UNIVERSITATEA ,,OVIDIUS’’ DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE NATURII SI ȘTIINȚE AGRICOLE

SPECIALIZAREA GEOGRAFIA TURISMULUI
ANUL I, GRUPA 1.1

Spania
Prezentare economico-geografică

PROFESOR. CONF. UNIV. DR. MARIUS LUNGU

STUDENT: GHINEA DANIEL IONUȚ
 Cuprins
Capitolul I – Aspecte introductive
1.1 Localizare Geografică
1.2 Elemente fizico-geografice

Capitolul al II-lea – Relief

2.1 Reliful Spaniei
Capitolul al III-lea
3.1 Clima Spaniei
3.2 Hidrografia
3.3 Vegetația
Capitolul al IV-lea Populația și așezările umane
4.1 Populația
4.2 Așezările umane
Capitolul al V-lea Industria
5.1 Industria
5.2 Agricultura
5.3 Turismul
5.4 Transporturile
5.5 Scurt Istoric
Anexe
Bibliografie
 Capitolul I – Aspecte introductive

1.1 Localizare geografică

Spania este a doua țară ca mărime din Europa și este localizată în Peninsula Iberică.
Peninsula Iberică este încojurată de Marea Mediterană la Sud și la Est, Oceanul Atlantic la
Vest și Golful Biscaya la Nord după cum putem observa și în Figura 1.
Spania este învecinată cu Portugalia , Andora, Franța , Maroc și Gibraltar.Această țară are
o suprafață de 504.645 km2. Madrid este capitala Spaniei iar populația este de 46,94
milioane locuitori în anul 2019.
Coordonate geografice: 40° N, 4° V

1.2 Elementele fizico-geografice

Un element esențial al reliefului Spaniei și al Peninsulei Iberice îl reprezintă altitudinea medie foarte
ridicată. Spania are o altitudine medie de 660 m, ceea ce reprezintă a doua valoare in Europa, dupa
Elveția. Din aceasta cauză, aspectul general al reliefului este acela a unui podiș înalt, înconjurat de masive
muntoase. O altă caracteristică ce poate fi observată în aspectul reliefului o reprezinta alternanta lanturilor
muntoase dispuse aproape paralel cu vai si podisuri intinse. De la nord la sud se întalnesc o succesiune de
munți, podișuri si văi care dau reliefului un aspect ondulat.
Relieful, poziția geografică, apele, vegetația, și solurile sunt elemente ale suprafeței teritoriului ce
acționează în mod diferențiat, ce denumește suprafața activă-subiacentă.
Suprafața subiacentă, cu care aerul vine în contact, constituie sursa de transformare a energiei solare în
căldură.

Capitolul al II-lea – Relieful

2.1 Relieful Spaniei
Relieful în Spania este predominant de podișuri și munți înalți. Din
istoria geologică a Peninsulei Iberice derivă caracterul său muntos și organizarea sa în unități
mari în jurul unei zone muntoase interioare cu mai mult de 600 de metri peste nivelul mediu al
mării. Rezultatul acestei dispoziții este marea varietate de reliefuri și mijloace naturale ale
Peninsulei. Prin urmare, dacă există o caracteristică care diferențiază relieful peninsular de restul
Europei, aceasta este, fără îndoială, diversitatea.
Structura geologică a reliefului Spaniei , în cea mai mare parte este formată dintr-un masiv
hercinic, transformat în podișuri și munți de tip bloc. Acest masiv este format din podișurile
Castiliei Vechi și Noi, Munții Galiciei și Cantabricii de Vest, lanțul mntos Guadelupa Toledo și
Sierra Morenna, acestea le putem observa in Figura a doua.
Munții Pirinei delimitează țărmul Oceanului Atlantic și țărmul Mării Mediterane. Aceștia sunt
munți înalți, constituiți din roci cristaline, acestea formând nucleul central, și din roci paleozoice.
Aceștia se situează pe locul al doilea în Europa, sunt inacesibili doarece sunt fragmentați
transveral. Caracterele morfologice sunt reprezentate de vârfurile ascuțite , versanții abrupți și
relieful glaciar.
Munții Cantabrici , în partea de Vest sunt hercinici , acolo unde apar și cele mai mari înălțimi
(Vârful Europa , 2670 metri) , iar în partea de Est sunt alpini, cu altitudine mai mică. Ei domină
Câmpia litorală îngustă si Țărmul Golfului Biscaya, aceștia sunt fragemntați de răuri scurte și
bogate în volumul de apă.
Cordiliera Catalană începe de la Valencia spre Nord-Est. Aceasta are contact cu Munții Iberici
prin câteva masive înalte (aproximativ 2000 m), începe să scadă în altitudine spre Barcelona ,
unde au și lățimea cea mai mică.
Cordiliera Betică domină prin Insulele Pitvuse și Baleare, de acolo se leagă de Munții Pirinei.
Câmpia Aragonului este o câmpie înconjurată de munți, domintă în Nord de munții Pirinei,în
Vest, Sud-Vest de către Munții Iberici, și în Sud-Est de Cordiliera Catalană. Orașul Zaragoza se
află chiar în centrul acesteia, situat pe Ebru.
Câmpia Andaluziei este cea mai întinsă , se află de-a lungul Râului Guadalquivir și orientată spre
Oceanul Atlantic.
Podișul Castliei reprezintă cel mai mare podiș iberic de interior, . Podișul este separat în două
părți de Culmea Sierrelor Guadarama, Gredos și Gata , o parte a podișului se numește Podișul
Castiliei Vechi, în Nord, iar a doua parte, Podișul Castiliei Noi, în Sud.
 Capitolul al III-lea – Clima

3.1 Clima Spaniei

Spania are o climă mediteraneană, dar cu diferențe regionale remarcabile. În regiunile din centru
precipitațiile medii anuale sunt reduce, acestea fiind de aproximativ 400 mm în Madrid. În Vest
și Nord-Vest precipitațiile sunt abundente. În regiunile din NORD-Vest vara este foarte fierbinte
si secetoasă. Figura 3
Despre Peninsula Iberică se poate vorbii de mai multe tipuri de climate, acestea sunt
următoarele:
- Climatul temperat continental: Acesta domină aria Madridului, Andalucia , Castilla și
Leon. Are ca și caracteristici, precipitațiile reduse.
- Climatul temperat oceanic: se întalnește în Țara Bascilor, Galicia, și Navarra.
Precipitațiile sunt abundente.
- Climatul mediteranean: Acesta este preponderent în Valencia, Murcia și Insulele Baleare.
Temperatura medie vara în luna August este de aproximativ 27°C, și iarna temperature
medie a luni Ianuarie este de 12°C
- Topoclimatul munților înalți: acesta se întâlnește sporadic, doar în cazul masivelor
muntoase cde depășesc altitudinea de 2000m, putem da exemplu Munții Pirinei,
Cordiliera Iberică și Cordiliera Centrală. Temperaturie sunt scăzute și precipitațiile mai
abundente.
- Topoclimatul temperat continental excesiv: Se întâlnește în Madrid, sporadic.
Precipitațiile sunt foarte scăzute în general sub 250mm/an.

Extreme climatice,
Temperatura minimă, aceasta a fost înregistrată în Lerida, în anul 1956
Temperatura maximă, 47°C s-a înregistrat în Murcia, în anul 1994

3.2 Hidrografia
Râurile
Cel mai lung curs îl are râul Tago, de 1000km. În total sunt aproximativ 1700 râuri. Din totalul
râurilor, doar 100 dintre ele au cursul de peste 100 km, restul sunt râuri scurte. Râul cu cel mai
mare debit din Peninsula Iberică, este Ebro, care se varsă în Marea Mediterană după ce străbate
Câmpia Aragonului.
Principalele râuri din Spania sunt:
-Tajo (1000 km) -Duero (895)
-Guadiana (967 km) -Guadalquivir(657 km)
- Ebro (910 km ) -Jucar (498 km )
Lacurile
În Spania sunt următoarele categorii de lacuri:
-Lcurile de origine endoreică, ca și exemple putem da lacurile vulcanice și tectonice, sunt
oarte rare , cel mai mare lac este Laguna de la Janda, 30-40 km2.
-Lacurile de origine exogenă, sunt lacurile glaciare, carstice, eoliene și litorale. Acestea se
intâlnesc doar în munții înalți, cum ar fi Munții Pirinei, Cordiliera Centrală.
-Lacurile de origine mixtă, acestea sunt denumite lacuri tectono-carstice, sunt foarte rare.
-Lacurile de origine antropică, acestea sunt lacurile create de către om, acestea sunt foarte
multe motivul pentru care au fost create sunt irigațiile și alimentarea cu apă a marilor
orașe.Figura 4

3.3 Vegetația

Spania este acoprită cu vegetație și soluri de tip mediteraneene, ce excepția Nord-Vestului, în

această parte cresc păduri formate din stejar, castan, frasin, arțar etc, sunt soluri brune si
podzoluri.
În restul țării sunt paduri formate din maquis, garriga, palmito, tomilares, pe soluri galbene.În
Sud-Estul țării există suprafețe cu aspect de semideșesrt, în Almeria.

Vegetația Spaniei se împarte în patru arii de înfluență, acestea sunt următoarele:

Regiunea Mediteraneeană
Este cea mai extinsă regiune de vegetație, și este influențată de climatul mediteraneean.
Datorită precipitațiilor , acestea au dus la apariția a două zone principale:
-Zona de Maquis, sunt prezente tufișurile , putem da exemplu, măslinul sălbatic, mirtul,
dafinul, leandrul și palmierul pitic.
-Zona de stejar, aici reprezentatul principal este stejarul, stejarul de plută, stejarul lusitan cu
frunze căzătoare.

Regiunea Eurosiberiană
Această regiune de vegetație se intâlnește în partea de nord a țării, aici precipitațiile sunt foarte
bogate, și temperaturile sunt mai scăzute în comparație cu restulțării.
Capitolul al IV-lea – Populația și așezările
umane

4.1 Populația
Populația Spaniei a atins un maxim de 47,08 milioane de oameni în 2011. În anii care au urmat,
populația Spaniei a scăzut până în 2017, când a început să crească din nou la 46,75 milioane în
2020. Între 2016 și 2020, populația a crescut la rate foarte mici, între 0,03% și 0,1% .

Cu toate acestea, după 2021, țara se așteaptă să experimenteze un alt declin al populației care se
preconizează că va fi mult mai abrupt.Se estimează că populația Spaniei va scădea la 33,33
milioane de oameni până în 2099.

Rata fertilității Spaniei este la unul dintre cele mai scăzute niveluri din ultimele decenii, la 1,35
nașteri pe femeie. Aceasta este cu mult sub rata de înlocuire a populației de 2,1 nașteri pe femeie.
Acest lucru se datorează în parte faptului că Spania are o piață a muncii dificilă și mai puține
politici de echilibru între viața profesională și viața personală, ceea ce face dificilă crearea
familiilor pentru tineri.

4.2 Așezările umane

Aşezările umane – arăta Prof. Vasile Cucu (1981) – sunt .... grupări de locuinţe şi oameni
ce îşi desfăşoară activitatea pe un anumit teritoriu a cărui înfăţişare se schimbă în funcţie de
caracterul formaţiunii economico-sociale şi de condiţiile naturale ale mediului înconjurător”.
Datorită acestor condiţii habitatul uman îmbracă o mare varietate de forme, de la cele
nomade până la cele sedentare, de la cele rurale până la cele urbane; este un proces
îndelungat şi extrem de complicat. În raport cu tipul de activitate economică pe care o
desfăşoară populaţia unei aşezări, aceasta din urmă îndeplineşte o anumită funcţie. Trăsăturile
habitatului constituie în esenţă specificul tradiţional al fiecărui popor.

Capitolul al V-lea Industria

5.1 Industria

Dezvoltarea industrială rapidă a Spaniei datează din aproximativ 1960, dar structura de bază
care a făcut-o posibilă a rezultat dintr-un efort concertat al guvernului de a reconstrui și
moderniza economia după distrugerea cauzată de războiul civil. În perioada inițială post-război
civil de la începutul anilor 1940, nevoia imediată era de autosuficiență economică, deoarece al
doilea război mondial a perturbat modelele comerciale internaționale. După război, majoritatea
restului Europei Occidentale s-au confruntat cu probleme de reconstrucție, care au lăsat puțin
surplus de capital străin pentru Spania. În plus, un boicot politic și economic al aliaților
victorioși, rezultatul înclinațiilor pro-Axei ale lui Franco, a lăsat Spania dependentă de propriile
resurse. Rezultatul a fost dezvoltarea lentă și forțată a unui sector industrial diversificat, care nu
ar fi fost justificat din punct de vedere economic dacă Spania ar fi putut face comerț liber cu
vecinii săi. Costurile ridicate de exploatare, rata scăzută a exporturilor și inflația care au afectat
economia spaniolă au făcut din anii 1940 o perioadă dificilă pentru țară.
În anii 1950, Spania, care nu participase inițial la Planul Marshall, a primit un ajutor considerabil
din partea Statelor Unite ca parte a unui acord de bază militar semnat în 1953. Dezvoltarea
industrială a devenit ulterior mai rapidă, dar a fost încă îngreunată de izolarea continuă a țării de
economiile din Europa de Vest care se recuperează mai repede. Inflația, destul de bine controlată
în restul Europei, a crescut în anii 1950, iar rezervele valutare au scăzut din cauza incapacității
continue a Spaniei de a-și exporta produsele.
Punctul de cotitură pentru economie, în special pentru sectorul său industrial, a avut loc în 1959,
când a intrat în vigoare un program de stabilizare. Acest program a marcat sfârșitul izolării
economice a Spaniei. Sistemul său învechit de rate de schimb multiple a fost abandonat, iar
peseta a fost devalorizată cu 42,9 la sută. Taxele și cotele de import au fost reduse sau eliminate
treptat, iar exporturile au fost încurajate de subvenții, credite de export și alte eforturi de
promovare. Rezultatul acestor inițiative a fost transformarea structurală a industriei spaniole în
anii 1960. Sectorul manufacturier a crescut în termeni reali la o rată anuală de 10,3 la sută între
1958 și 1969. Această creștere a fost condusă de autovehicule și industriile chimice, ambele fiind
stimulate de capitalul străin și de tehnologie. Ratele anuale de creștere a acestor două sectoare
cheie au fost de 24 și, respectiv, 14%. În aceeași perioadă, productivitatea muncii a crescut cu
aproape 8% pe an.
Atât cererea internă, cât și cea de export au contribuit semnificativ la creșterea industrială din
anii 1960 și începutul anilor 1970. Exportul de produse manufacturate a crescut de la 43,5
miliarde de pesetas în 1960 la 191 miliarde de pesetas în 1973, sau de la aproximativ 30 la 63%
din producția totală de producție a țării.
Încetinirea economiei mondiale cauzată de creșterea prețurilor petrolului în anii 1970 a început
să afecteze Spania în a doua jumătate a anului 1974. Unică printre sectoarele industriale majore
ale Spaniei, mineritul a avut probleme chiar înainte de creșterea prețurilor. A experimentat
continuu cea mai lentă rată de creștere în perioada de expansiune și a atins punctul culminant
relativ devreme, în 1972. Construcția a fost afectată de crizele petroliere din cauza relației sale cu
comerțul turistic în plină expansiune, care a suferit și inversări în 1974 În sectorul prelucrător,
textilele au fost deosebit de puternic afectate, iar atât industria automobilelor, cât și industria
navală s-au confruntat cu vânzări și anulări reduse. Creșterea rapidă a șomajului și inflația
continuă au indicat, de asemenea, că boom-ul creșterii industriale a Spaniei a stagnat.
Boom-ul economic din anii 1960 și 1970 a lăsat Spania cu o mare capacitate de producere a
oțelului și a transformat-o într-una dintre cele mai mari națiuni de construcție navală din lume.
La mijlocul anilor '70, ambele industrii au cunoscut o capacitate de producție redusă ca urmare a
reducerii brute a cererii globale și interne. Reducerea industrială a fost însă amânată în anii 1970.
Protejat într-o oarecare măsură de primul șoc al prețului petrolului printr-o reducere a taxelor pe
produsele petroliere - și amortizat de o rată a inflației ridicată, persistența ratelor negative ale
dobânzii și barierele tarifare protecționiste - siderurgia, construcția navală și alte industrii grele
au continuat investițiile lor grele în noi capacități, în ciuda recesiunii cererii mondiale și a
mediului internațional din ce în ce mai competitiv. Capacitatea excesivă în aceste industrii a
coincis cu creșterea rapidă a costurilor forței de muncă și, în consecință, cu competitivitatea
redusă și marjele de profit.

Unul din produsele secundare ale dificultăților economice ale țării a fost reducerea bruscă a
ocupării forței de muncă în industrie. În plus, recesiunea din 1980 a forțat în cele din urmă
guvernul să permită creșterea prețurilor petrolului spaniol către nivelurile mondiale, în timp ce
ratele dobânzilor au scăzut.

Prima încercare de restructurare industrială a fost întruchipată într-o lege din 1981 care se ocupă
de reconversia industrială. S-a dovedit dificil de implementat, iar o mare parte din fondurile
alocate pentru reconversie au fost sifonate pentru a acoperi pierderile în rândul companiilor
industriale din sectorul public. Un atac mai concertat a fost lansat în 1983. Anul următor, a fost
emisă o carte albă privind reindustrializarea, urmată de o nouă lege, ale cărei obiective erau
creșterea productivității și restabilirea profitabilității industriale prin reducere a dimensiunilor
pentru a restructura pasivele financiare și pentru a elimina excesul de capacitate și
supraîncadrarea. Pentru a contrabalansa aceste reduceri, investițiile au fost direcționate către
noile tehnologii pentru utilizare în sectoare care au arătat promisiuni pentru o creștere mai mare
și un potențial de profit.
Dezvoltarea și extinderea au fost încurajate în industrii precum prelucrarea alimentelor,
electronica de consum, sistemele de apărare și alte sectoare de „creștere”. Programul de
reconversie industrială a fost însoțit, totuși, de o nemulțumire considerabilă a lucrătorilor și de
incidente violente. Costurile financiare inițiale ale programului au fost ridicate, dar în timp se
aștepta ca acestea să aducă beneficii considerabile.

La mijlocul anilor 1980, economia începuse să iasă dintr-o perioadă prelungită de stagnare și
criză. PIB-ul și-a început creșterea expansivă, crescând cu 2,3 la sută în 1984 și cu un maxim de
4,7 la sută în 1987. Între timp, producția industrială reușise să renunțe la încetinirea sa și
începuse un ciclu de creștere puternic. Producția industrială a crescut cu 0,9% în 1984, cu 2,2%
în 1985, cu 3,5% în 1986 și cu 4,7% în 1987. Observatorii au estimat că producția va scădea
oarecum în 1988 și în 1989, dar că va atinge niveluri de creștere de 3,8 și respectiv 3,7%, în
acești ani. În ciuda unui declin modest la mijlocul anilor 1980, creșterea economică și industrială
spaniolă a continuat să fie cea mai puternică din Europa de Vest. Indicând o economie în
expansiune, producția de bunuri de capital a crescut cu 9 la sută în 1985, în ciuda unei scăderi
anterioare în 1984. În sectorul prelucrător, fabricarea metalelor și producția de instrumente de
precizie au crescut de la 1,8 la sută în 1984 la 4,1 la sută în 1985. Cu toate acestea, producția
creșterile mineralelor și ale substanțelor chimice au fost de minim 0,2 la sută în 1985, comparativ
cu 3,3 la sută în 1984. Producția de asamblare auto a crescut, dar producția siderurgică și
construcția navală au înregistrat scăderi accentuate. Activitățile tradiționale orientate spre export,
precum rafinarea petrolului și producția de textile, încălțăminte și piele sufereau de o
competitivitate redusă.

5.2 Agricultura
Din cauza declinului relativ al agriculturii din anii 1960, populația rurală a Spaniei a scăzut și
multe ferme au dispărut. Agricultura spaniolă a rămas relativ înapoiată de standardele vest-
europene: investițiile de capital pe hectar reprezintă aproximativ o cincime din media
Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), iar marea majoritate a
fermelor sunt mici. De când Spania a aderat la CEE în 1986, sectorul agricol spaniol a trebuit să
respecte politicile la nivel european. Ca urmare, multe operațiuni la scară mică, în special în
cultivarea strugurilor și a produselor lactate, au trebuit să înceteze. Cu toate acestea, de la
mijlocul anilor 1990, cantitatea de terenuri agricole productive (în special terenuri dedicate
agriculturii ecologice) în Spania a crescut prin irigații și prin conversia terenurilor în pământ
arabil.
Legumele, fructele și cerealele sunt principalele culturi, reprezentând aproximativ trei sferturi
din producția agricolă a Spaniei, iar cerealele sunt principalele culturi. Orzul și grâul,
principalele culturi din Spania, predomină pe câmpiile Castile-León, Castilia – La Mancha și
Andaluzia, în timp ce orezul este cultivat în coasta Valencia și în sudul Cataloniei. Porumbul
(porumb), cultivat în nord, este un produs furajer major. Alte culturi includ bumbacul; tutun
(cultivat în Extremadura); sfeclă de zahăr (cultivată în principal în văile Duero și Guadalquivir);
măsline (produse în sud), o mare parte din acestea fiind utilizate pentru ulei; și leguminoase
(fasole, linte și naut). Cultivarea fructelor este de asemenea semnificativă, citricele, în special
portocalele (cultivate în regiunile Valencia și Murcia), fiind de cea mai mare importanță. Alte
culturi fructifere includ mere, caise, banane, pere, piersici și prune. Spania produce și legume (în
special roșii, ceapă și cartofi) și nuci (migdale).

Deoarece Spania este unul dintre cei mai mari producători de vin din lume, creșterea strugurilor
are o importanță considerabilă. Principalele zone vitivinicole sunt La Rioja, Penedès în
Catalonia, Valdepeñas în Castilia – La Mancha, valea Duero în Valladolid și Málaga și Jerez de
la Frontera în Andaluzia, care este și centrul producției de cherry.

5.3 Turismul
Turismul este una dintre pietrele de temelie ale economiei spaniole și un motor remarcabil al dezvoltării
economice și sociale. În 2017, acesta a reprezentat 11,8% din PIB și, în 2018, a susținut 13,5% din
ocuparea forței de muncă (sau 2,6 milioane de locuri de muncă directe). Turismul contribuie în mod
substanțial la compensarea deficitului comercial al țării cu încasări de turism în valoare de 62,5 miliarde
EUR, în 2018 - o creștere de 3,6% față de 2017. În 2018, sosirile de turiști au atins 82,8 milioane (+ 1,1%
față de 2017), generând 89,8 miliarde EUR în încasări internaționale (+ 3,3% față de 2017). Exporturile
de călătorii au reprezentat 52,3% din totalul exporturilor de servicii în 2018.

Primele trei piețe de intrare pentru Spania sunt Regatul Unit (22,4% din sosirile de turiști), Germania
(13,8%) și Franța (13,6%). A existat o creștere a călătoriilor de intrare pe distanțe lungi de pe piețe
precum Statele Unite, China și Coreea de Sud, în mare parte datorită îmbunătățirilor conectivității aeriene
și creșterii economiei globale. politica turistică din Spania mută modelul turistic spaniol către principiile
durabilității, inovației și cunoașterii. Scopul larg este de a dezvolta un produs inteligent și specializat de
înaltă calitate, potrivit pentru era digitală. Sustenabilitatea înseamnă venituri și profituri mai mari,
îmbunătățirea calității experienței, sezonalitate redusă și o utilizare mai eficientă a resurselor.
Dezvoltarea durabilă și incluzivă a turismului necesită un grad mai mare de inovație în utilizarea big data,
digitalizare și destinații turistice inteligente.

Recent, Spania a început să pregătească o nouă strategie de turism durabil pentru 2030. Scopul este de
a transforma turismul spaniol într-un model atât de creștere susținută, cât și de creștere durabilă pentru
a menține poziția de lider a țării în turism, protejând în același timp activele de care depinde sectorul. .
Strategia va contribui la realizarea obiectivelor ONU de dezvoltare durabilă și va răspunde provocărilor
pe termen mediu și lung ale turismului durabil din punct de vedere al impactului socio-economic, de
mediu și teritorial.

5.4 Transporturile
Rețeaua de tren AVE de mare viteză , este cea mai extinsă din Europa, ceea ce face mai ușor să
ajungeți între marile orașe la viteze mai rapide decât chiar faimosul tren japonez Bullet. Rețelele
sale regionale mai lente nu sunt la fel de impresionante, deoarece pot apărea întârzieri, iar
acoperirea lasă mult de dorit. Călătoria pe calea ferată este confortabilă, cu prețuri de
aproximativ jumătate din cele din multe alte țări ale UE. Abonamentele feroviare de trei până la
10 zile vă pot economisi și mai mulți bani.Figura 6

Serviciile de autobuz spaniole sunt conduse de un număr mare de companii care oferă o
acoperire extinsă la prețuri mici. În zonele rurale care nu sunt acoperite de rețeaua feroviară,
acestea sunt singurul transport public disponibil, conectând fiecare sat și oraș mic. Călătoriile
mai lungi sunt, în general, mai rapide decât majoritatea trenurilor, cu excepția rutelor AVE.

5.5 Scurt Istoric

Peninsula Iberică a fost ocupată de multe imperii de-a lungul secolelor. Fenicienii au sosit în
secolul al IX-lea î.Hr., urmați de greci, cartaginezi și romani. Imperiul Roman va avea un impact
durabil asupra culturii Spaniei. Mai târziu, vizigoții au sosit și i-au alungat pe romani. În 711
maurii au dat peste Marea Mediterană din nordul Africii și au cucerit cea mai mare parte a
Spaniei. Vor rămâne acolo sute de ani până când europenii vor prelua Spania ca parte a
Reconquista. Galionul spaniol În anii 1500, în epoca explorării, Spania a devenit cea mai
puternică țară din Europa și probabil din lume. Acest lucru s-a datorat coloniilor lor din America
și aurului și bogăției mari pe care au dobândit-o de la ei. Conchistadorii spanioli precum Hernan
Cortes și Francisco Pizarro au cucerit o mare parte din America și i-au revendicat pentru Spania.
Cu toate acestea, în 1588, într-o bătălie a marilor marine din lume, britanicii au învins Armada
spaniolă. Aceasta a început declinul Imperiului spaniol. În anii 1800, multe dintre coloniile
Spaniei au început revoluții pentru a se separa de Spania. Spania ducea prea multe războaie și le
pierdea pe cele mai multe. Când Spania a pierdut războiul spaniol-american împotriva Statelor
Unite în 1898, au pierdut multe dintre coloniile lor primare. În 1936, Spania a avut un război
civil. Forțele naționaliste au câștigat și generalul Francisco Franco a devenit lider și a condus
până în 1975. Spania a reușit să rămână neutră în timpul celui de-al doilea război mondial, dar
oarecum s-a alăturat Germaniei, îngreunând lucrurile după război. De la moartea dictatorului
Franco, Spania a mers spre reforme și îmbunătățirea economiei sale. Spania a devenit membră a
Uniunii Europene în 1986.

Anexe.

Figura 1 , Harta Spaniei

Figura 2, Relieful Spanei
Figura 3 , Harta zonelor climate din Spania
Figura 4 , Harta principalelor râuri din Spania

Figura 5 , Plantație de căpșuni în Spania

Figura 6 , Barcelona
Figura 7, Transportul public
Figura 8, Stejarul
Figura 9, Maquis
Bibliografie:
Geografia Populației, Constantin Vert, Editura Mirton Timișoara,2001
National Geographic Atlas of the World,National Geographic,
ALEXANDER M. TAIT, 2019

https://www.lamoncloa.gob.es/lang/en/espana/historyandculture/history/Paginas/index.aspx
https://www.britannica.com/place/Spain
https://photius.com/countries/spain/economy/spain_economy_industrial_developme~82.html
https://www.viahero.com/travel-to-spain/spain-transportation
http://www.interior.gob.es/en/web/servicios-al-ciudadano/extranjeria/regimen-general/entrada-
requisitos-y-condiciones
https://www.statista.com/statistics/263751/total-population-of-spain/
https://eacea.ec.europa.eu/national-policies/eurydice/content/population-demographic-situation-
languages-and-religions-79_en
https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-din-bucuresti/geografia-continentelor/note-
de-curs/demografia-spaniei/7234503/view
https://hispagua.cedex.es/en/datos/hidrografia
https://www.sciencedirect.com/search?qs=climate%20of%20spain
http://portal.uned.es/portal/page?
_pageid=93,61703783&_dad=portal&_schema=PORTAL&idAsignatura=67012053&idConteni
do=15&idTitulacion=6701