. Cu cât supraâncalzirea vaporilor creşte, cu atât starea lor se
depărtează de punctul de lichefiere si se constată că prezintă proprietaţi
apropiate de cele ale gazelor perfecte, adică la presiuni scăzute si
temperaturi ridicate, vaporii tind către comportarea gazului perfect şi prin
urmare, studiul lor în această stare, se efectuează după legile gazelor
perfecte.
11.2.1. Diagrama fazică
Un corp poate exista in cele trei stări de agregare, numite şi faze, şi

anume: în stare solidă, lichidă sau gazoasă. Trecerea corpului dintr-o stare
în alta se numeşte transformare de fază care poate fi:
a) vaporizare sau condensare, în cazul trecerii din stare lichidă în
stare de vapori şi invers;
b) topire sau solidificare (cristalizare), transformare ce are Ioc între
faza lichidă şi cea solidă cristalizată;
c) sublimare, adică trecerea din faza solidă în faza de vapori.
Trecerea unui corp dintr-o fază în alta, aflat la o presiune p, se
efectuează la o temperatură bine determinată. De exemplu, topirea gheţii
aflată la presiunea de 760 mm Hg, are loc la temperatura de 0°C, stare în
care coexistă în echilibru atât faza solidă cât şi cea lichidă. În anumite
condiţii de presiune şi temperatură pot coexista toate cele trei faze ale
corpului.
Aşa numita regulă a fazelor a lui Gibbs, stabileşte că numărul de
faze (f) coexistente, poate întrece numărul de corpuri (K) sau componenţi ai
sistemului cu cel mult două faze, adică:
f k+2 (11.19)
În cazul unui singur component (K=1) numărul maxim de faze este
trei (f 3).
Starea de echilibru în care pot coexista două faze diferite ale
aceluiaşi corp şi care se pot transforma dintr-una într-alta, se numeşte
echilibru fazic.
Presiunea corpului în stare de echilibru fazic este funcţie de
temperatură:
p=pS(T) (11.20)
Dacă pentru un anumit corp se construieşte curba p=pS(T) în
coordonate p-T, atunci punctele situate pe aceasta curbă reprezintă stări
de presiune şi temperatură la care se stabileşte echilibrul fazic, iar
diagrama obţinută se numeşte diagrama fazică. Diagrama fazică poate fi
construită şi în coordonate p-v sau T-s.
Pe curbele de echilibru fazic se găsesc în echilibru două faze.
Corespunzător color trei tipuri de transformări de fază există trei curbe de
echilibru care se intersectează într-un punct T (fig.11.5) caracterizat prin
anumite valori de presiuni si temperatură (pT,

TT) la care se află în echilibru toate cele trei
faze ale corpului respectiv şi se numeşte
punctul triplu. În cazul apei, punctul triplu are
loc la pT 0,00621 bar si tT 0,0098°C. Cele
trei curbe împart spaţiul diagramei în trei
zone de reprezentare a stărilor si anume:
solidă, lichidă şi de vapori (gazoasă) - (fig.
11.5).
Curba de echilibru a fazelor lichidă şi
vapori are un domeniu de existenţa limitat de
starea notată prin punctul K numit punct
critic, de parametri critici de stare p k şi Tk.
Valorile p k şi tk sunt constante fizice ale
corpului respectiv. Pentru apă p k =221,36 bar Figura 11. 5
şi tk = 374,15°C. La starea de presiuni şi
temperaturi egale şi mai mari decât pk şi tk densitatea lichidului este egală
cu densitatea vaporilor corpului respectiv . Existenţa punctului critic
pe curba de echilibru fazic, intre faza de lichid şi cea de vapori, arată că
între aceste faze ale aceluiaşi corp nu exista o deosebire esenţială.
Noţiunile de lichid şi gaz sunt convenţionale şi aplicabile numai în cazul
când are loc echilibrul celor două faze în contact, dintre care faza mai
densă sau condensată se numeşte lichid, iar faza mai puţin densă se
numeşte gaz (vapori).
Inexistenţa unor deosebiri
esenţiale între lichid şi gaz este
determinată de caracterul identic
al acţiunii reciproce a
moleculelor care le compun;
aceste două staări fiind două
faze izotrope ale aceluiaşi corp.
Din aceste motive lichidele şi
gazele sunt înglobate în
noţiunea generică de fluide.
Existenţa punctului critic K arată
că un gaz nu poate fi lichefiat
decât dacă este adus la
temperaturi mai mici decât
temperatura Tk (vezi fig.11.1). Figura 11. 6
Pentru aer tk -140°C; pentru
O2: Tk -119°C; pentru CO2: Tk +31°C, etc.
Având în vedere cele prezentate, în mod convenţional se consideră
că limita superioară dintre faza de lichid şi cea de vapori este izobară critică
pk sau uneori izotermă critică Tk (vezi fig.11.5).
Între stările lichidă şi solidă sau starea de gaz şi solidă există

deosebiri esenţiale de structură, starea solidă cristalină reprezentând o
fază anizotropăa a corpului. De aceea curba de topire (solidificare T-N)
este nelimitată superior (nu prezintă punct critic).
Curba de sublimare (T-0) trece prin originea axelor, ceea ce
inseamnă că temperatura de zero absolut presiunea vaporilor asupra fazei
cristaline este nulă, deci corpul se prezintă în stare cristalină, cu excepţia
heliului care rămâne lichid.
La corpurile obişnuite, temperatura transformării de fază creşte cu
presiunea, de-a lungul celor trei curbe de echilibru (fig.11.6), cu excepţia
apei la care curba de topire (T - N) este caracterizată prin scăderea
temperaturii de topire (solidificare), odată cu creşterea presiunii.
11.2.2. Vaporizarea la presiune constantă
Se consideră că în vasul a (fig. 11.7) se găseşte 1 kg de apă, închis

cu un piston mobil, sub presiunea constantă p1,şi la temperatura t1, mai
mică decât temperatura de fierbere la presiunea p 1, numită şi temperatura
de saturaţie (ts1).
Prin încalzire temperatura apei creşte, în timp ce volumul ei specific
(m 1 kg) înregistrează o creştere foarte redusă. Procesul de vaporizare
(fierbere) începe în momentul atingerii temperaturii t s1 . Lichidul aflat la
presiunea p 1 şi temperatura de saturaţie corespunzătoare (t s1) se numeşte
te lichid în stare de saturaţie sau lichid saturat (vasul b, fig. (11.7)).
Figura 11. 7
La temperatura ts1 pistonul se desprinde de suprafaţa apei şi are

loc o creştere puternică a volumului, volumul specific al vaporilor fiind mult
mai mare decât cel al lichidului; de exemplu la p 760 mm Mg şi t = 100°C
volumul specific al vaporilor de apă este de cca 1,650 ori mai mare decât
cel al apei.
În timpul procesului de vaporizare temperatura rămâne constantă şi
egal cu t s1. Vaporii care se separă la suprafaţa liberă a lichidului
antrenează cu ei picături fine de lichid şi se numesc vapori saturaţi umezi
(vasul c). Procesul de vaporizare continua pană la transformarea integrală
a lichidului în vapori. Vaporii care nu mai conţin lichid şi se află la

temperatura de saturate ts1 a presiunii p1 se numesc vapori saturaţi uscaţi
(vasul d).
Continuând încălzirea, temperatura vaporilor începe să crească;
aceşti vapori de temperatură t > t s1 se numesc vapori supraîncaiziţi (vasul
a).
Reprezentând în diagrama p-
v procesul izobar descris mai sus
pentru presiunea p, se obţine:
starea iniţială a apei la temperatura
T1> Ts1 este reprezentată prin
punctul a (fig. 11.8); starea de lichid
saturat prin punctul 1‟; starea de
vapori saturati uscati prin punctul 1";
procesul de vaporizare 1'1" este
caracterizat printr-o creştere
puternică a volumului şi se
desfăsoară izobar (p1 =const) şi
izoterm (t = const). Starea de vapori Figura 11. 8
supraîncalziţi (T > Ts1) este
reprezentată prin punctul b.
Reprezentând procesul de vaporizare la presiuni mai mari (p3,p4 ,

etc) experienţa arată că volumul specific al lichidului saturat (v')
înregistrează o creştere usoară, iar volumul specific al vaporilor saturaţi
uscaţi (v‟‟) scade. Prin urmare, diferenţa dintre volumul specific al lichidului
cel al vaporilor scade cu creşterea presiunii la care se desfăşoară procesul
de vaporizare, tinzând către zero. Unind punctele 1', 2', 3‟ ...(fig.11.8) se
obţine o curbă numită curba limită inferioară pe care sunt reprezentate stă-
rile apei la saturate pentru diferite presiuni.
În mod analog curba ce uneşte punctele 1", 2", 3" ... va exprima
starea vaporilor saturaţi uscaţi şi se numeşte curba limită superioară. Cele
două curbe tind către un punct comun, caracterizat prin v" – v‟= 0 numit
punct critic. În care vaporizarea (condensarea) se produce brusc, fără
modificarea volumului. Parametrii punctului critic pentru apă sunt: p k=
221,36 bar; tk = 374,15°C si vk = 3,3 10-3 m 3/kg.
Cele două curbe limită împart spaţiul diagramei în următoarele
zone în stânga curbei limită inferioară, apa se prezintă în stare lichidă;
între cele două curbe se află un amestec de picături de apă şi vapori numit
vapori saturaţi umezi; în dreapta curbei limită superioară este zona
vaporilor suprîncalziţi (fig 11.9).
Pentru a delimita domeniul lichidului

de domeniul vaporilor supraîncalziţi la
presiuni şi temperaturi mai mari decât pk şi tk
în mod convenţional (v. paragraful 8.3), se
admite ca graniţă de separaţie t k.
În termodinamică tehnica s-a convenit
să se noteze mărimile de stare specifice ale
lichidului saturat cu indicele prim (v', i', u', s'),
iar cele ale vaporilor saturaţi uscaţi cu indicele
secund (v", i", u", s"). Figura 11. 9
11.2.3 Diagrama T-s a transformării de fază
Ca şi în cazul diagramei p-v se va urmări procesul de transformare

a 1 kg de apă în vapori supraincălziţi în condiţii de presiune constantă. De
exemplu, pentru p=p1=ct, variaţia de entropie a apei de la temperatura T a
(fig. 11.10-a) la temperatura de saturaţie este:
(11.16)
∫ [ ]
(11.16‟)
în care: c1 este căldura specifică a lichidului, considerată constantă;
sa şi s'1 - entropia apei în starea a şi la saturaţie. Din relaţia
(11.16‟) rezultă că izobara de încălzire a apei este o curbă logaritmică (a -
1', fig. 11.10-a).
Figura 11. 10
Procesul de vaporizare al apei are loc la = ct. şi p1 = ct. ( izoterm,

izobar) şi se reprezintă prin segmentul 1'-1".
Variaţia de entropie a procesului de supraîncălzire 1"-b la p1= ct. va
fi:
(11.17)
∫ [ ]
(11.17‟)
unde este căldura specifică la presiune constantă a vaporilor
supraîncălziţi, s" - entropia vaporilor saturaţi uscaţi şi sb - entropia
vaporilor starea b. Conform relaţiei (11.17‟) izobara de supraîncălzire este
tot o logaritmică (1"-b, fig. 11.10-a).
Repetând procesul la diferite presiuni p1, p2......, prin unirea
punctelor 1', 2‟, 3‟ ... şi a punctelor 1", 2", 3"... se obţine curba limită
interioară şi respectiv curba limită superioară în diagrama T-s. Curbele
limită în T-s sunt aproape simetrice, având punctul critic în punctul maxim
(fig. 11.10-a). Zonele lichidului, vaporilor umezi şi a vaporilor supraîncălziţi
în diagrama T-s, sunt reprezentate în fig. 11.10-b). Întrucat variaţia căldurii
specifice a lichidului c, cu presiunea este neglijabilă, izobarele în domeniul
lichidului sunt foarte apropiate între ele şi practic se suprapun peste curba
limită inferioară.
11.2.4. Căldura de producere a vaporilor
Pentru a evalua căldura necesară producerii vaporilor, s-a adoptat

în mod convenţional o stare de referinţă, care pentru apă este starea de
lichid
saturat, de parametril t O = 0°C şi
pO=0,0061 bar (pO=0,0061 bar este
presiunea
de saturaţie la care apa fierbe la
temperatura de 0°C). Această stare
se reprezintă în diagrama T-s prin
punctul 0' (fig. 11.11). În starea de
referinţă se admite că valorile
mărimilor calorice de stare sunt
nule, h‟O=u‟O =s‟O=0.
Căldura necesară pentru a Figura 11. 11
încălzi 1 kg de apă de la 0°C pană
la temperatura de saturaţie t s , după procesul izobat a - 1' (fig.11.11) este:
∫ ∫ [ ] (11.18)
în care: cp = c1, este căldura specifică a lichidului, în J/kg grd sau kcal/kgf.
grd şi este considerată aproximativ constantă. Pe de altă parte, din
expresia matematică a principiului I, în funcţie de entalpie, se obţine:
(11.19)
Pentru p=const; ; sau, prin integrare:
∫
în care h a este entalpia apei la 0° C şi presiunea p. Izobara a -1‟ este
foarte apropiată de curba 0'-1', deci şi prin urmare:
(11.20)
În diagrama T-s căldura schimbată cu exteriorul în procesul izobar
0-1' se reprezintă prin aria de sub curba respectivă. Din relaţia (11.20)
rezultă că q1 = h‟1 şi că entalpia h‟1 a lichidului saturat de stare 1‟ (fig.
11.11) se reprezintă în diagrama T-s prin aria de sub izobară de la zero
până la starea respectivă (1').
- Căldura necesară pentru a transforma 1 kg de apă aflată în starea
de saturaţie (1') în vapori saturaţi uscaţi (1‟‟), numiţi căldură latentă de
vaporizare (r) se obţine cu ajutorul expresiei matematice a principiului I sau
II:
1) Din pentru p constant, rezultă:
∫ ∫ ∫ (8.21)
( ) [ ] (11.21‟)
în care se numeşte căldură internă de vaporizare şi serveşte

la învingerea forţelor de coeziune dintre moleculele lichidului în timpul
procesului de vaporizare; ψ=p(v‟‟-v‟) se numeşte caldura externă de
vaporizare şi reprezintă căldura echivalentă de lucru mecanic produs prin
variaţia volumulul (v" - v').
Relaţia (11.21‟) se mai poate transforma astfel:
( ) ( ) (11.22)
2) Din ds q/T se obţine:
∫ ∫ ( ) (11.23)
Prin urmare, căldura de vaporizare se poate exprima:

r=h1‟‟-h‟1=Ts(s‟‟1-s‟1)= aria 1‟1‟‟ def (11.24)
Însumând relaţiile (11.20) şi (11.24) rezultă:
q1+r=h‟1+(h‟‟1-h‟1)=h‟‟1=aria a 1‟1‟‟ def (11.25)
Relaţia (11.25) exprimă căldura totală de obţinere a vaporilor satu-

raţi uscaţi, care rezultă că este egală cu entalpia h‟‟1 a vaporilor saturaţi
uscaţi.
- Căldura necesară supraîncălzirii vaporilor, la p = const, pană la
temperatura T:
î ∫ ∫ (11.26)
În care c este căldura specifică la presiune constantă. Întrucât c p

variază foarte mult în vecinătatea curbei limită superioară, relaţia (2.26) nu
poate fi utilizată pentru calculul călduri de supraîncălzire. Procesul fiind
izobar, calculează î în funcţie de variaţia de entalpie, care fiind mărime
de stare, variaţia ei nu depinde decât de valoarea în stare iniţială şi cea în
stare finală. Din dh = q + vdp, pentru p const, se obţine:
î ∫ ∫ (11.27)
Ţinând cont de relaţiile (11.20); (11.24) şi (11.27) rezultă expresia
căldurii totale necesare producerii vaporilor supraîncălziţi sub forma:
qv=q1+r+ î =h‟1+h‟‟1-h‟1+hb-h‟‟1=hb (11.28)
Şi de asemenea:
qy = aria a1'ef + aria 1'1‟‟de+ aria 1‟‟bcd-aria a1'1"bcf
Adică, în T-s: hp = aria a1'1‟‟bcf
Prin urmare, căldura de producere a vaporilor caracterizaţi printr-o
anumită stare este egală cu entalpia stării respective.
11.2.5. Mărimile de stare ale vaporilor saturaţi umezi.
Curbe de titlu constant

Cunoscând mărimile de stare ale lichidului saturat (v‟, h', u', s') şi ale
vaporilor saturaţi uscaţi (v", h", u", s‟‟) se determină cu ajutorul titlului x,
mărimile de stare ale vaporilor saturaţi umezi.
S-a definit titlul vaporilor saturaţi prin:
(11.29)
în care m v , este masa vaporilor saturaţi u; m 1 - masa lichidului saturat;
m m v +m1 - masa vaporilor saturaţi umezi. Volumul total al vaporilor umezi
se compune din volumul de lichid şi volumul de vapori.
V=V1+Vv (11.30)
Notând cu v [m /kg] volumul specific al vaporilor saturaţi umezi
3
relaţia (11.30) se va exprima sub forma:

mv=m1v‟+m vv‟‟ (11.31)
Dacă m = 1 kg, atunci m v x kg şi m 1 (1-x) kg iar relaţia (11.31) devine:

v = (1 - x)v‟+ mv" v‟+ x(v" - v') [m3/kg] (8.32)
În mod asemănător se stabilesc relaţiile de calcul pentru celelalte
mărimi de stare ale vaporilor saturaţi umezi:
h = h + x(h" - h') = h' + xr [J/kg] (11,33)
u = u‟+ x(u" - u')= h - pv [J/kg] (11.34)
s = s' +x(s" - s') (J/kg K] (11.35)
În diagramele p-v (fig 11.12) şi T-s (fig. 11.13), dacă vaporii saturaţi umezi
sunt reprezentaţi prin punctul 1, atunci se poate scrie:
( ) ; în (p-v)
Prin urmare, atât în p-v cât şi în T-s, punctul 1 determină pe linia de

vaporizare 1'1", segmente proporţionale cu x. Reprezentând la fel punctele
2, 3, ... pe diferite izobare, pentru aceeaşi valoare a lui x şi unind punctele
1, 2, 3 ... se obţine curba de titlu x . Curba limită inferioară reprezintă
curba de titlu x 0, iar curba limită superioară este curba de titlu x 1. Toate
curbele de titlu constant se intâlnesc în punctul critic.
11.2.6. Tabele şi diagrame pentru vapori de apă (abur)
Ecuaţiile termice de stare

f(p,V,T) 0 ale vaporilor sunt foarte
complexe şi au valabilitate în domenii
restranse. De aceea pentru practică
s-au întocmit tabele şi diagrame, cu
ajutorul cărora se determină mărimile
de stare ale lichidului şi vaporilor la
diferite presiuni şi temperaturi.
Diagramele servesc fie pentru
citirea directă a mărimilor de stare,
fie pentru a urmări procesele
termodinamice ale vaporilor. Pentru
abur, cele mai utilizate diagrame de Figura 11. 12
calcul sunt diagramele entropice T-s şi h-s. În fig. 11.14 este prezentată
diagrama T-s a vaporilor de apă în sistemul tehnic de unităţi de măsură, pe
care sunt tratate curbele izobare, izocore, curbele de entalpie constantă şi
de titlu constant.
Diagrama h-s (fig. 11.15) are în ordonată valorile entalpiei specifice
h şi în abscisă, entropia specifică s. În această diagrama punctul critic nu
mai corespunde cu punctul maxim al curbelor limită. În zona vaporilor
saturaţi umezi izobarele formează un fascicul divergent de trepre tangente
la curba limită inferioară (curba limită inferioară este invăluitoarea liniilor

izobare) a căror panta se determină în modul
următor: din dh = q - vdp şi ds = q/T, pentru
p = ct., rezultă: dh = Tds - vdp; de unde:
tqα = dh/ds =T
Izotermele în domeniul vaporilor

saturaţi umezi, ca şi la diagramele p-v şi T-s,
se confundă cu liniile izobare.
Figura 11. 13
Figura 11. 14
În zona vaporilor supraîncălziţi izobarele devin curbele logaritmice cu

panta ascendentă, iar izotermele devin curbe ce tind către asimptote
orizontale.
Din diagrama h-s, prezentată simplificat în fig. 11.15, se observă că
în zona lichidă şi în zona amestecului vapori-lichid, la valori mici ale titlului,
nu este posibilă o citire corectă. Pe de altă parte, având în vedere că
pentru tehnică aceste zone nu prezintă importanţă, diagramele de calcul nu
cuprind decât domeniul vaporilor supraîncălziţi şi o parte din zona vaporilor
saturaţi umezi.
Figura 11. 15
11.2.7. Transformările de stare ale vaporilor
Se va urmări reprezentarea transformărilor pe diagramele vaporilor şi

schimbul de energie cu exteriorul sub formă de caldură şi lucru mecanic.
1) Transformarea izocoră de încălzire este reprezentată în fig.8.17.
Această transformare se întâlneşte în cazul cazanelor de abur, când sunt
puse sub presiune (consumul de abur este nul).
Figura 11. 16
În funcţie de nivelul apei din cazan sau rezervor etc, rezultă
titlul x al vaporilor (fig.11.17) şi anume cu cât nivelul apei este mai scăzut,
cu atât titlul x este mai mare şi invers. Dacă în starea de presiune p, la titlul
x, corespunde un volum specific al amestecului apă-vapori v1 vk, atunci
prin încălzire titlul creşte (x2>x1) cu

tendinţa de a deveni x = 1, când toată
apa se transformă în vapori, sau se
poate obţine supraîncălzirea
(transformarea 1-3, fig. 11.16).
La valori mici ale titlului x se
obţine va < vk, şi, în acest caz, prin
încălzire x scade. La atingerea
presiunii pb , x 0 adică tot cazanul
este plin de apă şi orice creştere a
temperaturii conduce la o creştere
bruscă a presiunii şi prin urmare, Figura 11. 17
această situaţie trebuie evitată.
Căldura primită se determină cu expresia matematică a principiului I
du = q - pdv de unde pentru v =ct, rezultă:
q13=u3-u1=(h3-h1)=v1(p3-p1) [J/kg] (11.36)
sau:
q12 = u2 – u1 = (h2- h1) – v1(p2- p1) [J/kg] (11.37)
Pentru m kg:
Q12=m q şi Q13=m q13 [J] (11.38)
În cazul transformării 1-2, ce se desfaşoară în domeniul umed, titlul
final se detemină pentru v1=v2 astfel:
( )
(11.39)
(11.39‟)
2) Transformarea izobară prezintă importanţă în procesele de

încălzire, vaporizare sau condensare. Este reprezentată în fig. 11.18.
Căldura şi lucrul mecanic schimbate cu exteriorul în transformarea 1-2
sunt:
dh= q+vdp; p=const.; q12=h2-h1 [J/kg] (11.40)
∫ [J/kg] (11.41)
în care :
h1=h1‟+x1r1; v1=v1‟+x1(v1‟‟-v1‟) (11.42)
Figura 11. 18
Pentru m kg de vapori: Q12=mq12; L12=mL12
3) Transformarea izotermă. În fig. 11.19 este prezentată o

destindere izotermă 1-2.
Figura 11. 19
Căldura schimbată cu exteriorul:

(11.43)
q12 =T(s2 – s1); Q12 =mq12 [J] (11.43‟)
Lucrul mecanic efectuat:

du = q – 1 (11.44)
l12=T(s2-s1)-(u2-u1) [J/kg]; (11.44‟)
L12=ml12 [J] (11.44‟‟)
4) Transformarea adiabatică este transformarea de calcul a
lucrului mecanic al turbinelor cu abur sau maşinilor cu abur cu piton.
Figura 11. 20
În figura 11.20 este reprezentată o destindere adiabatică. Lucrul
mecanic al transformării:
du = q – 1; pentru q=0; l12=u1-u2 [J/kg]; L2=ml12 [J] (11.45)
Lucrul mecanic tehnic pe care-l poate efectua o maşină termică în

care se destinde abur în condiţii adiabatice:
dh= q+vdp; dh= q- ; q=0 (11.45‟)
deci:
; [J/kg]; [J] (11.46)
Pentru a determina titlul vaporilor în punctul 2 (fig. 11.20) se pleacă
de la condiţia:
q=0; ds= q/T=0; s=ct.; s1=s2. (11.46‟)
Dar s2=s‟2+x(s‟‟2-s‟2)=s1; de unde rezultă:
(11.47)
5. Laminarea vaporilor
este procesul în timpul căruia
scade presiunea vaporilor şi se
menţine constantă entalpia.
Procesul fiind ireversibil se
produce întotdeauna cu creştere
de entropie. În figura 11.21 este
reprezentată laminarea vaporilor
din starea 1 (p1, x1, s1) până la
starea 2 (p2,T2,s2). Se constată Figura 11. 21
creşterea de entropie de la
valoarea s, la valoarea s2 > s1.
Acest proces permite de asemenea, determinarea titlului x1 al

vaporilor saturaţi umezi cu condiţia ca starea 2 să se afle în domeniul
vaporilor suprâncălziţi:
h1=h2; h1=h‟1+x1r1; deci: (11.48)
Măsurând presiunea şi temperatura vaporilor în starea finală 2 se
determină h2. La presiunea p1 se citesc h‟1 şi r. Se observă că în cazul
vaporilor procesul de laminare este însoţit şi de variaţia temperaturii.
11.3. Aerul umed

11.3.1. GeneraIităţi
Aerul atmosferic este un amestec format din aer uscat şi vapori de
apă, amestec care poartă denumirea de aer umed. În stare uscată, la
suprafaţa pamântului, aerul are în mod normal compoziţia arătată în tabelul
8.1.
În afară de vapori de apă, aerul poate conţine şi picături mici de apă (ceaţă)
precum şi cristale de ghiaţă, fulgi de zăpadă, dar acest caz prezintă interes
în special pentru meteorologie.
Aerul umed este utilizat ca agent de lucru (termic) în instalaţiile de
ventilaţie, condiţionare, de uscare, în industria lemnului, indunstria textilă,
industria hârtiei , a cărămizii, ş.a. Studiul proceselor ce utilizează ca agent
de lucru aerul umed, se referă la cazul când apa conţinută se află în stare
de vapori.
Tabel 11.1. Compoziţia normala a aerului uscat
Tabel 11. 1
Nr. Masa Participaţia
Compoziţia
Crt. moleculară volumica (%)
1. N2 28,016 78,09
2. O2 32,00 20,95
3. Argon 39,944 0,93
4. CO2 44,01 0,03
5. Neon 20,183 1,8⋅10-3
6. Heliu 4,003 5,24⋅10-3
7. Cripton 83,7 1,0⋅10-5
8. H2 2,016 5,0⋅10-5
9. Xenon 131,3 8,0⋅10-6
10. Ozon 48,0 1,0⋅10-6
11. Radon 222,0 6,0⋅10-19
Presiunea parţială a vaporilor de apă conţinuţi în aer este foarte

scăzută,ceea ce face posibilă evaporarea apei la temperatura mediului
ambient, inferioară temperaturii de 100°C (care se ştie că este temperatura
de saturaţie a apei la presiunea de 760 mmHg).
În atmosfera clară, vaporii de apă se află în stare supraîncălzită,
adică presiunea parţială a vaporilor (pv) este mai mică decât presiunea lor
de saturaţie (ps), corespunzatoare temperaturii T a amestecului aer-vapori.
Starea vaporilor supraîncălziţi în aer, se poate reprezenta în

diagrama T-s a vaporilor de apă prin punctul 1(fig.11.23). Aerul compus din
aer uscat şi vapori supraîncălziţi se numeşte aer umed nesaturat.
Dacă încă temperatura atmosferică
scade, dintr-un motiv oarecare, de la
temperatura T la Tr (fig. 11.22), iar
conţinutul de vapori de apă a rămas
acelaşi, deci pv nu s-a schimbat, atunci se
poate ajunge la starea de saturaţie (T este
temperatura de saturaţie corespunzatoare
presiunii p v) şi vaporii conţinuţi de aer devin
vapori saturaţi (punctul 1', fig. 11.22).
Dacă temperatura aerului scade Figura 11. 22
sub Tt (de exemplu T‟r < Tr), atunci o parte
din vapori se condensează sub formă de ceaţă dacă scade conţinutul de
vapori şi prin urmare şi presiunea pv va scădea pana la pv, corespunzatoare
temperaturii T‟r.
Acelaşi fenomen de saturaţie a aerului cu vapori de apă se observă
dacă, plecând de la starea iniţială 1 (fig. 11.22), se măreşte cantitatea de
vapori de apă din aer în condiţii de temperatură constantă (T ct.), de
exemplu prin aducerea de vapori de apă de către vânt din altă regiune. În
acest caz presiunea pv , creşte şi poate deveni egală cu presiunea de
saturaţie ps , corespunzătoare temperaturii T (punctul 2, fig. 11.22).
Aerul umed, care conţine vapori de apă la starea de saturaţie, se
numeşte aer umed saturat. Orice surplus infinit de mic de vapori de apă
adus în acest caz, sau orice scădere infinit de mică de temperatura
produce ceaţă.
Întrucât, procesele ce utilizează ca agent de lucru aerul umed
decurg la presiuni foarte apropiate de presiunea atmosferică, iar presiunea
parţială a vaporilor pv sau ps nu întrece de regulă câtiva mmHg, se poate
considera cu suficientă precizie pentru practică, că aerul umed se supune
legilor gazelor perfecte şi amestecurilor de gaze perfecte. În consecinţă
după legea lui Dalton se poate scrie:
P Pv + Pa (11.49)
În care: p este presiunea aerului umed; pv - presiunea parţială a
vaporilor şi p - presiunea parţială a aerului uscat.
Cantitatea de umiditate din atmosferă variază în funcţie de condiţiile
atmosferice momentane (patm şi Tatm ). Din această cauză toate marimile ce
caracterizează aerul umed se raportează la 1 kg de aer uscat.
11.3.2. Mărimile caractaristice ale aerului umed.
1) Umiditatea relativă ( ) defineşte gradul de saturaţie al vaporilor

de apă conţinuţi în aer şi se exprimă prin:
[ ] [ ] (11.50)
în care: este densitatea vaporilor; - densitatea vaporilor la

starea de saturaţie. Pentru pv ps ; = 100 %, aerul umed este saturat.
2) Conţinutul de umiditate (x sau c’) reprezintă masa cantităţii de

umiditate ce revine la 1 kg de aer uscat.
* + * + (11.51)
Din ecuaţia generală de stare a gazelor perfecte se determină:

paV=m aRaT; m a=paV/RaT
pvV=m vRvT; m v=pvV/RvT
Înlocuind în relaţia (8.51) se obţine : x pvRa/paRv.
Ştiind că Ra= 287,04 (J/kg grd); R v = 461,94 (J/kg grd) şi pa=p-pv,
expresia conţinutului de umiditate devine:
[kg vap/kg.aer usc.]
[g vap./kg aer usc.] (11.52)
[g vap./kg aer uscat] (11.53)
3) Densitatea aerului umed se compune din suma:

(11.54)
în care: P este densitatea aerului uscat pa/ a=Ra⋅T deci:
=(p-pv)/RaT şi
a v- densitatea vaporilor:
=pv/RvT
v (11.54‟)
Înlocuind în relaţia (11.54) se obţine:
[ ] (11.55)
Ţinând cont de valorile constantelor Rp şi Rv şi de faptul că p şi pv

se citesc de obicei în mm Hg, relaţia (11.55) devine relaţie de calcul
=0.645p/T-0.176pv/T [kg/m3] (11.56)
în care p şi p v se introduc mmHg. Relaţia (11.56) arată că densitatea aeru-
lui umed este mai mică decât cea a aerului uscat, pentru ce densitatea
vaporilor de apă ce intră în componenţa sa este mai mică decât a aerului.
4) Entalpia aerului umed (h) reprezintă entalpia cantităţii :

(1+x) kg de aer umed:
h = ha-xhv (11.57)
în care: ha = cpat =0,24 t [kcal/kgf] = 1,0032 t [kJ/kg] (11.57‟)
hv = r +cpvt = 600 +0,44 t [kcal/kgf] = 2510,5 + 1,886 t [kJ/kg] (11.57‟‟)

Prin urmare relaţia (11.57‟) se poate scrie:
h = 0,24 t + x(600+0,44 t) [kcal/kgf aer usc.] (11.58)
sau:
h = 1,0032 t + x(2510,5+1,896 t) [kJ/kg aer usc.] (11.58„)
5) Temperatura de rouă (tr ) este temperatura la care începe

condensarea vaporilor, în timpul răcirii la presiune constantă şi pentru un
conţinut de umiditate x = ct. (fig.11.22).
6) Temperatura termometrului umed

(tum) este temperatura aerului masurată cu un
termometru obişnuit, la care rezervorul cu
mercur (alcool,etc.) este acoperit cu un fitil
umezit în permanenţă cu apă (fig. 11.22). O
parte din apă se evaporează, iar temperatura
aerului scade , deoarece căldura de evaporare
este luată din aer, ca unică sursă de căldură.
Acest proces este denumit proces de evaporare
adiabatică. Temperatura aerului scade până
când devine egala cu temperatura apei, în care
caz vaporii de aer sunt saturaţi. Prin urmare
temperatura aceluiaşi aer masurată cu
0termometrul uscat (obişnuit) este mai mare
decât temperatura termometrului umed, în cazul Figura 11. 23
aerului nesaturat (tusc> tum ).
În cazul aerului saturat, nu mai poate avea loc evaporarea apei pe
bulbul termometrului şi t usc = tum trouă. Diferenţa cacterizează capacitatea
aerului de a evapora apa şi se numeşte potenţial de uscare. Această
diferenţa (tusc- tum) se mai numeşte şi diferenţa psihrometrică , deoarece pe
baza ei se poate determina umiditatea relativă a aerului ( ) cu ajutorul
psihrometrului.
7) Presiunea parţială a vaporilor de apă (pv) se determină din

tabele de vapori saturaţi la temperatura t r .
8) Presiunea parţială a vaporilor saturaţi (ps) se ia din tabele de

vapori saturaţi la temperatura t a aerului.
11.3.3. Diagrama (h-x) sau (h-d) a aerului umed
Diagrama h-x este una din diagramele aerului umed care permite
determinarea cu uşurinţa a mărimilor caracteristice şi reprezentarea
proceselor suferite de aerul umed în instalaţii. În literatura de specialitate
se întâlnesc mai multe tipuri de astfel de diagrame. În lucrarea de faţa se

prezintă diagrama Reazim la construcţia căreia se utilizează relaţia:
h= 0,24 t + d(0,47 t+595) 10-3 (11.59)
şi h = 0 la t = 0°C (p = 745 mm Hg) (11.59„)

Presiunea de lucru a instalaţiilor cu aer umed este egală
aproximativ cu presiunea atmosferică (se neglijează suprapresiunea creată
de ventilatorul ce vehiculează aerul). Din această cauză diagrama se
construieşte pentru o presiune p egală cu presiunea medie anuală în zona
geografică considerată. Se întâlnesc astfel diagrame h-x construite pentru
p = 760 mm Hg (presiunea standard pentru ţara noastră), p = 745 mm Hg
(Rusia), p = 735,5 mm Hg (în unele ţări occidentale). La variaţii mici
ale presiunii atmosferice, utilizarea diagramei pentru p = 760 mm Hg sau
p 745 mm Hg de o precizie tehnică suficientă. Variaţia presiunii
influenţează numai poziţia curbelor = ct şi = 100%, poziţiile curbelor
celorlalte mărimi caracteristice rămânând neschimbate.
Diagrama h-x este construită într-un sistem de coordonate oblice, cu
unghiul între axe de 135° pentru ca să apară distinct curbele de umiditate
relativă (fig.11.24). Pe axa ordonatelor se reprezintă entalpia iar pe axa
absciselor conţinutul de umiditate x sau d. Pentru simplificarediagramei,
conţinuturile de umiditate sunt trecute pe o axă orizontală. În figurile11.24,
11.25, 11.26, 11.27, 11.28, 11.29 se explică construcţia diagramei h-x.
Pentru trasarea liniilor h ct şi t = ct. se utilizează relaţia h 0,24t + x(0,47t
+ 595), astfel pentru x=0 la temperatura t =t 1, entalpia este reprezentată
prin punctul a (fig. 11.24) a cărui ordonată are valoarea h 0,24 t
Punctul a coincide cu punctul de plecare al izotermei t 1 considerate.
Pentru aceeaşi temperatură t 1 şi o valoare a conţinutului de umiditate x1
entalpia va avea valoarea hb = 0,24 t1 + x1(0,47 t1+ 595), care este tocmai
cota punctului b prin care se trasează linia de entalpie constantă h b ct.,
făcând un unghi de 135° cu ordonata.
La diferite valori ale temperaturii t şi pentru x1 considerat, se obţin
diferite linii h= ct. care formează o reţea de drepte paralele înclinate cu
135° faţă de ordonată.
Pentru trasarea izotermei t 1, care trece prin punctul a, este necesar
să se gasească un punct c (fig. 11.25), care se află la intersecţia liniei h b
(construită pentru t = t 1 şi x = x1) cu linia x1 ct. Izotermele în diagrama h-x
formează un fascicul de drepte divergente. Variaţia coeficientului
unghiular al izotermei cu temperatura este dh/dx = 0,47 t + 595.
Pentru trasarea izotermei t 1, care trece prin punctul a, este necesar

să se gasească un punct c (fig. 11.25), care se află la intersecţia liniei h b
(construită pentru t = t1 şi x = x1) cu linia x1 ct. Izotermele în diagrama h-x
formează un fascicul de drepte divergente. Variaţia coeficientului unghiular
al izotermei cu temperatura este dh/dx = 0,47 t + 595.
Curba presiunilor parţiale ale vaporilor (pv ) se trasează prin puncte
cu ajutorul relaţiei la diferite valori ale lui x în g/kg aer uscat şi p
- 760 mm Hg sau 745 mm Hg etc. (fig. 11.25).
Curba de umiditate relativă 100 % se trasează prin puncte cu
ajutorul tabelelor de apă şi abur la stare de saturaţie. Astfel prin punctele
a,b (fig. 11.26), aflate pe curba presiunilor p v ,de presiuni pv1 , pv2 etc., se
ridică verticala până la intersecţia cu izotermele de saturaţie (sau de rouă)
tr1 , tr2 ... etc. Punctele de intersecţie a', b', etc. sunt puncte ale curbei
100%. În cazul diagramei construite pentru p 760 mm Hg curba =
100% se apropie asimptotic de izoterma t 100°C.
În figura 11.27 este arătat modul de construire al curbelor
<100% cu ajutorul relaţiei pv ps /100. De exemplu: pentru = 50%,
pv 0,5 ps . Prin urmare, pentru o anumită temperatură t 1, ce se
intersetează cu =100%, se determină p1 (starea de saturaţie) pe

verticala punctului a. Punctul b, care aparţine curbei 50 %, va fi pe
verticala de presiune p v1 = 0,5 ps1. Procedând în acelaşi mod pentru
diferite temperaturi t1, t2, t3, etc. se vor determina punctele b, b', b", etc. prin
care se trasează curba = 50 %.
Pentru temperaturi t > 100°C curbele pot fi considerate
verticale, întrucât presiunea maximă a vaporilor de apă nu poate depăşi
presiunea p a amestecului de aer şi vapori (p = pv +pa ; p 760 mm Hg) prin
urmare umiditate se prezintă numai în stare gazoasă şi se poate amesteca
cu aerul în orice proporţie,
Curba 100% împarte diagrama în două zone: zona aerului
umed nesaturat (deasupra curbei = 100%) şi zona aerului suprasaturat
(sub 100 %), în care aerul conţine la t > 0°C picături de apă (zona de
ceaţă), iar la t < 0°C conţine cristale de gheată (zona de gheaţă). Starea
aerului saturat este reprezentată prin curba 100%.
Izotermele în domeniul de ceaţă. În acest domeniu umiditatea
conţinută se compune din x = xs + x1,în care: x s este conţinutul de vapori
saturaţi (xs const. la o anumită temperatură) şi x1 - conţinutul de apă în
starea lichidă. Deci entalpia va fi:
h=ha+hvs+h1=0.24t+xs(0.47t+595)+x1tc1
c1 = 1 kcal/kg grd - caldura specifică a apei.
Coeficientul unghiular al izotermei va fi:
| |
Prin urmare izotermele în domeniul de ceaţă au aproximativ aceeaşi
direcţie cu liniile h = ct., entalpia umidităţii în stare lichidă (x1t) având o
valoare mică în raport cu entalpia aerului umed saturat.
În figura 11.28 este reprezentată izoterma de ceaţă. În rezumat, în
figura 11.29 este arătat modul de determinare a mărimilor caracteristice ale
aerului umed aflat într-o anumită stare, reprezentată de exemplu prin
punctul 1.

În figura 11.30 este reprezentată diagrama de calcul a aerului umed.
Figura 11. 30
8.3.4. Tratarea aerului
Aerul aspirat din atmosferă pentru a putea fi utiiizat în diferite
procese tehnologice trebuie în prealabil tratat în scopul de a fi adus la
parametrii necesari. Prin tratarea aerului se înţelege încălzirea, răcirea,
umidificarea, uscarea lui etc.
1) Încălzirea uscată a aerului de la temperatura t1 la t2 are loc fară
adaus de apă şi deci se reprezintă pe linia x = ct. (fig. 11.31).
Figura 11. 31
Căldura necesară încălzirii va fi:

q12 =h2 – h1 [kJ/kg.aer uscat] (11.58)
Q12=m aq12=m a(h2-h1) [kJ] (11.59)
în care m este masa aerului uscat, care se determină în funcţie de masa
aerului umed astfel:
m=m a(1+x1); m a= [kg aer uscat] (11.60)
2) Răcirea uscată a aerului umed de la temperatura t1 la

temperatura t2 > tr sau de la t1
la t3 < tr este reprezentată în
figura 11.32 prin transformările
1-2 şi 1-3.
Căldura cedată în
timpul răcirii de la t1 la t2 este:
q12=h2-h1 [kJ/kg.aer usc]

(11.61)
În cazul răcirii până la o

temperatură t3< tr , are loc o Figura 11. 32
condensare a unei părţi de
vapori, deoarece la t 3 cantitatea maximă de vapori ce pot fi conţinuţi de aer
dată de x3 ce corespunde intersecţiei izotermei t 3 cu =100% şi x3 < x1.
Prin urmare printr-o răcire avansată se poate realiza o uscare a aerului.
Căldura cedată este:
q13=h1-h3; (11.63)
Q13=m a(h1-h3) (11.63‟)
Cantitatea de apă ce se obţine din condensarea vaporilor este:

w=m a(x1-x3) [g] (11.64)
în care m a este exprimat în kg de aer uscat şi x în g. vapori/kg aer uscat.
3) Amestecul a două cantităţi de aer umed. Dacă m a1 şi m a2

sunt masele cantităţilor de aer ce urmază a fi
amestecate, exprimate în kg de aer uscat,
având caracteristicile: x1, h1 , , h1 şi
respectiv x2, h2, şi h2 reprezentate în fig.
11.33, prin 1 şi 2, starea amestecului se
reprezintă prin punctul M aflat pe linia 1-2.
Scriind ecuaţia conservării masei
pentru aer şi pentru conţinutul de umiditate
rezultă:
m a =m a1+m a2 (11.65)
m axM=m a1x1+m a2x2 (11.65‟)
(11.66) Figura 11. 33
Entalpia amestecului se determină din ecuaţia bilanţului energetic:

hMm a=h1m a1+h2m a2;
(11.67)
Din relaţiile (11.66) şi (11.67)

se deduce:
(11.68)
Punctul M se află pe
segmentul 1-2 împărţindu-l în părţi
prporţionale astfel încât să satisfacă
proporţia:
Figura 11. 34
Procedeul de amestec oferă
posibilitatea modificării parametrilor aerului după dorinţă, putându-se
amesteca mai multe cantităţi de aer de parametri diferiţi. De asemenea
permite ridicarea ceţii dintr-o încăpere în cazul când de exemplu punctul 1
ar fi pe curba 100 %.
În cazul când punctul M se găseşte în zona de ceaţă (fig.11.34) o
parte din vapori se vor condensa (xM – xM‟), iar starea aerului va fi
reprezentată prin M' situat la intersecţia izotermei t M cu =100 %. În M' se

poate considera că hM‟ hM.
Figura 11. 35
4) Tratarea aerului cu apă se efectuează prin pulverizarea de apă

caldă sau rece în curentul de aer umed. Se presupune că într-un curent de
aer de parametrii h1 şi x1, reprezentat în diagrama h-x prin punctul A (fig.
8.35) este pulverizată o cantitate W de apă de temperatură constantă ( a).
Datorită procesului de vaporizare a apei, o parte din ea, W o, va fi luată de
aer, care îşi va mări conţinutul de umiditate de la x1 la x2 şi în acelaşi timp
entalpia aerului variază de la h1 la h2; starea finală fiind reprezentată în
diagrama h-x prin punctul B. Căldura preluată de aer va fi:
Q=m a(h2-h1)=m a (11.69)

iar cantitatea de umiditate:
W o=m a(x2-x1)=m a (11.70)

Valorile h şi x pot fi pozitive sau negative în funcţie de
temperatura apei a (rece sau caldă). Raportând relaţiile (8.69) şi (8.70) şi
notând raportul cu se obţine:
(11.71)
Notând cu α unghiul format de dreapta AB. după care decurge
procesul, cu verticala şi ţinând seama de triunghiul dreptunghic ABC şi de
triunghiul dreptunghic isoscel ACD, se poate determina direcţia, dată de
, a procesului:
ctgα = BC/AC
Dar: BC= CD - BD ; CD = AC, deci: BC= AC - BD = ;

în care n h şi nx sunt scările de reprezentare în diagrama h-x a valorilor h
şi x. Prin urmare:
ctgα
(11.72)
Direcţia procesului este determinată de raportul . Cunoscând
valoarea = h/ x se poate determina direcţia de desfăşurare a
procesului. În instalaţiile de condiţionare a aerului valorile unghiulare sunt
foarte mult utilizate şi de aceea pe diagrama h-x sunt trasate razele
corespunzătoare diverselor unghiuri α .
Pentru a nu intersecta diagrama cu un număr mare de linii se
trasează doar capetele razelor
unghiulare pe marginile
diagramei (fig. 11.36). Razele
unghiulare au ca pol punctul
de coordonate h = 0, t = 0°C.
În figura 11.36 şi tabelul
11.1. sunt sintetizate toate
posibilităţile direcţiilor de
desfăşurare a procesului
tratării aerului cu apă. Dreptele
OA şi OB (fig. 11.36) sunt
tangente la curba = 100 %. În
afara triunghiului OAB razele
duse din O nu intersectează
curba 100% şi deci nu se Figura 11. 36
poate găsi temperatura apei care să asigure realizarea procesului.
5) Tratarea aerului cu abur este alt procedeu de răcire a

conţinutului de umiditate a aerului. Acest precedeu se realizează prin
injecţia aburului de joasă presiune în curentul de aer. Masa cantităţii de
abur introdusă m ab, contribuie la creşterea conţinutului de umiditate de la x1
la x2, deci:
m ab=x2-x1= ; (11.73)
iar entalpia aerului variază cu:
h=h2-h1=habm ab=hab x (11.73‟)
în care: hab este entalpia aburului injectat.
Transformările posibile ale aerului prin pulverizarea cu apă (fig.11.36)

Tabel 11. 2
Zona sau
linia de
Temperatur Direcţia Natura
desfăşurare X h t
a apei [C] procesului procesului
a
procesului
1 2 3 4 5 6 7
Umidificare
Zona a >t >hv >0 >0 >0
a
cu încălzire
Umidificare
După t=ct. =0 =hv >0 >0 =0
a
izotermică
Umidificare
Zona b t‟< a<t 0< <hv >0 >0 <0 cu răcire
şi h>0
Umidificare
După h ct. a=t‟ 0 >0 =0 <0
adiabată.
Umidificare
Zona c tr< a<t‟ < <0 >0 <0 <0 răcire şi
h<0
Răcire la
Dupa x=ct. a=tr =0 <0 <0
x ct.
Răcire şi
Zona d 0< <tr
a <0 <0 <0
uscare
Prin urmare, din relaţia (11.73) se extrage direcţia procesului:

(11.74)
Comparând entalpia aburului h ab şi a vaporilor de apă din aer h v
rezultă:
hab=r+1.886tab 2510.5+1.886tab (11.75)
hv=2510.5+1.886t (11.76)
Căldura de vaporizare a
aerului de joasă presiune r 2510,5
kJ/kg iar diferenţa hab – hv 1,886 (t
ab-tv ) este neglijabilă, în comparaţie
cu valoarea 2510,6; deci hab , hv .
Prin urmare hv şi conform tabelului
11.2 procesul decurge după
izotorma t ct. (fig. 11.37).
6) Uscarea aerului prin

adsorbţie se recomandă când este
necesară o reducere mai importantă Figura 11. 37
a conţinutului de umiditate din aer. În
acest caz se utilizează substanţe care au proprietatea de a adsorbi apa din

aer, numite adsorbanţi. Se utilizează adsorbanţi solizi: granule de silicagel
(SiO2) şi de alumogel (Al203) care au o porozitate mare atingând (41 ...
57%) din volumul lor şi adsorbanţi lichizi: soluţii apoase de clorură de
calciu, clorură de magneziu sau clorură de litiu.
Capacitatea de absorţie este funcţie de temperatură şi umiditatea
iniţială a aerului, de viteza de trecere a
aerului prin stratul de adsorbant şi de
grosimea stratului de adsorbant. În cazul
adsorbanţilor solizi, viteza de trecere se ia
de la 0,3 ... 0,5 m/s, grosimea stratului de
50 ...... 70 mm. Silicagelul poate adsorbi
apa până la 25 ... 50%, iar alumogelul până
la 18...... 24% din greutatea lor. În practică
se consideră de obicei 1 kg de silicagel la
35 ...... 40 m 3/h aer supus uscării. Pentru
regenerarea adsorbantului, acesta se
încălzeşte (de exemplu trecând un curent
de aer fierbinte prin ei) şi pierde apa prin
evaporare. Silicagelul se încălzeşte la Figura 11. 38
150°C, iar alumogelul la 150°...350°C.
Figura 11. 39
Schema de principiu a unei instalaţii cu silicagel şi reprezentarea

procesului ce are loc, în diagrama h-x, sunt arătate în figurile 11.38 şi
11.39. Schema cuprinde două uscătoare cu silicagel dintre care unul
lucrează cu, iar celălalt este scos din funcţiune pentru regenerare. În timpul
procesului de adsorbţie se degajă căldura de condensare şi prin urmare
aerul se încălzeşte. Procesul se consideră, cu suficientă aproximaţie, că
decurge după h ct (transformarea 1-2 - fig.11.38).
Înstalaţia prezentată în fig. 11.39 mai conţine o răcire uscată
reprezentată după 2-3 (fig. 11.38) şi o umiditate 3-4 (dupa h3 h4= ct.).
Parametrii aerului furnizat, reprezentat în fig. 11.38 prin punctul M, pot fi
reglaţi printr-o amestecare cu aerul ce trece prin canalul de ocolire. Ciclul
de saturare a absorbantului durează circa 10 min, regenerarea circa 7 min
şi răcirea adsorbantului după regenerare (cu o serpentină cu apă de răcire)
circa 3 min.
Se observă că schema descrisă reprezintă un proces complex de

tratare a aerului (uscare, răcire, umidificare, amestecate) în scopul obţinerii
parametrilor necesari.
În cazul absorbanţilor lichizi instalaţia este mult simplificată. Aerul
este trecut printr-o camera în care este umidificat cu soluţie absorbantă la
temperatură scăzută. Absorbantul lichid în circuitul lui trece printr-un aparat
de încalzire în care se evaporează excesul de apă regenerandu-l şi apoi
printr-un răcitor după care revine în camera de umidificare. Instalaţia are
dimensiuni mai mici şi nu necesită întreruperea funcţionării pentru
regenerarea absorbantului.
CAPITOLUL 12 - ARDEREA COMBUSTIBILILOR
12.1. Combustibilii, Clasificări, Putere calorifică, Compoziţie
În majoritatea instalaţiilor industriale ,în care au loc procese

tehnologice ce presupun un consum de căldură, acesta este realizat prin
arderea combustibililor. Este cazul cuptoarelor de diverse tipuri în care are
loc elaborarea metalelor şi aliajelor, cuptoare pentru încălzirea pentru
prelucrarea ulterioară prin deformare plastică, cuptoare pentru tratamente
termice şi altele. De asemenea alte utilaje în care au loc pregătirea
materiilor prime pentru prelucrare ulterioară pe cale termică, sursa de
căldură este reprezentată de arderea unui combustibil. Prin combustibil se
inţelege orice substanţă care prin reacţia de oxidare cu oxigenul din aer
degajă o cantitate mare de căldură, reacţia decurgând rapid. În urma
acestei recţii de oxidare, produsele reacţiei se află la o temperatură ridicată
necesară realizării procesului tehnologic din utilajul respective.
Combustibilii utilizaţi în diversele procese tehnologic pot fi clasificaţi după
două criterii : starea de agregare şi provenienţă. Se utilizează astfel
combustibili solizi, lichizi sau gazoşi şi din punct de vedere al provenienţei
reprezintă fie substanţe de provenienţă naturală care se utilizează în
starea în care sunt obţinuţi prin extracţie în general din zăcăminte, fie de
provenienţă artifictială care reprezintă combustibilii rezultaţi din prelucrarea
celor naturali sau ca procese secundare din alte procese industriale. În
tabelul 1 se prezintă cei mai utilizaţi combustibili. O caracteristică
importantă a combustibililor este puterea calorifică. Se defineşte putea
calorifică ca fiind cantitatea de căldură degajată prin ardere completă a
unităţii de masă de combustibil. Aceasta se exprimă de obicei în kJ/kg, sau
kJ/N pentru combustibili solizi şi lichizi, respectiv pentru cei gazoşi.
Puterea calorifică depinde în general de compoziţia combustibililor. În
general un combustibil este format din două părţi : masa combustibilă
formată din substanţe compuse în principal din carbon, hidrogen şi sulf
care intră în reacţie cu oxigenul în procesul de ardere şi balastrul format din
substanţe care nu ard. Acest balast cuprinse umiditatea combustibilului şi
substanţa solidă care la sfârşitul procesului de ardere se prezintă sub
forma unui reziduu solid denumit cenuşă. Acest reziduu solid este
caracteristic combustibililor solizi şi reprezintă un amestec de silicaţi, oxizi
de aluminiu, de fier, de calciu şi altele.
Compoziţia unui combustibil este exprimată în funcţie de starea de
agregare pentru cumbustibilii solizi şi lichizi prin analiza elementară dată
prin relaţia:
+ + + (12.1)
În care : , – reprezintă participaţiile masice ale

carboonului, hidrogenului şi sulfului care se găsesc în diversele substanţe
ce formează masa combustibilului
participaţiile masice ale oxigenului şi azotului
-parcipaţia masică a umidităţii,respective

balastrului.
În cazul combustibililor gazoşi compoziţia combustibililor este
precizată prin participaţiile volumice ale substanţelor gazoase care
formează combustibilul gazos uscat (fără umiditate) :
+ + + + + 1 (12.2 )
În care reprezintă participaţiile valorice ale

gazelor combustibililor În
combustibilii gazoşi se găseşte în general şi apă în stare de vapori.
Umiditatea ataşată combustibililor gazoşi se exprimă în general grame/
N combustibil gazos uscat; notată în general cu d. Compoziţia
combustibilului gazos umed se exprimă prin înmulţirea participanţilor pentru
compoziţia de ”uscat ” cu factorul de transformare :
k= (12.3)
Compoziţia combustibiluli gazos umed va fi deci :

+ + + + + + +
+ (12.4)
În relaţia (12.4) ultimul termen reprezintă participaţia vaporilor de

apă raportată la 1 N mbustibil gazos umed iar ceilalţi termeni
participanţiile substanţelor gazoase multiplicate cu factorul de transformare
”k”. În calculele practice unde este necesar să se ţină seama de umiditatea
combustibililoe gazoşi aceasta se poate lua ca fiind umiditatea la saturaţie
pentru temperatura de 10 °C. În tabelul 12.3 se prezintă conţinutul de
umiditate la saturaţie pentru diverse temperaturi. Cantitatea de apă
existentă în combustibil sau format prin arderea hidrogenului se va regăsi
în substanţele care formează produşii finali ai reacţiei de ardere. Având în
vedere că apa rezultată se află în general în stare de vapori în produşii
finali a căror temperatură este mai mare decât temperature de condensare
rezultă că o parte din căldura degajată prin ardere serveşte pentru
vaporizarea apei. Ca atare în funcţie de starea de agregare a apei în
produşii finali,se defineşte puterea calorifică superioară, respectiv puterea
calorifică inferioară după cum apa se află în stare lichidă, respectiv în stare
de vapori. Diferenţa între cele două mărimi reprezintă căldura latentă de
vaporizare rezultată. De exemplu, pentru un combustibil a cărui compoziţie
este precizată prin analiza elementară această diferenţă se scrie :
510 (9 [ ] (12.5)
Având în vedere ecuaţia reacţiei hidrogenului cu oxigenul la fiecare

kg de hidrogen rezultând 9kg de apă.
Tabel 12. 1
Puterea calorifică,
inferioară kJ/kg
Combustibil Denumire
(N )valori
orientative
Sisturi combustibile 8.000
Turbă 14.500
Lignit 12.000
Cărbune brun 20.000-23.000
Natural Huilă 25.000-32.000
Solid Antracit 30.000
Lemn 14.000
Artificial Cocs 30.000
Motorină 42.000
Păcură 40.000
Petrol lampant 40.000
Lichid Artificial Benzină 42.000
Gudroane 38.000
Gaz natural de
35.000
Natural zăcământ
Gaz de sondă(petrolier) 30.000-35.000
Gaz de cocserie 17.000
Gaz de huilă 19.000
Gazos Gaz de semidistilare din
15.000-30.000
cărbuni
Artificial
Gaz de furnal 4.000
Gaz de apă 10.000
Se recomandă ca puterea calorifică a combustibililor să fie

determinată pentru fiecare în parte pe cale experimentală prin metote
calorimetrice în calorimetre de construcţie specială în funcţie de starea de
agregare. În cazul în care se cunoaşte însă analiza elemntară a
combustibilului se poate evalua puterea calorifică inferioară cu ajutorul
relaţiilor:
-pentru combustibili solizi şi lichizi
33340 ( ) [ ] (12.6)
-pentru combustibilii gazoşi.
+23400 [ ] (12.7)
Relaţiile de mai sus sunt stabilite pe baza căldurilor de reacţie

izobare ale elementelor oxidabile în cazul combustibililor solizi şi lichizi sau
ale substanţelor componente oxidabile pentru cei gazoşi corectate
experimental întrucât la temperature mai mari de 1500°C intervine

fenomenul de disociere termică iar elementele chimice se află în
combustibili sub formă de combinaţii chimice, fapt pentru care este necesar
a se ţine seama şi de căldurile de formare a acestor substanţe. Pentru
comparaţia diverşilor combustibili se utilizează noţiunea de ” combu-stibil
convenţional ” , un combustibil ipotetic cu putere calorifică inferioară
29290 kJ/kg.
Compoziţia medie a diverşilor combustibili este prezentată în tabelul
12.2 şi 12.3.
Tabel 12. 2
Analiza elementară %
inferioar
Puterea
calorific
ă(kj/kg)
Combustibili
solizi şi Hidro Umidi-
ă
Carbon Sulf Oxigen Azot Cenuşă
gen tate
lichizi
C H2 S O N W A
Lignit 49,6 3,7 0,4 18,7 0,6 20 7 79678
Huilă 82 4,1 0,7 4,2 1 2 6 32322
Antracit 85,6 1,8 0,7 2 0,9 1 8 31192
Cocs me-
87,3 0,5 0,9 0,8 0,5 2 8 30103
talurgic
Lemn 39,3 4,7 - 34,1 0,4 20 1,5 14277
Turbă 40,3 3,8 - 22,1 0,8 25 8 14528
Păcură cu
conţinut
-
redus de 85,6 12,3 0,5 0,5 1 0,1 41700
sulf
Păcură cu
conţinut
-
ridicat de 84,2 11,5 2,5 0,7 1 0,1 40486
sulf
Tabel 12. 3
Puterea
Compoziţie volumică
calorifică
Combustibil inferioară
gazos H2 CO CH4 C2H4 CO2 N2 O2
(kJ/ N
Gaz de apă 49 42 0,5 - 5 3,5 - 10802

Gaz de
4 28 - - 8 60 - 3977
furnal
Gaz de
50 8 29 4 2 7 - 19259
cocserie
Gaz mixt de
12 27,8 3 0,2 3 54 - 6029
generator
Gaze
0,49 - 98,51 0,8 - - 0,2 35600
naturale
Tabel 12. 4
Temperatura
combustibilului 0 10 20 30 40 50 60 70
gazos
Umiditatea de 5 10,1 19,4 35,9 64,6 114 202 370
saturaţie d
În practică procesele de ardere trebuiesc studiate din două puncte

de vedere şi anume : termodi-namic şi respectiv cinetic. Studiul
termodinamic al proceselor de ardere presupune arderea ca fiind procesul
prin care energia chimică a combustibilului este eliberată sub formă de
căldură, studiul termodinamic precizând starea iniţială şi finală a procesului
şi energia schimbată cu exteriorul. Studiul cinetic analizează mecanismul
reacţiilor chimice de oxidare după care are loc transformarea energiei
chimice, viteza de degajare a căldurii, factorii care determină aceste
mărimi.
12.2.Calculul proceselor de ardere
Din punct de vedere termodinamic calculul proceselor de ardere

presupune stabilirea următoarelor elemente: cantitatea de aer necesară
arderii unităţii de cantitate de combustibil, substanţe rezultate prin ardere
care datorită faptului că se află în stare gazoasă se numesc gaze de
ardere, efectul termic al arderii şi temperatura atinsă de gazele arse la
sfârşitul procesului.
Arderea este completă atunci când întreaga cantitate de combustibil
este arsă, în gazele de ardere existând oxizii superiori ai elementelor din
combustibili sau oxizi incompleţi care mai au capacitate de a reacţiona cu
oxigenul dar aceste reacţii nu au loc din diverse cauze după cum se va
vedea ulterior, sau când cantităţi de combustibil părăsesc zona de reacţie
fără să fie ars,cazul în special al combustibilor solizi.
Relaţiile de bază pentru calculul proceselor de ardere sunt ecuaţiile
reacţiilor chimice de oxidare a diverselor elemente chimice respectiv
substanţe din componenţa unui combustibil. În continuare se vor studia
procesele de ardere la presiune constantă întrucât în instalaţiile termice
industriale arderea decurge izobar sau cvasiizobar la presiuni egale cu
presiunea atmosferică sau la valori ale presiuii foarte apropiate de aceasta.
Arderea la presiune variabilă sau la volum constant se întâlneşte în
camerele de ardere ale motoarelor cu ardere internă şi este prezentată în
lucrări de strictă specialitate.
12.2.1 Arderea completă
Oxigenul şi aerul necesar arderii combustibilului

Ecuaţiile de ardere a diverselor elemente chimice prezente în
analiza elementară a unui combustibil sunt:
C+ C
+ →
S+ →S
Dacă se exprimă cantităţile de substanţe iniţiale şi substanţe finale ale
respectivelor reacţii în kmoli, ecuaţiile pot fi scrise în forma :
1 kmol C+ 1 kmol 1 kmol C
1 kmol kmol → 1 kmol (vapori)
1 kmol S + 1 kmol → 1 kmol S
În cazul unui combustibil solid sau lichid în care analiza elementară
precizează elementele oxidabile prin participanţii de masă, se exprimă
cantităţile acestea în ecuaţiile de mai sus prin unităţi de masă iar oxigenul
necesar şi substanţele finale fiind în stare gazoasă se exprimă în final în
unităţi de volum.Cu aceasta ecuaţiile vor căpăta forma :
12 kg C + 1 kmol → 1 kmol C
2 kg kmol → 1 kmol (vapori)
32 kg S + 1 kmol → 1 kmol S
Rezultă pentru unitatea de masă din fiecare element relaţiile:
1 kg C + kmol → kmol C
1kg + kmol → 1 kmol
1 kg S + kmol → kmol S
Pentru un kg de combustibil în care elementele oxidabile C,

ă în anumite participaţii masice se determină cantitatea de oxigen
ca fiind suma cantităţilor de oxigen necesar pentru oxidarea elementelor
din care se scade oxigenul existent în combustibil precizat prin participaţia
sa însă tot în kmoli, întrucât oxigenul existent în combustibil
este legat chimic de o parte din elementele oxidabile. Cu aceasta rezultă
oxigenul necesar minim sau teoretic arderii complete , exprimat în kmoli
pentru unitatea de combustibil
+ + + * + (12.8,a)
Sau în N
22,4 ( + + ) * + (12.8,b)
Relaţia (12.8,b) mai poate fi pusă şi sub forma :
1,867 cu ζ +3 (12.9)
În care ζ reprezintă cifra caracteristică a combustibilului solid sau

lichid. Pentru combustibilii gazoşi în care analiza precizează substanţele în
stare gazoasă care formează combustibilul prin participaţiile volumice la 1
de combustibil gazos uscat ecuaţiile de oxidare vor fi :
CO+ C
C 2
+ (m + →m C +
S+ S
În ecuaţiile de mai sus coeficinţii stochiometrici exprimă totodată şi

cantităţile in kmoli din substanţele iniţiale respectiv finale ale reacţiilor
respective. Întrucât acestea se află în stare gazoasă, în condiţiile
respective pot fi considerate gaze perfecte şi aceeaşi coeficienţi vor
reprenzenta cantităţi de reactanţi şi produşi finali exprimaţi în având în
vedere că
1 kmol 22,4 .
Se poate scrie deci :

1 CO+ →1 C
1 + →1 (vapori)
1 +2 1 C +2 (vapori)
1 +(m + →n C + (vapori)
1 S+ →1 (vapori)+ 1 S
Pentru combustibilul gazos uscat oxigenul minim necesar arderii

complete pentru 1 va fi suma cantităţilor de oxigen necesare oxidării
complete a substanţelor componente din care se scade oxigenul existent în
combustibil rezultă deci :
+ +( + ) + − * + (12.10)
(în relaţia 1.10 şi mai sus are semnificaţia altor hidrocarburi existente
în combustibil decât cu atomi de carbon şi atomi de hidrogen).
Cantitatea de oxigen fiind preluată din aer în instalaţia de ardere se
va introduce cantitatea de aer care va conţine oxigenul necesar arderii
unităţii de combustibil.Având în vedere compoziţia aerului în calculele
proceselor de ardere se consideră că este format teoretic numai din oxigen
şi azot şi în anumite cazuri când este necesar se ia în considerare şi
umiditatea din aer şi care se va regăsi în produsele finale ale arderii
împreună cu azotul. Pentru cazul arderii izobare complete se consider
azotul inert din punct de vedere chimic. Cu aceasta rezultă volumul minim
de aer uscat (fără umiditate ) necesar arderii unităţii de combustibil
sau 4,76 . (12.11)
Având în vedere participaţia volumică a oxigenului în aer

. Dacă se ţine seama de umiditatea din aer ştiind că aceasta este
exprimată prin x grame vapori / kg aer uscat rezultă volumul minim de aer
umed ţinând cont de umiditatea aerului.
(1+1,61 ∙ * + (12.12)
În care 1,61 ∙ reprezintă volumul de vapori de apă ataşaţi la

fiecare cat cu umiditatea absolută x. În calcule dacă nu se
cunoaşte valoarea exactă a lui x, care aşa cum se ştie depinde de condiţiile
atmosferice şi temperatura aerului se poate considera acoperitor x‟ 10
gr/kg aer uscat.
Deoarece în instalaţii de ardere nu se poate realiza un amestec
omogen între aer şi combustibil care să asigure existanţa în jurul fiecărei
particule de combustibil cantitatea de oxigen cu care să ardă complet în
intervalul de timp când combustibilul se află în zona de ardere în practică
se introduce în instalaţia de ardere cu o cantitate mai mare de aer decât
cea minim necesară pentru a se mări probabilitatea întâlnirii dintre fiecare
particulă de comustibil cu oxigenul necesar. Cantitatea suplimentară de
aer, respectiv oxigen care se introduce va fi cu atât mai mare cu cât
probabilitatea de realizare a amestecului omogen aer-combustibil sunt mai
reduse. Acest volum de aer suplimentar se exprimă cu ajutorul
coeficientului de exces de aer astfel că volumul de aer necesar arderii
unităţii de combustibil devine:
λ∙ * + (12.13)
Valorile uzuale pentru sunt 1,01-1,15 pentru combustibili gazoşi,

1,1-1,2 pentru combustibili lichizi, mai mari de 1,2 pentru cei solizi fiind
determinaţi şi de tipul de arzătoare pentru combustibili gazoşi şi lichizi sau
de ansamblul focarului şi instalaţiei de ardere pentru cei solizi.
Gazele naturale din ardere
În urma arderii complete rezultă oxizii superiori C ,S de

asemenea în gazele de ardere vor fi prezenţi , datorită faptului că
azotul reprezintă un gaz inert în condiţiile date şi respectiv întrucât în
procesul de ardere se consumă numai oxigen minim necesar, cel introdus
suplimentar se regăseşte în gazele de ardere.Ca atare pe componenţi, pe
baza aceloraşi ecuaţii ale reacţiilor de oxidare prezentate anterior se poate
calcula cantităţile de gaze pe componenţi pentru cazul combustibilor lichizi
şi solizi respectiv gazoşi. În cazul celor dintâi C provine numai din
oxidarea carbonului din combustibilii cu participaţie masică .
∙ * + (12.14)
Apa în stare de vapori are trei surse şi anume prin arderea

hidrogenului, umiditatea combustibilului şi cea a aerului de ardere.
Exprimând pe baza participaţiilor hidrogenului şi umidităţii în combustibil şi
a umidităţii absolute a aerului cele trei cantităţi, rezultă :
22,4 + + 1,61 ∙ λ * + (12.15)
Similar:
(12.16)
Volumul de azot prezent în gazele arse reprezintă azotul din aer şi

azotul prezent în compoziţia combustibilului :
0,79 + (12.17)
Iar volumul de oxigen present în gazele arse reprezintă diferenţa

dintre oxigenul efectiv introdus cu aerul şi cel minim:
(λ-1) (12.18)
În cazul combustibilor gazoşi componenţii din gazele de ardere se

calculează după cum urmează. Bioxidul de carbon provenit din toate
substanţele componente ale combustibilului care conţine carbon, la care se
adaugă bioxidul de carbon existent în compoziţia combustibilului. Ţinând
cont de ecuaţiile reacţiilor de oxidare, rezultă :
+ +∑ + * + (12.19)
Vaporii de apă rezultă prin arderea hidrocarburilor, a hidrogenului

liber şi dacă este cazul se mai adaugă umiditatea combustibilului şi a
aerului:
+ +∑ + +1,24∙ d+1,61∙ xλ
* + (12.20)
* + (12.21)
Volumul de azot, respectiv de oxigen se calculează similar ca în

cazul combustibililor solizi-lichizi şi anume :
0,79 + (12.22)
Iar volumul de oxigen în gazele arse (în exces) cu relaţia (12.18).

Cu aceasta, pentru volumul total de gaze arse pentru umiditatea de
combustibil rezultă:
+ * + (12.23)
În anumite cazuri este mai comod să se calculeze volumul de azot

şi de oxigen prezente în gazele de ardere sub forma volumului minim de
azot rezultat prin arderea cu cantitatea minimă de aer( 1) şi a aerului în
exces :
+ * + (12.24)
* + (12.24‟)
Pentru combustibilii solizi şi lichizi respectiv gazoşi, iar restul

cantităţii de azot împreună cu oxigenul în exces formând aerul în exces.
(λ-1) * + (12.25)
În cazul în care neglijăm umiditatea proprie a aerului x 0, volumul

de gaze arse poate fi scris sub forma:
+ (12.25‟)
Sau:
+(λ-1) (12.25‟‟)
În care reprezintă volumul de gaze rezultat cu cantitatea minimă

de aer uscat.
+ + + * + (12.26)
Se poate pune în acest mod dependenţa volumului de gaze de

coeficientul de exces de aer prin care se poate aprecia volumul de gaze
existent în diverse zone ale unei instalaţii termice (focar de cuptor ,de
cazan de abur etc) în care conţinutul de aer în gazele arse variază datorită
pătrunderilor de aer din afară dacă instalaţia este în regim de depresiune
caz frecvent la cuptoare sau focare. Prezenţa oxigenului în gazele arse
face ca în spaţiul de lucru să se realizeze o atmosferă oxidalată, oxigenul
poate să reacţioneze în condiţiile respective cu alte substanţe. Din punct de
vedere numai al randamentului termic al angrenajului respective, existenţa
unui coeficient de exces de aer ridicat are ca efect reducerea
randamentului termic al angregatului prin creşterea pierderilor de căldură în
mediul ambient, proporţionale cu volumul de gaze arse evacuate în mediul
ambient.
În cazul în care nu se cunoaşte analiza elementară a
combustibilului dar se dispune de valoarea puterii calorice inferioare poate
determina volumul de gaze arse rezultate cu ajutorul relaţiilor statistice
Rosin şi Tehling:
a +b* + (12.27)
c +d (12.27‟)
În care a,b,c,d depinde de natura combustibilului, conţinutul de

cenuşă.Valorile acestor constante sunt prezentate în tabelul 12.5.
Tabel 12. 5
Combustibil Condiţii a b c D
Solid* 1,01 0,5 0,89 1,65
Lichid - 0,85 2 1,11 0
Gazos sărac 0,875 - 0,725 1
Gazos bogat 1,09 -0,25 1,14 0,25
*În cazul combustibilului cu conţinut de cenuşă peste 10 se va lua

în calculul puterea calorifică inferioară raportată la masa combustibilă şi
umiditate:
(12.28)
Temperatura de ardere
Prin temperatură de ardere se înţelege temperatura pe care o ating
gazele rezultate din ardere la sfârşitul procesului de ardere. Aceasta se
determină din bilanţul termic al procesului de ardere luând ca temperatură
de referinţă temperatura de 0 . Temperatura reală de ardere se determină
din ecuţia de bilanţ luând în considerare energia substanţelor iniţiale, a
substanţelor finale pierderile de energie determinate de diverse cauze şi
schimbul de energie în incinta în care are loc arderea.
Ecuaţia are forma:
+ + + + [ ] (12.28‟)
În care: - entalpia sensibilă a combustibilului
| ∙ ; în care | este temperatura specifică
medie a combustibilului raportată la unitatea de referinţă şi - temperatura

combustibilului.
| entalpia sensibilă a gazelor de ardere la
temperatura de ardere în care | este căldura specifică a aerului
exprimată în kg/ grd, medie între 0 şi temperature aerului .
| -entalpia sensibilă a gazelor de ardere la
temperatura de ardere în care | reprezintă căldura specifică medie a
gazelor între 0 şi temperatura de ardere exprimată în kg/ grd.
-căldura cedată incintei în care are loc arderea, de obicei prin

radiaţia exprimată în kg/kg( )Cb şi - pierderile de căldură datorită
arderii incomplete (vezi 12.22).
Din ecuaţia de bilanţ se explicitează temperature de ardere reală
care este şi rezultă:
| |
(12.29)
|
Dacă se exprimă volumul de gaze arse prin relaţia (12.25‟) se pune

în evidenţă şi influenţa coeficientului de exces de aer asupra temperaturii
reale de ardere pe lângă ceilalţi factori.
| |
| |
(12.30)
Se remarcă faptul că temperatura de ardere creşte odată cu
creşterea temperaturii combustibilului şi a aerului de ardere ceea ce face
să fie posibil a se ridica temperatura gazelor în principal prin preîncălzire
aerului pentru un combustibil dat, preîncălzirea combustibilului este utilizată
în cazul păcurii pentru reducerea vâscozităţii acesteia cu scopul de a se
obţine prin pulverizare un amestec omogen de picături de combustibil şi
aer. Preîncălzirea combustibililor gazoşi este limitată de pericolul de
explozie pe care-l implică. Temperatura reală de ardere se reduce odată cu
creşterea coeficientului de exces de aer, fenomen care se explică astfel.
Odată cu creşterea coeficientului de exces de aer energia eliberată prin
ardere sub formă de căldură se repartizează pe un volum de gaze mai
mare, care face ca nivelul de temperatură atins de acesta să scadă.
Pierderile de căldură datorită arderii incomplete sunt determinate de cauze
mecanice caracteristice combustibililor solizi arşi pe grătare, care face ca o
parte din combustibil să cadă de pe grătar sau,fiind acoperit de cenuşă,
contactul cu oxigenul să fie împiedicat şi să fie evacuat în stare nearsă în
zona de ardere şi din cauze chimice când arderea decurge cu lipsă locală
de oxigen şi în gazele arse se află compuşi din combustibil care nu au ars,
sau în cazul temperaturilor de peste1500 intervine fenomenul de
disociere termică a gazelor despre care se discută ulterior.
Temperatura teoretică de ardere rezultă din relaţia (12.30) în care
arderea este adiabatică, fără pierderi cu λ 1, neglijând entalpia sensibilă a
aerului şi combustibilului
[ ]
|
(12.31)
Pentru evaluări aproximative ale temperaturii reale se mai utilizează
uneori raportul -coeficientul pirometric care are valori cuprinse
între 0,6 şi 0,9 funcţie de combustibil, temperatura teoretică şi tipul focarului
sau cuptorului respectiv.
Utilizarea relaţiei (12.30) pentru determinarea temperaturii de
ardere ridică următoarea dificultate. În relaţia respectivă se cunosc toţi
termenii cu excepţia valorilor căldurilor specifice medii ale componenţilor
din gazele arse care sunt determinate tocmai de valoarea necunoscută a

temperaturii, pentru aceasta se recurge la un calcul internativ presupunând
aprioric o valoare a acestei temperaturi cu care se determină un set de
valori ale căldurilor specifice ale componenţilor din gazele arse şi cu care
se determină valoarea temperaturii de ardere şi apoi calculul se reia cu
valoare nou obţinută a temperaturii pâna când între valoarea aleasă şi cea
rezultată din calcul se obţine o diferenţă mai mică decât o valoare minimă
impusă de precizia dorită.Aceste neajunsuri sunt eliminate dacă se
utilizează diagrama entalpie-temperatură a gazelor de ardere calculată
pentru fiecare combustibil în parte.
Diagrama entalpie-temperatură
În aceste diagrame, pe abcisă sunt marcate valorile temperaturilor

gazelor rezultate din ardere iar pe ordonată entalpia gazelor de ardere
rezultate pentru unitatea de combustibil kJ/ )Cb. Temperatura de
ardere rezultă din ecuaţia de bilanţ considerând arderea adiabatică din care
se explicitează entalpia gazelor de ardere.
* | | | + (12.32)
| (12.32‟)
În care:
+(λ-1) (12.33)
| ∙ | (12.34)
Cu ajotorul relaţiilor (12.32) şi (12.33) se calculează pentru diverse

valori ale temperaturii (de obicei din 100 in 100 ) pentru un anumit λ se
obţine prin reprezentarea grafică curba entalpiei funcţie de temperatură.
Din relaţia (12.34) se determină entalpia gazelor la temperatura de ardere
adiabatică care plasată pe ordonată până la intersecţia cu curba
corespunzătoare valorii lui λ precizează pe abscisă valoarea temperaturii
gazelor. Diagrama care utilizează ca agenţi termici gazele rezultate din
arderea unui combustibil pentru determinarea cantităţii de căldură cedată
de gaze într-o anumită zonă agregatului în care temperatura gazelor
suferă o anumită variaţie. Sau, cunoscând cantitatea de căldură cedată de
către gaze aflate la o anumită temperatură la intrarea în zona respectivă se
poate determina temperatura până la care se răcesc gazele. O medotă
eficientă de a mări temperatura de ardere şi implit randamentul termic al
angrenajului în care are loc arderea, este utilizarea pentru ardere a aerului
îmbogăţit cu oxigen, procedeu utilizat la furnale sau cuptoare de elaborare
a oţelului. Utilizarea aerului îmbogăţit cu oxigen reduce volumul de azot în
gazele arse,care este componentul cu ponderea cea mai mare în gaze.În
figurile (12.1) şi (12.2) sunt prezentate diagramele H-t pentru păcură şi gaz
natural.
12.2.2.Arderea incompletă
În realitate procesul de ardere nu decurge complet. Arderea este

incompletă datorită cauzelor mecanice şi chimice. Aşa cum s-a arătat,
arderea incompletă din cauze mecanice este caracteristică combustibililor
solizi în care caz este posibil ca particulele de combustibil solid să nu
participe la ardere din motive mecanice : pierderi prin barele grătarului de
granule de combustibil înglobate în cenuşă, care sunt lipsite de contactul
cu oxigenul sau particule solide sunt antrenate de gaze şi evacuate fără să
fie arse. Aceste pierderi de căldură reprezintă pentru fiecare grătar între 5
şi 10 din puterea calorifică a combustibilului solid introdusă în focar, între
0,3-3 pentru focare cu cărbune pulverizat.În calcule, dacă reprezintă
valoarea procentuală a pierderilor de natură mecanică şi consumul orar
de combustibil ars efectiv rezultă:
(1- )B [ ] (12.35)
În care - este cantitatea de combustibil introdusă în focar.

Arderea completă din punct de vedere chimic este sesizată prin
prezenţa în gazele de ardere pe lângă componenţii corespunzători arderii
complete şi a oxidului de carbon, fracţii de hidrocarburi şi uneori chiar a
hidrogenului liber. Prezenţa substanţelor neoxidate sau a oxizilor incompleţi
de tipul CO, HO etc. se explică fie prin lipsa oxigenului necesar arderii fie
prin întrepunerea lanţului de reacţii prin care se trece de la substanţele

iniţiale la cele finale din diverse cauze. În cazul în care temperaturile sunt
de peste 1500 intervin şi reacţiile de disociere a substanţelor finale,
reacţii în totalitate endoterme. Prezenţa în gazele arse a acestor substanţe
caracterizate printr-o energie chimică ce nu a fost eliberată sub formă de
căldură reprezintă o pierdere de energie care are ca efect reducerea
temperaturii de ardere. Pierderea de căldură datorită arderii incomplete din
punct de vedere chimic reprezintă 0,5-3 din puterea calorifică inferioară
în funcţie de starea de agregare a combustibilului, şi tipul instalaţiei de
ardere. În cazul arderii cu lipsă locală de oxigen dintr-o anumită zonă a
instalaţiei de ardere sau cu lipsă de oxigen datorită afinităţii chimice mai
mari între oxigen şi hidrogen decât între oxigen şi carbon arderea
incompletă se manifestă prin oxidarea carbonului la oxid de carbon după
ecuaţia:
C=(1+ ) =(1-x) +xCO
Sau în cazul unei hidrocarburi:

+(m+ - ) = (m-x) + xCO +
În care x reprezintă fracţiunea de carbon care sete oxidată la oxid.

În situaţia unei lipse locale de oxigen, când instalaţia se introduce o
cantitate mai mare de aer decât cea minim necesară datorită organizării
defectuoase a procesului de ardere , în gazele de ardere pe lângă şi
CO va fi prezentantă şi o cantitate de oxigen formată din oxigenul în exces
şi oxigenul liber datorită arderii incomplete a carbonului sau disocierii
termice. Bilanţul oxigenului pentru un combustibil precizat prin analiza
elementară va fi :
0,21 λ + = (1-x) + x+ + * + (12.a)
Sau:
0,21 λ = + + - x * + (12.b)
Conform relaţiilor (12.8) şi (12.9) :

=4,76 * + (12.c)
Rezultă :
0,21 λ = 0,21 λ - x (12.d)
Sau : x = 0,21 ( 1- λ) (12.e)
În cazul arderii total incomplete a carbonului x=1 rezultă :

λ= =1- (12.f)
Sau : =1- (12.g)
Rezultă volumul de aer necesar arderii totale incomplete :

= (12.h)
Şi volumul de gaze :
= + + (12.i)
În care volumul de azot prezent în gazele de ardere :

= + 0,79 (12.j)
Pentru o valoare a coeficientului de exces de aer λ ( ,1)

cantităţile de gaze rezultate în urma arderii incompatibile vor fi :
(1- x) ; x ; (12.36)
; 22,4 * +(12.36‟)
Volumul total de gaz fiind suma valorilor componenţilor. În cazul

(λ 1) pentru arderea total incompletă din punct de vedere al carbonului
gazele rezultate vor fi :
+ + + + (12.37)
În care volumul de oxigen din gaze arse se calculează cu relaţia :

0,21 (λ - ) (12.38)
care reprezintă diferenţa dintre volumul de oxigen din aerul introdus în

instalaţia de ardere şi oxigenul efectiv consumat. În cazul oxidării parţiale a
carbonului în şi CO volumul de gaz va fi :
+ + + + (12.39)
În care primele 5 volume sunt exprimate de relaţiile (12.36) şi

0,21 (λ-1) + x (12.40)
Arderea incompletă are ca efect reducerea cantităţii de căldură

dezvoltată în procesul de ardere. Aceasta poate fi pusă în evidenţă folosind
legea lui Ness referitoare la căldura de reacţie aplicată reacţiilor de
producere a şi a CO.
C+ → +
C+ →CO +
Pentru cantitatea de carbon care se oxidează parţial la CO

pierderea de energie va fi :
x ( - ) [ ] (12.40‟)
Şi ca atare puterea calorifică inferioară a combustibilului vafi redusă

corespunzător:
- [ ] (12.41)
Controlul arderii
Controlul arderii constă în determinarea pe cale experimentală a

compoziţiei gazelor de ardere pentru aprecierea condiţiilor în care are loc
procesul de ardere şi de a interveni dacă este cazul pentru a asigura ca
arderea să decurgă complet. Compoziţia gazelor care se stabileşte pentru
gazele de ardere uscată ( vaporii de apă se elimină prin condensare) şi
este precizată prin procentele de şi altele. Pe baza lor se poate
stabili prin calcul coeficientul de exces de aer. În cazul când cantitatea de
azot din combustibil este neglijabilă coeficinetul de exces de aer se poate
stabili pornind de la participaţiile exprimate în procente ale azotului şi
oxigenului în gazele uscate, rezultă pornind de la faptul că azotul şi
oxigenul în gazele uscat, rezultă pornind de la faptul că azotul provine din
volumul de aer introdus,iar oxigenul din aer din exces.
(12.42)
De unde :
(12.43)
Dacă arderea este incompletă (în urma analizei se determină
prezenţa ; etc.) înseamnă că oxigenul este numai apparent în
exces întrucât o parte din cantitatea de oxigenul nu a fost utilizată efectiv
pentru oxidarea completă. În cazul acesta din volumul de oxigen trebuie
scăzut oxigenul neutilizat datorită oxidării parţiale şi relaţia coeficientului de
oxigen devine:
∑( )
(12.44)
În cazul combustibilor în care volumul azotului din compoziţia nu

poate fi neglijat, coeficientul de exces de aer determinat pe baza analizei
gazelor de ardere se determină cu :
| |
(12.44‟)
pentru combustibili solizi sau lichizi :
[ ]
(12.44‟‟)
pentru combustibili gazoşi, în care :
participaţia volumică a azotului în combustibil;
ζ- cifra caracteristică a combustibilului gazos.
ζ + + +m (R )
(12.45)
Pe lângă relaţiile de mai sus se pot utilize pentru determinarea
coeficientului de exces de aer şi a prezenţei CO în gazele de ardere,
diagramele de ardere (triunghiurile) Ostwarld şi Gibbs. Aceste diagrame se
întocmesc pentru fiecare combustibil în parte pornind de la faptul că există
o dependenţă liniară între conţinutul de şi în gazele de ardere
uscate, după cum urmează.
Întrucât analiza gazelor de ardere stabileşte compoziţia pentru
gazele uscate, se poate scrie în cazul arderii complete :
(12.46)
Şi pentru volumul minim de gaze arse :
(12.46‟)
De unde rezultă :
(12.47)
Analog se poate scrie :
(12.47‟)
De unde :
(12.47‟‟)
Din relaţiile (12.47) şi (12.48) rezultă :
(12.48)
Relaţie care într-un sistem de coordonate ( | |

reprezintă o dreaptă ale cărei puncte vor preciza compoziţii ale gazelor de
ardere pentru arderea completă pentru diferite valori ale coeficientului de
exces de aer λ 1 .
Analog pentru volumul de CO în cazul arderii incomplete :
(12.48‟)
În care :
-este cel corespunzător lui calculat cu relaţia (12.37).
(12.49)
Pentru λ 1 se determină deci procentul de CO şi din gazele

arse uscate pentru arderea total incompletă din punct de vedere al
carbonului cu relaşiile (12.50) şi (12.51). Procentul maxim de CO care
poate exista din pazele de ardere este dat de relaţia :
(12.50)
Construcţia diagramei Ostwald (fig.12.3)
Diagrama Ostwald reprezintă într-un sistem rectangular pe abscisă

conţinutul de oxigen în gazele arse uscate, punctul A reprezintă procentul
maxim de , pe ordonată conţinutul de ( , 8 reprezintă
. Pe abscisă punctul C reprezintă conţinutul de oxigen în cazul
arderii total incomplete cu λ calculat cu relaţia (12.51), linia BC
reprezentând deci situaţia arderii cu λ de reprezentare a
procentului de CD este axa BD perpendiculară pe AB în B. Punctul D
rezultă din intersecţia lui CD paralelă cu AB în B. Punctul D rezultă din
intersecţia lui CD paralelă cu AD şi dreapta BD. Punctul D reprezintând
procentul de CO calculate cu relaţia (12.50) pentru λ 1 (BC) calculând
pentru valoarea lui conţinutul de în gaze sau conţinutul de
în calculul arderii completecare în diagramă vor fi puncte situate pe
dreapta AB începând de la care se trasează paralele. În diagramă deci
liniile de în calculul arderii complete care în diagram vor fi punctele
situate pe dreapta AB începând de la care se trasează paralele. În
diagramă deci liniile de ct sunt paralele cu ordonata, liniile de
( ct. paralele cu axa absciselor şi liniile de (CO) ct. paralele cu
dreapta AB. Procentul maxim de CO va rezulta din relaţiile (12.52) şi în
diagramă va fi punctul E (intersecţia dintre BD şi DE paralelă cu AB).În
cazul combustibililor gazoşi care au în compoziţie diagrama se
modifică astfel se calculează procentul de prezent în gazele de ardere
corespunzător din compoziţia combustibilului.
( 100 (12.51)
Şi se reprezintă pe axa OB prin punctual F. Triunghiul arderii

devenind în acest caz FAB.
Construcţia diagramei Gibbs (fig.12.4)
Diagrama Gibbs reprezintă un triunghi echilateral ABC în care

laturile formează un sistem de axe pentru participaţiile , şi CO din
gazele de ardere uscate. Astfel, pa latura BC se reprezintă conţinutul de
, punctul B (0 ) şi C (21 ), pe latura AC conţinutul de CO, B
şi A (0 CO).
Liniile ct. sunt paralele cu BC, liniile de ct. Paralele cu

AB, liniile de CD paralele cu AC, dreapta arderii complete pentru diferite
valori ale coeficientului de exces se aer fiind dreapta AC.
Dreapta arderii cu coeficientul de exces de aer λ 1 se duce prin A
şi D în care D reprezintă procentul de oxigen corespunzător arderii total
incomplete cu λ 1 şi care se află pe latura BC. Pentru valorile lui λ 1 se
calculează corespunzător procentele de şi pentru arderea completă
situaţii care vor fi reprezentate prin puncte aparţinând dreptei AC de la care
se vor duce paralele la dreapta λ 1. În fig.12.3 este reprezentată diagrama
Ostwald pentru păcură iar fig.12.4 diagrama Gibbs pentru gazul natural.
12.3. Elemente de cinematica reacţiilor de ardere

12.3.1. Viteza de reacţie
Cinematica precizează mecanismul de transformare a energiei

cinetice a combustibilului în căldură, stabilind viteza de ardere sau de
degajare a căldurii. Conform teoriei cinetico-moleculare desfăşurarea
reacţiilor chimice are loc datorită ciocnirilor dintre moleculele substanţelor
care acţionează. Întrucât s-a stabilit în teoria cinetico-moleculară că
frecvenţa ciocnirilor este ridicată, durata reacţiilor chimice ar trebui să fie
redusă, lucru care nu este verificat în practică. Rezultă că reacţia chimică
între molecule are loc numai pentru anumite ciocniri, numite ciocniri
eficiente. Într-un proces de ciocnire elastică între particulele implicate are
loc un schimb de energie care este cuprins între zero şi valoarea maximă.
În teoria clasică a ciocnirilor pentru puncte materiale elastice rezultă
energia maximă schimbată între particule fiind :
(12.52)
Cu: μ | | (12.52‟)
În care , sunt masele celor două particule şi , vitezele.

Ciocnirile eficiente sunt caracterizate printr-un schimb de energie
între moleculele participante care permite ruperea legăturilor între atomii
componenţi şi stabilirea altor legături chimice. O ciocnire eficintă va
schimba între molecule o energie mai mare decât valoarea limită numită
energia de activare . Dacă se reprezintă variaţia energiei substanţelor
iniţiale şi finale care apar în timpul desfăşurării unei reacţii chimice
exotermice sau endotermice (fig.(12.5) la temperatură constantă se
constantă existenţa unei valori mai ridicate a energiei de activare în cazul
reacţiilor endotermice. Numărul de molecule care reacţionează în unitatea
de timp este dat de numărul de molecule care se cionesc şi fracţia din
acest număr care sunt caracterizate prin exces de energie faţă de .

Numărul de ciocniri rezultă conform teoriei cinetico-moleculare iar fracţia
din numărul de molecule caracterizate prin exces de energie în raport cu
rezultă din mecanica statică (factorul Boltymann exp - / RT). Pentru
procesul de cionire între molecule de tip A şi B, pentru numărul de
molecule care reacţionează pentru unitatea de volum şi de timp rezultă:
Z ̅̅̅̅̅ - / RT) [ ] (12.52‟‟)
Cu semnificaţiile :
ζ – secţiune eficace de cionice, parametru geometric care se
ciocnesc, dimensiunile acestora şi lungimea drumului liber mijlociu;
W- viteza medie de translaţie ̅ .În mecanica statică se
defineşte ̅ ∫ cu f(w) cu (-
√
funcţie de distribuţie după viteze în statistica Maxwell-Boltzmann).

Rezultă pentru numărul de ciocniri eficiente :
Z Kζ - / RT) (12.53)
Figura 12. 3
Figura 12. 4
În acest timp, în incinta în care are loc reacţia se constată dispariţia
substanţelor iniţiale (combustibil şi oxigen) deci reducerea concentraţiilor
acestora şi creşterea concentraţiilor substanţelor finale (gazele arse).
Viteza de desfăşurare a reacţiei directe este deci legată de viteza de
dispariţie a reactanţilor şi de apariţie a produşilor finali. Conform celor de
mai sus numărul de ciocniri eficiente se reduce în timp pe măsură ce
reacţia avansează (se reduce concentraţia substanţelor iniţiale).
Figura 12. 5
Se poate scrie deci:
[ ] [ ]
(12.54)
Relaţiile (12.55) arată că viteza reacţiei scade în timp pentru reacţia
directă şi respectiv în timp. Se cunoaşte că reacţia chimică este
caracterizată prin gradul de reacţie şi anume:
-reacţii monomoleculare sau de gradul I. Reacţia are loc cu
participare ca reactant a unei singure substanţe iniţiale
exprimată de ecuaţia:
+ (12.54‟)
reacţia bimoleculară sau de gradul II cu participarea a
două molecule de substanţe iniţiale:
+ sau 2 + (12.54‟‟)
Probabilitatea ciocnirii simultane a trei molecule fiind foarte redusă,

reacţiile trimoleculare sau de gradul III se întâlnesc foarte rar, chiar dacă,
conform ecuaţiei stochiometrice, reacţia ar fi de gradul III (2 + →2 )
aceasta se desfăşoară de obicei în stadiu mono sau bimoleculare. În mod
obişnuit gradul reacţiilor de ardere este cuprins între 1 şi2.
Pe măsură ce în incinta reacţiei apar substanţe finale deci creşte
concentraţia acestora, are loc şi reacţia inversă conform reacţiei :
+ + (12.55)
Vitezele reacţiei directe,respectiv reacţiei inverse vor fi :

⃗⃗⃗ ⋅ ⃖⃗⃗⃗⃗ ⋅ (12.56)
Relaţiile (12.57) exprimă că viteaza reacţiilor chimce sunt

proporţionale în orice moment cu produsul concentraţiilor substanţelor care
reacţionează în faza omogenă, gazoasă. Mărimile şi au semnificaţia
constantelor vitezelor de reacţie şi depind de temperatura la care are loc
reacţia. Pentru reacţii în medii eterogene când unele substanţe care
reacţionează sunt în stare lichidă sau solidă se ia în consideraţie numai
concentraţiile substanţelor în faza gazoasă. De exemplu reacţia
C+ →C ⃗ .
În anumite condiţii de temperatură şi presiune viteza reacţiei

directe ⃗⃗⃗ este mai mare ca ⃖⃗⃗⃗ reacţia se desfăşoară prectic până la
dispariţia substanţelor iniţiale (reacţii ireversibile). Alte reacţii caracterizate
prin valori comparabile ale vitezelor reacţiei directe şi inverse pot avea loc
în ambele sensuri, reacţii reversibile.
12.3.2.Echilibrul chimic al reacţiilor de ardere
Pe măsură ce reacţia directă avansează, reducându-se

concentraţia substanţelor iniţiale, viteza acesteia scade, în timp ce pe
măsura creşterii concentraţiei produşilor finali viteza reacţiei inverse se
măreşte. În anumite condiţii de temperatură şi presiune cele două viteze
devin egale ⃗⃗⃗ ⃖⃗⃗⃗⃗, adică:
(12.57)
(Conform convenţiei reacţiei direcă este cea exometrică).
Raportul constantelor vitezelor de reacţie :
⋅
⋅
(12.58)
Reprezintă constanta de echilibru. Întrucât nu depind de

concentraţii constanta de echilibru va depinde numai de presiune şi
temperatură. La temperatură şi presiune dată, raportul devine constant.
Dacă se exprimă constanta de echilibru funcţie de presiune parţiale în loc
de concentraţii de molecule (12.58) având în vedere că : KT ( K-
constanta lui Boltzmann),rezultă :
∑
⋅ ⋅
∑ ∑
⋅ ⋅ ∑
(12.59)
Expresia este legea acţiunii maselor Guldberg-Wage (1863) care
arată că la echilibru diversele substanţe existente în amestec şi care pot
reacţiona chimic între ele nu pot exista toate n cantităţi arbitrare.
Exprimând presiunile parţiale funcţie de participaţia molară şi
presiunea totală:
p p
∑
Rezultă :
⋅
⋅
(12.60)
În relaţiile (12.59) şi (12.60) ∑ , ∑ reprezintă suma coeficienţilor

stochiometrici din ecuaţiile reacţiilor, ale substanţelor iniţiale respectiv
finale, ∑ ∑ reprezentând variaţia molară a reacţiei respective.
Dependenţa constantei de echilibru de temperatură este exprimată de
ecuaţia V. Hoff :
(12.61)
În care este căldura de reacţie izobară. În ipoteza unei călduri de

reacţie constantă (pentru variaţii ale temperaturii limitate) rezultă prin
integrare :
ln (12.62)
Dependenţa de presiune a constantei de echilibru este dată de:
* +
(12.63)
Prin modificarea uneia din condiţiile ce determină echilibrul chimic,
acesta se deplasează astfel încât să anuleze parţial modificarea condiţiei
de lucru ce exprimă legea generală de
deplasare a echilibruluichimic.
Din relaţiile (12.60-12.63) rezultă sensul
reacţiei la diferite modificări. În cazul reacţiilor
exotemice ( ) rezultă la creşterea
temperaturii, reducera valorii constantei de
echilibru (fig.12.6)deci reduc concentraţiilor la
substanţele finale şi cresc concentraţiile
substanţei iniţiale (reacţia inversă fiind
endotermică are ca efect reducerea Figura 12. 6
temperaturii în sistem ). În cazul
creşterea presiunii duce la mărirea valorii constantei de echilibru deci
favorizează reacţia directă.
Determinarea valorilor constantelor de echilibru se face pe baza
relaţiilor (12.62) şi a datelor experimentale rezultate din observaţii
spectroscopice.În cazul reacţiilor de ardere interesează constantele de
echilibru a reacţiilor de disociere a produselor acestor reacţii (disociere
termică ) :
CO+ ↔C ; ↔ ;
OH+ ↔ ; NO↔ + ; (12.64)
H↔ ; O↔ .
Prin combinarea primelor două ecuaţii rezultă:
Ecuaţie numită echilibrul gazului de apă. Expresiile

corespunzătoare ale legii acţiunii maselor sunt :
; ;
⋅
; ; (12.65)
; ;
Reacţiile de disociere devin importante din punct de vedere a

cantităţii de gaze disociate la temperaturi ridicate. În general, în calculul
procentelor de ardere până la temperaturi de 1000 pot fi neglijate iar
pentru temperaturi între 100 - 200 se iau în considerare numai primele
trei reacţii de disociere, celelalte fiind neglijabile. Valorile constantelor de
echilibru sunt date în tabelul 12.6.
12.3.3.Calculul arderii combustibililor cu disociere reală
Întrucât reacţiile de disociere sunt endotermice substanţele rezultate

prin disociere vor conţine pe lângă energia lor sensibilă şi o energie
chimică corespunzător prezenţei în compoziţie a combustibil, coeficientul
de exces de aer şi de temperatură pentru arderea izobară. Determinarea
compoziţiei gazelor se face rezolvând sistemul de ecuaţii (12.65) sau, dacă
este cazul, sistemul format numai din primele trei ecuaţii (echilibrele
chimice pentru CO, , OH) pentru temperaturile uzuale. Se consideră o
etapă intermediară în care rezultă prin ardere substanţele C ,
şi acesta se disociază. De exemplu pentru primele 3 ecuaţii se scrie r
kmol C , disociază în CO şi , S kmol de disociază în şi şi t
kmol în OH şi atunci compoziţia gazelor de ardere disociate va fi :
-S ; - S⋅t (12.66)
+ r+ t;
Tabel 12. 6
T
1000 1,58⋅ 1,15⋅ 2,52⋅ 1,12⋅ - - 1,37

1200 5,26⋅ 8,52⋅ 5,37⋅ 1,9⋅ - - 0,617
1400 9,34⋅ 2,16⋅ 1,21⋅ 5,25⋅ - - 0,432
1600 5,08⋅ 1,59⋅ 4,71⋅ 1,91⋅ - - 0,32
1800 4,82⋅ 1,92⋅ 4,22⋅ 9,07⋅10 28,98⋅ - 0,251
2000 7,33⋅ 3,56⋅ 6,14⋅ 4,92⋅10 6,26⋅ 384 0,208
2200 1,78⋅ 9,8⋅ 1,27⋅ 2,95⋅10 1,79⋅ 343 0,182
În care reprezintă cantităţile din fiecare specie în cazul arderii

fără disociere (ardere completă) şi cantităţile de gaze arse disociate.
Introducând în sistemul de ecuaţii (12.65) se obţine compoziţia
gazelor disociate la diverse temperaturi. Pentru determinarea temperaturii
de ardere în condiţii adiabate (fără pierderi de căldură) se va scrie ecuaţia
de conservare a entalpiei :
∑ +∑ ∑ +∑ (12.67)
În care :
- reprezintă entalpia sensibilă molară a substanţei ʺiʺ din
produsele arderii care există în cantitatea ʺ ʺ kmoli;
- numărul de kmol din substanţa ʺiʺ;
- entalpia sensibilă a substanţei ʺiʺ din substanţele iniţiale
-energia chimică a substanţelor iniţiale respecti finale.
⋅
∑ ⋅ + ⋅ +( - ) (12.68)
În bilanţul energiilor chimice se scade din termenul întrucât
reacţia de disociere 3 rezultă la fiecare mol de OH format şi moli de
Temperatura pentru care se verifică ecuaţia de conservare

reprezintă temperatura reală de ardere. Este evidentă că în această
variantă calculul se efectuează prin încercări.
O cale mai rapidă este de a calcula entalpia chimică a
diverselor substanţe ( termenul din stânga al ecuaţiei 12.67) pentru diverse
temperaturi şi o reprezintă grafic funcţia f (t) (fig.12.7).
Cunoscând valoarea entalpiei (termenul drept al ecuaţiei) conform
celor prezentate la (12.21) interacţiunea dreptei cu curba f (t)
precizează temperatura de ardere.Se remarcă faptul că temperatura de
ardere cu disociere este mai redusă decât cea teoretică.
Figura 12. 7
CAPITOLUL 13 – ELEMENTE DE TERMOGAZODINAMICA
13.1 Notiuni introductive.Viteza medie. Debit. Criteriul Reynolos
Mişcarea macroscopică ordonată a particulelor în fluid, având o

direcţie de deplasare comună d numim curgere sau curent. Fluidele reale
sunt în general vâscoase şi compresibile. Vâscozitatea este caracteristică
fluidelor reale de a opune o anumită rezistenţă la schimharea formei
fluidelor,care se împart în două mari categorii: lichide şi gaze; lichidele sunt
fluide la care se fac abstacţie de compresibilitate, adică se consideră
ct.; deci lichidele sunt fluide incompresibile.
La gaze densitatea se modifică considerabil odată cu variaţia vitezei
de curgere sau a temperaturii gazului, deci la gaze ct., în consecinţă
gazele se numesc şi fluide compresibile. În cele ce urmează vom considera
atât lichidele cât şi gazele ca medii continue şi omogene.
Datorită compresibilitaţii, gazele sunt capabile să efectueze un lucru
mecanic pe seama căldurii primite din exterior sau pe seama energiei lor
interne, din aceasta cauză în studiul curgerii gazelor şi vaporilor este
necesar sa se recurgă la termodinamică.
Cu studiul curgerii lichidelor se ocupă discipline numite
hidrodinamică.
Gazodinamica (dinamica gazelor) se ocupă cu studiul curgerii gaze-
lor şi vaporilor prin conducte şi canale de secţiune constantă sau variabilă.
Procesul de curgere al unui fluid este un fenomen complex
deoarece pe parcursul curgerii fluidului intervin:
a) forţa de frecare între straturile de fluide şi între perete şi fluid;
b) variaţia densităţii fluidului;
c) schimbul de căldură şi lucru mecanic cu mediul exterior.
În general, în tehnică, curgerea fluidelor are loc prin conducte sau
canale cu secţiune patrată, dreptunghiulară etc., ca urmare ne vom referi
mai pe larg la acest domeniu.
La curgerea prin conducte viteza fluidului are o valoare maximă în
axa conductei şi scade spre perete pe faţa căruia particulele de fluid
aderente au viteza zero.
Viteza măsurată în fiecare punct al curgerii se numeşte viteză reală
în acest punct.
În calcule se utilizează viteza
medie (wm) care este media vitezelor
reale în secţiunea A a conductei
considerate, într-o secţiune
transversală a unei conducte
circulare viteza fluidului se modifică Figura 13. 1
de la un punct la altul (fig. 13.1). Se
defineşte viteza medie astfel:
Viteza medie reprezintă acea valoare constantă a vitezei într-o

secţiune dată, care, înmulţită cu aria secţiunii conduce la obţinerea
debitului reaI de fluid.
În cele ce urmează vom considera valoarea medie a vitezei, fără a
mai pune indicele „‟m‟‟.
Prin debit se înţelege cantitatea de fluid ce trece prin o secţiune
dată de aria A, în unitatea de timp.
Debitul poate fi masic (m) sau volumic (V).
Relaţiile de calcul pentru debit sunt:
̇ [ ] şi respectiv ̇ [m3/s]
în care: - densitatea fluidulul, kg/m3

A- acţiunea de curgere, m 2
w - viteza fluidului, m/s
În general, în studiul proceselor de curgere se consideră domeniul
curgerii împărţit în două zone:
a) zona de Iângă perete în care există forţe de frecare mari şi
gradienţi de viteză mari - această zona se numeşte strat limită (fig. 13.2);
b) zona din exteriorul stratului limită în care cu o oarecare
aproximaţie se consideră că nu există frecare, iar curgerea poate fi
considerată potenţială, în teoria stratului
limită fiind numită curgere exterioară.
Această separare în două zone a
curgerii este justificată prin faptul că în
apropierea suprafeţei corpului, creşterea
vitezei tangenţiale este rapidă, ceea ce
conduce la o valoare ridicată a derivatei
acesteia după normala la suprafaţa corpului
din acelaşi motiv şi tensiunile tangenţiale
ating valori considerabile în stratul limită. În Figura 13. 2
afara stratului limită derivata vitezei după
normale are valoare redusă şi din această cauză tensiunile tangenţiale pot
fi neglijabile.
Tensiunea tangenţială are valoarea:
[ ]
vâscozitatea dinamică [Ns/m2]

Grosimea stratului limită se notează cu , este variabilă şi creşte pe
măsură ce particulele de fluid înaintează în lungul suprafeţei peretelui;
valoarea lui S depinde de numărul Reynolds, scăzând pe măsură ce
valoarea acestui număr creşte.
Definirea grosimii stratului limită este într-o oarecare măsură

arbitrară deoarece tcecerea de la viteza din stratul limită la aceea din
curgerea exterioară se face asimptotic. Grosimea stratului limită se
defineşte ca distanţa de la suprafaţa corpului la care viteza diferă cu 1 %
de cea a curgerii exterioare.
Procesele de curgere se pot clasifica astfel:
A) Din punct de vedere al variaţiei unui parametru într-un punct din
domeniul curgerii:
1.Curgerea în regim staţionar (permanent) este carcaterizată prin
aceea că într-un punct din domeniul curgerii parametrii consideraţi (viteza)
nu se modifică în timp
2.Curgerea în regim nestaţionar (nepermanent) este când
parametrii curgerii, într-un punct dat, se modifică în timp .
B) Din punct de vedere al formei liniilor de curent deosebim:

1) Curgerea în regim laminar este când particulele de fluid se mişcă
pe traiectorii paralele cu axul conductei (linia de curent este traiectoria
particulei de fluid în mişcare). Deci în acest caz viteza particulei are numai
o componentă: viteza axială (tangenţială) (fig. 13.3). Profilul vitezei în
secţiunea conductei este o parabolă alungită (13.3).
2) Curgerea în regim turbulent este când liniile de curent nu sunt
paralele cu axul conductei, ele se întretaie; viteza particulei are 2
componente: viteza axială şi viteza transversală (normală) (fig. 13.4),
profilul vitezei în secţiunea conductei este o parabolă turtită (fig. 13.4).
Pentru a aprecia dacă o curgere este laminară sau turbulentă se

calculează valoarea numarului Reynolds:
(13.1)
în care: w - viteza medie de curgere a fluidului, m/s;
d - lungimea caracteristică (în cazul unei conducte, d este diametrul
conductei), m;
v - vâscozitatea cinematică a fluidului, m 2 /s
Vâscozitatea cinematică (coeficientul de vâscozitate cinematică)
este raportul dintre vâscozitatea dinamică (η) şi densitatea fluidului ( ) :
. Pentru aer la t= 15°C şi p 760 mm Hg, = 14,8 10-6 m 2/ s. Cifra Re

(criteriul Re) reprezintă unul dintre criteriile de similitudine hidrodinamică şi
exprimă raportul dintre forţele de inerţie şi forţele de vâscozitate.
Daca Re < 2320, curgerea este laminară.
Dacă 2320 < Re < 3000 curgerea este tranzitorie.
Dacă Re > 3000 curgerea este turbulentă.
Valoarea lui Re 2320 peste care poate apare regimul de curgere
turbulent, se numeşte valoare critică (Recr). În general, în tehnică curgerea
fluidelor are loc în regim turbulent.
Pentru o conductă care nu are secţiune circulară cifra Re se
calculează cu relaţia:
(13.2)
unde: ded - reprezintă diametrul echivalent al secţiunii de curgere.

(13.3)
unde: A - aria secţiunii de curgere
pu - perimetrul udat.
13.2. Ecuaţii ale curgerii fluidelor

13.2.1. Ecuaţia continuităţii
Se consideră un fluid care curge în regim staţionar printr-o conductă

cu secţiune variabilă (fig. 13.5).
Putem scrie: ̇ ̇
Dar : ̇ ̇ ̇
Deci: ̇
Sau, în general:
(13.4)
Figura 13. 5
Ecuaţia continuităţii exprimă faptul că în orice secţiune a conductei

debitul are aceeaşi valoare. Sub forma diferentială ecuaţia continuităţii se
scrie astfel:
d(Aw)=ct.dv; wdA+Adw=ct. dv
sau:
(13.5)
(13.5‟)
pentru fluide incompresibile ct, deci:

v = ct, dv= 0;
obţinem:
, rezultă: Aw=ct. (13.5‟‟)
Această constantă este debitul volumic.

̇ = Aw = ct. (13.6)
Deci, când C ct. debitul volumic este constant în orice secţiune a
conductei.
13.2.2. Ecuaţia energiei
Se consideră o conductă cu secţiune variabilă prin care curge un

fluid compresibil,cu frecare.
Presupunem că între cele două secţiuni de calcul 1 - 1 şi 2 - 2
fluidul schimbă căldură şi lucru mecanic tehnic cu mediul exterior (fig.
13.6). Pentru învingerea forţelor de frecare (F F) se consumă un lucru
mecanic de frecare (lf) care se transformă în căldură (qF).
Figura 13. 6
Vom scrie ecuaţia conservării energiei, pentru 1 kg de substanţă a

curentului de fluid:
(13.7)
Lucrul mecanic de frecare se transformă în căldură, care rămâne în
masa curentului de gaz adăugandu-se la căldura primită din exterior, deci
qf < 1f, ca termeni, dispar din ecuaţie. Ţinând cont că h u2 + pv, relaţia
(13.7) devine:
(13.8)
În ecuaţia (13.8) nu mai apare explicit căldura de frecare ea
măreşte entalpia finală a fluidului şi este cuprinsă în diferenţa h 2 – h1.
Cum frecarea influenţează şi asupra vitezei de curgere a gazului,
rezultă că frecarea influenţează repartiţia energiei între cele două
componente.
Putem scrie:

[J/kg],
relaţie ce constituie ecuaţia energiei sau:
(13.9)
Relaţia (13.9) este identică cu expresia matematică a primului
principiu pentru sisteme deschise.
Sub formă diferenţială ecuaţia (13.9) se scrie:
( ) (13.10)
în cazurile întâlnite în practică în general z1 z2 şi obţinem:
(13.11)
Notăm. h* = h + - în care h* este entalpia frânată a fluidului şi
reprezintă entalpia fluidului când întreaga energie cinetică a fluidului se
transformă în lucru mecanic de comprimare adiabată a fluidului.
q1-2=h2*-h1*
În cazul unei curgeri adiabate q1-2=0 iar dacă pereţii conductei sunt
ficşi
, ecuaţia (13.11) devine:
de unde
w2 2(h1-h2)+w21 (13.15)
Deci, creşterea energiei cinetice a gazului se efectuează pe baza
diminuării entalpiei lui. Frecarea intră implicit în termenul h 2 mărindu-i
valoarea la h2r deci diferenţa de entalpie disponibilă pentru accelerarea
curentului de fluid va fi mai mică: h1 –h2r < h1 – h2 ,ca urmare şi viteza reală
(w2r) va fi mai mică decât viteza teoretică (w2) dacă curgerea are loc dintr-
un rezervor spre exterior se consideră w 1 0, şi rezultă: w 2 =√ .
13.2.3. Ecuaţia lui Bernoulli
Ecuaţia conservării energiei sub formă diferenţială era:

( ) (13.14)
Considerăm că avem o curgere adiabată (q1-2 0) fără efectuare de

lucru mecanic tehnic lucrul mecanic primit este
dat de o pompă sau de un compresor şi va fi "vdp" presupunând că dh 0,
ecuaţia devine:
( ) (13.14‟)
sau
( ) (13.14‟‟)
Relaţia (13.14) este ecuaţia lui Bernoulli. În cazul unui fluid
incompresibil ct, şi putem scrie:
( ) ( )
sau:
(13.15)
Relaţia (13.15) este ecuaţia lui Bernoulli ce exprimă legea
conservării energiei într-un curent fluid; fiecare termen reprezintă energia
fluidului raportată
la 1 kg de fluid:
este energia potentială de presiune, J/kg
este energia cinetică, J/kg

gz - energia potenţială de poziţie, J/kg
Relaţia (13.15) se poate exprima astfel:
(13.16)
sau:
ps+pd+pg pt (13.17)
unde: ps - presiunea statică, N/m2
pd - presiunea dinamică, N/m 2
pg - presiunea geometrică, N/m 2
Pt - presiunea totală, N/m 2
Deci în curgerea staţionară fără frecare, presiunea totală este o
mărime constantă de-a lungul unei conducte.
Relaţia (13.15) se mai poate scrie:
(13.18)
în care: - presiunea statică exprimată în m
- presiunea dinamică exprimată în m

z - presiunea geometrică exprimată în m.
Deci în ecuaţia lui Bernoulli termenii se pot scrie ca sumă de
energie (J/kg), sumă de presiuni (N/m 2) şi suma de presiuni exprimate în m.
În curgerea reală apar forţe de frecare pentru învingerea cărora se
consumă o parte din energia potenţială a fluidului ca urmare energia totală
a fluidului, respectiv presiunea totală a fluidului de-a lungul conductei va
scădea. Pentru două secţini 1 - 1 şi 2 - 2 ale conductei, în cazul curgerii cu
frecare, apare lucrul mecanic de frecare (l f) deci ecuaţia lui Bernoulli se va
scrie;
(13.19)
Energia totală în secţiunea 2-2 este diminuată cu valoarea lui .
13.2.4 Ecuaţia entropiei
În cazul curgerii cu frecare variaţia de entropie a gazului este:
(13.20)
Pe parcursul curgerii gazul poate primi sau ceda căldura ( 0)
dar >0 deci în cazul curgerii adiabate:
(13.20‟)
Dacă curgerea este adiabată, fără frecare, atunci 0 şi
obţinem: ds , s ct., adică avem o curgere izentropică.
13.2.5. Ecuaţia de stare
Se consideră ca în timpul curgerii gazul se menţine în echilibru

termodinamic, deci parametrii gazului verifică ecuaţia termică de stare:
pv RT.
În cazul curgerii adiabate fără frecare parametrii gazului verifică
ecuaţia transformării adiabate:
(13.21)
13.3. Curgerea la dlferenţe mari de presiune
13.3.1. Ipoteza de studio

Se consideră curgerea unui gaz printr-o conductă de secţiune
variabilă la diferenţe mari de presiune, adică la viteze mari de curgere (w >
60 m/s).
Pentru a simplifica studiul curgerii vom face următoarele ipoteze:
a) Agentul de lucru este un gaz perfect, ct.;
b) Curgerea se consideră adiabată, fără frecare;
c) În timpul curgerii fluidului nu schimbă lucru mecanic cu mediul exterior;
d) Curgerea are loc în regim staţionar.
Curgerea la diferenţe mari de presiune se întâlneşte în ajutaje.
Ajutajele sunt conducte scurte, cu secţiune variabilă; ajutajele se folosesc
în construcţia turbinelor cu abur, a motoarelor cu reaţie, în scopul
accelerării curentului de fluid, adică a măririi vitezei curentului.
După forma lor ajutajele sunt:
- ajutaje convergente (confuzoare), la care în sensul scurgerii secţiunea
scade (fig.13.7 -a);
- ajutaje divergente (difuzoare), la care în sensul curgerii secţiunea creşte
(fig.13.7 -.b);
- ajutaje convergent-divergente (ajutaje Laval) formate dintr-un ajutaj
convergent şi în continuare unul divergent (fig. 13.7 - c).
Figura 13. 7
În studiul ajutajelor intervin două regimuri de curgere

a) regimul subsonic, în care w < a;
b) regimul supersonic, în care w > a;
în care:
w - viteza de curgere a fluidului;
a - viteza de propagare a sunetului în gazul respectiv;
a k·R·T
t- temperatura gazului;
R - constanta gazului ;
k - exponentul adiabatic al gazului respectiv;
Se defineşte cifra Mach (M) ca raportul: M . Deci pentru regimul
subsonic M < 1, iar pentru regimul supersonic M > 1.
13.3.2. Parametrii fânaţi
Parametrii frânaţi ai unui fluid compresibil reprezintă parametrii

pentru care întreaga energie cinetică a curentului este transformată în lucru
mecanic de comprimare adiabatică a fluidului. Anterior în paragraful 13.2.2
am notat:
h* h+
(13.21‟)
Putem scrie:
(13.21‟‟)
(13.22)
Ţinând cont că: iar , relaţie (12.22) se scrie astfel:
( )
(13.22‟)
(13.22‟‟)
Din ecuaţia transformării adiabate obţinem:
( )
(13.23)
(13.23‟)
Relaţiile (13.22‟‟) şi (13.23‟) ne dau valorile parametrilor frânaţi (T *
şi p ) în funcţie de cifra Mach exponentul adiabatic al gazulul şi parametrii
*
gazului aflat în curgere. Pentru a lămuri ultima frază se precizează că un

termometru montat pe o conductă prin care curge un fluid cu viteza w, ne
va indica pe t* ; temperatura reală a gazului în mişcare va fi:
(13.24.a)
13.3.3. Studiul ajutajului convergent
Ajutajul convergent permite accelerarea curentului de gaz până la o

viteză cel mult egală cu viteza de propagare a sunetului în gazul respectiv.
Se consideră că un rezervor în care se află gaz cu parametrii frânaţi
; din rezervor gazul curge printr-un ajutaj convergent în mediul
exterior (fig. 13.8-a). Anterior am obţinut relaţia (13.12);
(13.24.b)
Cu ipotezele făcute anterior : , , obţinem:
Figura 13. 8
√ √
(13.24.c)
Deci, expresia vitezei gazului la ieşirea din ajutaj este:
√ * +
(13.24.d)
Dacă notam cu h0 (fig. 13.8 -b) căderea adiabată de entalpie:

, atunci : √ ; deoarece h=cpT, obţinem:
√ √
(13.25)
√ √ [ ( ) ]
Se notează , raportul de destindere:
√ [ ] (13.26)
Dacă w1 < 45 m/s, atunci w1 se neglijează şi w 2 se calculează cu
relaţia:
√ √ * ( ) + (13.27)
În studiul curgerii prin ajutaje se întalneşte şi noţiunea de parametri

critici. Ei sunt parametrii ce caracterizează fluidul, în situaţia când fluidul
are 0 viteză de curgere egală cu viteza de propagare a sunetului în gazul
respectiv.
Relaţia (13.25) se poate scrie sub forma:
√ (13.28)
Dar: √ wcr=acr; prin identificare, din ultimele relaţii obţinem:
(13.29)
relaţie din care rezultă:
(13.29‟)
Introducând valoarea lui Tcr în relaţia (12.28) obtinem:

√ (13.30)
Cu ecuaţia transformării adiabate, obţinem: ( )

dar deci:
( )
(13.31)
Se defineşte raportul critic (βcr) de presiuni la destinderea în ajutaje:
( )
(13.31‟)
Pentru aer: k = 1,4, obţinem pcr = 0,528 .

În continuare vom analiza variaţia vitezei de
ieşire a gazului din ajutajul convergent la scăderea
presiunii din exteriorul ajutajului (pa). Să considerăm
un recipient în care se află un gaz cu parametrii p*1 şi
T*1 (fig. 13.9).
P2 - presiunea în secţiunea de ieşire din ajutaj;
Pa - presiunea mediului exterior.
Vom analiza cum se modifică în timp viteza Figura 13. 9
de ieşire din ajutaj dacă se modifică pa ; analiza o
vom face în două diagrame (fig. 13.10) care au pe abscisă timpul ( ).
Cum se modifică p2 şi w2 dacă pa scade de la la zero.
În momentul iniţial ( = 0) avem pa= ; micşorându-se valoarea lui
pa , p2 va scădea iar w2 va creşte. Continuând să scădem valoarea lui p ,
la un moment dat
pa=pcr . Din acest moment scăderea lui pa nu mai afectează
presiunea p2
care rămâne constanăs şi egală cu pcr;
viteza w2 de asemenea rămâne
constană şi e egală cu wcr.
Dacă totuşi p scade în
continuare diferenţa de presiune
p=p2 - pa se consumă la ieşirea din
ajutaj prin unde sonore. Explicaţia
acestui mod de comportare a ajutajului
convergent este următoarea:
Modificarea lui pa constituie o
sursă de perturbaţii ce se propagă cu
viteza sunetului; perturbaţia ajunge la
ieşirea din ajutaj cu viteza sunetului,
fapt ce se întâmplă când = cr.
După = cr când pa < pcr
viteza de propagare a perturbaţiei este
egală cu viteza de ieşire a gazului din
ajutaj. În această situaţie perturbaţia
nu se mai poate propaga, ajutajul devine
Figura 13. 10
insensibil la scăderea lui pa.
Deci viteza de ieşire din ajutajul convergent se va calcula cu
relaţiile:
a) dacă pcr< pa< ;
√ * ( ) +
b) dacă pa< pcr;
Debitul de gaz care se destinde în ajutaj va fi:
̇= [kg/s] (13.32)
√ [ ]
Din ecuaţia transformării adiabate obţinem:
( )
(13.32‟)
̇ √ [ ]
(13.33)
̇ √ [ ]
√
(13.33‟)
̇ √
√
(13.34)
Din relaţia (13.34) se observă că pentru = 1 obţinem ̇ =0, iar
pentru =0, obţinem ̇ = 0. Deci funcţia m =f( ) trebuie să aibă un punct de
extrem.
Notăm cu: şi vom calcula =0

De unde rezultă: ( ) (13.35)
= ; calculând
cr obţinem: <0, deci funcţia
̇ are un maxim pentru = .

cr
Valoarea maximă a lui m o obţinem introducând valoarea lui cr în

relaţia (13.33):
̇ √ ( ) * ( ) +
√
(13.36)
̇ √ ( )
√
(13.36‟)
Dacă vom repartiza grafic funcţia

̇ obţinem graficul din fig. 13.11.
Când < cr adică pa < pcr viteza de iesire
din ajutajul convergent rămâne constantă
şi egală cu viteza sunetului, în
consecinţă debitul va ramane constant şi
egală cu ̇ (nu va scădea după curba
OM cum rezultă din relaţia matematică).
Deci, un ajutaj convergent nu
poate destinde un debit de gaz mai mare Figura 13. 11
decât cel corespunzător lui w cr; în acest
caz gazul iese din ajutaj cu o viteza egală cu viteza de propagare a
sunetului în gazul respectiv.
13.3.4. Studiul ajutajului convergent-divergent
Ajutajul convergent-divergent (fig.13.12) are ca scop accelerarea

curentului, la ieşirea din ajutaj curentul de gaz având o viteză mai mare
decât viteza de propagare a sunetului în gazul respectiv. Vom analiza
variaţia parametrilor curentului de gaz de-a lungul ajutajului.
Din ecuaţia continuităţii:
(13.37)
vom exprima pe din ecuaţia transformării
adiabate:
Din ecuaţia lui Bernoulli vom exprima
pe dp:
vdp + wdw + d(gz)= 0, considerând că
z= ct. rezultă:
dp=- ; ca urmare:
(13.38)
Introducând (13.38) în (13.37)

Figura 13. 12
obţinem:
( )
(13.39)
( )
(13.39‟)
În lungul ajutajului, în
sensul curgerii dw> 0, ca urmare
din relaţia (13.39) rezultă:
a)Pentru w 0 rezultă dA 0,
deci secţiunea ajustajului trebuie
să scadă (avem ajustaj
convergent);
b)Pentru w a, rezultă dA
0,secţiunea ajustajului trebuie să
crească (avem ajustaj divergent);
c)Pentru w a, dA 0,
secţiunea prezintă un minim,
avem secţiunea critică a
ajustajului ( ).
Deci în lungul ajustaj Lavel Figura 13. 13
viteza creşte de la la în
porţiunea convergentă şi apoi creşte în continuare de la la în
porţiunea divergentă. Ţinând cont de cele de mai sus vom reprezenta grafic
variaţia parametrilor curentului de gaz în lungul ajustajului Laval (fig.13.13).
Debitul maxim de gaz destins de ajutajul Laval este limitat de

valoarea maximă ce poate trece prin secţiunea minimă. Secţiunea de ieşire
a ajustajului va fi:
(13.40)
Relaţia în care :
√ [ ] [ ]
(13.40‟)
Dacă atunci .
Unghiul de evacuare al ajustajului ( ) nu trebuie să depăşească 10
12° în scopul evitării desprinderii curentului de gaz de pereţii ajustajului.
Alegând un unghi 12° lungimea porţiunii divergente se calculează din
relaţia :
(13.40‟‟)
13.3.5 Destinderea gazului în ajustaj cu considerarea frecării
Procesul teoretic de destindere a gazului în ajustaj este o

transformare izentropă (fig.13.14 şi 13.15). Procesul real este însoţit de
frecare (atât între straturi de fluid cât şi între fluid şi perete). Lucru mecanic
efectuat pentru învingerea forţelor de frecare se transformă în căldură de
frecare care este preluată de gaz pe parcursul destinderii. Deci procesul
real este o transformare adiabată ireversibilă (1→ ) pe care o reprezintăm
convenţional în diagrama T-s şi h-s (fig.13.14 şi 13.15).
În paragraful 13.3.3 am obţinut valoarea vitezei teoretice la ieşirea

din ajustaj :
√ √ .
(13.41)
Pentru procesul real obţinem :
+ → √ 2 (13.41‟)
Deoarece vom obţine ; deci existenţa frecării conduce la

reducerea vitezei la ieşirea din ajustaj.
Notăm θ , coeficientul de viteză al ajustajului.Se defineşte
randamentul ajustajului :
(13.41‟‟)
Pierderea de energie cinetică datorită frecării, va fi :
- - - ) - (13.42)
( - ) Aria (13.42‟)
Căldura rezultă prin frecare:
∫
(13.42‟‟)
Diferenţa dintre căldură rezultă prin frecare şi pierderea de energie

cinetică va fi :
- Aria 0, căldura ce se recuperează în procesul de
destindere sub formă de energie cinetică.
13.4. Cazuri particulare de curgere
a) Curgerea la diferenţele mici

de presiune
Să considerăm un rezervor
în care se află un lichid (fig.12.16)
de nivel constant; lichidul curge în
exterior printr-un orificiu situat la
baza rezervorului. Care este viteza
de curgere la ieşire prin orificiu?
Cu ajutorul ecuaţiei lui Figura 13. 16
Bernoulli vom determina viteza de
curgere . În acest sens vom scrie ecuaţia lui Bernoulli în secţiunile 1-1 şi
2-2 :
ρ ρ
+g + +g (13.43)
Dar : 0, - z, iar presiunea statică este chiar presiunea
atmosferică.
ρ
Neglijând frecarea din relaţia (13.43) putem scrie : ρ g +ρ g , din
care :
√ √ (13.44)
Să considerăm acum că în rezervor se află un gaz.
Pentru fluide comprensibile, care curg la o diferenţă mică de
presiune, se presupune: ρ ct. , , 0; din ecuaţia lui Bernoulli
(13.43), obţinem:
ρ
+ ,din care rezultă:
√ ρ
(13.45)
În relaţia (13.45) valorile lui ρ sunt presiuni statice.
Cu ajutorul unei relaţii similare lui (13.45) se poate determina viteza
fluidului ce curge printr-o conductă.
Să considerăm că într-o conductă prin care circulă un fluid se
montează un tub Pitot (fig.13.13). La tubul Pitot este legat un manometru în
formă de U. În ramura din stânga manometrului se exercită presiunea
totală ( ) a fluidului iar în ramura din dreapta presiunea statică ( ) a
fluidului.
Din ecuaţia lui Bernoulli:
+ +
Neglijând , obţinem:
-
Valoarea lui se află
citind pe z şi apoi calculând :
gz; cunoscând vom
afla acum viteza fluidului prin
conductă :
Cunoscând viteza
fluidului, densitatea lui şi
diametrul conductei, se poate afla debitul de fluid ce trece prin
conductă: ̇ .
b) Curgerea prin orificii la Figura 13. 17
diferenţe mari de presiune
Un orificiu practicat în peretele unui rezervor sau conducte în care

se află un gaz sub presiune,poate fi considerat ca un ajustaj; grosimea
peretului fiind mică, frecarea se negrijează.
Dacă presiunea mediului exterior este , atunci avem cazurile:
- Dacă , obţinem , vom utiliza relaţiile de la
ajutajul convergent;
- Dacă ,
- Dacă , - adică viteza se menţine egală cu
chiar dacă tinde către zero.
Deci curgerea gazelor şi vaporilor prin supapele de
siguranţă, robinete cu ventil, etc. Se poate asimila cu
curgerea prin ajutaje.
c) Laminarea
Experinţa arată că la gazele reale entalpia variază cu temperatura şi

cu presiunea şi cu presiunea şi că scăderea temperaturii în timpul laminării
este cu atât mai mică cu cât gazul se apropie de starea gazului ideal.
Răcirea gazelor prin laminare se numeşte efectul Joule-Thomson şi se
foloseşte în tehnica lichefierii gazelor şi în instalaţiile frigorifice.
Se ştie că, pentru gazele perfecte, ecuaţia procesului de laminare
este , iar efectul Joule-Thomson este nul : ( )
În cazul laminării unui gaz real apar forţele de frecare; lucrul
mecanic de frecare nu modifică
relaţia : + + deoarece el
se transformă în căldură, care
rămâne în gaz, mărindu-i entalpia.
Procesul de laminare este o
destindere adiabatică ireversibilă,
fără producere de lucru mecanic
exterior.
Dacă considerăm un curent
de abur supus unui proces de
laminare (de exemplu la o trecere
printr-un robinet cu ventil),
cunoscând starea iniţială (1), pentru Figura 13. 18
a găsi starea finală se foloseşte
diagrama h-s; după laminare starea aburului este dată de punctul (2) care
sete situat pe orizontala ce trece prin punctul (1) în dreapta lui (laminarea
este proces ireversibil ds 0).
Din figura 13.18 se observă că prin laminare (1 2) vaporii
supraîncălziţi se răcesc ( ) iar presiunea lor scade
Prin laminarea vaporilor umezi (3→4) se obţin vapori mai uscaţi sau
chiar vapori supraîncălziţi.
13.5. Curgerea cu frecare prin conducte
La curgerea fluidelor prin conducte apare frecarea şi schimbul de

căldură ceea ce influenţează regimul de curgere, mai ales în cazul
conductelor lungi. La curgerea fluidelor prin conducte apar forţe de frecare
pentru învingerea cărora se consumă un lucru mecanic care se transformă
integral în căldură.Această căldură de frecare este preluată de fluid. Deci
asupra fluidului acţionează atăt căldura provenită din frecare cât şi căldura
schimbată cu mediul exterior.
Prin conducte de lungime mică
se poate neglija influenţa
căldurii de frecare asupra
regimului de curgere.
Să considerăm o
conductă de secţiune
constantă, dreaptă, în care
curge un fluid cu frecare:
datorită frecării, energia totală a
fluidului se diminuează, apar
pierderi de presiune.
Dacă considerăm două
secţiuni ale conductei Figura 13. 19
(fig.13.19) pentru care scriem
ecuaţia lui Bernoulli, obţinem :
[ ]
(13.46)
Valoarea lui corespunde lui exprimată în m.

Dacă obţinem :
p
(13.46‟)
(13.46‟‟)
În relaţia (13.46) reprezintă pierderea de presiune statică, iar
deci reprezintă pierderea de presiune dinamică; pentru lichide ρ ct,
deci :
(13.47)
Dacă conducta are secţiunea constantă,iar regimul permanent, din
relaţie:
̇ rezultă că . În acest caz:

p - (13.48)
În care şi sunt presiuni statice ale fluidului în curgere.
La curgerea lichidelor prin conducte apar pierderi de presiunea

numite pierderi liniare ( ) date de relaţia :
⋅ ρ [ ] (13.49)
- coeficient de frecare ce depinde de vîscozitatea şi temperatura fluidului,
de rugozitatea conductei, de viteza de curgere etc.
l- lungimea conductei [ ]
d- diametrul conductei [ ]
ρ- densitatea lichidului [ ]
w- viteza lichidului [ ].
Dacă valoarea lui ρ nu se modifică sensibil în lungul conductei
relaţia (13.49) se poate folosi şi la calculul pierderilor de presiune la
curgerea gazelor.
Valoarea lui λ se poate afla din diagrame în funcţie de numărul Re
sau există relaţii de calcul, astfel :
În regim de curgere laminar coeficintul de frecare λ depinde numai
de numărul Re :
λ (13.50)
În regimul turbulent, λ este influenţat pe lângă caracterul curgerii

(Re) şi de rugozitatea relativă (ε/d), unde coeficintul de rugozitate ε
caracterizează starea suprafeţei interioare a pereţilor unei conducte
(mărimea asperităţilor ). Influenţa mărimilor Re şi ε/d nu este aceeasi în
întreg domeniul curgerii turbulente. Din acest punct de vedere se
deosebesc trei zone :
Pentru rugozităţi absolute mici şi numere Re mici, coeficientul
depinde numai de Re; aceasta este zona hidraulic netedă pentru care:
√
√
(13.51)
La depăşirea unei limite care este determinată de numărul Re şi de
diametrul conductei, coeficientul λ nu depinde decât de rugozitatea relativă
ε/d. În această zonă valoarea lui λ se calculează din relaţia:
√
(13.52)
Între cele două zone de mai sus se situează o zonă de tranziţie, în

care coeficientul λ este influenţat atât de Re cât şi de ε/d. În această zonă
valoarea lui λ se calculează din relaţia :
-2lg * +
√
(13.53)
În calculele practice coeficientul λ se determină cu ajutorul
diagramelor construită pe baza relaţiilor (13.51 13.53).
La o conductă în afara porţiunilor drepte întâlnim coturi, robinete,
compensatoare de dilataţie, ramificaţii etc.
Toate aceste elemente elemente denumite în ansamblu rezistenţe
locale, care se determină cu relaţia:
(13.54)
Unde : ξ- coeficientul de pierderi locale;
w-viteza fluidului, m/s
ρ- densitatea fluidului, kg /
În funcţie de natura rezistenţei locale,în tabele se găsesc valorile lui
ξ. Pentru calculul pierderii totale de presiune ( p) pe o conductă cu
rezistenţe locale se poate aplica una din metodele:
1) Se calculează separat şi , ulterior:
+ (13.55)
2) Se calculează cu ajutorul lungimii echivalente ( )a
conductei:
(13.55‟)
Unde: l+ ξ
(13.56)
Pentru mai multe rezistenţe locale se poate scrie:
(13.57)
În cazul conductelor foarte lungi trebuie luată în considerare şi

căldura ce apare din frecare : -vdp
(13.58)
În relaţia (13.58) apare (-dp) deoarece presiunea scade în lungul
conductei. Ţinând cont că : ρv 1, obţinem:
(13.59)
Ecuaţia lui Bernoulli se va scrie :
( )
(13.60)
Relaţie ce reprezintă ecuaţia curgerii cu frecare în conducte lungi,
cu secţiune constantă.
CAPITOLUL 14 - COMPRESOARE
14.1. Definiţii. Clasificare
Compresoarele sînt maşini de forţă generatoare care cresc

presiunea debitului de gaze pe care îl vehiculează.
După principiul de funcţionare se disting:
compresoare volumice, care realizează comprimarea prin
micşorarea unui volum de gaz închis în spaţiul de lucru a maşinii;
compresoare dinamice, care realizează comprimarea într-un proces
cu curgere continuă a gazului, prin mărirea energiei cinetice şi,
parţial, şi a energiei potenţiale de presiune într-un rotor cu palete,
proces urmat de transformarea energiei cinetice în energie de presiune prin
frînarea curgerii;
compresoare cu jet, care realizează comprimarea prin amestecarea
curentului de fluid de joasă presiune cu un curent de înaltă presiune,
rezultatul fiind un curent de presiune medie.
Exemple.
Din prima grupă fac parte compresoarele cu piston, din a doua -
cele centrifuge şi cele axiale, iar din ultima - ejectoarele.
Compresoarele volumice realizează presiuni pînă la 1000 bar, dau au
debite relativ mici, sub 500 m 3/min. Compresoarele dinamice furnizează
presiuni pînă la 25 bar la debite
foarte mari. Compresoarele
centrifuge realizează debite de pînă la 2500 m 3/min, iar cele axiale debite
ce pot depăşi 10000 m 3/min.
Suflantele sînt compresoare dinamice destinate unor presiuni mai
mici de 4 bar. Nu au răcire intermediară a gazului. Ventilatoarele
sînt compresoare dinamice cu o treaptă. Ele realizează creşteri de
presiune mici (< 1,1 bar) şi vehiculează debite foarte mari. Exhaustoarele
sînt suflante sau ventilatoare care vehiculează gaze prin crearea unei
depresiuni în canalele de gaze. Pompele de vid sînt compresoare
destinate realizării unei depresiuni (vid) în incinte închise.
Fiind maşini generatoare, compresoarele trebuie să fie antrenate de un
motor (electric, cu ardere internă, turbină cu gaze), prin cuplare directă
sau printr-o transmisie mecanică, motorul furnizînd energia mecanică
necesară funcţionării.
14.2. Compresoare volumice
14.2.1.Compresoare cu piston cu mişcare de translaţie a

pistonului
14.2.1.1. Schema constructivă a compresorului cu mişcare de

translaţie a pistonului
Figura 14. 1
Un compresor monocilindru (fig. 14.1) are ca parte principală

un cilindru 1 prevăzut cu un sistem de răcire cu aer (cu aripioare de răcire)
sau cu apă (cu cămaşă de apă). În cilindru se montează pistonul 2, care
este etanşat faţă de cilindru cu segmenţii 3. Cilindrul se termină cu carterul
4 (o cutie care închide mecanismul de antrenare), iar la cealaltă extremitate
cu chiulasa 5 (un capac care închide camera de comprimare din cilindru).
În chiulasă se află supapa de admisiune 6 şi supapa de refulare 7.
Supapele 6 şi 7 realizează comunicarea dintre cilindru şi galeriile de
admisiune 8 şi de refulare 9. Pistonul 2 este acţionat de un mecanism
bielă-manivelă, din care pe fig. 14.1 sînt vizibile biela 10 şi manivela 11 a
arborelui cotit.
Fig. 14.1. Schema constructivă a unui compresor cu piston:
1 - cilindru; 2 - piston; 3 - segmenţi; 4 - carter; 5 - chiulasă; 6 şi 7 -
supape de aspiraţie şi respectiv, de refulare: 8 şi 9 - galerii de admisiune
şi, respectiv, de refulare; 10 - bielă; 11 - manivela arborelui cotit; 12 – bolţ
Fig. 14.2 - Schema mecanismului

1 - fusuri de palier; 2 - lagăre de palier; 3 -fus maneton; 4 - contragreutăţi; 5
- braţele manivelei; 6 - piciorul bielei; 7 - bolţ; 8 - corpul bielei; 9 - capul
bielei; 10 – piston
Fig. 14.3. - Schema unei supape de compresor:
1- supapa (lama); 2 - scaun; 3 - arc; 4 - taler; 5 - şurub

În compunerea mecanismului de antrenare a pistonului se află un

cot de arbore, biela, bolţul şi pistonul.
Un cot al arborelui (fig. 4.2)
este constituit din două fusuri de palier
1, care reprezintă porţiuni cilindrice de
arbore aflate pe axa de rotaţie şi
plasate în lagărele paliere 2 (care
aparţin părţilor fixe ale compresorului),
dintr-un fus maneton 3, care este o
porţiune cilindrică de arbore cu axa
paralelă cu axa de rotaţie şi care
serveşte pentru articularea bielei, şi din
braţele manivelei 5, braţe care au
lungimea între axe egală cu raza r a
mecanismului. Părţile componente ale Figura 14. 2
bielei sînt piciorul bielei 6 (care se
articulează cu bolţul 7), tija bielei 8 (sau corpul bielei - cu lungimea între
axe l) şi capul bielei 9, cu care lagărul maneton se articulează pe fusul
maneton 3, operaţiune posibilă datorită secţionării capului bielei şi fixării
capacului cu şuruburi, după montarea pe maneton.
Supapele unui compresor cu piston sînt supape automate,
adică se deschid şi se închid sub acţiunea forţelor de presiune ce
acţionează pe feţele lor dinspre gazele din cilindru şi, respectiv, din
galeriile de admisiune sau refulare.
O supapă de compresor cu
piston (fig. 14.3) este compusă din
supapa propriu-zisă (sau lama), 1
care controlează (închide sau
deschide) orificiile din scaunul
supapei 2. Poziţia închisă a supapei
este menţinută de arcul 3 (elicoidal -
de torsiune, ca în desen, sau
lamelar - de încovoiere). Arcul este
ţinut de talerul 4. Piesele supapei sînt
asamblate printr-un şurub .
Montată în compresor cu Figura 14. 3
arcul spre cilindru, supapa
serveşte la admisiunea gazului. Montată cu arcul spre galerie, supapa este
de refulare.
Compresoarele cu piston mici se construiesc cu unul sau cu mai

mulţi cilindri verticali în linie, sau cu cilindri în V, iar compresoarele
industriale mari se construiesc cu mai mulţi cilindri orizontali.
14.2.1.2. Compresorul teoretic. Ciclul termodinamic
Se numeşte compresor
teoretic un compresor cu piston ideal,
care îndeplineşte următoarele
ipoteze:
între pistonul aflat în punctul mort
interior (p.m.i.) şi chiulasă nu
există spaţiu ocupat de gaz,
adică volumul vătămător este
nul;
supapele se deschid şi se închid
instantaneu;
supapele nu opun rezistenţă la
curgerea gazului.
În concordanţă cu ipotezele
acceptate, admisiunea gazului în
cilindru se face pe durata cursei
pistonului de la punctul
mort interior (p.m.i.) pînă la
punctul mort
exterior (p.m.e.), la presiunea
constantă p1 din galeria de Figura 14. 4
admisiune, după procesul izobar 4-1
(fig. 14.4).
Comprimarea se face pe durata unei părţi din cursa pistonului de
la punctul mort exterior către punctul mort interior, procesul 1-2 fiind
adiabatic, izotermic sau politropic, în concordanţă cu ipotezele
suplimentare care se acceptă. Refularea gazului din cilindru se desfăşoară
pe fracţiunea din cursa pistonului între punctul mort exterior şi punctul
mort interior neutilizată de procesul de comprimare, procesul 2-3 fiind
izobar, la presiunea constantă p2 din galeria de refulare.
Ciclul se închide printr-un proces izocor 3-4 convenţional,
care corespunde închiderii instantanee a supapei de refulare şi
deschiderii instantanee a supapei de admisiune, adică corespunde trecerii
cilindrului de la legătura cu conducta de refulare la legătura cu cea de
admisiune.
Aşadar, compresorul teoretic funcţionează ciclic, repetînd mereu
secvenţele 1-2-3-4-1, care reprezintă ciclul termodinamic al maşinii
compresor teoretic (fig. 14.4).
Raportul presiunilor (14.1)
se numeşte raport de creştere a presiunii în compresor.

14.2.1.3. Compresorul tehnic. Ciclul termodinamic
Consideraţii de ordin constructiv, între care construcţia supapelor şi

amplasarea lor în chiulasă, impun compresorului real să funcţioneze cu un
spaţiu (volum) vătămător. În acest fel se defineşte compresorul tehnic,
maşină care înlătură ipotezele compresorulu teoretic. Existenţa volumului
vătămător Vv dintre chiulasă şi
pistonul aflat în punctul mort interior
face ca ciclul termodinamic al
compresorului tehnic să aibă, între
presiunile p2 şi p1, pe o fracţiune
din cursa de admisiune a pistonului,
un proces 3-4 de destindere a
gazului reţinut în spaţiul vătămător
după terminarea procesului de
refulare. În al compresorului tehnic
acest fel, în comparaţie cu
un teoretic avînd aceleaşi
dimensiuni geometrice
(diametru,cursă), compresorul Figura 14. 5
tehnic aspiră, comprimă şi
refulează ciclic un volum de gaz mai mic (Va < Vs).
Succesiunea de transformări 1-2-3-4-1 (fig.14.5) reprezintă
ciclul termodinamic al compresorului tehnic.
14.2.1.4. Lucrul mecanic necesar comprimării unui gaz
Lucrul mecanic total L necesar realizării ciclului

compresorului teoretic este suma lucrurilor mecanice ale fazelor
funcţiona:
L = L12 + L 23 + L 34 + L 41 (14.2)
Considerînd comprimarea 1-2 oarecare, fără precizări

particularizatoare, lucrul mecanic necesar este:
(14.3)
Figura 14. 6
Fig. 14.6.a) Lucrul mecanic necesar proceselor compresorului teoretic

Fig. 14.6.b) Procese de comprimare
Procesele izobare de admisiune şi de refulare necesită:
L 23 = −p 2 V2 . (14.4)
(14.5)
V 2=0; P 1 =P 4 ; P 2 =P 3 (14.5‟)
În procesul izocor 3-4 nu se schimbă lucrul mecanic:
L 34 = 0 . (14.6)
Introducând relaţiile (14.3), (14.4), (14.5), (14.6) în relatia (14.2)
efectuînd următoarea transformare matematică simplă:
∫ ∫ ∫
(14.7)
efectuînd următoarea transformare matematică simplă:
∫ ∫ ∫
(14.7‟)
se obţine lucrul mecanic necesar unui ciclu de compresor teoretic:
(14.7‟‟)
care corespunde în diagrama p-V (fig. 14.6 a) ariei (1-2-3-4)
Relaţia (14.2) se poate particulariza în concordanţă cu ipotezele ce se

impun procesului de comprimare 1-2 (fig. 14.6 b), care poate fi adiabatic,
izotermic sau politropic.
Procesul de comprimare efectuat într-un timp foarte scurt într-un
cilindru perfect izolat termic (deci cu schimb de căldură neglijabil între gaz
şi mediul exterior) este considerat adiabatic - linia 1-2ad pe fig. 14.6 b).
Procesul de comprimare realizat într-un compresor introdus într-un
termostat ideal (care preia instantaneu căldura menţinînd temperatura
gazului constantă) este considerat izotermic (se desfăşoară la T1 = const.)
- linia 1-2it pe fig.1 4 . 6 b ) . Pe diagrama p-V din fig.1 4 . 6 b ) se
observă că lucrul mecanic necesar comprimării izoterme este minim
(ceea ce se confirmă imediat prin calcul). În practică, apropierea de
această situaţie avantajoasă se face prin răcirea maşinii compresor (cu aer
sau cu apă).
Deoarece viteza de deplasare a pistonului este finită şi deoarece
există schimb de căldură între gazul din cilindru şi mediul exterior,
procesul real de comprimare este politropic cu exponent variabil.
Exponentul politropic este variabil deoarece la începutul comprimării gazul
este mai rece decît cilindrul şi preia căldură de la acesta, iar spre sfîrşitul
comprimării, cînd temperatura gazului creşte şi o depăşeşte pe cea a
cilindrului, gazul cedează căldură cilindrului. Calculînd un exponent mediu
politropic se obţine 1 < n < k, adică procesul real de comprimare într-un
compresor cu piston cu cilindrul şi chiulasa răcite se plasează pe diagrama
p-V între procesul izotermic şi cel adiabatic (fig. 14.6. b). Pe
compresoarele dinamice nerăcite (de exemplu - compresorul axial cu
mai multe trepte) comprimarea se desfăşoară cu exponentul politropic n
> k.
Introducînd în relaţia (14.2) lucrul mecanic de comprimare politropică
se obţine expresia finală a lucrului mecanic necesar unui ciclu de
compresor teoretic:
care arată că lucrul mecanic necesar unui ciclu este de n ori mai
mare ca lucrul mecanic necesar numai procesului de comprimare
politropică.
[ ( ) ]
(14.8)
Pentru un compresor tehnic, în ipoteza că procesele de comprimare
politropică şi de destindere politropică se desfăşoară cu exponenţi
apropiaţi n1 ≈ n2 = n, lucrul mecanic se determină, pe fig. 14.5, ca o
diferenţă de arii:
( ) ( )
[ ] [ ]=
( )
[ ]
(14.9)
Ultima relaţie arată că şi din punct de vedere al lucrului mechanic
necesar pentru un ciclu de comprimare compresorul tehnic se comportă
ca un compresor teoretic cu cilindree redusă (V1 - V4).
14.2.1.5. Diagrama indicată a compresorului cu piston
Dacă se înlătură şi ultimele două ipoteze de la compresorul teoretic,

(cele referitoare la supape) şi se ţine seama că la trecerea prin supape
(care nu se deschid instantaneu) gazul suportă procese de laminare,
atunci funcţionarea compresorului se desfăşoară conform diagramei din fig.
14.8. Influenţa laminării gazului în timpul aspiraţiei se manifestă prin
pierderi gazodinamice, care fac ca presiunea medie din cilindru în
timpul aspiraţiei pa să fie mai mică decît presiunea p1 din galeria de
admisiune, diferenţa de presiune fiind ∆p1 = p1 - pa. În timpul refulării,
pentru acoperirea pierderilor gazodinamice din supapă, presiunea
medie din cilindru pr trebuie să fie mai mare decît presiunea p2 din
galeria de refulare, diferenţa fiind ∆p2 = pr - p2.
Figura 14. 7
Fig. 14.7 a. Diagrama indicată Fig. 4.7. b Diagramă indicată
a compresorului cu piston obţinută experimental
La începutul admisiunii şi la începutul refulării, cînd supapele încă

nu sînt complet deschise, diferenţele de presiune au valorile maxime
∆p1max şi ∆p2max.
Diagrama din fig. 1 4.7.a. poartă numele de diagramă indicată
a compresorului cu piston şi se obţine experimental, pe maşina în
funcţiune, cu o instalaţie numită indicator de diagramă. Pe diagramele
indicate experimentale se observă mici variaţii oscilatorii ale presiunii în
timpul admisiunii şi refulării (ca pe fig. 1 4.7 b), variaţii care se
datoresc mişcărilor vibratorii ale lamelelor supapelor deschise.
14.2.1.6. Parametrii compresorului cu piston. Debitul
Principalele caracteristici tehnico-funcţionale ale unui compresor cu

piston sînt presiunea de refulare şi debitul.
Presiunea de refulare este egală cu presiunea la care compresorul
funcţionează în condiţii optime. Presiunea maximă de refulare se
indică pentru funcţionarea în regim continuu sau intermitent.
Debitul compresorului reprezintă cantitatea de gaz refulată, în regim
normal de funcţionare, în unitatea de timp. Se disting debitul masic (în
kg/s), debitul volumic redus la starea normală (Nm 3/s), debitul volumic
exprimat în funcţie de condiţiile de la aspiraţie şi debitul volumic exprimat
în funcţie de condiţiile de presiune şi temperatură de la refulare.
Debitul compresorului raportat la starea gazului la aspiraţie se
exprimă în funcţie de dimensiunile cilindrului şi de turaţie
(14.10)
În care D şi S sînt diametrul cilindrului şi cursa pistonului,
este cilindreea maşinii (volumul corespunzător cursei totale a
pistonului), n şi ω sînt turaţia şi, respectiv, viteza unghiulară a arborelui, iar
λ este coeficientul de debit (sau gradul de utilizare a cilindrului).
Coeficientul de debit λ este un criteriu principal de apreciere a
funcţionării compresorului cu piston. Criteriul λ compară debitul refulat de
compresor cu debitul ce ar putea fi dat în condiţii ideale, adică în
absenţa spaţiului vătămător Vv , a pierderilor gazodinamice (datorate
laminării gazului în supape), a pierderilor termice (ce apar deoarece în
timpul aspiraţiei gazul se încălzeşte, preluînd căldură de la metalul cald al
cilindrului şi al supapei) şi în absenţa pierderilor de gaz prin neetanşeităţi
(pierderi ce apar în timpul comprimării şi refulării).
Conform definiţiei, coeficientul de debit este dat de raportul:
(14.11)
unde Vr este volumul refulat într-un ciclu.
Valorile coeficientului de debit depind de:
 dimensiunile spaţiului vătămător, caracterizat prin raportul:
cu valori între 1…8%; (14.12)
 raportul de creştere a presiunii
π = p2 / p1 ; (14.13)
mărimea pierderilor enumerate cu două aliniate mai sus.
Valorile numerice ale
coeficientului de debit se determină
experimental, şi orientativ se
încadrează între 0,99…0,40, valori
care se micşorează cu creşterea
coeficienţilor ε şi π.
14.2.1.7. Funcţionarea
compresorului cu piston cu π =
var
În practică, un compresor cu
piston lucrează cu presiuni de refulare
variabile, în concordanţă cu cerinţele
utilizatorului de gaz comprimat, adică
lucrează cu raportul π variabil.
Pe diagrama p-V din fig. 1 4.8.
se observă că pe măsura creşterii
raportului π scade volumul de gaz
aspirat (altfel spus scade coeficientul Figura 14. 8
de debit). La limită (p2 = p2max)
compresorul nu mai aspiră şi nu mai debitează.
Fig. 14.8-a. Funcţionarea compresorului cu piston la
diferite presiuni de refulare
În concluzie, existenţa volumului vătămător limitează presiunea
maximă ce poate fi furnizată de un compresor.
14.2.1.8. Compresoare cu mai multe trepte
În subcapitolul precedent s-a arătat că o singură treaptă de

comprimare poate debita o presiune maximă limitată. Pentru a
obţine presiuni mai înalte, dar şi pentru
a face o economie de lucru
mecanic, pentru comprimare - aşa cum

se va arăta în continuare - se folosesc
compresoare cu mai multe trepte şi cu
răcire intermediară.
Răcirea intermediară apropie
procesul real de comprimare în
treaptă de un proces de comprimare
izotermic.
După prima treaptă de
compresor gazul străbate un
schimbător de căldură (răcitor
intermediar - fig. 14.11) în care îşi
micşorează temperatura şi volumul Figura 14. 9
masic şi apoi intră în treapta a doua,
al cărei cilindru are diametru mai mic decît prima (datorită volumului
masic mai mic al gazului pe care îl aspiră şi comprimă).
Fig. 14.8-b. Schema unui compresor cu piston cu 2 trepte: I şi II - trepte de

comprimare
Figura 14. 10
Fig. 14.10-a. Diagrama p-V a compresorului cu două trepte
Fig. 14.10-b. Diagrama T-s a comprimării în două trepte
Funcţionarea compresorului cu două trepte este prezentată în diagrama

p-V din fig. 1 4.10-b. pentru un compresor teoretic, concluziile fiind
valabile şi pentru compresorul tehnic.
În prima treaptă se desfăşoară ciclul 1-2-3-4, cu comprimarea
politropică 1-2 de la presiunea de aspiraţie p1 pînă la presiunea
intermediară px. Răcirea intermediară, cu cedarea căldurii către mediul
exterior (aer sau apă), se poate face pînă la cel mult temperatura T1 a
mediului din care s-a făcut aspiraţia, astfel că sfîrşitul admisiunii în treapta
a doua de comprimare este starea 5 (intersecţia izotermei T1 cu izobara
px). În treapta a doua se efectuează ciclul 5-6-7-3, cu comprimarea
politropică 5-6. Dacă comprimarea s-ar efectua într-o singură treaptă,
ciclul termodinamic ar fi
1-8-7-4, cu temperatura finală T8 mai mare decît temperatura T6
obţinută în cazul comprimării în două trepte.
În comparaţie cu lucrul mecanic consumat la comprimarea într-o
singură treaptă, la comprimarea în două trepte între aceleaşi presiuni şi
cu răcire intermediară maximă, se economiseşte un lucru mecanic
echivalent cu aria 2-8-6-5.
Economia de lucru mecanic este maximă atunci cînd suma dintre
lucrurile mecanice necesare treptelor I şi II este minimă, deci
cînd
este îndeplinită condiţia:
(14.13)
Acceptînd ipoteza că exponenţii politropici din cele două trepte
îndeplinesc relaţia n1 = n2 = n şi utilizînd relaţia (14.8), lucrul mecanic
de comprimare este
[ ( ) ] [ ( ) ]
[ ( ) ( ) ]
(14.14)
în care p1V1 = pxV5 = RT1 (relaţie valabilă pe izoterma T1).
Derivînd (14.14) în raport cu px şi anulînd derivata rezultă
√
(14.15)
Relaţia (14.15) reprezintă condiţia pe care trebuie să o
îndeplinească presiunea intermediară px pentru ca economia de lucru
mecanic să fie maximă. Rezultă imediat că ambele trepte consumă acelaşi
lucru mecanic.
Reprezentarea procesului de comprimare în diagrama T-s pe

fig. 4.10-b evidenţiază micşorarea temperaturii gazelor refulate în cazul
comprimării în două trepte, faţă de comprimarea într-o singură treaptă.
14.2.1.9. Randamente. Puterea consumată de compresorul cu

piston
Lucrul mecanic masic li (raportat la 1 kg de gaz) consumat în
interiorul cilindrului compresorului real este mai mare decît lucrul mecanic
l necesar teoretic, diferenţa fiind folosită pentru învingerea pierderilor
gazodinamice, a celor datorate presiunii mai mici şi temperaturii mai mari
de la aspiraţie, a celor datorate volumului vătămător şi a celor
prin neetanşeităţi. Ca urmare, se definesc mai multe tipuri de
randamente, prezentate în continuare.
Randamentul intern al compresorului este definit prin raportul:
care reprezintă o caracteristică a calităţii proceselor din compresor.
(14.16)
Randamentul intern se particularizează pentru o comprimare
adiabatică şi pentru o comprimare izotermică, distingîndu-se:
 randamentul intern adiabatic
(14.17)
 randamentul intern izotermic

(14.18)
 randamentul intern politropic

(14.19)
Determinarea lucrului mecanic consumat li se face prin prelucrarea

diagramei indicate determinate experimental pe compresor [4.3], iar
lucrul mecanic masic l necesar teoretic (şi, în cazurile particulare, lad, liz
sau ln) se calculează cu relaţia:
| | ∫ (14.7‟‟)
Lucrul mecanic masic efectiv le necesar la arborele compresorului este
mai mare ca li cu cantitatea necesară învingerii pierderilor mecanice
(adică a frecărilor pistonului cu cilindrul, a frecărilor din lagăre etc.).
Cu aceste precizări e definesc:
 randamentul mecanic al compresorului, prin raportul
(14.20)
 randamentul efectiv sau total al compresorului, prin raportul:
(14.21)
Valorile orientative ale randamentului efectiv se încadrează în
intervalul (0,80…0,85) pentru compresoare mici şi cu turaţie mare şi în
intervalul (0,90…0,93) pentru compresoarele industriale foarte mari.
Puterea internă a compresorului, adică puterea consumată în
interiorul cilindrului compresorului real la debitul masic qm este:
Pi = l i q m = l q m / i (14.22)
iar pentru comprimarea politropică este:
Pin = ln q m / n (14.23)
Puterea necesară la arborele compresorului (putere pe care trebuie
să o asigure motorul de antrenare) este:
P = P in / m (14.24)
Puterea motorului de antrenare este:
Pmotor = k P / tr (14.25)
în care tr este randamentul transmisiei mecanice dintre motor şi
compresor, iar k = 1,1…1,2 reprezintă un coeficient de rezervă de putere.
14.2.2. Compresorul rotativ cu lamele culisante
Un compresor rotativ cu lamele în rotor este compus (fig.

1 4.11) dintr-un stator cilindric 1 şi dintr-un rotor cilindric 2 plasat excentric
în cilindru (dezaxarea fiind notată ε), rotor în care sînt prelucrate şanţuri
longitudinale în care culisează lamele 3 (pe desen în număr de 4).
Statorul cilindric este prevăzut cu canalele de aspiraţie şi de refulare 4
şi 5. Compresorul este prevăzut cu aripioarele de răcire 6. Lamelele 3 au
aceeaşi lungime ca statorul cilindric şi ca rotorul. Cînd arborele este rotit
din exterior, lamelele sînt supuse acţiunii forţelor centrifuge, astfel că sînt
în contact permanent cu cilindrul interior, ieşind şi intrînd în canalele din
rotor (culisînd). Între rotor şi cilindru se formează o cameră cu secţiunea
ca o semilună, împărţită de paletele 3 şi 3′ în camerele notate A, B şi C.
Camera A joacă rol de cameră de aspiraţie, deoarece pe măsura
învîrtirii rotorului volumul dintre două lamele consecutive creşte, creîndu-
se o depresiune datorită căreia este aspirat gazul (la presiune constantă,
procesul 4-1). Continuînd învîrtirea rotorului, camera A se transformă
într-o cameră de tip B care, după depăşirea liniei verticale a
centrelor rotorului şi statorului, îşi micşorează volumul, realizînd
comprimarea gazului (procesul 1-2). Apoi camera B trece într-o cameră
tip C, care intră în comunicaţie cu conducta de refulare.
Lamela ulterioară 3′ pompează gazul din maşină (procesul de
refulare 2-3, desfăşurat la presiunea constantă p2). Ciclul se închide prin
trecerea lamelei 3 în stînga liniei centrelor, timp în care o cantitate mică
de gaz trece de la refulare spre admisiune, destinzîndu-se în procesul 3-4.
Figura 14. 11
Compresorul cu lamele culisante:

1 - stator cilindric; 2 - rotor; 3 - lamele: 4 şi 5 - canale de admisiune şi
de refulare; 6 - aripioare de răcire
Diagrama desfăşurată p-β din fig. 1 4.11 reprezintă, în fond,

ciclul compresorului tehnic cu piston, durata fazelor fiind în corelaţie cu
distanţa unghiulară dintre palete (se construiesc compresoare cu 4…32
palete) şi cu unghiurile constructive β1 , β 2 şi β 3 .
14.2.3. Compresorul rotativ cu rotoare profilate
Un compresor rotativ cu rotoare profilate (fig.1 4.12) este construit din

două rotoare profilate 1 şi 2, fiecare cu cîte doi sau trei lobi,
rotoare introduse în statorul 3. Statorul este format din două jumătăţi de
cilindru de rază R şi de lungime l, depărtate între ele (fig.14.12).
Antrenarea sincronă a rotoarelor se face cu un angrenaj cu roţi dinţate.
Rotoarele nu vin în contact între ele şi nici cu statorul, între piese fiind un
joc mai mic de 0,2 mm.
Cînd rotoarele profilate sînt în poziţiile din fig.14.12 formează,
împreună cu statorul, camerele A, B şi C, fiecare avînd rol funcţional
distinct. Prin învîrtirea rotoarelor în sensurile indicate pe figură volumul
camerei A creşte, în cameră fiind aspirat gaz la presiunea constantă p1
(procesul teoretic 1-2). Continuîndu-se rotirea, camera A se transformă
într-o cameră de tip B, închizînd între lobi şi stator, într-un volum constant,
o masă de gaz pe care o transportă spre conducta de refulare - fără a-i
creşte presiunea. Cînd camera B se transformă într-o cameră de tip C,
adică atunci cînd intră în comunicaţie cu canalul de refulare, se produce
o comprimare (teoretic instantanee) la volum constant, datorată curgerii
inverse a gazului din conducta şi din rezervorul de gaz al compresorului,
gaz aflat la presiunea p2 (procesul 2-3 din diagrama p-V). În continuare,
lobul rotorului superior împinge gazul din camera C pe conducta de
refulare, în procesul izobar 3-4 desfăşurat la presiunea p2.
Figura 14. 12
Compresoare rotative cu rotoare profilate cu 2 lobi (a)

şi cu 3 lobi (b): 1 şi 2 - rotoare profilate; 3 - stator
Conform schemei de funcţionare prezentate mai sus, ciclul teoretic

al compresorului cu rotoare profilate este 1-2-3-4, în diagrama p-V fiind
un dreptunghi cu baza VB şi cu înălţimea (p2 - p1). Procesul 4-1
corespunde trecerii camerei C într-o cameră de tip A. Procesele de
comprimare 2-3 şi de destindere 4-1 nu sînt riguros izocore, ceea ce
conduce la ciclul teoretic 1'-2-3'-4', destinderea 4'-1' referindu-se la o mică
cantitate de gaz care trece din camera C în camera A.
Compresorul cu 3 lobi pe rotor refulează mai puţin discontinuu
decât compresorul cu 2 lobi pe rotor. Dacă lobii sînt răsuciţi în
lungul axei longitudinale, rotoarele capătă un aspect elicoidal.
Construcţia elicoidală a rotoarelor contribuie atît la uniformizarea debitului,
cît şi la micşorarea zgomotului produs în timpul funcţionării.
14.3. Compresoare dinamice

14.3.1. Compresorul centrifug
14.3.1.1.Definiţie
Compresorul centrifug face parte din clasa compresoarelor
dinamice. Compresorul centrifug este o maşină de forţă, generatoare,
care transformă energia mecanică primită de la un motor în energie
potenţială de presiune acumulată de gazul care traversează maşina.
Comprimarea gazului se realizează în două faze: în rotor, sub acţiunea
forţei centrifuge, şi în stator, prin frînarea parţială a curgerii gazului.
14.3.1.2. Construcţia unui compresor centrifuge
Figura 14. 13
Treaptă de compresor centrifug:

1 - arbore; 2 - disc de bază; 3 - palete pe rotor; 4 - difuzor; 5 -
paletele difuzorului; 6 - camera spirală; 7 - perete anterior profilat; 8
- perete posterior; 9 - etanşare; 10 şi 11 - canale de admisiune şi de
refulare
O treaptă de compresor centrifug (fig. 14.13) este compusă dintr-

un rotor cu palete şi dintr-un stator cu secţiune de trecere crescătoare. În
construcţia rotorului se disting arborele 1 pe care este amplasat discul
de bază profilat 2, disc prevăzut cu paletele 3. Paletele pot fi radiale, sau
pot fi curbate (îndoite) înainte sau înapoi. O paletă este curbată înainte
dacă, pe măsură ce diametrul rotorului creşte, paleta se îndepărtează
de direcţia radială în sensul de rotaţie ω. Statorul este compus din
difuzorul 4 şi din camera spirală 6, care înconjoară difuzorul. Difuzorul
este un spaţiu inelar în jurul rotorului, prevăzut cu paletele 5. La
compresoarele mici, difuzorul nu are palete. În construcţia compresorului
se mai găsesc peretele anterior 7 (profilat) şi peretele posterior 8, care
împreună cu difuzorul şi cu camera spirală închid rotorul. Trecerea
arborelui prin pereţii statorului este prevăzută cu un spaţiu de etanşare 9.
Bineînţeles, rotorul este susţinut şi se roteşte în lagăre (nefigurate).
Gazul intră în compresor pe gura de aspiraţie 10 şi este refulat prin gura
de refulare 11.
În practică, treptele de compresor centrifug se pot cupla cîte două
în paralel (cu disc, difuzor şi cameră spirală comună), sau se pot
înseria în lungul arborelui prin intermediul unor canale care conduc gazul
de la ieşirea
radială dintr-o treaptă la intrarea axială în treapta următoare.
14.3.1.3. Funcţionarea compresorului centrifug
Circulaţia gazului prin canalele dintre paletele rotorului se face pe

direcţie radială, cu sensul spre exteriorul rotorului. Curgerea apare
datorită faptului că, în timpul rotirii arborelui (şi rotorului), asupra
particulelor materiale care compun gazul acţionează forţe centrifuge.
Trecerea de la curgerea axială (la aspiraţie) la curgerea radială din
canalele dintre palete se face lin, prin interacţiunea gazului cu peretele
profilat al discului de bază.
Trecerea gazului prin rotor constituie faza energetică principală în
funcţionarea compresorului centrifug, ca - de altfel - a tuturor
turbomaşinilor (compresoare şi pompe dinamice, turbine cu abur şi
cu gaze, turbine hidraulice). În rotorul maşinii are loc transmiterea
energiei mecanice primite de la motorul de antrenare către fluxul de gaz.
Ca urmare, fluxul de gaz se accelerează, deci energia sa cinetică se
măreşte. Canalele dintre paletele rotorului au secţiuni de trecere ce
cresc odată cu raza rotorului, ceea ce face ca, la trecerea prin canale,
gazul să suporte transformarea unei părţi din energia sa cinetică în energie
potenţială de presiune (∆ps),
simultan cu creşterea arătată a
energiei cinetice a gazului. O primă
concluzie arată că în rotor creşte
energia totală a gazului, prin
ambele componente: cinetică
(creşte viteza c) şi potenţială (creşte
presiunea statică cu ∆ps), aşa cum
se observă pe fig. 14.14, procesul
1-2.
A doua fază funcţională
este trecerea gazului prin difuzor
şi prin camera spirală. Gazul, ce
iese din rotor cu energie cinetică
ridicată, trece prin secţiuni continuu Figura 14. 14
crescătoare, ceea ce conduce la micşorarea vitezei gazului (energiei
cinetice) şi la creşterea presiunii cu diferenţa ∆pd (creşterea energiei
potenţiale de presiune), procesul 2-3-4 pe fig. 14.14.
Variaţia energiei totale (E), variaţia presiunii (p) şi a vitezei absolute
(c) la trecerea gazului prin compresorul centrifug.
 I – canal de intrare.
 R – rotor,
 D- difuzor,
 CS – cameră spirală.
Creşterea totală de presiune rezultă prin însumarea creşterilor de
presiune din rotor (∆ps) şi din stator (∆pd), şi arată că sarcina unui
compresor centrifug (sau a unui ventilator centrifug) se exprimă prin
creşterea totalăde presiune:
Δp T = Δp s + Δp d (14.26)
Energia preluată de gaz în rotor. Creşterea totală de presiune într-o
treaptă de compresor centrifug
În fig. 4.18 este prezentată o
jumătate de rotor şi o paletă curbată
înapoi. Se face ipoteza că vitezele
gazului sînt date de valorile medii în
secţiunea respectivă (eventual, viteza
se consideră constantă în secţiune).
La curgerea gazului pe lîngă paletă
se deosebesc următoarele viteze (cu Figura 14. 15
notaţiile din fig.1 4.15):
viteza tangenţială (periferică) a rotorului;
(14.27)
viteza relativă w a curentului de gaz faţă de paletele rotorului;

viteza absolută c, faţă de un observator exterior maşinii.
Între cele trei viteze există relaţia:
⃗ ⃗⃗ (14.28)
aşa cum se vede pe fig. 1 4.15, indicii 1 şi 2 referindu-se la
intrarea şi, respectiv, eşirea din canalele rotorului. Între cei trei vectori
viteză există unghiurile ⃗ ⃗ ⃗⃗
Rotorul transmite gazului puterea mecanică
P = M ω, (14.29)
în care M este momentul forţelor exterioare.
Conform legii momentului cinetic momentul exterior M ce
acţionează asupra gazului este egal cu variaţia momentului cinetic în
unitatea de timp:
⃗⃗⃗ ̇ ⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗ (14.30)
Produsele vectoriale din relaţia precedentă se proiectează pe

direcţia axială (direcţia vectorului moment) şi relaţia (14.30) devine
̇ ̇
(14.31)
Din triunghiurile de viteze de pe fig. 14.15 apar imediat relaţiile
̇ ( )
(14.32)
Relaţiile puterii mecanice se împart la debit, obţinîndu-se energía
transmisă de rotor gazului sub formă de lucru mecanic masic:
̇
(14.33)
Pe de altă parte, deoarece într-o treaptă de compresor centrifug
variaţia presiunii este relativ mică, se acceptă că volumul masic al gazului
nu variază (v = 1/ρ = const.), deci procesul de comprimare este izocor şi
lucrul mecanic transmis de rotor către gaz (numeric egal şi de semn
contrar cu lucrul mecanic schimbat de gaz în timpul comprimării) se
calculează cu:
( ∫ )
(14.34)
Egalînd cele două expresii ale lucrului mecanic se obţine creşterea
de presiune totală din rotor:
( )
( )
(14.35)
În situaţia particulară în care gazul intră în rotor radial, α1 = 90°
şicreşterea totală depresiune este
Δp T = ρ u2 c 2u . (14.36)
Aşadar, efectul interacţiunii dintre rotor şi gaz se poate exprima fie

sub forma creşterii energiei gazului fie sub forma creşterii presiunii totale
a gazului.
Relaţia care exprimă creşterea energiei gazului în rotor a fost
dedusă din teorema momentului cinetic în ipoteza că în secţiuni
cilindrice concentrice cu axul rotorului toţi parametrii gazului sînt
constanţi. Această condiţie poate fi îndeplinită numai într-un rotor ideal, cu
un număr infinit de palete ce nu au grosime, palete ce ghidează perfect
curgerea gazului. Deoarece rotoarele reale nu îndeplinesc această
condiţie, creşterea de presiune totală este
∆pr = ψ ∆p, (14.37)
în care ψ = 0,8 ... 0,95.
Considerînd că energia cinetică a gazului la intrarea în compresor
este egală cu cea de la ieşire se deduce că toată energia preluată de gaz
de la rotor serveşte numai la comprimarea gazului şi se regăseşte în
creşterea de presiune statică între intrarea şi ieşirea din compresor
(deoarece energia cinetică cu care gazul iese din rotor se transformă în
energie potenţială de presiune, prin frînare în difuzor şi în camera spirală).
O treaptă de compresor centrifug realizează o creştere relativ mică
de presiune statică, π = 1,1 ... 1,5. În cazuri speciale, la turaţii foarte mari,
π se poate apropia de 4.
14.3.1.5. Debitul compresorului centrifug

Debitul compresorului centrifug se poate calcula ca produs între aria
suprafeţei de ieşire din rotor (la diametrul d2) şi componenta radială a
vitezei de ieşire a gazului.
Pentru un compresor cu număr infinit de palete cu grosime
neglijabilă, debitul volumic de gaz este:
̇ (14.38)
în care b2 este lăţimea rotorului la nivelul diametrului d2 iar c2r este
proiecţia vitezei absolute pe direcţia radială. Debitul calculat cu (14.38)
corespunde parametrilor gazului la ieşirea din rotor.
Debitul real este mai mic decît debitul teoretic din cauza grosimii
finite a paletelor rotorului (şi ele în număr finit).
Debitul ce intră în conducta de refulare este ̇ ̇ , deoarece o
parte din gaz se întoarce, prin spaţiile dintre rotor şi pereţii laterali, în
canalul de aspiraţie. O parte din aceste scăpări de gaze sînt recirculate. O
parte din debit se pierde prin etanşarea dintre arbore şi stator.
14.3.1.6. Randamente. Puterea consumată de compresorul

centrifug
O treaptă de compresor centrifug cu număr finit de palete realizează
o creştere de presiune ∆p consumînd, pentru fiecare 1 kg de gaz,
lucrul mecanic masic teoretic l (care nu consideră frecările şi nici alte
pierderi).
Ca urmare a devierii curentului de gaz la intrarea în rotor, a frecărilor
din interiorul gazului şi ale acestuia cu pereţii canalelor prin care
circulă, consumul de lucru mecanic masic pentru realizarea creşterii de
presiune ∆p este l0, fiind mai mare decît l.
Se defineşte randamentul gazodinamic al treptei (numit uneori şi
randament hidraulic) prin raportul
(14.39)
care este o caracteristică a calităţii proceselor gazodinamice ale treptei.
Lucrul mecanic masic consumat într-o treaptă reală de compresor
centrifug pentru creşterea cu ∆p a presiunii, notat li, este mai mare
decît lucrul mecanic l0, ca urmare a frecărilor gazului cu rotorul şi a
scăpărilor de gaz prin neetanşeităţile dintre rotor şi carcasă (stator). Acest
lucru mecanic consideră toate pierderile din interiorul maşinii, cu excepţia
pierderilor mecanice prin frecări în lagăre, fiind numit lucru mecanic intern.
Randamentul intern al treptei de compresor centrifug se defineşte
prin raportul
(14.40)
mărime care consideră toate pierderile din treaptă.
Uneori este important să se aprecieze cît de mult se apropie
procesul real din compresor nu de procesul izentropic, ci de alte
procese considerate de referinţă: izotermic (cînd compresorul este răcit),
adiabatic (nu se schimbă căldură cu mediul) sau politropic (nu există
scăpări de gaz prin neetanşeităţi şi nici frecări între discul rotorului şi
gaz). Ca urmare, se introduc:
 randamentul intern adiabatic
(14.41)
 randamentul intern izotermic

(14.42)
 randamentul intern politropic

(14.43)
relaţii în care lad, liz şi ln sînt lucrurile mecanice necesare

comprimării adiabatice, izotermice respectiv politropice.
Lucrul mecanic masic consumat (intern) se calculează cu relaţia:
̇ ̇
(14.44)
în care ̇ şi ̇ sînt debitul masic al compresorului şi, respectiv,
debitul masic de pierderi prin neetanşeităţi, iar lf este lucrul
mecanic masic consumat pentru învingerea frecărilor dintre gaz şi rotor.
Mărimile ̇ şi lf trebuie determinate experimental sau cu relaţii
empirice cunoscute din literatura de specialitate. Valori orientative ale
randamentelor interne ale compresoarelor centrifuge sînt iz=0,6…0,75;
ad=0,75…0,85; n = 0,70…0,80.
Puterea internă, adică consumată de un compresor cu z trepte
identice este:
(14.45)
Relaţia (14.45) se particularizează pentru procese adiabatice,
izotermice şi politropice, rezultînd puteri consumate cu acelaşi nume.
Puterea necesară la arborele compresorului (efectivă) este:
(4.46)
în care m este randamentul mecanic, mărime care consideră
pierderile prin frecările arborelui în lagăre. Valorile orientative ale
randamentului mecanic m al compresoarelor centrifuge se încadrează
între 0,97…0,99.
14.3.1.7. Ventilatorul centrifug

Un ventilator centrifug este o maşină derivată din compresorul
centrifug şi are în construcţia sa un rotor şi un stator. Rotorul este format
din arborele 1, discul 2 şi capacul 3, între disc şi capac fiind plasate
paletele 4.
Paletele sînt repartizate echidistant pe circumferinţă, putînd fi
drepte sau
înclinate înainte. Statorul este construit dintr-o carcasă 5 avînd
secţiunea transversală în formă de spirală, fiind prevăzut cu gura de
aspiraţie axială 6 şi gura de radială de refulare 7.
Ventilatorul centrifug realizează creşteri de presiune mici, de ordinul
zecilor, rar sutelor de mm col H2O şi debite ce ajung la zeci de mii de m 3/h.
Figura 14. 16
Ventilator centrifug: 1 - arbore; 2 - disc; 3 - capac;

4 - palete; 5 - carcasă; 6 - gură de aspiraţie; 7 - gură de refulare
14.3.2. Compresorul axial
14.3.2.1. Construcţia şi funcţionarea unui compresor axial
Figura 14. 17
Schema unui compresor axial:

1 - palete directoare de admisie; 2 - palete mobile; 3 - palete
directoare fixe; 4 - tambur; 5 - carcasă; 6 - gură de aspiraţie; 7 - gură de
refulare
Un compresor axial este constituit din mai multe coroane de palete
mobile 2, montate fie pe obada unor discuri, fie pe un tambur 4, ca
în fig. 14.17, şi din coroane de palete directoare fixe 3 (după fiecare
coroană de palete mobile) fixate de carcasa 5.
Paletele directoare formează difuzorul compresorului. Deseori,
înaintea primei coroane de palete mobile este plasată o coroană de
palete directoare de admisie 1. Ansamblul format dintr-o coroană de
palete mobile şi o coroană de palete directoare plasată după paletele
mobile formează o treaptă de comprimare.
În continuare se prezintă funcţionarea compresorului axial, în
legătură şi cu fig. 1 4.18. Gazul pătrunde în canalele formate de
paletele rotorice 2 cu viteza absolută c1.
Fig. 1 4.18. Schema principială (I), o secţiune cilindrică desfăşurată
(II), diagramele presiunii şi vitezei absolute (III) şi triunghiurile de viteză (IV -
la intrarea în canalele dintre paletele rotorului, V - la ieşirea din
canalele rotorului, VI - la intrarea şi ieşirea din aparatul director) ale unei
trepte a unui compresor axial: 1 - palete directoare de admisie; 2 -
palete mobile; 3 - palete directoare
Figura 14. 18
În absenţa aparatului director de la aspiraţie (coroana de palete

fixe 1), viteza c1 are direcţia axială. Cînd există aparatul director, la
trecerea prin paletele acestuia curentul de aer este răsucit şi pătrunde
între paletele rotorului sub un unghi α1 cu direcţia vitezei tangenţiale. În
orice secţiune cilindrică prin palete viteza tangenţială la intrare, ca şi la
ieşirea din palete, are aceeaşi valoare u. Viteza relativă w1 a curentului
de aer la intrarea în canalul dintre paletele de pe rotor şi unghiul β1
format de această viteză cu direcţia vitezei tangenţiale se determină din
triunghiul de viteze (IV, fig. 14.18). Curentul de gaz părăseşte paletele
rotorice cu viteza relativă w2 şi sub unghiul β2 cu direcţia vitezei
tangenţiale. Viteza absolută c2 la ieşirea din coroana de palete rotorice şi
unghiul α2 pe care aceasta îl face cu direcţia vitezei tangenţiale se
determină de asemenea din triunghiul de viteze (V, fig. 14.18). Unghiurile
dintre viteze sunt cele introduse în subcapitolul 14.3.1.4.
Din canalele dintre paletele rotorice curentul de gaz pătrunde în
canalele formate de paletele directoare, unde îşi schimbă direcţia. La
trecerea prin canalele dintre paletele directoare are loc micşorarea
vitezei absolute a curentului de gaz, transformarea unei părţi din energie sa
cinetică în energie potenţială şi creşterea presiunii statice. Curentul de gaz
părăseşte aparatul director cu viteza absolută c3 şi sub unghiul α3 faţă de
viteza tangenţială. Este bine ca viteza c3 să fie cît mai mică; ea poate
coborî pînă la c3 = c1, valori mai mici ducînd la secţiuni de trecere
exagerat de mari. De regulă compresoarele axiale se construiesc astfel ca
vitezele absolute c1, c2 şi c3 să aibă componentele axiale ca egale între

ele.
Creşterea totală de presiune realizată de o treaptă de compresor
axial, pe baza relaţiei (14.35) şi avînd în vedere că la
compresorul axial u2 = u1 = u şi c3 = c1, rezultă sub forma:
( )
(14.47)
14.3.2.2. Ventilatorul axial
Figura 14. 19
Schema ventilatorului axial:

1 - butuc; 2 - palete; 3 - lagăr; 4 - carcasă; 5 - arbore
Derivat din compresorul axial, un ventilator axial (fig. 14.19) este

compus dintr-un rotor şi dintr-o carcasă 4. Rotorul este format din arborele
5 terminat cu butucul 1 cu profil aerodinamic, butuc pe care sînt
montate paletele 2. Numărul de palete este între 2…50, dar în mod obişnuit
rotoarele ventilatoarelor axiale se construiesc cu 4…8 palete. Rotorul se
învîrteşte într-o carcasă cilindrică 4, prevăzută cu un colector de aspiraţie
6. Datorită acţiunii paletelor are loc deplasarea gazului şi creşterea presiunii
acestuia.
Unele construcţii de ventilatoare axiale prevăd, în faţa paletelor
rotorului, o coroană de palete directoare montate în carcasă, pentru a
ameliora intrarea gazului în canalele dintre paletele rotorului. Alte
construcţii utilizează şi un rînd de palete fixe situate după rotor, cu rol de
a împiedica turbionarea curentului de gaz care iese dintre palete. De
asemenea, se pot prevedea difuzoare la ieşirea din carcasă, pentru a
mări presiunea statică creată de ventilator, prin transformarea unei părţi din
energia cinetică.
14.4. Ejectorul (Compresorul cu jet)

14.4.1. Introducere. Definiţie
Ejectoarele sînt aparate în care un curent de fluid cu presiune
ridicată se amestecă cu un curent de fluid cu presiune coborîtă, rezultînd
un curent de presiune medie.
În practică, ejectoarele se folosesc pentru ridicarea presiunii unui
fluid cu presiune joasă, de unde şi încadrarea lor lîngă maşinile
compresoare. Prin ejectoare pot circula simultan fluide de aceeaşi natură
şi în aceeaşi fază (lichidă sau gazoasă) sau de natură sau cu faze
diferite, inclusiv cu suspensii solide (materiale pulverulente) în fluidul de
joasă presiune.
Funcţionarea ejectoarelor se studiază pe modelul ejectorului teoretic
şi apoi pe ejectorul real.
14.4.2. Construcţia unui ejector
Figura 14. 20
Schema constructivă a unui ejector şi variaţia presiunii şi vitezei în

ejector: 1 - ajutaj; 2 - cameră de admisie; 3 - cameră de amestec; 4 - difuzor
În construcţia unui ejector (fig. 1 4.20) se disting următoarele părţi

principale: ajutajul 1 pentru agentul de presiune ridicată (numit şi
agent motor), camera de admisie 2, în care intră agentul motor destins în
ajutajul 1 şi în care este aspirat agentul ejectat (cel cu presiune coborîtă),
camera de amestec 3 şi difuzorul 4. Camera 2 îndeplineşte şi rol de
ajutaj pentru agentul ejectat, ca urmare a secţiunii de trecere variabilă
pe care o oferă acestuia. Uneori (cu deosebire pentru lichide) ajutajul 1 se
construieşte multiplu, prin înserierea cîtorva ajutaje convergente. Camera
de amestec este compusă din două tronsoane, la intrare - tronconic şi în

continuare - cilindric.
14.4.3. Funcţionarea ejectorului
Pentru studiul funcţionării ejectorului se admite că ambii agenţi au

aceeaşi natură şi sînt în faza de gaz.
Agentul motor intră în ejector prin secţiunea A, fiind caracterizat de
presiunea pA (ridicată) şi de viteza cA (mică). În ajutajul 1 agentul
motor se destinde pînă la presiunea p0 (minimă din ejector) şi la viteza
cA1 (mare, agentul avînd o energie cinetică ridicată). Agentul ejectat intră
în camera de aspiraţie 2 prin secţiunea B, unde există presiunea cB > p0.
Viteza agentului prin secţiunea B este cB. În camera de aspiraţie agentul
B se destinde (în ajutajul inelar) pînă la presiunea p0, pe care o
realizează cînd ajunge în secţiunea I, unde viteza sa este cB1 (de
asemenea mică, energia cinetică a agentului ejectat fiind mică). Cei doi
agenţi intră în camera de amestec 3 prin secţiunea II, procesul de amestec
începînd în spaţiul dintre secţiunile I şi II. În camera de amestec 3 gazul
motor cedează o parte din energia sa cinetică gazului ejectat, deci viteza
gazului motor scade, iar viteza gazului ejectat creşte. Concomitent, în
camera de amestec are loc şi o creştere a presiunii curentului de amestec
(după linia punctată din fig. 14.20). Totuşi, teoretic se consideră că în
camera de amestec presiunea p0 este aceeaşi în toate secţiunile pînă
la secţiunea III, secţiune în care se termină tronsonul cilindric al camerei de
amestec şi începe difuzorul, adică se admite că în camera de amestec are
loc numai un transfer de energie cinetică de la A la B. În secţiunea III
curentul de amestec are viteza c3. În continuare, în difuzorul 4 are loc
frînarea curentului de amestec, cu transformarea energiei sale cinetice în
energie potenţială de presiune. În secţiunea C viteza curentului este cC
(cC < c3 < cA1) iar presiunea este pC (pA > pC > pB). În concluzie, în
ejector a crescut presiunea agentului ejectat pe seama energiei preluate
de la agentul motor.
Unui debit ̇ de agent motor îi corespunde un debit ̇ de
a g e n t ejectat.
̇
Raportul: (4.48)
̇
se numeşte factor de ejecţie şi reprezintă o caracteristică
funcţională importantă a ejectorului.
14.4.4. Ejectorul teoretic

Procesele care se desfăşoară într-un ejector teoretic
sunt considerate reversibile (fără frecări).
Agentul motor se destinde adiabatic reversibil în procesul A-1
(fig. 4.24), între presiunile pA şi p0, prelucrîndu-se diferenţa de

entalpie (iA - i1). La ieşirea din ajutaj agentul are viteza:
( )
√ √ [ ( ) ]
(14.49)
determinată cu (2.193) în care s-a neglijat viteza cA de intrare în ajutaj.
Agentul ejectat se destinde adiabatic în procesul B-2 (fig. 4.24), între
presiunile pB şi p0, prelucrîndu-se diferenţa de entalpie (iB - i0).
Agentul ejectat îşi măreşte viteza de la cB ≈ 0 la:
( )
√ √ [ ( ) ]
(14.50)
Prin amestecarea izobară a celor două curente de gaz, la ieşirea din
camera de amestec se stabileşte viteza c3. Presupunînd că această
viteză este repartizată uniform în secţiune, ea se determină din ecuaţia
conservării impulsului aplicată camerei de amestec:
̇ ̇ ̇ ̇ (14.51)
viteza obţinîndu-se sub forma:
̇ ̇
̇ ̇
(14.52)
În difuzor curentul de amestec este frînat în procesul adiabatic
reversibil 3-C, micşorîndu-şi viteza pînă la valoarea cC ≈ 0 şi mărindu-şi
presiunea pînă la valoarea pC. Procesul fiind reversibil. viteza c3 poate
fi privită ca rezultat al destinderii C-3. Pe baza relaţiilor (2.42) şi (2.193)
se obţin relaţiile:
( )
[ ( ) ]
(14.53)
din care se poate determina presiunea pC .
În diagrama i-s coordonatele punctului C sînt iC şi sC. Ele se
determină cu raţionamente simple prezentate în continuare.
Dacă evoluţia gazelor în ejector este adiabatic-reversibilă (dq = 0),
orizontală (dh = 0), fără schimb de lucru mecanic tehnic (dlt = 0) şi dacă
vitezele de intrare şi de ieşire sînt neglijabile ( c A cB cC 0 ),
ecuaţia conservării energiei (de bilanţ energetic) pentru ejector este:
̇ ̇ ̇ ̇
(14.54)
Fig. 14.21. Procesele teoretice din

ejector
Din (14.54) se determină entalpia
curentului de gaz la ieşirea din difuzor:
̇ ̇
̇ ̇
(14.55)
În ejectorul teoretic, deoarece
procesele sînt reversibile, variaţia de
entropie a sistemului este nulă:
̇ ̇
̇ ̇
(14.56)
Figura 14. 21
Relaţie din care se obţine entropia
masică sC a amestecului
̇ ̇
̇ ̇
(14.57)
Coordonatele punctului C date de (14.55) şi (14.57) verifică
ecuaţia dreptei care trece prin punctele A şi B. Deci este simplu să se
găsească coordonatele punctului C (pe diagrama i-s) la intersecţia dreptei
AB cu izobara pC.
Factorul de ejecţie u se poate exprima din (4.55) ca un raport de
diferenţe de entalpii, ceea ce pe diagrama i-s se concretizează printr-
un raport de segmente. Considerînd şi asemănarea triunghiurilor
dreptunghice cu ipotenuzele AC şi CB, se obţine:
(14.58)
(14.58)relaţie care permite determinarea experimentală a factorului de
ejecţie, fără măsurarea debitelor.
Factorul de ejecţie se poate determina şi în funcţie de viteze, din
relaţia (14.52):
(14.58‟)
xistă un caz particular de funcţionare a ejectorului teoretic, atunci
cînd pB = p0 , şi deci c B1 = 0 . În acest caz factorul de ejecţie este
(14.59)
Comparînd relaţiile (14.59) la (14.60) se observă că u > u0,
adică ejectorul funcţionează mai bine atunci cînd agentul ejectat se
destinde înainte de intrarea în camera de amestec.
Există un caz particular de funcţionare a ejectorului teoretic, atunci

cînd pB = p0 , şi deci c B1 = 0 . În acest caz factorul de ejecţie este
(14.60)
Comparînd relaţiile (14.59) la (14.60) se observă că u > u0,
adică ejectorul funcţionează mai bine atunci cînd agentul ejectat se
destinde înainte de intrarea în camera de amestec.
14.4.5. Ejectorul real
Procesele ce se
desfăşoară în ejectorul real
(fig. 1 4.25) sînt ireversibile,
atît din cauza curgerii cu
frecări (datorită viscozităţii
agenţilor şi rugozităţii
pereţilor), cît din cauza
amestecării curenţilor prin
difuziune.
Procesele reale de
destindere sunt A-1r şi B- Figura 14. 22
2r, vitezele agenţilor motor şi
ejectat la ieşirea din ajutaje fiind mai mici decît cele ce s-ar obţine în cazul
destinderii teoretice.
Amestecarea (izobară ireversibilă) prin difuziunea curenţilor de gaz
este însoţită de frecări şi, ca urmare, entropia masică la ieşire din camera
de amestec este mai mare decît cea teoretică, s3r > s3, deci starea 3r se
află, pe diagrama i-s, în dreapta stării teoretice 3.
Fig. 14.22. Procesele reale din ejector
Comprimarea dinamică reală (cu frecări) din difuzor se desfăşoară
după curba 3r-Cr. În difuzor energia totală a agentului se conservă,
indiferent de felul procesului, teoretic sau real. Ca urmare, starea Cr se
găseşte la intersecţia izentalpei iC cu izobara reală pCr. Din cauza
frecărilor, presiunea finală reală este mai mică decît presiunea teoretică
(pCr < pC), iar entropia masică finală este mai mare decît cea rezultată
la o comprimare teoretică (sCr < s4).
CAPITOLUL - 15- CICLURILE TEORETICE ALE MOTOARELOR

CU ARDERE INTERNĂ
15.1. Generalităţi
Un motor cu ardere internă este o maşină de forţă, în care

energia termică obţinută prin arderea combustibilului în interiorul
cilindrului, se transformă parţial în energie mecanică.
În cilindrul motorului, nu se realizează un ciclu închis, cilindrul
fiind periodic umplut cu aer şi golit de produsele rezultate în urma arderii.
Fenomenele reale care au loc într-un ciclu motor sunt complexe dacă se
ţine seama de schimbul variabil de energie termică dintre fluid şi cilindru,
chiulasă, piston şi de procesele termogazodinamice care caracterizează
procesul de schimb de gaze.
Complexitatea proceselor termodinamice ce se produc în cilindru
motor
impune introducerea unor ipoteze simplificatoare care permit studierea
evoluţiei fluidului motor astfel încât cilindrul să devină o schemă
termodinamică simplă care permite compararea diferitelor cicluri din punct
de vedere al randamentelor respective, la perfecţionarea ciclurilor şi al
motoarelor cu ardere internă.
Ipotezele simplificatoare sunt:
- masa fluidului motor care strabate ciclul este constantă (masa
poate fi unitară);
- căldura specifică fluidului motor este constantă;
- compoziţia fluidului motor este omogenă şi constantă;
- procesul de ardere al combustibilului este considerat drept un
proces simplu cu cedare de energie termică, către fluidul motor;
- procesul de evacuare liberă este un proces de cedare a căldurii
către mediul ambiant;
- presiunea fluidului în timpul procesului de admisie este
egală cu presiunea fluidului în timpul procesului de evacuare
forţată;
- frecările mecanice din cilindrul motor ca şi rezistenţele
gazodinamice în
- curgerea fluidelor pe traseul de admisie, respectiv de
evacuare, se neglijează;
Studiul ciclurilor teoretice se desfăşoară în următoarele etape:
reprezentarea ciclului în diagrama p - v;
- determinarea parametrilor fluidului motor în punctele
caracteristice ale ciclului de funcţionare;
- determinarea cantităţilor de căldură schimbate de fluidul
motor pe parcursul ciclului; determinarea randamentului termic;
- specificarea valorilor parametrilor care intervin în relaţia
randamentului termic;
- evaluarea comparativă a ciclurilor motoare considerate, cu
precizarea modalitaţilor de îmbunătăţire a randamentului termic.
15.2. Ciclul teoretic al motorului cu ardere mixtă
Procesul de ardere constă în cedarea energiei termice către fluidul motor

în transformări simple (la volum constant şi la presiune constantă), iar
evacuarea liberă constă în cedare de căldură către mediul ambiant într-o
transformare la volum constant.
Figura 15. 1
Ciclul teoretic al motorului cu ardere mixtă

motor în patru timpi; b) motor în doi timpi
0–1 admisie la presiune constantă;
1–2 compresie adiabată;
2–3 ardere la volum constant;
3–4 ardere la presiune constantă;
4–5 destindere adiabată a gazelor de ardere;
5–1 evacuare liberă a gazelor la volum constant;
1–0 evacuare forţată a gazelor la presiune constantă.
12.2.1. Determinarea parametrilor fluidului motor în punctele

caracteristice ale ciclului
Se consideră cunoscute valorile parametrilor în starea 1

p1 ; V1 ; T1.
Transformarea (1 – 2) fiind o adiabată reversibilă cu exponentul
adiabatic de comprimare k , avem:
p V k = p V k , sau (15.1)
TV k −1 = T V k −1 (15.2)
de unde rezultă:
( )
(15.3)
( )
(15.4)
P2=p1εk T2=T1εk-1
(15.5) (15.6)
unde , raport (grad) de comprimare şi este un parametru
constructiv caracteristic.
Pentru transformarea izocoră 2 – 3 se consideră cunoscut
parametrul raportul de creştere al presiunii.
Deci
p3=p2· λp (15.7)
T3 = T2 ·λp (15.8)
sau
p3 = p1·λp·εk (15.9)
T3= T1· λp εk −1 (15.10)
Transformarea izobară 3 – 4 este caracterizată prin raportul
de destindere care se consideră cunoscut şi el.
Deci V4 = V3 ·ρV (15.11)
(15.12)
T4 =T3 ·ρV (15.13)
T4= T1· λp εk −1·ρV (15.14)
p4 =p3 = p1·λp·εk (15.15)
Transformarea 4 – 5 este o destindere adiabată reversibilă cu
exponentul k , scriem deci:
p5 V5 k = p4 V4 k (15.16)
k-1 k-1
T5 V 5 = T4 V4 (15.17)
Obţinem:
( )
(15.18)
( )
(15.19)
prin urmare
( )
(15.20)
( )
(15.21)
(15.22)
(15.23)
Centralizând, obţinem tabelul 15.1.
Valorile parametrilor
Tabel 15. 1
p V T
0 p1 V1 / ε T1
1 p1 V1 T1
2 p1 ⋅ ε k V1 / ε T1 ⋅ ε k −1
3 p1 ⋅λp ⋅ ε k V1 / ε T1 ⋅λp ⋅ ε k −1
4 p ⋅λ ⋅ ε k
1 p
V1 ⋅ ρV / ε T ⋅λ ⋅ ε k −1
1 p
T1 ⋅λp ⋅ ρ k −1
5 p1 ⋅λp ⋅ ρk V1
15.2.2. Calculul cantităţilor de căldură schimbate pe ciclu

Acestea sunt:
q1V = cV (T3 − T2 ) (15.24)
q1 p = c p (T4 − T3 ) (15.25)
q2V = cV (T5 − T1 ) (15.26)
Rezultă prin înlocuiri:

q1V = cV T1 ε (k −1) (λp −1) (15.27)
q1p = k c V T 1 λp ε (k −1) (ρ V−1) (15.28)
q2V = cV T1 (λp ρVk −1) (15.29)
12.2.3. Calculul randamentului termic
Îl calculăm cu ajutorul căldurilor introduse pe ciclu şi cedate pe ciclu.

Deci
(15.30)
(15.31)
Pentru motoarele cu aprindere prin comprimare (mac), dam valorile:

λ p = 1,1† 2, 5; ρV = 1,1† 2; k = 1, 4; ε = 10 † 22 .
Ciclul teoretic al motorului cu ardere mixtă este ciclul de referinţă
pentru motoarele cu aprindere prin comprimare care au viteza medie a
pistonului W> 6, 5⎡ms−1 ⎤ .
15.3. Ciclul teoretic al motorului cu ardere la volum constant
Procesul de ardere are loc la

volum constant, iar evacuarea liberă este
considerată o evacuare a căldurii la volum
constant, către exterior.
0 – 1 admisie la presiune constantă;

1 – 2 compresie adiabată;
2 – 3 ardere la volum constant;
3 – 5 destindere adiabată
5 – 1 evacuare liberă la volum
constant a gazelor de ardere.
Ciclul teoretic al motorului cu ardere la Figura 15. 2

volum constant
Deoarece raportul de destindere ρV = 1 , deci pentru calculul

randamentului folosim relaţia (15.31) în care înlocuim ρV = 1 . Deci:
(15.32)
Acest ciclu se foloseşte ca ciclu de referinţă pentru motoare
cu aprindere prin scânteie (mas).
ε = 8 †10; k = 1, 4.
15.4. Ciclul teoretic al motorului cu ardere la presiune constantă
Arderea combustibilului are loc la presiune constantă, evacuarea

liberă a gazelor de ardere fiind însoţită de cedarea de căldură către mediul
ambiant la volum constant.
Figura 15. 3
Ciclul teoretic al motorului cu ardere la presiune constantă
a) motor în patru timpi; b) motor în doi timpi
0 – 1 admisie la presiune constantă;

1 – 2 compresie adiabată reversibilă;

3 – 4 ardere la presiune constantă;
4 – 5 destindere adiabată reversibilă;
5 – 1 evacuare liberă a gazelor de ardere la volum constant;
1 – 0 evacuare forţată a gazelor de ardere la presiune constantă.
Cum λp = 1, relaţia (15.31) devine:
(15.33)
Acest ciclu se foloseşte ca referinţă pentru motoarele cu aprindere
prin comprimare (mac) care au viteza medie a pistonului W≤ 6, 5 ⎡ms−1 ⎤ .
ε = 10 †18; ρ = 1, 5 † 2, 5; k = 1, 4; λ p = 1.
15.5. Cicluri teoretice cu destindere prelungită
O modalitate de creştere a puterii pe un cilindru motor îl reprezintă

destiderea prelungită în cilindru prin creşterea cursei pistonului (motoare cu
cursă superlungă, ψ = S / D >2 ).
Destinderea prelungită poate avea loc şi în afara cilindrului mai
exact într-o turbină care acţionează un compresor de aer de
supraalimentare.
15.5.1. Ciclul teoretic cu destindere prelungită într-o turbină

alimentată la presiune variabilă
Ciclul teoretic cu destindere

prelungită
1 – 2 compresie adiabată
reversibilă; 2 – 3 ardere la
volum constant;
3 – 4 ardere la presiune
constantă;
reversibilă;
reversibilă în turbină;
6 – 7 evacuare din turbină la Figura 15. 4
presiune constantă;
7 – 1 compresie adiabată reversibilă în compresorul de aer de
supraalimentare.
15.5.1.1.Determinarea parametrilor fluidului motor în punctele

caracteristice ale ciclului
Se consideră cunoscuţi parametrii:
V1; p1; T1; π - raportul de creştere a presiunii în compresorul de
supraalimentare;
k - exponentul adiabatic.
Evoluţia 1 – 2 fiind o compresie adiabatică şi reversibilă, obţinem:

p1 V1 k = p2 V2 k , şi (15.34)
k −1 k −1
T1 V 1 = T2 V2 (15.35)
deci
p2 = p1 εk , şi (15.36)
T2 = T1 εk −1 (15.37)
Pentru arderea 2 – 3 la volum constant se consideră cunoscut
raportul de creştere al presiunii λp , prin urmare:
p3 = p1 λp εk , (15.38)
T3 = T1 λp εk −1 ,iar V3 = V2 = V1 / ε (15.39)
Arderea 3 – 4 la presiune constantă, evoluţia 3 – 4, este caracterizată de
raportul de destindere ρv , prin urmare:
p4 = p3 = p1 λp εk , (12.40)
V4 = V3ρV , (12.41)
V4 = V1ρV / ε, (12.42)
T4 = T3ρV , (12.43)
T4 = T1λ p ρV ε k −1. (12.44)
Pentru destinderea adiabată şi reversibilă scriem relaţiile:
p5V5k= p4V4k (12.45)
T5 V5k −1 = T4 V4 k −1 ; V5 = V1. (12.46)
Obţinem astfel:
( )
(15.47)
( )
(15.48)
(15.49)
(15.50)
Destinderea în turbină este considerată o adiabată reversibilă
cu indicele adiabatic k, prin urmare putem scrie relaţiile:
(15.51)
( )
(15.52)
(15.53)
Obţinem:
( )
(15.54)
( )
( )
(15.55)
p6 V6 k = p5 V5 k (15.56)
Punctul 7 al ciclului teoretic este caracterizat de relaţiile:
( )
(15.57)
( )
(15.58)
( )
(15.59)
Punctul 7 al ciclului teoretic este caracterizat de relaţiile:
[ ]
( )
(15.60)
(15.63)
(15.64)
(15.61)
( )
( )
(15.65)
(15.62)
(15.66)
Tabel 15. 2
p V T
1 p1 V1 T1
2 p1 ⋅ εk V1 / ε T1 ⋅ εk−1
3 P1 ⋅ λp ⋅ ε k V1 / ε T1 ⋅ λp ⋅ εk−1
4 p1 ⋅ λp ⋅ ε k V1 ⋅ ρV / ε T1 ⋅ λp ⋅ ρV ⋅ ε k−1
5 p1 ⋅ λp ⋅ ρ V k V1 T1 ⋅ λ p ⋅ ρ V k
( ) ( )
p1 / π ( )
6
p1 / π ( )
7
15.5.1.2. Calculul cantităţilor de căldură schimbate pe ciclu

q2−3 = cV (T3 − T2 ) (12.67)
q3−4 = c p (T4 − T3 ) = k cV (T4 − T3 ) (12.68)
q6−7 = c p (T6 − T7 ) = k cV (T6 − T7 ) (12.69)
sau
q1V = cV T1 ε k −1(λp −1) (12.70)
q1 p = k cV T1 λp ε k −1(ρV −1) (12.71)
( )
* + [ ]
( )
(12.72)
15.5.1.3. Calculul randamentului termic

Acesta se determină utilizând relaţiile gasite :
(12.73)
( )
* +
( )
[( ) ]
(12.74)
( )
* +
( )( )
[( ) ]
(12.75)
Pentru motoarele cu aprindere prin comprimare

k = 1, 4; λp = 1,1† 2, 5; ρV = 1,1† 2; ε = 12 † 22; π = 1,1† 4, 5.
Acest ciclu este ciclul de referinţă pentru motoarele cu aprindere
prin comprimare în patru timpi şi doi timpi supraalimentate, care au viteza
medie a pistonului W> 6, 5 ⎡ms−1 ⎤ .

alimentată la presiune variabilă şi ardere izocoră
Ciclul cu destindere prelungită

şi ardere la volum constant.
Deoarece raportul de
destindere ρV = 1 , vom
introduce această valoare în
relaţia (15.75), reultând
(15.76) în care
k = 1, 4; λ p = 1,1† 2, 5; ε = 8
†10; π = 1,1†1, 8.
Figura 15. 5
( )
* +
( )( )
( )
(15.76)
alimentată la presiune variabilă şi ardere izobară

prelungită şi ardere la presiune
constantă
Cum λp = 1, relaţia (12.75)

devine:
(15.77)
Figura 15. 6
ε = 12 † 22; k = 1, 4; π = 1, 4 † 4, 5.

alimentată la presiune constantă
Gazele de ardere evacuate din cilindrii motorului sunt evacuate într-
un colector de gaze din care este alimentată turbina la presiune constantă.
Ciclul teoretic cu destindere prelungită şi ardere mixtă
reversibilă;
2 – 3 ardere la volum
constant;
3 – 4 ardere la presiune
constantă;
reversibilă;
5 – 1 – 5´ energia termică
pe evoluţia 5–1 este
echivalentă energiei termice
pe evoluţia 5´–1;
5´ – 6 destindere adiabată
reversibilă în turbină;
6 – 7 răcirea izobară a
Figura 15. 7
gazelor evacuate din turbină;
7 – 1 compresia adiabată reversibilă în compresorul de supraalimentare.
În tabelul 12.2. sunt centralizaţi parametrii stărilor 1, 2, 3, 4, 5.

Pentru a determina parametrii stării 5´ se pune condiţia:
cV (T5 − T1 ) = c p (T5´ − T1 ) = k ⋅ cV (T5 − T1 ) (15.78)
deci:
(15.79)
sau
(15.80)
(15.81)
Cum p5´ = p1
Determinăm volumul în starea 5´ din relaţia:
(15.82)
deci
(15.83)
(15.84)
În punctul 6 cunoaştem presiunea:
(15.85)
Pentru adiabata 5´ – 6 scriem relaţiile:
(15.86)
p5 V5 k =p6 V6 k (15.87)
( ) ( )
(15.88) (15.89)
Sau:
( )
(15.90) (15.91)
Pentru determinarea parametrilor stării 7 scriem relaţiile:
(15.92)
Rezultă:
[ ]
( )
(15.93)
(15.94)
( )
(15.95)
(15.96)
Parametrii stărilor de la 1 la 7
Tabel 15. 3
p V T
1 p1 V1 T1
k V1 / ε T 1⋅ε k−1
2 p1 ⋅ε
k V1 / ε T1 ⋅λp ⋅ε k−1
3 p1 ⋅λ ⋅ ε
p k
4 p 1 ⋅λp ⋅ ε V1 ⋅ ρV / ε T1 ⋅λp ⋅ρ V ⋅ ε k−1
k T1⋅λp ⋅ρ k V
5 p1⋅λp ⋅ρ V V1
5 p
´ 1
6 p1 / π
( )
7 p1 / π ( )
Calculul căldurilor schimbate:
(15.97)
(15.98)
(15.99)
* +
(15.100)
(15.101)
Randamentul termic se determină utilizând relaţiile pentru căldurile
introduse pe ciclu şi caldura cedată pe ciclu:
( )
[( ) ]
(15.102)
( )
[( ) ]
(15.103)
Pentru motoarele cu aprindere prin comprimare avem următoarele
valori:
λ p = 1,1† 2, 5; ρV = 1,1† 2; k = 1, 4; ε = 12 † 22; π = 1,1† 4, 5.

alimentată la presiune constantă şi ardere la volum constant
prelungită şi ardere la volum
constant
Pentru calculul
randamentului termic punem
condiţia ρV = 1 în relaţia
(12.103), şi obţinem:
(15.104)
Avem valorile: ε = 8 †10; π =
1,1†1, 8; k = 1, 4.
Figura 15. 8

alimentată la presiune constantă şi ardere la presiune constantă
Ciclul teoretic cu destindere prelungită şi ardere la presiune
constantă
Punând condiţia λp =
1, în relaţia (15.103) se obţine:
( )
(12.105)
Avem valorile:
ρV = 1, 5 † 2, 2; k = 1, 4; ε =
12 † 22; π = 1, 3 † 4, 5.
Figura 15. 9
• Aplicaţie:
Să se calculeze dimensiunile principale la un motor diesel în patru timpi de
165 kW cu 4 cilindrii în linie, cu turaţia de 2300 rot/min., presiunea medie
efectivă fiind 8 ⋅105 N / m2 , iar raportul S/D=1,25.
Rezolvare:
Puterea efectivă pe cilindru:
[ ]
Lucrul mecanic produs pe ciclu şi pe cilindru va fi:
[ ]
⋅ ⋅
⋅ ⋅
[ ]
√ √ [ ]
S=1,25 ·0,088=0,11 [m]

CAPITOLUL - 16- TURBINE CU ABURI
16.1. Mărimi principale ale turbinei. Procesul teoretic şi cel real
Transformările din turbină cuprind o singură fază a ciclului Rankin şi

anume destinderea A – Bt (fig. 16.1).
Datorită curgerii rapide a aburului, procesul poate fi considerat
adiabatic, deci δq = 0 .
Viteza aburului la ieşire diferă puţin de cea de la intrare, deci,
( ) astfel că ecuaţia energiei devine:
(16.1)
Figura 16.1
Procesul turbinei în diagrama h – s.
Integrând (16.1) între intrare (indice 0) şi
ieşire (indice c), se obţine lucru mecanic produs
de un kilogram de abur:
(16.2)
Ceea ce înseamnă că lucrul mecanic
produs în turbină este egal cu căderea de
entalpie. Pentru întregul proces al turbinei,
căderea de entalpie se notează cu H , iar pentru o Figura 16. 1
treaptă cu h.
Procesul teoretic are loc după adiabata reversibilă A – Bt şi deci:
(16.3)
Procesul real ţine cont şi de pierderi:
În turbină survin pierderi interne din cauza frecărilor, scăpărilor de

aburi etc. Acestea conduc la micşorarea lucrului produs şi la încălzirea
aburului (datorită frecărilor). Procesul real are loc după adiabata ireversibilă
A−B.
Lucru mecanic transmis rotorului în procesul real se numeşte lucru
intern li . Raportul dintre lucru intern şi lucru teoretic se numeşte randament
intern sau termodinamic.
(16.4)
16.2. Randamentele turbinei şi consumuri specifice
1. Definirea randamentelor. Din cauza pierderilor interne, aburul transmite

rotorului un lucru intern mai mic decât cel teoretic şi am introdus
randamentul intern:
(16.5)
Lucrul mecanic efectiv ce se obţine la cupla turbinei este micşorat
de pirderile externe ale turbinei (frecări în lagăre, consumul aparatelor
auxiliare, etc.); astfel definim randamentul mecanic (efectiv):
(16.5‟)
Randamentul efectiv relativ se obţine ca raportul dintre:
(16.6)
Raportul dintre lucrul mecanic efectiv şi căldura conţinută de aburul
introdus în turbină permite introducerea randamentului efectiv absolut:
(16.7)
Definind prin - randamentul termic, atunci randamentul efectiv
absolut va fi:
(16.8)
16.3. Consumul specific de abur şi de căldură
Prin consumul specific de abur se înţelege cantitatea de abur

necesară pentru producera unităţii de energie.
Lucrul mecanic efectuat de 1 kg abur la trecerea prin maşină, la
destinderea între două stări 1 şi 2 este:
l = h1 − h2 (16.9)
Dacă se consideră d kilograme de abur, atunci cantitatea de abur
pentru a produce unitatea de energie este:
[ ]
(16.10)
respectiv
[ ]
(16.10‟)
Am ţinut seama că unităţile de energie cu care lucrăm în mod
practic sunt: 1cph = 632kcal şi 1kWh = 860kcal .
Consumul orar teoretic, de abur pentru a produce NW [kW ] va fi:
[ ]
(16.11)
[ ]
(16.11‟)
Consum specific de abur ţinând cont de randamente devine:
(16.12)
respectiv
(16.12‟)
Consumul specific de căldură se obţine ca raportul între
căldura conţinută de aburul produs de agregat şi puterea instalaţiei:
[ ][ ]
(16.13)
Conţinutul de căldură este dat de relaţia:
(16.13‟)
unde:
D – producţia de abur a cazanului,
h1 – entalpia aburului supraîncalzit,
h4 – entalpia apei de alimentare.
Aşadar se poate scrie:
[ ]
(16.14)
[ ]
(16.14‟)
Respectiv pentru consumul real:
(16.15)
(16.15‟)
CAPITOLUL- 17 -TURBINE CU GAZE

17.1. Turbine cu gaze
În urma progreselor realizate de metalurgie în ultimul timp, a devenit
posibilă si realizarea şi turbinei cu gaze de ardere.
Iniţial, turbina cu gaze a fost utilizată în industria aviatică, unde
motorul cu piston a fost înlocuit de turbina cu gaze.
Turbina cu gaze mai este utilizată ca unitate de bază în centralele
termoelectrice, ea înlocuind cu succes motoarele Diesel de puteri mari
sau turbinele cu abur de puteri mici şi mijlocii.
1. Turbina cu ardere la p=const.
Turbinele cu ardere la
presiune constantă echipează
atât instalaţiile stabile, cât şi
turboreactoarele avioanelor. În
fig. (17.1) este reprezentată
schema unei astfel de turbine.
Camera de ardere primeşte
permanent aer comprimat de la
compresorul a, şi combustibil
injectat fară întrerupere, cu un
debit corespunzător cu sarcina.
Camera de ardere este deschisă
la ambele capete, pentru ca Figura 17. 1
presiunea să se menţină
constantă în ea, cu toată arderea care are loc.
Schema instalaţiei turbinei cu gaze la presiune constantă; a – compresor;
b – cameră de ardere; c – motor de permisie; d – turbină cu gaze; e –
generator electric; f – conductă de alimentare cu combustibil; 1, 2, 3, 4
stările agentului termic evolutiv.
Figura 17. 2
Ciclul teoretic al instalaţiei cu turbină cu gaze, cu ardere la presiune

constantă în diagramele (P-v) şi (T-s).
Ciclul teoretic al acestor instalaţii, reprezentat în diagramele P − v

şi T − s (fig.17.2) se compune din următoarele transformări succesive pe
care le parcurge agentul termic: (1 – 2) comprimarea adiabatică a aerului în
compresorul a; (2 – 3), ardere izobară, (3 – 4) destinderea adiabatică a
gazelor de ardere, (4 – 1) evacuare izobară a gazelor din turbină.
Căldura introdusă pe ciclu în timpul arderii la presiune constantă va
fi:
( ) (17.1)
căldura evacuată este:
( ) (17.2)
Randamentul termic se calculează cu expresia:
| | ( )
(17.3)
( )
Pentru transformările adiabate 1 – 2 şi 3 – 4 scriem:

(17.4)
(17.5)
şi notăm
Variaţia randamentului termic t
= f (β ) pentru ciclul teoretic al instalaţiilor
de turbine cu gaze, cu ardere izobară
Pentru trasformările izobare 2 – 3
şi 4 – 1 scriem:
(17.5)
Şi notăm unde ρ este
echivalentul gradului de injecţie de la
motoarele Diesel.
În final expresia randamentului capătă Figura 17. 3
forma:
(17.6)
17.2.ciclul instalaţiilor de turbine cu gaze cu recuperare de

căldură
Randamentul instalaţiilor
de turbine cu gaze poate fi
îmbunătăţit prin amplasarea în
instalaţie a unor aparate
schimbătoare de căldură,
Figura 17. 4
recuperatoare în care la evacuarea lor din turbină, gazele arse cedează o

parte din căldura pe care o conţin aerului refulat de compresor.
Schema instalaţiei de turbină cu gaze, cu recuperare de căldură:
a) – compresor;
b) – cameră de ardere;
c) – motor de pornire;
d) – turbina cu gaze;
e) – generator electric;
f) – conductă de alimentare cu combustibil;
g) – aparat recuperator de căldură; 1,2,3,4,5,6 – stări ale agentului termic
evolutiv
În urma preâncalzirii aerului necesar arderii, se micşorează ecartul
dintre temperatura gazelor arse la ieşirea din camera de ardere şi
temperatura aerului la intrarea în acesta, diminuându-se în mod
corespunzător consumul de combustibil.
Ciclurile teoretice de funcţionare ale instalaţiilor de turbine cu gaze,
cu recuperare, sunt reprezentat în diagramele P − v şi T – s din fig.
(17.5) cu utilizarea aceloraşi notaţii pentru stările agentului termic ca şi
în figurile anterioare.
După comprimarea adiabatică din compresorul a (1 – 2), aerul
pătrunde în recuperatorul g unde se încălzeşte izobar, astfel încât îşi
măreşte temperatura de la T2 la T5 . În cazul teoretic al recuperării totale,
aerul se încălzeşte până când temperatura lui atinge valoarea
temperaturii gazelor arse, adică până la T4 .
Procesul de ardere izobară din camera de ardere b, continuă
încălzirea după izobara 5 – 3, în cursul căreia agentul evolutiv primeşte
căldura qa .
Figura 17. 5
Ciclul teoretic al instalaţiei de turbine cu gaze, cu ardere la presiune
constantă şi cu recuperare de căldură: a) – în diagrama P – V; b) – în
diagrama T – S.
După destinderea adiabatică 3 – 4 în turbina d, gazele arse pătrund
în recuperatorul g şi cedează căldură aerului comprimat, izobara 4 – 6, iar
în cazul ideal, 4 − 6′ .
Evacuarea în atmosferă a gazelor arse este reprezentată prin

răcirea izobară 6 – 1, în care cedează căldura qC .
Factorul de recuperare, μ , reprezintă raportul dintre căldura
preluată de aer în recuperator pentru a-şi mări temperatura de la T2 la T5
şi căldura care ar putea fi preluată de aer într-un recuperator cu o suprafaţă
infinit de mare, caz în care şi-ar mări temperatura de la T2 , până la T5′ =
T4 .
(17.7)
rezultând pentru recuperarea totală T 5 = T5‟ deci μ = 1 .
Utilizând expresia factorului de recuperare (13.7), şi scriind ecuaţia
bilanţului termic pentru schimbătorul de căldură – recuperator:
| | (17.8)
T4 − T6 = T5 − T2 = μ (T5 − T2 ) (17.9)
putem determina căldura absorbită şi cea cedată de 1kg de agent termic la
parcurgerea procesului ciclic:
qa = c p (T3 − T5 )= c p [(T3 − T2 )−(T5 − T2 )] = c p [(T3 − T2 )− μ (T5 − T2 )]
(17.10)
qc = c p (T6 − T1 )= c p [(T4 − T1 )−(T4 − T6 )] = c p [(T4 − T1 )− μ (T5 − T2 )]
(17.11)
Aceste relaţii contribuie la scrierea randamentului termic al ciclului cu
recuperare parţială de căldură şi este:
| |
(17.12)
17.3. Turbina cu ardere la v = ct.

Figura 17.6 Schema instalaţiei Figura 17.7 Ciclul teoretic
2 – 3 – 4 ardere la v = ct
(17.13)
Cu ajutorul lui β şi λp , determinăm parametrii p şi T în punctele
caracteristice ale ciclului.
,
(17.14)
(17.15)
( ) ( ) ( )
{
(17.16)
(17.17)
(17.18)
Acest randament este comparabil cu cel de la M.A.C. – ul lent pentru că λ p
de la turbina cu gaze cu ardere la p = ct. are aceeaşi valoare cu λ p de la
M.A.C. – ul lent.
În schimb, această turbină prezintă un mare dezavantaj: supapa de
evacuare de la camera de ardere poate fi deschisă numai atunci când
sistemul termodinamic ajunge la parametrii corespunzători stării 3, turbina
funcţionând cu intermitenţe.
CAPITOLUL 18 - INSTALAŢII FRIGORIFICE
18.1. Procedee de producere a frigului artificial
A produce frig pe cale artificială înseamnă a realiza scăderea şi

menţinerea temperaturii unui corp, sau sistem de corpuri sub temperatura
mediului înconjurător.
Modalităţile de producere a frigului sunt diferite, atât ca procedeu, cât
şi ca instalaţii utilizate, şi se califică în:
a) Procedee termodinamice, care sunt de două feluri:
1) Procedee termodinamice deschise:
- răcirea prin evaporarea apei;
- răcirea prin amestecuri frigorifice;
2) Procedee termodinamice închise:
• Comprimarea de vapori în compresoare mecanice (instalaţii
frigorifice cu compresie mecancă;
• comprimare de vapori în ejectoare (instalaţii frigorifice cu ejecţie
de vapori reci);
• Comprimare de vapori cu compresor termochimic(instalaţie
frigorifică cu absorţie);
• comprimarea de gaze şi destinderea lor izentropică (producere de
lucru mecanic în exterior);
• Comprimarea de gaze şi destinderea lor izentalpică (laminarea
gazelor);
• Comprimarea de gaze şi destinderea lor in câmp centrifugal (efect
Ranque).
b) Procedee electrice şi magnetice:
• Procedee bazate pe efectul electrotermic de răcire (efectul Peltier,
efectul Ettinghansen)
• Procedee bazate pe efectul magneto-caloric (demagnetizarea
adiabatică);
• Efectul termomecanic în He II şi efectul magnetocaloric în
superconductori.
18.2. Termodinamica producerii frigului artificial prin

comprimare de vapori. Maşina frigorifică
Al doilea principiu al termodinamicii în formularea lui Clausius
(1850) stipulează ˝căldura nu poate trece de la sine de la un corp cu
temperatură mai scăzută la altul cu o temperatură mai ridicată ˝, ceea ce
înseamnă că micşorarea şi menţinera temperaturii unui corp la valori mai
scăzute decât cea a mediului ambiant nu este posibilă decât prin consum
de energie.
Instalaţia electrică are menirea de a realiza temperaturi mai scăzute
decât cea a mediului ambiant, într-un mediu închis, izolat termic faţă de
exterior.
Scăderea temperaturii se realizează
prin preluarea căldurii din acest
spaţiu şi cedarea ei către mediul ambiant aflat
la un nivel superior de temperatură. Acest
lucru este posibil utilizând o maşină termică
ce va consuma energie şi care funcţionează
pe baza unui ciclu de lucru închis.
Teoretic, această masină frigorifică lucrează
după ciclul Carnot inversat (ciclul frigorific),
vezi fig.18.1. Figura 18. 1
Ciclul Carnot inversat în diagrama (T -
s); 1 - 2 comprimare adiabatică; 2 - 3 comprimare izotermă (T1 = constant),
cu cedarea căldurii q2 (aria 2 - 3 - a - b); 3 - 4 destindere adiabatică; 4 - 1
destindere izotermă cu preluare de căldură q1 (aria 4-1-b-a).
Deoarece comprimarea şi destinderea izotermă sunt însoţite de
schimbarea stării de agregare a corpului care parcurge ciclul, şi anume la
comprimare/condensare şi destindere/vaporizare, iar comprimarea
adiabatică este realizată într-un compresor care trebuie să aiba asigurată
funcţionarea in zona vaporilor, ciclul Carnot nu poate fi realizat în această
formă.
În fig. 18.2 este prezentată abaterea ciclului teoretic de la ciclul
Carnot ideal.
În I.F.C.M.V. s-a optat pentru laminarea izentalpică (h = const.) în
locul destinderii adiabatice în detentor. În urma laminării se obţine un
amestec de lichid vapori, cu observaţia că titlul vaporilor din amestec este
ceva mai mare decât în cazul detentei adiabatice. Obţinerea efectului
frigorific în cazul I.F.C.M.V. presupune parcurgerea de către agentul de
lucru a unei succesiuni de procese sub forma unui ciclu termodinamic în
care agentul termic îsi schimbă
starea de agregare (condensează şi
vaporizează) şi este laminat într-un
dispozitiv special denumit ventil de
laminare.
Ciclul teoretic al masinii frigorifice.

1 - 2 comprimare;
2-2'-3 condensarea;
3 – 4 laminarea;
4 - 1 vaporizarea; Figura 18. 2
I-II-III-IV ciclul Carnot inversat.
Procesele termodinamice
pe care le suferă agentul
frigorific din instalaţie pot fi
urmărite simultan în diagrama (T
- s) şi (lg p -h). Conform acestor
procese, frigul artificial prin
comprimare de vapori se poate
realiza cu patru aparate (fig.8.3):
compresor (C), condensator (K),
ventil de laminare (V.L.),
vaporizator (V).
Figura 18. 3
Figura 8.3 a) Schema maşinii frigorifice: C - compresor; K -
condensator; VL - ventil de laminare; q0 - căldura preluată din vaporizare;
qk - căldura cedată din condensare; Alo - lucru mecanic; p0 -presiunea de
vaporizare (joasa); pk - presiunea de condensare (înaltă); b)Reprezentarea
proceselor în diagrama (lg p-h). c)Reprezentarea proceselor în diagrama
(T - s);
Funcţionarea instalaţiei este următoarea: vaporii de agent frigorific
proveniţi din V sunt aspiraţi în C cu starea (1) şi comprimaţi de la presiunea
p0 până la pk, proces teoretic considerat izentropic (S1 = S2s). În realitate,
procesul de comprimare este ireversibil, fiind însoţit de o creştere a
entropiei, starea reală a agentului în cilindru la sfârşitul procesului de
comprimare fiind (2). Vaporii supraîncălziţi de agent frigorific intră în K unde
cedează mediului de răcire (apă sau aer) un flux de căldură. Între stările 2
si 3" are loc răcirea izobară a vaporilor de agent până când aceştia ating
starea de lichid saturat 3'. Între stările 3' - 3 are loc un proces de subrăcire
izobară a lichidului în K. Agentul frigorific, în stare lichidă, intră în V.L. unde

suferă un proces de laminare izentalpică 3 - 4 de la presiunea pk de
condensare, la p0 de vaporizare. În urma laminării scade atât presiunea,
cât şi temperatura (de la t3 la t0), când h3= h4. Având temperatura de
vaporizare mai mică decât temperatura sursei reci, agentul frigorific preia
un flux de căldură din spaţiul răcit şi fierbe la p = ct. şi t = ct. până atinge
starea de saturaţie1".
În procesul 1" - 1, vaporii saturaţi uscaţi se supraîncălzesc la p = ct.
în conducta de aspiraţie a C, preluând căldură de la mediul ambiant.
18.3. Tipuri de instalaţii frigorifice
18.3.1. Instalaţia frigorifică cu o treaptă de comprimare
Instalaţiile frigorifice cu o treaptă de comprimare sunt folosite pentru

instalaţiile de cambuză, de climatizare, de prerăcire şi de răcire a
magaziilor de făină de peşte. Schema de principiu a unei astfel de instalaţii
este prezentată în fig.8.4.
Figura 18. 4
Schema instalaţiei frigorifice de comprimare de vapori într-o treaptă
unde: C - compresor; K - condensator; RL - rezervor de lichid; FD - filtru

deshidrator; SCLV - schimbător de căldura lichid /vapori; VL - ventil de
laminare; V - vaporizator.
În schemă au fost introduse aparate auxiliare care îmbunătăţesc
funcţionarea instalaţiei frigorifice, acestea asigurând funcţionarea în condiţii
de exploatare specifice.
Odată cu introducerea aparatelor şi realizarea instalaţiei frigorifice
într-o treaptă de comprimare, perfecţiunea termodinamică scade faţă de
maşina frigorifică teoretică, dar este posibilă automatizarea şi funcţionarea
în condiţii reale de exploatare.
18.3.2. Instalaţia frigorifică în două trepte de comprimare
În condiţiile navigaţiei în zone tropicale sau ecuatoriale, temperatura

apei de mare,˝tw˝ ajunge frecvent la tw = 30 †32°C
Temperatura de condensare se stabileşte cu relaţia:
tk = tw + Δt = tw+10°C (18.1)
deci temperatura de condensare este tk = +40°C. În aceste condiţii, pentru
a
depozita produse congelate la temperatura din spaţiul frigorific ,˝ts",
ts = -18°C, este necesară o temperatură de vaporizare stabilită cu relaţia:
t0 = ts - Δt = ts -10°C (18.2)
deci temperatura de vaporizare este t 0 = - 28°C.
Cum freonul R12 este agentul frigorific cel mai răspândit în instalaţiile
frigorifice navale, obţinem pk = 9,784 kg f/cm2 şi p0 = 1,115 kg f/cm2. În
aceste condiţii, compresorul lucrează cu un raport de comprimare:
(18.3)
Funcţionarea eficientă a compresoarelor cu piston corespunde unui
grad de livrare λ > 0,7, care limitează rapoartele de comprimare la H < 6,5.
În cazul particular prezentat mai sus, capacitatea frigorifică a
compresorului nu mai poate asigura eliminarea întregii cantitaţi de căldură
pătrunsă în spaţiul cambuzei, temperatura crescând în cambuză.
O alta situaţie întâlnită la bordul navelor este necesitatea congelării
rapide, cum este cazul navelor de pescuit oceanic, unde sunt necesare
temperaturi de vaporizare de până la t0 = - 40°C, care, în condiţiile tk|t0
de +40/-400, dau pentru R22, respectiv pentru amoniac, rapoartele
de comprimare:
(18.4)
Aceste valori ale lui H sunt foarte mari pentru o funcţionare normală,
capacitatea frigorifică a compresorului reducându-se substanţial.
Singura posibilitate rămâne fracţionarea comprimării în două
comprimări succesive cu răcirea intermediară a agentului frigorific,
asigurându-se astfel o funcţionare cu rapoarte de comprimare mai scăzute
(gradul de livrare este considerabil îmbunătăţit, implicit capacitatea
frigorifică a compresorului).
În această situaţie, raportul total de comprimare este dat de relaţia:
(18.5)
unde cele două rapoarte de comprimare sunt de forma:
√ (18.6)
acestea asigurând funcţionarea compresoarelor cu randamente mult

mai bune, oferind un grad de livrare mult îmbunătăţit.
O astfel de schemă este
întălnită pe navele tip Atlantic II
(agent frigorific: NH3), la care BRI
(bateria de răcire intermediară) este
tip serpentină de răcire.
Reprezentarea procesului şi
schema de principiu a instalaţiei
frigorifice de congelare de pe aceste
nave se poate urmări în figura 18.5.
şi 18.6. Figura 18. 5
Figura 18.5 Ciclul de
funcţionare al instalaţiei cu două trepte de comprimare şi BRI cu serpentină
Din fig. 18.6 se observă că în BRI nu se mai laminează tot agentul,
debitul G împărţindu-se în G1, (care rămâne la pk şi se subrăceşte de la
starea 5 la starea 6 în serpentina BRI) şi G2 (care laminează în VL2 de la
pk - starea 4 -la pi - starea 5).
Dacă instalaţia frigorifică funcţionează cu agent frigorific R22 ca în
cazul instalaţiei frigorifice de congelare - depozitare de pe navele de
pescuit oceanic tip B22, schema instalaţiei va arăta ca în figura 8.8.
Particularităţile acestei scheme constau în faptul ca ventilul de laminare
VL2 este de tip termostatic, cantitatea de R22 injectată în refularea treptei l-
a stabilindu-se prin elementul montat pe refularea treptei a ll-a. Subrăcirea
agentului aflat la pk, de la starea 4 la starea 6, se realizează în separatorul
de ulei SU al separatorului acumulator SA, pe seama vaporizării agentului
pătruns împreuna cu uleiul în SU.
OBSERVAŢIE: schemele instalaţiilor frigorifice de pe navele de pescuit
oceanic sunt mult mai complexe. Instalaţiile sunt realizate interconectat,
adică instalaţiile cu două trepte şi cu o treaptă de comprimare (instalaţiile
de congelare a peştelui, de prerăcire, de depozitare, cambuza,
climatizarea, fabrica de gheaţă solzi).
Instalaţiile frigorifice de pe supertraulere şi transportoare frigorifice
(Polar III) lucrează într-o treapta de comprimare si pentru congelare
deoarece sunt dotate cu compresoare cu şnek (arbori elicoidali), asigurând
t0= -40°C.
Figura 18. 6
Schema instalaţiei frigorifice în două trepte de comprimare

cu BRI cu serpentină.
Ciclul de funcţionare a
instalaţiei cu R22 în două trepte
fără BRI
Figura 18. 7
Figura 18. 8
Schema instalaţiei cu frigorifice cu R22 în două trepte fără BRI.
Următoarele tipuri de instalaţii frigorifice sunt prezentate succint, ele

nefiind folosite în prezent în flota de pescuit şi transport a ţării noastre,
cerinţele acestora de exploatare fiind incompatibile cu condiţiile de

exploatare existente la nave.
18.3.3. Instalaţia frigorifică în cascadă
La instalaţiile în mai multe trepte, raportul presiunilor pk / p0 nu

poate fi mărit oricât, de asemeni p0 nu poate scădea sub limita de 0,1 bar.
Limita de variaţie a raportului presiunilor pk / p0 = 100†110, ceea ce
corespunde unei diferenţe de temperatură tk - t0 = 100†120°C. La o
temperatură de condensare + 30° † + 40°C, se obţine cea mai scăzută
temperatura de vaporizare -70 † -80°C. Aceasta este limita utilizării
instalaţiilor cu compresie mecanică în trei trepte.
Pentru obţinerea unor temperaturi t0 mai scăzute se utilizează
instalaţiile în cascadă (fig. 8.9), care constau în cuplarea a două instalaţii
frigorifice cu o treaptă sau două de comprimare, care funcţionează cu
agenţi frigorifici diferiţi, cuplarea făcându-se printr-un schimbător de căldură
cu dublu rol: vaporizator pentru instalaţia de înaltă presiune şi condensator
pentru instalaţia de joasa presiune.
Pentru treapta de înaltă presiune se folosesc drept agenţi frigorifici:
NH3, R12, R22, iar pentru treapta de joasă presiune: R13, R23, etan,
etilenă, propan, metan, azot.
Drept agenţi intermediari se folosesc R12, etilena, etc.
Instalaţia frigorifică în cascadă.
Cu ajutorul acestor instalaţii se

pot obţine temperaturi de
vaporizare de până la -200°C.
Figura 18. 9
18.3.4. Instalaţia frigorifică cu ejector (I.F.E.)
I.F.E. utilizează cel mai des vaporii de apă drept agent frigorific, deci
instalaţia necesită o sursă de abur şi consumă cantităţi importante de apă
de răcire.
La acest tip de instalaţie compresorul este înlocuit de ejector care
are avantajul că nu utilizează piese în mişcare, deci nici ulei, asigurându-se
astfel menţinerea curată a suprafeţelor de schimb de căldură.
În vaporizatorul V (din fig. 18.10 a), care este un vaporizator de

amestec în care agentul vaporizează parţial răcindu-se, este realizată
vaporizarea apei pe seama preluării căldurii de la apa ce urmează a fi
răcită. Vaporii rezultaţi intră în camera de amestec a ajutajului datorită
diferenţei care există între vaporizator şi ejector.
Figura 18. 10
Instalaţia frigorifică cu ejector : a - schema; b - ciclul termodinamic teoretic.
Aburul de lucru se destinde în ajutajul montat la intrarea în ejector,

el căpătând astfel o viteză foarte mare (supersonică). În aceste condiţii el
va reuşi să antreneze vaporii reci, rezultând un amestec care se comprimă
în difuzorul ejectorului până la presiunea de condensare, fenomen posibil
datorită transformării energiei cinetice în energie potenţială de presiune.
Amestecul de vapori va condensa în condensatorul K, lichidul de stare (5)
divizându-se în doua părţi. O parte este pompată către generatorul de
vapori (cazanul CZ) pentru fierbere, cealaltă parte laminează în VR, apoi
pătrunde în vaporizator.
Transformările din fig.8.10 b sunt următoarele:
1 - 2 destinderea adiabatică a aburului de lucru cu ajutorul duzei până la

presiunea de vaporizare;
8 - 9 vaporizarea apei în V;
3 amestecul dintre aburul de lucru de stare (2) şi aburul rece de stare (9);
3 - 4 comprimarea adiabatică a amestecului în difuzorul ejectorului;
4 - 5 condensarea amestecului de abur;
5 - 6 pomparea apei în cazan;
6 - 7 preîncălzire izobară a apei în cazan până la starea de saturaţie;
7 - 1 vaporizarea în cazan.
18.3.5. Instalaţia frigorifică cu absorbţie (I.F.A.)
Ca o noutate faţă de celelalte tipuri de instalaţii analizate, I.F.A.

utilizează pentru realizarea procesului de lucru un amestec binar de
substanţe: un agent frigorific şi un corp absorbant. Caracteristic acestor
substanţe este că au temperaturi de fierbere diferite la aceeaşi presiune, şi
că dizolvarea lor se face nelimitat.
Cele mai utilizate substanţe sunt clorura sau bromura de litiu - apă
(pentru instalaţiile de climatizare) şi amoniacul - apă (pentru instalaţiile
industriale).
Aceste instalaţii sunt utilizate acolo unde sunt disponibile abur
de contrapresiune, apă supraîncălzită, gaze fierbinţi, apă încălzită de la
soare, surse energetice secundare. Pot fi cuplate cu instalaţii cu compresie
mecanică, fiind utilizate mai ales în sezonul cald când aburul este
disponibil, sau în sezonul rece pentru acoperirea vârfurilor de consum.
Avantaj: se obţin, concomitent, atât frig cât şi apă caldă. Dezavantaj:
consum ridicat de căldură şi materiale. Destinaţie: industria chimică şi în
climatizare.
Instalaţia fiind complexă, cu aparate mari şi voluminoase, ea va
avea o sensibilitate deosebită în ceea ce priveşte asigurarea nivelurilor în
aparate şi constanţa temperaturii surselor de apă şi abur. Nu există în
exploatare la bordul navelor.
Fenomenul principal care stă la baza funcţionării instalaţiei este
fenomenul de absorbţie a agentului frigorific de către un mediu absorbant.
Instalaţiile prin absorbţie cu funcţionare continua folosesc apa (drept
absorbant) şi amoniacul (drept agent frigorific) sau bromura de litiu (drept
absorbant) şi apa (drept agent frigorific).
Indiferent de varianta constructivă toate I.F.A. au la bază
aceeaşi schemă de principiu, schema prezentată în fig. 8.11, I.F.A. în
soluţie de apă - amoniac, părţile componente ale instalaţiei fiind:
• Fierbătorul F, unde are loc vaporizarea soluţiei concentrate
(bogate) de apă - amoniac;
• Coloana de rectificare CR, în care vaporii de apă prin condensări
parţiale sunt separaţi de cei de amoniac;
• Deflegmatorul D, cu acelaşi rol ca şi CR;
• Condensatorul K, în care vaporii de NH3, purificaţi în CR şi D
condensează;
• Subrăcitorul SR, care asigură subrăcirea NH3 lichid pe seama
supraîncălzirii vaporilor reci care ies din vaporizator;
• Vaporizatorul V, în care NH3 lichid vaporizează şi asigură răcirea
agentului intermediar;
• Absorbantul A în care vaporii reci din V se dizolvă în soluţia

diluată sau săracă, provenită din F, formând o soluţie concentrată
sau bogată;
• Pompa de soluţie PS, care aspiră soluţia bogată formată în A şi o
refulează continuu în F;
• Economizorul E, în care soluţia bogată care iese din F, pentru a
ajunge în A, se răceşte prin încălzirea soluţiei sărace pompată de
PS; cu cât temperatura soluţiei bogate la intrarea în F este mai
apropiată de temperatura de fierbere, cu atât fluxul de căldură
necesar soluţiei bogate va fi mai mic;
• Ventilul de reglaj VRA (pentru NH3 lichid) şi VRS (pentru soluţia
săracă).
Figura 18. 11
Instalaţia frigorifică cu absorbţie în soluţie de apă - amoniac cu
funcţionare continuă.
În urma alimentării continue a fierbătorului F cu un debit de soluţie

bogată ˝Qb˝ pompat de pompa PS, rezultă, datorită încălzirii lui F, un debit
de vapori ˝Qa˝ şi unul de soluţie săracă ˝Qs˝:
Qs + Qa = Qb (18.7)
Din fig. 18.11 se constată că I.F.A. funcţionează (ca şi I.F.C.M.V.) la
două nivele de presiune: pk şi p0. Fierberea soluţiei şi condensarea
vaporilor au loc la presiunea pk, în timp ce vaporizarea lichidului şi
absorbţia vaporilor în soluţia săracă au loc la presiunea p0.
În absorbitorul A este realizată absorbţia vaporilor reci de către
soluţia săracă de debit Qs, rezultând soluţia bogată. Această soluţie este
preluată de pompa PS şi refulată în fierbător unde este preîncălzită până la
temperatura de saturaţie corespunzătoare presiunii pk, după care începe
să fiarbă. Pe măsură ce soluţia vaporizează, ea devine săracă în amoniac.
Soluţia săracă în amoniac părăseşte fierbătorul, este laminată şi trimisă în
absorbitorul A prin economizorul E. Vaporii rezultaţi din F sunt dirijaţi spre
condensatorul C unde condensează, datorită răcirii cu apă, rezultând lichid

care este laminat în ventilul V.R.A. Acest lichid ajunge apoi în vaporizatorul
V unde preia căldură din agentul intermediar şi vaporizează. Debitul de
vapori reci Qa este dirijat spre absorbitorul A unde sunt absorbite de soluţia
săracă de debit Qs.
Această instalaţie poate realiza temperaturi de vaporizare
între +5 † -50°C, iar dacă funcţionează în două trepte, între -50° † -45°C.
18.4. Calculul termic al IFCMV într-o treaptă
Date de calcul:
• Φ0 puterea frigorifică, în W;
• t0 temperatura de vaporizare, în °C;
• tk temperatura de condensare, în °C.
Mărimi de determinat:
• Qvt debitul volumic de vapori, în m3/s;
• Φk putrea termică a condensatorului, în W;
• Φsr puterea termică a subrăcitorului, în W;
• Pi puterea consumată pentru comprimarea vaporilor, în W.
Cu ajutorul datelor de calcul, al diagramelor şi tabelelor de vapori se

stabilesc parametrii de stare ai agentului frigorific în punctele caracteristice
ale instalaţiei, apoi se trece la calcul.
Puterea frigorifică masică:
q0m = h1 − h4 [J / kg] (18.8)
unde:
h1 este entalpia masică a vaporilor la ieşirea din vaporizator, în J/kg;
h4 este entalpia amestecului lichid - vapori după ventilul de reglaj, în J/kg.
Puterea frigorifică volumică:
* + (18.9)
unde v1 este volumul masic al vaporilor la aspiraţia în compresor, în
m3/kg.
Debitul masic de vapori:
* + (18.10)
Puterea termică a condensatorului:
Φc = G (h2 − h3' ) [W] (18.11)
Puterea termică a subrăcitorului:

Φsr = G (h3' − h3 ) [W] (18.12)
Lucrul tehnic masic de comprimare:

al = (h2 − h1 ) [J / kg] (18.13)
Puterea teoretică consumată de compresor pentru comprimarea
vaporilor:
[ ] (18.14)
18.5. Calculul termic IFCMV în două trepte
Date de calcul:
• Φ0 puterea frigorifică, în W;
• t0 temperatura de vaporizare, în °C;
• tk temperatura de condensare, în °C.
Mărimi de determinat:
• Qv1 debitul volumic de vapori aspiraţi de K 1, în m3/s;
• Qv2 debitul volumic de vapori aspiraţi de K 2, în m3/s;
• Pt1 puterea consumată de K1, în W;
• Pt2 puterea consumată de K2, în W;
• Φk puterea termică a condensatorului, în W;
• εt eficienţa frigorifică a instalaţiei.
Cu ajutorul datelor de calcul, al diagramelor şi tabelelor termodinamice
de vapori se stabilesc parametrii de stare ai agentului frigorific în punctele
caracteristice ale instalaţiei. Cu acestea se trece la calcul.
Puterea frigorifică masică:
q0m = h1 − h7 [J / kg] (18.15)
Puterea frigorifică volumică:
* + (18.16)
Debitul masic de vapori aspiraţi de C1:
̇ * + (18.17)
Debitul volumic de vapori aspiraţi de C1:

* + (18.18)
Lucrul masic de comprimare în C1:
al1 = h 2 − h1 [J / kg] (18.19)
Puterea consumată de compresorul C1:
̇ [ ] (18.20)
Pentru calculul celorlalte mărimi trebuie să se determine debitul de
vapori aspiraţi de compresorul C2. În acest scop se va scrie un bilanţ de
masă şi căldură pentru butelia de răcire intermediară.
Relaţiile de bilanţ:
G1 ·h2 + G2· h5 + G1· h 4 = G· h2 ' + G1 ·h 6 (18.21)
De aici rezultă debitul masic de vapori aspiraţi de K2 .

Debitul volumic de vapori aspiraţi de C2:
* + (18.22)
Lucrul masic consumat de compresorul C2:
al2 = h3 − h2' [J / kg] (18.23)

Puterea consumată de compresorul K2:

Pt2 = G· al2 [W ] (18.24)
Puterea termică a condensatorului:
Pc = G2 (h3 − h4 ) [W ] (18.25)
Eficienţa frigorifică a instalaţiei:

(18.26)
CAPITOLUL 19 - TRANSMITEREA CĂLDURII
19.1 Diverse moduri de transmitere a căldurii
Transmiterea de căldură între două corpuri sau printr-un corp,

denumită şi termocinetică, este o ramura a ştiintei termodinamicii, care
studiază modul de propagare al căldurii de la un corp la altul, sau de la
părţile mai calde ale lui, la un alt corp sau la părţile mai reci ale lui. Când
căldura trece de la un corp la altul, are loc un schimb de căldură ce nu
încetează decât când temperatura lor devine egală.
Transmiterea căldurii are o importanţă deosebită în toate ramurile
stiintelor naturii, în tehnică, în biologie, în agricultură, în meteorologie,
etc...în instalaţiile termice, energetice, tehnologice sau industriale se
utilizează aţa numitele aparate de schimb de caldură, în care căldura trece
de la un fluid cu temperatura mai ridicată, la unul cu temperatura mai
scăzută, fie prin contact direct, fie printr-un perete ce le desparte. Ca
exemple de schimbătoare de căldură se pot cita: cazane de apă sau
vapori, condensatoare, răcitoare, distilatoare, turnuri de racire, etc...
Transferul de caldură, îmbracă trei forme elementare diferite şi
anume: conductibilitatea, convecţia şi radiaţia.
Conductibilitatea constă în fenomenul de trecere directă a căldurii
între particulele unui corp ce sunt în contact direct. Ea se datorează
mişcarilor termice ale moleculelor sau atomilor corpului respectiv sau
mişcarilor electronilor liberi în cazul corpurilor metalice. În practică se
întalneste cazul conductibilităţii termice singulare, cand trecerea căldurii nu
este insoţită si de un alt mod de trecere a căldurii, cum este cazul
transferu-lui de caldură între două feţe ale unui corp solid, şi cazul
conductibilitaţii termice compuse, când caldura trece atât prin
conductibilitate cât si prin alt mod – radiaţie sau convecţie.
Prin convecţie se întelege trecerea căldurii dintr-un punct oarecare
la altul, cu ajutorul particulelor substanţei fluide prin care ea trece (gazoasă,
lichidă, pulverulentă etc.). Transferul de căldură convectiv este întotdeauna
însoţit şi de cel conductiv.
Transterul de căldură prin radiaţie are loc de la un corp la altul, prin
intermediul undelor electromagnetice ce traversează un mediu transparent,
sau pe baza de radiaţie termică. Fenomenul fizic al acestui nod elementar
de transfer de caldură constă în transformarea unei părţi din energia
internă a corpului în energie radiantă, care se propagă apoi prin câmpul
electromagnetic in spaţiu, si apoi el se transformă din nou în energie
cinetică termică ce se înmagazineaza în particulele corpului pe care î1
întâlneşte.
Trecrea călldurii între cele două corpuri sau printr-un corp, poate
avea loc în regim permanent (caldura schimbată este constantă în timp)
sau în regim tranzitoriu (condiţia de mai sus nu mai este respectată).
În cazul regimului staţionar (permanent) de transfer de căldură,

temperatura unui punct oarecare din sistem este constantă spaţial si
temporal, deci dt/dη=0.
In cazul regimului tranzitoriu, temperatura unui punct este varia-bilă
spaţial şi temporal, deci dt/dη 0.
19.2 Legile generale ale trecerii căldurii prin conductibilitate
Se denumeşte flux unitar de caldură, căldura care traversează

unitatea de suprafaţă a unui corp în unitatea de timp. Însemnând cu S [m 2]
suprafaţa prin care are loc trecerea căldurii, cu ̇ [W| fluxul termic ce trece
prin ea, se obtine fluxul termic unitar q.
̇
̇ * +* + (19.1)
Se numesc linii de flux termic, cele prin care are loc trecerea
căldurii. Liniile de flux sunt normale pe suprafeţele izoterme din corpul
considerat.
Fluxul termic unitar denumit uneori şi densitatea fluxului termic ce
traversează o suprafaţă egală cu unitatea (izoterma sau nu), separată din
corp, în jurul unui punct de temperatură t, este dat de legea lui Fourier, a
cărei expresie este:
̇ * +* + (19.2)
În care:
este gradientul de temperatură pe direcţie normală la ds;
-factorul de proporţionalitate (denumit coeficient de
conductiblitate), care depinde de natura corpului prin care trece caldura şi
temperatura t, fiind independent de valoarea gradientului de temperatură.
Unitatea de măsura a coeficientului de conductibilitate este W/m·grad;
[kcal/m·h·grad]. El se determină experimental pentru fiecare corp în parte,
dar în unele cazuri se poate determina si analitic.
19.3 Coeficientul de conductibilitate
În tabelele 19.1...19.6 sunt prezentate valorile coeficientului de

conductibilitate λ pentru matarialele uzuale.
Pentru corpurile solide există o proporţionalitate directă între
valoarea coeficientului de conductibilitate termic şi cea a coeficientului de
conductibilitate electrică. Pentru materialele aliate, impurităţile micsorează
foarte mult valoarea lui λ corespunzătoare metalului pur şi ca urmare, se va
evita luarea în considerare a valorii lui λ pentru materialul pur la cele
impure.
Valorile lui λ pentru metale
Tabel 19. 1
Căldura
Masa
Temperatura λ specifică
Materialul volumică
[ ] [W/m ] [kJ/kg
[kg/m 3]
grad]
20 7.800 53,5 0,46
Oţeluri nealiate 400 7.800 42,5 0,627
Oţel cu 20 7.800 47,6 0,460
0,3...0,5%Mo 500 7.800 35,5 0,627
Idem cu 0,5...1%Cr 20 7.800 42,2 0,460
şi 0,5% Mo 500 7.800 36,6 0,627
20 2.700 204 0,879
Aluminiu 300 2.700 233 1,025
20 8.900 384 0,398
Cupru 300 8.900 366 0,419
Aliaj cupru nichel
70%Cu+30%Ni 20 8.900 29,1 0,38
90%Cu+10%Ni 20 8.900 44,7 0,38
Monel 20 8.900 22,1 0,54
30%Cu+70%Ni 500 8.900 37,2 0,54
Nichel 20 8.900 61,6 0,46
Titan 20 4.500 20,9 0,54
Oţeluri speciale
2,25%Cr+1%Mo 20 7.800 38,4 0,460
18%Cr+10%Ni-Ti 20 7.900 14,5 0,481
Valorile lui λ pentru materialele de construcţie, la 20

Tabel 19. 2
Masa λ Căldura
Materialul volumică [W/m specifică Obs
[kg/m 3] ] [kJ/kg grad]
Beton plin 2.300 1,75 0,96
Beton silico-calcaros 1.900 1,40 0,96
Beton cu zgura de furnal 1.800 0,70 1,0
Beton expandat 1.400 0,469 1,05
Beton cu cenusa usoara 1.100 0,349 1,09
Beton cu piatra ponce 1.050 0,463 1,25
Beton usor cu argila 100 0,233 1,05
Beton celular expandat în 500 0,233 1,38
vid
Cărămidă de şamotă cu
0,58 SiOz+0,30AlzOz la :
o
500 [ C] 2.000 0,39 -
o
700 [ C] 2.000 0,50 -
900 [oC] 2.000 0,67 -
1100 [oC] 2.000 1,00 -
Cărămidă arsă
-plina 1.900 1.16 0,92
-celulara 1.250 0,78 0,92
Piatră (granit, gneiss) 2.700 3,49 0,92
Calcar (marmură) 2.600 2,21 0,96
Tencuială de ipsos 1.000 0,465 1,34
Sticlă
-obişnită 2.700 0,93 0,84
-pirex - 1,16 0,84
Grafit 2.100 4,89 -
Funingine - - 0,3
Piatră de cazan - - 0,42
Pământ 2.000 0,14 0,837
Valorile lui λ pentru materialele izolante

Tabel 19. 3
Temper Căldura
Masa
λ specifică
Materialul atura volumică
[W/m ] [kJ/kg
[ ] [kg/m3]
grad]
0 3 0,04 0,88
Foi de aluminiu Alfol
200 3 0,0777 0,98
Mică în formă de: 100 116 0,047 0,80
-foaie 0 470 0,151 0,80
350 470 0,180 0,80
-cărămidă 400 580 0,224 0,80
Diatonită sau Kieselgur 100 100 0,050 0,84
sub formă de praf 300 190 0,078 0,84
0,074
Diatonită sau Kieselgur 0 200 0,84
0,107
sub formă de cărămidă 200 200 0,84
1,140
sau piesă fasonată 400 200 0,84
100 450 0,150 0,84
Cărămidă arsă
400 200 0,151 0,84
Fibre de lemn sau particole
20 240 0,058 1,55
de lemn aglomerate sub
20 925 0,209 1,55
formă de panouri
20 40...45 0,040 0,84
Vată de zgură 100 40...45 0,058 0,84
200 40...45 0,093 0,84
100 70...80 0,05 0,84

100 100...110 0,048 0,84
100 140...240 0,048 0,84
0 40 0,031 2,01
Plută sub formă de:
80 40 0,042 2,01
-granule
20 100 0,038 2,01
80 150 0,055 2,01
-placă expandată 80 250 0,070 2,01
Magnezită : 0 125 0,038 0,84
-praf 100 125 0,049 0,84
0 300 0,057 0,84
-tencuială 400 300 0,083 0,84
0 15 0,031 1,25
Spumă sau pastile de 100 15 0,056 1,25
masă plastică, sau răşini 0 25 0,034 1,67
sintetice 60 25 0,038 1,67
0 75 0,038 1,67
500 400 0,175 1,05
500 600 0,232 1,05
Materiale refractare în
500 1.000 0,349 1,05
funcţie de masa volumică
500 1.500 0,640 1,05
500 2.000 1,160 1,05
Valorile lui λ pentru lichide

Tabel 19. 4
Tempe Căldura Vâscozita
Masa
λ specifică tea
Lichidul ratura volumică
[oC] [W/mK] [kJ/kg dinamică
[kg/m 3]
grad] [10-3Pl]
Apa la 20 988 0,599 4,18 1,004
presiunea 90 964 0,680 4,22 0,315
atmosferică
Apa în 100 958 0,680 4,22 2,283
fierbere 200 866 0,661 4,48 0,136
Motorină sau 20 910 0,128 1,92 29
uleiuri 50 910 0,128 1,92 10
-uşoară 20 955 0,122 1,88 250
-grea 50 955 0,122 1,84 70
30 1.487 0,094 0,896 0,48
Freon 12
0 1.394 0,084 0,934 0,285
(CF2Cl2) 40 1.255 0,070 1,002 0,240
0 13.600 8,14 0,36 1,685
Mercur
200 13.100 12,1 0,136 1,01
200 904 81,5 1,34 0,45
Sodiu
600 809 62,8 1,26 0,21
200 825 24,4 0,97 0,355
78%Na+22%K
600 730 25,6 0,88 0,17
Valorile lui λ pentru gaze la presiunea atmosferică

Tabel 19. 5
Căldura Vâscozi
Tempera Masa
λ specifică tatea
Gazul tura volumică
[W/mk] [kJ/kg dinamică
[oC] [kg/m 3]
grad] [10-3Pl]
Acetilenă (Cz 0 1,17 0,0187 1,628 0,962
Hz) 100 0,855 0,0298 1,892 1,27
Hidrogen 0 1,54 0,0132 1,025 1,17
sulfuros(H2S) 100 1,13 0,0185 0,063 1,59
0 1,292 0,0242 1,004 1,72
200 0,476 0,0387 1,025 2,57
Aer 100 0,524 0,0509 1,067 3,25
600 0,404 0,0615 1,113 3,83
800 0,329 0,0615 1,151 3,83
0 1,977 0,0145 0,820 1,37
100 1,440 0,0224 0,921 1,81
200 1,135 0,0322 0,996 2,22
Bioxid de 900 0,851 0,0467 1,122 2,92
carbon (CO2) 600 0,615 0,0605 1,201 3,54
800 0,501 0,0721 1,256 4,09
900 0,456 0,0768 1,276 4,35
0 2,92 0,0081 0,607 1,39
200 1,68 3 0,716 2,29
Bioxid de sulf
400 1,19 0,0120 0,787 3,00
(SO2)
600 0,915 0,0120 0,829 3,50
0,0120
0 1,250 0,0242 1,038 1,66
200 0,722 0,038 1,053 2,48
Azot 400 0,500 0,0495 1,092 3,21
600 0,392 0,0592 1,138 3,68
800 0,310 0,0672 1,182 4,16
0 0,099 0,168 14,231 0,842
200 0,0599 0,260 14,528 1,22
Hidrogen 400 0,0365 0,347 14,337 1,54
600 0,0281 0,413 14,775 1,84
800 0,0228 0,413 15,130 2,11
0 0,720 0,0305 2,155 1,02
200 0,415 0,0637 2,796 1,61
Metan (CH4) 400 0,292 0,0637 3,499 1,86
600 0,225 0,0849 4,085 1,86
800 0,183 0,0849 4,541 1,86
Oxid de 0 1,250 0,0232 1,040 1,66
carbon 200 0,722 0,0370 1,059 2,52
400 0,508 0,043 1,105 3,21

600 0,392 0,045 1,159 3,82
800 0,318 0,045 1,201 4,37
0 1,429 0,0246 0,917 1,92
200 0,825 0,0401 0,963 2,88
Oxigen 400 0,580 0,0535 1,025 3,67
600 0,445 0,0594 1,076 4,36
800 0,364 0,0594 1,101 5,00
100 0,589 0,0217 1,337 1,20
200 0,465 0,0337 1,967 1,20
Vapori de apă 400 0,326 0,0564 2,067 2,43
600 0,252 0,0820 2,201 3,24
800 0,205 0,0112 2,332 4,06
Valorile lui λ pentru apă şi vapori de apă saturaţi

Tabel 19. 6
Coeficientul de conductibilitate
Presiunea Temperatura λ
[bar] [oC] Apă Vapori saturaţi
[10-2 W/m K] [10-2 W/m grd.]
0,01 6,97 56,8 1,43
0,05 32,90 62,2 1,62
0,1 45,84 64,1 1,72
0,5 81,35 67,5 2,02
1 99,63 68,3 2,18
10 179,88 67,4 3,36
20 212,37 65,3 3,39
30 233,84 63,4 4,50
40 250,33 61,6 4,96
50 263,62 59,9 5,50
100 310,96 52,0 8,37
160 347,32 43,7 13,4
200 365,71 36,5 18,7
220 373,7 28,9 24,3
În cazul corpurilor lichide şi a amestecurilor lichide, pentru altele

decît cele date în tabelul 19.4, se pot folosi relaţiile urmatoare, pentru
determinarea lui:
-ca relaţie general se poate utiliza:
* +* + (19.3)
în care: este coeficientul de conductibilitate la 30°C; - masa
volumică în kg/m3 ; cp - căldura specifică, în J/kg grd; M - masa moleculară;
-vâscozitatea dinamică, în kg/m ;
-pentru lichidele organice se recomandă relaţia:
* +* + (19.4)
în care:Tm este temperatura punctului de topire; T-temperatura la

care se determină;
-pentru gaze se recomandă folosirea relaţiei:
√ (19.5)
în care valorile lui (coeficientul de conductibilitate la C) şi ale
constantei C sunt date în tabelul 19.7.
Valorile lui şi C pentru gaze

Tabel 19. 7
Gazul [W/m K] C[K]
Aer 0,0242 125
Azot 0,0242 122
Bioxid de azot 0,0237 140
Oxid de carbon 0,0232 125
Hidrogen 0,168 80
Oxigen 0,0246 138
19.4. Cazurile tehnice uzuale de trecere a caldurii prin

conductibilitate în regim permanent
Pentru determinarea ecuaţiei practice de calcul a fluxului termic ce

trece printr-un perete (solid, lichid, gazos) prin conductibilitate, se face apel
la legea lui Fourier:
̇ (19.6)
În tehnică se întâlnesc în proportie de 80% trei forme geometrice de
corpuri solide şi anume:
- perete plan cu feţe paralele, omogen, cu o suprafaţă mare pe
direcţia x, în comparatie cu suprafeţele din direcţia y si z;
- perete cilindric (gol în interior), omogen, de lungime mare
(conducte circulare);
- perete sferic omogen.
Ţinând seama de ipotezele făcute
(o suprafaţă mare în comparaţie cu
celelalte, lungime mare a conductei), se
poate considera că fluxul termic este
unidirecţional, adică trece numai în
directia lui x (pentru peretele plan) sau în
direcţia radială (pentru conducte şi sfere),
deci suprafeţele izoterme din corp sunt
sau paralele, sau concentrice.
1. Perete plan cu suprafeţe
paralele, omogen, cu suprafaţa mare pe
direcţia x, în comparaţie cu cele din
Figura 19. 1
direcţia y şi z. Trecerea căldurii având loc în regim permanent, înseamnă

că temperaturile t1 şi t2 ale celor două feţe din direcţia x sunt aceleaşi din
orice punct al lor şi constante în timp. Se cunosc dimensiunile geometrice
ale peretelui: suprafaţa S, în m 2, grosimea în m, precum şi natura peretelui,
care permite aflarea (din tabele sau relaţi) valorii coeficientului de
conductibilitate λ , în W/m K; [kcal/m h grd].O secţiune prin perete este
prezentată în fig. 19.1.
Legea lui Fourier exprimă fluxul termic unitar ce trece în direcţia x:
̇ (19.7)
Prin inetgrare şi separare de variabilă, considerând că λ nu depinde
de temperatură,se obţine:
̇ ̇
⇒ (19.7‟)
Trecând la limită pentru x = 0 si x =δ, unde temperatura peretelui este t1, şi
respectiv t2, rezultă:
̇
(19.7‟‟)
Prin scădere se obţine:
̇ * +* + (19.8)
Raportul joacă rolul unei rezistenţe termice Rt, şi ca urmare,

mărimea fluxului unitar va depinde de valoarea acestuia.
Variaţia temperaturii în perete pentru λ= ct, este dată de relaţia de mai jos:
̇
(19.9)
deci este lineară.
Cum însă λ este o funcţie de temperatură, în relaţia fluxului unitar,
valoarea ce trebuie introdusă trebuie să fie:
∫ (19.10)
Cum în general funcţia λ(t) este lineară de temperatură, de forma:
λ=a+bt (19.11)
se poate lua pentru media aritmetică a valorilor lui λ corespunzătoare
temperaturilor t1 şi t2:
̇ (19.12)
În cazul pereţilor compuşi din mai multe straturi omogene (fig.19.2)

problema se rezolvă identic. Considerând un perete compus din trei straturi
de grosimi δ1, δ2, δ3 din materiale cu coeficienţi de conductibilitate λ1, λ2, λ3
având pe feţele exterioare tenperaturile t 1 şi t2, fluxul temic unitar ce trece
prin fiecare strat în parte, în direcţia x este:
̇ ̇ ̇ (19.13 a)
Deoarece s-a admis prin

ipoteză că fluxul de căldură este
unidirecţional, înseamnă că:
̇ ̇ ̇ ̇ (19.13 b)
şi căderile de temperatură în
straturi sunt:
Figura 19. 2
̇ ̇ ̇ (19.13 c)
După cum se vede, căderea de temperatură într-un perete, este
direct proporţională cu rezistenţa termică δ/λ. Prin adunare se obţine:
̇* + (19.13 d)
̇ [ ]* + (19.14)
∑
Fluxul de căldură ce trece prin perete va fi:

̇ ̇ [ ]* + (19.15)
∑
Temperaturile t x si ty, necunoscute iniţial, se determină din relaţiile

de mai sus:
̇ ̇
̇ ̇ ̇( ) (19.16)
Variaţia temperaturii în fiecare strat, cunoscând temperatura feţelor
laterale este lineară (aşa
cum s-a văzut la perete
omogen).
2. Perete cilindric
omogen, de lungime mare.
Conductele sunt
caracterizate în tehnică prin
diametrul interior şi exterior,
d1, d2, şi prin lungimea L, în
m. Ca urmare, fluxul termic
unitar se raportează la 1 m
Figura 19. 3
de conducte de diametru d2/d1.

În figura 19.3 este prezentată o conductă de diametru d 2/d1 şi
lungimea de 1 m. Fluxul termic unitar, transmis numai radial prin peretele
conductei de diametru d2/d1 în lungime de 1 m, este dat de legea lui
Fourier:
̇ [ ][ ] [ ] [ ]
(19.17)
Deci :
̇ * +* + (19.17‟)
Se obţine prin separarea variabelelor, presupunând λ=ct :
̇
(19.18)
̇
∫ ∫ (19.18‟)
de unde :
̇
(19.18‟‟)
Trecând la limită pentru r1 şi r2, unde temperaturile sunt t 1 si t2, se
obţine :
̇ ̇
(19.19)
Pentru diferenţe mari de temperatură se va introduce ( v.perete plan).
Prin scădere si înlocuirea razelor cu diametrele (r1=d1/2 şi r2=d2/2) se
obţine :
̇ ̇
( ) ( ) (19.19‟)
iar fluxul termic unitar (pentru 1 m de conductă) va fi:
̇ * +* + (19.20)
( )
Rezistenţa termică, opusă de peretele conductei circulare fluxului

termic, este:
( ) (19.21)
Variaţia temperaturii în perete este dată de relaţia obtinută anterior:
̇
(19.22)
în care:
̇
(19.22)
Deci este o variaţie exponenţială simplă. În cazul unui perete

compus din mai multe straturi, prezentat în figura 19.4, urmând acelaşi
rationament ca şi în cazul peretelui plan, se obţine:
̇ ( )
̇ ( )
̇ ( )
Prin însumare rezultă:

̇ [ ( ) ( ) ( )]
(19.23)
̇
( ) ( ) ( )
[ ][ ]
∑ ( )
(19.24)
Deci:
̇ ̇ [ ][ ]
Figura 19. 4
Temperaturile necunoscute t x si ty etc. se determină din relaţiile de

mai sus şi anume:
̇ ( )
̇ ( ) (19.25)
După cum se vede, scăderea de temperatură depinde de rezistenţa
termică a stratului ea fiind cu atât mai mare cu cât rezistenta R t are o
valoare mai mare. În interiorul stratului temperatura variază logaritmic cu
raza.
3. Perete sferic, omogen.
Fluxul termic unitar, în cazul unei
sfere, se va raporta la dimensiunile
geometrice ale ei, adică la
diametrele d1 si d2 (fig. 19.5). Legea
lui Fourier aplicată fluxului termic
unitar în direcţia radială, raportată la
sfera considerată, este:
̇
[ ]
(19.26)
Se obţine prin separare de Figura 19. 5
variabile:
̇ ̇
⇒ ∫ ∫ (19.27)
̇
(19.28)
Pentru cazurile la limită (feţele sferei) :

̇ ̇
(19.29)
Se calculează t1-t2 înlocuind razele r1=d1/2 şi r2=d2/2 se obţine
̇ ̇
( ) ( ) (19.29‟)
̇ * +* + (19.29‟‟)
( )
Rezistenţa termică în cazul sferei este:

( ) (19.30)
Variaţia temperaturii în perete sferic este hiperbolică, deci foarte
rapidă.
Urmând acelaşi rationament ca în cazul peretelui plan sau cilindric,
pentru mai multe sfere concentrice, se obţin relaţiile de calcul:
-fluxul termic:
̇ * +* + (19.31)
( )
- temperatura curentă:
̇ ( ) (19.32)
19.5. Transmiterea căldurii prin conductibilitate în regim

transzitoriu
Pentru rezolvarea problemelor de încalzire sau răcire a corpurilor,

cînd trecerea caldurii are loc înainte de stabilizarea poziţiei izotermelor în
corp, precum şi pentru toate cazurile similare, este necesară determinarea
relaţiilor de calcul a transferului de că1dură în regim transzitoriu, adică a
funcţiei
( )
Această problemă necesită integrarea expresiei lui Fourier. Sunt

mai multe metode de rezolvare, printre care cităm: metoda integrării
directe, metoda integrării aproximative, metoda integrării grafoanalitice,
metoda localizarii variabilelor,
metoda bilanţului termic etc.
S-a ales metoda bilanţului
termic.
Din corpul considerat
fiind supus unui flux termic
tridirecţional, se separă, un
element de volum elementar
cu laturile dx, dy, dz,
prezentat în figura 19.6. 
Se consideră corpul ca
fiind omogen şi izotrop în
toate direcţiile, deci
. Căldura ramasă în
corp, ca fiind diferenţa între
cea care intră , ̇ , ̇ şi Figura 19. 6
̇ şi cea care iese ̇ , ̇ etc, va încalzi elementul considerat,
ridicându-i temperatura în unitatea de timp cu valoarea dt/dδ.
Deci:
(19.33)
Căldura trece prin corp prin conductibilitate, deci ea mai poate fi

exprimată şi prin relaţia:
̇ ( ̇ ̇ ) ( ̇ ̇ ) ( ̇ ̇ ) (19.34)
̇ ̇ ( ) (19.35)
̇ ̇ ( ) (19.36)
Ca urmare: ̇ * + (19.37)
care, egalată cu cea obţinută mai sus permite determinarea ecuaţiei
variabile de temperatură a corpului în timp, denumită ecuaţia lui Fourier.
* + (19.38)
* + (19.39)
În care: este coeficientul de difuzibilitate termică în m 2/s (el

exprimă fizic viteza de trecere a căldurii printr-un corp); - operatorul
diferenţial de ordinul doi de temperatură (operatorul Laplace) ; t -
temperatura punctului de coordonate x,y,z; - căldura specifică masică ;
ρ- masa volumică a corpului.
Un caz întâlnit în tehnica de regim tranzitoriu este acela al trecerii
căldurii de la o instalaţie oarecare la pămant (cazul focarelor aşezate la
sol). Solul este considerat ca fiind un perete plan de grosime infinită, a
cărei temperatură iniţială este t 0. La pornirea instalaţiei, deci la timpul η=0,
suprafaţa lui este adusă brusc la valoarea t 1. Se cere să se determine
temperatura t pe care o are un plan paralel cu faţa adusa la t 1, care se
găseşte la distanţa x de ea, la timpul η , precum şi fluxul termic unitar ce
trece prin perete.
Pentru rezolvarea problemei, se integrează ecuaţia lui Fourier,
considerând fluxul termic ca fiind unidirecţional. Ecuaţia capătă forma:
(19.40)

* ∫ √
+[ ] (19.40‟)
√
În care:
√
După cum se vede, integrala este integrala lui Gauss, ale cărei
valori se găsesc fie cu ajutorul tabelelor de calcul al probabilitaţilor, fie cu
diagrama din figura 19.7. unde G este integrala lui Gauss.
√
∫ ( ) (19.41)
√
Sau
∫ (19.42)
√
Determinând valoarea lui u, cu datele

problemei, se gaseşte pe figura 19.7 valoarea
integralei G.
Fluxul unitar de căldură se determină
din legea lui Fourier, pentru x=0:
̇ | |
√ ( ) (19.43)
Valoarea fluxului termic ce trece prin Figura 19. 7

perete, desigur că este variabil în timp, fiind egal
cu zero la = 0 si egal cu ̇ (dat în relaţia precedentă) pentru timpul .
Valoarea medie a sa, qm pentru intervalul = 0 şi se determină cu relaţia:
̇ ̇ √ ( ) * +* + (19.44)
19.6. Fenomenul fizic al schimbului de căldură prin convecţie
Prin schimb de căldură prin convecţie se întelege trecerea căldurii

de la un fluid la un perete sau invers, în prezenţa unei miscări relative între
cele două elemente. Schimbul de căldură convectiv, are loc la suprafaţa
desparţitoare, din care cauză el mai poartă şi numele de schimb de căldura
superficial. Schimbul de căldură convectiv, fiind legat de o mişcare relativă
a celor doi subiecţi, desigur că este legat şi de stratul limită ce apare la
zona de separare a lor. Căderea de temperatură datorită rezistenţei termice
convective are loc în stratul limită, adică tot acolo unde are loc şi scăderea
vitezei de curgere, ea trecănd de la temperatura fluidului t f, la aceea a
peretelui tp . Schimbul de căldură prin convecţie este un fenomen foarte
complicat, care depinde de un număr mare de factori, ca de exemplu:
cauzele apariţiei mişcării (gravitaţională sau forţată); regimul de curgere
(liniar sau turbulent), natura şi proprietaţile termo-fizice ale fluidului;
dimensiunile si forma Ф a peretelui; starea microstructurală a suprafeţei
peretelui; temperatura fluidului şi a peretelui etc.
Deci, fluxul termic ce trece prin convecţie între un fluid şi un perete
este o funcţie de forma:
̇ ( )
Determinarea cantitativă a fluxului termic în aceste condiţii, nu
poate fi făcută decât pe cale experimentală. Dar acest mod de rezolvare nu
poate satisface tehnica, deoarece dimensionarea maşiniloc şi a instalaţiilor
termice cere cunoaşterea cantitativă a fluxului termic, înainte de realizarea
acestora. Calculele practice ale convecţei se bazează pe relaţia lui Newton
a cărei expresie este:
̇ [ ]* + (19.45)
În care: α este coeficientul de convecţie exprimat în

[W/m2K];[kcal/m 2 h grd]; Δt diferenţa dintre temperatura peretelui t p şi aceea
a fluidului tf; S –suprafaţa peretelui, în m 2.
După cum se vede, coeficientul de convecţie α reprezintă căldura ce
se schimbă convectiv pe unitatea de suprafaţă, în unitatea de timp şi pentru
o diferenţă de temperatură de un grad. Deci α la rândul său este aceeaşi
funcţie complexă ca şi ̇ .
Determinarea unei ecuaţii diferenţiale pentru convecţie ar fi posibilă
pentru cazul când fluidul ar fi imobil faţă de perete, deoarece s-ar putea
egala cu fluxul termic unitar, exprimat prin legea lui Fourier cu cel exprimat
de legea lui Newton:
̇ (19.46)
În acest caz se obţine:
(19.47)
în care: este gradientul de temperatură pe direcţie perpendiculară
pe stratul limită. Cum acest gradient este necunoscut, prblema nu este
rezolvabilă decât dacă se admit iniţial ipoteze simplificatoare.
19.7. Teoria similitudinii aplicată convecţiei
Deoarece cunoaşterea exactş a gradientului de temperatură şi deci,

a cîmpului de temperatură în stări limită nu este posibilă, s-a recurs la
metoda experimentală pentru determinarea lui α. Dar rezultatele obţinute
pe această cale nu pot fi aplicate şi altor cazuri, necercetate experimental,
decâlt dacă există certitudinea că ele sunt asemenea între ele.
Teoria similitudinii permite cunoaşterea condiţiilor pe care trebuie să
le îndeplinească două fenomene pentru a le putea declara simile
(asemenea). Această teorie se bazează pe utilizarea de modele reduse la
scară, ale instalaţii-lor reale, în instalaţiile experimentale.
Modelele similare sunt studiate uşor şi li se pot aduce modificările
necesare reuşite din cercetare, fără mare greutate.
Teoria similitudinii spune că două fenomene sunt simile (asemenea)

între ele, dacă sunt de aceeaşi natură. De exemplu, amâlndouă sunt
fenomene hidrodinamice sau amândouâ sunt fenomene de transfer de
căldură.
Exemplul cel mai simplu de similitudine este întâlnit în geometria
plană elementară, unde se spune că două triunghiuri sunt asemenea dacă
laturile sunt proporţionale, adică:
(19.48)
Mărimea K1 poartă numele de constantă de asemănare sau raport
de asemănare. geometrică.
Bazaţi pe această afirmaţie, se pot defini noţiunile de similitudine şi
în alte domenii, cum ar fi cel hidrodinamic, cinematic, mecanic sau de
transfer de caldură.
Astfel, se poate afirma că două fenomene fizice sunt simile dacă
între toate mărimile de aceeaşi natură şi care caracterizeaza fenomenele
respective, există similitudine. Această condiţie impune ca între puncte
omoloage spaţial şi la momente omoloage, să existe un raport constant
între o mărime oarecare x' din primul fenomen şi mărimea corcspunzătoare
x" din cel de al doilea, adică:
(19.49)
Deci, constanta de similitudine Kx , a mărimii x, trebuie să fie in-
dependentă de spaţiu şi timp şi dependentă numai do mărimea x.
Desigur, într-un proces de transfer de căldură diferitele marimi fizice
sau mecanice (viteza de curgere, temperatura, difuzibilitatea, densitatea
fluidului etc) au valori diferite în diferite puncte din spaţiu. Dar pentru ca
cele două procese să fie simile, trebuie ca în puncte omolage, valoarea
constantelor de similitudine să fie aceeaşi. De exemplu, dacă între viteza
medie a unuia şi a celuilalt proces, constanta de similitudine a vitezei K w =
w"/w‟ are o anumită valoare, în orice punct simil (de exemplu, la jumătatea
grosimii stratului limită dinamic al celor două cazuri), valoarea ei să nu se
modifice. Deci, câmpurile fiecărei mărimi caracteristice a procesolor să fie
simile. Valoarea numerică a constantei de asemănare poate (şi aşa şi este)
fi diferită pentru diferite mărimi. Astfel, pentru viteze, K w are o valoare,
pentru temperatură, Kt, alta, pentru densitate, K p alta etc. Iar, între valorile
lor trebuie să existe un anumit report, deoarece dacă această condiţie nu ar
fi satisfăcută toate fenomenele din aceeaşi clasă ar fi declarate simile, ceea
ce nu corespunde realităţii.
Ca exemplu, se consideră deplasarea a două fluide prin două
conducte, unul cu viteza W‟ şi celălalt cu W". Cum:
(19.50)
intră mărimile lor caracteristice, viteză, spaţiul parcurs, timp, dacă cele
două deplasări sunt simile, constantele de similitudine vor avea valorile:
(19.51)
sau:
(19.52)
Introducând în ecuaţia deplasării fluidului al doilea, valorile de mai
sus, se obţine:
(19.53)
(19.54)
Ecuaţiile trebuind să fie identice calitativ şi cantitatitv, se obţine:
(19.55)
sau:
(19.56)
Deci, între constantele de similitudine trebuie să existe raportul de
mai sus, egal cu unltatea, iar între mărimile caracteristice, scrise în acelasi
raport, egalitate. Această combinatie între mărimi poartă denumirea de
criteriu sau invariant.
Criteriile sunt admisibile si reprezintă combinaţii de mărimi ce
caracterizează un proces. Ele poartă numele savanţilor ce le-au pus în
evidenţă şi se definesc deobicei prin primele două litere ale numelui lor.
Astfel avem criteriul datorat lui Reynolds (Re), cel datorat lui Nusselt (Nu)
etc. Pentru determinarea unui criteriu trebuie să se determine relaţia care
există între constantele de similitudine.
Două fenamene sunt simile dacă îndeplinesc condiţiile de
satisfacere a teoremelor de similitudine:
- prima teoremă a similitudinii spune "două fenomene sunt simile
între ele dacă valoarea criteriilor pentru ele, au aceeasi valoare";
- a doua teoremă spune "relaţia care există între variabilele
caracteristice ale unui fenomen oarecare, poate să fie exprimată de o
relaţie denumită ecuaţia de similitudine, care trebuie să arate că între
criterii există o legătură de forma":
f(Re, Pr, Nu ...) = 0 (19.57)
- a treia teoremă a similitudinii determină condiţiile ce trebuie să le
îndeplinească două fenomene pentru ca ele să fie simile între ele. Ea
spune "două fenomene sunt simile între ele, dacă marimile de aceeaşi
natură" sunt simile între ele şi dacă criteriile ce se pot determina cu ajutorul
lor, sunt numeric egale pentru ele".
Aceste conditii cuprind următoarele asemănari sau similitudini:
- similitudine geometrică, ce caracterizează forma şi dimensiunile
corpului solid;
- similitudine fizică, ce caracterizează proorietăţile fizice ale
mediului;
- condiţiile de limită sau de graniţă, care caracterizează modul de

desfăşurare a fenomenelor la marginea corpului;
- condiţiile temporale, ce caracterizează condiţiile de desfăşurare a
proceselor în timp.
Aceste condiţii de similitudine pot fi exprimate printr-un număr, o
relaţie sau o ecuaţie diferenţială. Din ele se obţin criteriile care vor constitui
singurele mărimi ce vor interveni în condiţii de asemănare şi care poartă
numele de criterii determinante, pentru cazul considerat. De exemplu,
curgerea unui fluid este determinată din punctul de vedere al turbulenţei
(regimului de curgere), de criteriul lui Reynolds (Re). El este criteriul
determinant şi două curgeri sunt simile din punctul de vedere al turbulenţei,
dacă valorile Re1=Re2.
Ecuaţiile de criterii folosite în transmiterea de căldură trebuie să
conţină obligatoriu criteriul Nusselt (Nu), deoarece el cuprinde coeficientul α
de convectie (Nu=αd/λ ). Ca urmare, pentru un caz oarecare de transfer de
căldură, dispunând de o ecuaţie criterială aplicabilă cazului rcspectiv, de
forma:
Nu = f(Re, Gr, Pr, Fo, Pe, etc..)
se obţine valoarea numerică a lui α, care apoi introdusă în ecuaţia lui
Newton ( ̇ ), permite aflarea fluxului termic unitar ce se schimbă
între perete şi fluid.
19.8. Ecuaţii criteriale pentru determinarea coeficientului de

schimb de caldură prin convecţie
În studiul convecţei,criteriile cele mai des întalnite sunt cele

prezentate în tabelul 19.8.
1) Ecuaţii criteriale pentru convecţie liberă. În convecţia liberăa,
mişcarea se datoreşte variaţiei masei specifice a fluidului, ca urmare a
temperaturii diferite pe care o capătă în timpul procesulul de schimb de
căldură. Natura mişcării, laminară sau turbulentă, va depinde de diferenţa
de temperatură dintre fluid şi perete. Mişcarea fiind gravitaţională
(ascendentă sau descendentă poziţia corpului solid va influenţa valoarea lui
α . Relaţii criteriale sau numerice pentru determinarea lui α la convecţia
naturală sunt date în tabelul 19.9.
2)Ecuaţii criteriale pentru convecţia forţată. Curgerea forţată a
fluidelor poate avea loc prin interiorul ţevilor sau peste fascicole de ţevi. În
cazul curgerii prin interiorul ţevilor, curgerea poate avea loc fie în regim
laminar, fie turbulent.
În cazul curgerii în regim laminar, Re < 2190, liniile de curent ale
fluidului fiind paralele, schimbul de căldură între peretele conductei şi
acestea are loc numai prin conductibllitate. De asemenea şi în masa
fluidului, trecerea fluidului este dictată în mare masură de coeficientul de
conductilitate al lui. În cazul curgerii turbulente, schimbul de că1dură este
mult mai activ, deoarece pe lăngă schimbul de căldură prin conductibilitate,

apare şi procesul de difuzie care duce la o turbulenţa în masa de fluid.
Relaţii de calcul pentru curgerea forţată prin conducte sunt date în tabelul
19.19.
Criterii de similitudine
Tabel 19. 8
Nr.crt Denumirea Mărimile criteriului
Valoarea
criteriului
1. Newton (Ne) F=forţa în kgf; l=lungimea
corpului solid în m; m=masa
fluidului în kgf ;
w=viteza de deplasare a
fluidului în m/s.
2. Homocronicitate =timpul, în s
3. Fraude g= acceleraţia gravitaţională

în m/
4. Euler p=presiunea fluidului în
kg/m2;
ρ=densitatea, în kg s2/m2
5. Reynolds υ=vâscozitatea cinematică,
în m2/s
6. Grashof ( )
7. Nusselt
8. Staton (Margulis) a=coeficientul de

difuzibilitate, în m 2/s;
=căldura specifică, în
kJ/kg grd
m=St
9. Fourier
10. Perclet
11. Prandtl
12. Galilei
13. Lewis D=coef. de difuzie termică,

în m2/s
14. Arhimede =densitatea fluidului la
starea normală, în kg/s2/m4
15. Biot α= coef. de convecţie, în

W/m2 grd; grosimea
stratului de fluid, în m
16. Kapiţa ζ=tensiunea superficială a
fluidului (constanta lui
Bolzman), în kg/m
17. Knudsen ̅ ̅
=drumul liber mijlociu
molecular, în m.
18. Konratiev Indicele f se referă la
temperatura fluidului, iar p la
temperatura peretelui.
( )
19. Schmidt
20. Weber
21. Graetz M=debitul masic, în kg/s
Relaţii criteriale pentru convecţia liberă

Tabel 19. 9
Domeniul de aplicare
Marimile caracteristice
Relaţia de calcul
-Fluide care circulă peste ţevi aşezate α= coef. de convecţie, în W/m 2 K;
orizontal d=diametrul exterior al ţevii, în m;
g=9,81 m/s2;
λ=coef. de conductibilitate al
( ) fluidului, în W/mK;
ρ=masa volumică a fluidului, în
kg/m3;
β=coef. de dilatare volumetrică, în
cp=căldura specific, în J/kg grd;

Δt=tp-tf; =vâscozitatea dinamică
în Pl.
-Lichidele care circulă cu viteză mică prin
ţevi orizontale
( )
-Încălzirea aerului de la pereţii plani H=înălţimea plăcii, în m
a) placă verticală cu o înălţime mai mare
de 1m α=1,98
b) placă verticală cu o înălţime mai mică de
1m
( )
c) placă orizontală cu faţa caldă în sus
d) placă orizontală cu faţa caldă în jos

d=diametrul exterior al tubului, în
e) tub orizontal peste care circulă aer m
( )
d=diametrul exterior, în
e) tub vertical în lungul caruia circulă aerul
mm(aplicabilă numai dacă
( ) înalţimea lui este mai mare de 0,6
m)
Relaţii criteriale pentru convecţia finală

Tabel 19. 10
Mărimi caracteristice
Relaţii de calcul
Curgere prin ţevi verticale, în Nu= criteriul Nusselt;
regim laminar Gz= criteriul Graetz la temperatura medie
√ a fluidului; L=lungimea ţevilor, în m; d=
diametrul interior, în m;
( ) Gr=criteriul Grashof;
Z F1 F2 Pr=criteriul Prandtl; F1 şi F2 funcţii de
0 1 1 , date mai jos.
0,1 0,997 0,952 ta=diferenţa de temperatură medie între
0,2 0,995 0,919 pereţi şi fluid;
0,3 0,990 0,869 t0 şi t1=temperature fluidului la intrare şi
0,4 0,985 0,828 ieşire din ţeavă;
0,5 0,978 0,787 ε=1 pentru fluide ce se încalzesc,
1,0 0,912 0,588 ridicându-se în ţeavă şi pentru cele ce se
1,5 0,770 0,403 răcesc, coborând în ţeavă şi ε=-1 pentru
1,8 0,619 0,272 cazurile inverse.
1,9 0,519 0,212
1,95 0,445 0,164
2 0 0
Fluide care circulă prin ţevi vâscozitatea dinamică a fluidului la
orizontale în regim laminar. temperatura medie a lui în Pl;
= vâscozitatea dinamică a fluidului la
( ) temperatura pereţilor, în Pl;
√ ( )
(Relaţie valabilă în special pentru

valori ale criteriilor:140
6
15000 şi 0,33
)
Curgerea prin ţevi verticale sau St=criteriul Staton (Margulis)

orizontale în regim turbulent
( )
Fluide care circulă peste fascicule Valorile lui b şi a în funcţie de cT =XT l şi
de ţevi în regim turbulent (numarul cL=XLl.
de rânduri de ţevi n 19) cT =1,5 cT =2,5
Nu=b ReqPr1/3 cL=
b q b q
Aşezare
în pătrat
1,0 0,547 0,588 0,448 0,581
1,250 0,556 0,554 0,574 0,562
2,0 0,458 0,568 0,494 0,570
3,0 0,392 0,580 0,463 0,574
Aşezare
în
şicane 0,302 0,608 0,0696 0,752
1,25 0,275 0,620 0,0746 0,744
1,5 0,329 0,602 0,218 0,648
2,0 0,393 0,584 0,315 0,608
3,0
Fluide care circulă peste fascicule Re= criteriul Reynolds pentru viteza
de ţevi cu aripioare maximă a fluidului
St=Re-0,5 Pr-2/3
19.9. Ecuaţii criteriale pentru determinarea coeficientului de

convecţie la vapori ce se condensează şi la lichide în fierbere
În cazul când fluidul ce circuia pe 1ângă perete se condensează, pe

perete vor apare la început picături de lichid, apoi o peliculă continuă.
Condensarea în picături este faza incipientă a fenomenului şi are o durată
scurtă. În tehnică, se ia în considerare procesul de condensare peliculară,
când toată că1dura ce se schimbă între vapori şi perete trebuie să străbată
grosimea peliculei de lichid. Ca urmare, rezistenţa conductivă a
condensatului, deci natura fluidului, joaca un rol important în procesul de
transfer de că1dură. Pentru determinarea valorii coeficientului de convecţie
în procesul de transfer de căldură însoţit de condensare, se pot folosi
relaţiile date în tabelul 19.11.
Relaţii criteriale pentru condensare

Tabel 19. 11
Mărimi caracteristice
Relaţii de calcul
Schimb de caldură în Ref=criteriul Reynolds referitor la filmul de
condensare pe o suprafaţă condensat
plană de înălţime H
a) condensare lentă
( ) G= w=viteza masică de curgere a
condensului în kgf/m 2; w= viteza de curgere a
condensului în m/s (se ia egală cu viteza de
(valabilă pentru Ref ) curgere a vaporilor)
b) condensarea rapidă S=secţiunea filmului de condensat, în
(Ref ) m2(S=lăţimea suprafeţei, x= grosimea filmului
√ Pr-1/2 care se apreciaza 2...5 mm) ;
H=înălţimea plăcii pe care se condensează
vaporii, în m
=vâscozitatea dinamică a condensului, în Pl;
λ=coef. de conductibilitate, în W/mK a
condensului;ρ=densitatea condensului, în
3 2
kg/m ; g=9,81 m/s ;
=masa volumică a lichidului şi vaporilor, în

kg/m3;f=coeficientul de frecare al vaporilor de
filmul de condensate.
; vâscozitatea cinematică a
condensatului; af=coef. de difuzibilitate termică
a condensatului;
Condensare pe suprafaţa
exterioară a fascicolelor de ţevi
aşezate orizontal, vaporii criteriul Nusselt pentru vapori;
circulând pe ele. H=înălţimea plăcii pe care se condenseaza
a) Condensare lentă vaporii.
(Ref )
( )
b) Condensare rapidă
(Re )
( )
În cazul fierberii unui lichid, procesul de transfer de căldură

convectiv este influenţat direct proporţional cu participarea celor două faze
- lichid, vapori - în amestecul bifazic. În figura 19.8, este prezentat
fenomenologic un proces tehnic de fierbere a unui lichid într-o ţeava, prin
care amestecul circulă de jos în sus. La partea inferioară a ţevii va fi numai

lichid la temperatatura de fierbere, iar la ieşirea din ea numai vapori la
aceeaşi temperatură.
Figura 19. 8
În figura 19.8 este prezentat şi regimul de curgere bifazic, precum

şi natura procesului convectiv. În funcţie de natura fluidului - lichid, lichid cu
bule de vapori, vapori cu picături de lichid, valori - se scaldă peretele cald şi
valoarea coeficientului de convecţie (intensitatea fluxului temic) va fi
diferită. Ca urmare, un proces de fiebere este foarte complex, iar valorile
coeficientului de convecţie obţinute din ecuaţii criteriale, reprezintă valori
medii pentru întreaga zonă de fierbere. Un alt element care influenţeaza
fluxul termic convectiv este diferenţa dintre temperatura de saturaţie a
lichidului la care are loc fierberea şi temperatura peretelui. Această
diferenţa de temperatură, s-a demonstrat prin încercari experimentale,
hotărăşte natura procesului de fierbere. Dupa cum se vede în figura 19.8
un proces de fierbere poate avea loc sub mai multe forme şi anume:
1) O fierbere convectivă la suprafaţa peretelui cald. Fluxul termic

trecând de la peretele cald la lichid, îI supraîncalzeşte şi gegerează o
vaporizare la suprafaţa lui, sau amorsează fierberea. Această fierbere
reprezintă, din punct de vedere al transferului de căldură, o convecţie între
un perete şi lichidul respectiv, vaporii începând să apară sub forma unor

centre da vaporizare (bule de dimensiuni foarte mici) la suprafaţa lichidului.
2) Fierberea nucleată. Acest regim de fierbere se caracteritează

prin apariţia bulelor de vapori la peretele cald, urmată de desprinderea şi
difuzarea lor în masa de lichid, unde apoi se aglomereaza sub forma unor
bule mari. Transferul de căldură are loc între pereti şi lichid în mare parte,
dar şi între acesta şi bulele de vapori ce se formează pe el. Este deci un
transfer de căldură combinat şi anume: perete-lichid şi perete-vapori.
Intensitatea fluxului termic este mai mare decât fierberea convectivă.
3) Fierberea instabilă sau criza fierberii în funcţie de diferenţa dintre

temperatura peretelui şi cea de saturaţie, poate apare, dacă aceasta
creşte, o fierbere, care din punct de vedere hidrodinamic are un caracter
instabil. Această instabilitate este caracterizată prin aceea că fierberea are
loc sub forma unui film de lichid la perete, vaporii fiind în centrul secţiunii
(fierbere în film), când sub formă de fierbere nucleată, filmul desprinzându-
se de perete. Aceasta instabilitate (trece de la fierberea în film la cea
nucleată), este defavorabilă procesului de transfer de căldură convectiv,
intensitatea fluxului scăzâd.
4) Fierberea în film. Dacă

diferenţa de temperatură creşte, regimul
de instabilitate dispare, stabilindu-se
regimul de fierbere în film, la care
caracteristica fluxului termic este mai
mare decât la regimurile anterioare.
Regimul de fierbere, de care
depinde intensitatea fluxului termic
convectiv, este funcţie de diferenţa dintre
temperatura peretelui şi cea de fierbere,
bineînţeles proprie fiecărui lichid.
Reprezentând intensitatea fluxului termic
convectiv în funcţie de această diferenţă
de temperatură, se obţine figura 19.9,
care are aceeaşi forma pentru toate Figura 19. 9
lichidele, valorile numerice fiind însă diferite de la un lichid la altul. Ecuaţiile
criteriale pentru determinarea coeficientului de convecţie între un perete şi
un lichid în fierbere sunt date în tabelul 19.12.
Relaţii criteriale pentru coeficientul de convecţie la fierbere
Tabel 19. 12
Domeniulde aplicare Mărimi caracteristice
Relaţii de calcul
- Fierbere convectivă Re = criteriul Reynolds al
Se pot folosi şi oricare din relaţiile criteriale pentru lichidului la temperatura
convecţie forţată sau liberă (după cum este cazul) între de saturaţie tsat;
un perete şi un lichid (tab. 19.9 sau 19.19) Pr =criteriul Prandlt la
- Fierbere nucleată- temperatura de saturaţie
tsat;
( ) cp= că1dura specifică
masică a
√ lichidului, în J/kg grd;
l=vâscozitatea dinamică
-Fierbere în film- a lichidului la tsat în Pl;
* ( ) +* + tp=temperatura peretelui;
rv =căldura de
vaporizare, în J/kg; ζ=
0bservaţii: tensiunea superficială a
Relaţia este valabilă şi aplicabilă numai dacă titlul x lichidului la tsat, în N/m,
2
g=9,8l m/s ; ρe ,
este mai mare decât cel corespunzator crizei fierberii,
ρv =masa volumică a
denumit xA. lichidului şi vaporilor la
(Fig.19.9) care se calculează cu relaţia: tsat , în kg/m
3
⎡ √ ⎤ ⎡ ⎤
( ) * +
√ λv= coef icientul de
[ ] [ ]
conductibilitate al
vaporilor saturaţi în
W/mK; Rev= criteriul Re
pentru vapori saturaţi;
Pr1=criteriul Pr pentru
lichid la tsat
x = titlul vaporilor în masa
de amestec bifazic
W = densitatea fluxului
termic convectiv între
2
perete şi lichid, în W/m ;
Pr1= criteriul Pr pentru
lichid; Re1 = criteriul Re
pentru
lichid; d =diametrul
interior al conductei, în
[m].
19.10. Determinarea căldurii schimbate între un fluid şi un

perete prin convecţie
Trecerea căldurii prin convecţie ascultă de ecuaţia lui Newton ,

̇ ( ) ̇ ̇
Calculul coeficientului de convecţie α se face cu ajutorul ecuaţiilor
criteriale prezentate în tabelele 19.9 ... 19.12, în funcţie de caracterul
procesului. Relaţia lui Newton nu pune nici o condiţie asupra formei
corpului solid, deci căldura schimbată prin convecţie poate fi calculată
pentru orice formă, cu condiţia de a se cunoaste temperatura peretelui.
Cum însă această condiţie este rar îndeplinită în tehnică, schimbul de
căldură având loc deobicei între două fluide desparţite de un perete, şi cum
pentru determinarea fluxului termic prin perete prin conductibilitate nu se
dispune de relaţii de calcul decât pentru formule geometrice simple, se dau
mai jos relaţille practice de calcul pentru acesta:
1) Cazul general de schimb de căldură convectiv. Uunoscând
temperatura fluidului t f, a peretelui tp , natura fluidului şi condiţiile
hidrodinamice de curgere a lui pe langă peretele de suprafaţă S [m 2], cu
ajutorul unei relaţii criteriale specifice cazului respectiv, se determină
valoarea coeficientului de convecţie α. Introducând în ecuaţia lui Newton
mărimile cunoscute, se determină fluxul termic schimbat între perete şi
fluid, dacă tp < tf sau invers, dacă tf <tp şi anume:
̇ ( ) * +* + (19.58)
2) Schimbul de că1dură convectiv - conductiv prin peretele plan cu
feţe paralele între două fluide. În figura 19.19 este prezentat cazul tehnic
uzual, al schimbătorului de
căldură ce are loc între două
fluide (1) şi (2) de temperaturi
t1 , şi t2 separate de un perete
plan cu feţe paralele, ale
cărei elemente sunt
cunoscute (λ1, λ2, δ1, δ2). Se
consideră fluxul
unidirecţional, deci căldura ce
trece de la fluidul (1) la faţa
peretelui prin convecţie, q1 ,
va fi egală cu cea care trece
prin conductibilitate prin
perete şi egală cu cea care Figura 19. 10
trece de la faţa opusă la fluidul (2).
Deci:
̇ ̇ ( )
̇ ( ) ̇ (19.59)
{ ̇ ̇ ̇ ̇ ̇ * +* +
̇ ̇
, (19.60)
̇ ̇
Adunând ecuaţiile se obţine:
̇ [ ] (19.61)
Deci:
̇ ̇ [ ] * + (19.62)
∑ ∑
După cum se vede, rezistenţa termică opusă fluidului termic

convectiv este exprimată în raportul l/α în cazul peretelui plan.
Temperaturile intermediare, necunoscute t x , ty , tz etc. se determină
din relaţiile de mai sus:
̇ ̇ ̇ (19.63)
̇ ̇ ̇* + (19.64)
Variaţia temperaturii în interiorul peretelui plan s-a văzut că este

lineară. Căderea de temperatură ce apare ca urmare a rezistenţei
convective va avea loc în stratul limită dinamic, deci în imediata vecinătate
a peretelui, deoarece, după cum s-a arătat mai înainte, în stratul limită
apare fenomenul convectiv.
3) Schimbul de căldură convectiv - conductiv între două fluide prin
perete cilindric. În figura 19.11. este prezentat schematic sistemul fizic prin
care are loc un schimb de căldură intră două fluide separate de un perete
cilindric. Se cunosc: t1 , t2, d1, d2, d3, λ1, λ2. Cunoscând regimul hidrodiamic
al celor două fluide, se determină α 1 şi α2 .
Figura 19. 11
Se scrie pentru o lungime de 1 m de conductă fluxul radial ce trece

prin convecţie şi conductibilitate:
̇ (19.65.1)
̇ (19.65.2)
̇ (19.65.3)
̇ (19.65.4)
Deoarece ̇ ̇ ̇ ̇ ̇ fluxul fiind numai radial,

urmând acelaşi raţionament ca în cazul peretelui plan, se obţine:
̇ (19.66)
Rezistenţa termică convectivă la peretele cilindric este şi

relaţia generală de calcul a fluxului termic ce trece printr-un metru linear de
conductă este:
̇ (19.67)
∑ ∑ ( )
Temperaturile intermediare se calculează ca în cazul peretelui plan:
̇ ̇ ̇ (19.68)
̇ ̇ ̇ (19.69)
4) Trecerea căldurii între două fluide separate de un perete sferic.

Ţinănd seama de notaţiile din fig. 19.12 şi urmând raţionamentul de mai
înainte, se obţine:
̇ [ ] (19.70)
( )
̇ [ ][ ] (19.71)
* +
̇ ( ) ( )W/sferă]; (19.72)
Deoarece fluxul este numai radial, ̇ ̇ ̇ Deci:
̇ (19.73)
* +
Figura 19. 12
Temperaturile intermediare sunt date de relaţiile:
̇ ̇ ̇
(19.73‟)
̇ ̇ * ++̇ *
* +
{
În care, rezistenţa termică convectivă opusă fluxului termic de
peretele sferei este .
19.11. Legile generale ale trecerii căldurii prin radiaţie
Trecerea căldurii prin radiaţie se bazează pe fenomene

electromagnetice. Ea este rezultatul unor fenomene complexe atomice.
Dacă un corp este încalzit, o parte din energia termică primită se
transformă în energie radiantă şi cantitativ ea depinde de temperatura
corpului.
Toate formele de radiaţie au la bază aceeaşi natură, iar cele care au

proprietăţi termice, adică pot fi absorbite de un corp şi retransformate în
caldură sunt din domeniul lungimilor de undă al infraroşului, adică lungimea
lor de undă este cuprinsă între 0,8...420 microni. Când radiaţiile temice în
cantitatea ̇ o când pe suprafaţa unui corp oarecare, o parte din ele
̇ A aunt absorbite de el, o parte ̇ R sunt reflectate, iar restul ̇ D traversează
corpul.
Deci: ̇ ̇ ̇ ̇
(19.74)
Sau notând cu A = ̇ A / ̇ O puterea de absorbţie a corpului, cu R =
̇ R / ̇ D puterea de reflexie a lui şi cu D = ̇ D / ̇ O puterea de transparenţă,
se poate scrie:
A+R+D=1 (19.75)
În practică se întâlnesc corpuri la care una din mărimile de putere

sau chiar două, sunt egale cu zero sau foarte mici în comparaţie cu a treia,
astfel, dacă A = 1 şi R = D = 0, corpul respectiv se numeşte corp negru
absolut sau corp negru. Dacă R=l şi A=D=0, corpul reflectând toate
radiaţiile, el se numeşte corp alb absulut. Dacă D=1 şi A= R=0, corpul se
numeşte diaterm. Majoritatea corpurilor tehnice sunt atermice, adică au
D=0, însă nu îndeplinesc condiţia de a avea şi o altă putere egala cu zero,
el au A+R=l. Ele se numesc corpuri cenuşii, unele tinzând mai mult spre
corpul negru (metalele feroase), altele mai mult spre cel alb (materialele de
construcţie). Valorile lui A, R şi D depind de natura corpului.
1) Legea lui Ştefan Boltzman. Ea spune că energia radiată q0 de

corpul negru absolut în spaţiu (în toate direcţiile) şi pe toate lungimile de
undă, în unitate de expresia:
̇ ( ) (19.76)
În care: ̇ O este energia radiată de corpul negru, în W/m ;
2
=
constanta de radiaţie a corpului negru absolut = 5,73 W/m 2. K4= 4,9
kcal/m 2 K4; T = temperatura suprafeţei corpului negru.
Se denumeşte putere de emisie a corpului negru absolut (fig. 19.13)
energia termică radiantă în unitatea de timp, în toate direcţiile, de un
element din corp de suprafaţă ds [m 2] pe lungimile de undă cuprinse între λ
şi λ+ dλ [ ]. Ea se exprimă prin relaţia:
̇
(19.77)
în care ̇ se exprimă în W sau Kcal/h.
2) Legea lui Planck. Legea lui Planch permite calculul puterii de
emisie a corpului negru absolut prin relaţia:
(19.78)
în care:λ este lungimea de undă, în m; T =temperatura suprafeţei corpului

negru absolut, în K; =2πhc2=3,74 -16
; c=3 8
viteza lumiinii);
h=6,62 19 - constanta universală a lui Planck, în J ; =Nhc/R=1,438
-34 -
2
; N fiind numărul lui Avogadro = 6,02 10 molecule/mol.
23
Din punctul de vedere al repartiţei energetice între diferite lungimi

de undă, radiaţia corpului negru absolut se numeşte radiaţie normală sau
lumină naturală.
3) Legea lui Wien. Ea se mai numeşte şi legea de variaţie a
maximului de emisie a corpului negru absolut. Puterea emisivă a corpului
negru absolut în funcţie de lungimea de undă şi temperă , este prezentată
cantitativ în figura 19.13.
După cum se vede, ea reprezintă un maximum pentru fiecare
temperatură a suprafeţei. Valoarea lui λmax pentru fiecare temperatuă T este
dată de expresia legii lui Wien.
[ ] (19.79)
iar puterea de emisie maximă corespunzătoare este:
* +* + (19.80)
4) Legea lui Lambert. Ea se referă la energia radiantă direcţionată
şi este exprimată astfel: energia radiată de un element de suprafaţă ds a
unui corp negru absolut într-o direcţie x, care face cu normala suprafeţei ds
unghiul α , este proporţională cu cosα .
În unghiul solid dω, radiaţia emisă de elementul ds pe toate
lungimile de undă este ̇ exprimată prin:
̇ ( ) (19.81)
Iar între două lungimi de undă λ şi λ+dλ
̇ (19.82)
În care:
(19.83)
Elementele geometrice din expresia legii lui Lambert sunt
prezentate în figura 19.14.
19.12. Legile radiaţiei corpurilor cenuşii
Se consideră un fascicol paralel monocromatic de lungime de undă

λ care cade pe suprafaţa unui corp sub un unghi α. Puterea de absorbie A
este raportul dintre energia absorbită de corp şi energia totală primită de la
fascicol. În general, puterea de absorbţie A este funcţie de α şi λ. Dacă A
este independent de α şi dependent numai de λ, corpul respectiv este
considerat un corp mat (fără luciu). Dacă A este dependent de λ este
considerat un corp lucios. Dacă A este independent de lungimea de undă λ
corpul se numeşte corp cenuşiu, iar dacă este dependent şi de λ se
numeşte corp colorat. Prin definiţie A=1 pentru corpul absolut negru,
oricare ar fi direcţia incidentă α şl lungimea de undă λ.
Puterea de emisie a corpului cenuşiu se înseamnă cu “e” şi este
exprimată la fel ca şi pentru corpul negru absolut şi anume ea este energia
radiată de un corp cenuşiu în unitatea de timp, în toate direcţiile de o
suprafaţă elementară ds, pe lungimile de undă cuprinse între λ şi λ +d λ.
Relaţia de calcul este:
̇
(19.84)
în care ̇ se exprimă în W sau Kcal/h.
Între puterea de emisie a corpului negru absolut e0 şi cea a corpului
cenuşiu e, există o legătură exprimată de legea lui Kirchhoff care spune:
e=A (19.85)
în care A este puterea de absorbţie a corpului respectiv. Ca urmare,
se extinde legea lui Kirchhoff şi asupra fluxului radiat de un corp cenuşiu şi
anume:
̇ ̇0 (19.85‟)
în care: q, în W/m2 sau Kcal/m 2 h, este energia emisă de un corp
cenuşiu în toate direcţiile, pe toate lungimile de undă, la temperatura T, în
K; ̇ 0 , în W/m2 sau Kcal/m2 h este energia emisă în aceleaşi condiţii de
corpul negru absolut.
În relaţie, ̇ 0 este exprimat de legea lui Ştefan Boltzmann şi ca
urmare:
̇ ( ) * +* + (19.86)
Sau:
̇ ( ) * +* + (19.87)
În care =A . Valorile lui se găsesc trecute, pentru corpurile
uzuale, în tabelul 19.13 şi se numeşte puterea de emisie relativă, sau
puterea de absorbţie totală a corpului cenuşiu.
Valorile lui ζ pentru corpurile cenuşii

Tabel 19. 13
ζ ζ
Corpul Corpul
[ ] [ ]
Oţel cu 8% Ni +18%Cr 2,52 Cărbune incandescent 5,23
Oţel cu 20% Ni +25%Cr 5,16 Piatră de var 5,21
Oţel cu 60% Ni +12%Cr 5,07 Cupru palezat 0,92
Oţel lichid 1,60 Cupru brut 4,19
Oţel inoxidabil polizat 1,51 Cupru electrolitic polizat 0,104
Oţel oxidat 4,52 Cupru oxidat 2,09
Aliaje de Ni 3,6…4,3 Cupru topit 0,74
Aluminiu brut 0,41 Cărămizi de dolomită 2,33
Aluminiu oxidat 2,98 Apă 5,51
Mică în foi 5,33 Tencuială de gips 1,69
Argint polizat 1,27 Cositor 0,70
Beton 5,23 Fier oxidat 5,12
Cărămidă roşie 5,36 Fier polizat lucios 1,54
Cărămizi silicoase 4,59 Fier lingouri 4,99
Filament de cărbune 3,20 Filament de nichel 0,55
Filament de tantal 1,10 Filament de tungsten 1,05
Fontă oxidată 5,21 Fontă polizată 1,20
Fontă proaspăt turnată 2,50 Cositor (suprafaţă mată) 1,20
Fontă lichidă 1,66 Cositor oxidat 3,49
Zidărie de piatră 4,65 Mortar de zidărie 5,00
Nichel pur 0,41 Negru de fum 5,45
Oxid de cupru 3,78 Oxid de fier 4,84
Plumb brut 2,44 Plumb oxidat 1,62
Tablă de oţel oxidată 4,63 Tablă de aluminiu brută 0,31
Tablă de cupru oxidată 4,47 Tablă de fier oxidată 3,51
Tablă de fier galvanizată 1,58 Sticlă 5,12
Pentru majoritatea corpurilor este o funcţie de temperatură, dar la

temperaturile industriale radiaţia are loc aproape în întregime în domeniul
lungimilor de undă ale infraroşului. Ca urmare şi corpurile colorate, din
punct de vedere termic, se comportă ca şi corpurile cenuşii.
19.13. Calcul căldurii transmise prin radiaţie
Calculul că1durii schimate prin radiaţie între corpurile cenuşii solide

se face cu ajutorul relaţiilor date de legile radiaţiei. Se vor da mai jos
relaţiile de calcul pentru radiaţia corpurilor întâlnite în tehnică.
Florian IVAN – Termotehică şi Maşini termice 416
Figura 19. 13 Figura 19. 14 Figura 19. 15
1) Radiaţia mutuală între două suprafeţe foarte mici aşezate sub

un unghi oarecare (considerate corp negru absolut).
Ţinănd seama de notaţiile din figura 19.13, căldura schimbată între
cele două suprafeţe (corpuri negre) se calculează cu relaţia:
̇ [( ) ( ) ] (19.88)
În care: ̇ , în W sau kcal/h este căldura ce trece de la corpul cald la
cel rece SS' – suprafeţele, în m2; α, α' - unghiurile suprafeţelor SS' cu
normalele N şi N'; d – distanţa S-S', în m; =5,73; T, T' - temperaturile
suprafeţelor S şi S'.
2) Căldura radiată între cele două plăci plane paralele (fig.19.14).

Fluxul termic schimbat între două plăci plan-paralele, de temperaturi T1 şi
T2, cu coeficienţi de radiaţie , , este dat de legea lui Ştefan Boltzmann.
( ) ( )
̇ * +* + (19.89)
În care: şi se obţin din tabelul 19.13 în functie de natura celor

două suprafeţe. Fluxul termic va fi:
̇ ̇ [W];[kcal/h] (19.90)
3) Căldura schimbată între două suprafeţe plan-paralele în

prezenţa unor ecrane (fig. 19.17). Pentru micşorarea fluxulul termic
transmis prin radiaţie între două suprafeţe se utilizează aşa numita
ecranare, adică între ele se aşează un perete (de obicei o placă metalică).
În cazul când coeficientul ζ este egal cu sau atunci fluxul termic ce
trece în prezenţa ecranului se micşorează la jumătate, adică:
( ) ( )
̇ ̇ ̇ * +* + (19.91)
În prezenţa a “n” ecrane aşezate între cele două suprafeţe, fluxul

termic este:
̇ ̇ (19.92)
Dacă , atunci relaţia de calcul a fluxului termic are
forma:
̇ [( ) ( ) ]* +* + (19.93)
În care:
(19.94)
19.14. Radlaţia gazelor
Gazele calde monoatomice nu radiază. Gazele biatomice cu

molecule simetrice
(O2 , N2 , etc) nu radiază decât la temperaturi superioare celor
industriale. Gazele biatomice cu molecule nesimetrice (CO, HCl, etc)
radiază slab la temperaturile obişnuite din industrie, în schimb gazele
triatomice – CO2 şi H2O- radiază puternic la aceste temperaturi.
Grosimea redusă a unei mase do gaz se înseamna cu n şi este dată
de relaţia:
n=e (19.95)
În care:n este grosimea redusă a masei de gaz, în m bar; e - raza

medie calorică, în m; c – concentraţia volumică a gazului luat în
considerare, în amestecul de gaze; p - presiunea parţială a masei de gaz
considerată. Raza medie calorică depinde de forma spaţiulul în care se
găseşte gazul şi are valorile date în tabelul 19.14.
Tabelul 19.14
Raza calorică medie e în funcţie de forma spaţiului în care se
gaseşte gazul
Forma spaţiului e în m
Sferă cu diametrul D 2D/3
Cilindru foarte lung cu diametrul D D
Cilindru cu lungime egală diametrul D 0,6D
Spaţiu infinit între două plane cu distanţa între ele L 1,8L
Paralelipiped rectangular cu laturile L, 2L, 6L, gazul radiind 1,3L
către faţa mare 2C/3
Cub cu laturi C
Spaţiu între ţevi cu diametrul D aşezate în fascicul în şicane, 2,8D
având pasul: 7,6D
, 3,4V/S
Corp de formă neregulată, cu volumul V şi de suprafaţă S
Figura 19. 16
În figura 19.18. se dă puterea de absorbţie normală A, egală cu cea

de emisie a bioxidului de carbon (CO2), în funcţie de temperatură, pentru
diferite valori ale grosimii reduse n. În figura 19.17, sunt date aceleaşi valori
pentru vaporii de apă (H2O).
Căldura transmisă prin radiaţie de un volum de CO 2 sau vapori de
apă, de o grosime redusă n, în m bar, este dată de expresia:
̇ ( ) * +* + (19.96)
în care: A este puterea de absorbţie (egală cu cea de emisie) a bioxidului
de carbon sau vaporilor de apă; 5,73; T temperatura gazului.
În cazul când masa de gaz conţine atât CO 2 cât şi vapori de apă
(cum este situaţia gazelor arse calde din focare) amestecate şi cu alte
gaze, a căror radiaţie poate fi neglijată, este necesar să se ţină seama şi de
absorbţia de căldură radiată reciprocă. În acest caz, puterea de emisie a
amestecului de gaz, se calculează cu relaţia:
(19.97)
În care:A este puterea da emisie a amestecului; =puterea de
emisie a CO2 în funcţie de nCO; - puterea de emisie a vaporilor de apă
în funcţie de ; C - factorul de corecţie ce ţine seama de absorbţia
reciprocă şi care se determină cu ajutorul diagramei din figura 19.20, în
funcţie de temperatura amestecului şi grosimea redusă:
(19.98)
Căldura emisă fiind dată

de aceeaşi relaţie:
Figura 19. 17
̇ ( ) * +* + (19.99)
Cădura ce trece de la gazele calde, la percţii incintei în care el se
găseşte, se calculează cu relaţia:
̇ [ ( ) ( ) ]* +* + (19.100)
În care: este constantă de radiaţie a materialului din care sunt
confecţionati pereţii incintei şi care se obţine din tabelul 19.13; , =
temperaturile pereţilor şi ai masei de gaz, în K; = puterea de emisie a
gazului din incintă, calculată cu ajutorul diagramelor din figurile 19.18;
19.19 sau 19.20, în funcţie de natura lui; = puterea de absorbţie a
peretelui incintei, determinată cu ajutorul tabelului 19.13, ştiind că A = /
( =5,73) în funcţie de materialul pereţilor.
19.15. Schimbul global de căldură
În tehnică, caldura trece de la un fluid (1) la altul (2) despărţite de un

perete. În 19.19, problema a fost tratată pentru cazul când nu intrau în
procesul de transfer de căldură decât convecţia şi conductibilitatea. În cazul
c când, pe lângă cele două moduri elementare de transfer, căldura trece şi
prin radiaţie dintre fluidul (1) şi perete, precum şi de la cealaltă faţă a
peretelui la fluidul (2), calculul cantitativ al procesului trebuie să ţină seama
şi de ea. Pentru aceasta, se introduce noţiunea de coeficient de convecţie,
obţinut prin metoda expusă mai jos. Se calculează căldura schimbată între
fluidul (1) şi perete prin radiaţie, cu relaţiile cunoscute. Fie aceasta q 1 rad ,
după cum se vede în figura 19.21, care se referă la un perete plan cu feţe
paratele. Considerând că această că1dură ar trece prin convecţie, ea ar fi
scrisă sub forma, cunoscută:
̇ * +* + (19.101)
unde este coeficientul de convecţie echivalent al radiaţiei, exprimat în
aceleaşi unităţi ca şi α şi anume W/m2 grd sau kcal/ m 2 grd şi se obţine
numeric din relaţia:
̇
* +* + (19.102)
Cum între fluidul (1) şi perete se schimbă căldurile q 1 rad plus q1 conv,
exprimate de relaţiile:
̇ ̇ * +* + (19.103)
căldura schimbată va fi:
̇ [ ] [ ] (19.104)
Figura 19. 18
Deci, fluxul termic ce trece prin peretele plan între fluidul (1) şi (2),
tinând seama de cele de mai sus şi de paragraful 19.19, este:
̇ (19.105)
Bineînţeles, în absenţa radiaţiei, coeficientul şi dispar şi

relaţia se simplifică, fără însă să-şi schimbe forma. Temperaturile
intarmediare sunt:
̇ ̇ (19.105‟)
Se introduce noţiunea de coeficient global de schimb de căldură K,

exprimat în W/m2 grd sau kcal/m 2h grd, care reprezintă conducţia termică
globală a sistemului (inversul rezistenţei termice globale) fiind specific
fiecărui caz în parte şi obţinându-se egalitatea:
̇ * + * + (19.106)
∑ ∑
[ ] [ ] (19.107)
∑ ∑
Pentru peretele cilindric, urmând acelaşi raţionament, se obţine:

̇ (19.108)
∑
(19.109)
∑ ∑
̇ [ ] [ ] (19.110)
̇ ̇ [ ] [ ] (19.111)
Iar pentru sferă:
̇ (19.112)
* +
(19.113)
∑ ∑ * +
̇ ) (19.114)
BIBLIOGRAFIE
1. *** Manualul inginerului termotehnician, vol II, Editura Tehnică,

Bucureşti, 1962
2. Băran, N., Stanciu, D., – Termodinamică tehnică, Editura Matrix-
Rom Bucureşti, 2001
3. Băran, N., ş.a. – Termotehnică – culegere de probleme, Institutul
Politehnic Bucureşti, 1985
4. Bejan, A., - Termodinamiă tehnică avansată, Editura Tehnică,
Bucureşi, 1996.
5. Dănescu, Al., ş.a. – Probleme de termotehnică, vol. I, I.P.B., 1984
6. Dănescu, Al., ş.a. – Termotehnică şi maşini termice, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1985
7. Ivan, FL., - Bazele termodinamicii tehnice, Editura Universităţii
Piteşti, 1998
8. Ivan, Fl., - Bazele termodinamicii. Partea I. Curs litografiat,
Litografia Universităţii Piteşti, 1995
9. Ivan, Fl., Mitrache, I., - Probleme de termotehnică şi maşini
termice pentru ingineri, Litografia Universităţii Piteşti, 1994
10. Ivan, Fl., Niculescu, R., - Termodinamică tehnică. Seminar,
Editura Universităţii Piteşti, 2002
11. Ivan, Fl., Niculescu, R., - Termodinamică
tehnică.Teorie.Probleme. Teste grilă, Editura Universităţii din
Piteşti, Piteşti, 2005
12. Leonăchescu, N., - Termothnică, Edit. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1981
13. Marinescu, M., ş.a – Termodinamică tehnică, Editura Matrix Rom,
Bucureşti, 1998
14. Mălăncioiu, O., ş.a. – Termotehnică – probleme, Institutul
Politehnic Bucureşti, 1987
15. Mitrache, I., Ivan, Fl., Dumitrescu, V., - Termotehnică şi maşini
termice. Partea a II-a – Maşini şi instalaţii termice. Litografia
Universităţii Piteşti, 1995
16. Petrescu, S., Petrescu, V., - Principiile termodinamicii. Evoluţie,
fundamente, aplicaţii, Editura Tehnică, Bucureşti, 1983
17. Popa, B., Vintilă, C., - Termodinamică şi maşini termice, E.D.P.,
Bucureşti, 1977
18. Popa, B., Vintilă, C., - Termodinamică, maşini şi instalaţii termice,

E.D.P., Bucureşti, 1978
19. Radcenco, Vs., - Analiza exergetică a proceselor termice, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1994.
20. Radcenco, Vs., - Generatoare turbionare de frig şi căldură,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1990.
21. Radcenco, Vs., - Termodinamică generalizată, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1994.
22. Radcenco, Vs., - Termotehnică şi maşini termice. Procese
ireversibile. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976
23. Raznjevič, K., - Tabele şi diagrame termodinamice, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1978
24. Vlădea, I., - Tratatat de termodinamică şi transmiterea căldurii,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974

Termotehnica Si Masini Termice - Curs - IVAN

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Termotehnica Si Masini Termice - Curs - IVAN

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Florian IVAN – Termotehică şi Maşini termice 1.

Editura Universităţii din Piteşti

În structura complexă a economiei oricărei ţări, energia termică, în

Prin sfera problematicii abordate, lucrarea se adresează în primul

Piteşti, aprilie, 2014

CAPITOLUL 1 - OBIECTUL TERMODINAMICII. NOŢIUNI

1.1. Obiectul termodinamicii ............................................................... 19

CAPITOLUL 2 - CARACTERISTICI GENERALE ALE AGENŢILOR

CAPITOLUL 3 - MĂRIMI TERMODINAMICE ......................................... 31

3.1. Energia internă ........................................................................... 31

3.7.12. Determinarea exponentului adiabatic al amestecului de gaze

CAPITOLUL 4 - LEGILE GAZELOR PERFECTE .................................. 62

4.1. Legea Boyle-Mariotte .................................................................. 62

CAPITOLUL 5 - PRIMUL PRINCIPIU ALTERMODINAMICII .................. 71

5.1. Expresia generală a primului principiu al termodinamicii ............... 71

CAPITOLUL 6 - PRINCIPIUL AL DOILEA AL TERMODINAMICII ........ 82

6.1. Importanţa principiului al doilea al termodinamicii ......................... 82

CAPITOLUL 7 - TRANSFORMAREA POLITROPĂ - CA

7.1. Ecuaţiile politropei reversibile şi reprezentarea grafică ................ 132

CAPITOLUL 8 - METODE DE ANALIZĂ TERMODINAMICĂ ............... 160

8.1. Metoda ciclurilor........................................................................ 160

8.2.2. Lucrul mecanic maxim al reacţiei chimice ............................ 167

CAPITOLUL 9 - ANALIZA TERMODINAMICĂ A UNOR PROCESE

9.1. Procesul de transfer de căldură ................................................. 195

CAPITOLUL 10 - PRINCIPIUL AL TREILEA AL TERMODINAMICII .... 218

10.1. Formulări ale principiului al treilea al termodinamicii ................. 218

CAPITOLUL 11 - GAZE REALE. VAPORI. AERUL UMED. ................. 221

11.1 Gaze reale. .............................................................................. 221

11.1.2. Ecuaţiile de stare ale gazelor reale. ................................... 223

CAPITOLUL 12 - ARDEREA COMBUSTIBILILOR .............................. 257

12.1. Combustibilii, Clasificări, Putere calorifică, Compoziţie ............. 257

CAPITOLUL 13 – ELEMENTE DE TERMOGAZODINAMICA............... 287

13.1 Notiuni introductive.Viteza medie. Debit. Criteriul Reynolos ...... 287

CAPITOLUL 14 - COMPRESOARE ................................................... 311

14.1. Definiţii. Clasificare.................................................................. 311

CAPITOLUL - 15- CICLURILE TEORETICE ALE MOTOARELOR CU

15.1. Generalităţi ............................................................................. 342

15.4. Ciclul teoretic al motorului cu ardere la presiune constantă ....... 346

CAPITOLUL - 16- TURBINE CU ABURI .............................................. 357

CAPITOLUL- 17 -TURBINE CU GAZE ................................................ 360

17.1. Turbine cu gaze ...................................................................... 360

CAPITOLUL 18 - INSTALAŢII FRIGORIFICE ..................................... 366

18.1. Procedee de producere a frigului artificial ................................. 366

CAPITOLUL 19 - TRANSMITEREA CĂLDURII ................................... 380

19.1 Diverse moduri de transmitere a căldurii ................................... 380

BIBLIOGRAFIE .................................................................................. 422

FIGURA 4. 1 FIGURA 4. 2............................................... 62

FIGURA 6. 13........................................................................................ 108

FIGURA 7. 1 ......................................................................................... 133

FIGURA 8. 1 ......................................................................................... 161

FIGURA 8. 12........................................................................................ 184

FIGURA 9. 1 ......................................................................................... 195

FIGURA 10. 1........................................................................................ 219

FIGURA 11. 1........................................................................................ 221

FIGURA 11. 31...................................................................................... 250

FIGURA 12. 1 FIGURA 12. 2...................................... 271

FIGURA 13. 1........................................................................................ 287

FIGURA 14. 1........................................................................................ 312

FIGURA 14. 11...................................................................................... 325

FIGURA 15. 1........................................................................................ 343

FIGURA 16. 1........................................................................................ 357

FIGURA 17. 1........................................................................................ 360

FIGURA 18. 1........................................................................................ 367