Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Vor trece toate furtunile aºa cum trec norii grei peste capetele
noastre, însã iarãºi va rãsãri soarele binecuvîntat care va încãlzi ºi
va lumina pãmîntul. Îþi mulþumim din toatã inima cã astfel ai trecut
Biserica Ta. Astfel ai trecut-o Doamne prin încercãri, dar ai purtat-o
mereu prin biruinþe. ªi ai Tãi au putut sã-Þi cînte totdeauna plini de
bucurie, pentru dragostea pe care ai avut-o faþã de Lucrarea Ta.
ªtim cã Lucrarea aceasta o vei duce din biruinþã în biruinþã. ªtim cã
mîine, cînd noi vom apune, vei ridica alþi strãjeri care sã ducã mai
departe Lucrarea ºi ea va trece din biruinþã în biruinþã, pentru ca ea
sã ajungã la starea de om mare, ca sã-i desãvîrºeascã pe sfinþii Tãi
pe care i-ai ales de pe pãmîntul acesta. Fii binecuvîntat ºi slãvit cã
ne-ai dat posibilitatea în noaptea aceasta nu numai sã ne vedem, dar
sã putem petrece o noapte sfîntã între cei în mijlocul cãrora Te
gãseºti Tu ºi, prin Duhul Sfînt, ne luminezi ºi ne încãlzeºti sufletele
noastre. Acum Te rugãm: uneºte-ne pe toþi cu Lucrarea Ta, cu
Biserica Ta aºa cum sînt unite mãdularele într-un corp. Nu lãsa nici
un mãdular sã lucreze dezbinat de corp. Nu lãsa nici un mãdular
Doamne sã lucreze de capul lui. Ci fii Tu totdeauna Capul ºi noi sã
fim mãdulare vii ºi sãnãtoase în corpul Tãu.
Ca sã putem face o lucrare sãnãtoasã în mijlocul neamului ºi
poporului acestuia, pentru ca sã vadã toþi Lucrarea binecuvîntatã pe
care o porþi Tu din biruinþã în biruinþã. Te rugãm, uneºte-ne,
strînge-ne pe toþi la picioarele Crucii Tale. Fã prin noi Doamne o
lucrare sãnãtoasã, o lucrare vie ºi binecuvîntatã. Fereºte-ne de
formalismul rece Doamne din care lipseºte duhul Evangheliei ºi în
care Duhul Tãu Cel Sfînt nu poate lucra. Ajutã-ne, prin Duhul sã le
privim pe toate. Ajutã-ne sã privim Doamne prin credinþã, spre cele
înalte, spre cele nevãzute, spre cele care sînt în ceruri ºi care-i
aºteaptã cu o dreaptã rãsplãtire pe cei care privesc spre ele. Te
rugãm sã ne binecuvîntezi ca un milostiv Doamne ºi sã ne sfinþeºti
prin Cuvîntul Tãu pe toþi în aceastã noapte, sfinþindu-ne trupurile,
sufletele ºi duhurile noastre, ca sã fie pãzite întregi pînã în Ziua
slãvitã a venirii Tale. Amin.
Pag. 13
Jertfa trupului
Omenirea împãrþitã în 2
Rugãciunea
Rugãciunea
ªi toþi cîþi au fost daþi acelui duh viclean ºi potrivnic, toþi s-au
nimicit. Nici o pomenire nu mai este de ei. ªi cei care n-au murit
trupeºte încã sînt morþi sufleteºte de atunci. O, cum se vorbea de ei
atunci! Cum scriau gazetele ºi cãrþile. Cum umblau prin þarã, cum
îi dezbinau pe fraþi contra Oastei celei adevãrate. Cum ne
batjocoreau pe noi ºi cum învinuiau ºi rãstãlmãceau tot ce a spus
pãrintele Iosif ºi Lucrarea curatã ºi sãnãtoasã din Biserica noastrã,
a Oastei adevãrate. Cu cîtã viclenie lucrau aceºtia peste tot! Unde
fraþii erau sinceri, se prefãceau cã sînt de partea pãrintelui, pînã ce-i
puteau înºela, ca sã-i primeascã. Apoi le strecurau otrava învãþãturii
potrivnice, înºelînd astfel pe mulþi. Dar curînd Vîntul ceresc i-a
spulberat ºi i-a nimicit pe toþi. Nu i-au primit ºi nu i-au urmat, decît
cei care n-aveau cugetul curat. Pe aceºtia, Dumnezeu i-a dat acelui
duh rãu, ca sã fie osîndiþi împreunã cu vrãjmaºii ºi cu dezbinãtorii
pe care i-au primit. Fiindcã sînt scrise clar la 2 Tesaloniceni 2, 10
ºi la 2 Ioan 10 aceste lucruri, spre a vã da seama ce mare pãcat este
sã nu rãmînã cineva ascultãtor de învãþãtura ºi de unitatea frãþeascã.
ªi ce mare pãcat face ºi acela care-i primeºte în casa lui pe cei
nesupuºi fraþilor ºi care se uneºte cu cei ce dezbinã. Vor pieri
împreunã toþi, la fel. Fraþilor, m-am bucurat din inimã pentru veºtile
despre fraþii ascultãtori de duhul pãcii ºi al frãþietãþii, precum ºi de
adunãrile pe care le aveþi acum acolo, prin bunãvoinþa celor puºi
mai mari peste noi ºi care vã aratã încredere ºi dragoste, putînd
astfel sã vã bucuraþi de hrana Cuvîntului Dumnezeiesc chiar acolo
unde se ºi cuvine sã ne adunãm noi pentru a da laudã Numelui Sãu
Sfînt, adicã în Casa Domnului, în biserica Lui, dupã cum fãceau ºi
primii creºtini, care erau nelipsiþi de la templu ºi care acolo erau
întotdeauna la ceasul rugãciunii, dupã cum scrie în atîtea locuri
Sfînta Scripturã ºi dupã cum au fost ºi întîii noºtri fraþi, Lucrarea
noastrã frãþeascã de la început. Dar tocmai de aceea vã rugãm ºi vã
îndemnãm ºi noi, în Numele Domnului, cu atît mai mult cînd vi se
aratã încredere ºi dragoste, sã nu vã faceþi vinovaþi cu nimic
împotriva Lucrãrii, sã nu faceþi nimic rãu.
Ci sã umblaþi atît în cuvînt, cît ºi în fapte potrivit cu bunãvoinþa
ºi cu datoria pe care se cere sã ni le arãtãm noi faþã de Domnul, faþã
de fraþii care vin acolo cu credinþã ºi cu evlavie ºi faþã de cei care
ne aratã preþuire tocmai din pricinã cã noi venim în numele Oastei
Domnului, care a fost trimisã în Biserica noastrã ºi în poporul
nostru pentru ca, prin mãrturisirea cu viaþa noastrã nouã, curatã ºi
evlavioasã, ºi sfîntã, sã ajutãm ºi sã chemãm ºi pe alþii la mîntuirea
prin naºterea din nou ºi prin trãirea în dragoste ºi în sfinþenie. Cã,
dacã viaþa ºi trãirea noastrã, mai ales a celor care-i învãþãm pe alþii,
nu vor fi dupã cum vorbim, atunci noi sîntem niºte mincinoºi care
vom fi pedepsiþi, fiindcã Dumnezeu nu Se lasã sã fie batjocorit. Iatã
cum au fost pedepsiþi cei despre care v-am scris mai sus, chiar în
faþa ochilor noºtri. Nici unii n-au mai rãmas. Acum s-au ridicat alþi
potrivnici. De fapt, nu sînt numai de acum. Sînt de mai demult. Dar
nu s-au dat pe faþã chiar aºa de împotrivitori ca acum. Dar acum nu
cu duhul formalismului, ca aceia din 1935 pînã în 1947. Ci cu duhul
sectarismului, mai viclean ºi mai potrivnic decît cei dintîi. ªi, deºi
cei care au pornit întîi s-au nimicit, totuºi mai sînt încã urmaºi ai lor
care n-au fost nimiciþi încã, dar pe care Dumnezeu sigur îi va nimici
în curînd ºi pe aceºtia.
Pag. 33
Rostul adunãrilor
Binecuvîntare de nuntã
Stricãciunea amestecãturii
Preþuiþi pe credincioºii
ce vi-s fraþi, pãrinþi ºi soþi
cît i-aveþi, mai e-o nãdejde
cînd nu-s ei, e vai de toþi.
Vo r b i r e a f r a t e l u i P o p a P e t r u B a t i z l a n u n t a d e l a I g h i e l -
17-VI-1979
Aºa cum pãzeºte mama curãþia fetei, n-am vrea, tinerilor dragi,
sã vã vedem într-o viaþã destrãbãlatã. Voi discutaþi problema
cãsãtoriei ºi, în primul rînd, puneþi înaintea lui Dumnezeu problema
aceasta, dacã e de la El sau nu. ªi aveþi rãbdare. Pentru cã, în faþa
cãsãtoriei voastre, ca ºi în orice problemã pentru care se cere
rezolvare prin rugãciune, satana de multe ori se pune împotriva
noastrã ºi a rãspunsului pe care ni-l dã Dumnezeu. N-am citit noi în
Cartea lui Daniel cînd el s-a rugat Domnului pentru descoperirea
unei vedenii? 21 de zile s-a rugat Daniel lui Dumnezeu, pînã cînd
i-a venit urmãtorul rãspuns: Daniele, om preaiubit ºi scump,
Dumnezeu þi-a ascultat rugãciunea din prima zi. ªi m-a trimis sã-þi
aduc rãspunsul, dar cãpetenia împãrãþiei Persiei diavolul mi-a stat
împotrivã. ªi s-a dat o bãtãlie în atmosferã de 21 de zile între
arhanghelul Gavril ºi satan. ªi n-a putut birui nici unul, nici altul.
ªi i-a venit arhanghelul Mihail în ajutor ºi l-a biruit pe diavolul. ªi
i-a spus lui Daniel cuvintele lui Dumnezeu ºi a zis: Mã duc din nou,
s ã mã l u p t î mpotriva împãratului perºilor. Poate cereþi d e l a
Dumnezeu ºi nu vã vine rãspuns cum vreþi voi, aºa repede. Aveþi
r ãb d ar e. Cereþi tot timpul. Nu cu ochii aþintiþi la o per s o an ã
oarecare. Spuneþi cu ochii închiºi: Doamne, eu nu ºtiu pe cine sã
aleg. Eu nu ºtiu. Gîndeºte-Te la mine. Gîndeºte-Te la viitorul meu.
Vreau sã trãiesc cu Tine pentru totdeauna.
ªi Dumnezeu Se va îngriji ºi o va pregãti. ªi din marginea
ceal al t ã a þ ãr i i n o as t r e î þ i v a ad u ce b ãr b at, s o r a mea! ª i d i n
marginea îndepãrtatã îþi va aduce mireasã, fratele meu! Dar ai
încredere în Dumnezeu. Repet: nu cãutaþi frumuseþe! Nu cãutaþi
situaþii! Nu cãutaþi un neam deosebit! Nu! Cereþi Domnului:
Doamne, îmi trebuie o soþie credincioasã. Oamenilor cãsãtoriþi,
Sfîntul Pavel le spune: Cei ce plîng sã fie ca ºi cum n-ar plînge. Cei
ce se bucurã de lume, ca ºi cum nu s-ar bucura. Cei ce au neveste
s ã f i e ca º i cu m n u l e- ar av ea. P en t r u cã c h i p u l l u m i i t r ece.
Legîndu-te de frumuseþe, te legi de persoanã. Nu uita cã chipul
lumii trece! Nu uita cã frumuseþea este o piatrã de poticnire pentru
mulþi care au fãcut greºeala aceasta. Deci, tinerilor dragi, priviþi cu
încredere la viitorul apropiat sau îndepãrtat, care e în mîna lui
Dumnezeu. Dacã veþi rãmîne credincioºi lui Dumnezeu, aduceþi o
cinste ºi o onoare Lucrãrii lui Dumnezeu. De aceea Dumnezeu ne-a
adunat, ne-a strîns aici ºi v-a adunat ºi pe voi, dragilor tineri. Aþi
venit de departe, pentru cã adunãrile noastre sînt o ºcoalã
duhovniceascã. Învãþãtorul nostru este Duhul Sfînt, aºa cum a spus
Mîntuitorul:
Vã trimit un alt Mîngîietor, care va rãmîne cu voi în veci, pe
Duhul Adevãrului. Un alt Învãþãtor. ªi, prin fraþii noºtri care au
mãrturisit aici Cuvîntul lui Dumnezeu, s-au dat din belºug lecþii
minunate cum trebuie sã ne ducem noi viaþa. Ca sã ne faceþi cinste
ºi nouã, sã putem veni ºi la nunta voastrã, sã putem cînta ºi la nunta
voastrã, sã ne putem bucura ca la nunta aceasta binecuvîntatã ºi
slãvitã. Fraþilor, cetãþeni din satul acesta, nu vã miraþi de aceastã
nuntã. Nu vã miraþi de ce au venit atîþia strãini. Nu vedeþi un strop
de bãuturã ºi totuºi fraþii cîntã! Nu trebuie sã ai capul plin de
bãuturã ca sã cînþi. Ei numai atunci ºtiu sã cînte. Noi cîntãm ºi în
necazuri, ºi-n întristãri, ºi-n dureri cîntãm, întotdeauna. Pentru cã
ºtim cã ne ocroteºte Tatãl nostru din ceruri, Dumnezeu.
Pag. 57
Neîncuscrirea cu strãinii
Am coborît din tot ceea ce era bun ºi sfînt spre tot ceea ce este
rãu. De atîtea ori inima noastrã a ºtiut ce este bine, dar picioarele
noastre ºi îndemnurile ispitei ne-au tîrît spre pãcat. Sã vã aduceþi
aminte atunci totdeauna de sîngele rãscumpãrãrii ºi de rãnile prin
care am fost noi izbãviþi; prin care pãcatele noastre au fost spãlate,
prin care am fost ridicaþi noi. Tatãl Cel Sfînt ne-a iubit aºa de mult,
încît pe singurul Sãu Fiu ªi L-a dat, pentru ca oricine crede în El sã
nu piarã, ci sã aibã viaþa veºnicã. Acesta este mesajul Cel Sfînt,
solia cea sfîntã, telegrama cea cereascã, binecuvîntatã, care ni s-a
trimis nouã pentru ca sã ne îndreptãm inima ºi gîndurile spre
mîntuirea lui Dumnezeu. Atît de mult a iubit Dumnezeu lumea.
Acest lucru sã ne fie totdeauna în mintea noastrã ca un îndemn
neîncetat sã ne aducem aminte de Hristos ºi de preþul cu care ne-a
rãscumpãrat. Sã nu mai pãcãtuim! Cînd Domnul S-a îndurat de noi
ºi, deºi eram cãzuþi între tîlharii pãcatelor ºi ispitelor, S-a apropiat
de noi ºi, prin cineva care ne-a adus Cuvîntul Sãu, ne-a chemat spre
mîntuire, inima noastrã a simþit alinul binefãcãtor al mîngîierilor
Sale, nãdejdea binefãcãtoare a mîntuirii.
Fericit este acela care atunci ºi-a deschis sufletul larg cum îºi va
fi deschis rãnitul cãzut între tîlhari toate rãnile sale, spre a primi
vindecarea untdelemnului mîngîietor ºi a vinului dezinfectant. Noi
trebuie sã ºtim cã Dumnezeu foloseºte adeseori ºi untdelemnul care
mîngîie, ºi vinul, adicã dezinfectantul, care usturã, dar curãþã
t o t d eau n a s u f l e t el e n o as t r e. Cu v î n t u l S ãu este pentru n o i º i
mîngîiere, dar Cuvîntul Sãu, cînd meritãm, poate sã fie ºi mustrare.
Pentru cã toate acestea lucreazã împreunã spre vindecarea celui
cãzut. Atunci cînd meritãm mustrarea, sã nu cerem mîngîiere. Cãci
Dumnezeu, cînd meritãm mîngîierea, nu ne dã mustrare. El este plin
de bunãtate ºi de îndurare faþã de noi ºi lucreazã în aºa fel prin
Cuvîntul Sãu, ca sã ne ajute sã ne vindecãm sufleteºte ºi sã ne
îndreptãm inima spre El. E vremea postului. Urcãm spre luminata
zi a Învierii. Am început acest urcuº binecuvîntat. Sã urcãm,
într-adevãr. Sã ne dãm ºi mai mult silinþele spre rugãciune, spre
înfrînare, spre toate faptele bunãtãþii ºi milei, ºi dãrniciei spre care
ne îndreaptã ºi ne îndeamnã Cuvîntul Sãu. Cã numai dacã suim,
atunci vom ajunge odatã în vîrf.
Numai dacã pãºim pe urmele Domnului spre Ierusalim, atunci
vom ajunge odatã sã moºtenim acest Ierusalim ceresc. Sfîntul
Apostol Pavel, în Epistola cãtre Galateni, spune: Dar Ierusalimul de
sus este slobod ºi el este mama noastrã. ªi aºa cum dorim mama
noastrã, cum dorim casa noastrã, cum dorim fericirea noastrã, ar
trebui sã dorim Ierusalimul ceresc. Dacã într-adevãr este mama
noastrã, prin credinþã, acest Ierusalim sfînt pe care ni l-a fãgãduit
Domnul cã ni-l va da pentru veci, în fericirea Sa, dacã vom fi
credincioºi, acest Ierusalim sã fie þinta noastrã ºi sã înaintãm spre
el. Din orice vîrstã am fi, din orice stare am fi, din orice situaþie am
avea, în orice zi, sã þintim tot mai sus, spre Ierusalim. În fiecare zi
sã cãutãm sã fim mai credincioºi, mai plini de dorinþa de a citi
Cuvîntul lui Dumnezeu, mai gata pentru rugãciune, mai dornici
dupã adunare, mai plini de dorinþa de a face bine, mai însetaþi dupã
Domnul ºi dupã Mîntuitorul nostru. Noi Îi mulþumim lui Dumnezeu
pentru fericitul prilej pe care ni l-a dat.
Pag. 69
Rugãciunea
U n c u v î n t a l f r a t e l u i Tr a i a n D o r z c ã t r e f r a þ i i d i n F o c º a n i -
23-VIII-1982
Rugãciunea
Îndemnuri ºi sfaturi
Dar grija aceasta n-o purta. Pe soþia ta, fratele meu, þi-o va aduce
Dumnezeu de la marginea þãrii. Însã încrede-te în Dumnezeu, fii cu
inimã curatã înaintea lui Dumnezeu ºi lasã cã, la vremea potrivitã,
ca prin minune, Dumnezeu te va ajuta sã poþi face pasul acesta
curat. Noi avem fraþi ºi surori care, unii din Moldova, ºi-au luat
femei de-aci. Alþii, de prin Nordul Ardealului. Eu am venit din alt
judeþ aici; Dumnezeu m-a trimis la vremea hotãrîtã ºi potrivitã,
pentru cã m-am lãsat în grija Domnului. ªi vã spun adevãrul din
inimã: atîta încredere am avut în Dumnezeu, cã chiar în ziua cînd
trebuia sã fac pasul acesta al cãsãtoriei, sã ne cununãm la bisericã,
m-am pus în faþa Domnului ºi am spus: Doamne, încã nu-i tîrziu
nici astãzi; dacã nu e de la Tine pasul acesta pe care vreau sã-l fac,
zãdãrniceºte-l astãzi Doamne ca sã nu regret, sã nu plîng mai tîrziu
pentru un pas greºit. ªtiu cã totul depinde de Tine. Zãdãrniceºte
planul acesta chiar astãzi Însã aceasta a fost hotãrîrea Domnului.
Am avut deplinã încredere ºi nu voi regreta niciodatã. ªi voi
îndemna pe fiecare, fraþilor: Dumnezeu v-a rînduit soþul pe care sã-l
aveþi. Dumnezeu v-a rînduit soþia ºi copiii pe care trebuie sã-i aveþi.
Aveþi încredere în Dumnezeu: sînt un dar de la Dumnezeu. În
Proverbe se spune cã o avere se moºteneºte de la pãrinþi, dar o
femeie credincioasã e un dar de la Dumnezeu. Deci Dumnezeu v-a
pregãtit darul acesta. Dacã rãmîneþi credincioºi, vi-l va da. Dacã nu
veþi rãmîne credincioºi, atunci veþi face de capul vostru. Vã veþi
alege voi o femeie sau un bãrbat frumos sau cu situaþie, sau mai ºtiu
eu cum. Însã sã ºtiþi: dacã nu rãmîneþi sub hotãrîrea lui Dumnezeu,
veþi regreta mult, mult de tot. Voiam sã vã spun asearã despre un
caz asemãnãtor, dar mã gîndeam sã nu jignesc pe cineva. Era o
tînãrã, pe timpul cînd eram ºi eu tînãr în Lucrare. ªi venise în sat la
ei vreo 3 tineri ca s-o cearã în cãsãtorie. Ba încã vrãjmaºul cu atîta
viclenie a pornit în adunare, cã ºi-au cumpãrat fiecare Biblie, carte
de cîntãri ºi veneau la adunare.
Se rugau ºi ei în adunare; citeau ºi ei în adunare. ªi eu priveam
duhovniceºte la aceºtia, netulburat la inimã. ªi mã întreabã sora: Ce
zici, frate? Uite, vin tinerii aceºtia la adunare; ºi m-au cerut în
cãsãtorie. Ce sã fac? ªi i-am spus: Sorã, eu nu vãd cã tinerii aceºtia
vin pentru Domnul la adunare. Aceºtia vin pentru tine. Roagã-te
Domnului sã nu te lase. Sã scapi din cursele vrãjmaºului. S-a luptat
ea cum s-a luptat, dar, nefiind ajutoratã cum trebuia, a fãcut
alegerea pe care a crezut-o ea, trecînd peste toate îndemnurile
fraþilor. ªi l-a ales pe unul dintre cei 3 cu care s-a cãsãtorit. Nu ºtiu
dacã aþi observat asearã: îi curgeau lacrimi amare din ochi. Plîngea
în camera cealaltã. Ori de cîte ori aude Cuvîntul lui Dumnezeu, îºi
aduce aminte de sfaturile pe care le-a primit ºi nu le-a urmat.
Bãrbatul ei, dupã ce s-au luat în cãsãtorie, ºi-a urmat drumul lui
mai departe, plin de rãutate ºi de necredinþã. Astãzi, pe mama ei,
cãreia el îi este ginere, mereu o pune la suferinþe grele: o bate ºi o
socoteºte ca pe un lucru nefolositor casei. ªi, mai mult: li s-a nãscut
un copil surdo-mut. Li s-a mai nãscut unul, mi se pare, fãrã degete
la mîini. ªi o încercare grea a lovit-o pe tînãra noastrã pentru cã n-a
ascultat Cuvîntul lui Dumnezeu. De cîte ori o întîlnesc, plînge. ªi
va plînge toatã viaþa pentru neascultarea pe care a fãcut-o, în ce
privea Cuvîntul lui Dumnezeu. Un caz asemãnãtor am avut aproape
de noi, în pãrþile celelalte.
Pag. 110
Veþi face bucurie adunãrilor din care faceþi parte. Veþi fi o pildã
pentru tinerii din localitatea în care vã gãsiþi. Veþi fi o pildã în
adunãrile frãþiilor voastre. Veþi fi o pildã pentru tinerii care vor
veni, ca mîine, la Domnul ºi care vã vor vedea felul vostru de viaþã
curat. Veþi fi o mare bucurie pentru pãrinþii credincioºi pe care-i
aveþi ºi care se roagã Domnului pururea pentru voi. Ei vã înlesnesc
sã vã duceþi la adunare; vã pregãtesc toate drumurile ca sã puteþi
merge. Dar sã nu uitaþi: ei se roagã mereu pentru voi. Ei se roagã
poate ºi acum, cînd ºtiu cã vã gãsiþi în faþa Cuvîntului lui
Dumnezeu. Poate în momentul acesta se roagã: Doamne, te rog
pentru copilul meu sau pentru fata mea: deschide-i inima, sã poatã
înþelege Cuvîntul Tãu. Sînteþi purtaþi mereu pe braþe de rugãciune.
Pãrinþii credincioºi pururea se roagã pentru copii. Chiar dacã copiii
au scãpat pe o pantã necredincioasã, pãrinþii nu pot niciodatã sã nu
se roage Domnului pentru ei ºi pentru biruinþa lor. Dumnezeu sã ne
binecuvînteze, fraþilor! Dumnezeu sã vã dea putere ºi frãþiilor
voastre acolo unde sînteþi aºezaþi, în localitãþile acelea, sã luptaþi
lupta cea sfîntã a credinþei. Rãmîneþi cãlãuziþi de Cuvîntul lui
Dumnezeu ºi veþi trece din biruinþã în biruinþã, pentru slava ºi
preamãrirea lui Dumnezeu. Amin.
Pag. 112
Strigãtele Domnului
Deci, dragii mei, în clipele acelea cînd Domnul Isus l-a aºteptat
aºa cum a aºteptat mulþimea de pãcãtoºi sã se întoarcã la El, l-a
aºteptat ºi pe Iuda sã se întoarcã. ªi, vãzînd cã nu se mai poate, cã
ultima clipã a nãdejdii s-a stins, cînd el ºi-a dat drumul ºi s-a
prãbuºit, atunci Domnul Isus a strigat. A zis: Sãvîrºitu-s-a, ºi ªi-a
dat Duhul. Domnul n-a spus nimãnui, niciodatã: De ce dai în Mine?
Numai lui Malhu, sluga arhiereului, cînd acesta I-a dat o palmã aºa
de tare, cã scrie undeva în tradiþie cã a rãsunat tot pretoriul, cu atîta
sete de fiarã a dat, Domnul Isus a zis: Dacã am spus rãu, spune-Mi
ce am spus. Dar dacã nu, pentru ce Mã baþi? Lui îi vindecase
Domnul Isus urechea puþin mai înainte, cînd Petru i-a tãiat-o cu
sabia. ªi acum chiar el Îl loveºte. ªi El numai atîta i-a zis: Dacã am
zis vreun rãu, dacã am rostit ceva rãu, spune aceasta! Dar dacã nu,
pentru ce Mã baþi? ªi aºa toatã dezvinovãþirea o spune nu pentru El,
care nu voia sã Se dezvinovãþeascã niciodatã; ci pentru noi, ca sã
vedem cã suferã fãrã vinã! Dacã am spus rãu, spune-Mi ce am spus!
Dar dacã nu, de ce Mã baþi? Domnul Isus, înainte cu ceva de a-ªi
da Duhul, cînd a privit gloatele, cînd a privit mulþimea care se
strîngea rînjind cãtre El ºi batjocorindu-L, a spus: Pãrinte, iartã-i pe
ei, cã nu ºtiu ce fac. Inima Lui plinã de milã, inima Lui plinã de har,
Împãratul pãcii nu putea, decît ºi în clipele acestea sã aibã pace ºi
sã le dãruiascã ºi lor iertare.
Pãrinte, iartã-le lor, cã nu ºtiu ce fac. Iubiþilor, Domnul Isus S-a
rugat ºi pentru noi. Prin gloata aceasta te vedea El, cu ochii Lui
Dumnezeieºti, cum zice prorocul Sirah: cãci ochii Domnului sînt de
10 mii de ori mai luminoºi decît soarele. Dacã ochii Domnului sînt
mai luminoºi decît soarele de 10 mii de ori, El a vãzut pînã în zilele
noastre, El vede ºi adunarea noastrã de astãzi; a vãzut-o încã de pe
cruce. El a vãzut totul. El ºi pe noi ne-a vãzut, pe cei ce-am rînjit
împotriva Lui, pe cei ce-am minþit împotriva Lui, pe cei ce-am
insultat ºi am suduit, ºi am batjocorit, ºi am hulit Numele Sãu, El
ºi pe noi ne-a avut atunci în rugãciunea de pe cruce. S-a rugat ºi
pentru noi. Glasul acela spre cer s-a înãlþat ºi pentru noi: Doamne,
ºi pentru Ion din veacul al XX-lea, ºi pentru el Mã rog; ºi pentru
Gheorghe, ºi pentru Vasile, ºi pentru Maria. ªi pentru ei Doamne
Mã rog: iartã-i, cã nu ºtiu ce fac! ªi Pãrintele ceresc a trebuit sã
primeascã aºa, cã nu prea ºtim noi ce facem. Într-adevãr, nu ºtim.
Cã, dupã ce ne dãm seama, dupã ce începem sã venim la Domnul
Isus, aºa-i cã noi înºine ne dãm seama cã n-am ºtiut ce-am fãcut. Cã
n-am fi fãcut pentru nimic în lume ceea ce am fãcut. Fraþii, fratele
tînãr ºi fratele celãlalt au mãrturisit cã nu regretã cã s-au întors la
Domnul, ci regretã cã nu L-au cunoscut mai demult pe Domnul.
Odatã, într-o adunare, s-a pus întrebarea unor fraþi din pãrþile
noastre: Fraþilor dragi, sînteþi rugaþi sã rãspundeþi pe rînd. Un frate
se îndreaptã cãtre un frate tînãr de vreo 17 ani ºi-i zice: Frate
Gligore, spune dacã þie-þi pare rãu cã te-ai întors la Domnul. ªi el
a început sã plîngã; ºi a plîns un timp, apoi a putut vorbi ºi a spus:
Dacã am vreun regret în sufletul meu, dacã am vreo pãrere de rãu
în conºtiinþa mea ºi-n viaþa mea, singura pãrere de rãu ce o am e cã
nu L-am cunoscut pe Domnul Isus din pîntecele mamei mele, pînã
cînd încã n-am ieºit ca o stîrpiturã, sã vãd lumea aceasta. Ca sã nu
fi greºit nici cu vãzul meu, nici cu auzul meu, nici cu limba mea,
nici cu toate faptele mele.
Pag. 117
Rugãciunea
Dar dacã aºa a fost voia lui Dumnezeu, mãcar de acum încolo sã
ajungem la ceea ce s-a promis atunci cînd am stat noi de vorbã. Noi
altceva vrem, fraþilor, dacã venim acolo: sã plîngem împreunã, aºa,
sã fim uniþi. Aºa am d o r i t at u n ci ºi noi tot am aºteptat ºi am
aºteptat. ªi Dumnezeu ºtie cîte s-au mai petrecut de-atunci ºi cîte
s-au fãcut. Noi n-am umblat sã spunem nimic despre nimeni. Totuºi
s-au auzit lucruri din ceea ce a fost. Dar, n-am venit aici pentru ca
sã ne ducem la pierzare. Sã fie dragoste. Sã fie ceea ce a fost la
început. Sã ajungã cuscrul meu, copiii mei din casã sã se uite unii
într-o parte, alþii într-alta? Asta nu-i din partea lui Dumnezeu.
Dumnezeu ºtie cã n-am sãrit la nimeni. Dar, în jurul nostru, lucrãrii
diavolului n-am vrea sã-i mai dãm voie. Vrem, de astãzi, sã fie
hotãrîþi. Dar numai sã fie sinceri.
- Frate, sã nu ziceþi: N-am fãcut rãu. Sã nu ziceþi: N-am fãcut
nimic la nimeni. Sã nu ziceþi. Am fãcut! Cînd 2 se ceartã, amîndoi
sînt vinovaþi.
- Am fãcut rãu! Uite, fratele Neculai sã spunã el dacã n-am spus
în faþa adunãrii cînd a zis cã am scris scrisoarea. Frate, eu am
scris-o. Domnul ºtie lucrurile. Am spus! Am spus cã am sãrit ºi am
fãcut, frate, eu am fãcut.
- Ne ºtim fiecare, atunci. Sã punem un gînd ºi o hotãrîre în faþa
lui Dumnezeu. Pe viitor acoperim tot. Nu mai zicem: Eu n-am fãcut!
Eu am avut dreptate.
- Sînt suflete care ar veni la adunare, dar vãd 2 adunãri, vãd
sufletele împãrþite.
- Sã nu mai fie. Eu vã rog din toatã inima. Eu vã rog poate cã
pentru ultima datã; vã veþi aduce aminte odatã.
- De aceea vã rog din toatã inima: gîndiþi-vã la acest lucru, dar
fiecare. Cu o hotãrîre sfîntã, faceþi un salt, ieºiþi din întuneric la
lumina aceea unde e unitate ºi armonie, ºi pace. ªi priviþi-vã cu
dragoste.
- Dacã ne-am fi trezit aºa, poate n-am fi ºtiut ce înseamnã uitate
ºi pace, ºi o singurã adunare. Dar noi ne-am trezit într-o singurã
adunare.
- Cineva n-a vegheat ºi ispititorul a reuºit sã semene. Acuma
vegheaþi toþi ºi nu mai îngãduiþi ispititorului, sub nici o formã. Am
mai rugat pe fraþi pe oriunde am mers. Vã spun, nu a existat poate
cã niciodatã atît de multã vorbire de rãu ca astãzi între fraþi. Atîtea
vorbe rele se poartã despre niºte fraþi la alþi fraþi. E ceva îngrozitor.
- Mãcar dacã ar fi adevãrate, frate Traian! Dar numai minciuni.
Minciuni.
- E rãu ºi dacã e adevãrat. E rãu dacã e adevãrat! E rãu ºi dacã-i
minciunã. Nu trebuie sã fie vorbirea de rãu! Nici dacã e adevãrat sã
nu fie. Dar dacã nu-i adevãrat? Mîntuitorul spune în Evanghelie:
Dacã vezi pe fratele tãu. Dacã vezi cã pãcãtuieºte, dacã-l vezi,
du-te, mustrã-l între tine ºi el. Nu te duce sã umpli þara de zvonuri.
Du-te ºi spune-i! ªi dacã te ascultã, l-ai cîºtigat. Dacã nu, mai ia
unul sau 2, sau 3, în sfîrºit. ªi numai dupã aceea, cînd. Uite: cel mai
nou zvon vi-l spun acuma, cã toþi sînteþi aci, deºi îmi vine aºa de
greu sã vã spun ºi prin cine se rãspîndesc zvonuri de-astea. Cã-s
f r aþi lucrãtori care umblã dintr-o parte în alta. S e n u mes c ei
lucrãtori. Umblã dintr-o parte într-alta; ºi-i cunoaºteþi. Sînt unii care
se duc ºi se ocupã special numai cu lucruri de-acestea.
Pag. 138
ªi ne-a dat. În toate acestea, noi am trãit atîtea mari minuni anul
acesta! Cred cã momentul acesta, seara aceasta, miezul acesta de
noapte, hotarul acesta dintre toamnã ºi iarnã este un hotar hotãrîtor,
este un moment hotãrîtor.
Noi trebuie sã punem un legãmînt adînc în faþa Domnului. El are
un plan cu noi. Nu întîmplãtor am ajuns noi, cei care sîntem aci, în
seara aceasta, în locul acesta. Sã lãsãm Duhul lui Dumnezeu sã
lucreze puternic în inimile noastre ºi El va face din noi o oºtire
nebiruitã. Mi-aduc aminte, cînd s-a dus pãrintele Iosif la Domnul,
am rãmas cu fratele Marini. 2 copii: ºi tineri, ºi nepricepuþi, în luptã
cu o uriaºã armatã ostilã, pornitã împotriva noastrã sã ne
nimiceascã. Am avut de dus greutãþi nespus de mari ºi înãuntru, ºi
în afarã. Dar iatã astãzi, dupã 50 de ani, ce mari biruinþe ne-a dat
Dumnezeu! Acuma nu mai sînt numai 2; acuma sînteþi sute, mii,
tineri înflãcãraþi, binecuvîntaþi de Dumnezeu, entuziaºti, inteligenþi,
devotaþi cauzei lui Dumnezeu, talentaþi, inspiraþi de Dumnezeu în
toate privinþele. Putem pleca liniºtiþi. Lucrarea Domnului este
asiguratã. Dumnezeu v-a ales ºi v-a înzestrat cu atîtea binecuvîntãri
ºi acum v-a adus la acest moment înalt, solemn, divin, în care El
vrea sã ne topeascã toate inimile într-una, pe toþi sã ne facã sã
gîndim la fel, sã umblãm la fel. Cît de biruitor va merge Domnul în
fruntea noastrã cînd noi Îl vom urma pe El! Cînd Mîntuitorul a
intrat în Templul din Ierusalim, plin de tot felul de ticãloºii ºi de
stricãciuni, El a avut o mare biruinþã pentru cã în urma Lui erau 12
ucenici devotaþi, hotãrîþi pentru orice. Nimeni n-ar fi îndrãznit sã
punã mîna împotriva Lui cînd L-a vãzut însoþit de o armatã întreagã,
d e o e c h i p ã b i n ecu v î n t at ã d e l u p t ã t o r i d e v o t a þ i c a u z e i L u i .
Dumnezeu ne-a adunat aici. Va fi un început. Noi trebuie sã punem
un legãmînt. Nu numai ca noi înºine sã ne dãm silinþa sã fim ºi sã
rãmînem permanent, tot mai mult uniþi, dar fiecare în sectorul lui sã
lucrãm. Pentru ca ºi pe ceilalþi fraþi ai noºtri, care sînt departe acum,
sã-i apropie Domnul ºi sã fim o unitate de nezdruncinat ºi de
nemaidespãrþit. Aceasta vrea Domnul. Poate cã momentul acesta l-a
aºteptat El ca sã declanºeze prin noi o ofensivã biruitoare ºi
strãlucitã. Planurile lui Dumnezeu sînt mari. El a avut nevoie numai
de oameni devotaþi, hotãrîþi ºi uniþi, ca sã le ducã la îndeplinire.
Dacã noi vom fi aceia, Dumnezeu prin noi va lucra. Credem cã
nucleul ãsta care sîntem acum aci, dacã punem un legãmînt ºi din
toatã inima ne rugãm Domnului sã ne ajute pe toþi, cu puterile pe
care le avem ºi în locul unde sîntem, sã lucrãm cu un gînd ºi cu o
inimã pentru înaintarea Evangheliei ºi pentru împlinirea scopului
Lucrãrii Oastei Domnului în care ne-a chemat El, nu existã zid sã
stea împotrivã pe care sã nu-l dãrîme Dumnezeu.
Nu existã mare prin care sã nu facã El drum pentru noi. Dar are
nevoie de unitatea noastrã. Unitatea noastrã, în primul rînd, în
inimile noastre, dupã aceea în rugãciunile noastre. Sã luãm hotãrîre
sã gîndim la fel, sã umblãm la fel, sã ne corectãm gîndurile ºi sã ne
întocmim toate drumurile în aºa fel, încît noi sã fim una. Apoi sã ne
rugãm cu un gînd ºi cu o inimã, sã ne rugãm puternic. Dragostea ºi
rugãciunea sînt cele 2 puteri nebiruite pe pãmînt. Sã facem acest
lucru. Tineri, bãtrîni, cum sîntem: cu o inimã tînãrã ºi devotatã
Domnului, sã facem acest lucru. E ceasul 12 ap r o ape. Zic sã
îngenunchem acum.
Pag. 155
Un bilanþ binecuvîntat
Ele sînt ca o Carte a Legii, sfîntã, pãstratã pentru noi, pentru ca,
din timp în timp, sã ne putem orienta sãnãtos lupta noastrã. E ca ºi
cu dreptarul pe care-l folosesc lucrãtorii ce muncesc pe un zid
întins, de la o clãdire întinsã. Un dreptar de la o margine pînã la
cealaltã, dupã care se orienteazã toþi din cînd în cînd. Cît de
pricepuþi sînt ziditorii, tot au nevoie sã-ºi verifice ceea ce zidesc,
d u p ã u n d r e p t a r a l t u t u r o r. ª i f i e c a r e , d e l a cap ãt u l a c e s t a ,
uitîndu-se pînã ; a capãtul celãlalt, vede cum a lucrat celãlalt, pentru
cã au un dreptar. Noi avem un dreptar sfînt la construcþia pe care o
ridicãm ºi noi. Un timp. Timpul lucrului nostru. ªtiþi, clãdirea
Oastei a fost începutã prin alþii. Noi am intrat în lucrul lor, cum
spune Mîntuitorul. Acuma fiecare sã luãm seama bine cum clãdim,
dupã spusele Sfîntului Pavel de la 1 Corinteni, capitolul 3. Pentru
cã lucrarea fiecãruia va fi încercatã prin foc. ªi focul va dovedi.
Prin urmare, am aici 3 documente pe care vreau sã vi le citesc, din
primul an al încercãrilor prin care a trecut Lucrarea Oastei. De ce
avem noi nevoie de aceste documente? Pentru cã acestea sînt
dreptarul nostru pus de cãtre primii lucrãtori, dupã care avem nevoie
cu toþii sã ne orientãm. Noi nu sîntem aici întîmplãtor. Nici nu
putem lucra dupã voia noastrã. Lucrãm la îndrumarea unui Meºter
ºi Ziditor, care este Domnul. ªi lucrãm dupã o îndrumare lãsatã
nouã de înaintaºii noºtri, primii rînduiþi de El ºi învredniciþi de El
cu aceastã lucrare. Noi am intrat în lucrul lor. ªi, dacã ei au fost atît
de atenþi sã asculte total voia lui Dumnezeu cum au construit, cît de
atenþi trebuie sã fim noi, cei care sîntem schimbul 2 sau schimbul
3 în aceastã lucrare!
Cã nu ºtim cîte schimburi vor mai urma. ªi cît de important este
ceea ce zidim noi nu numai pentru cei din trecut, ci ºi pentru cei din
viitor! Ca, atunci cînd va fi recepþionatã lucrarea, sã se vadã cã ºi
noi am fost încadraþi frumos pe linia înaintaºilor noºtri sfinþi. Ce
simþãmînt trebuie sã fie acesta, care sã ne cutremure pe noi în faþa
acestor rãspunderi. Cã nu sîntem singuri. ªi nu sîntem întîmplãtori,
ºi nu sîntem începãtori. Sîntem dintre cei care am intrat aici. Noi
mai sîntem aici cîteva fire care mai legãm istoria aceasta, pe cei
prezenþi cu cei din trecut. Trãieºte fratele Opriº, este fratele Fulea,
nu ºtiu care mai sînt dintre cei care am fost primii cu pãrintele Iosif.
Pentru cei mai mulþi dintre frãþiile voastre, el este numai o amintire
istoricã. Vã puteþi face despre el o imagine foarte neclarã. Dar noi,
care am trãit aievea ºi puternic în prezenþa lui istoria aceasta, sîntem
din ce în ce mai puþini. Pentru frãþiile voastre, care ne ascultaþi, e
foarte important sã faceþi o sudurã puternicã cu istoria, pentru ca sã
nu vã pomeniþi, la un moment dat, cã sînteþi ca un fir de iarbã cosit
care nu mai are rãdãcinã ºi e purtat de vînturi încoace ºi încolo.
Trebuie sã ne înrãdãcinãm adînc în istoria noastrã, sã þinem legãturã
adîncã cu înaintaºii noºtri, pentru ca în felul acesta sã fim gãsiþi
niºte continuatori vrednici.
Pentru ca ºi urmaºii noºtri sã ne socoteascã pe noi la fel. Pentru
ca sã stabilim clar - ºi pentru cei care sînt cu noi, ºi pentru cei care
nu cunosc acum - aceastã continuitate ºi aceastã linie istoricã ºi
biblicã, ºi cereascã, vreau sã reamintim mereu aceste 3 documente.
Dar toatã Biblia este pentru noi un document cutremurãtor de
apartenen þ ã º i d e l eg ãt u r ã s t r î n s ã dintre toate generaþiile de
credincioºi, pînã la cel dintîi.
Pag. 174
Dar ce tristã este starea celor care nu avem copii nici trupeºti,
nici sufleteºti aºa cum ar trebui sã fie. ªi, din cauza aceasta, o mare
parte de vinã o avem noi. Trebuie sã ne judecãm întîi pe noi, ca
pãrinþi, ca lucrãtori în Lucrarea lui Dumnezeu ºi ca oameni care nu
totdeauna am dat dovada cea mai înaltã despre credincioºia noastrã.
Sã ne cercetãm, în lumina Domnului - dar sincer, nu numai aºa
de suprafaþã ºi de vorbã, sã ne cercetãm adînc în faþa Domnului,
care este în mijlocul nostru, în ce mãsurã am putut noi pãstra nu
numai linia moralã ºi credincioasã, ci linia învãþãturii noastre. Cã
din cauza învãþãturii se strecoarã dezbinãri ºi tulburare în mijlocul
adunãrilor ºi în mijlocul familiilor noastre. Am dorit sã recapitulãm
în faþa noastrã, în astã searã, aceste documente pe care vi le-am
citit. ªi sã ne aducem aminte cã, în decursul vremii, al zecilor de
ani, Lucrarea Oastei a rãmas în învãþãtura Bisericii. ªi de aceea a
rãmas în credinþa aceasta. ªi rostul Lucrãrii Oastei Domnului e
numai în învãþãtura ºi în credinþa aceasta. Strãinii au venit la noi ºi
au zis: Fraþilor, voi aveþi valoare numai cît sînteþi în Biserica
Ortodoxã, în Lucrarea Oastei Domnului ºi în România. În momentul
cînd aþi pãrãsit una dintre acestea, nu mai aveþi nici o valoare. ªi
b i n e n e- au z i s ! A º a es t e. ª i î n f a þ a l u i D u mn ezeu , º i î n f aþ a
oamenilor, noi avem valoare cîtã vreme sîntem în Lucrarea aceasta,
cu toatã inima ºi cu tot sufletul nostru întemeiaþi pe învãþãtura ºi
credinþa noastrã ºi rãmînînd statornici aici unde ne-a aºezat pe noi
istoria ºi Dumnezeu: în aceastã Lucrare, în aceastã unitate, în
aceastã învãþãturã ºi-n aceastã credinþã. Spun aceasta pentru cã
mulþi dintre cei care s-au rupt de istorie ºi de învãþãturã au alte
credinþe. Vã rog foarte mult: gîndiþi-vã foarte serios la lucrul acesta.
În rãstimpuri tot mai scurte, înmormîntãm cîte o parte din istoria
noastrã. Sãptãmîna trecutã l-am înmormîntat pe fratele Bãlãuþã. ªi
nu e mult de cînd s-a dus ºi fratele Gavriº, fratele Popa Petru,
celãlalt frate Popa Petru. ªi, rînd pe rînd, vor urma cei vreo 3, 4,
cîþi mai sîntem - ºi dv. aþi rãmas fãrã reprezentanþi ai istoriei în
mijlocul dv. Þineþi învãþãtura pe care v-o spun! Cã vã spun în faþa
lui Dumnezeu ºi în faþa neamului, ºi în faþa credinþei, ºi în faþa
istoriei acest lucru. Þineþi-vã de învãþãturã cu atît mai mult dupã ce
nu vom mai fi noi. Cã, poate, ici-colo, vã mai gîndiþi: Apoi fratele
sau fratele sau fratele. ªi, la adãpostul lor, ne mai putem feri de
izbeliºti ºi de vînturi. Dumnezeu vã va lua aceste adãposturi în
foarte scurt timp. Nu peste mult timp veþi merge ºi la fratele Opriº,
ºi la fratele Traian, ºi la fratele Leon, ºi la fratele Fulea. Cã anii
s-au dus.
Va rãmîne toatã rãspunderea asupra frãþiilor voastre; va rãmîne
o rãspundere istoricã ºi veºnicã. Fiþi foarte atenþi ºi încadraþi-vã pe
linia învãþãturii. Strîngeþi-vã din toate unghiurile acestea în care
vitregia vremurilor ne-a împrãºtiat pe unii dintre noi. Lãsaþi toate
învãþãturile strãine! Strîngeþi-vã lîngã învãþãtura sãnãtoasã a
Lucrãrii. Vedeþi cã prin aceasta Dumnezeu a pãstrat aceastã Lucrare.
Noi putem citi literatura altor culte. Putem citi cu titlu de informaþie
ºi pentru înmulþirea cunoºtinþei noastre aceste lucruri; dar nu sã
urmãm aceste exemple! Pentru cã ei înºiºi, care ni le aduc nouã,
mãrturisesc cu gura lor cã au ajuns la un faliment total pe linia
moralã ºi puternicã a Evangheliei. Ce sã învãþãm noi de la niºte
oameni care ei înºiºi mãrturisesc cã au ajuns la un faliment?
Pag. 184
ªi noi putem, cel mult, sã vedem cã, din aceste învãþãturi pe care
ei le-au urmat, n-au ajuns decît la acest faliment trist. Noi trebuie
sã urmãm învãþãturile noastre care, iatã, antreneazã între noi aceastã
viaþã duhovniceascã plinã de putere. Cîntãrile noastre, rugãciunile
noastre, cuvîntãrile, fraþii noºtri, adunãrile noastre - sînt ceva care
alþii, în lumea aceasta, nu au.
Am dorit sã ne orientãm gîndurile asupra acestui lucru de bazã.
De ce? Pentru cã de la punctul acesta vom pleca mai tîrziu - ºi
imediat - la celelalte probleme pe care le avem de discutat. Vom
avea de discutat problema tineretului, pentru cã sînt foarte multe
cazuri problemã între tinerii noºtri ºi chiar în familiile multora
dintre lucrãtorii Domnului. În multe adunãri frãþeºti sînt tineri
problemã. ªi noi trebuie din timp sã depistãm aceste lucruri, ca sã
putem ajuta sã se corecteze aceºti tineri. Sînt cãsãtorii problemã.
Sînt cãsnicii problemã. Sînt multe, multe probleme. Toate acestea,
în cea mai mare parte, ivite din cauza lipsei de înþelepciune ºi de
cumpãtare a pãrinþilor, fie de-un fel, fie de altul. De aceea vor
trebui întîi cîteva discuþii care vor urma la problema tineretului. Sã
urmãrim aceste cazuri-problemã ºi sã cãutãm sã evitãm sã mai
aparã. Pentru ca sã ferim nu numai familia noastrã, nu numai
adunarea noastrã, cu Lucrarea lui Dumnezeu, de nenorociri care ar
putea apoi aduce asupra întregii Lucrãri ºi asupra Cuvîntului lui
Dumnezeu batjocuri ºi hulã din partea lumii care ne cunoaºte ºi care
generalizeazã pãcatul unui frate asupra întregii Lucrãri. Cãci unde
un frate greºeºte sau dacã în familia unui frate se întîmplã o
nenorocire, toatã lumea spune: Apoi aºa sînt ostaºii! Generalizeazã
cazul asupra tuturor. Cînd un frate e bun ºi-i înþelept, ºi-i exemplu
minunat, atunci îl nominalizeazã ºi-l localizeazã la fratele respectiv,
dacã-i bun, zicînd: Aºa-i el. Ce bine ar fi dacã ar zice: Aºa-s toþi!
Pentru cã, de fapt, aºa sînt. Dupã problema tineretului, va veni
problema studiului nostru biblic, la care, de ani de zile, tot muncim
ºi muncim ºi încã n-am ajuns sã ni-l putem normaliza ºi sã ni-l
putem unifica. Sperãm cã în seara aceasta vom ajunge la acest lucru
ºi de-aici vom porni apoi peste tot, în toate locurile unde Dumnezeu
a dat adunãrilor tineret mai mult, sã putem porni cam la fel în
aceastã ºcolarizare duhovniceascã a tineretului - ºi nu numai a
tinerilor, ci a tuturor celor care participã la aceste întîlniri frãþeºti
de educaþie duhovniceascã ºi de îndrumare pe linia învãþãturii ºi
credinþei noastre. Prima problemã e tineretul: cãsnicii, divorþuri în
mijlocul tineretului, aranjarea cãsniciilor, petrecerea nunþilor,
amestecul pãrinþilor în viaþa celor cãsãtoriþi, o mulþime de aspecte
care ne privesc pe toþi.
Dupã ce vom discuta, deci, problema aceasta cu tinerii, vom
discuta problema cu ºcoala biblicã. ªi dupã aceea Dumnezeu ne va
da timpul sã discutãm ºi problemele unor adunãri, problemele din
zonã. De exemplu: sînt aici fraþii din Cluj, pe care i-am rugat, în
Numele Domnului, sã vinã în mijlocul tuturor fraþilor din þarã,
pentru ca aici sã se ajungã la punerea la punct ºi a problemei
adunãrii lor de acolo. Va fi apoi, la rînd, problema de la Galaþi. ªi
acolo sînt niºte probleme cu alte aspecte, dar tot sînt. Va veni apoi,
la rînd, problema de la Neamþ, cã ºi acolo sînt unele aspecte
negative în adunare.
Pag. 185
Fraþii mei tineri ºi, mai ales, voi, cei intelectuali, nu vedeþi acest
l u cr u ? E o d a t o r i e D u m n e z e i a s c ã s ã v ã i d e n t i f i caþ i t o t al cu
învãþãtura ºi cu duhul Lucrãrii. ªi sã nu mai aveþi nici în strãfundul
inimii voastre - adicã în inconºtient, acolo, în lumea simþurilor, nici
în subconºtient, în lumea gîndurilor, sã n-aveþi gînduri strãine.
Uniþi-vã total cu Lucrarea ºi veþi vedea ce putere ne va da
Dumnezeu, în mijlocul Bisericii, în care El a arãtat acum cã ne
deschide o perspectivã minunatã sã mãrturisim Evanghelia aici.
Nu vã faceþi vinovaþi faþã de viitorul neamului, faþã de viitorul
Bisericii, faþã de viitorul credinþei, faþã de viitorul Lucrãrii. Nu vã
faceþi vinovaþi faþã de viitorul propriilor voºtri copii, care vor fi
binecuvîntaþi din pricina credinþei voastre sincere ºi a ascultãrii
voastre de locul unde v-a chemat ºi v-a aºezat Dumnezeu. Dacã noi
vom fi pãtrunºi de acest duh ºi simþãmînt, toate celelalte probleme
se rezolvã uºor. Nu existã problemã care sã nu se poatã rezolva ºi
p r o b l e m a t i n e r e t u l u i , º i a c ã s n i c i i l o r, º i a d i v o r þ u r i l o r, º i a
n e î n þ el eg er i l o r. ª i p r o b l ema n eî n þ el eg er i l o r d i n a d u n ã r i , º i
problemele de cealaltã naturã, toate, toate, toate se rezolvã, dacã, în
privinþa aceasta, noi am ajuns sã gîndim la fel. Nu numai sã vorbim
la fel. Sã gîndim la fel ºi sã simþim la fel. Cã spune Cuvîntul lui
Dumnezeu cã el este ca o sabie care pãtrunde între gînduri ºi simþiri.
Adicã între subconºtient ºi inconºtient; adicã în partea cea mai
tainicã a inimii, pe care totdeauna omul cautã sã o scoatã de sub
controlul celorlalþi. O supunem controlului lui Dumnezeu ºi atunci
nu mai avem probleme nici de adunãri, nici de familii, nici de
frãþietate, nici de nimic. ªi vedeþi ce binecuvîntãri va da atunci
Dumnezeu Lucrãrii! Vã rog din toatã inima sã vã gîndiþi bine la
acestea. Acesta este un moment istoric. ªtie Dumnezeu dacã
vreodatã ne vom mai întîlni tot aºa cum ne întîlnim acuma. Iatã, în
3 zile dispare unul cîte unul dintre noi. ªi locul rãmîne gol. Noi, cei
bãtrîni, în primul rînd, trebuie sã ne facem datoria mai frumos. Sã
fim mai conºtienþi de rãspunderea noastrã ºi sã nu creãm dezbinãri
în adunãri, pentru ca sã nu creãm dezbinãtori, care sã rãmînã. Pentru
cã noi vom muri, dar cei care rãmîn în urma noastrã vor continua
opera aceasta. ªi dacã noi am creat un dezbinãtor, chiar dacã murim
noi sau ne întoarcem noi, dezbinãtorul acela va continua. ªi va
continua în contul nostru! În contul mîntuirii noastre, pe veºnicie,
lucrarea lui de dezbinare. Noi vom rãspunde. Cînd se va întoarce pe
firul dezbinãrii, se va ajunge la cel care a format un dezbinãtor sau
o dezbinare. Feriþi-vã de acest lucru, pentru cã aceasta este o crimã
împotriva Duhului Sfînt, orice dezbinare în adunarea lui Dumnezeu.
În lumina acestor gînduri, dacã ne cutremurãm la acest gînd, atunci
ne vom rezolva frumos problemele, toate problemele. Acum îl
ascultãm pe pãrintele Popa ªtefan. ªi, dupã cuvîntul pãrintelui, noi
vom face puþinã pauzã. În liniºte, pe locul nostru unde sîntem.
ªi dupã aceea se va pune problema tineretului; fraþii care sînt în
problemã. Cã sînt probleme. Poate sînt la Pechea, poate sînt la
Iveºti, poate sînt la Podoleni, poate sînt la Piatra Neamþ, poate mai
sînt undeva astfel de lucruri. Sã le discutãm. Dar mai întîi ar trebui
sã punem între noi problema dezbinãtorilor din L u crarea lui
Dumnezeu. Dezbinãtori cunoscuþi. Consacraþi. Cum este la Galaþi,
Tudose. Zeci de ani s-a încercat cu el ºi nu s-a reuºit niciodatã.
Pag. 188
Dacã este ceva care trebuie scos sau ceva care trebuie adãugat,
spuneþi la urmã. Dupã aceea ne mai rãmîne destul timp, cred, ºi
pentru rezolvarea problemei de la Cluj, de la Galaþi, de la Neamþ ºi
de la Bucureºti.
Pe scurt! Cã eu cred cã, în discuþiile noastre ºi în tot ce s-a
clarificat acum deplin între noi, rezolvarea acestor probleme e foarte
simplã ºi foarte uºoarã ºi vine de la sine. Noi ne-am rugat pentru
aceasta ºi dorim din toatã inima. Slãvit sã fie Domnul! Sã vorbeascã
fratele Pop Ion, fratele Sãtmaru ºi fratele Suciu sau fratele Aurel.
Cîte 2 din fiecare adunare, deocamdatã, sã vedem. Eu am de la
adunarea din Iris o scrisoare. ªi am ºi un rãspuns. Cã ei mi-au cerut
în scris rãspunsul. ªi le-am spus cã aici, cu ocazia aceasta, o sã le
dau acest rãspuns în faþa tuturor fraþilor din þarã. Pentru cã noi,
personal, la Cluj, fie cu o parte, fie cu alta, am discutat suficient
problema de acolo. Am vrut acum ºi ne-am rugat foarte mult
Domnului ºi ne-am rugat cu toþii ca, la confruntarea aceasta în faþa
întregii þãri, lucrurile sã se rezolve fericit, aºa cum din ambele pãrþi
s-a declarat cã se doreºte. ªi atunci sã cãutãm noi cu toþii, toatã
Lucrarea, toatã frãþietatea din þarã, armonia care s-a restabilit ºi-n
adunarea din Cluj în seara aceasta împreunã. ªi noi îi vom îmbrãþiºa
pe fraþi ºi ne vom ruga pentru ei în Numele Domnului, sã le dea
D o mn u l b i n ecu v î ntarea Sa. Dacã fraþii, dacã fratele Pop din
adunarea de la Iris doreºte sã mai citesc ceea ce au scris ei ºi ceea
ce le-am rãspuns eu, aici, în faþa tuturor, voi citi.
Dacã fratele Pop sau fraþii nu doresc sã citesc, eu nu voi citi.
Depinde de fraþi. Dacã doresc sã asculte ceea ce au scris fraþii ºi
ceea ce mi-au cerut fraþii: sã le dau un rãspuns în scris, aici în faþa
tuturor, pot sã citesc ºi una, ºi cealaltã. Dar dupã cuvîntul fratelui
Iacobuþã. Eu am spus aceasta ca sã ºtiþi sã vã pregãtiþi; cînd terminã
fratele Iacobuþã, sã trecem la subiectul despre care am amintit. Deci
fratele Iacobuþã ne va înfãþiºa ceva din experienþele lor, felul cum
merg lucrurile. Dacã ne recomandã ei ºi nouã, celorlalþi, ºi tuturor
fraþilor din þarã sã înceapã o astfel de lucrare fiecare acolo, în zona
sa, at u n ci noi vom fi fericiþi sã ne unim cu acest gînd ºi sã-i
îndemnãm pe toþi fraþii sã folosim experienþa de la Comãneºti ºi sã
î n cep em s ã f o l o s i m mai departe met o d el e l o r, cã v ãd cã d au
rezultate frumoase. ªi-i bine, atunci, ca sã fie acelaºi fel de a lucra
peste tot, pentru ca creºterea noastrã frãþeascã sã meargã împreunã
ºi tot ceea ce se face sã aibã un rezultat fericit peste tot. Sã nu fie
discordanþã între Galaþi sau Cluj, sau Braºov, sau Suceava. Ci, peste
tot, lucrurile sã meargã, în mãsura posibilitãþilor, în acelaºi tempo
crescendo ºi frumos spre izbînda finalã. Frate Iacobuþã, hai mai
aproape. Pe scurt, mai avem 3 ceasuri. Fraþii noºtri, care aþi auzit
acum ºi din ce a spus fratele Tudorel, ºi din ce-a spus fratele
Iacobuþã, dacã aveþi ceva de obiectat la aceastã metodã, spuneþi. Iar
dacã nu, dacã sînteþi de pãrere cã e bine aºa cum au început fraþii ºi
cum au expus ei, ºi unul, ºi celãlalt unul cu privire la cercetarea ºi
aprofundarea Bibliei ºi celãlalt cu privire la cercetarea ºi
aprofundarea cãrþilor pãrintelui Iosif ºi a celorlalte învãþãturi care
sînt specifice credinþei noastre, spuneþi dacã doriþi ca acest fel de
ºcoalã biblicã sã fie adoptat de cãtre toþi fraþ i i . No i ne luãm
însãrcinarea sã multiplicãm ºi acest plan de lucru sã vi-l dãm
tuturora aºa cum l-au transcris ºi l-au concretizat ei aici.
Pag. 197
Începînd din luna septembrie 1986 ºi pînã în luna mai ’87, fraþii
Sãtmar Ioan, Suciu Vasile, Aurel Bocãnealã ºi Iosif Pop au fãcut
dese vizite la fratele Leontin ºi Ioan din Baci, pentru înfrãþirea celor
2 adunãri din Cluj, spunînd cã sînt trimiºi de fratele Traian Dorz. În
perioada 1-IX-1986 ºi 1-III-1987, fraþii mai sus arãtaþi au avut stãri
de vorbã la care s-a ajuns de acord ca, un frate de la adunarea din
Iris sã meargã la cort ºi sã cheme adunarea din cort la înfrãþire,
lucru care a fost împlinit prin fratele Leontin ºi Sandu Pop, din care
a rezultat urmãtoarea hotãrîre: anularea adunãrilor, în una din
duminici, ºi întîlnirea fraþilor de la ambele adunãri la locul de
adunare din Iris, pentru a lua hotãrîri de viitor, ºi unde s-au stabilit
urmãtoarele condiþii puse de fraþii de la adunarea din Iris:
1. ruperea legãturilor cu sectarii ºi cu învãþãturile lor;
2. ruperea legãturilor cu cei de la Chendrea;
3. întreruperea legãturilor cu cetãþenii strãini care vin în þarã;
4. desfiinþarea cuibului din adunare al celor 4 fraþi: Suciu Vasile,
Bocãnealã A. , Pop I. , Asãvoaie C. Fraþii, în unanimitate de voturi,
au fost de acord cu condiþiile puse. Astfel cã, la un interval de o
duminicã, adunarea s-a þinut în cort, a tuturor fraþilor din Cluj. Dupã
aceasta, a urmat a doua înþelegere cu fraþii, la care s-au stabilit
urmãtoarele:
1. locul de adunare fiind neîncãpãtor, s-a recurs din nou ca fraþii sã
se adune la cele 2 locuri de adunare, cu condiþia ca fraþii lucrãtori
sã cerceteze adunãrile, prin rotaþie;
2. stabilirea temei pentru ºcoala biblicã cu tineretul ºi a orei de
rugãciune într-un singur loc, a tuturor tinerilor din Cluj;
3. întreruperea ºcolii biblice din cartea Romani ºi Galateni ºi
introducerea în studiul biblic a învãþãturii potrivite cu Lucrarea
Oastei Domnului, conduse de fraþii Sãtmar I. ºi Pop Ioan de la Baci.
În urma acestei hotãrîri, ambele pãrþi au cãzut de acord. Dar
hotãrîrea a þinut atît cît a þinut sfatul convocat în acest sens. Fraþii
de la Iris au cercetat adunarea de la cort, dar cei de la cort abia la
a 6-a duminicã au venit, 2 fraþi, o singurã datã. Începutul ºcolii
biblice a fost mulþumitor.
Dar dupã 2, 3 lecþii, tinerii de la cort au venit din ce în ce mai
puþini. La cea de-a treia adunare din cort, unde au participat ºi fraþii
din Iris, s-a întîmplat un incident. Fratele Vasile Suciu a pus sã
deschidã adunarea un oarecare sectar, cu numele de Galeº, la care
fratele Pop Gusti s-a opus, spunîndu-i sã stea jos; fiind învins de
apãrãtorul sãu, fratele Suciu, care i-a spus cã, dacã nu-i place, sã
plece. În urma celor menþionate mai sus, fratele Ioan din Baci a fost
chemat la o stare de vorbã la fratele Vasile Suciu, în prezenþa
f r aþ i l o r : S ãtmar, Costel, Pop Ion ºi Iosif, unde s - au d i s cu t at
urmãtoarele:
1. incidentul cu sectarul ºi fratele Gusti, la care ei au dat toatã
dreptatea sectarului, care a deschis adunarea fãrã semnul Sfintei
Cruci;
2. fratele Ioan i-a întrebat: De ce vestiþi o Evanghelie universalã în
cadrul adunãrilor ºi nu vestiþi o Evanghelie în duhul Lucrãrii Oastei
Domnului? - la care a rãspuns fratele Vasile Suciu cã Evanghelia e
universalã ºi nu e a Oastei Domnului ºi cã ei au învãþat mult din
studiul biblic pe care îl fac primit de la strãini. ªi cã aceasta o fac
cu aprobarea fratelui Traian.
Pag. 201
Coloseni 3, 13: Îngãduiþi-vã unii pe alþii ºi, dacã unul are pricinã
sã se plîngã de altul, iertaþi-vã unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos,
aºa iertaþi-vã ºi voi. 1 Ioan 2, 9-11: Cine zice cã este în luminã ºi
urãºte pe fratele sãu este încã în întuneric pînã acum. Cine iubeºte
pe fratele sãu rãmîne în luminã ºi în el nu este nici un prilej de
poticnire. Dar cine urãºte pe fratele sãu este în întuneric, umblã în
întuneric ºi nu ºtie încotro merge, pentru cã întunericul i-a orbit
ochii. 1 Ioan 3, 14, 15: Nu vã miraþi, fraþilor, dacã vã urãºte lumea.
Noi ºtim cã am trecut din moarte la viaþã pentru cã iubim pe fraþi.
Cine nu iubeºte pe fratele sãu rãmîne în moarte. Oricine urãºte pe
fratele sãu este un ucigaº. ªi ºtiþi cã nici un ucigaº n-are viaþã
veºnicã rãmînînd în el. Mulþumesc, frate. Sã luãm numai aceste 5
locuri care ne-au ieºit acum în faþã mai puternic. Dar cîte mii de
porunci are pentru noi Cuvîntul Dumnezeului nostru, pe care noi ar
trebui, cu grabã ºi cu groazã sã ne smerim ascultîndu-le, dupã cum
a fãcut psalmistul Domnului, care spune: Pãstrez poruncile ºi
învãþãturile Tale, cã toate cãile mele sînt înaintea Ta
(Psalm 119, 168) .
Ne bucurãm din inimã de afirmaþia pe care o fac fraþii de la
adunarea din Iris, cã atitudinea întregii adunãri de la Iris faþã de mai
marii noºtri în credinþã este de preþuire ºi respect, aºa cum ne învaþã
Sfîntul Apostol Pavel, fiind ataºaþi de prima învãþãturã primitã de
la înaintaºii noºtri, pãrintele Iosif ºi calfa sa iubitã, mai marele
nostru în credinþã, dupã cum spune Sfîntul Apostol Pavel la 1
Tesaloniceni 5, 13. Potrivit acestei afirmaþii pe care aþi fãcut-o în
scris ºi pe care aþi menþinut-o apoi ºi prin viu grai, avem încrederea
deplinã ºi ne rugãm fierbinte Domnului ºi Dumnezeului nostru sã ne
aj u t e t u t u r o r cã aº t ep t ãm î mp li n i r ea cu f ap t a, ch i ar acu m, a
poruncilor Domnului Hristos, Mîntuitorul ºi Judecãtorul nostru,
porunci pe care le-am amintit ºi mai înainte în cele 5 locuri din
sfîntul Sãu Cuvînt. Potrivit acelor porunci sînt ºi îndemnurile
noastre de care aþi promis cã doriþi sã ascultaþi. Acum ºtim cu toþii
ce trebuie sã facem. Iatã, aici este locul ºi iatã, acum este momentul
sã punem genunchii jos ºi sã ne ridicãm inima sus ºi, cu lacrimile
ochilor ºi ale sufletelor noastre, sã stropim, cu legãmînt nou ºi
statornic, în faþa ºi în Sîngele Crucii lui Hristos, Domnul nostru,
hotãrîrea noastrã. Sã iertãm totul. Sã ne recunoaºtem fiecare partea
noastrã greºitã, sã nu exagerãm niciodatã vina altora.
Mai degrabã s-o exagerãm pe a noastrã. ªi sã ne iertãm ºi sã ne
îmbrãþiºãm cu dragoste, ºi sã promitem aici, în faþa Domnului ºi în
faþa adunãrii frãþeºti pe þarã, cã vom asculta Cuvîntul ºi am luat o
atitudine nouã. Doamne Isuse, punem un legãmînt cu toþii ºi-l
înnoim, sã iertãm ºi sã uitãm totul; ºi noi, ºi ei. ªi sã ne iubim, ºi sã
ascultãm în totul, pe viitor, cu toþii, numai de voia Ta Doamne.
Ajutã-ne la aceasta! Amin. Acum, cu privire la aceste lucruri, fraþii
de la Cluj au cuvîntul. În liniºte, sã vorbeascã întîi fratele Pop Ion,
în cîteva scurte cuvinte, ce are de spus. Dupã aceea, fratele Suciu
Vasile; dupã aceea, fratele Sãtmar; dupã aceea, fratele Aurel
Bocãnealã. Noi îi vom asculta pe toþi ºi credem cã ne încadrãm în
timpul acesta. Vã rog, fãrã discuþii contradictorii. Exprimaþi fiecare
în lumina Domnului adevãrul cum ºtiþi cã s-au petrecut sau, dacã
vreþi sã nu mai amintiþi, cu atît mai bine.
Pag. 204
C u v î n t º i r u g ã c i u n e a f r a t e l u i Tr a i a n D o r z l a S ã r b ã t o a r e a
recunoºtinþei de la Sîmbãteni - octombrie 1987
Dacã aþi ºti voi cît valoreazã acum cei 20 de ani ai voºtri!
Folosiþi-i puternic ºi fierbinte pentru Hristos. La vîrsta asta, cu
memoria, cu puterea, cu sãnãtatea, cu energia pe care le aveþi,
creaþi, lucraþi, luptaþi recunoscãtori, împlinitori ºi-ndatoraþi lui
Dumnezeu lucrãri de mare valoare, pentru cã acestea vor rodi în
viitor ºi vor aduce o tot mai frumoasã izbîndã ºi slavã pentru
Dumnezeu.
Pag. 206
sau sã-l schimbãm; totuºi cîtã vreme a trãit pãrintele, noi am fost ca
la un adãpost. N-am simþit nici un vînt, nici o furtunã, nici o
îngrijorare, nici o temere. Era el. Ne ascundeam în umbra lui ca
dupã un stejar puternic. Avea ºi umbrã, avea ºi adãpost pentru noi.
Spune un proverb: Cînd cade stejarul, cade ºi umbra lui. Cînd se
duce capul familiei, toþi rãmîn ai nimãnui. Aºa ne-am simþit noi
trupeºte ºi chiar sufleteºte la plecarea pãrintelui. Atunci am simþit
dintr-o datã cã toþi pereþii casei noastre s-au dãrîmat ºi noi am
rãmas în bãtaia tuturor vînturilor. Numai harul lui Dumnezeu a fost
acela care ne-a pãzit, ne-a pãstrat ºi ne-a ajutat. Copii eram. ªi
trupeºte, ºi sufleteºte. Lucrarea însã este a lui Dumnezeu. Noi, dacã
înþelegem planul Domnului ºi, la vremea potrivitã, contribuim
constructiv la împlinirea planului lui Dumnezeu, aceste planuri
minunate se desfãºoarã fericit pentru noi. Dar dacã noi nu sîntem
acolo ºi atunci, ºi aºa cum ne cere Cuvîntul lui Dumnezeu, Lucrarea
Domnului nu se zãdãrniceºte, nu se poate nimici; dar se poate
amîna. Domnul ar fi putut sã scoatã poporul din robie îndatã dupã
moartea lui Iosif. Dar n-a mai fost cineva în stare sã þinã sus
Cuvîntul lui Dumnezeu ºi sã punã rînduialã în mijlocul poporului.
Pentru cã toþi ajunseserã la fel de pãcãtoºi ºi de slabi, de
neascultãtori. Se statornicise o mentalitate de robi în tot poporul lui
Dumnezeu. Nu mai doreau eliberarea. Se complãceau în aceastã
situaþie de robie ºi de orbie. Cîtã luptã a trebuit sã aibã Moise, robul
Domnului, pînã cînd i-a scos din aceastã mentalitate de robie! Cã ºi
dupã ce plecaserã spre libertate, spre Canaan, ani de zile, mulþi au
cîrtit, aducîndu-ºi aminte de oalele Egiptului. Nu le pãsa cã erau
robi ºi trãiau în aceastã nenorocitã stare de sclavie. Se obiºnuiserã
cu robia ºi nu mai doreau libertatea. Pînã S-a îndurat Dumnezeu ºi
a vãzut suferinþele lor ºi a adus apoi pe acel om prin care Dumnezeu
a adus aceastã libertate.
Cînd suferinþele poporului au întrecut pãcatele lui, Domnul i-a
trimis eliberatorul. ªi de la Muntele Sinai, cînd au primit lumina
C u v î n t u l u i l u i D u m n e z e u î n m i j l o c u l l o r, l i s - a s c h i m b a t
mentalitatea. Au început sã-ºi întoarcã privirile dinspre Egipt spre
Canaan. Trebuie sã vinã o astfel de schimbare de mentalitate ºi în
viaþa tuturor celor credincioºi. Cã de multe ori ne obiºnuim cu
mersul ºchiop. ªi, dacã ne obiºnuim sã mergem ºchiop, nu mai ºtim
sã mergem drept. Se obiºnuiesc oamenii cu o stare rea de lucruri ºi
li se pare cã-i normal aºa. Cum se obiºnuiserã ei cu robia din Egipt
ºi li se pãrea cã e normal ºi cã acolo era bine. A trebuit sã se facã
o schimbare de mentalitate în viaþa lor, ca sã doreascã spre Canaan
ºi sã lupte pentru dobîndirea lui. Noi Îi mulþumim lui Dumnezeu cã
am ajuns aceste vremuri. Dar suferinþele ºi încercãrile prin care a
trecut Lucrarea au lucrat o curãþire, o sfinþire, o reorientare în viaþa
multora dintre noi. Dumnezeu a ajutat, pentru cã în mîna Lui este
mersul Lucrãrii.
El are grijã ca ea sã poatã sã se desãvîrºeascã, pentru cã a
trimis-o cu un scop mare aici. Pãrintele nostru Iosif, acel om prin
care Dumnezeu ne-a trezit pe noi la o viaþã nouã ºi prin care a adus
mesajul acesta al Evangheliei în mi j l o cu l p o porului, a spus:
Dumnezeu a trimis aceastã Lucrare de mîntuire în Biserica noastrã
ºi în poporul nostru. ªi, dacã Dumnezeu a hotãrît aceastã Lucrare
pentru scopul acesta, El o va duce la îndeplinire.
Pag. 216
Aºa cum a fost ºi cu cei din regiunea Suceava. S-a stabilit odatã
ºi de-aci mergem uniþi cu toþii. Nu mai facem 2 adunãri, nu mai
facem 2 partide, nu mai facem 10 învãþãturi. Mergem pe linia
învãþãturii pe care am primit-o de la început. Cã pãrintele Iosif a
fost cel care ne-a trimis nouã mesajul lui Dumnezeu prin învãþãtura
sa.
Ce este Oastea Domnului este o carte de cãpãtîi pentru fiecare
dintre noi. Acolo este învãþãtura. Noi nu adãugãm, nici nu scãdem
nimic. Nu discutãm dogme, nu discutãm canoane, nu asta. Ci noi
propovãduim naºterea din nou ºi viaþa în Hristos. Asta este tot ce
aducem noi nou. Degeaba aducem 1.000 de învãþãturi, dacã n-avem
naºterea din nou ºi trãirea în Hristos în armonie ºi în dragoste, cum
ne-a spus Duhul lui Dumnezeu prin fraþi, de la început; ºi prin
versetele pe care le-am citit. Cîte lucruri frumoase ne aºteaptã pe
noi, dacã noi ascultãm acest lucru! Domnul ne-a trimis în Biserica
aceasta. Au ordin preoþii, peste tot, sã încerce sã colaboreze cu
fraþii. Aºa ni s-a spus de la decanul Sinodului. ªi ne-a spus din toate
pãrþile. Numai cã fraþii noºtri nu în toate pãrþile ºi nu în toate
ocaziile s-au arãtat dispuºi sã înþeleagã mijlocul ºi metoda, ºi
momentul acesta. La Braºov, de exemplu: a fost un protopop ºi ar
fi rugat, ºi sperãm cã Dumnezeu ne va ajuta sã mai stãm de vorbã
ºi cu fratele Benþea, ºi cu ceilalþi de acolo. I-au chemat acu cîteva
sãptãmîni la bisericã. Ei au cîntat, copiii au spus poezii, cã aºa
începi la început, cu poezia ºi cîntarea. Dacã nu poþi sã predici
nimica, spune poezie ºi cîntã cîntare, cã acolo e Cuvîntul lui
Dumnezeu lãmurit de 7 ori. ªi-i clar, ºi totdeauna trezeºte lacrimi
ºi bucurie în cei care aud. Dupã poeziile ºi cîntãrile care au mers
frumos, el a invitat pe unul dintre fraþi sã spunã un cuvînt în
adunare; în bisericã. Ce-a spus fratele? Un verset din Isaia: Urãsc
sãrbãtorile voastre, cã sãrbãtorile voastre aºa ºi aºa. Sigur cã
imediat s-a sesizat omul, care ºtia mai dinainte ºi i se tot spusese cã
ãºtia sînt sectari. Pãi dacã dv. vorbiþi acuma împotriva sãrbãtorilor,
mîine vorbiþi împotriva sfinþilor, poimîine împotriva Mai cii
Domnului, atunci ce fel de credincioºi sînteþi voi? ªi a fãcut imediat
raport la Sibiu. Cînd m-am dus la Sibiu sã cer autorizaþie sau
consimþãmîntul pentru sãrbãtoarea care trebuia sã o facem la
mormîntul lui ªaguna, mitropolitul cred cã s-a ascuns sau a fost
ocupat cã m-a trimis la vicarul. ªi acesta, cînd m-a vãzut, zice:
Domnu’ Dorz, noi vã cunoaºtem pe dv., n-avem nici un dubiu cu
privire la buna dv. intenþie. Dar aveþi foarte mulþi colaboratori care
saboteazã. ªi din cauza acestora avem probleme ºi cu autoritatea de
stat, ºi cu ceilalþi. Primise raport de la protopopul din Braºov cã el
a încercat cu Oastea Domnului, dar acolo sînt unii care se ridicã
contra. ªi uite, atunci, unde ajungem noi cu lucruri de-acestea, dacã
lucrãm neînþelepþeºte.
Nu putea el spune: Atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, cã a dat
pe singurul Sãu Fiu ºi pentru mine. Sã spunã el: Am fost un pierdut
ºi m-am întors la Dumnezeu, ºi ce minunatã este viaþa cu Isus. Acest
lucru putea sã-l spunã ºi era completarea tuturor celorlalte, spuse
mai înainte. Dar uite, fraþilor. Biserica ne-a spus: Vom cãuta cu tot
dinadinsul sã ne apropiem de Oastea Domnului, dar ºi ostaºii
Domnului sã caute sã se apropie de Bisericã. Cã numai în acest fel
de împãrtãºire împreunã se poate colabora.
Pag. 223
În unele locuri sînt ostaºii rãi, în altele sînt preoþii rãi. Fiecare
trebuie sã aibã înþelegere pentru celãlalt ºi sã vã ajutaþi unii pe alþii.
Cã altfel ajungem, unde ajungem? Ne gãsim într-o situaþie foarte
grea. Eu vã spun, fraþilor: mã ºtiþi de atîþia zeci de ani alergînd pe
calea aceasta. Am obosit. Sînt foarte bolnav. Aºtept ºi eu de la
Domnul foarte curînd cele 3 zile. Aº vrea însã sã vã fac atenþi pe
toþi, pe frãþiile voastre, tineri, mai în vîrstã, cum sînteþi, sã simþiþi
fiecare partea de rãspundere pe care o aveþi faþã de bunul mers al
Lucrãrii.
Fie cã sîntem de o nuanþã, fie de alta, noi toþi purtãm acelaºi
nume ºi împãrtãºim aceeaºi soartã. E bine de Lucrare? Ne bucurãm
toþi. E rãu de Lucrare? E rãu de noi toþi. Dacã noi nu înþelegem sã
ne unim, sã ne iertãm, sã ascultãm Cuvîntul Evangheliei - dacã nu
din dragoste, mãcar siliþi de împrejurarea aceasta acuma, noi putem
zãdãrnici pentru multã vreme propria noastrã mîntuire ºi a multora
dintre ai noºtri. De aceea doresc din toatã inima sã mã înþelegeþi.
Dacã sînt probleme - ºi mai sînt probleme - eu vã rog acum, pentru
momentul acesta ºi pentru tot ceea ce ne aºteaptã în viitor: treceþi
peste toate, iertaþi-vã, iubiþi-vã ºi îmbrãþiºaþi-vã acum aici. Aºa cum
am vrea sã ne gãseascã Domnul în ziua cînd ne va cerceta El ºi cînd
nu vom avea nici un cuvînt în faþa Lui, dacã astãzi renunþãm ºi
refuzãm aceastã chemare la unitate, la pace. Tot Cuvîntul Lui ne
porunceºte. Fraþii noºtri au citit Cuvîntul lui Dumnezeu, Duhul
Domnului ni l-a spus prin ei, sã urmãrim dragostea ºi pacea, ºi
armonia ºi sã încercãm sã vorbim la fel, sã gîndim la fel, sã lucrãm
la fel, sã credem la fel, sã propovãduim la fel, pentru ca lucrarea
noastrã sã fie în unitate. Noi n-avem alt argument ºi altã forþã, decît
unitatea noastrã. Dacã noi ne dezbinãm întreolaltã, toþi ne
desconsiderã. ªi meritãm sã fim desconsideraþi. Dumnezeu însã nu
va zãdãrnici ideea. Dar, dacã noi nu sîntem vrednici sã ne arãtãm în
stare sã o realizãm în v i aþa noastrã, noi putem pieri ca acele
generaþii de 400 de ani în robia Egiptului. ªi Dumnezeu abia dupã
cine ºtie cît timp sã ridice o altã mentalitate ºi alþi oameni, care sã
înþeleagã voia lui Dumnezeu mai bine decum am înþeles-o noi ºi s-o
împlineascã. Dar ce fac copiii noºtri ºi urmaºii noºtri pînã atunci?
Cã noi putem sã le asigurãm mîntuirea sau sã le-o zãdãrnicim. Ne
gãsim la aceastã întîlnire. Eu n-am fãcut încã acel memoriu pe care
de luni de zile îl aºteaptã ºi autoritatea de stat, ºi Sinodul. Pentru cã
am vrut sã trec printre fraþii noºtri ºi sã le spun aceste lucruri. De
zeci de ani am sfãtuit pe unii sã se îndrepte ºi sã asculte. Tudose,
Moldoveanu, Pop sau alþii. N-au vrut sã asculte. De zeci de ani am
tot ascuns lucrurile acestea. Cã ne cer declaraþii: care sînt aceia care
nu se supun? Am zis: Acoperim, acoperim, deºi Cuvîntul spune:
Dupã întîia ºi a doua mustrare, depãrteazã-te de cel care face
dezbinare. Spune Mîntuitorul - cu buzele Lui sfinte a spus - în
Matei, capitolul 18: Dacã fratele tãu pãcãtuieºte, mustrã-l între tine
ºi el. Dacã se îndreaptã, l-ai salvat. Dacã nu, mai ia cu tine 2. Dacã
nu ascultã, spune-l Bisericii. ªi dacã n-ascultã de Bisericã, sã-þi fie
ca un pãgîn ºi vameº. Ce sã facem noi în condiþiile acestea, cînd va
trebui sã fim în faþa mai marilor ºi vor spune: Cine sînt aceia,
domnule, care nu vor sã se supunã? Care nu vor sã asculte, care fac
dezbinãri ºi care fac tulburare? Sã-i spui? N-or sã zicã: Da, ne-aþi
denunþat? Sã nu spunem?
Pag. 224
Dupã aceea ne vom ruga lui Dumnezeu ºi, dacã sînt alte
probleme, de mai micã importanþã, mai avem o orã în care sã putem
sã le putem rezolva.
Mîine, cu ajutorul Domnului, am dori sã mergem la Piatra
Neamþ, dupã niºte înregistrãri pe care am dori sã le facem mai
frumoase acolo. Ne intereseazã mai ales 2 probleme: colinzile de
Crãciun, pentru cã sînt atîþia antrenaþi pe linia aceasta ºi am vrea sã
le alegem pe cele mai frumoase, sã se poatã rãspîndi. ªi alta: o serie
de cîntãri pentru înmormîntãri, care sã se poatã pune la serile,
nopþile de priveghere la cei care au trecut la Domnul. ªi ar fi niºte
lucruri frumoase, cã timpul ãsta ar putea fi ocupat frumos de astfel
de lucruri. ªi multe alte lucruri avem pe inimã, dacã Domnul ne va
ajuta. Dar deocamdatã, pentru noi, au rãmas problemele pe care
le-am discutat. Mîine, poate, dimineaþã, ne mai întîlnim aicea ºi cu
alþi fraþi ºi surori, care n-au venit ºi n-au putut sã vinã, mãcar un
ceas sã putem petrece cu un cuvînt, o rugãciune, o cîntare împreunã,
sã ne putem despãrþi frumos. ªtie Domnul cînd ºi dacã ne vom mai
putea întîlni. Pentru noi, problemele acestea sînt foarte importante.
Pentru cã noi am ajuns aproape de cele 3 zile pe care le aºteptãm.
Sã nu vinã nepregãtite. Noi ne-am fãcut ºi am cãutat sã ne facem
aceastã datorie. Dacã este nevoie apoi sã mai mergem ºi în alte
zone, unde sînt probleme. De exemplu, urmeazã nordul Ardealului,
urmeazã Timiºoara ºi aºa mai departe, pe unde e nevoie. Poate va
trebui ajuns ºi pe la Galaþi, dacã ajutã Domnul.
Poate mai sînt ºi pe acolo cîteva lucruri care, tot înainte de 20
septembrie. Am fi vrut sã pregãtim acea audienþã pe care va trebui
s-o avem cu mai marii ºi sã le spunem clar un rãspuns. Dacã fraþii
ne ascultã, eu vreau sã mã duc ºi sã îmi fac datoria pînã la sfîrºit.
Dacã va fi neascultare, eu mi-am fãcut datoria. A sosit de-acum
timpul sã stau ºi eu liniºtit. ªi atunci va rãspunde fiecare cum va
vrea, în faþa cui va vrea; ºi pe pãmînt, ºi în cer, dacã calea aceasta
a unitãþii ºi a armoniei, ºi a rînduielii bune, pe care am vrut sã o
stabilim, nu va reuºi din cauza cuiva. Vom sta liniºtiþi ºi atunci
fiecare va rãspunde singur în faþa tuturor. Autoritatea are destule
mijloace sã-i liniºteascã ºi sã-i facã sã asculte pe cei care nu vor sã
asculte. ªi atunci nu va fi vinovat nimeni, decît acela singur care
ºi-a pregãtit lucrurile acestea. Asta e tot ce am avut sã vã spun. Dar
vã rog foarte mult sã le luaþi cu foarte mare seriozitate, pentru cã
sînt cuvinte testamentare ºi poate cã sînt ultimele. ªi avem ºi noi
ultima ºansã, cum am spus, ºi pentru autoritate, ºi pentru noi. E
poate ultima soluþie, ultima ºansã în care putem sã rezolvãm bine
toate problemele. ªi atunci, dacã nu putem, înseamnã cã trebuie sã
intervinã altã metodã ca sã ne convingã. Dar noi credem cã puterea
lui Dumnezeu ne-a ajutat ºi ne va ajuta. Am ajuns la o vîrstã atît de
av ansatã cu toþii, avem at î t ea ex p er i en þ e g r el e, mai al es d i n
suferinþele trecutului, încît n-ar trebui sã dorim sã mai trecem prin
asemenea experienþe. Numai cei care au trecut pe acolo ºtiu ce
amarã este pîinea ºi depãrtarea, ºi suferinþa. ªi nu ºtiu cine ar mai
putea avea putere sã mai treacã prin asta, pentru cã foarte mulþi s-au
lepãdat în faþa rugului ºi în faþa cuptorului. Aºa cã sã ne rugãm cum
spune acolo: Doamne, nu ne duce în ispitã, cã nu sîntem în stare sã
biruim. Mai bine fereºte-ne, sã trecem fãrã sã alunecãm pe acolo.
Pag. 232
ªi, cînd îl întrebi cine a mai auzit sau pe cel despre care îþi spune
cã a zis, acela spune: Nu-i adevãrat. Nu aºa am zis. ªi s-au rãspîndit
aºa o mulþime de vorbe rele, pe care noi trebuie sã le curmãm.
Pentru cã e un pãcat vorbirea de rãu ºi clevetirea de fraþi.
Sã ne iubim! ªi, dacã ne iubim, atunci nu ne vorbim de rãu; ne
vorbim de bine. ªi, chiar dacã n-avem dreptate. Totodatã, ne gîndim
cã, dacã mai sînt dintre cei care obiºnuiesc ºi nu se pot dezvãþa
uºor, la un moment dat, trebuie spus printre fraþi: fratele Traian
Dorz aºa spune: Dupã întîia ºi a doua mustrare - fratele cutare are
obiceiul sã spunã. Uite, s-a constatat - în urmã la al 2-lea, la al
treilea caz - cã el se obiºnuieºte sã poarte vorbe neadevãrate. Sã nu
mai aveþi nici un fel de legãturã cu el. Nu-l condamnãm cu nimic,
nu-l osîndim, însã nu mai este vrednic de încredere. ªi sã nu mai
aveþi cu el nici o legãturã. Ca sã-i fie ºi lui ruºine cînd o vedea un
lucru pe care-l face necontrolat. Un frate care ºi-a divorþat 3 copii
la rînd þine sã predice numai el, tot timpul, în adunare. ªi fraþii, toþi
ceilalþi, nu pot sã asculte. Atunci s-a luat hotãrîrea: Acesta sã nu
mai predice în adunare pînã îºi pune rînduialã între copiii sãi. Toþi
fraþii au luat hotãrîrea. Sau altul, care a fost gãsit bînd.
Fraþii trebuie sã ºtie cã hotãrîrile cu privire la aceste lucruri nu
le ia fratele Gheorghe ºi Vasile, aºa cum vor ei. Cã este o hotãrîre
frãþeascã, luatã în urma unor fapte grave, ca sã se ia aceste mãsuri.
Dacã nu se ºtie nici un fel de opreliºte ºi nici un fel de mãsurã,
atunci firea pãmînteascã îºi dã frîu la toate poftele. ªi-ºi permite,
cum a fãcut fratele acela. Pe urmã scandal ºi, pe urmã, neînþelegeri
între adunãri ºi între familii. ªi nu mai ºtii cum sã-i împaci. Pentru
cã pãrinþii îi despart pe copii. ªi sînt atîtea lucruri ºi nu-s puþine
cazurile, cã se înmulþesc tot mai mult. ªi atunci trebuie, fraþilor, sã
luaþi atitudine. Sînteþi pãrinþi - sau veþi fi. ªi veþi avea de dat seamã
ºi înaintea lui Dumnezeu, ºi înaintea Lucrãrii de astfel de lucruri.
Feriþi-le din timp. Cãutaþi din timp ºi disciplinaþi-vã ºi copiii, ºi
familia, ca sã se încadreze în Cuvîntul lui Dumnezeu. Cînd vine
vorba de astfel de lucruri, sã se ia mãsuri din timp. ªi cînd ajung la
neînþelegeri, sã se ducã înainte de-a fi focul în vîrful casei. Cînd
vezi pe cineva cã umblã cu chibritul, atunci trebuie oprit! Sã nu dea
foc la casã aþîþãtorii ºi aceºtia care fac rãu în cãsnicii. Cu privire la
încã un lucru, pe care l-aþi amintit ºi frãþia voastrã: cu privire la
cãsãtorie. Este un obicei pe care noi nu l-am cunoscut în Oastea
Domnului de la început. Un tînãr, înainte de a se cãsãtori noi ºtiam
cã aºa se învãþa la noi ºi chiar aºa s-a pãstrat, nu întreþinea legãturi
de intimitate cu o sorã. Nu avea legãturi de apropiere, pe care sã le
tãinuiascã împreunã, ºi sã vinã pe urmã în adunare, la fraþi, sã le
spunã cã vrea sã se cãsãtoreascã cu sora cutare. Ci tînãrul le spunea
pãrinþilor despre dorinþa lui; la rîndul lor, pãrinþii vorbeau cu cîþiva
fraþi, împreunã, despre gîndurile lor din familie ºi apoi era anunþatã
zona, cînd se cãdea de acord. Se fãcea cu sfãtuire. Or, acuma, cînd
vin 2 tineri, zic: Vrem sã ne cãsãtorim. Avem nunta pe data cutare.
Logodna pe data de cutare. Naº e fratele cutare. Pe data aceea mai
sînt ºi alte nunþi sau mai sînt ºi alte logodne. Mai sînt ºi alte lucruri.
Sã se rãstoarne toate acestea, pentru cã aºa au hotãrît ei! Astea nu
sînt bune. Mai sînt ºi cazuri ºi tinerii trebuie sfãtuiþi de tineri care
vorbesc acum cu o tînãrã, mîine cu alta, poimîine cu alta ºi creeazã
probleme ºi dureri, ºi necazuri în familii.
Pag. 235
Te rugãm pentru tinerii noºtri, copiii Tãi, copiii noºtri: cînd vor
ajunge la vremea cînd va trebui sã-ºi gãseascã perechea potrivitã,
rînduitã de Tine, sã Þi-o cearã Þie Doamne. Sã fie ascultãtori de
fraþi, de pãrinþii lor trupeºti ºi sufleteºti. ªi sã aºtepte cu rãbdare
b i n e c u v î n t a r e a d e l a Ti n e, p en t r u ca s ã î n t e me i e z e c ã s n i c i i
binecuvîntate, care sã fie prilej de bucurie ºi de cinste pentru
Lucrarea Ta, nu prilej de batjocurã ºi de durere ºi pentru unii, ºi
pentru alþii. Te rugãm, binecuvînteazã-i pe fraþii noºtri lucrãtori pe
care i-ai rînduit sã fie în fruntea adunãrilor Tale.
Ajutaþi dupã voia Ta ºi prin Duhul Tãu, ajutã-le sã poarte cu
toatã grija rãspunderea faþã de turma peste care i-ai pus Tu pãstori.
Ajutã-i Doamne sã vegheze cu toatã grija asupra celor pe care i-ai
rînduit sã fie sub îndrumarea lor. Dãruieºte-le simþul rãspunderii ºi
al datoriei faþã de oricare suflet, aºa cum ai fãcut Tu, bunul nostru
Pãstor, care i-ai cãutat pe toþi cei care sînt apãsaþi ºi chinuiþi ºi care
ai dorit sã-i aduci pe toþi la mîntuire. Binecuvînteazã astfel de
suflete, pentru ca, în unitate ºi în armonie, sã putem face ca buna
rînduialã din mijlocul adunãrii Tale sã propãºeascã. Doamne, pentru
adunare Te rugãm! Fã ca adunãrile noastre sã fie unite în aºa fel,
încît Tu sã le poþi binecuvînta de la început pînã la sfîrºit, în toatã
desfãºurarea. Pune în sufletele fraþilor noºtri, vestitorii Cuvîntului
Tãu, acelaºi duh. Nimeni sã nu vorbeascã din duh de ceartã, din
slavã deºartã sau din porniri fireºti, care vin cu foarte multã
ºiretenie, din pricina ispititorului ºi din partea lui, pentru ca, prin
Cuvîntul Tãu sã-i dezbine ºi sã-i despartã pe ai Tãi ºi prin Cuvîntul
Tãu sã se jigneascã ºi sã se strãpungã sufleteºte unii pe alþii. Ci, cu
blîndeþe ºi cu bunãtate, sã mînuiascã Cuvîntul Tãu, cu toatã frica de
Tine ºi cu toatã teama, în aºa fel, încît sã-i bucure pe toþi, sã-i
mîngîie pe toþi, sã-i ajute pe toþi ºi, în primul rînd, pe cel care-l
mãrturiseºte curat ºi credincios, devotat, rîvnitor, iubitor, înþelept
ºi smerit.
Mulþumim pentru aceastã noapte binecuvîntatã. Te rugãm sã-i
binecuvîntezi acum pe fraþii care pleacã. Însoþeºte-i la întoarcere.
Pãzeºte-i de ispite, de pãcate. Gîndurile bune pe care le-ai inspirat
prin Cuvîntul Tãu în mijlocul nostru, în seara aceasta, ajutã-ne sã
le pãstrãm ºi sã lucrãm potrivit lor. Nivelul acesta de unitate ºi de
armonie pe care l-ai stabilit în întîlnirea noastrã pãstreazã-l între
noi. Ajutã-ne sã nu ne ferim privirile cînd ne vedem unii pe alþii.
Ajutã-ne sã nu ne ocolim unii pe alþii. Ajutã-ne sã nu ne mai vorbim
de rãu unii pe alþii. ªi iartã-ne, cã toþi am greºit pînã astãzi înaintea
Ta. Dar acum, punînd legãmîntul nostru, Te rugãm sã ne ajuþi ca, pe
viitor, sã fim altfel decum am fost pînã acum. ªi armonia, ºi pacea,
ºi unitatea sã domneascã desãvîrºit în adunãrile noastre, în familiile
noastre, în familiile copiilor noºtri, pentru care ne rugãm ºi mai
mult decît pentru noi sã fie mai vrednici decum am fost noi, mai
credincioºi, mai ataºaþi, mai iubiþi, mai devotaþi, mai ascultãtori ºi
mai smeriþi. Pe toate acestea le înfãþiºãm înaintea Ta, Tatãl nostru
Cel Bun, Dulcele nostru Mîntuitor ºi Mîngîietor, Duhule Sfinte, ºi
ne rugãm sã primeºti cu bunãtate ºi bunãvoinþã aceste rugãciuni. ªi
sã ne ierþi Doamne de toate slãbiciunile ºi greºelile pe care le-am
avut sau pe care încã le mai avem.
Pag. 240
O searã testamentarã
Pe Mihai, la Turda,
pe Tudor, ca el,
Horia
ºi Iancu
au pierit la fel.
Blestemat sã fie
cel ce vinde-un sfînt,
spînzurat sã moarã
fãrã de mormînt.
Noi promitem din toatã inima cã, aºa cum este ºtiut cã am lucrat
ºi în trecut, orice condiþii am avut, cu toatã credincioºia noastrã faþã
de Bisericã ºi patrie, tot aºa vom lucra, chiar cu atît mai mult, de
a c u m î n a i n t e , î n c o n d i þ i i l e u n e i ar mo n i i s i n cer e º i a l e u n e i
binevoitoare atmosfere a mai marilor noºtri faþã de noi. Dorim
puternic ºi ne rugãm bunului Dumnezeu sã se gãseascã, în sfîrºit,
acum omul istoric ºi momentul istoric care sã ia aceastã salvatoare
iniþiativã, pentru ca sã bine merite atît din partea Bisericii noastre,
cît ºi a poporului nostru cinstea nemuritoare de a fi vindecat bine o
ranã ºi de a fi fãcut fericit o cotiturã mîntuitoare în una dintre cele
mai vitale ºi importante probleme. Sîntem convinºi puternic ºi
sîntem bine argumentaþi cînd s u s þ i n em cã act u al a s i t u aþie ºi
conjuncturã ne prezintã ºansa cea mai bunã ºi poate unicã pentru
rezolvarea acestei probleme care ne-a îndurerat prea pãgubitor pe
toþi ºi de prea mulþi ani.
Dacã vom pierde ºi ºansa aceasta, cînd lucrurile au ajuns atît de
aproape de o rezolvare fericitã, s-ar putea ca o altã ocazie bunã sã
nu mai revinã, decît cine ºtie cînd, ori poate cã niciodatã ceea ce,
evident, ar fii reparabil. Cu aceastã puternicã încredinþare ºi cu o
rugãciune fierbinte cãtre harul lui Dumnezeu ºi spre înþelepciunea
pãrinþilor ºi conducãtorilor noºtri a cãror rãspundere este acum atît
de mare, rãmînem - cu cea mai smeritã ºi devotatã dragoste atît faþã
de Biserica noastrã, cît ºi faþã de patria noastrã - în aºteptarea
grabnicei ºi fericitei rezolvãri. În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al
Sfîntului Duh. Supus fiu duhovnicesc, Traian Dorz, la sãrbãtoarea
Înãlþãrii Sfintei Cruci, 14-IX-1988. Acesta a fost memoriul pe care
l-am înfãþiºat autoritãþii acesteia ierarhice de aici, cu rugãmintea
sã-l transmitã la Sfîntul Sinod. Conþinutul lui, eu am vrut sã i-l
citesc, dar a zis cã vrea sã se uite personal. A citit o paginã a mai
citit jumãtate s-a obosit, a trecut dincolo, ici-colo, foarte puþin peste
el. ªi i-am zis:
- În condiþiile astea, Înalt Prea Sfinþite, nu se poate stabili precis
ceea ce s-a spus acolo. Vã rog sã-l pãstraþi ºi sã vã uitaþi în liniºte
peste el; ºi la urmã veþi judeca dacã este întemeiatã cererea noastrã
ºi ce e scris acolo.
- În primul rînd, a zis, eu am de fãcut niºte obiecþii: dv. vã
adresaþi pentru toatã Oastea Domnului. Trebuie sã ºtiþi cã dv. sînteþi
o singurã persoanã ºi nu puteþi vorbi în numele unei mase aºa de
mari de oameni.
- Înalt Prea Sfinþite, pe mine mã cunosc toþi, cã eu nu reprezint
numai pe Traian Dorz. Oriunde este numele acesta, se înþelege ºi se
ºtie de cãtre toatã autoritatea noastrã, de zeci de ani, cã acolo este
ceva în legãturã cu Oastea Domnului. Dar dacã autoritatea Sfîntului
Sinod considerã cã eu nu sînt în stare sã-mi iau rãspunderea pentru
toatã comunitatea, atunci vã rog sã-mi daþi memoriul ºi facã cine ce
vrea dupã aceea. Rezolvaþi cum ºtiþi. Eu am fãcut tot ce am putut.
De atîtea zeci de ani mi-am dat viaþa, osteneala, tot mi-am sacrificat
tot, ca sã rezolvãm bine problema aceasta care-i de interes foarte
important pentru Biserica ºi neamul nostru. Dacã nu mai gãsesc
nicãieri nici un fel de sprijin, am ºi eu dreptul sã mã retrag liniºtit
acasã, la anii aceºtia, ºi sã mor în pace. Mi-am fãcut datoria.
Rãspundã cei care au putut rezolva ºi nu vor sã ia nici o iniþiativã
în privinþa aceasta.
Pag. 259
ªi, încet, încet, o sã doreascã ºi cuvîntul, cînd vom ºti noi sã-l
preparãm aºa, sã nu fie nici prea acru, nici prea piperat, nici prea
sãrat, nici prea sã poatã fi înghiþit de cei care au organismul mai
debil. Dumnezeu ne dã înþelepciune, dacã noi cerem înþelepciunea
de la El. E ora 10. Dacã mai sînt ceva fraþi. Dacã nu, ne rugãm
Domnului. Fratele Simion Tãnase. Aº vrea sã întreb ceva pe fratele
Traian ºi pe fraþii care sînt aicea. Scurt. Pentru cã situaþia este cea
pe care aþi arãtat-o frãþiile voastre am înþeles fiecare dintre noi cã
sîntem deficitari la partea trãirii. Domnul sã ne ajute sã putem sã ne
corectãm. Însã rãmîne o problemã, mai ales la noi. Frãþia voastrã
plecaþi, noi rãmînem aici. Faptul cã aþi spus cã au apãrut deja ºi sînt
o problemã fratele Tudose ºi cei care sînt aici ºi au tras înapoi, aºa
într-un fel, ceea ce avansasem, am vrea sã ºtim dacã noi, cei de-aici,
putem lua o iniþiativã în sensul ãsta aºa cum aþi spus frãþiile voastre.
D acã p u t em s au n u . F r at el e Tr ai an D o r z. Puteþi sã l e ar ãt aþ i
înregistrarea de la convorbirea de astãzi. ªi spuneþi-le: Uite care
este rugãmintea noastrã: dacã nu vã puteþi corecta sã vã uniþi cu
Lucrarea, atunci faceþi-vã grupare ºi luaþi-vã alt nume.
ªi duceþi-vã unde vreþi, ºi faceþi adunarea voastrã sub orice alt
nume, numai sã nu pretindeþi cã sînteþi din Oastea Domnului.
Pentru cã am fost învinuiþi deja ºi ni s-a spus: Mãi fraþilor, da’
frãþiile voastre n-aþi mai vrut sã luaþi legãtura cu noi, chiar acuma,
în ultimul timp. Aºa cum aþi spus frãþiile voastre cã au fost situaþii
cînd au trebuit sã meargã 2 sau 3 fraþi acolo, în Nordul Ardealului,
unde era unul sau 2 care-i þineau pe ceilalþi, aºa e ºi aici. Ceilalþi
sînt nevinovaþi, foarte mulþi dintre ei. ªi-n situaþia asta, ca sã putem
trage un pic înainte lucrul ãsta bun, poate cã trebuie sã luãm unii o
iniþiativã pe care, de fapt, noi am mai vrut sã o luãm, dar am avut
anumite opreliºti în privinþa aceasta. Mulþi dintre fraþi ne-au zis:
Aºa au spus fraþii, cã dupã întîia ºi a doua mustrare. Am zis: Asta
e valabil cu privire la unii din ei, nu la toþi. Ei bine, acela este
ºurubul central. Cã dacã acela ajunge sã fie lãmurit într-un fel ori
într-altul sã aleagã el o atitudine, oricare, atunci ºi ceilalþi îl
urmeazã, ori se dezintegreazã.
Cã asta-i. Eu aº zice aºa: sã se ducã 3 fraþi de aici - uite, cu
înregistrarea; puteþi sã-i arãtaþi toatã înregistrarea aceasta - ºi sã-i
spuneþi: Din cauza dv. avem dificultãþi ºi ni s-au promis încã ºi mai
mari dificultãþi. Dv. trebuie sã decideþi acuma ce atitudine luaþi.
Dacã vã întoarceþi din toatã inima ºi acceptaþi învãþãtura Lucrãrii,
ºi vã integraþi în Lucrare ca ºi ceilalþi fraþi, ne rugãm pentru iertare
ºi Domnul sã ne ierte pe toþi. Dar dacã nu, atuncea sã alegeþi hotãrît
astãzi cui vreþi sã slujiþi. Alegeþi-vã drumul pe care vreþi sã mergeþi.
Noi nu vã influenþãm, nici nu vã judecãm. Dar spuneþi: De azi
înainte, noi nu mai sîntem Oastea Domnului. Noi ne facem o
adunare penticostalã sau baptistã, sau ne dãm un nume, care le
convine lor. Cã lor nu le place sã fie supuºi. Ei vor sã fie ºefi. Sã-ºi
aleagã numele care vor, pentru ca sã n-avem neplãceri. Pentru cã,
la urma urmei, dacã se va întîmpla ca autoritatea sã ia mãsuri - cã
o sã vinã asta, sã ia mãsuri, sã nu ziceþi cã noi nu v-am spus de la
început despre aceste lucruri. Asupra celor care nu-ºi decid soarta,
ci vor sã rãmînã mai departe, se pot lua mãsuri. Nouã ni s-a ºi
promis. Cine nu ascultã va suporta consecinþele, oricine va fi el.
Pag. 278
Vi-l spune Traian Dorz, la care aþi fost de atîtea zeci de ori, zici,
în casã - deºi nu-mi amintesc, frate, sã te fi vãzut de multe ori la noi
în casã. Dar se poate sã fi fost. Cã eu mai uit. Însã spun aºa: dacã
numai atîta ai învãþat din tot ce am vorbit noi împreunã ºi din tot ce
am discutat astã searã aici, atunci n-aþi învãþat nimic. Duceþi-vã mai
departe cu maestrul dv. ºi sã vedeþi unde ajungeþi. Ce sã mai zicem?
Noi nu forþãm problema ºi conºtiinþa nimãnui. Dar vrem sã fie
fiecare conºtient de atitudinea pe care o ia ºi de învãþãtura pe care
o manifestã. Dacã e cinstit, sã vinã pe linia învãþãturii cu fraþii; ºi
atunci se ataºeazã de Oastea Domnului ºi acceptã ca fraþii. Nu cu
încredinþãri strãine, cum au alþii. Iar dacã e nesincer faþã de Lucrare
ºi-i sincer faþã de doctrina lui, atunci sã se ducã. Faceþi-vã sectari,
frate, scrieþi-vã o firmã acolo cum vreþi. Pe noi nu ne deranjeazã.
Dar nu umblaþi cu dublurã ºi cu prefãcãtorie: Cã sîntem Oastea
Domnului, cã îi iubesc pe toþi fraþii, cã mã duc cosmopolitism de
ãs t a, ames t ecãt u r ã, car e t o t d eau n a - i n e c i n s t i t ã º i - n f a þ a l u i
D u m n e z e u , º i - n f a þ a o a m e n i l o r. D e c i d e þ i - v ã c l a r. Av e m p e
Dumnezeu, care poate sã dovedeascã.
- Nu-L aveþi, frate! E un dumnezeu fals, care vã dã încredinþãri
false. ªi sã ºtiþi cã vã rãtãciþi împreunã cu învãþãtorul dv.
- Eu v-am spus absolut pãrerea mea.
- Nu-i pãrerea dv. Fratele Costicã Iacobuþã. Atîta aveaþi de fãcut.
Fratele Traian Dorz. Încheiem cu o rugãciune ºi plecãm. Fratele
Costicã Iacobuþã. Vã dezlipiþi ºi veniþi aici sau rãmîneþi acolo.
N-aveaþi de fãcut altceva! Nici un cuvînt. Fratele Traian Dorz.
Hotãrît! Rãmîneþi cu Lucrarea sau vã duceþi cu Tudose. Fratele
Costicã Iacobuþã. N-aveaþi de fãcut ºi n-aveþi de fãcut altceva.
Fratele Traian Dorz. Acuma declaraþi în faþa fraþilor: vã duceþi cu
Tudose sau rãmîneþi cu fraþii. Fratele Costicã Iacobuþã. Lãsaþi-l
singur. Dacã vreþi sã fiþi cu Lucrarea, veniþi aici, în centrul fraþilor.
F r a t e l e Tr a i a n D o r z . A s t a - i . ª i d a c ã n u n e c r e d e þ i . F r a t e l e
Dumitrache Corciov. Sîntem de acord cu învãþãtura pe care aþi dat-o
frãþia voastrã, adicã ne-aþi arãtat-o. ªi nu sîntem împotriva tuturor
învãþãturilor pe care le-aþi dat. Cã noi acum ne-am dat mai bine
seama cã de-atîtea ori fraþii au insistat ºi dînsul nu. Fratele Costicã
Iacobuþã. Nu cedeazã, frate. Fratele Dumitrache Corciov. ªi acum
ne dãm bine seama. Fratele Traian Dorz. Uite, fiecare personal, uite,
frãþia voastrã sau fratele, decideþi-vã hotãrît, de data aceasta în faþa
fraþilor ºi-n faþa Domnului: renunþaþi la el ºi veniþi cu fraþii sau vã
duceþi cu el? Fratele Dumitrache Corciov. Noi deja, de mai multe
ori. Fratele Traian Dorz. Trebuie sã vã declaraþi clar. Nu mai
participaþi la adunãrile lui, nu-l mai încurajaþi. Fratele Dumitrache
Corciov.
Noi o primim ca din partea Domnului. Noi ne ducem la bisericã,
noi respectãm. Fratele Traian Dorz. Nu-i de-ajuns! Nu-i de-ajuns.
Trebuie sã veniþi cu fraþii. Fratele Dumitrache Corciov. Nu vorbim
împotriva Lucrãrii. Fratele Traian Dorz. Nu-i de-ajuns. Trebuie sã
vã declaraþi ori cu fraþii, ori cu Tudose. Cã el merge pe linie strãinã
ºi ostilã fraþilor. Fratele Costicã Iacobuþã. Dacã ar veni pe valea
noastrã, cu noi nu se întîlneºte, frate. S-ar duce la Iordache Spulber.
Fratele Traian Dorz. Da. Umblã fãcînd rãu ºi numai dezbinare. Noi
ºtim ce spunem frate, ºi nu inventãm. Noi vã spunem cît adevãr
ºtim, rãu. Fratele Anton Grigore. A venit la noi la Milcov odatã.
Pag. 284
Îndemnuri testamentare
U n cu v î n t al f r at el u i Tr ai a n D o r z p e n t r u f r aþ i i d i n U cr ai n a,
înregistrat la nunta de la Gãgeni - 17-IX-1988
s-o ºi sfîrºiþi bine. Cãci în zadar e începutul bun, dacã sfîrºitul este
rãu. Dumnezeu sã vã dea sfîrºitul bun. ªi, la capãtul vieþii, sã vedem
Faþa Domnului cu bucurie ºi sã moºtenim Împãrãþia Lui. Acolo ne
vom întîlni împreunã cu pãrintele Iosif, cu toþi fraþii ºi înaintaºii
noºtri, dacã aþi fost gãsiþi credincioºi în lucrul încredinþat vouã pînã
la venirea Domnului. Pentru toate, ne închinãm Tatãlui ºi Fiului ºi
Sfîntului Duh, Dumnezeul nostru, ºi-L binecuvîntãm pe Dumnezeu
acum ºi-n veci. Amin. Slãvit sã fie Domnul!
Cu privire la acest lucru despre care fratele Vasile a spus, cã
Oastea trebuie sã-ºi aibã timpul ºi locul ºi pentru adunare, dar ºi
slujbele Bisericii noastre sã fie respectate, noi dorim din toatã
inima, aºa cum a fost de la început: în ceasurile de rugãciune la
bisericã, noi, toþi fraþii, trebuie sã fim la bisericã, dupã cum în
ceasurile de adunare, toþi fraþii trebuie sã fie la adunare. Slujbele
Bisericii noi le respectãm ºi nu ne suprapunem cu ele. Cînd e slujbã
la bisericã, noi sã fim cu toþii acolo. Dar ºi dupã aceea, la orele
stabilite pentru adunare, noi nu trebuie sã mai deranjãm. Stabilim
orele de adunare cînd nu se face slujbã la bisericã ºi atunci, dacã
sîntem din adunarea Oastei, ne þinem de adunare.
Nu mai deranjãm dintr-o parte în alta, pentru cã gîndul acesta
desparte unitatea. Trebuie sã stabilim cu toþi fraþii, prin bunã
înþelegere, aceste ceasuri, ca ele sã se desfãºoare în rînduialã sfîntã,
atît la bisericã, cît ºi la adunare. Lucrurile din bisericã rãmîn ºi le
facem în bisericã; lucrurile din adunare le facem în adunare. Nu-i
bine sã le amestecãm; cînd nu se þine seamã de lucrul acesta, iese
totdeauna nemulþumire ºi tulburare. Noi facem cu tot sufletul nostru
ºi cu tot sufletul nostru dorim sã împlinim, cu credincioºie, toatã
slujba ºi toatã rînduiala, la care nu adãugãm ºi din care nu scãdem
nimic. Dar adunarea este a Domnului ºi programul adunãrii trebuie
respectat cu sfinþenie, aºa cum respectãm programul din sfînta
bisericã. Pentru cã oriunde este chemat Domnul ºi Numele Sãu,
acolo este Adevãrul Lui. ªi respectînd Adevãrul acesta, vom gãsi
cã oriunde sînt 2 sau 3 fraþi în localitate, sã nu renunþe la adunare.
Sã se pregãteascã de fiecare datã, prin rugãciune ºi prin meditaþie
asupra Cuvîntului lui Dumnezeu ºi asupra adevãrului ºi învãþãturii
pe care vor avea s-o dea altora. Aceastã putere care trebuie sã
meargã prin cuvîntul nostru de la noi spre alþii noi o cãpãtãm de la
Duhul Sfînt.
Dar o primim numai dacã noi înºine ducem o viaþã curatã ºi
s f î n tã. Cine trãieºte în pãcat as cu n s f i e î n f ami l i a l u i , f i e î n
intimitatea lui, fie în serviciul lui, acela nu va avea putere niciodatã.
Cine merge la adunare dupã ce a bãut vin sau cine se obiºnuieºte sã
bea vin sau altã bãuturã îmbãtãtoare, acela mai bine sã nu vorbeascã
Cuvîntul lui Dumnezeu. Dacã nu te poþi lepãda de pãcat, leapãdã-te
de cuvînt, pînã te vei putea lepãda de pãcat, ca sã poþi împãrþi
Cuvîntul lui Dumnezeu dintr-o inimã curatã, cu o gurã curatã, cu un
cuget curat. Sã nu-L provocãm pe Dumnezeu; sã nu-L ispitim pe
Domnul; sã nu-L jignim pe Dumnezeu; sã nu-L mîniem pe
Dumnezeu. Ca nu cumva, amestecînd pãcatul cu Cuvîntul lui
Dumnezeu, amestecînd Evanghelia cu bãutura sau cu alte pãcate, noi
sã-L mîniem pe Domnul ºi sã facem sã ne pedepseascã. Cã nu numai
cel care pãcãtuieºte va fi pedepsit, ci ºi copiii copiilor lui.
Pag. 294
Nu te poate ajuta decît cel care suie spre Dumnezeu, cel care
înainteazã duhovniceºte, cel care merge spre Ierusalim. De aceea
pentru noi, care am cãzut, a venit Domnul Isus, Samariteanul
milostiv. ªi, pentru noi, El a luat personificarea Oastei Domnului.
Noi toþi mergeam spre prãpastie. Au trecut pe lîngã noi preoþi, au
trecut leviþi, au trecut cîntãreþi, au trecut toþi. Dar ºi ei mergeau tot
î n j o s . N u n e- a u p u t u t a j u t a . A t r e b u i t s ã v i n ã L u c r a r e a l u i
Dumnezeu care ne înalþã sufleteºte ºi care merge spre o stare sfîntã,
spre o înãlþime duhovniceascã. Aceasta ne-a ajutat. ªi noi am gãsit
în adunarea Domnului acel loc binecuvîntat. A venit Domnul Isus
unde eram cãzuþi în pãcate: în nemulþumiri, în stricãciuni, în beþii,
în desfrînare, în lãcomie, în rãutate. Înjuram, beam, ne îmbãtam.
Toþi aceºti tîlhari ne-au prãdat. Dar Domnul Isus S-a îndurat de noi
ºi ne-a luat, ne-a urcat spre Ierusalim, care este acum, pentru noi,
hanul în care ne-a adus Domnul ºi ne-a încredinþat celor care erau
acolo: Îngrijeºte-l pînã voi veni Eu ºi-þi voi plãti. Hanul acesta e
adunarea. Domnul ne-a adus - pe toþi cei care eram cãzuþi ºi ne-a
ch emat l a E l - în adunarea aceast a. F r aþ i i n o º t r i s î n t p u º i s ã
îngrijeascã. Ei aici sînt mîngîierea celor obosiþi. Aici este întãrirea
celor slabi. Aici e ridicarea celor cãzuþi. Aici e înviorarea celor cu
inima mîhnitã. Aici e hanul Domnului, în care Domnul îi aduce pe
cei pe care îi strînge de pe drumurile lumii. ªi îi binecuvînteazã pe
fraþii noºtri care ne îmbãrbãteazã ºi ne þin pînã la venirea Domnului.
Cînd va veni Domnul, sã ne gãseascã în adunare. Samariteanul
milostiv zice: Sã ai grijã de el ºi cînd mã voi întoarce îþi voi plãti.
La venirea Domnului, va binecuvînta Domnul pe toþi fraþii noºtri
lucrãtori, pe pãstorii adevãraþi ai Bisericii care-i îngrijesc pe cei
scãpaþi din pãcate ºi care doresc sã ajungã sã-ºi mîntuiascã sufletul
în Ierusalim. Aºa consideraþi adunarea: hanul, locul de îngrijire ºi
de ospãtare, ºi de mîngîiere. Ce am gãsit în adunarea Domnului?
N-am gãsit noi mîngîierea sufletului, întãrire, îmbãrbãtare? N-aveam
pe nimeni, eram dispreþuiþi, dar în adunare am gãsit aºa suflete
frumoase!
Cîntãrile unde le-am gãsit? Cîntãri care ne ung sufletul ºi ne
umezesc ochii. Unde am gãsit rugãciuni, unde am gãsit fraþi, unde
am gãsit Cuvînt de la Domnul atît de mîngîietor ca în adunarea
Domnului? Iubiþi adunarea! Apãraþi Lucrarea! Iubiþi pe fraþi. Nu vã
vorbiþi de rãu unii pe alþii. Ajutaþi pe fraþi, pentru cã aveþi nevoie
sã fiþi ajutaþi. La vreme potrivitã, Dumnezeu ne va ajuta. Sã iubim
toate aceste lucruri ºi sã îngrijim de lucrurile Domnului. Iatã în ce
har minunat ne-a adus pe noi Lucrarea aceasta. Unde se petreceau
înainte nunþi ca acestea binecuvîntate? Actul unirii, actul cãsãtoriei,
care este actul cel mai important în viaþa unei familii - nu numai
pentru cei 2, ci ºi pentru cei care vor urma apoi, generaþii de-a
rîndul, acest act binecuvîntat trebuie sã se petreacã sub ocrotirea ºi
sub binecuvîntarea lui Dumnezeu. Cã dacã porneºte rãu, ce se alege
bun nu numai de cei 2, dar ºi de cei care vor urma? De ce sînt atîtea
familii nenorocite, copii abandonaþi? Pline orfelinatele ºi casele de
corecþie, ºi atîtea locuri nenorocite de copii nenorociþi. Din cauza
cã nu numai cã n-a fost pregãtitã dupã voia lui Dumnezeu unirea
acelor pãrinþi, dar n-a fost pãstratã nici apoi în voia lui Dumnezeu
cãsnicia lor.
Pag. 309
ªtim cum ei s-au rugat pentru noi ºi noi ne-am rugat pentru ei.
În aceastã pãrtãºie frãþeascã, scumpã, stã fericirea noastrã, a tuturor
ºi cînd dãm, ºi cînd primim; ºi cînd plecãm, ºi cînd venim; ºi cînd
ne întîlnim, ºi cînd ne despãrþim. Noi avem în ochii noºtri, prin
harul lui Dumnezeu, aceleaºi lacrimi iubitoare ºi frãþeºti. ªi în
cuvintele noastre, acea unduire a cãldurii dragostei pe care Duhul
Domnului a pus-o în inimile noastre. Din toatã inima salutãm, în
Numele Domnului, pe aceºti miri iubiþi, pe pãrinþii lor ºi pe toþi
fraþii ºi surorile noastre care au participat, în aceastã neuitatã
duminicã, la bucuriile noastre. Salutãm pe scumpii noºtri fraþi care
trebuie sã plece; ne rugãm lui Dumnezeu sã-i binecuvînteze în tot
drumul, sã-i facã sã ajungã cu bucurie de oriunde vor pleca ºi
oriunde vor sosi. Pînã vom pleca pe ultimul drum, sã-L întîmpinãm
pe Domnul nostru în vãzduh, aºa cum ne-a promis El. ªi dupã aceea
sã fim pentru totdeauna cu El la Nunta cea veºnicã ºi fericitã pentru
care ne rugãm mereu ºi pentru care dorim mereu sã-i vedem fericiþi
ºi pregãtindu-se pe toþi ai noºtri.
În aceste cîteva clipe care ne-au mai rãmas pînã cînd vom încheia
cu o rugãciune de mulþumire aceastã parte fericitã ºi bucuroasã de
petrecere a noastrã de astãzi, aº vrea sã vã împãrtãºesc cîteva
cu v i n t e p r ivitoare la sfînta L u cr ar e a l u i D u mn ezeu , O as t ea
Domnului, în care sîntem noi chemaþi sã-L slujim pe Dumnezeu în
Biserica noastrã, în credinþa pãrinþilor noºtri, în patria noastrã ºi în
mijlocul acestui popor al nostru binecuvîntat în care ne-au nãscut
Dumnezeu ºi pãrinþii noºtri. Pe acest pãmînt pe care l-au sfinþit ei
cu lacrimile, cu sudoarea, cu sîngele lor ºi pe care ni l-au lãsat
binecuvîntat de Dumnezeu, ºi care poartã pretutindeni pe faþa lui
s e m n e l e d r a g o s t e i º i r ecu n o º t i n þ e i p ã r i n þ i l o r n o º t r i f a þ ã d e
Dumnezeu. Oameni minunaþi cum a avut poporul nostru, puþine
popoare din lume au avut. Domnitori credincioºi, oameni care au
apãrat cu preþul vieþii lor nu numai fiinþa neamului acestuia ºi
libertatea acestui pãmînt binecuvîntat, ci credinþa în Dumnezeu, mai
presus de orice.
ªi aceastã apãrare a credinþei ºi aceastã slujire a lui Dumnezeu
a fost scutul ceresc care i-a apãrat pe pãrinþii noºtri în decursul
atîtor veacuri de suferinþe ºi de jertfe, în mijlocul atîtor vînturi ºi
furtuni care au trecut cu aceeaºi sãlbãticie ºi din nord spre sud, ºi
din apus spre rãsãrit peste noi toþi. Dumnezeu ne-a pãzit pentru cã
pãrinþii noºtri au fost credincioºi ºi ne-au învãþat ºi pe noi cum l-a
învãþat Neagoe Basarab pe fiul sãu Teodosie: Mai întîi de toate, fiul
meu, sã-L iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãu, care ne-a chemat pe
noi de la nefiinþã la fiinþã ºi ne-a fãcut sã-L cunoaºtem pe El ºi sã
fim fericiþi. Acest testament l-au lãsat înaintaºii noºtri copiilor ºi
urmaºilor lor pînã astãzi. ªi acest testament ne-a rãmas ºi nouã de
la pãrinþii noºtri - ºi fericiþi vom fi dacã ni-l vom þine pînã la sfîrºit.
Numai Dumnezeu cunoaºte în ce vremuri tulburi au trãit strãmoºii
noºtri prin toatã istoria lor pînã astãzi. ªi vremurile nu s-au liniºtit
mult.
Pag. 326
din care facem ºi noi parte acum. Am stat lîngã el aproape 8 ani de
zile: de cînd m-am hotãrît pentru Domnul ºi am pãstrat legãtura cu
el, pînã în data morþii lui. Dar 4 ani am stat necurmat, pînã în ceasul
ºi-n clipa din urmã a vieþii sale. Am vãzut acest om al lui Dumnezeu
cît de mult a suferit pentru ca sã rãmînã credincios Evangheliei ºi
sã-ºi pãstreze pînã la sfîrºit solia pe care i-a încredinþat-o
Dumnezeu. A fost, aproape 10 ani, bolnav de 2 boli necruþãtoare:
tuberculozã ºi cancer. O operaþie. 2. 3. 4; 7 operaþii, dintre care
ultimele 3 nu s-au vindecat niciodatã. În ultimii ani ai vieþii sale,
purtîndu-l pe braþele noastre, adeseori nu mai ºtiam de unde sã-l
prindem, cînd îl mutam de pe un pat pe altul sã-l pansãm sau sã-l
primenim, ca sã nu prindem cu mîna de o ranã deschisã. Adeseori
mîinile noastre se umpleau de sînge din rãnile lui. Ajunsese de 33
de kg. Îl purtam aºa de uºor pe braþele noastre, pe acest sfînt al lui
Dumnezeu din care rãmãseserã numai niºte moaºte. Dar a rãmas
credincios Bisericii sale ºi patriei sale, ºi poporului sãu. ªi ne-a
învãþat ºi pe noi pînã la moartea sa: Fraþii mei ºi fiii mei! Rãmîneþi
pînã la sfîrºit în Biserica noastrã, în credinþa noastrã, indiferent ce
veþi avea de pãtimit. ªi Dumnezeu ne-a ajutat! De-atunci au trecut
peste 50 de ani, peste jumãtate de secol de la moartea lui ºi de la
suferinþele lui. ªi noi am rãmas pînã astãzi alipiþi de credinþa
noastrã ºi de dragostea poporului nostru, dupã cum ne-a învãþat el
pînã pe patul martiriului ºi morþii sale.
Acest lucru dorim ºi noi sã vi-l spunem. ªi, printre toþi eroii
patriei noastre ºi binefãcãtorii poporului nostru, ºi oamenii sfinþi ai
Bisericii noastre, sã nu-l uitãm niciodatã pe acest mare om al lui
Dumnezeu pe ur ma cãr u i a ºi dupã jertfa cãruia iatã cã ºi noi
culegem astãzi bucurii ºi binecuvîntãri. Nici un popor din lumea
asta nu are în sînul lui o lucrare aºa de minunatã, care sã ducã viu
ºi sfînt, ºi înflãcãrat Cuvîntul lui Dumnezeu prin trãirea, prin
lacrimile, prin rugãciunile, prin viaþa lor, ca aceastã Lucrare
minunatã care a ieºit din acela 7 rãni, ca cele 7 rãni ale
Mîntuitorului de pe cruce. 7 rãni ale pãrintelui Iosif. Pe marii
binefãcãtori ai noºtri nu trebuie sã-i uitãm niciodatã. Sîntem niºte
urmaºi nevrednici dacã nu ne vom cinsti marii noºtri sfinþi ºi
binefãcãtori care au fãcut pentru neamul nostru ºi pentru poporul
nostru lucruri nemuritoare ºi eterne. Spune Cuvîntul lui Dumnezeu
cã un singur om valoreazã mai mult decît lumea întreagã. Dar dacã
atîtea sute de mii ºi poate milioane de suflete Dumnezeu a scãpat de
la moarte, din alcoolism, din toate lucrurile stricate ºi murdare în
care trãiesc majoritatea oamenilor, ºi pe aceºtia i-a scãpat prin jertfa
lui, atunci v ed em cî t d e mar e v aloare are un suflet prin care
Dumnezeu a salvat atîtea mii de oameni. De aceea, binecuvîntãm pe
Domnul cã în Biserica noastrã, în credinþa noastrã ºi în neamul
nostru am avut un astfel de sfînt. El ne-a învãþat sã ne iubim patria
- ºi noi o iubim. Ne-a învãþat sã ne iubim Biserica - ºi noi o iubim.
Ne-a învãþat sã ne iubim semenii noºtri, sã iubim munca, sã
iubim cinstea, sã iubim credinþa, sã iubim viaþa frumoasã - ºi noi le
iubim ºi aºa îi învãþãm ºi pe urmaºii noºtri. Pentru cã sîntem siguri
cã numai acel popor va fi fericit ºi va avea un viitor sigur, care va
creºte copii credincioºi, mame credincioase, tineret credincios,
destoinic, inteligent, harnic, cinstit, vrednic în toate privinþele. Sã-ºi
iubeascã patria mai presus de orice.
Pag. 330
Semnul dragostei
Cel care ne-a ajutat era Hristos. Cel care ne-a iubit era Hristos.
De aceea, rãmîneþi în Hristos, rãmîneþi în iubire, rãmîneþi în
Cuvîntul Sãu, rãmîneþi în dragostea frãþeascã, rãmîneþi în credinþã,
rãmîneþi în învãþãturã, rãmîneþi în legãmîntul în care v-aþi predat de
la început, rãmîneþi în adunarea ºi în frãþietatea scumpã pe care
Dumnezeu ne-a dãruit-o ºi pentru care nu ºtim cum sã-I mulþumim,
dar cãreia nu i-am fost totdeauna aºa de credincioºi ºi iubitori cum
ar fi trebuit. Cînd vom vedea cã Domnul era adunarea, cînd vom
vedea cã Domnul era Cuvîntul, cînd vom vedea cã Domnul era
rugãciunea, cã Domnul erau fraþii, abia atunci ne vom da seama, cu
amãrãciune, cît de puþin am ºtiut sã iubim aceste lucruri care erau
El. Dar acum, cînd le cunoaºtem, sã nu fim depãrtaþi de ele. Sã ne
apropiem tot mai mult, sã ni le însuºim tot mai mult! ªi, cînd
mergem la adunare, sã mergem pentru Hristos. Chiar dacã n-am
merge pentru nimeni, chiar dacã nu ne-ar iubi nimeni din adunare,
ne iubeºte Hristos ºi pentru El sã mergem. Cã El este Cel dintîi care
vine la adunare ºi Cel din urmã care pleacã. Cînd începe adunarea,
Hristos este aici; cînd se sfîrºeºte adunarea, El este tot aici. Cînd cei
3 tineri au intrat în cuptorul de foc, El era acolo, sã-i apere ºi sã-i
ajute. Cînd ei au ieºit, El a rãmas tot acolo, sã-i ajute ºi pe cei care
vor mai fi aruncaþi. Noi, cînd mergem în spital, Îl gãsim pe Hristos
acolo ºi El ne ajutã.
Cînd ieºim din spital, Îl lãsãm tot acolo, sã-i ajute pe alþii. Cînd
intrãm în necaz, Îl gãsim pe Hristos, care ne ajutã. Cînd ieºim din
necaz, Îl lãsãm tot acolo, sã le ajute celorlalþi, care vor cãdea mereu,
în urma noastrã, în necaz. Cînd am venit în lume, El a fost aici.
Cînd am plecat din lume, El a rãmas tot aici. La naºterea
Mîntuitorului, se spune aºa de frumos cã îngeraºii au venit ºi au
spus: Bucuraþi-vã, cã v-am adus o veste bunã: astãzi, în cetatea lui
David, vi S-a nãscut un Mîntuitor, care este Hristos Domnul. ªi
dupã ce au vestit aceastã bucurie pãstorilor, îngerii s-au dus de la
pãstori, sã se întoarcã în cer. Îngerii s-au întors în cer, dar Copilaºul
a rãmas. Isus a rãmas. ªi a rãmas mereu, sã-i aºtepte pe cei care vor
veni sã-L slujeascã pe Dumnezeu ºi sã caute mîntuirea prin El. A
chemat pe apostolii Sãi. Rînd pe rînd, apostolii Domnului s-au dus
în cer, dar Isus a rãmas mereu aici, sã caute ºi sã cheme pe alþii.
Bunul Pãstor a rãmas. ªi, cînd, rînd pe rînd, κi duce oile în staul,
Pãstorul iar vine ºi cautã alte oi pierdute, pînã cînd va duce în staul
pe ultima oaie pierdutã.
Cu ultima oaie, va intra, ultimul, Pãstorul, ºi va închide uºa.
Atunci cei care n-au ascultat la vremea lor Cuvîntul ºi nu L-au
r e c u n o s c u t l a v r e m e a l o r, v o r b a t e º i v o r s t r i g a : D o a m n e ,
deschide-ne! ªi El, care intrase Cel din urmã - cã aºa este scris: Eu
sînt Cel dintîi ºi Cel din urmã, - El le va rãspunde: De acuma
vremea s-a sfîrºit. A fost mîntuirea lîngã voi ºi n-aþi primit-o. Vi s-a
spus de atîta vreme Cuvîntul ºi nu L-aþi ascultat. V-am chemat ºi
v-am cãutat, ºi M-aþi respins. ªi atunci vor vedea pe Cine au
strãpuns. Atunci se vor deschide ochii lor ºi vor vedea Cuvîntul pe
care nu L-au ascultat. Noi binecuvîntãm pe Domnul ºi slãvim
Sfîntul Lui Nume care ne-a iubit aºa de mult ºi ne-a chemat. Cã
dacã sîntem aici, este dovada cã L-am primit pe El. ªi dacã sîntem
în jurul Lui, este dovada cã-L iubim. Trebuie acum numai sã-I
rãmînem credincioºi, tot mai credincioºi, pînã la sfîrºit.
Pag. 340
Sã-L pãstrãm în inima noastrã într-un loc scump, tot mai scump,
pînã la sfîrºit. În urechile noastre sã rãsune dulce, tot mai dulce,
Cuvîntul Sãu Cel Sfînt. ªi, pe urma paºilor Sãi, tot mai aproape ºi
tot mai aproape, sã-L urmãm pe El pînã la sfîrºit. Mergînd spre
Ierusalim, vom ajunge în curînd acolo. Iubiþii noºtri care au fost mai
harnici ºi mai ostenitori decît noi au ajuns. Pãrintele Iosif, fratele
Marini, ceilalþi iubiþi ai noºtri cu care am plecat deodatã pe calea
aceasta sau aproape deodatã, ei au ajuns. Au alergat mai stãruitor ºi
au ajuns mai repede. Noi am mers mai încet. Am fãcut slujba
noastrã mai leneº ºi mai nepãsãtor, dar ºi noi vom ajunge odatã. Cã,
oricît de încet merge cineva, tot ajunge odatã, dacã merge. Dacã
merge stãruitor înainte. Cînd ne vom sfîrºi ºi noi lucrul ºi munca pe
care Domnul ne-a încredinþat-o, vom merge ºi noi sã odihnim acasã.
Dar pînã atunci, tot mai ostenitori ºi tot mai harnici, sã pãºim pe
urmele Domnului nostru Isus Hristos. Cãci faptele noastre bune ne
vor urma pînã la sfîrºit. Iubiþi-L pe Domnul cu toatã inima. Fiþi-I
credincioºi pînã la sfîrºit. ªi, ca dovadã cã v-aþi nãscut din nou ºi
cã aveþi credinþã în Dumnezeu ºi aveþi credinþã în Hristos, sã trãiþi
tot mai frumos, tot mai sfînt, tot mai curat, tot mai credincioºi în
mijlocul celorlalþi oameni. În mijlocul lumii de astãzi, noi trebuie
sã trãim o viaþã sfîntã, din dragoste pentru Hristos. Poate nu meritã
alþii, poate nu meritã cel cãruia îi faci bine, poate nu meritã cel
pentru care suferi, poate nu meritã ostenelile pe care le depui ºi
jertfa pe care o ai.
Dar dragostea pentru Hristos meritã. Din dragoste pentru Hristos,
sã putem face tot ceea ce pentru alte lucruri, pentru nimic pe
pãmînt, n-am mai face. Din dragoste pentru Domnul, daþi-vã
silinþele, cei care sînteþi la ºcoalã, sã fiþi cei dintîi. Din dragoste
pentru Hristos, daþi-vã silinþele, cei care aveþi încredinþatã o muncã
de rãspundere, sã o faceþi cu toatã curãþia ºi sfinþenia. Cã din
pricina noastrã, Numele Domnului va fi slãvit, din pricina noastrã,
Numele Domnului va fi binecuvîntat. Nu demult, chiar astãzi,
vorbeam cu un frate care este brigadier de cîmp la o gospodãrie
agricolã. ªi în brigada lui are numai fraþi ºi surori. Cu toate cã, din
pricina credinþei, ei nu pot fi iubiþi, din pricina felului minunat în
care lucreazã - cã prin munca lor ºi prin hãrnicia lor au produs de
3 ori mai mult decît alte brigãzi, ei fac o cinste ºi o laudã pentru
Numele Domnului ºi pentru cauza Lucrãrii. Oriunde este nevoie de
cineva, pe ei îi prezintã. ªi cînd i se spune: Pe ãºtia?, rãspunde: Da,
pe ãºtia! Pentru cã n-avem mai buni decît ei; pentru cã ei realizeazã
de 3 ori cît ceilalþi; pentru cã aceºtia, aºa cum îi credeþi, sînt cei mai
buni, cei mai punctuali, cei mai corecþi, cei mai cinstiþi. Aceºtia nu
furã nimic, nici un ºtiulete de porumb de pe cîmp.
Ceilalþi carã cu sacii, ei nu iau un porumb, pentru cã este scris:
Robul Domnului nu pãcãtuieºte. El se fereºte de pãcat. ªi furtul este
un pãcat ori de unde ai lua. Pãrintele Iosif a spus: Avutul statului
este avutul lui Dumnezeu. ªi El ne-a spus în Cuvîntul Sãu: Orice
faceþi, sã faceþi din toatã inima, ca pentru Dumnezeu, nu ca pentru
oameni. ªi cine furã statul, pãgubeºte pe Dumnezeu, pentru cã orice
pãcat Îl atinge pe Hristos. Noi, dacã sîntem credincioºi, mergem
prin credinþã ºi nu luãm de la nimeni nimic ce nu este cu drept. ªi,
în puþinul pe care îl cîºtigãm cinstit, Dumnezeu pune putere ºi ne
ajunge, ºi ne rãmîne, ºi mai putem da ºi la altul, care e lipsit.
Pag. 341
Octavian Goga
Dacã facem lucru acesta, vom vedea abia atunci cît bine am
f ã c u t , cî n d n u v o m mai p u t e a f a c e n i m i c . C î n d C a r t e a v a f i
pecetluitã ºi închisã. ªi nici ºterge, ºi nici corecta, ºi nici scrie din
nou nu se va mai putea. Nimic! Ci tot ce am scris astãzi, tot ce am
vorbit astãzi, tot ce am fãcut astãzi va fi tipãrit pentru totdeauna.
Ori bine, ori rãu, ori pentru noi, ori împotriva noastrã, le vom regãsi
odatã la Dumnezeu. Înþelept e cel care vede înainte ºi se îngrijeºte
din timp. Cã atunci cînd e prea tîrziu, vãd toþi. De aceea, în aceste
puþine zile care ne-au mai rãmas din viaþa noastrã - ºi-aºa aproape
de capãt, sã cãutãm, dar cu o hotãrîre puternicã, sã o facem sã fie
frumoasã înaintea lui Dumnezeu ºi sã o împlinim cu credincioºie,
în chipul cel frumos ºi curat, ºi bun, spre slava Lui. La aceasta
dorim sã ne sfãtuim ori de cîte ori ne întîlnim. Cãci ce folos avem
din toate celelalte vorbe, din toate celelalte lucruri pe care ni le
spunem sau ni le ascultãm unii altora? Ce folos avem din tot ceea
ce avem pe pãmînt, fie viaþã, fie avuþie, fie posibilitãþi, fie bani, fie
sãnãtate, fie talent, - dacã Dumnezeu nu Se poate folosi de ele ºi
dacã noi nu facem din ele mijloace prin care sã cîºtigãm darurile ºi
comorile veºnice? Cu cît le avem mai multe, cu atîta vom fi mai
vinovaþi cã am putut face ºi n-am fãcut. Vor striga în Ziua Judecãþii
lacrimile sãracilor pe care le-am fi putut ºterge ºi nu le-am ºters.
Vor striga suferinþele celor flãmînzi, ale celor goi care au trecut pe
lîngã noi ºi pe lîngã care noi am trecut adesea, pe care le-am fi
putut alina ºi n-am fãcut-o. Din plusul nostru, am fi putut acoperi
lipsurile lor arzãtoare ºi nu le-am acoperit. Pentru cã lãcomia ne-a
fãcut sã strîngem. Din timpul nostru pe care l-am petrecut ºi l-am
pierdut în zadar, am fi putut alina atîtea suferinþe ale altora, care
plîng ºi gem, ºi sufãr în singurãtate ºi n-au pe nimeni.
Am fost ieri la Timiºoara. Printre fraþii pe care i-am cercetat,
printre sufletele la care ne-am dus, am cãutat sã ne ducem acolo
unde a fost cea mai mare nevoie. 2 dintre sufletele pe care le-am
vizitat m-au impresionat nespus de mult. O mamã a avut un singur
copil ºi l-a crescut cu toatã dragostea, cu prea multã dragoste, cu
prea multã ocrotire, cu prea mult menajament. Acesta a ajuns sã ºi-o
facã pe propria sa mamã mai rãu decît pe o servitoare. ªi sã plîngã
aceastã mamã, chinuitã ºi nefericitã, într-o odãiþã departe de odãile
co p i i l o r ei , u n d e n - ar e v o i e s ã vinã, d ecî t cî n d t r eb u i e s ã l e
serveascã la masã sau sã le aducã apã de spãlat. Tot timpul trebuie
sã stea acolo, undeva, închisã ºi sã plîngã singurã. Copiii nu-i mai
spun nici un cuvînt ºi nu-i mai permit sã le spunã nici un cuvînt.
Am spus: Cum vor arde odatã lacrimile acestei mame conºtiinþa
acestor copii, veºnic ºi veºnic. Am fost la patul unei surori bolnave,
paralizatã de ani de zile, singurã într-o pivniþã. Nu mai are pe
nimeni. Doar o sorã sau 2 o mai cerceteazã din cînd în cînd. Stã în
singurãtatea ei ºi plînge singurã ºi neputincioasã pe-un pat, pãrãsitã.
M-am gîndit: Cîtã nevoie este aici de o rugãciune, la patul
acesta. De un cuvînt de mîngîiere, de cineva care sã stea din cînd în
cînd lîngã un suflet cãruia nopþile i-s cît anii. Nu poate sã doarmã,
nu poate sã se ridice, nu poate sã citeascã. Nu ºtie nici sã citeascã,
mãcar sã se mai mîngîie cu Cuvîntul lui Dumnezeu, în singurãtate,
ºi sã se poatã înviora. Stã ºi plînge, ºi se întreabã: Doamne, pînã
cînd? ªi-ºi recunoaºte, plinã de cãinþã ºi de pãrere de rãu, cu
deznãdejde, pãcatele sale.
Pag. 345
În schimbul unui leu, Dumnezeu i-a dat 10. Dar pînã nu credem,
nu încercãm. ªi pînã nu încercãm, nu vedem. ªi pînã nu vedem,
trãim în întuneric. ªi cu cît trãim mai în întuneric ºi mai mult timp,
cu atîta avem în urmã remuºcãri mai adînci ºi mai zadarnice. Slavã
lui Dumnezeu pentru toate darurile ºi binefacerile Lui!
Pag. 350
Criza lucrãtorilor
Pentru ca, dupã cum sînt prin cuvîntul lor, aºa ºi prin viaþa lor,
sã poatã fi o pildã pentru toþi ceilalþi, pentru cã aºa ai spus Tu. Te
rugãm sã binecuvîntezi ºi adunarea din satul acesta, fraþii, lucrãtorii
Tãi, ºi surorile noastre, tineretul Tãu, casele preaiubiþilor noºtri ºi
familiile lor. Fã Doamne ca puterea Ta sã ocroteascã ceea ce ai
adunat aici într-un numãr aºa de frumos. Sã pãstrezi în aceeaºi
pãrtãºie sfîntã, în aceastã dragoste caldã ºi fierbinte, ºi totdeauna
proaspãtã iubirea dintre fraþi, sufletele tuturor. Pentru ca Cuvîntul
Tãu sã poatã sã se rãspîndeascã neîmpiedecat. ªi peste tot poporul
acestui sat, Te rugãm sã laºi binecuvîntarea Ta; peste hotarele lui ºi
peste conducãtorii lui Doamne. ªi sã ne ajuþi tuturor sã recunoaºtem
cã, dacã ne putem bucura de pace ºi de belºug, este numai datoritã
Mîinii Tale darnice, bogate ºi bune, care revarsã peste cîmpurile
noastre ºi peste inima noastrã, cu bunãtate, îndurarea ºi belºugul.
Binecuvînteazã pe cei care au ºi fã sã simtã cu cei care nu au.
Pentru ca cei care au sã nu aibã povara prea multului, iar cei care nu
au sã nu simtã povara lipsei. Binecuvînteazã-ne astfel dragostea din
inimile noastre, pentru ca cei care au sã poatã da ºi celor care n-au,
prin Duhul Tãu ºi prin Cuvîntul Tãu Cel Sfînt.
Acum Te rugãm sã-i binecuvîntezi pe fraþii noºtri care au pãstrat
aici flacãra pe altar nestinsã. Rãsplãteºte tuturor celor care au
aprins-o ºi care au întreþinut-o de atunci. Tu cunoºti cîte jertfe se
cer Doamne pentru a aduce un singur suflet la Tine ºi apoi pentru
a - l p ã s t r a l î n g ã Ti n e . D a r a a d u c e o a d u n a r e º i a o p ã s t r a !
Binecuvînteazã-i pe fraþii noºtri, lucrãtorii Tãi, înzestreazã-i cu
lumina Ta cea sfîntã, cu puterea Duhului Sfînt cu tot ceea ce este
nevoie, pentru ca familiile lor ºi cei care sînt lîngã ei sã aibã o viaþã
tot mai înaltã ºi mai rodnicã pentru slava Ta ºi bucuria cerului Tãu.
Pentru toatã þara noastrã ºi adunãrile din toatã þara ºi pentru toþi
fraþii de pretutindeni, Te rugãm acelaºi lucru. Doamne, pe cei pentru
care este nãdejde, fã-i Doamne sã se întoarcã la Tine. Iar cu privire
la cei pentru care nu mai este nici o nãdejde ºi care sînt unelte ale
dezbinãrii ºi tulburãrilor în Lucrarea Ta, Te rugãm, ai milã Doamne
de Lucrarea Ta ºi o scapã de ei. Cãci ajungã cît au tulburat sufletele
ºi cîtã amãrãciune ºi întristare au fãcut de-a lungul atîtor zeci de
ani.
De aceea Te rugãm, îndurã-Te Doamne ºi vino în ajutorul nostru.
Alungã duhurile vrãjmaºe, cã ele sînt cele vinovate; ºi întoarce-i pe
fraþii noºtri care au cãzut în ghearele lor, pentru cã ei au cãzut fãrã
sã-ºi dea seama. Dacã mai este o nãdejde pentru cineva, îndurã-Te
de el. Tu eºti Cel care cunoºti ºi care cercetezi, ºi care ºtii. A Ta
este ºi Lucrarea, ale Tale sînt ºi sufletele. Îndurã-Te însã de cei care
suferã atît de mult ºi plîng, ºi se roagã atît de mult pentru unitatea
ºi pacea Ierusalimului Tãu. În clipele acestea, Te rugãm sã ne
binecuvîntezi ºi pe noi. Doamne Dumnezeul nostru care ai rînduit
bucuria acestei întîlniri, Te rugãm în Numele Domnului Isus sã ne
trimiþi Duhul Tãu Cel Sfînt, care sã ne cãlãuzeascã în tot ce vom
vorbi ºi în tot ce vom face. Doamne Isuse, dulcele nostru Mîntuitor,
care ai plecat la Tatãl sã ne pregãteºti un loc, care ai întemeiat
aceastã Lucrare prin Jertfa Ta cea sfîntã ºi prin mãrturia Cuvîntului
Tãu Cel sfînt, Te rugãm Doamne împlineºte-Þi faþã de noi sfînta Ta
fãgãduinþã, dãruindu-ne puternic Duhul Tãu Cel Sfînt cu o ºi mai
mare revãrsare în aceastã întîlnire.
Pag. 353
ªi acum ºtiu cã nu-mi veþi mai vedea faþa voi, toþi aceia în
mijlocul cãrora am umblat propovãduind Împãrãþia lui Dumnezeu.
De aceea vã mãrturisesc astãzi cã sînt curat de sîngele tuturor. Cãci
nu m-am ferit sã vã vestesc tot planul lui Dumnezeu. Luaþi seama
dar la voi înºivã ºi la toatã turma peste care v-a pus Duhul Sfînt
episcopi, ca sã pãstoriþi Biserica Domnului, pe care a cîºtigat-o cu
însuºi sîngele Sãu. ªtiu bine cã, dupã plecarea mea, se vor vîrî între
voi lupi rãpitori, care nu vor cruþa turma; ºi se vor scula din
mijlocul vostru oameni care vor învãþa lucruri stricãcioase, ca sã
tragã pe ucenici de partea lor. De aceea, vegheaþi ºi aduceþi-vã
aminte cã, timp de 3 ani, zi ºi noapte, n-am încetat sã sfãtuiesc cu
lacrimi pe fiecare dintre voi. ªi acum, fraþilor, vã încredinþez în
mîna lui Dumnezeu ºi a Cuvîntului harului Sãu, care vã poate zidi
sufleteºte ºi vã poate da moºtenirea împreunã cu toþi cei sfinþiþi.
N-am rîvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva.
Singuri ºtiþi cã mîinile acestea au lucrat pentru trebuinþele mele ºi
ale celor ce erau cu mine. În toate privinþele v-am dat o pildã ºi
v-am arãtat cã, lucrînd astfel, trebuie sã-i ajutaþi pe cei slabi ºi sã
vã aduceþi aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuºi a zis:
Este mai ferice sã dai, decît sã primeºti. Dupã ce a vorbit astfel, a
îngenuncheat ºi s-a rugat împreunã cu ei toþi. Ce putem spune, în
treacãt, asupra acestor cuvinte, asupra acestor versete din care
fiecare cuvînt e plin, greu de conþinut ºi de semnificaþii, ºi de
învãþãminte pentru noi!
Multe dintre versete încep cu cuvîntul ºtiþi: ºtiþi cum m-am
purtat; ºtiþi cã n-am dorit nimic; ºtiþi cã n-am rîvnit dupã nimic; ºtiþi
cã am vegheat; ºtiþi cã am fost curajos; ºtiþi cã n-am ascuns nimic;
v-am vestit ºi în case, v-am vestit ºi în mijlocul poporului; ºtiþi cã
nu m-am ferit; ºtiþi cã nu mi-a fost nici fricã, nici, nimic; ºtiþi cã am
mijlocit cu lacrimi pentru fiecare dintre voi. Aceste înºtiinþãri spuse
direct unor oameni în mijlocul cãrora a stat 3 ani acest om al lui
Dumnezeu mi-au adus aminte de o predicã, la 10 ani de pãstorire,
a pãrintelui Iosif. Cîndva am publicat-o noi prin gazete, nu ºtiu dacã
o mai ºtiþi. Dar mi-aduc aminte cã, la 10 ani de pãstorire, el a stat
în faþa parohienilor sãi ºi a spus: ªtiþi cum m-am purtat cu voi în tot
timpul, de cînd am pus piciorul în satul acesta. Calul meu n-a fost
calul meu ºi cãruþa mea n-a fost a mea; a fost a tuturor. Casa mea
a fost a tuturor; pîinea mea a fost a tuturor. ªi voi n-aþi luat pildã
numai din cal ºi din casa, ºi din umblarea mea, ci v-aþi uitat ºi la
viaþa mea.
ªi în toate am cãutat sã vã dau o pildã, pentru ca, atunci cînd
v-am mãrturisit Cuvîntul lui Dumnezeu, sã ºtiþi cã mãrturisirea mea
se bizuie nu numai pe Cuvî n t u l E v an g h el i ei , ci ºi pe curãþia
conºtiinþei ºi vieþii pe care mi-aþi cunoscut-o ºi mi-aþi vãzut-o. Cînd,
dupã 10 ani, un pãstor poate sã stea în faþa sutelor de parohieni ºi
poate spune lucrurile acestea, înseamnã cã acesta este adevãrul; ºi
omul acesta a fost un sfînt. Aºa a fost ºi cu Sfîntul Pavel, care a
spus aceste lucruri arãtîndu-le: ªtiþi cum m-am purtat, ºtiþi cã n-am
ascuns nimic, ºtiþi cã v-am vestit Cuvîntul lui Dumnezeu ªi ar trebui
sã avem noi, toþi fraþii lucrãtori, toate aceste cuvinte ºi versete
însemnate, nu ºtiu cum, nu numai pe peretele nostru sau în Biblia
noastrã subliniate, ci mai ales, în inimile noastre sã ni le spunem.
Pag. 356
I s-au pus în faþã cele 2 cãi: Iatã, îþi pun în faþã calea vieþii ºi
calea morþii. Alege! Omul, conºtient ºi calculat, ºi-a ales. Iuda a
auzit Cuvîntul lui Dumnezeu. A cunoscut ºi el toate cãile, toate
vorbele, tot adevãrul lui Dumnezeu. ªi, calculat ºi conºtient, a ales
sã-L vîndã. Sã-L trãdeze. Sã lupte contra Mîntuitorului ºi
Dumnezeului sãu. Ei, pe astfel de oameni, care se unesc conºtient
ºi voit cu diavolul, Dumnezeu nu-i întoarce. Îi lasã sã se ducã cu el
în focul veºnic. La Ioan 8 zice cã iudeii care crezuserã în Isus s-au
luat la discuþie cu El. Isus le-a zis celor ce crezuserã în El: Dacã
sînteþi ucenicii Mei, veþi cunoaºte adevãrul ºi adevãrul vã va face
slobozi. ªi ei spun: Cum zici Tu cã vom fi slobozi? Noi n-am fost
niciodatã robii nimãnui. Adevãrat, adevãrat vã spun: cine face pãcat
este rob al pãcatului. ªi ei iar se ceartã ºi iar se ceartã, ºi iar le
rãspunde. ªi, pînã la urmã, cînd ei zic: Noi avem de tatã pe Avraam,
El le rãspunde: Voi aveþi de tatã pe diavolul. Dumnezeu ªi-a retras
paternitatea Lui. Le-a retras calitatea de fii ai Lui. Pentru cã voi
faceþi conºtienþi faptele tatãlui vostru, diavolul, care ori de cîte ori
spune minciunã, vorbeºte din ale lui, pentru cã este mincinos ºi tatãl
minciunii. La astfel de oameni, Dumnezeu le-a retras ºi calitatea de
fii ai Lui ºi ei au devenit fii ai diavolului. În felul acesta, ei au
devenit pãrtaºi cu diavolul la lucrarea de stricare a învãþãturii Lui.
Pe astfel de oameni, Dumnezeu nu-i mai întoarce. ªi le-a poruncit
ºi la ai Sãi: Pe astfel de oameni, nici voi sã nu cãutaþi sã-i mai
întoarceþi. Ei nu se întorc niciodatã. La romani 16, 17, le spune:
Feriþi-vã de cei care fac dezbinãri ºi tulburare împotriva învãþãturii
pe care aþi primit-o. Depãrtaþi-vã de ei! Nu-i sfãtuieºte: Staþi de
vorbã! Convingeþi-i! Rãbdaþi-i! Iertaþi-i! Îndrumaþi-i, - cã poate iar
se întorc. Nu! La galateni le spune: Dacã vine cineva ºi vã aduce o
altã evanghelie, anatema sã fie; noi înºine sau un înger din cer dacã
ar fi. ªi repetã: anatema sã fie, blestemat sã fie cine aduce o altã
învãþãturã.
Blestemat e! ªi în atîtea alte locuri. Ce le spune la filipeni?
Feriþi-vã de cîinii aceia, de lucrãtorii aceia rãi, de scrîjilaþi. La
galateni spune: Schilodeascã-se odatã cei care vã tulburã! ªi lui Tit
îi spune: Dupã întîia ºi a doua mustrare, depãrteazã-te de cel care
face dezbinãri. ªi Ioan, cel care a stat pe sînul Mîntuitorului în
seara Cinei, care a ºtiut iubirea ºi care a scris cel mai frumos cuvînt
despre iubire: Dumnezeu este iubire, - el însuºi spune: Dacã vine
cineva la voi ºi nu vã aduce învãþãtura aceasta, nici sã nu-l primiþi
în casã. De la poartã sã-l întoarceþi. Nici sã nu-i ziceþi Bun venit!
Nici Bunã ziua sã nu-i daþi! Tu Doamne Sfinte Ioane, ai zis? Da!
Hristos a spus aceasta! Sã-þi fie þie ca un pãgîn ºi ca un vameº cine
n-ascultã de Bisericã; cine n-ascultã de Lucrare. Fraþilor, noi am
stãruit prea puþin asupra acestui lucru. Dar acesta este un lucru de
cea mai mare importanþã, asupra cãruia ar fi trebuit sã meditãm noi
astãzi. Cãci noi, nu dupã întîia ºi a doua mustrare: dupã a mia
mustrare nu ne-am depãrtat de sectari ºi de dezbinãtori. Trãim într-o
iluzie a dragostei, cã pînã la urmã, totuºi... De cîte ori am zis: Nu
se poate!
ªi am fãcut noi pentru oamenii aceºtia care erau niºte orfani
nenorociþi cînd i-am cunoscut ºi au zis: Ne vindem porþia de lapte,
cum a fost Moldoveanu cînd a spus. Era de 17 ani, la muzica unui
regiment din Sfîntu Gheorghe; copil de trupã, la trompete.
Pag. 360
Postirea ºi însoþirea
S-a zis aici foarte mult, ºi aºa de mult ar trebui sã þinem noi
seama de acest lucru: cei 2 sã aibã totdeauna pãrtãºie ºi sã nu facã
nimic unul fãrã celãlalt, fãrã sã se întrebe ºi fãrã sã se consfãtuiascã
cu celãlalt. Satana a prins un moment, ºarpele a prins un moment
cînd femeia era singurã. Ce mare lucru este sã fii foarte atent cînd
eºti singur. Singurãtatea este locul în care diavolul vine, ºarpele
vine cu tot felul de ispite. Nu vã izolaþi unul de altul niciodatã. ªi,
mai ales, nu staþi cu a treia persoanã de vorbã în ascuns de soþ sau
în ascuns de soþie. Totdeauna ochii ºarpelui sînt primejdioºi. Nu
priviþi în ochii ºarpelui. Feriþi-vã totdeauna ochii de ochii strãini.
Totdeauna ochii sînt mijlocul prin care ispititorul strecoarã sãgeþi
de otravã în suflet. Feriþi-vã ochii! Nu priviþi insistent ochii
nimãnui ºi feriþi-vã de privirile insistente. Totdeauna ispita vine de
acolo, din priviri. Eva a fost singurã ºi a privit niºte ochi la care nu
trebuia sã priveascã. ªi ispita i-a strecurat pãcatul în inimã. Unde
era Adam cînd soþia lui vorbea cu ispititorul? De ce a vorbit Eva
singurã cu ºarpele? S-au spus aici aºa de frumos aceste lucruri:
pãstraþi unitatea dintre soþi. Unitatea deplinã ºi desãvîrºitã. Feriþi-vã
totdeauna sã priviþi ochi strãini. Priveºte, soþie scumpã, în ochii
soþului tãu, în ochii mamei tale, în ochii Domnului, în ochiul tatãlui
tãu, dar nu privi în ochii strãinilor. Pentru cã toate pãcatele ºi toate
ispitele au pornit de la o privire. Li s-au oprit undeva ochii, în niºte
ochi unde nu trebuia. ªarpele are puterea lui în ochi. Ispititorul,
vrãjmaºul, desfrînatul are puterea lui în ochi.
Feriþi-vã de ochii desfrînaþi. Feriþi-vã ochii, pentru cã vã feriþi
inima. Feriþi-vã ochii, cã vã feriþi cãsnicia, vã feriþi cãminul, vã
feriþi taina fericitã a dragostei pe care Dumnezeu v-a dat-o cînd v-a
pregãtit pe unul pentru celãlalt. N-ai voie sã priveºti niciodatã în
alþi ochi în acel fel în care trebuie sã priveºti numai în ochii soþiei
tale, în ochii soþului tãu. În ochii lui Hristos sã privim mereu. Poþi
sã priveºti cît vrei ochii mamei, ochii tatãlui, ochii soþului. Dar de
ochi strãini fereºte-þi totdeauna privirea. Pentru cã prin ochi, satana
s t r eco ar ã î n i n i mã s ãg eat a c e a d u r e r o as ã º i cea v en i n o as ã a
pãcatului. Dacã ei ar fi rãmas mereu credincioºi, Dumnezeu i-ar fi
binecuvîntat. Dar ce s-a întîmplat? A pãcãtuit femeia, a pãcãtuit ºi
soþul. Au pãcãtuit amîndoi. Fructul pãcatului, urmãrile pãcatului
cine le-a plãtit? Primul copil care i s-a nãscut lui Adam dupã pãcat
a fost un criminal. S-au putut ei pocãi dupã pãcat, l-au plîns. Dar al
2-lea copil a fost o victimã. Cine erau vinovaþii? Cine a fost de
vinã?
Din cauza cui au suferit copiii? Din cauza cui a suferit ºi Cain,
ºi a ajuns un criminal, ºi Abel o victimã? Din cauza neascultãrii
pãrinþilor. Mulþi, mulþi copii se pierd din cauza neascultãrii mamei
ºi tatãlui lor. De aceea trebuie sã fim foarte atenþi. Pentru cã aceastã
Tainã sfîntã care este cãsnicia este un început de binecuvîntãri nu
numai pentru cei care pornesc pe acest drum sfînt, ci ºi pentru
urmaºii urmaºilor lor. Cîþi sînt din cei care pãtimesc ºi astãzi în
urma pãcatului strãmoºesc, în urma pãcatului primului nostru
pãrinte, al primei noastre mame. Dacã ea ar fi fost tot aºa de
credincioasã ºi el tot aºa de credincios cum au fost înainte, cînd se
cereau unul pe celãlalt de la Dumnezeu ºi cînd umblau cu
D u m n e z e u î n r ã c o a r e a g r ã d i n i i , c e mi n u n at ar f i f o s t a l t f e l
desãvîrºitã ºi rãsplãtitã dragostea ºi unitatea lor!
Pag. 365
Adunarea noastrã
Dupã toate cele auzite ºi dupã tot ce, prin poezie, prin cîntare ºi
prin cuvînt, a fost un îndemn pentru a ne hotãrî pentru Domnul,
adicã pentru a ne pregãti pentru cealaltã nuntã, pentru adevãrata
noastrã nuntã, care va fi la plecarea noastrã în veºnicie sau la
venirea Domnului; adicã chemarea noastrã la El ºi dreptul nostru de
intrare în Împãrãþia Lui ºi la nunta Lui cea cereascã, dorim din toatã
inima sã facem o chemare pentru toþi cei care încã n-au fãcut acest
legãmînt, adicã n-au fãcut pasul hotãrîtor de a intra în Lucrarea lui
Dumnezeu, în pãrtãºia lui Dumnezeu, în Împãrãþia lui Dumnezeu,
în legãturã cu Dumnezeu. Dacã este cineva ºi vrea sã punã
legãmîntul, ca astãzi sã devinã de fapt copil al lui Dumnezeu ºi
slujitor al lui Dumnezeu, e momentul sã spunã: Eu vreau! Doresc sã
mã hotãrãsc pentru Dumnezeu! Este cineva care vrea sã se hotãrascã
acum pentru Domnul? Iat ã, s î n t cî t ev a suflete care vor sã se
hotãrascã pentru Dumnezeu.
Noi ne rugãm Domnului sã binecuvînteze tot cuvîntul ascultat ºi
cei care doresc astãzi sã punã legãmînt sã aibã o zi neuitatã din ziua
aceasta, în aceastã clipã de trecere din noapte la o zi strãlucitã;
dintr-o stare de pãcat ºi de depãrtare de Dumnezeu, la o stare de
unire ºi pãrtãºie cu Dumnezeu. Noi dorim din toatã inima sã mai
facem încã o datã o chemare. ªi acolo unde vã gãsiþi, cei care vor
sã se hotãrascã pentru Domnul sã ridice mîinile. Slãvit sã fie
Domnul! Iatã, atîtea mîini r i d i cat e º i at î t ea i nimi ridicate ºi
îndreptate spre mîntuire! Noi acum, în numele tuturor, vom face o
scurtã rugãciune de predare. Însoþiþi-ne, pentru cã timpul este scurt.
Urmeazã un pro gram foarte frumos, de care veþi fi fericiþi ºi
binecuvîntaþi cã veþi avea parte. Dar înainte de aceasta, dorim sã
intrãm în acest program cu aceastã problemã rezolvatã, problema
mîntuirii pentru cei care vor sã se hotãrascã pentru Domnul. Toþi cei
care vor sã se hotãrascã sã repete - mai tare sau mai încet, dupã cum
vor putea, din locul unde se gãsesc - aceste cîteva cuvinte din
rugãciunea noastrã de predare în slujba lui Dumnezeu. ªi credeþi din
toatã inima cã Domnul este aici; cã ascultã aceastã rugãciune de
predare; cã numele vostru îl va scrie îngerul în Cartea lui Dumnezeu
pentru viaþa veºnicã.
ªi, în ziua cînd cãrþile acestea vor fi deschise, toþi cei care vor
fi gãsiþi scriºi în Cartea Vieþii vor avea parte de mîntuirea lui
Dumnezeu. El sã vã ajute sã vã împliniþi legãmîntul. ªi noi, care
l-am pus mai demult, ºi cei care-l puneþi astãzi, ºi cei care - dacã va
mai fi har de la Dumnezeu - sã-l puneþi mîine, în ziua aceea sã ne
auzim numele citit în Cartea Vieþii ºi sã gãsim dreptul sã intrãm pe
porþile cetãþii Ierusalimului ceresc. Domnul va face aceasta, pentru
cã adevãrat este Cuvîntul Lui. ªi oricine vrea sã se hotãrascã pentru
El acum va gãsi atunci rãsplatã cereascã în Împãrãþia Lui. Ne
ridicãm în picioare ºi, cu o scurtã rugãciune pentru cei care se
predau D o mn u l u i , co n t i n u at ã ap o i cu r u g ãciunea noastrã de
mulþumire pentru seara aceasta, vom încheia aceastã primã parte a
programului nunþii noastre de astãzi. În Numele Tatãlui ºi al Fiului
ºi al Sfîntului Duh. Amin. ªi cu inima, ºi cu urechile sufletului ºi
cu ale trupului, ascultînd Cuvîntul Tãu. Binecuvînteazã pe cei care,
auzind chemarea Ta lîngã inima lor, Þi-au deschis inima ºi au zis:
Vino Doamne Isuse! Umple ºi inima mea! Schimb-o dupã voia Ta!
Pag. 376
Sã cerem lumina!
Pentru cã Duhul lui Dumnezeu, care este în el, nu-l lasã sã fie
aºa. De ce în purtarea lui, în îmbrãcãmintea lui, în cuvintele sale, în
toate relaþiile lui cu ceilalþi oameni el este un om care mai degrabã
se lasã pe sine ºi ajutã pe altul, mai degrabã se nedreptãþeºte pe sine
ºi face dreptate altuia, mai degrabã se înjoseºte pe sine ºi ajutã pe
cel lipsit, decît sã caute folosul sãu în paguba altuia? Pentru cã
Duhul lui Dumnezeu, care este în el, nu-l lasã sã facã aºa. El este un
om care are în el sãmînþa din Dumnezeu. ªi aceastã sãmînþã din
Dumnezeu, care este Cuvîntul ºi Duhul lui Hristos, aceasta îl face
sã fie un om nou, un om vrednic, un om destoinic, un om punctual,
un om corect, un om respectuos, un om plin de bunãcuviinþã în toate
privinþele. Aºa ne-a învãþat pe noi Hristos ºi aceasta ne porunceºte
El! Dacã într-adevãr sîntem credincioºi, dacã într-adevãr mãrturisim
cã sîntem urmaºi ai lui Hristos, apoi aceasta trebuie sã se vadã aºa
în viaþa noastrã, a fiecãruia dintre noi. Despre un orb am citit cã un
medic iscusit i-a dat cîndva vederea printr-o operaþie reuºitã. Ei
bine, omul acesta, tot timpul vieþii lui dupã aceea, n-a fãcut altceva,
decît sã alerge sã-i caute pe la poduri, pe la ºanþuri, pe la marginea
drumurilor pe cei care erau orbi ºi sã-i ia, ºi sã-i ducã cu el la
doctorul iscusit ºi sã-l roage: Domnule doctor, dv. aveþi de la
Dumnezeu darul acela de a reuºi în operaþiile gingaºe pe care le
faceþi, sã daþi vederea. Aveþi milã de aceºti nefericiþi orbi. ªi, cum
mi-aþi dãruit mie vederea, prin harul lui Dumnezeu, ajutaþi-i ºi pe
ei. Odatã a adunat vreo 20 de orbi ºi, pentru cã nu-i putea cãlãuzi
pe toþi, i-a legat cu o lungã frînghie, de mînã, pe fiecare ºi la
capãtul frînghiei s-a aºezat el.
ªi, în fruntea celor 20 de orbi, s-a dus la doctorul care i-a dat lui
vederea ºi a strigat, rugîndu-se pentru toþi, sã se îndure, sã le dea ºi
lor vederea. El a spus: Domnule doctor, eu ºtiu ce înseamnã sã fii
orb. Eu am trãit în starea în care sînt ei. Te rog, ai milã ºi de ei ºi
fã ºi pentru ei ceea ce ai fãcut pentru mine, cã poþi. Duhovniceºte,
un credincios acelaºi lucru îl face. Dacã cu adevãrat cineva s-a
întors la Dumnezeu ºi a cãpãtat lumina în ochii lui duhovniceºti,
acela nu va avea altã dorinþã mai mare pe pãmînt, decît sã-i cheme
pe cei care zac în aceeaºi orbie în care zãcea ºi el cîndva ºi sã-i
aducã la Hristos, spunîndu-le: Iatã, mie mi-a dat vederea! Hristos pe
mine m-a izbãvit din întunericul pãcatului, m-a scos din prãpastia
pierzãrii, m-a adus la luminã. El vã poate aduce ºi pe voi la luminã,
vã poate vindeca ºi pe voi. Veniþi cu mine la Hristos! Veniþi ºi-L
primiþi pe El. Veniþi! Trece Hristos! Cereþi-I cu stãruinþã ajutorul
Lui ºi El vi-l va da, ºi El vã va face ºi pe voi sãnãtoºi. Cam acest
lucru am dorit ºi noi din toatã inima sã facem astãzi, pentru cã spre
slava lui Dumnezeu spunem acest lucru: ºi noi am fost orbi în
pãcatele noastre. ªi noi am trãit într-o stare în care eram pierduþi.
Mergeam la acelaºi potop de desfrîu la care merg cei la care nu
li s-au deschis încã ochii sufletului, sã vadã spre ce pierzare merg.
ªi noi am mers. Dar acum slãvim pe Dumnezeu din toatã inima cã
ne-a deschis ochii sã vedem ce mare pãcat este sã nu asculþi de
Dumnezeu. Ce mare orbie sufleteascã este sã mergi la pãcat fãrã sã
te gîndeºti cã la capãtul de dincolo este osînda cea veºnicã. Ce aþi
zice despre o turmã de oameni care ar merge, ar merge aºa, cu
grãmada, spre o prãpastie? Sînt pe malul unei mãri.
Pag. 392
Tatãl meu nu m-a putut suferi toatã vremea cît am stat în familie,
împreunã. Din prãpãditule ºi ticãlosule, nu mã scotea. Cine mai e ca
tine în sat, mãi? Nãdãjduia sã mã iau de pahar, sã mã iau de þigarã,
sã mã iau de cutare, cu cei de seama mea din sat. Cine mai e ca tine
în sat, mãi? Într-o searã a fost un bal în sat ºi s-au bãtut, s-au tãiat.
A doua zi erau la postul de jandarmi, la poliþie. ªi tata iar mã luase
la rost. ªi i-am zis:
- Tatã, haide, aratã-mi un bãiat din sat care-þi place cum trãieºte,
sã vãd ºi eu dacã mã pot purta ca el. Uite, cum e cutare, cum e
cutare? Aceºtia erau anchetaþi acuma la postul de jandarmi.
- Pãi, nu aºa, mãi. Dar nici ca tine!
- Pãi, tatã, sînt numai 2 cãi pe care pot sã merg: ori rea, ori bunã.
Nu se poate altfel. ªi de-atunci, pe urmã, i-am dat pace. A zis cît a
vrut, dar nu i-am mai rãspuns la nici o batjocurã, la nimic. M-am
supus la toate treburile care se cereau, pînã ce am ajuns la majorat
ºi m-am dus de-acasã. În 1937 am ajuns la Tãlmaciu, o comunã
învecinatã cu Sibiul. Lucram acolo. ªi într-o dimineaþã era toamna,
prin septembrie, am ieºit la garã. ªi am auzit 2 femei vorbind: Azi
este adunare mare la Sibiu, cã preotul Iosif Trifa se împacã cu
mitropolitul. Eu, cum aveam foaia cã eram abonat la Isus Biruitorul,
cunoºteam mersul treburilor, m-am gîndit pe loc sã vin ºi eu. Am
luat trenul, care era gata sã intre în garã, ºi am venit. Am cãutat cît
am cãutat ºi am gãsit Aleea Filozofilor, numãrul 18. ªi ce-mi vãd
ochii? Vreo 6-700 de persoane erau adunate aici. ªi pãrintele Iosif,
mulþime de fraþi ºi surori. Nu mai vãzusem pînã atunci aºa ceva.
În 1935 am fãcut legãmînt. ªi apoi se înjghebase ºi la noi aºa o
adunare 4, 5 într-un sat, 4, 5 într-alt sat. ªi mergeam din sat în sat,
aºa: în duminica de azi într-un sat, pe urmã în celãlalt, pe urmã în
celãlalt. ªi aºa ne desfãºuram viaþa. Am simþit aºa o mare bucurie,
o dulceaþã cereascã dupã ce am pus legãmînt. M-am simþit prins ca
de-o mînã cu care m-a prins cineva ºi nu m-a mai lãsat. Nu pot
spune cã n-am avut ºi scãderi ºi abateri, ºi cãderi. Dar am simþit
mîna asta care nu m-a mai lãsat. Apoi, dupã ce am venit la Sibiu ºi
am luat cunoºtinþã cu adunarea asta mare, am simþit ceva ºi n-am
mai putut uita ºi nu mai pot uita. De cîte ori vin la Sibiu, mã uit
peste aceste locuri pe unde am trecut atunci întîi, în ’37, în 12
septembrie. Nu pot sã uit ce am vãzut ºi ce am simþit atunci în
sufletul meu. M-au impresionat 2 cuvîntãri ale pãrintelui Iosif, din
care am reþinut aproape tot ce a vorbit în ziua aceea. Între altele, a
zis aºa: Duhul Sfînt a fãcut Lucrarea Oastei Domnului în Bisericã.
Ea a crescut în Bisericã, trãieºte în Bisericã. Dacã va ieºi din
Bisericã, va fi orice altceva, numai Oastea Domnului nu va fi.
Astea, mie mi s-au întipãrit aºa pe inimã, de nu le-am mai putut
uita. ªi a adãugat dupã aceea: Mai curînd sau mai tîrziu, vor fi 2 sau
mai multe feluri de oºti. Dar Oastea Domnului va fi aceea care va
pãstra învãþãtura datã ei de la început, care va pãstra pînã la sfîrºit
aºa, neschimbat, drumul pe care i l-a însemnat Duhul Sfînt ei. ªi
apoi a trecut vremea, a trecut pãrintele Iosif, în ’38, numai dupã 6
luni. Am trecut ºi eu, cu vîrsta, ºi am ajuns militar în Braºov.
Pag. 396