Sunteți pe pagina 1din 27

ELVETIA

1.Caracteristici generale
Elvetia este asezata in Europa centrala, pe cursurile superioare ale fluviilor Rhone si Rhin. Imaginea bancherilor si laptareselor, a ciocolatei si ceasurilor de mana, statiunilor montane sau cantecelor tiroleze a fost mereu corelata cu numele acestei frumoase tari. Inceputurile sale dateaza din preistorie, cand, in jur de 10.000 I.Hr., dupa topirea zapezilor din perioada erei glaciare, un popor de vanatori si pescari s-a asezat in Mittelland. Prin 400 I.Hr, retii au patruns in partea de Sud-Est a tarii; triburi germanice au fortat tribul puternic celtic al helvetilor sa migreze spre Galia.Iulius Caesar i-a prigonit pe helveti, invingandu-i la Bibracte, in Burgundia. Intre 58 I.Hr.400 D.Hr, romanii au ocupat o zona defensiva de-a lungul Dunarii si Rinului, convietuind alaturi de celti, intr-o relativa armonie. In 771 regele Carol, devenit mai tarziu Carol cel Mare, a unit Elvetia ca regat al Francilor.Tara este impartita in comitate, care au format baza pentru actuala democratie pe cantoane. Suprafata: 41285 Km patrati Distanta maxima: N-S = 220 Km E-V = 348 Km Lungimea granitei: 1882 Km Populatia: 7.164.000 loc (dintre care 19,6% straini) Capitala: Berna Orasele cele mai mari:

Zurich (337.000 loc.) Geneva (173.000 loc.) Basel (169.000 loc.)

Limbi vorbite:

Germana elvetiana 63,7% Franceza 19,2% Italiana 7,6% Retoromana 10,6% Alte limbi 8,9%

Cele patru limbi vorbite in Elvetia reflecta varietatea tarii. Multi elvetieni insa vorbesc sau inteleg cel putin o limba straina, de obicei engleza.

Religie: Catolici 46,1% Protestanti 40% Moneda: Francul elvetian (S. Fr.) Fus orar : Ora Europei centrale (GMT + 1 ora)

2.Istoria
Actualul teritoriu este locuit inca din Antichitate de triburi celtice (helvetii).Acestea au fost ulterior romanizate (in sec. I-V d.Hr.).Alamanii si burgunzii se stabilesc aici din sec.III d .Hr.Teritoriul Elvetiei apartine succesiv Imperiului Francilor,statului burgundy si Imperiului RomanoGerman.Crestinarea se produce intre sec.VII-IX.Din sec.XIII (1291) cateva cantoane elvetiene (Ury,Schwyz) formeaza o confederatie care isi pastreaza independenta .In sec XVI, unele cantoane adera la Reforma,altele raman fidele catolicismului.Prin Tratatul de pace de la Westfalia (1648) este recunoscuta independenta Confederatiei Helvetice.In anul 1815 Congresul de la Viena declara Elvetia stat cu neutralitate deplina.La 12 septembrie 1848, Constitutia proclama Elvetia stat federal,cu un guvern central cu sediul la Berna.Elvetia nu participa la cele doua razboaie mondiale,respectandu-se neutralitatea.In anul 1979 este creat cantonul Jura.In urma unor referendumuri este respinsa aderarea la ONU (1986).In 1989 se desfiinteaza armata si adera la UE in 1992. Adera la ONU in 2002.

3.Statul
Potrivit Constitutiei din 1 ianuarie 2000,este o republica federala parlamentara in care puterea executive este detinuta de un cabinet (Consiliul Federal) numit de Adunarea Federala,iar cea legislativa este exercitata de Adunarea Federala (Consiliul Cantoanelor si Consiliul National).Presedintele este ales de Adunarea Federala pentru un an.Se caracterizeaza prin multiparitism: Partidul Popular Elvetian (fondat in 1971), Partidul Crestin Popular (1912), Partidul Verzilor (1983), Partidul Social-Democrat (1888).

4.Cadrul natural 4.1.Relieful


Sub aspectul configuratiei generale a reliefului, in Elvetia se disting trei regiuni naturale principale: in toata partea sa meridionala, centrala si orientala, Alpii Elvetieni ocupa 58% din suprafata tarii. In partea de vest, Muntii Jura ocupa 12% din suprafata totala, in timp ce regiunea numita Podisul Elvetiei (Mitteland sau Tara de mijloc a Elvetiei), dezvoltata intre cele doua lanturi de munti, se intinde pe 30% din suprafata. Elvetia este tara cu cea mai ridicata altitudine medie din Europa. Muntii Alpi (alt. medie 1786m, alt max. 4634m vf.Dufourspitze din Monte Rosa) ocupa partea central-sudica a tarii si se intind intr-un arc de 1200 Km, de la Riviera franceza pana la portile Vienei; din principalele grupe de munti ai lantului alpin situati pe teritoriul Elvetiei fac parte: Alpii Bernezi, Alpii Lepontini, Alpii Vallici, Alpii Glarici si Alpii Reticoni. Lantul alpin este de varsta recenta, mezozoic-neozoica, iar din punct de vedere structural, este format dintr-o zona cristalina (sisturi cristaline si granite), avand si o zona sedimentara pe flancuri alcatuita din sisturi, calcare, gresii. Alpii ating cea mai mare inaltime in sudul Elvetiei, in zona Valais, unde se afla celebra piramida din Matterhorn (4477 m) in apropierea celui mai inalt pisc Dufourspitze. De aici izvorasc cateva dintre raurile principale ale Europei, precum raul Rin, Rhon, Inn, Aare sau Ticino, care se leaga de cateva lacuri alpine precum Lacul Geneva (Lac Leman), Lacul Zurich (Zurichsee), Lacul Neuchatel si Lacul Constanta (Bodensee). Intre culmile muntoase se afla numeroase vai longitudinale, in care se gasesc asezari omenesti, dar si importante coridoare de comunicatii . Comunicarea intre vaile dintre munti de realizeaza prin rape transversale numite ,,cluses .Lacurile formeaza tranzitia dintre munti si tinuturile joase. Muntii Jura (alt. medie 800m), stabilesc frontiera occidentala cu Franta, fiind situati in partea de NE a Elvetiei, in regiunea cuprinsa intre Rin si Aare; acestia se prezinta sub forma unor platouri larg ondulate (alt max. 1679m in vf. Tendre); in structura regiunii intra formatiuni sedimentare jurasice, cretacice si tertiare, calcarele fiind predominante; de asemenea, relieful carstic este bine reprezentat. Pornind de la o regiune mai inalta in partea de sud spre o regiune de coline in partea de nord, se pot distinge trei zone mai importante: zona muntilor Jura Neuchtelezi (regiunea cea mai inalta), zona muntilor Jura Bernezi ( mai putin inalti decat muntii Jura Neuchtelezi, abia depasesc 1300m) si platoul muntilor Jura Septentrionali (regiune colinara, ale carei altitudini nu depasesc 600-700 m ). Intre Jura si Alpi se intinde un culoar de la Lacul Lman la Lacul Constanta (20-60km latime), numit Podisul Elvetiei sau Mitteland, regiune de coline si podisuri modelate de eroziunea glaciara. In aceasta regiune de campie cu coline

domoale, se pot distinge cateva zone mai importante precum: culoarul subjurasic (regiunea de campie de la poalele muntilor Jura ce urmeaza cursul inferior al Aarului, prelungindu-se spre SV cu zona lacurilor Bienne si Neuchtel); zona colinelor din partea meridionala a Platoului (cu altitudini de 700 m, ce se termina spre sud cu regiunea mai joasa din imprejurimile lacului Lman) si zona centrala a colinelor (situata in cantonul Berna, unde relieful mai accidentat depaseste pe alocuri 1000 m). Zonele din jurul marilor lacuri elvetiene au permis stabilirea primelor societati umane organizate (datorita climatului mai bland, propice dezvoltarii agriculturii), dezvoltandu-se aici orasele Neuchtel, Lausanne si Berna.

4.2.Clima
Elvetia e influentata de sistemul climatic moderat si umed al Europei Occidentale (in nord si vest), de cel continental (in est) si de cel mediteranean (in sud), Elvetia avand astfel un climat de tranzitie intre cel oceanic si cel continental. De asemenea, altitudinea reliefului, precum si expunerea versantilor contribuie la existenta in multe parti ale tarii a unor microclimate, pe o suprafata relativ limitata. Lacurile contribuie la o compensare a diferentelor de temperatura, in timp ce regiunile muntoase resimt mai mult variatiile de temperatura pe masura cresterii altitudinii.Cea mai ridicata temperatura in Elvetia este inregistrata la Bellinzona unde mediile zilnice au un caracter mediteranean, iar cea mai coborata temperatura este inregistrata in Muntii Jura Neuchtelezi. Pantele sudice ale muntilor (numite si adret) au mai buna expunere la soare si joaca un rol determinant pentru culturile agricole in special pentru vita-de-vie care urca spre inaltimi.In schimb pantele nordice (numite ubac) sunt mai mult in umbra, fiind acoperite de paduri. In ceea ce priveste vanturile din Elvetia, unul dintre vanturile reci e Bise (ce produce uscaciune si determina scaderi de temperatura), care sufla dinspre estul Europei peste platourile Vaud si Neuchtel .Partea nordica a Alpilor e afectata de Fhn, ce sufla din sud, fiind mai cald si umed. In vaile mari din regiunile muntoase se resimte influenta unor vanturi locale, numite brize de munte. Regiunile cu cea mai ridicata umiditate sunt Muntii Jura, Alpii si Prealpii.

4.3.Hidrografia
Cele mai importante rauri si fluvii ale Elvetiei izvorasc din masivul St.Gothard unde sunt concentrati o parte din cei mai mari ghetari ai Alpilor.Elvetia isi distribuie apele din rauri si fluvii spre mari in 4 directii :

Rhinul dreneaza 67% din apele Elvetiei spre Marea Nordului, Rhonul 18% spre Marea Mediterana, Ticino transporta 9% spre Marea Adriatica, iar Innul, al carui bazin reprezinta 4% din apele tarii, se varsa in Dunare, care ii transporta apele inspre Marea Neagra. Alt bazin hidrografic important este cel al raului Aare, alimentat din ghetarii si zapezile din St.Gothard si Alpii Bernezi ce strabate 3 regiuni importante din cantonul Berna. Toate cursurile de apa ale Elvetiei au un caracter alpin care le impiedica sa devina navigabile, fiind insa importante sub raport energetic. Lacuri : Elvetia dispune de 1484 de lacuri naturale, aproape toate de tip glaciar.Pe inaltimile Alpilor, aceste lacuri glaciare cu forme variate sunt de dimensiuni mici si dau peisajului un aspect deosebit. Lacul Leman, cu o suprafata de 581 kmp si o adancime de 310 m este cel mai mare de pe teritoriul Elvetiei pe care acesta il imparte cu Franta.Pe tarmurile acestui lac s-a nascut limnologia, stiinta despre lacuri datorita lucrarilor elaborate la sfarsitul secolului al 19-lea de profesorul Forel. Lacul Contanta (Bodensee) cu o suprafata de 537 kmp si o adancime de 252 m, este impartit de Elvetia cu Germania si Austria.Mergand de la NE spre SV intalnim lacul Zurich (Zurichsee) cu o suprafata de 88 kmp si o adancime de 143 m, fiind situat la 400 m in regiunea colinelor. Un lac important in Elvetia Centrala este Lacul celor Patru Cantoane numit si lacul Lucerna; datorita formei sale neregulate, golfurilor si stancilor abrupte, acesta se bucura de un peisaj pitoresc. Lacurile de pe versantul sudic al Alpilor(Maggiore si Lugano), pe care Elvetia le imparte cu Italia, pastreaza cel mai bine caracteristicile de vale glaciara : sunt adanci si au forma alungita. Lacul Neuchatel, impreuna cu lacurile situate in jur (lacurile Biel si Murten), este situat la poalele sud-estice ale Muntilor Jura delimitat de Podisul Elvetiei.Cu o suprafata de 215 kmp si 153 m adancime, el este cel mai mare lac situat in intregime pe teritoriul Elvetiei. In masivul Jura intalnim unele lacuri de scurgere subterana, fenomen caracteristic muntilor calcarosi, cum sunt lacurile Joux si Brenet. Pe langa rauri si lacuri, Elvetia dispune de multe izvoare naturale cu ape minerale si termale; statiunile balneare St.Moritz, Arosa, Davos, Schuls-Tarasp fiind foarte cunoscute.

4.4.Flora si fauna
Peisajul variat al Elvetiei ofera conditiile ideale pentru o gama diversa de plante si animale : de la plante mediteraneene la floarea de colt, orhideea salbatica si covoarele de plante mici de pe pajistile montane care se intind de la

800 la 3000 de metri altitudine . Padurile acopera aproximativ 30% din suprafata Elvetiei, 46% reprezinta culturi furajere si pasuni alpine, iar 6% sunt vii si culturi de camp. In cantoanele Ticino, Graubnden si Valais se intalneste o vegetatie mediteraneana luxurianta de smochini, castani, migdali, duzi, portocali, maslini. Aceasta contrasteaza cu vegetatia Alpilor invecinati si este datorata latitudinii si a vanturilor calde din sud. O caracteristica a acestei zone o constituie zona viilor ridicate pe bolti (pergola) si a castanilor, ca formeaza adesea paduri intregi (selva). Pe malul rapos nordic al Lacului Geneva (Leman) se afla una dintre viile renumite, iar cele mai vestite vinuri din Europa sunt originare din cantonul Valais, deasupra vaii Rhonului, unde vinurile fine sunt obtinute din soiuri de struguri ce cresc la o altitudine de 1100 metri . Culturile de camp din zonele de campie sunt intalnite pana la 550 m, ajungand pana la 700 m. Mai sus de zona culturilor, la altitudini cuprinse intre 700-1400 m cresc paduri de foioase. Acestea se continua cu zona coniferelor, reprezentata de paduri de brad si pin. Regiunea alpina incepe de la 1800-1900 m, iar dupa altitudinea de 2300 m incepe zona subnivala sau a petelor de zapada in care se dezvolta specii ale pajistilor alpine (trandafirul de munte, crinul alpin, floarea de colt). Limita de unde incep zapezile permanente este altitudinea de 2600 m, iar peste 3000 m pot fi intalnite specii de muschi si alge. In ceea ce priveste fauna Elvetiei, aceasta se compune din caprioare, iepuri, vulpi, dihori, bursuci, cocosul de munte, pisica salbatica si rasul european (in Muntii Jura), spargatorul de nuci (intalnit in padurile de pini de la altitudini mari), marmote, capre salbatice.

4.5.Parcuri nationale
Singurul parc national al Elvetiei este "Parcul National Elvetian" care a fost creat in 1914 in partea de sud-est a tarii. Acesta contine paduri de conifere, pasuni montane si un peisaj montan aspru foarte impresionant. Parcul National Elvetian din Engadine (cantonul Graubunden) e un sanctuar unde natura e protejata de orice interventie a omului si unde intreaga flora si fauna sunt lasate sa se dezvolte in ritmul lor natural .

5.Cadrul uman si economic 5.1.Caracteristici generale


Elvetia reprezinta un stat neutru,doar cu statut de observator cu o stabilitate politica si economica. In 1992 referendumul elvetian respinge aderarea la Uniunea Europeana. Oricum Elvetia promoveaza o politica de

neutralitate cu schimburi foarte active. Confederatia elvetiana este un Stat Federativ compus din 26 de cantoane ( 20 de cantoane si 6 semi-cantoane). Lungimea frontierelor cu tarile vecine este urmatoarea: 734 km cu Italia, 572 km cu Franta, 346 km cu Germania, 41 km cu Lienchtenstein si 165 km cu Austria.

5.2. Populatie si asezari umane


In 1981 populatia Elvetiei era de 6,4 mil.locuitori, astazi depasind 7,2 milioane, avand un spor natural de 2,8 oricum mai ridicat decat in 1980. Populatia Elvetiei este concentrata in podis, Mitteland, circa 70% si doar un sfert in regiunile muntilor Alpi si Jura. Fata de valoarea medie pe tara a denistatii populatiei 176,3 loc/kmp in Mitteland valorile depasesc 350-400 loc/kmp. Acestea sunt cunoscute pe doua aliniamente si anume: unul la poalele Alpilor (axa subalpina) iar celalalt la poalele muntilor Jura (axa subjurasiana). Primul aliniament cuprinde orasele Lausanne, Berna, Luzern, Zurich, Winterthur, principalele aglomerari urbane, cu o industrie foarte diversa (metalurgie, chimie, textila, industria lemnului) cu peste 10.000 locuitori fiecare, alaturi de care se intalnesc numeroase comune cu 500-10.000 de locuitori grupate mai ales in jurul marilor orase, indeosebi Zurich. Celalalt aliniament, axa subjurasiana poate fi urmarita de la Geneve, Biel, Basel, Baden, Schaffhausen. Si aici activitatile industriale sunt multiple, detasandu-se orasul Basel cu industrie chimica, metalurgica, a lemnului, alimentara). Destul de dispersata este populatia in Alpi, singurul nucleu reprezentandu-l orasul Lugano, in general valea Tessin (Ticino) strabatuta de cai de comunicatie ce fac legatura cu Milano. In afara de activitatile turistice care se desfasoara pe anotimpuri sau tot anul cu importante venituri pentru economia Elvetiei, aici exista si cateva ramuri industriale, traditionale precum industria textila, mecanica. Centre izolate cu un anumit rol in peisajul economic al imprejurililor se intalnesc si pe vaile Rhonului si Rhinului (Brig, Staten, Chur). Principalele orase sunt Zurich (940 mil.loc.- aglomerare urbana), Basel (406 mii loc.- aglomerare urbana), Geneve (424 mii loc.- aglomerare urbana), Lausanne (260 mii loc.- aglomerare urbana), Winterhur (aproximativ 100 mii loc.), St. Gallen (136 mii loc.), Luzern (160 mii loc.), Biel (85 mii loc.). Berna. Oras situat pe un promontoriu in valea raului Aar in Podisul Elvetiei. Este resedinta a cantonului Berna, admis in 1353 in Confederatia Elvetiana, iar statutul de capitala il capata in 1848. Este un centru cu activitati complexe: industriala (farmeceutica, textila), de transport si comerciale, cultural-administrative. Are numaroase institutii

cultural-stiintifice, monumente, asezaminte apartinand unor epoci culturale diferite. De altfel din Evul Mediu, nobilii si clerul au schimbat permanent peisajul cultural construind fortarete, manastiri, cetati, catedrale etc. in care se impune mai ales stilul gotic. Industrializarea secolului al XIX-lea a provocat o spartura ireversibila in relatia om-mediu, in cultura sa traditionala si spirituala. Sursele de energie, caile si mijloacele de transport si comunicatie au schimbat incet, incet, Elvetia intr-o regiune urbanizata creand diferente intre viata urbana si rurala. Si peisajul rural se schimba ca arhitectura si diversitate, asa cum s-au schimbat formele interventiei umane in spatiul jarasian in modul de construire, organizare a teritoriului si a functionalitatii. Dup un incendiu n 1405, n care oraul a fost distrus n mare parte, a fost reconstruit din molas. Culoarea verzuie a cldirilor din centrul oraului este tipic pentru Berna. Centrul medieval a fost nscris pe lista UNESCO a Patrimonului Cultural Mondial i include trotuarele acoperite (arcade) i fntni decorate cu statui. Alte monumente importante sunt: Zytglogge, un turn medieval cu un ceas foarte elaborat cu ppui care se mic, Mnster, o catedral gothic din Secolul XV i primria din acelai secol. nc din Secolul XVI se gsete la Berna o groap cu uri, care se afl dincolo de podului Nydegg. Bundeshaus, palatul parlamentului, care a fost construit ntre 1852 i 1902 poate i el fi vizitat. n afar de monumente, oraul Berna mai ofer parcul zoologic Dlhlzli, grdina cu trandafiri Rosengarten (care a fost un cimitir nainte s fie transformat n parc n 1913), i piscina Marzili, situat direct n rul Aare. Zurich, centru in nordul Elvetiei, capitala contonului Zurich, important centru comercial, industrial (material electric, echipamente) si financiar. Este o metropola moderna (Primaria, Muzeul Rietberg, Gradina botanica). Zurich este cunoscut pe plan mondial pentru institutiile sale financiare si bancare, aici avand sediul numeroase banci de renume din intreaga lume. Fascinantele muzeuri, in special muzeul National (Landesmuseum), strazile pline cu magazine si buticuri cu bijuterii, manastirile Grossmunster ( manastire de preoti) si Fraumunster ( manastire de maicute) reprezinta cateva repere importante pentru vizitatorii orasului Zurich. Cel mai mare ceas din Europa se gaseste in biserica St. Peter, iar Lindehoff-situl arheologic al unui vechi castel roman,ofera privelisti incantatoare. Zurich este si un centru industrial, aici aflandu-se numeroase tipografii si case de editura, dar in acelasi timp este si gazda a numeroase congrese internationale.

Pe turistii veniti sa se distreze, districtul Niederdorfli, situat pe malul estic al lacului Zurich, ii asteapta fiind bine cunoscut pentru viata de noapte foarte agitata.

5.3. Economia
Prin pozitia sa ca zona de tranzit european, Elvetia si-a dezvoltat economia intr-un mod specific. Ea a fost obligata la o industrializare bazata pe importul materiilor prime exportand apoi produse finite de calitate. Cooperarea cel putin din acest punct de vedere este indispensabila (cooperare tehinca, masuri politice comerciale etc.). Elvetia acorda o deosebita importanta acordurilor bilaterale directe. Oricum politica comerciala a Elvetiei se bazeaza pe liberul schimb cu nivel scazut al taxelor vamale, absenta restrictiilor cantitative la import cu exceptia produselor agricole etc. De fapt, libertatea comertului si industriei sunt garantate inca de Constitutia din 1874. Dupa al doilea razboi mondial, doua sectoare, industrial si artizanal, au cuprins circa 50% din populatie ( productii de serii mici solicitate urgent pe piata). Productia s-a adaptat permanent cerintelor pietei. Industria. Se bazeaza pe resurse (materii prime) limitate, a energiei suficiente indeosebi hidroenergie, pe o forta de munca ultraspecializata si o adaptare continua la exigentele pietii. In politica energetica exista o utilizare foarte retinuta, avand in vedere faptul ca o parte din materia prima (petrolul) se importa, tendinta fiind diminuarea dependentei fata de acesta. Petrolul este importat sub forma bruta sau produse rafinate. Se intalnesc rafinarii la Cressier (cantonul Neuchatel) si Collombey (cantonul Valais). Exista de asemenea uzina de distilare de la Senwald (rafinaria Rheintol). Exista o termocentrala la Chavalon (cantonul Valais). Pana in 1969 curentul electric era furnizat in totalitate de hidrocentrale, astazi productia acestora acoperind 60% (442 uzine din care 74 in cantonul Valais, 70 in Grisons, 26 in Tessin, 56 in Berna). In jumatatea nordica a tarii exista si cateva centrale nucleare astfel: Leibstadt, Beznan I,II (Gosgen si Muhleberg cu o putere instalata intre 320-900 MW). Gazele naturale, cu sistem de distributie racordat la reteaua europeana (Olanda) se transporta printr-o magistrala nord-sud din Olanda din care se desprind tronsoane secundare spre vest si est. Se poate spune ca, gazele naturale constituie a treia sursa energetica a tarii. Industria siderurgica si a constructiilor de masini se bazeaza pe otelarii electrice prelucrand materia prima importata, valorificandu-se in acelasi timp energia hidroelectrica autohtona. Aceste ramuri se disting astazi prin extrema diversitate de produse si puternica integrare a electronicii realizand obiecte de

inalta calitate. Aceste ramuri industriale ofera la export circa 45% din productie, ocupand aporximativ 48% din forta de munca. Principalele uzine ale acestor ramuri industriale se intalnesc in Zurich, Baden, Winterthur, Berna, Biel, Lausanne, Geneve. Se produc motoare electrice, generatoare, masini-unelte, aparatura optica si acustica, calculatoare, motoare. Un loc aparte in peisajul industrial il ocupa orologeria (industria ceasornicelor). Primele activitati au inceput in secolul al XVI-lea, iar prima corporatie a inceput sa functioneze in secolul al XVII-lea avand cele mai numeroase centre in lungul Jurei intre Geneve si Schaffhausen. In 1845 se construieste prima masina cu ajutorul careia se fabrica piese pentru ceasuri. In 1962 a fost creat centrul electronic de orologerie la Neuchatel. Dupa 1967, orologeria helvetica a stat la baza dezvoltarii ceasurilor cu cuart. In continuu industria pentru fabricarea ceasurilor a devenit din ce in ce mai performanta, incorporand ultimele date ale tehnicii moderne. Aproape toate centrele mari si multe altele (Geneve, Berna, Luzern, Schaffhausen, Basel) au aceasta preocupare. Industria chimica cu sectorul de coloranti indeosebi pentru industria textila se bazeaza pe materie prima de baza si produse intermediare importate. In ceea ce priveste industria farmaceutica, ea constituie o ramura traditionala. Produsele ambelor ramuri sunt foarte mult apreciate pe piata internationala, produsele farmaceutice reprezentand pana la 15% din cifra de afaceri. Si colorantii s-au impus pe piata mondiala ca produse de inalta calitate si cu un larg camp de aplicare (industria textila, a celulozei si hartiei, constructii). Celor de mai sus se adauga parfumurile si aromele alimentare, produsele fito-sanitare. Cele mai importante centre ale industriei chimice sunt Basel prin care se face si importul unor materii prime, Geneve, St. Gallen unde este dezvoltata si industria textila, Zurich, Berna. Industria textila, alaturi de celelalte ramuri industriale completeaza si imbogateste peisajul industrial prin produsele sale de exceptie si extrem de cautate pe piata externa: tesaturi, dantelarii St. Gallen, matase de Zurich, gabardina, muselina. De fapt, industria textila a fost cea care a motivat si impulsionat dezvoltarea industriei constructiilor de masini si chimica. Aceasta ramura industriala este legata de insasi istoria federatiei incepand cu Evul Mediu cu o activitate artizanala: Zurich tesaturi de matase; Fribourg draperii cu imagini florale (XIII-XV); St. Gallen tesaturi de lana, bumbac. S-a pornit de la lucrul la domiciliu spre cel de fabrica. Ramane ca regiune traditionala nord-estul, dar nu lipsesc realizari textile de mare valoare nici in celelalte regiuni. Cu o larga reprezentare teritoriala se inscrie si industria alimentara, avand ca materii prime importante laptele si toate produsele derivate sau care il contin. Sunt prezente si industria berii, conservelor, a produselor fainoase etc. Evident,

majoritatea centrelor se gasesc in Podisul Elvetiei (Neuchatel, Zurich, Berna, Geneve). Ca si in cazul populatiei si aici concentrarea industriei se realizeaza pe cele doua aliniamente Geneve Lausanne Luzern Zurich si Basel Baden Schaffhausen. Agricultura si silvicultura. Un sfert din suprafata tarii are conditii de clima si sol favorabile, pretandu-se la culturi. Urmeaza pasunile, fanetele si padurea. Au existat in timp numeroase probleme legate de raportul oras (suprafata locuibila, urbanizare) teren cultivat. Astazi terenul cultivat se restrange treptat in favoarea urbanizarii. Neajunsurile au fost indepartate printrun proces de mecanizare si ameliorare a metodelor de cultivare in favoarea productivitatii. S-au obtinut specii de plante si animale perfect adaptate conditiilor locale cu randamente deosebite. Exista o foarte clara distributie regionala: Podisul Mittelland si unele din vaile alpine unde se cultiva vita-devie, pomi fructiferi si tutun, plante furajere, grau, ovaz, sfecla de zahar; regiunile montane cu activitati pastorale folosind pasunile si fanetele. Predomina cresterea animalelor pentru lapte si carne (bovine indeosebi rasa Schwyz, poci, pasari). Elvetia se afla insa printre marii importatori de produse alimentare dar si exporta.Aproape 4000 ha de teren sunt plantate cu legume destinate conservelor. Vita-de-vie ocupa circa 6% din suprafata cultivata. Se cultiva in vaile Tessin, Rhone, Rhin acolo unde actioneaza foehnul, ca si pe coastele insorite ale lacurilor Leman, Neuchatel, Zurich. Se consuma anual aproximativ 3 mil. hl. de vin. Padurea ocupa un sfert din suprafata tarii din care 80% paduri de conifere si circa 20% paduri de foioase in care domina fagul. Padurea are un rol protector oprind avalansele, rostogolirile de pietre, eroziunea solului, un rol depoluator (filtru) in regiunea centrelor urbane. Caile de comunicatie. Ca si alte structuri economice au avut o evolutie etapizata. Un rol important il au caile de comunicatie din munti care in totalitate asigura fluenta in transportul de marfuri, pasageri etc. Elvetia este strabatuta de multe itinerarii de tranzit spre tarile vecine care au inceput cu vremea romana, ultimul fiind St. Gothard, deschis in 1980 avand o lungime de 17 km cu cel mai lung tunel rutier din lume. Desigur construirea si reamenajarea cailor de transport a fost in stransa dependenta de caracterele reliefului, inclusiv pozitia geografica, gradul de concentrare al populatiei in Podisul Elvetiei si spatiul necesar agriculturii, preocuparile ecologice. Caile ferate s-au nascut in 1898 iar electrificarea cu un an mai tarziu. Ele au un rol deosebit in traficul national si international de marfuri si persoane. Lungimea cailor ferate, inclusiv a celor inguste, cu toate conditiile dificile de constructie, depaseste 5000 km. Pentru traficul feroviar, de o deosebita insemnatate sunt liniile magistrale ce trec prin Simplon si St. Gottard. Si

transportul rutier joaca un rol important, preocuparea pentru extinderea si modernizarea acestuia fiind continua. Se remarca in mod deosebit marea densitate a cailor rutiere (Podisul Elvetiei). In primul rand peisajele (Aplii Elvetiei, Riviera Elvetiana, lacurile etc.) au constituit obiective primordiale pentru activitatea turistica, urmandu-le o serie de monumente, biserici, muzee, capitala Berna, statiunile balneo-climaterice ( St. Moritz, Davos, Lugano). De fapt secolul XVIII-lea a declansat atractia pentru lumea alpina. Turismul se desfasoara tot anul, capacitatea de cazare, serviciile inclusiv caile de acces fiind optime. Aproximativ 15 milioane turisti sosesc anual in Elvetia. Comertul exterior are o mare importanta pentru echilibrarea si stabilitatea economiei. Se exporta masini si echipamente, produse texile, farmaceutice, chimice, agro-alimentare si se importa produse agricole, combustibil, masini de transport etc. Principalii parteneri sunt Germania, Franta, Marea Britanie, Italia, S.U.A., Japonia. Diferentieri regionale. Potentialul conditiilor fizico-geografice, gradul de organizare, activitatile economice si relatiile interregionale au individualizat trei mari regiuni si anume Regiunea Nordica ce se suprapune in cea mai mare parte axelor urbane Subalpina si Subjurasiana; Regiunea Vestica in jurul lacului Geneve si Regiunea Sudica Alpina. Regiunea Nordica. Se careacterizeaza prin complexitatea cadrului socioeconomic: concentrari ale populatiei in principalele orase ale tarii (Berna, Luzern, Zurich, Basel), mare grad de dezvoltare a productiei industriale(metalurgie, chimie, textila, orologerie, alimentara), mare densitate a cailor de comunicatie nationale si de tranzit ( international), a agriculturii cu specific periurban asociata cu extinderea cresterii animalelor, cu centre ale caror functii comerciale si financiar-bancare, sunt de referinta la nivelul tarii ( Zurich). Este prezenta activitatea turistica. Regiunea Vestica. Cuprinde doua mari orase din peisajul urban al tarii, Geneve si Lausanne la care se adauga orasul Neuchatel. Se remarca activitati industriale, agricole (vita-de-vie) si nenumarate legaturi comerciale. Regiunea Sudica (Alpina). Prin excelenta turistica, cu multe statiuni foarte bine dotate, cu cai de comunicatie multiple, cu activitati silvo-pastorale. Asezari mai importante: Lugano, Chur, Brig, St. Moritz, importanta statiune turistica montana.

6.Cultura Elvetiei 6.1.Obiceiurile elvetienilor In unele parti din Elvetia si Austria, localnicii se costumeaza pentru a sarbatori ajunul zilei de Sfantul Silvestru. In anul 314, oamenii au crezut ca Papa, care se numea Silvestru, a capturat un monstru de mare care va scapa si va distruge lumea in anul 1000. Pentru ca acest lucru nu s-a intamplat, toti au fost fericiti, dar in amintirea acelei spaime, oamenii se imbraca in costume neobisnuite. In Elvetia, pentru parada Anului Nou se fac pregatiri din timp. Dupa ce locurile cele mai intunecoase ale orasului au fost luminate de copii care poarta cu ei candele sau lanterne, fiecare se intoarce acasa, pentru a sarbatori in familie. Tot cu aceasta ocazie, elvetienii se imbraca in costumatii reprezentand forte ale binelui si raului. Se spune ca aceia care lasa ca pe podeaua casei sa le scape putina frisca vor avea un an de abundenta. La 12 noaptea, in Elvetia sunt tinute toasturi pentru toate lucrurile bune care s-au intamplat in decursul ultimelor luni. Imbratisarile si saruturile, cat de multe, le vor aduce noroc elvetienilor in noul an. a.Elvetienii.Avand o gandire ordonata, grijulii cu banii si constienti de mediu, elvetienii acorda o atentie deosebita detaliului .Nu e de mirare ca ei sunt buni la conducerea bancilor, hotelurilor si cailor ferate, dar si la fabricarea ceasurilor de mana si executarea unor proiecte ingineresti complexe .In 1981, 2 cercetatori de la laboratoarele IBM din Zurich au castigat Premiul Nobel pentru activitatea lor la un microscop de exporare si sapare .Elvetienii sunt o natiune iubitoare de sport, iar terenul montan e ideal pentru nasterea unor campioni la sporturile in aer liber .De-a lungul timpului, o pleiada de celebritati a fost atrasa de Elvetia datorita combinatiei sale de neutralitate si toleranta .Printre ei, Jean Calvin, Lenin, Benito Mussolini, Einstein au ales-o ca pe a doua lor patrie .Astazi Elvetia e privita ca un refugiu pentru cei extrem de bogati, care nu sunt urmariti aici de paparazzi si de ziarele de scandal . b.Mancarurile si vinurile. Bucataria elvetiana e vestita in toata lumea .Ce poate fi mai ispititor decat ciocolata elvetiana si branzeturile, in special cascavalul Emmentaler si Gruyre .Vinurile elvetiene sunt castigatoare de medalii internationale, cel mai bine pastrat secret fiind cel al obtinerii vinurilor dulci . In ceea ce priveste ciocolata, toate micile orase au ,,Chocolatiers specializati, care deseori prepara propriile specialitati . Preparatele culinare traditionale ale Elvetiei sunt: Fondu, Raclette sau Rosti.

Referitor la raclette, trebuie sa stiti ca masculinul cuvantului, le raclette se refera la un anumit sortiment de branza, in schimb, daca veti folosi femininul, la raclette, veti fi siguri ca veti degusta o delicatesa a bucatariei elvetiene. Acest fel de mancare nu-l va tine pe cel care il prepara mai mult de 5 minute in bucatarie. Se ia o roata de branza elvetiana traditionala taiata pe jumatate, deasupra careia s-a instalat o sursa de caldura, astfel incat aceasta sa se topeasca la suprafata. Odata topita, ea se va razui pe o farfurie, va arata ca un cascaval topit, se va condimenta si va fi asortata cu cartofi fierti in coaja, muraturi (castraveti mici, porumb sau o ceapa mica ce se aseamana cu arpagicul), si desigur, se va "asorta" cu un pahar de vin alb. Denumirea acestei specialitati vine de la verbul frantuzesc "racler", care inseamna "a razui". Daca preferati fondue, trebuie sa stiti ca exista o intreaga varietate. In principiu, termenul fondue se refera la inmuierea intr-un lichid (branza, ulei, sos de rosii, ciocolata) a unor diferite bucati de alimente cum ar fi paine, carne, peste. Daca nu sunteti dispusi sa experimentati, mergeti la sigur cu fondue au fromage (bucati fine de paine inmuiate in branza) sau fondue bacchus (bucatele de carne de vita scaldate in vin, cu legume) iar la desert, fondue au chocolat. Rosti este o alta specialitate elvetiana, pe baza de cartofi, de inspiratie germanica. La origine, era un fel de mancare preparat de catre locuitorii din jurul Bernei. Astazi, este servit fie in loc de garnitura, inlocuind legumele, fie drept mancare principala daca este asortat cu carne sau cu branza. Numele acestei specialitati culinare a dobandit si conotatii culturale, o data cu aparitia termenului "rostigraben", tradus mot-a-mot in franceza "fosse de rosti" (groapa rosti), care marcheaza diferentele de mentalitate intre partea franceza si partea germanica a Elvetiei. Este folosit in mod special atunci cand, in urma unui vot national, rezultatele dintre celor doua regiuni sunt foarte diferite. c.Valorile .Deoarece elvetienii au diverse obsesii siguranta, punctualitate, igiena, reguli si regulamente, control, bani, economie si perfectionism, proprietate, este necesara o lista lunga de adjective pentru a le acorda atentia cuvenita. In plus, elvetienii iau in serios valorile lor, sustinandu-le prin masuri evidente si eficiente. Neutralitatea lor, de pilda, este intesata de arme. Detinand mai multe arme pe mila patrata comparativ cu orice alta tara din Europa, elvetienii pot mobiliza in 48 de ore o armata formata din 625 000 de barbati si femei. Dispun de 8001 000 de tancuri de lupta, 350 de avioane de vanatoare cu reactie, mii de arme de foc si rachete si de nenumarate mine bine amplasate. Alpii (reduta si baza lor de lupta) reprezinta o veritabila fortareata cu sute de buncare, hangare invizibile, adaposturi nucleare si spitale subterane. Strategia lor este simpla si clara: elvetienii vor lupta pana la ultimul avanpost si vor

arunca in aer poduri, drumuri, cai ferate, tuneluri si chiar munti de dimensiuni mici pentru a-l ingropa sub daramaturi pe inamicul care inainteaza! Toti barbatii cu varsta cuprinsa intre 20 si 50 de ani sunt membri ai fortelor armate. d.Concepte, stilul de conducere. Ca si in SUA, in Elvetia exista o neincredere adanc inradacinata fata de guvern, iar sistemul de conducere se aseamana cu cel american in ceea ce priveste arsenalul sau complex si delicat de verificari si echilibrari. Presedintele are unele puteri, insa dispune numai de un an pentru a si le exercita si este restrictionat indeaproape de Consiliul Federal al Celor Sapte si de numeroase referendumuri. e.Statutul. Datorita referendumurilor trimestriale, oamenii obisnuiti se bucura de un statut superior fata de cetatenii din cele mai multe tari. Desigur ca bunastarea intareste puterea, insa exista putini elvetieni saraci, care sa poata fi intimidati. Detinerea de bunuri materiale este un simbol al statutului obisnuit insa,vorba elvetienilor,despre bani nu se vorbeste, pur si simplu ii ai. f.Spatiul. Numai o mica portiune din pamantul elvetian este arabila si numai 6% din populatie traieste din agricultura. Prin urmare, spatiul este deosebit de valoros si apreciat. Impreuna cu un instinct teritorial foarte dezvoltat, acest lucru face ca spatiul personal, comun si al cantoanelor sa reprezinte o problema importanta. g.Timpul. Numai germanii mai concureaza cu elvetienii in ceea ce priveste respectul si supunerea fata de orare si programe. Timpul nu inseamna bani, ca pentru americani, ci este un instrument important pentru organizarea vietii cotidiene si a societatii. Simtul lor prcis de sincronizare permite elvetienilor sa anticipeze si sa prevada evenimentele mai bine decat orice alta natie. In Elvetia,lucrurile se intampla,de obicei,asa cum au fost prevazute. h.Modele de comunicare si utilizarea limbii. Elvetienii sunt niste interlocutori deosebit de politicosi, atat in societate, cat si atunci cand discuta afaceri. Dorinta lor de intimitate si proprietate ii determina sa poarte discutii intr-o maniera pragmatica si detasata. Ei evita indiscretiile si rareori se amesteca in treburile altcuiva. Nu sunt niste vorbitori captivanti; si elvetienilor vorbitori de limba franceza le lipseste charisma si elocventa verilor lor din Franta. Italienii elvetieni sunt mai deschisi, insa, traind intr-o zona prospera, afiseaza o infatuare care, in randul italienilor de peste granita este mai putin vizibila. Germanii elvetieni sunt cu precadere vorbitori prudenti, avand grija sa nu-si jigneasca interlocutorii si sunt adeptii modestiei si rezervei in majoritatea declaratiilor si previziunilor. Ei vorbesc Switzerdutsch o limba nu foarte

armonioasa insa vorbesc germana (sau engleza) autentica daca cineva li se adreseaza in aceste limbi. i.Tipul de ascultatori. Elvetienii sunt buni ascultatori, insa nu tin neaparat sa-si expuna propriile idei pe larg. Ei retin aproape tot ce le spui, adesea luandusi notite in timp ce vorbesti si nu intrerup aproape niciodata. Sunt conservatori in opinii si este putin probabil ca sfaturile sau puterea voastra de convingere sa ii influenteze intr-o mare masura. j.Comportamentul la intalniri si negocieri. Elvetienii au talentul de a obtine cea mai buna afacere de la partea adversa, fara a parea vreo clipa insistenti sau agresivi. Ei ajung adesea la acest rezultat datorita increderii pe care o au in calitatea si valoarea bunurilor si serviciilor oferite de ei. Elvetienii nu lasa la pret, indiferent ca e vorba de ceasuri, instrumente de precizie, produse farmaceutice sau partii de schi, insa adesea esti tentat sa platesti cat iti cer.Elvetienii se pricep sa te faca sa simti ca produsele sunt pe masura preturilor. Daca incerci sa negociezi prea mult cu ei, devin crispati, de parca le-ai fi facut o propunere dubioasa. Ei sunt niste negociatori deschisi, care se straduiesc in mod cinstit sa vada lucrurile prin prisma adversarului. Nu poti spune ca sunt lipsiti de consideratie se grabesc sa vina cu sugestii utile cand acest lucru nu le afecteaza buzunarul. In cea mai mare parte sunt demni de incredere si poti conta pe ei in ceea ce priveste respectarea promisiunilor. k.Maniere si tabuuri. Elvetienii sunt mari bautori (se afla pe locul noua in lume) si fumatori inveterati (locul sase). De asemenea, ocupa locul trei in ceea ce priveste delictele legate de droguri. Elvetienii au o sumedenie de maniere, obiceiuri si festivaluri care difera de la un canton la altul si nu poti avea pretentia sa stii mare lucru despre ele. Ei au tendinta sa se ingroape in aceste activitati de sarbatorile publice, iar strainii se simt adesea lasati pe dinafara. Printre tabuuri se numara: laudarosenia, curiozitatea exagerata, incalcarea intimitatii si lipsa de punctualitate. l.Cum sa te intelegi cu elvetienii. Nu trebuie sa fii interesant ca sa fii pe placul unui elvetian; ei cauta sa aiba parteneri de afaceri seriosi si de incredere. Trebuie sa le aratati ca stiti sa va controlati emotiile, viata particulara si bugetul. Intalnirile sunt stabilite intotdeauna in prealabil si este recomandabil sa ajungeti cu cinci minute mai devreme. Trebuie sa va imbracati elegant si ingrijit si sa fiti politicosi chiar daca sunteti plictisiti sau cu gandul in alta parte. Micile atentii sunt apreciate daca vin de la cineva din strainatate, insa elvetienii nu fac mare caz de asta. Proprietatea este mult mai importanta decat afectiunea, insa cand un elvetian incepe sa te placa, se da peste cap pentru a-ti arata.

m.Unitatea diversitatii. Elvetia are patru limbi oficiale: germana (64%), franceza (19%), italiana (8%) si retoromana (0.5%), deci implicit 4 culturi, diferite si unice in acelasi timp.Fiecare cultura isi imprima propriile trasaturi si isi impune propriile canoane celor care traiesc in mijlocul ei, de aceea in Zurich precizia, rigurozitatea sau punctualitatea sunt calitati apreciate, pe cand in Tesin, canton din partea italiana, ordinea trece pe locul doi, devansata fiind de o stare generala de veselie. Chiar avand aceeasi cetatenie, exista probabilitatea ca un locuitor al orasului Zurich sa nu se inteleaga cu un locuitor al orasului Lausanne, pentru simplul fapt ca cei doi vorbesc doua limbi total diferite. Desigur, sistemul de invatamant impune limba germana cetatenilor francofoni inaintea limbii engleze si invers. Desi majoritatea locuitorilor sunt bilingvi, exista si exceptii. Insa aceste diferente devin sterse in fata devizei nationale adoptata de Elvetia: "Unul pentru toti, toti pentru unul". Este una dintre cele mai bune descrieri in putine cuvinte facuta acestei tari. O data cu revizuirea constitutiei federale in 1874, economia Elvetiei a cunoscut o inflorire semnificativa, reusind nu numai sa isi mentina echilibrul, dar sa ofere cetatenilor sai unul dintre cele mai ridicate nivele de trai din lume. Industria fina, comertul si finantele sunt cei trei asi economici din maneca Elvetiei. Celebra pentru neutralitatea sa militara, fara nici o participare la razboaiele mondiale, aceasta tara a reusit sa ofere un climat bancar sigur si un mediu propice investitiilor. Multe organizatii internationale au ales sa isi stabileasca aici sediile centrale, inclusiv Organizatia Natiunilor Unite. Desi a refuzat calitatea de membru al Uniunii Europene, Elvetia este din anul 2002, membru cu drepturi depline al Organizatiei Natiunilor Unite. Elvetia este din punct de vedere cultural, o insula. Inconjurata de tari puternice, aceasta a adoptat trasaturi lingvistice si culturale, reusind insa sa nu devina un duplicat, ci un stat puternic si autonom. Asezarea geografica nu i-a permis accesul la mare, in schimb tinuturile muntoase ale tarii sunt un adevarat motiv de mandrie, Alpii elvetieni fiind destinatia ideala pentru pasionatii sporturilor de iarna si pentru pasionatii de frumos. Peisajul montan este "condimentat" de frumoasele lacuri alpine: lacul Geneva, Zurich, Neuchatel. Inainte de a degusta faimoasa ciocolata elvetiana va propunem o calatorie cu trenul de sticla, unde veti putea lua o delicioasa masa in timp ce admirati peisajele unice ale Alpilor, o vizita la cascada Rhinului, una dintre cele mai spectaculoase din lume sau o calatorie 3D in cel mai mare cinematograf tridimensional din Europa. Desigur ca aceasta varietate culturala presupune in primul rand diferente semnificative intre cultura si mentalitatea locuitorilor acestei tari, dar bunul renume financiar al Elvetiei, economia sa stabila si nivelul ridicat de trai al

locuitorilor ei, dau un sens real devizei nationale: "Unul pentru toti si toti pentru unul".

6.2.Grupuri sociale
Bio-bio este denumirea puin peiorativ din mass-media pentru un grup social aparte, ntlnit mai ales n Elveia i Germania. Snt oameni la jumtatea vieii, cu venituri salariale peste medie i profesiuni diverse, obsedai de natur, recuperarea deeurilor menajere, agricultur biologic, aer pur i prezena lichenilor n pdure ca semn al sntii ecosistemului. Majoritatea poart la mn un ceas verde din plastic. Semn de coeziune sau marc de grup? Un biobio este gata s plteasc un pre dublu pentru un pui congelat sau un suc de morcovi proaspt presat, dac faimoasa etichet "bio" se gsete lipit pe produs. Muli snt vegetarieni, degajnd un aer blnd, non-violent. Originile filozofiei de via "bio-bio" rmn obscure, dar cred c in de respectul tipic german pentru natur sau de principiile agriculturii "bio-dinamice" ale lui Rudolf Steiner.

6.3.Simboluri nationale
Autobuzul potal. n Elveia, autobuzul potal este o adevrat instituie naional, a crei istorie se confund cu cea a Potei Elveiene. Acolo unde ajunge scrisoarea, chiar i n cel mai retras sat din Alpi, ajunge i autobuzul potal, mijloc de transport subvenionat de comunitile locale i de Pot. El servete mobilitii generale a tuturor categoriilor de populaie, fiind ns de mare ajutor pentru turismul montan. Micul ora Thoune, dominat de silueta impuntoare a donjonului cu patru turnuri al castelului ducilor de Zaehringen. Strzile principale snt "mpnate" cu zeci de drapele ptrate: crucea alb pe fond rou a Confederaiei, alternnd cu ursul negru cu limba scoas, simbol al cantonului Berna. Nu departe de castel se gsete statuia de bronz a unui Fulehung: masc ncornorat i nas ncovoiat, diagonal i cizme garnisite cu clopoei. Un fel de spirit al pdurilor dese ce acopereau altdat Alpii. Ciocolata. Sunt mai bine de o sut de ani de cnd cea mai fin ciocolat din lume se pregtete cu laptele vcuelor din Gruyre, recunoscut pentru calitatea lui excepional. n 1898, la Broc (cantonul Fribourg), continu saga ciocolatei care a nceput n nordul Italiei , n 1816-1818, cnd Franois Louis Cailler, n vrst de 25 de ani, descoperea tainele fabricrii ei ntr-o manufactur, pentru a se ntoarce cu secretul la Vevey (cantonul Vaud) i a-i

deschide prima sa ciocolaterie. Mica ntreprindere de la nceputul secolului al XIX-lea, unde ciocolata nu era dect un amestec de boabe de cacao grosier mcinate i zahr puin rafinat, s-a dezvoltat enorm n cei peste 180 de ani de existen, iar urmaii tnrului ntreprinztor elveian se pot luda c produc cea mai longeviv i cea mai fin marc de ciocolat din lume. Fabrica de la Broc, construit acum 110 ani, pstreaz ntr-un muzeu dovezi ale acestei evoluii. Mrturia unui ciocolatier: Pentru ciocolata elveian, laptele are un caracter istoric, ncepe Grard Quera s ne povesteasc. S v explic ce nseamn istoric Laptele confer o caracteristic particular ciocolatei. Se simte din plin bogia lui i, mai ales, faptul c vacile de la care a fost muls au pscut pe un anumit tip de pune. n ciocolat se simt florile de pe acea pune. Asta este latura puin bucolic a producerii ciocolatei. Tehnic vorbind, laptele se prelucreaz sub vid tocmai pentru a putea pstra caracteristicile lui originare. O caramelizare a proteinelor pstreaz caracteristicile lui i le poteneaz. Aromele se transform n cursul procesului de uscare i de aceea se acord o atenie aparte acestui moment. Mierea aduce i ea un parfum specific, iar ciocolata cu lapte e mai dulce dect cea neagr. n plus, ciocolata cu lapte este ciocolata copilului i a copilriei. Ea se asociaz cu o anumit imagine pe care o aduci cu tine din copilrie. n vreme ce ciocolata neagr este una adult. Caracteristicile ei sunt date de calitatea boabelor de cacao. Este amruie, dar cu gust floral, uor fructat, rezultnd din tratarea pudrei de cacao. Codul ciocolatierului.Pn unde se mai poate inventa n lumea ciocolatei? Noi cutm ntotdeauna ceva care s nu fie total diferit de lucrurile tiute, ci s se lege cumva de o arom cunoscut. Cutm o osmoz, ceva care s fie agreabil, fie la nivelul texturii s fie multipl sau crocant, de exemplu , fie la cel al savorii s fie dulce, n armonie sau, dimpotriv, s provoace un oc gustativ plcut. Tendina actual este de a aduce modificri ale texturii sau de a asocia ciocolata cu alcoolul, cu fructele sau seminele. Exist un cod al ciocolatierului? Pentru Grard Quera rspunsul e simplu: da, exist. Trebuie s fie foarte deschis, foarte curios, s aib un gust fiabil, s fie sigur pe sine i s aib rbdare s-i asculte pe ceilali. Bucuria de a inventa.Cele mai mari bucurii ale lui Grard Quera sunt: s druiasc o ciocolat i s creeze un nou sortiment. Ciocolata nu este ceva de mncare, ci un produs pe care l poi degusta, savura. Aceast percepie a simurilor are ceva intelectual. Nu e vorba numai de hran, ci de confort, de plcere. Cea mai mare bucurie a fost atunci cnd a creat sortimentul de ciocolat umplut cu ampanie, pentru srbtoarea Confreriei podgorenilor

(care de secole se ine o dat la 25 de ani). E o cochilie de ciocolat neagr, care n interior are o truf care conine ampanie adevrat. Compoziia: cacao, zahr, unt de cacao n exterior, ciocolat, smntn i ampanie n interior. Pionierii. Franois Louis Cailler (1796-1852) a creat, n 1819, la Corsier-surVevey, o fabric mecanizat de ciocolat. Este cea mai veche marc de ciocolat din lume care a rezistat pn n zilele noastre. n 1826, Philippe Suchard (17971884), deschidea o ciocolaterie la Serrires. Ajutat de un singur muncitor, el producea ntre 25 i 30 de kilograme de ciocolat pe zi. n 1883, Suchard producea deja o cincime din ntreaga cantitate de ciocolat obinut n Elveia. n 1830, comerciantul de coloniale Charles Amdee Kohler (1790-1874) sfrete prin a deveni el nsui ciocolatier, la Lausanne. Lui i datorm ciocolata cu alune. n cantoanele germane ale Elveiei primele fabrici de ciocolat apar ctre mijlocul secolului al XIX-lea: 1845 Zrich, Rudolf Sprngli-Ammann (18161897) i 1852 Lucerna, apoi St. Gall, Aquilino Amestrani (1814-1880). n familia ciocolatierilor elveieni intr, la propriu, Daniel Peter (18361919), cstorindu-se cu mezina lui F.-L. Cailler. n 1875 el bulverseaz ntreaga lume crend ciocolata cu lapte. Ciocolata fondant a fost inventat n 1879, la Berna, de Rodolphe Lindt (1855-1909). n 1913, Jules Schaud creeaz ciocolata umplut. n 1908, Theodor, fiul lui Jean Tobler (1830-1905), din Berna, pune la punct fabricarea unei ciocolate renumite, numit Toblerone, un amestec de lapte, nuga i miere, n form de triunghi. n 1904, la Vevey, Henri Nestl (1814-1890) inventeaz celebra fin lactat (lapte praf) care avea s schimbe radical reeta ciocolatei. Dac la debutul secolului XX dezvoltarea industriei ciocolatiere avea s coincid cu marea epoc a turismului n Elveia, acest lucru nu este un fruct al hazardului. Mii de persoane din nalta societate veneau din lumea ntreag pentru a-i petrece vacanele n Elveia i bineneles c au descoperit i au apreciat minunata ciocolat helvet, promovndu-o apoi n rile lor. Ciocolata cu lapte. Daniel Peter (ginerele lui Cailler), la Vevey, a fost cel dinti care a folosit cu succes laptele n prepararea pastei de cacao. ntr-un fel, experiena lui avea un sens care venea dintr-o realitate economic: zootehnia elveian furniza lapte n supraabunden i nu se putea consuma pe plan local ntreaga cantitate. Pe de alt parte, subierea pudrei de cacao cu lapte sau folosirea acestuia n prepararea buturii numit ciocolat era deja intrat n uz. Practic, Peter n-a fcut dect s caute rspuns la o ntrebare: cum se putea s obii o emulsie stabil ntre lapte si untul de cacao, tiut fiind c acesta din urm nu agrea prezena unui lichid. Soluia gsit de el a fost folosirea laptelui condensat obinut la o companie mixt anglo-elveian. Astfel, dup mai multe

experimente, n 1875 lanseaz ciocolata cu lapte Gala Peter, care n anii 80 ai secolului XIX-lea a cunoscut un mare succes. Evoluie. n Europa, istoria ciocolatei ncepe n anul 1528, atunci cnd ajunge la Curtea Spaniei, adus de Cortez. Capetele ncoronate ale lumii au apreciat binefacerile energizante ale buturii numit ciocolat. Nu era ns la ndemna omului simplu din veacurile XVI-XVII, datorit impozitelor mari puse pe importul de boabe de cacao. Consumul de ciocolat (lichid!) devine popular n Europa abia n secolul al XVIII-lea. Este i momentul n care se fac primele ncercri de a gsi soluia pregtirii ciocolatei solide, mai nti n manier artizanal. n cea de a doua jumtate a veacului apar i primele ciocolaterii ct de ct mecanizate. O dat cu inventarea primelor maini care intervin n procesul de producie crete cantitatea de ciocolat produs i scad costurile. Apar primele fbricue: 1756 n Germania, 1767 n Elveia (la Vevey), 1770 n Frana, 1780 n Spania. Reeta evolueaz i, ncet-ncet, se folosesc noi ingrediente: untul de cacao, laptele praf, alunele etc.

7.Turismul in Elvetia 7.1.Destinatii turistice


Goldiwil este o localitate din cantonul Berna, Elveia. Este atestat documentar nc din Anul Domnului 1208 ca un fief al ducilor de Zaehringen, una dintre cele mai puternice familii nobiliare germano-elveiene, ce a fondat la nceputul secolului al XII-lea oraele Berna i Fribourg. Aezat pe malul lacului Thoune, Goldiwil numr 1300 de locuitori permaneni, dac nu-i punem la socoteal pe turitii din lunile de var. Goldiwil mai pstreaz dou cldiri simbol pentru nelegerea dezvoltrii turismului n Europa: hoteluri-pensiune datnd de la sfritul secolului al XIXlea. Erau destinate unei bogate clientele englezeti, cu dantele i maniere elegante, venite tocmai aici, la 1500 de metri altitudine, pentru bi de aer i lumin alpin. Englezii au plecat de mult, dar cele dou cldiri au rmas n picioare, ca doi martori tcui. Una dintre ele a fost renovat i transformat ntrun EMS (Etablissement Mdico-Social, denumirea politic corect pentru azilul de btrni n Elveia). Cealalt, construit n stil "caban montan", continu s primeasc ntre btrnele-i coaste de lemn afumat de timp i tabac de pip turitii din aceast perioad a anului. n centrul localitii, indicatoare turistice precizeaz distanele i timpul necesar unor promenade uoare n mprejurimi. Goldiwil - Melli: 15 min. Homberg - Enzubel: 40 min. Teufflenthal - 1h.30m. Case n "stil elveian" suspendate pe coasta muntelui, vedere spre lac i Alpi. Stilul ce predomin este

chalet suisse, acoperi n pant ampl, ferestre vopsite n culori vii. Ocupanii localitii sunt pensionari retrai n acest col linitit de Elveie, "clasa medie" (muncitori calificai, mici proprietari de teren, funcionari), ce a economisit toat viaa pentru a-i construi o cas aici. Sau care s-a ndatorat pentru tot restul vieii pentru a tri n acest "paradis". Natura este ngrijit i respectat, se simte c aici ecologia nu este o vorb aruncat n vnt sau un concept la mod. Gara central din Berna Hauptbahnhof. Elveia posed una dintre cele mai dense reele feroviare din Europa, ntreinut cu mari cheltuieli de ctre statul federal . Gara din Berna este subteran, un tub uria deschis la ambele capete. Eleganta garnitur a trenului Cisalpino, fcnd legtura ntre Basel i Milano, traversnd Alpii, intr n gar. Anunul este difuzat n trei limbi diferite: german, francez, italian. Cu adevrat Elveia este ara celor trei limbi oficiale, unde se accept firesc dreptul celuilalt de a vorbi n propria sa limb. Cele mai renumite statiuni: In estul Elvetiei se afla faimoasa statiune St. Moritz-patronul sporturilor de iarna . Alte statiuni sunt Davos si Klosters, ultima fiind preferata de familia regala britanica . Arosa e renumita ca statiune familiala atractiva cu o multime de partii pentru cei de nivel mediu iar FlimsLaax-Falera se bucura de posibilitati de prima clasa pentru practicarea snowboarding-ului .Verbier in Valais e vestita prin ascensoaele ce urca pana spre Mont-Fort (3329 metri) de unde ai o priveliste uluitoare a celor mai inalte piscuri din Alpi printre care Mont Blanc, Weisshorn si Matterhorn .La N-E de Verbier, langa orasul Sierre se afla Crans-Montana .Zermatt si Saasfee cu multimea de ghetari din apropiere sunt alte 2 destinatii pentru schi . Lacurile din Elvetia ofera locuri incantatoare pentru o multime de sporturi acvatice, incepand de la scufundari si schi nautic la windsurfing si navigatie .Printre sporturile extreme, celebre sunt: saltul de 45 de metri in zona prapastiei din Grindelwald sau plonjonul in gol, 120 metri, legat de coarda, de pe telefericul Stockhorn, in Oberlandul bernez, aproape de Thun . Imaginea Elvetiei e atat de invaluita in mituri incat cartile care isi propun sa ofere o descriere corecta, cu greu stiu de unde sa porneasca .Cert e ca din 1863, cand Thomas Cook a organizat pentru prima oara o excursie din Anglia, Elvetia a ramas destinatia ideala de vacanta, in sensul unei experiente provocatoare, unice . Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt nscrise urmtoarele obiective din Elveia: a.Mnstirea benedictin de la St. Gallen (1983) b.Mnstirea benedictin Sf.Ioan din Val Mstair (1983) c.Centrul vechi istoric din Berna (1983)

d.Cele trei ceti din Bellinzona (2000) e.Regiunea alpin Jungfrau (2001, 2007) f.Monte San Giorgio lng Lacul Lugano (2003) g.Terasele viticole din districtul Lavaux (Cantonul Vaud) (2007

Statistici geografice Cei mai inalti munti Monte Rosa4.634 metri Dom4545 metri Weisshorn4.506 metri Cele mai lungi rauri Rin(In Elvetia) 375 km Aare295 km Cei mai mari ghetari Ghetarul Aletsch(Valais)24 km Ghetarul Gorner(Valais)15 km Cele mai mari lacuri Geneva581 km patrati Constance541 km patrati Neuchtel--218 km patrati

Alpii Francezi
1. Caracteristici generale si asezare geografica
Muntii Alpi se gasesc in partea de est a Frantei si se desfasoara sub forma unui arc pe circa 350 km, cu convexitate spre vest. Aplii Francezi, ca de altfel intregul sistem alpin, au aparut, odata cu orogeneza alpina. Individualizarea principalelor grupe sau culmi s-a facut pe seama amplelor miscari tectonice, proprii epocii sariajului. Pachete foarte groase de roci sedimentare s-au alaturat cristalinului existent care a ramas sub forma unei axe mediane, mai mult sau mai putin unitare. Aceste pachete, in buna masura calcaroase, flancheaza spre vest si est nuclee mediane (cristaline). Altitudinea maxima in Alpii Frantei depaseste 4000 m ( 4.807 m Mont Blanc ). Sunt strabatuti de vai puternic adancite cum sunt Durance, Drome, Isere, Rhone. Eroziunea legata de inghet-dezghet ca si cea torentiala si glaciara au un rol important in fasonarea reliefului. Ea a generat si continua sa creeze creste, abrupturi, vai si circuri glaciare, mari conuri de dejectie. Fata de actuala cumpana de ape Alpii au un profil asimetric, marcat de un abrupt carte Italia si culmi care descresc in altitudine catre Rhone ( vest-Franta). Trecatorile sunt situate in cea mai mare parte intre 1.800 m si 2.000 m si sunt cantonate fie in inseuari glaciare fie pe vai sau regiuni cu dislocatii. Exista trasaturi care separa Alpii Francezi in doua grupe si anume: Aplii de Nord si Aplii de Sud. Alpii de Nord. Se desfasoara intre vaile Drome, Durance pana la lacul Leman valea Rhone. In limita acestui segment alpin se disting trei mari subunitati si anume: in vest, spre culoarul Rhodanian, Preaplii formati dintr-o cuvertura sedimentara cutata, urmata spre est de un Culoar de contact catre urmatoarea subunitate a Masivelor Centrale cristaline si in continuare, spre est, ultima subunitate adica Alpii Inalti si foarte puternic cutati. Prealpii francezi se desprind de Culoarul Rhodanian printr-un abrupt. Culmile de cele mai multe ori au aspectul unor coame domoale, usor alungite catre vest sau, de platouri usor valurate; nu sunt excluse crestele, dar si varfurile izolate cu forme din cele mai variate in functie de roca. Deseori apar vai create de ghetarii care coborau din calota pleistocena cu praguri, cascade, lacuri si morene. Culoarul de contact ( Sillon Alpin) se largeste sau se ingusteaza dupa

cum depozitele in care este taiat sunt marne, calcare, conglomerate, nisipuri, sisturi argiloase. Acest culoar reprezinta o regiune fertila, activa din punct de vedere economic in care este adapostit si orasul Grenoble. In Masivele Centrale cristaline, in principal Mont-Blanc se intalnesc creste, varfuri piramidale, abrupturi marcand prezenta unui amplu peisaj glaciar cu un periglaciar impunator (conuri de pietre, culoare de grohotis etc.). Treapta Alpilor Inalti, alcatuita din culmi semete, versanti prapastiosi si vai puternic adancite,are o mare densitate hidrografica si cele mai intinse suprafete glaciare, cu ghetari ( ghetarul Mer de Glace lung de 18 km ) din care unii coboara pana la aproximativ 1.200 m altitudine. Dintre vaile glaciare amintim Tarentaise,Maurienne si Oisans toate apartinand bazinului hidrografic Isere. Alpii de Sud. Tin de la raurile Drome, Durance pana la Marea Mediterana avand ca limita de vest acelasi Culoar Rhodanian. Si aici se detaseaza etajul subalpin ( Prealpii francezi) cu altitudini care coboara sub 2.000 m, relieful fiind dezvoltat pe o mare diversitate de roci (calcare, conglomerate, gresii) cu vai adancite cu forma de canion (valea Verdon). Intre treapta Alpilor Inalti si Prealpi se gasesc masivele Oisans si Argentera (3.300 m ) cu un relief glaciar impunator. Alpii Francezi primesc influente climatice diferite: dinspre Atlantic, dinspre continent si Mediterana. In ianuarie temperaturile coboara destul de mult sub -1C mai putin in regiunea de langa Marea Mediterana. In nord se inregisteaza peste 100 zile cu ger chiar si in unele nopti de vara, iar spre sud sub 40 zile cu ger la Nice. In iulie temperaturile sunt cuprinse intre 14-16C in Alpii Savoie si peste 20C in sudul regiunii Provence. Precipitatiile anuale sunt cuprinse intre 700 mm si peste 2.000 mm. Cele mai mari cantitati cad in Alpii Savoie si Dauphine. Cu cat ne apropiem de Mediterana ploile capata caracter torential cu frecventa mare intre inceputul si sfarsitul iernii. De altfel in Aplii Nordici se inregistreaza mai mult de 150 de zile cu ploaie comparativ cu cele 50 zile din sud. In Alpi isi au izvoarele o serie din afluentii Rhonului. Acesta are o lungime de peste 812 km din care circa 550 km pe teritoriul Frantei. In fiecare an transporta in mare aproape 22 milioane mc de aluviuni. Izvoraste din Alpii Elvetiei, traverseaza apoi lacul Leman, pentru ca la Lyon sa primeasca raul Saone, principalul sau afluent. La sud de Lyon strabate defileul de la Viene si apoi cel de la Tournon. Dupa ce primeste Isere, strapunge defileele de la Cruas si Donzere. De aici catre sud se deschide o intinsa campie aluviala terminata cu o delta. Rhonul este un fluviu cu regim complex, cu cresteri bruste.

Chamonix Mont-Blanc
Chamonix-Mont-Blanc (n limba arpitan sau n franco-provensal Chamnix) este un ora n Frana, n departamentul Haute-Savoie, n regiunea Ron-Alpi. Cunoscut la nivel mondial, Chamonix reprezint Mecca alpinismului i al sporturilor montane. Este un ora foarte cosmopolit. Locuitorii si se numesc chamonezi (n francez les Chamoniards i les Chamoniardes). Aezare geografic Numit Chamonix n limbajul curent, oraul se situeaz n partea de nord a Alpilor, la poalele Masivului Mont-Blanc, foarte aproape de punctul comun de frontier dintre Frana, Elveia i Italia. Chamonix Mont-Blanc este a patra comuna ca mrime din Frana, avnd o suprafa de 245 km. Vrful Mont Blanc (4808,75 m) se situeaz pe teritoriul comunei nvecinate, Saint-Gervais-lesBains, foarte aproape de grania dintre cele dou. n localitate se afl mai multe vrfuri care depesc 4000 m: Piscul Verde (l'Aiguille Verte), Marii Jorasses (les Grandes Jorasses), Dintele Uriaului (la Dent du Gant), Muntele Blestemat (le Mont Maudit) i Muntele Alb din Tacul (le mont Blanc du Tacul). Localitatea Chamonix se afl la grania cu Elveia i Italia. Ci de acces Prin Chamonix trece drumul naional N205 (2x2 benzi), prelungirea Autostrzii A40 (autostrada alba) care se oprete n localitatea Fayet, n apropiere de Saint-Gervais-les-Bains. Pe teritoriul localitii Chamonix se gsete intrarea n tunelul Mont-Blanc, care leag Frana de Italia, i deci localitatea Chamonix de localitatea Courmayeur. De asemenea, prin Chamonix, trece calea ferat Montenvers, care permite accesul ctre Marea de Ghea (Mer de Glace), i linia SNCF Saint-GervaisVallorcine care leag gara Fayet (coresponden cu TGV) de frontiera cu Elveia. Linia se continu apoi pn n localitatea elveian Martigny. Localitatea posed dou heliporturi : DZ des Bois i DZ d'Argentire. Chamonix-Mont-Blanc este o faimoasta statiune de iarna situata la poalele celui mai inalt varf al Alpilor, Mont Blanc. Statiunea se extinde 23km de-a lungul Vallee de chamonix, intre Les Houches si Argentiere si include si statiunile mai mici Les Bossons, Les Praz de Chamonix, Les Tines si

Argentiere. Chamonix-Mont-Blanc este legata de Courmayeur din Italia prin tunelul prin Mont Blanc, iar de Martigny din Elvetia prin cale ferata si sosea. Punctul central al Chamonix este intersectia strazii principale care merge de-a lungul orasului cu Avenue de la Gare. Mai la sud, pe malul raului Arve, se afla Monumentul lui Saussure, ce comemoreaza prina ascensiune stiintifica a Mont Blanc, in 1786. Monumentul il infatiseaza pe ghidul Jacques indrumandu-l pe Saussure. Muzeul alpin ilustreaza istoria vaii si dezvoltarile conduse de om. Chamonix imbina frumusetea peisajului cu cele mai bune facilitati de schi din lume. Acesta nu este tocmai locul potrivit pentru incepatori, insa avansatii si cei de nivel mediu pot profita la maximde provocarile acestei statiuni. Una dintre cele mai lungi piste din lume este Valle Blanche, insa pentru a ajunge sus trebuie sa aveti un ghid si sa urcati ajutati de franghii. Indiferent de cat de bine schiati, un ghid va va ajuta sa gasiti partia adecvata.