Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ITALIA
Scarlet Corina
Ungureanu Ana-Maria
I. DATE GENERALE
Italia este un stat peninsular din sudul Europei, de care aparțin și câteva insule din Marea
Mediterană (împărțită în Mările Tiraniană, Adriatică și Ionică). Cele mai mari insule sunt Sicilia și
Sardinia.
Cu o vechime de cel puțin 3000 de ani, numele de Italia în traducere liberă înseamnă „terenul cu
viței” sau „țara bovinelor tinere”. Cel mai probabil, denumirea acestei țări a fost aleasă astfel pentru
că taurul era un simbol al triburilor italiene din sudul Peninsulei.
CAPITALA: Roma
POPULAȚIA: 59 de milionane de locuitori
LIMBA OFICIALĂ: italiana
RELIGIA: Romano-catolică
Stema Italiei
DRAPELUL ȚĂRII
Drapelul Italiei este un tricolor cu 3 benzi verticale de dimensiuni egale colorate în ordine în
verde, alb și roșu. În forma sa actuală el este utilizat din 19 iunie 1946 și a fost adoptat oficial
începând cu 1 ianuarie 1948.
Culoarea verde simbolizează formele de relief variate, în special cele joase: câmpii și dealuri;
albul care simbolizează
munții Alpi din Nordul Italiei iar roșul, semnifică sângele eroilor ce au luptat pentru independența
Italiei.
Drapelul ItalieI
Italia constă în principal dintr-o peninsulă care se extinde în Marea Mediterană, unde împreună cu
două mari insule Sicilia și Sardinia creează diferite compartimente ale mărilor: Marea Adriatică la
nord-est, Marea Ionică la sud-est, Marea Tireniană la sud-vest și în final Marea Ligurică la nord-
vest.
Relieful este determinat de cele două lanțuri muntoase majore: Alpii și Apeninii.
Alpii, situați în nord, au o formă curbată foarte caracteristică și se împart, după pozitie, în trei
mari grupe:
în vest (spre Franța), Alpii Occidentali, care culminează cu vârful Mont Blanc - 4.807 m
(aflat pe granița cu Franța);
în Nord (spre Elveția), Alpii Centrali;
în est (spre Austria), Alpii Orientali.
Între Alpi si Apenini se întinde Câmpia Padului, străbătută în partea centrală, de la vest la est, de
râul Pad, care adună apele din regiunile montane vecine.
Munții Alpi
Munții Apenini formează structura principală a Peninsulei Italice, prelungindu-se peste strâmtoarea
Messina, în nordul Insulei Sicilia. În partea centrală a Apeninilor, cele mai mari altitudini se apropie
de 3000 m. (Gran Sasso - 2914 m.)
Regiunile colinare (dealuri, podișuri, depresiuni și înălțimi submontane) mărginesc munții și lasă,
spre regiunile de coastă, locul unor mici câmpii litorale.
Munții Apenini
Vulcanii reprezintă un fenomen deosebit al Peninsulei Italice. Cei mai cunoscuți vulcani sunt:
- Vezuviu (1.277m), lângă Napoli
- Etna (3.323 m), în Sicilia.
climat alpin, caracteristic Munților Alpi la altitudini de peste 3.000 m. cu ierni lungi, reci și
precipitații bogate sub formă de zăpadă;
climat continental în Câmpia Padului, regiunile colinare și pe pantele Apeninilor;
climat mediteranean, cald și relativ umed (datorită apropierii mării).
Clima în Italia este foarte diversă şi poate fi foarte deosebită de clima stereotipică
mediteraneană datorită poziţiei zonelor.
Zonele de coastă ale peninsulei pot fi foarte diferite în funcţie de altitudine în special în
perioada lunilor de iarnă când zonele înalte tind să fie reci, umede şi adesea cu zăpadă. Regiunile de
coastă au ierni blânde şi veri calde şi uscate, deşi în văile din zona depresiomară verile pot fi foarte
calde.
În timpul verii, partea de nord a Italiei este caldă cu precipitații scurte și moderate.
Regiunea centrală poate fi caracterizată mai umedă, plină de precipitații iar regiunea sudică este
inundată de un soare arzător pe aproape toată perioada anului.
În timpul iernii, condițiile meteo în Milano, Torino sau Veneția sunt dominate de frig, umiditate
și ceață iar vremea în Toscana se apropie de punctul de îngheț, în timp ce temperaturile din partea
de sud a Italiei sunt undeva între 10 și 20 de grade Celsius.
Italia – Tipurile de climă Grafic temperatură și precipitații lunare Italia
Italia are o reţea hidrografică bogată cu râuri în general scurte şi numeroase lacuri. Ea este
traversată de râurile Pad si Adige care se varsă în Marea Adriatică. Acestea au un debit ridicat tot
anul .
Țara este traversată de râuri mai scurte cu debite variabile.
Italia se remarcă prin existența unor:
- lacuri glaciare (Como, Garda si Maggiore );
- lacuri vulcanice (cum sunt Bolsena si Trasimeno);
- lagune (cum este laguna Veneției ).
Parcurile Abruzzo
Putem recunoaște trei tipuri de bază de pădure sau tufă ce le putem regasii pe teritoriul Italiei:
vegetație mediteraneană veșnic verde , formată din arbuști și copaci cu frunze persistente, în
zone cu climat mediteranean și aproape aride. Această floră caracteristică este dată de
umbrelă sau de pini mediteraneeni, măslini , citrice , stejari de plută , boboci, agavi , lauri ,
mirți , ienupăr și mulți alți arbuști care domină de-a lungul coastei peninsulei și a insulelor .
vegetație de foioase , în principal castan , stejar și fag , cu caracteristici diferite în câmpii (în
puținele locuri în care nu a fost distrusă de activitatea umană), pe dealuri și la munte.
vegetație de conifere , larice , pini , brazi , în cea mai mare parte veșnic verzi, limitată la
zonele alpine și la câteva locuri înălțate din Apenini .
FAUNA
Conform datelor furnizate de Anuarul de date de mediu ISPRA [1] (actualizat până în 2018), fauna
italiană acopera aproximativ 58 022 specii - incluzând și 1 812 specii de protozoare , care, datorită
apropierii lor filogenetice de regnul animal, sunt considerate parte integrantă a faunei -, în ansamblu
echivalentă cu mai mult de o treime din întreaga faună europeană [2] , aducând astfel Italia pe primul
loc în Europa în ceea ce privește biodiversitatea. (sursa https://koaha.org/wiki/Fauna_italiana)
Fauna este formată în principal din animale tipice munților, câmpiilor și tufelor mediteraneene. Animalele
răspândite peste tot în Italia sunt mustelidele , nevăstuica , bursucul , ermina , jderul
de piatră , mofeta și jderul,etc.
3 Salamandra de foc
a
IV. POTENȚIALUL ANTROPIC AL ȚĂRII
Istoria Italiei este probabil cea mai importantă în privinţa dezvoltării culturale şi a dezvoltării
sociale din mediterană. Țara a fost o gazdă pentru importante activităţi în timpurile preistorice, şi de
aceea săpături arheologice pot fi găsite în multe regiuni și anume în regiunile: Lazio,Toscana,
Umbria şi Basilicata.
După Magna Graecia, Civilizaţia Etruscă şi Imperiul Roman care au venit să domine acestă
parte a lumii, au urmat Evul Mediu şi Renaşterea, care au ajutat mai apoi la formarea filozofiei şi
artei europene. Oraşul Roma conţine unele dintre cele mai importante exemple de Baroc. Roma
însăşi a rămas un deceniu sub Papalitate, devenind parte a Regatului Italiei doar pe 20 septembrie
1870, data finală aunificării italiene. Vaticanul este acum o enclavă independentă înconjurată de
Italia, ca şi San Marino.
Italia a devenit un stat-națiune la 17 martie 1861 când statele regionale din peninsulă, alături de
Sardinia și Sicilia, au fost unite sub conducerea regelui Victor Emmanuel al II-lea. O eră de
guvernare parlamentară a ajuns la final spre începutul anului 1920, când Benito Mussolini a instaurat
o dictatură fascistă. Alianța cu Germania nazistă a condus la înfrângerea Italiei în Cel De-al Doilea
Război Mondial. Așa se face că pe 2 iunie 1946, un referendum asupra monarhiei a rezultat la
stabilirea unei republici democratice (Republica Italienă) care a dus la adoptarea unei noi constituții
la 1 ianuarie 1948, urmată de o relansare economică.
Italia este in general o omogenitate lingvistica și religoasa, totuși, cultura sa, economia sa și politica
sa sunt diverse. Italia are a cincea densitate a populatiei europene ca marime, atingând 196 de oameni
pe km². Grupurile minoritare sunt mici, cele mai mari fiind cel vorbitor de limbagermanain Tirolul de
Sud(1991: 287.503 germani și 116.914 italieni) și cel de limba slovena lânga Trieste. Alte grupuri
minoritare cu limbi oficiale partiale sunt cele franceze in Valle d'Aosta; cele sarde
in Sardinia; cele ladine in Dolomiti; și cele friuliene in regiunea Friuli-Venetia Giulia, toate
patru limbi romanice. In plus exista alte câteva minoritati locale mici, ca și cele vorbitoare de Limba
occitana in sudul vaii Piemontului; Limba catalana in orașele Alghero și Sardinia; Limba albanezain
anumite sate din Calabria și Sicilia; și de dialecte grecești vechi in satele din Calabria.
Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Italia
POLITICA GENERALĂ A ȚĂRII
Transporturile
Rețeaua de transport a Italiei este diversificată, dezvoltată și modernizată. Volumul principal al
transporturilor este asigurat de căile rutiere. Italia este străbătută de o rețea densă de șosele
modernizate și de autostrăzi. Autostrada Soarelui străbate întreaga peninsulă, facilitând schimbul de
produse și penetrație turistică spre stațiunile de Sud.
Căile rutiere – 290.000 km, din care 6.800 km autostrăzi. Ele sunt mai dense în nordul țării. În
Apli și Apenini, de-a lungul căilor de comunicație, s-au construit numeroase tuneluri și vaiducte.
Căile ferate – 20239 km din care 1163 km electrificați.
Transporturile maritime au un rol dominant în schimbul extern de mărfuri al Italiei.
Porturi principale:
Genova,
Augusta,
Trieste,
Veneția,
Taranto,
Napoli,
Livorno,
Ravenna.
O rețea densă de linii aeriene acoperă teritoriul țării, iar aeroporturile internaționale Roma și
Milano leagă Italia de marile aeroporturi internaționale ale celorlalte țări.
Aeroporturi principale:
Milano (Linate, Malpensa),
Roma (Fiumicino, Ciampio),
Napoli (Capodichino),
Catania (Fontanarosso),
Cagliari (Elmas),
Genova (Sestri).
Telecomunicațiile
Sistemul de telecomunicații s-a dezvoltat foarte mult în ultimii ani. Începând din 1995 telefonia
mobilă a cunoscut o largă răspândire pe teritoriul Italiei. Telecom Italia Mobile a fost prima
companie de telefonie mobilă care s-a înființat (aprilie 1995), acoperind aproape tot teritoriul Italiei.
Ulterior, în decembrie 1995 a apărut Omnitel, care s-a dovedit a fi o concurență de temut, iar în anul
1999, apare pe piață o nouă companie numită Wind.
ECONOMIA ȚĂRII
Italia este al optulea stat exportator din lume, cu o cotă de piață de 2,8%, a treia cea mai mare
economie din Zona Euro și a opta din lume după PIB-ul nominal (1.650 miliarde euro în 2020). Cele
mai dezvoltate ramuri sunt industria grea, serviciile și turismul.
Sectoarele economice
Agricultura
Agriculura are în prezent un rol secundar în cadrul economiei (5% din PIB), Italia fiind nevoită
să importe o mare parte din produsele agricole necesare consumului (cu excepţia legumelor şi
fructelor). Agricultura Italiei este dezvoltată cu predilecție în zonele septentrionale și în sudul țării,
angrenând o numeroasă forță de muncă. Italia produce cereale (grâu, orez, porumb), soia, tomate și
produse din carne în partea centrală, iar în partea de sud fructe, legume, ulei de măsline și vin, fiind
totodată al doilea producător mondial de vin.
Industria
Sectorul industrial are un rol important în structura economică a ţării.
Pe parcursul anilor, Italia şi-a câştigat o poziţie importantă pe piaţa internațională în domeniile
bunurilor de consum şi a investițiilor (în special în următoarele sectoare: confecţii textile,
încălţăminte şi pielărie, mecanic, chimic, construcţii de automobile, aparatură electrocasnică).
Modelul de dezvoltare industrială italian este bazat pe o strategie flexibilă şi o puternică reţea
de întreprinderi mici şi mijlocii, structuri deosebit de dinamice şi cu o rentabilitate ridicată,
organizate pe zone sau sisteme locale de lucru, precum şi pe mari întreprinderi, precum FIAT,
Finmeccanica, Pirelli, Enel, Eni, Edison, ANSALDO, TENARIS, etc., care în ultimii 20 de ani au
suferit puternice restructurări. Aplicarea unor politici exigente de calitate şi servicii pentru client,
reducerea costului de fabricaţie pe unitatea de produs şi, nu în cele din urmă, angrenarea în
globalizarea pieţelor, au permis marilor grupuri industriale să obţină o creştere consistentă a
competitivităţii şi a rentabilităţii.
Serviciile
În Italia s-au înregistrat, în anul 2019, 94 milioane de sosiri și numai în Roma 29 milioane de
turiști, fiind orașul cel mai vizitat din Italia. Între principalele trei forme de turism: „de mare”, „de
munte” şi „cultural”, acesta din urmă atrage cel mai mare număr de turişti străini, favorizând totodată
şi crearea de locuri de muncă, dat fiind că acest gen de turism nu este afectat de anotimpuri.
Atât în anul 2020, cât și în anul 2021 s-au înregistrat pierderi enorme în sectorul turismului din
cauza restricțiilor impuse de pandemie.
Germania (12,8%),
Franța (10,3%),
SUA (9,8%),
Elveția (5,8%)
Marea Britanie (5,2%).
OBIECTIVE TURISTICE
Picturile in fresca de pe tavanul si peretii Capelei se afla printre cele mai mari realizari ale
civilizatiei Vestice.Capela Sixtina fost construita intre anii1472-1483, in timpul pontificatului
Papei Sixtus al IV-lea (de unde ii vine si numele) si pictata de catre Michelangelo. Desi a
inceput sa lucreze cu o echipa de asistenti si ucenici,Michelangelo a sfarsit a-i concedia pe
toti si lucra singur timp de 4 ani, pana in anul 1512 cand si-a facut lucrarea publica. Acesta se
afla in capela palatului papal din Vatican.
Domul
Este una din cele mai mari Catedrale Gotice din lume inceputa in anul 1386 la initiativa
arhiepiscopului Antonio de Saluzzo si incheiata de abia in 1887. Partea vestica a fost
construita intre anii 1616-1813.Domul are o capacitate de peste 40 000 delocuri si o lungime
de 157 m, 135 turle (cea mai inalta atinge 109 metri) din marmura si 2 245 statui din
marmura. Acesta se afla in Milano, in regiunea Lombardia.
Fontana di Trevi
Este cea mai cunoscuta si probabil cea mai frumoasa fantana din Roma. Acest monument
impresionant domina micuta piata Trevi situata in cartierul Quirinale. Fantana a fost
construita de Nicola Salvi, la ordinul Papei Clemental XII-lea si terminate in 1762. Legenda
spune ca cel ce arunca o moneda in apa se va intoarce la Roma. Aceasta moneda trebuie
aruncata peste umar cu spatele la fantana.