Spania

-CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICĂ-

1. AȘEZARE GEOGRAFICĂ
 Situare: In sud-vestul Europei (Pen. Iberica)Vecini: Franta 650 km, Andorra 63,7 km,
Marea Mediterana 1670 km, Gibraltar 1,2 km, Oceanul Atlantic 1367 km, Portul Galia
1232 km
 Suprafata: 506.030 km patrati (locul 5 in Europa)Populatia: 40.281.000 locuitori
(locul 8 Europa)
 Densitatea populatiei: 79,6 locuitori/km patrat (locul 31 in Europa)
 Capitala: Madrid
 Forma de stat: Monarhie constitutionala ereditaraDiviziuni administrative: 17
comunitati autonome

Sarbatoarea nationala: 12 octombrie (ziua “hispanitatii”, descoperirea Americii de
Cristofor Columb 1492)
 Limba oficiala: Spaniola
 Alfabetizarea: 97%PIB: 875.817 milioane dolari (locul 5 in Europa)PIB/loc: 25 070 $
(locul 18)
 2. RELIEF
Spania are un relief variat, in care predomina regiunile deluroase (de podis) si cele
muntoase (alt. medie 660 m, locul 2 in europa dupa Elvetia). Campiile ocupa pozitii
periferice, in regiunile litorale, cu dimensiuni mai importante fiind campiile strabatute de
cele 2 mari fluvii- Guadalquivir (in Sud, campia Andaluziei) si Ebru (in N-E). Principala unitate
de relief este “Meseta Central”, un podis divizat pe directia vest-est printr-un sir de munti,
Sierra de Guadarrama, Sierra de Gredos, Montes de Toledo si altele- in podisurile valurite
cvasimontane (700-1000 alt.) ale Vechii Castilii (in N) si cele ale Noii Castilii (in S) cu altitudini
mai reduse (700 m).

3. CLIMA
Derivă din poziția peninsulară, fiind expusă maselor de aer reci și calde, proporția dintre
acestea rezultând într-un tip climat sau altul. Astfel, în nord se întâlnește un climat de tip
oceanic (mai rece și mai umed), în est și sud unul de tip mediteraneean (cu precipitații mai
reduse și cu ierni mai calde), iar în centru se întâlnește un climat continental (cu precipitații
reduse și temperaturi ridicate vara și scăzute iarna).

4. VEGETAȚIA
Este influențată de particularitățile climatice, întălnindu-se astfel specii adaptate condițiilor
de ariditate (xerofile), caracteristice centrului Spaniei și specii adaptate condițiilor de
umiditate (hidrofile), caracteristice nordului țării.
 5. FAUNA
Fauna prezintă un grad ridicat de diversitate, lucru care se datorează în mare parte
următorilor doi factori: poziția geografică a Spaniei, între oceanul Atlantic și marea
Mediterană și între Europa și Africa, precum și a marii difersități de medii și biotopuri,
consecință a unei varietăți considerabile de microzone climatice și zone bine diferențiate
între ele. În Spania se pot întâlni, pe lângă altele, o serie de specii care au disparut din alte
țări europene. Acest lucru se datorează în principal faptuli că, în trecut, Spania a fost un
teritoriu mai puțin populat decât cel al unor țări precum Italia, Germania, Anglia, dar mai
ales faptului că industrializarea timpurie a acestor țări a dus la distrugerea a nenumărate
habitate și implicit a unor specii de animale (fenomen documentat pe larg în secolul XX). De
asemenea, un mare număr de specii întâlnite aici prezintă influențele faunei africane
(cameleonul comun, ariciul algerian, bufnița cu coarne, mangusta etc), precum și un număr
de specii endemice, întâlnite în Insulele Baleare și Canare (porumbelul de dafin, dropia de
Canare etc.). Anumite specii autohtone au devenit extincte, așa cum s-a întâmplat în
Antichitate cu iepurele de casă ("conejo", nume de la care se presupune că ar proveni și
denumirea Spaniei, conform anumitor etimologi) și cu pasărea numită canar.

6. REȚEAUA HIDROGRAFICĂ
Râurile: din cele aproximativ 1.800 de râuri și pârâuri din Spania, doar Tago are un curs
mai lung de 1.000 de km și doar 90 au mai mult de 100 km. Celelalte sunt râuri scurte și cu
un debit neregulat: de cele mai multe ori seacă în perioadele secetoase și se umflă și
provoacă inundații locale în timpul ploilor torențiale. Majoritatea râurilor care-și au obârșia
în munții ce mărginesc sau străbat Meseta Centrală curg spre vest de-a lungul podișului și
străbat Portugalia pentru a se vărsa în oceanul Atlantic. O excepție semnificativă o constituie
râul cu cel mai mare debit din peninsula Iberică și anume Ebro, care se varsă în marea
Mediterană după ce străbate vest-est câmpia Aragonului. Râurile din partea de nord a țării și
care izvorăsc din Cordiliera Cantabrică sunt scurte și tumultuoase, debușând în golful Biscaia
sau oceanul Atlantic, generând un relief specific (țărmuri cu rias în nord vest). Insulele sunt
lipsite de râuri cu un caracter permanent, singurele excepții fiind La Palma și Gomera.
Lacurile: lipsa unor vaste depresiuni interioare lipsite de drenaj, forța erozivă a râurilor
precum și evapotranspirația excesivă prezentă în cea mai mare parte a Spaniei au
determinat inexistența unor lacuri cu o suprafață mare, deși există dovezi că in trecutul
geologic al regiunii (Terțiar) au existat astfel de lacuri în vechi depresiuni endoreice (Meseta
Centrală și Câmpia Andaluziei). Aceste depresiuni au dispărut pe măsură ce râurile au reușit
să treacă de sistemul montan ce le imprejura