Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iași

Facultatea de Geografie și Geologie

ITALIA

Scarlet Corina

Ungureanu Ana-Maria
 I. DATE GENERALE

Italia este un stat peninsular din sudul Europei, de care aparțin și câteva insule din Marea
Mediterană (împărțită în Mările Tiraniană, Adriatică și Ionică). Cele mai mari insule sunt Sicilia și
Sardinia.

Cu o vechime de cel puțin 3000 de ani, numele de Italia în traducere liberă înseamnă „terenul cu
viței” sau „țara bovinelor tinere”. Cel mai probabil, denumirea acestei țări a fost aleasă astfel pentru
că taurul era un simbol al triburilor italiene din sudul Peninsulei.

CAPITALA: Roma
POPULAȚIA: 59 de milionane de locuitori
LIMBA OFICIALĂ: italiana
RELIGIA: Romano-catolică

Stema Italiei
 DRAPELUL ȚĂRII

Drapelul Italiei este un tricolor cu 3 benzi verticale de dimensiuni egale colorate în ordine în
verde, alb și roșu. În forma sa actuală el este utilizat din 19 iunie 1946 și a fost adoptat oficial
începând cu 1 ianuarie 1948.

Culoarea verde simbolizează formele de relief variate, în special cele joase: câmpii și dealuri;
albul care simbolizează
munții Alpi din Nordul Italiei iar roșul, semnifică sângele eroilor ce au luptat pentru independența
Italiei.

Drapelul ItalieI

II. POZIȚIA GEOGRAFICĂ

 Italia este un stat suveran-european, situat în cea mai mare parte pe Peninsula Italică și
cuprinzând câteva insule la Marea Mediterană, cele mai importante fiind Sicilia și Sardinia

Se învecinează cu Franța la nord-vest, cu Elveția și Austria la nord, și cu Slovenia la nord-est.

De asemenea, înconjoară două enclave (state) independente: San Mario și Vatican și are o exclavă
înconjurată de Elveția numită ,,Campione D’Italia’’.

Italia constă în principal dintr-o peninsulă care se extinde în Marea Mediterană, unde împreună cu
două mari insule Sicilia și Sardinia creează diferite compartimente ale mărilor: Marea Adriatică la
nord-est, Marea Ionică la sud-est, Marea Tireniană la sud-vest și în final Marea Ligurică la nord-
vest.

Italia – hărți de localizare

 III. POTENȚIALUL NATURAL AL ȚĂRII

Relieful este determinat de cele două lanțuri muntoase majore: Alpii și Apeninii.
Alpii, situați în nord, au o formă curbată foarte caracteristică și se împart, după pozitie, în trei
mari grupe:
 în vest (spre Franța), Alpii Occidentali, care culminează cu vârful Mont Blanc - 4.807 m
(aflat pe granița cu Franța);
 în Nord (spre Elveția), Alpii Centrali;
 în est (spre Austria), Alpii Orientali.
Între Alpi si Apenini se întinde Câmpia Padului, străbătută în partea centrală, de la vest la est, de
râul Pad, care adună apele din regiunile montane vecine.

Munții Alpi
Munții Apenini formează structura principală a Peninsulei Italice, prelungindu-se peste strâmtoarea
Messina, în nordul Insulei Sicilia. În partea centrală a Apeninilor, cele mai mari altitudini se apropie
de 3000 m. (Gran Sasso - 2914 m.)
Regiunile colinare (dealuri, podișuri, depresiuni și înălțimi submontane) mărginesc munții și lasă,
spre regiunile de coastă, locul unor mici câmpii litorale.

Munții Apenini

Vulcanii reprezintă un fenomen deosebit al Peninsulei Italice. Cei mai cunoscuți vulcani sunt:
- Vezuviu (1.277m), lângă Napoli
- Etna (3.323 m), în Sicilia.

Vulcanul Vezuviu Vulcanul Etna

 CLIMA ȘI HIDROGRAFIA

Pe o suprafață restrânsă Peninsula Italică are mai multe tipuri de climă:

 climat alpin, caracteristic Munților Alpi la altitudini de peste 3.000 m. cu ierni lungi, reci și
precipitații bogate sub formă de zăpadă;
 climat continental în Câmpia Padului, regiunile colinare și pe pantele Apeninilor;
 climat mediteranean, cald și relativ umed (datorită apropierii mării).
Clima în Italia este foarte diversă şi poate fi foarte deosebită de clima stereotipică
mediteraneană datorită poziţiei zonelor.

Majoritatea zonelor nordice a Italiei, ca Turin, Milano şi Bologna, au o climă continentală

adesea clasificată ca subtropicală umedă. Zonele de coastă ale Liguriei şi parte din peninsulă la sud
de Florenţa se potriveşte în general tiparului mediteranean.

Zonele de coastă ale peninsulei pot fi foarte diferite în funcţie de altitudine în special în
perioada lunilor de iarnă când zonele înalte tind să fie reci, umede şi adesea cu zăpadă. Regiunile de
coastă au ierni blânde şi veri calde şi uscate, deşi în văile din zona depresiomară verile pot fi foarte
calde.

În timpul verii, partea de nord a Italiei este caldă cu precipitații scurte și moderate.
Regiunea centrală poate fi caracterizată mai umedă, plină de precipitații iar regiunea sudică este
inundată de un soare arzător pe aproape toată perioada anului.

În timpul iernii, condițiile meteo în Milano, Torino sau Veneția sunt dominate de frig, umiditate
și ceață iar vremea în Toscana se apropie de punctul de îngheț, în timp ce temperaturile din partea
de sud a Italiei sunt undeva între 10 și 20 de grade Celsius.
 Italia – Tipurile de climă Grafic temperatură și precipitații lunare Italia

Italia are o reţea hidrografică bogată cu râuri în general scurte şi numeroase lacuri. Ea este
traversată de râurile Pad si Adige care se varsă în Marea Adriatică. Acestea au un debit ridicat tot
anul .
Țara este traversată de râuri mai scurte cu debite variabile.
Italia se remarcă prin existența unor:
- lacuri glaciare (Como, Garda si Maggiore );
- lacuri vulcanice (cum sunt Bolsena si Trasimeno);
- lagune (cum este laguna Veneției ).

Râul Pad Italia – harta hidrografică

 FLORA
Vegetatia predominant mediteraneana cu ierburi si arbusti . In unele zonele montane exista paduri de
foioase si paduri de conifere. Se estimează că flora Italiei cuprinde aproximativ 5.500 de specii de
plante vasculare.
Italia are o mare diversitate, după latitudine şi altitudine. 18% din teritoriu este ocupat de păduri (mai
ales de fag, stejar, frasin, castani măslini mirt, leandru).
Fiind un climat umed şi răcoros cresc păduri de foioase dar şi păduri mixte (foioase şi conifere).
Mari suprafeţe de pădure au fost defrişate şi au crescut în loc arbori mici şi arbuşti; vegetaţie de tip
maquis. Pe pantele munţilor şi pe platouri: păşuni alpine.

Parcurile Abruzzo

Putem recunoaște trei tipuri de bază de pădure sau tufă ce le putem regasii pe teritoriul Italiei:

 vegetație mediteraneană veșnic verde , formată din arbuști și copaci cu frunze persistente, în
zone cu climat mediteranean și aproape aride. Această floră caracteristică este dată de
umbrelă sau de pini mediteraneeni, măslini , citrice , stejari de plută , boboci, agavi , lauri ,
mirți , ienupăr și mulți alți arbuști care domină de-a lungul coastei peninsulei și a insulelor .
 vegetație de foioase , în principal castan , stejar și fag , cu caracteristici diferite în câmpii (în
puținele locuri în care nu a fost distrusă de activitatea umană), pe dealuri și la munte.
 vegetație de conifere , larice , pini , brazi , în cea mai mare parte veșnic verzi, limitată la
zonele alpine și la câteva locuri înălțate din Apenini .
 FAUNA
Conform datelor furnizate de Anuarul de date de mediu ISPRA [1] (actualizat până în 2018), fauna
italiană acopera aproximativ 58 022 specii - incluzând și 1 812 specii de protozoare , care, datorită
apropierii lor filogenetice de regnul animal, sunt considerate parte integrantă a faunei -, în ansamblu
echivalentă cu mai mult de o treime din întreaga faună europeană [2] , aducând astfel Italia pe primul
loc în Europa în ceea ce privește biodiversitatea. (sursa https://koaha.org/wiki/Fauna_italiana)

Fauna este formată în principal din animale tipice munților, câmpiilor și tufelor mediteraneene. Animalele
răspândite peste tot în Italia sunt mustelidele , nevăstuica , bursucul , ermina , jderul
de piatră , mofeta și jderul,etc.

Figură 1 Specimen de linx eurasiatic

1 Pereche de Alcedo atthis

2Pereche de Lacerta viridis

3 Salamandra de foc

a
 IV. POTENȚIALUL ANTROPIC AL ȚĂRII

SCURTĂ PREZENTARE ISTORICĂ

Istoria Italiei este probabil cea mai importantă în privinţa dezvoltării culturale şi a dezvoltării
sociale din mediterană. Țara a fost o gazdă pentru importante activităţi în timpurile preistorice, şi de
aceea săpături arheologice pot fi găsite în multe regiuni și anume în regiunile: Lazio,Toscana,
Umbria şi Basilicata.

După Magna Graecia, Civilizaţia Etruscă şi Imperiul Roman care au venit să domine acestă
parte a lumii, au urmat Evul Mediu şi Renaşterea, care au ajutat mai apoi la formarea filozofiei şi
artei europene. Oraşul Roma conţine unele dintre cele mai importante exemple de Baroc. Roma
însăşi a rămas un deceniu sub Papalitate, devenind parte a Regatului Italiei doar pe 20 septembrie
1870, data finală aunificării italiene. Vaticanul este acum o enclavă independentă înconjurată de
Italia, ca şi San Marino.

Italia a devenit un stat-națiune la 17 martie 1861 când statele regionale din peninsulă, alături de
Sardinia și Sicilia, au fost unite sub conducerea regelui Victor Emmanuel al II-lea. O eră de
guvernare parlamentară a ajuns la final spre începutul anului 1920, când Benito Mussolini a instaurat
o dictatură fascistă. Alianța cu Germania nazistă a condus la înfrângerea Italiei în Cel De-al Doilea
Război Mondial. Așa se face că pe 2 iunie 1946, un referendum asupra monarhiei a rezultat la
stabilirea unei republici democratice (Republica Italienă) care a dus la adoptarea unei noi constituții
la 1 ianuarie 1948, urmată de o relansare economică.

Italia a fost membră fondatoare NATO, UE și a Comunității Economice Europene (CEE).

Aceasta a fost în fruntea unificării economice și politice europene, aderând la Uniunea Economică și
Monetară în 1999.
 POPULAȚIE ȘI DEMOGRAFIE

Italia este in general o omogenitate lingvistica și religoasa, totuși, cultura sa, economia sa și politica
sa sunt diverse. Italia are a cincea densitate a populatiei europene ca marime, atingând 196 de oameni
pe km². Grupurile minoritare sunt mici, cele mai mari fiind cel vorbitor de limbagermanain Tirolul de
Sud(1991: 287.503 germani și 116.914 italieni) și cel de limba slovena lânga Trieste. Alte grupuri
minoritare cu limbi oficiale partiale sunt cele franceze in Valle d'Aosta; cele sarde
in Sardinia; cele ladine in Dolomiti; și cele friuliene in regiunea Friuli-Venetia Giulia, toate
patru limbi romanice. In plus exista alte câteva minoritati locale mici, ca și cele vorbitoare de Limba
occitana in sudul vaii Piemontului; Limba catalana in orașele Alghero și Sardinia; Limba albanezain
anumite sate din Calabria și Sicilia; și de dialecte grecești vechi in satele din Calabria.
Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Italia
 POLITICA GENERALĂ A ȚĂRII

Italia este o republică parlamentară, cu o formă de guvernare prezidențială. Sistemul politic în

Italia este determinat de Constituție, care a fost adoptată la 22 decembrie 1947 și a intrat în vigoare
la 1 ianuarie 1948. Constituția aproape neschimbată acționează până în prezent, și este considerată
una dintre cele mai democratice din lume. Cea mai mare putere legislativă este Parlamentul care este
format din două camere: Camera Deputaților și Senatul Republicii , ai căror membrii sunt aleși
odată la 5 ani și cărora le sunt atribuite aceleași puteri și au aceeași autoritate și funcție conform
Constituției care subliniază că ,,fiecare lege trebuie să fie aprobată de ambele camere’’ ceea ce în
Italia se numește ,,bicameralism perfect’’.
Șeful statului este președintele, acesta fiind ales pe 7 ani de către un colegiu electoral compus
din membrii Camerei Deputaților și Senatului (Parlamentul în ședință comună), la care se adaugă 58
de reprezentanți regionali. Așa cum este menționat în articolul 84, poate fi ales în această funcție
orice cetățean italian care a împlinit 50 de ani și beneficiază de drepturi civile și politice. Pentru a fi
ales, candidatul are nevoie de două treimi ale alegătorilor. Principalele funcții ale Parlamentului sunt:
 funcția legislativă, exercitată de cele două Camere
 poate să confere sau să revoce prin vot de înceredere Guvernul (conform articolului 94 din
Constituție)
 control al executivului
 revizuirea Constituției
Parlamenul are drept de decizie finală la realizarea problemelor importante de politică externă.
Conform Constituției, doar Camera Deputaților și Senatul Republicii pot declara o stare de război,
precum și pot oferi guvernului puterea necesară pentru aceasta.
 Palatul Parlamentului din Italia
INFRASTRUCTURA

Transporturile
Rețeaua de transport a Italiei este diversificată, dezvoltată și modernizată. Volumul principal al
transporturilor este asigurat de căile rutiere. Italia este străbătută de o rețea densă de șosele
modernizate și de autostrăzi. Autostrada Soarelui străbate întreaga peninsulă, facilitând schimbul de
produse și penetrație turistică spre stațiunile de Sud.
Căile rutiere – 290.000 km, din care 6.800 km autostrăzi. Ele sunt mai dense în nordul țării. În
Apli și Apenini, de-a lungul căilor de comunicație, s-au construit numeroase tuneluri și vaiducte.
Căile ferate – 20239 km din care 1163 km electrificați.
Transporturile maritime au un rol dominant în schimbul extern de mărfuri al Italiei.
Porturi principale:
 Genova,
 Augusta,
 Trieste,
 Veneția,
 Taranto,
 Napoli,
 Livorno,
 Ravenna.
O rețea densă de linii aeriene acoperă teritoriul țării, iar aeroporturile internaționale Roma și
Milano leagă Italia de marile aeroporturi internaționale ale celorlalte țări.
Aeroporturi principale:
 Milano (Linate, Malpensa),
 Roma (Fiumicino, Ciampio),
 Napoli (Capodichino),
 Catania (Fontanarosso),
  Cagliari (Elmas),
 Genova (Sestri).

Telecomunicațiile
Sistemul de telecomunicații s-a dezvoltat foarte mult în ultimii ani. Începând din 1995 telefonia
mobilă a cunoscut o largă răspândire pe teritoriul Italiei. Telecom Italia Mobile a fost prima
companie de telefonie mobilă care s-a înființat (aprilie 1995), acoperind aproape tot teritoriul Italiei.
Ulterior, în decembrie 1995 a apărut Omnitel, care s-a dovedit a fi o concurență de temut, iar în anul
1999, apare pe piață o nouă companie numită Wind.
ECONOMIA ȚĂRII

Italia este al optulea stat exportator din lume, cu o cotă de piață de 2,8%, a treia cea mai mare
economie din Zona Euro și a opta din lume după PIB-ul nominal (1.650 miliarde euro în 2020). Cele
mai dezvoltate ramuri sunt industria grea, serviciile și turismul.

Sectoarele economice

Agricultura
Agriculura are în prezent un rol secundar în cadrul economiei (5% din PIB), Italia fiind nevoită
să importe o mare parte din produsele agricole necesare consumului (cu excepţia legumelor şi
fructelor). Agricultura Italiei este dezvoltată cu predilecție în zonele septentrionale și în sudul țării,
angrenând o numeroasă forță de muncă. Italia produce cereale (grâu, orez, porumb), soia, tomate și
produse din carne în partea centrală, iar în partea de sud fructe, legume, ulei de măsline și vin, fiind
totodată al doilea producător mondial de vin.

Industria
Sectorul industrial are un rol important în structura economică a ţării.
Pe parcursul anilor, Italia şi-a câştigat o poziţie importantă pe piaţa internațională în domeniile
bunurilor de consum şi a investițiilor (în special în următoarele sectoare: confecţii textile,
încălţăminte şi pielărie, mecanic, chimic, construcţii de automobile, aparatură electrocasnică).

Modelul de dezvoltare industrială italian este bazat pe o strategie flexibilă şi o puternică reţea
de întreprinderi mici şi mijlocii, structuri deosebit de dinamice şi cu o rentabilitate ridicată,
organizate pe zone sau sisteme locale de lucru, precum şi pe mari întreprinderi, precum FIAT,
Finmeccanica, Pirelli, Enel, Eni, Edison, ANSALDO, TENARIS, etc., care în ultimii 20 de ani au
suferit puternice restructurări. Aplicarea unor politici exigente de calitate şi servicii pentru client,
reducerea costului de fabricaţie pe unitatea de produs şi, nu în cele din urmă, angrenarea în
globalizarea pieţelor, au permis marilor grupuri industriale să obţină o creştere consistentă a
competitivităţii şi a rentabilităţii.

Serviciile

În cadrul acestui sector, un rol de o deosebită importanţă, îl are turismul.

Turismul concentrează 8 % din întreaga populație activă a Italiei, una din cele mai ridicate ponderi de
pe glob (anual între 30 și 60 milioane turiști și circa 3 miliarde încasări). Italia deține peste 1,7
milioane de locuri de cazare în hoteluri, moteluri și pesiuni.

În Italia s-au înregistrat, în anul 2019, 94 milioane de sosiri și numai în Roma 29 milioane de
turiști, fiind orașul cel mai vizitat din Italia. Între principalele trei forme de turism: „de mare”, „de
munte” şi „cultural”, acesta din urmă atrage cel mai mare număr de turişti străini, favorizând totodată
şi crearea de locuri de muncă, dat fiind că acest gen de turism nu este afectat de anotimpuri.

Atât în anul 2020, cât și în anul 2021 s-au înregistrat pierderi enorme în sectorul turismului din
cauza restricțiilor impuse de pandemie.

În afară de ramurile tradiționale, textilă și alimentară se remarcă industria constructoare de

mașini (autovehicule, nave maritime, electronică și electrotehnică, diverse aparate și utilaje),
petrochimia, siderurgia.

Italia este lider mondial la următoarele produse de export:

 autovehicule și părți componente auto, masini și echipamente industriale

 medicamente și preparate farmaceutice
 produse chimice, fertilizanți, materiale plastice, cauciuc sintetic
 metale de bază și produse metalice
 produse textile, îmbrăcăminte, piele si produse din piele, accesorii
 produse alimentare, băuturi
 Principalii parteneri comerciali ai Italiei, la export in 2020 au fost:

 Germania (12,8%),
 Franța (10,3%),
 SUA (9,8%),
 Elveția (5,8%)
 Marea Britanie (5,2%).

OBIECTIVE TURISTICE

Coloseumul este probabil cea mai importanta cladire a Imperiului Roman.Initiativa

construirii sale a avut-o imparatul Nero ca urmare a influientei majore pe care o aveau in
acele timpuri luptele de gladiatori. Astfel, s-a realizat o arena imensa pentru asemenea
spectacole publice. Termenul de Colosseum provine de la statuia colosala - de36 de metri -
care il reprezenta pe Nero in chip de zeu al soarelui, odinioara amplasata langa amfiteatru,
demolata ulterior. Nu numai statuia, dar si amfiteatrul aveau o priveliste grandioasa.

Coloseumul din Roma

POMPEI
In urma unei eruptii vulcanice(vulcanul Vezuviu) din anul 79dupa Hristos, orasul Pompei a
fost acoperit de un strat gros de cenusa si piroclastite. Abia in anul 1748 a fost redescoperit,
iar la inceputul secolului 18 au inceput excavatiile, doua treimi din oras (60 de acri) fiind
ramas ingropat, chiar si in ziua de azi. Acesta se afla in regiunea Campania la mai putin de 25
km de Napoli.
CAPELA SIXTINA

Picturile in fresca de pe tavanul si peretii Capelei se afla printre cele mai mari realizari ale
civilizatiei Vestice.Capela Sixtina fost construita intre anii1472-1483, in timpul pontificatului
Papei Sixtus al IV-lea (de unde ii vine si numele) si pictata de catre Michelangelo. Desi a
inceput sa lucreze cu o echipa de asistenti si ucenici,Michelangelo a sfarsit a-i concedia pe
toti si lucra singur timp de 4 ani, pana in anul 1512 cand si-a facut lucrarea publica. Acesta se
afla in capela palatului papal din Vatican.
Domul
Este una din cele mai mari Catedrale Gotice din lume inceputa in anul 1386 la initiativa
arhiepiscopului Antonio de Saluzzo si incheiata de abia in 1887. Partea vestica a fost
construita intre anii 1616-1813.Domul are o capacitate de peste 40 000 delocuri si o lungime
de 157 m, 135 turle (cea mai inalta atinge 109 metri) din marmura si 2 245 statui din
marmura. Acesta se afla in Milano, in regiunea Lombardia.

Fontana di Trevi
Este cea mai cunoscuta si probabil cea mai frumoasa fantana din Roma. Acest monument
impresionant domina micuta piata Trevi situata in cartierul Quirinale. Fantana a fost
construita de Nicola Salvi, la ordinul Papei Clemental XII-lea si terminate in 1762. Legenda
spune ca cel ce arunca o moneda in apa se va intoarce la Roma. Aceasta moneda trebuie
aruncata peste umar cu spatele la fantana.