Pag.

Strîngeþi fãrîmiturile - Vol. 5

Transcriere de pe bandã magneticã 50 de vorbiri frãþeºti, rugãciuni,

scrisori, îndrumãri din cadrul Oastei Domnului - Lucrare îngrijitã
de Ovidiu Rus. Simt cã mi-am fãcut toatã datoria ºi cã pot pleca în
pace la Domnul. Traian Dorz - Galaþi

Focul Duhului Sfînt ºi focul iadului

Vorbirea fratelui Leon Andronic la o adunare de la Slobozia -

decembrie 1968

Fraþi ºi surori în Domnul Isus! E o orã tîrzie din noapte 12 fãrã

20. De asearã, de la ora 8, pînã la ora aceasta, ºuvoiul Cuvîntului lui
Dumnezeu s-a revãrsat din belºug ºi parcã n-ar mai trebui ºi n-ar
mai fi nevoie sã vã mai þin ºi eu încã cîteva clipe de încordare a
voinþei ºi a atenþiei, pentru a prelungi oboseala dv. ºi a o mãri.
Totuºi fac ºi eu ca fratele care a vorbit înainte de mine: nu mã rabdã
inima, parcã, sã nu profit de aceastã ocazie, de acest prilej, ca sã-mi
împãrtãºesc ºi eu simþãmintele ºi sã mã pot ºi eu exprima cu
mulþumire în sufletul meu cã Dumnezeu a avut milã de noi ºi ne-a
mai dãruit încã o noapte de veghere. O noapte în care punem puþin
la chin pe mãgãruºul nostru cel vechi. Un frate spunea ºi foarte
mare dreptate avea, cã trupul nostru e ca un mãgar. ªi aºa este, cã,
într-adevãr, el trage la pãmînt.
ªi vrea mîncare bunã, odihnã multã, treabã puþinã ºi, dacã se
poate, un stãpîn cît de blînd ºi de bun. Cam aºa ar vrea ºi acest trup
firesc, acest trup de lut al nostru care nu se simte tocmai bine cînd
îi pui frîul ºi zãbala ºi cînd îi mai articulezi ºi cîte un bici. Cam
cîrteºte, nu-i prea plac zilele de post. Nu prea îi plac genunchii
plecaþi. E cam departe biserica ºi adunarea pentru mãgãruºul nostru
ºi el ar vrea, dacã s-ar putea, sã stea cît mai comod, chiar în pat, sã-i
cînte poate chiar ºi Liturghia, cã el se simte bine. Cãldurã. mîncare.
un pahar de apã. ºi-un viniºor, dacã se poate, aºa, sã-l dezmierde
oleacã. ªi, în fine, mãgãruºul nostru îºi cere partea lui. Dar acum,
fraþii mei scumpi ºi dragi, pentru cã Dumnezeu ne-a dãruit aceastã
noapte de jertfã aceastã noapte de sacrificiu, deºi trupul nostru cam
aþipeºte, trebuie sã ne strîngem limba între dinþi, dacã vrem sã nu
adormim, trebuie sã ne muºcãm vîrful degetelor.
Trebuie sã ne scuturãm aºa, oarecum, cã ne vine sã dormim. Mã
rog, sîntem obosiþi dupã o zi de muncã, dupã o sãptãmînã chiar, cã
mîine e ziua de odihnã. Dar vã rog, încã cîteva clipe mai struniþi-l
un pic, sã mai facã oleacã de ascultare. Sã mai facã un pic de
supunere. Sã-l punem oleacã la punct pe acest domn de lut care
veºnic e comod, veºnic ar dori, dacã s-ar putea, sã intre în Împãrãþia
lui Dumnezeu pe o cale cît mai scurtã, pe o cãrare cît mai netedã,
feritã de spini, feritã de zgrunþuri, feritã de pietroaie ºi, în sfîrºit,
dacã s-ar putea aºterne chiar covoare ºi flori, tare ar mai merge
bine. Dar cînd e vorba de suferinþã, cînd e vorba de cruce, cînd e
vorba de necaz, firea noastrã se cam dã înapoi. Atunci îi împinge pe
alþii înainte. Pe alþii îi mînãm de la spate, iar noi facem aºa cum se
întîmplã de multe ori ºi pe front: cei care ar trebui sã fie în frunte
îi cam mînã de la spate pe bieþii soldaþi.
Pag. 2

Aºa ºi noi, fraþii mei, în faþa acestor lucruri, sã facem un efort în

plus în seara aceasta ºi sã mai ascultãm cîteva cuvinte din Cuvîntul
lui Dumnezeu. În Luca 12, 49 zice aºa: Foc pe pãmînt. Eu am venit
sã arunc un foc pe pãmînt. ªi ce vreau, decît sã fie aprins chiar
acum. Am un botez cu care trebuie sã fiu botezat. ªi cît de mult
doresc sã se îndeplineascã! Aceasta o spunea Domnul Isus. Credeþi
cã am v en i t s ã ad u c p ace p e p ãmî n t? Eu vã spun: nu! Ci mai
degrabã dezbinare. Cãci de-acum înainte chiar din clipa aceea în
care a vorbit Domnul - ºi pînã în ziua de azi, din 5 care vor fi într-o
casã, 3 vor fi dezbinaþi împotriva a 2 ºi 2 împotriva a 3. Tatãl va fi
dezbinat împotriva fiului ºi fiul împotriva tatãlui. Mama împotriva
fiicei ºi fiica împotriva mamei. Soacra împotriva norei ºi nora
împotriva soacrei. 5 versete am citit, fraþii mei. Foc am venit sã
arunc pe pãmînt. Fraþii mei! Ce este oare de-asearã - ºi sã nu zic
de-asearã, dar chiar de alaltãsearã ºi de o sãptãmînã în urmã, de cînd
a fost programatã aceastã adunare, aceastã întîlnire, ce a fost oare
în inimile noastre, decît un foc pe care am dorit cît mai repede sã se
aprindã.
Cã aºteptam sã treacã luni, sã treacã marþi, sã treacã miercuri ,
sã vinã sîmbãtã, s-o rupem odatã cu ale Martei ºi sã ne simþim la un
loc aici, unde focul dragostei Lui v-a aprins inimile frãþiilor voastre,
ale fiecãruia în parte ºi a noastrã, ºi a mea personal. Deci, fraþii mei,
ºi pe sufletele noi care au venit aici, acelea care pentru prima datã
calcã în adunarea noastrã, tot un foc le-a mînat aici ºi tot un foc le-a
adus, ca sã le aprindã ºi sã ia foc de astãzi înainte, sã ardã pentru
Domnul Isus. Acest foc este acela pe care-l vedeþi cã arde de-asearã
ºi nu se mai stinge. ªi, dacã ar fi dupã cum ar vrea duhul, cred cã
nu pînã în zorii zilei, dar nici pînã mîine, nici pînã poimîine ºi
rãspoimîine nu ne-am mai sãtura sã stãm ºi sã tot ascultãm, ºi sã tot
mãrturisim, ºi sã tot cîntãm, sã-L lãudãm pe Dumnezeu. ªi parcã nu
s-ar mai sfîrºi acest rîu de apã vie care a atins sufletele tuturor ºi
le-a fãcut vii, lucrãtoare, treze, pline de vigoare, pline de viaþã.
Fraþilor dragi ºi surori scumpe! Începînd de la tinerii aceºtia,
vlãstarele acestea tinere care ne-au spus atîtea poezii frumoase, de
la aceºti copii ºi, mai ales, o copilã care a spus poezia aceea atîta de
lungã, cã mã gîndeam:
De unde, întru aºa un copil, atîta memorie, sã spunã atîtea
cuvinte, de parcã nu te mai sãturai, ce izvora dintr-însa?, ºi apoi toþi
cei care au vorbit ºi toþi cei care aºteaptã ºi încã doresc sã mai
vorbeascã nu sînt mînaþi de un foc? Acesta e Focul cel ceresc, Focul
Dumnezeiesc, Focul cerului care s-a aprins pe pãmînt. ªi a ars, ºi
arde putregaiul pãcatului. Fraþilor, e starea cea mai înaltã de har
cînd focul Duhului Sfînt arde toate grijile, toate îngrijorãrile, toate
necazurile ce le avem acasã, pe la serviciu, în viaþã; pe toate le arde
ºi aici vine sufletul curat, uºurat, liniºtit, zvelt, aºa de zvelt, de
parcã nu calcã pe pãmînt. Pentru cã aici, Focul cel ceresc al Duhului
Sfînt curãþã toatã zgura pãcatului ºi rãmîne trupul acesta de-acuma
supus complet duhului ºi duhul este acela care se bucurã deplin. Îi
dai lui libertate sã se scalde, sã facã o baie minunatã. Ce baie mai
frumoasã poate fi, decît într-o aºa întîlnire, într-o aºa adunare,
într-o aºa strîngere laolaltã, cum spune ºi Psalmistul în psalmul pe
care l-am cîntat cu cîteva ceasuri mai înainte, acolo unde spune:
 Pag. 3

Ce dulce, ce plãcut este sã locuiascã fraþii împreunã! Ei, aceastã

dulceaþã o simþim noi. Aici ne-o împãrtãºim. Aici ne despãrþim de
tot ce este pãmîntesc ºi ne înãlþãm cu sufletul Sus, la El.
A vorbit fratele atîta de frumos despre înãlþime. Despre
Ierusalim, despre urcarea cãtre Ierusalim. Da, fraþilor. Dacã ne-am
arunca puþin privirea în Sfînta Scripturã, am vedea cã prima Lege
s-a dat pe un vîrf de munte. Pe Muntele Sinai. Unde s-a suit Moise
cînd a murit? Pe Muntele Nebo. Unde s-au rostit fericirile de cãtre
Domnul Isus? Pe Muntele Fericirilor. Unde s-a rugat cel mai cu foc
ºi a fost rãstignit Hristos? Pe Muntele Golgota. ªi dacã am cãuta, în
nenumãrate locuri ni se spune cã la munþi au scãpat ºi s-au salvat.
ªi corabia lui Noe s-a oprit pe un munte. Pe Muntele Ararat. Dragii
mei, muntele, în chip duhovnicesc, înseamnã înãlþime, ridicare. Noi
trebuie sã ne ridicãm de pe pãmînt, de la lucrurile obiºnuite, din
valea umbrei morþii - cum spune acolo Cuvîntul - la muntele acela
înalt de unde, apropiaþi de Dumnezeu, sã ne mai desprindem de
lucrurile acestea pãmînteºti ºi sã ne împãrtãºim din pîinea cea
cereascã a Cuvîntului lui Dumnezeu, sã ne hrãnim ºi sã ne adãpãm
sufletul nostru cel însetat ºi flãmînzit aici, unde curge ºuvoiul
apelor vii din plin.
Dragii mei, iatã, un vînt primãvãratic, un vînt de dezmorþire a
început sã sufle ca odinioarã pe valea lui Iosafat. Peste toate oasele
moarte, peste toate oasele îngropate, peste oasele acelea care erau
la 2 metri sub pãmînt, de care a uitat ºi mama, ºi tata, ºi vecinii, ºi
prietenii, ºi cunoscuþii, uitaserã toþi de ele ºi erau de-acuma putrede
acolo, un vînt puternic a început sã sufle ºi aceste oase s-au adunat
os cãtre os, s-au strîns laolaltã, au cãpãtat pe ele piele, carne, vene
ºi viaþã. ªi s-a fãcut o oaste mare. Unde aþi fost voi, oase moarte,
pînã mai ieri? Unde am fost eu, os mort, care am stat inactiv ani ºi
ani de zile? Ce am fãcut noi în mormîntul în care am cãzut, scumpii
mei fraþi? Ce am lucrat noi acolo? Zic ºi eu ca fraþii dinainte: Mi-e
ruºine sã-mi aduc aminte. Ne-am luat dupã lume. Ne-am luat dupã
trup. Ne-am luat dupã pofte ºi am murit. Am rãmas acolo
înmormîntaþi. Dar mila, harul ºi îndurarea lui Dumnezeu, care a pus
acest vînt primãvãratic, Vînt al Duhului Sfînt, sã sufle peste oasele
moarte ale vieþii noastre, iatã, ne-a fãcut din nou vii, ne-a adunat ºi
ne-a dat viaþã.
Slavã veºnicã Numelui Lui! Dragii mei, acum simþim cã trãim.
Simþim cã respirãm. Simþim cã parcã nu mai sîntem pe pãmînt, cînd
sîntem în aceastã stare de har, în aceastã stare binecuvîntatã. Iatã
cum oasele noastre moarte au început sã cutreiere þara în lung ºi-n
lat. Sã se-nfrãþeascã din nou Ardealul cu Moldova, Muntenia cu
Oltenia, Bucovina ºi Maramureºul ºi toate. Dragii mei, scumpii mei
fraþi, din 29 noiembrie pînã în 1 decembrie, am avut o bucurie atît
de mare la Dej! Parcã îl vãd pe fratele Gheorghe: de cu searã ºi pînã
a doua zi la ora 8, întruna curgeau ºiroaiele pe el. ªi cîntare, ºi
vorbire, ºi mãrturisiri. Nu mai era somn, nu mai era. Toatã noaptea
aceea a fost o adevãratã fericire, o bucurie care rar se poate gusta
în lumea aceasta ºi rar se poate ºti ce preþ mare a avut acea noapte
care a zguduit sufletele. Care a fãcut sã se predea Domnului ºi
cîteva suflete care au primit Cuvîntul lui Dumnezeu. Apoi, a doua
zi, cînd ne-a vãzut preotul în bisericã, s-a crucit:
Pag. 4

- Ce-i, frate Gheorghe, cu atîta lume?

- Am venit, pãrinte, sã facem parastasul fratelui Vasile, fratele
nostru care ne-a vestit Cuvîntul. Acum 12 ani a plecat la Domnul ºi
am venit sã-i facem parastas. Sã ne bucurãm la mormîntul lui.
Haideþi sã sfinþiþi crucea acolo, haideþi sã ne binecuvîntaþi adunarea!
Ce frumos! Ce minunat. N-am încãput într-un autobuz. N-am
încãput. Aºa am stat, ticsiþi, cînd am mers de la bisericã pînã la
mormîntul fratelui. Eram cu adevãrat beþi de bucurie ºi parcã nu mai
cãlcam pe pãmîntul acesta. Iatã, fraþii mei, ce face Duhul lui
Dumnezeu, iatã ce face Focul cel viu care a lucrat ºi lucreazã în
viaþa noastrã. ªi aceasta, fraþilor, pentru cei care au înþeles ºi s-au
lãsat aprinºi de acest Foc al Duhului Sfînt. Dar ceilalþi, care nu vor
sã se aprindã de acest Foc ceresc, se aprind ºi ei de un foc. Ard ºi
ei de un foc. Dar focul acela e focul iadului. E focul zavistiei, al
beþiei, al curviei, al minciunii, al dezmãþului, al modei, al tuturor
ticãloºiilor în care trãieºte omenirea aceasta nestingheritã. De aceea
te întreb, iubite frate: de care foc te-ai aprins tu ºi vrei sã arzi? De
Focul Duhului Sfînt, Focul ceresc, sau de focul iadului, care te duce
în fundul iadului, cu toate pãcatele? Rãspunde în conºtiinþa ta, în
cugetul tãu, înaintea Domnului. ªi dã un rãspuns sincer, ºi vezi de
care foc eºti aprins. Dacã te-ai lãsat aprins de Focul Duhului lui
Dumnezeu, ascultã Cuvîntul Lui ºi lasã-l sã lucreze mîntuire în viaþa
ta.
Dar dacã focul pãcatului mai stãruie în tine, dacã încã trupul tãu
tresaltã la bucuriile acestea pãmînteºti, trecãtoare ºi pãcãtoase, dacã
firea ta se bîþîie încã ºi doreºte lucrurile acestea fireºti, pãmînteºti,
pãcãtoase, atunci, frate, fac ºi eu ca Iosua: alege astãzi cui vrei sã-i
slujeºti: ori Domnului Dumnezeului Celui Veºnic, ori idolilor ºi
tuturor poftelor. Alege cui vrei sã-i slujeºti de astãzi înainte. Iar el
mãrturiseºte împreunã cu mine acum ºi cu frãþiile voastre care
sînteþi de aceeaºi pãrere cu mine: Cît despre mine, eu ºi casa mea
vom sluji Domnului. Aºa spune cuvîntul lui Iosua, aºa îl spunem noi
ºi aºa sã ne ajute Dumnezeu, fraþilor. Noi ºi casa noastrã, soþiile
noastre, soþii noºtri, copiii noºtri, fraþii noºtri, pãrinþii noºtri,
prietenii noºtri, vecinii noºtri sã-I slujim Domnului. ªi, în mãsura
în care tu vei fi plin de acest Foc ceresc, în mãsura în care vei arde
ºi tu aprins de acest foc, în mãsura aceea vei sluji Domnului tu ºi
casa ta. Dragii mei, ca sã nu prelungesc vorbirea prea mult, sã nu vã
obosesc prea mult, vã adresez o întrebare, sã ne facem oleacã
socoteala: cîþi fraþi avem noi din Roznov ºi din Slobozia aici acum?
U n d e- s f r aþ i i n o º t r i c a r e u m p l e a u o c as ã n u mai d e- ai ci , d i n
Slobozia? Apoi, dacã am mai aduce ºi Roznovul, dacã am mai aduce
ºi Sãvineºtii, dacã ar mai coborî ºi Tarcãul, dacã ar mai veni ºi
Podolenii, atunci n-ar mai ajunge nu casa asta; am umple ºi Casa de
Culturã.
Ei, unde-s fraþii noºtri, dragii mei? Unde-s surorile noastre, care
cîntau cu atîta dor ºi drag? Unde-s copiii lor? Ia gîndiþi-vã bine,
f r a þ i l o r. ª i v ã r o g - a º a c u m a s p u s º i f r a t e l e m a i î n a i n t e -
cob o r î þ i - v ã n i þ el î n ãu n tru ºi, sincer, înaintea lui Dumnezeu,
rãspundeþi: unde-s fraþii noºtri? Cînd Dumnezeu a întrebat: Caine,
unde-i fratele tãu?, ce a rãspuns el: Au eu sînt pãzitorul fratelui
meu?
 Pag. 5

Vedeþi, dragii mei, ce pasivitate, ce indolenþã, ce neruºinare, ce

îndãrãtnicie, ce încãpãþînare, ce rãutate, ce urã a arãtat el prin acest
rãspuns? Au eu sînt pãzitorul fratelui meu? Cu alte cuvinte, el s-a
eschivat sã dea un rãspuns sincer. Cel puþin, dacã era sincer, ar fi
spus: Doamne, l-am omorît. Era frumos, cã era sincer. Dar el a spus:
Pãi eu sînt pãzitorul fratelui meu? Fratele meu ºi sora mea, te întreb
ºi eu acum, odatã cu Cuvîntul lui Dumnezeu: unde-i fratele tãu
acum, cel care a fost la aceeaºi masã de dragoste cu tine aici
adunare?
La sora Criºan, la fratele Costache, la fratele Bîrsan ºi pe la fraþii
ceilalþi, care erau pe sub deal, în diferite locuri. Unde-s fraþii noºtri?
Dragii mei, nu-s! S-au dus în lume. S-au dus din nou la troaca lui
satan sau cine ºtie în ce ape se scaldã; în ce noroi sînt împotmoliþi.
Dragii mei, e foarte dureros ce vedem, dacã ne aruncãm privirile în
urmã ºi, cu sinceritate, ne punem întrebarea: Unde-s fraþii noºtri?
Nu-s. Dar oare putem sta nepãsãtori faþã de aceastã stare? Unde-s
fraþii care ne-au vestit odinioarã Cuvîntul lui Dumnezeu, atît cei din
localitate, cît ºi cei din þara întreagã? Unde-s? Ne-am pus noi
întrebarea? Ne-am hrãnit cu pîinea Cuvîntului lui Dumnezeu
printr-înºii. Ne-au vestit Cuvîntul lui Dumnezeu. Am plîns, ne-am
rugat, ne-am bucurat. Dar acuma unde sînt? Fraþii mei! O poruncã
este în clipa de faþã: sã mergem în cãutarea lor. Misiunea noastrã,
datoria noastrã sfîntã este aceasta: sã începem sã-i cãutãm. Unii vor
fi ca oaia pierdutã prinsã în spini, care zbiarã ºi nimeni n-o aude.
Voi plecaþi urechea ºi ascultaþi de unde vine zbierãtul, duceþi-vã
repede la oiþa aceea, descãþaþi-o din spinii pãcatului, luaþi-o pe
umerii voºtri ºi aduce-þi-o din nou în staulul dragostei. Pe altele le
veþi gãsi sfîºiate de lupi. Nu mai aveþi ce le mai face. Nu mai aveþi
ce le mai face!
La cele care sînt sfîºiate, de-acuma lacrimile ºi rugãciunea
voastrã ce va mai putea sã facã, pentru ca Dumnezeu sã aibã milã de
ei. Dar altfel i-am pierdut. Apoi mai sînt o seamã care-s ca ºi cei
pierduþi, duºi în lumea pãcatelor. ªi-au luat partea de avere de la
tata, ºi-au luat arginþii, aurul, desaga cu bani ºi dã-i drumul! Hai,
Gheorghe, hai, Ioane, hai, Mãrioarã, hai, cu toþii, bem ºi mîncãm,
cã aici e viaþa. Aici e raiul, aici e iadul. ªi beau, ºi mãnîncã, ºi
chefuiesc, ºi petrec. ªi stau uitaþi de Dumnezeu, uitaþi de toþi sfinþii
acolo, în starea aceea blestematã unde porcii lui satan mãnîncã
roºcovele, plãcerile pãcatului. Iar ei tînjesc acolo. Duceþi-vã,
fraþilor, ºi dupã aceºti fii pierduþi ºi cãutaþi-i cum cãuta tatãl cu
mîna la sprînceanã ºi se uita de zor cînd într-o parte, cînd într-alta:
Oare nu se întoarce fiul meu? ªi mereu se ruga: Doamne, adã-l
înapoi. ªi, într-o zi, rugãciunea tatãlui a fost ascultatã. Fiul ºi-a
venit în fire, ºi-a recunoscut starea în care a ajuns ºi a spus:
Greºit-am la cer ºi înaintea ta, tatã ºi nu mai sînt vrednic sã mã
numesc fiul tãu.
Primeºte-mã ca pe unul din argaþii tãi. ªi aceastã hotãrîre a fost
m î n t u i t o ar e, p en t r u cã el a p o r n i t l a d r u m î n a p o i , s p r e c a s a
pãrinteascã de unde a plecat. ªi s-a mîntuit, venind el. Apoi mai
avem fraþi pierduþi ca ºi drahma aceea care n-are gurã sã vorbeascã.
A cãzut în praf. Un singur zãngãnit a fãcut atunci - ºi acela, foarte
scurt ºi stins de tot - ºi restul nimic n-a mai miºcat.
Pag. 6

Dacã nu te duci tu cu lumina Evangheliei, s-o cauþi, dacã nu este

interes ºi dragoste din partea ta sã-l cauþi, e veºnic pierdut. Dar
datoria ta este, dupã cuvîntul Evangheliei, sã aprinzi lumina, sã
umbli cu mãtura, sã umbli mereu s-o cauþi, din colþ în colþ, cã doar,
doar vei gãsi-o. Iar dupã ce femeia din Evanghelie a gãsit-o, ºtii ce
s-a întîmplat: ºi-a chemat prietenele ºi vecinele ºi a arãtat mare
bucurie cã a gãsit banul pierdut. Fraþii mei scumpi! Sã ne oprim la
acest cuvînt: unde-s fraþii noºtri? Nu-s! Sã-i cãutãm. Sã mergem
dupã ei. Cãci aceasta este misiunea momentului nostru de faþã.
Aceasta este datoria noastrã: sã nu fim reci, nepãsãtori, indiferenþi
ca odinioarã Cain, ci sã ne pese de sufletul fratelui nostru ºi al
surorii noastre ºi sã mergem în cãutarea lor cu fãclia credinþei
aprinsã, cu lumina Evangheliei.
ªi sã-i întoarcem înapoi, sã-i aducem din nou la staulul dragostei
Lui. Domnul ºi Mîntuitorul nostru Isus Hristos sã facã aºa ca, la
acest examen de conºtiinþã al nostru, aceastã datorie sfîntã a noastrã
s-o aducem la îndeplinire, dacã vrem sã semãnãm cu omul cel
înþelept de la Matei 7, 21, unde, cînd se spune despre casa ziditã pe
stîncã, zice: Cine aude cuvintele Mele ºi le face este un om înþelept,
care ºi-a zidit casa pe stîncã. Dar cine le aude ºi nu le face este un
om nebun, care ºi-a aºezat casa pe nisip ºi pe urmã i s-a prãbuºit.
Dragul meu, din care categorie faci parte tu acum, în aceastã searã,
cã ai venit aici sã te adãpi, sã te hrãneºti ºi sã mãnînci din pîinea
Cuvîntului lui Dumnezeu? Ce faci cu fratele tãu, cu sora ta care este
pierdutã, cu cei care stau uitaþi acolo? Ce ai fãcut pentru ei? Fratele
a pomenit adineaori, aºa în treacãt, despre bietul om din Evanghelie.
S-o fi dus ºi el cu vreun interes. O fi avut ºi el vreo sumã de bani
la el. O fi vîndut ºi el vreo vacã; o fi vîndut ºi el ceva din
gospodãria lui ºi hoþii ºi bandiþii, care nu pîndesc altceva decît
lucrurile acestea, l-or fi urmãrit dupã ce a ieºit din Ierusalim ºi
cobora ºi el spre Ierihon ºi, la un loc dosnic, la un loc potrivit, l-au
prins, i-au dat în cap, l-au lovit, l-au golit de bani, l-au bãtut bine
ºi l-au lãsat abia cu oleacã de suflare de viaþã în el. ªi pe urmã -
valea!
Dupã ce i-au luat banii, nu i-au mai interesat. Iar el, în faþa
pieirii, a morþii, de-acuma aºtepta sfîrºitul. N-avea altã putere. Era
zdrobit tot. Trece întîmplãtor - cum spune Evanghelia - preotul pe
alãturi. Auzi? Pe alãturi, trece ºi levitul pe alãturi. Se uitã la el fãrã
nici un pic de milã ºi pãºeºte înainte. ªi întîmplarea face ca un altul,
împotriva mersului lor, sã vinã ºi merge ºi el spre Ierusalim, în
urcuº. ªi acela era un samaritean milos. ªi se uitã la el ºi cum a
spus acum 12 ani cînd s-a nãscut Milica, la Cluj, un frate din
Bucureºti: cã samariteanul din Evanghelie a avut un ochi plin de
milã. ªi acest ochi plin de milã l-a fãcut sã se opreascã lîngã acest
nenorocit al sorþii ºi sã se intereseze de viaþa lui. Cînd l-a vãzut
nãclãit tot în sînge, cînd l-a vãzut vînãt tot, cînd l-a vãzut cã era
zdrobit cu desãvîrºire, a uitat de drumul lui, a uitat de interesele lui,
a uitat unde se duce ºi s-a oprit lîngã el. Cînd l-a ascultat, a vãzut
cã mai bate în el inima ºi ºi-a zis: Ei, e rostul sã-l salvez. A coborît
de pe mãgãruºul lui, a luat sticluþa cu vin, cu untdelemn, ce-a avut
el acolo, l-a frecþionat, l-a uns, l-a legat, l-a luat ºi l-a mai înviorat
oleacã, pe urmã l-a ridicat pe asinul lui ºi l-a dus la casa hangiului.
I l-a dat în grijã ºi i-a spus:
 Pag. 7

Vezi, þi l-am adus. Te rog sã ai grijã de el.

Uite, ai 2 dinari. ªi, ce vei mai cheltui, la întoarcere cã eu dau
pe-aici; iar vreau sã-l vãd, sã-l vãd complet sãnãtos, îþi voi da
înapoi. Dragii mei, cît interes pe acest strãin, pe acest om plin de
milã, pe acest suflet, cã nu s-a mulþumit sã-l vadã ºi sã-l
compãtimeascã, ci s-a dat jos, i-a legat rãnile, l-a urcat pe asinul lui.
A mers el pe jos ºi pe el l-a urcat pe asin. L-a dus în casa de odihnã,
acolo la poposire, la acest spital, l-a dat în grija celui de acolo ºi a
zis: Îngrijiþi de el, cã eu voi veni sã vãd starea sãnãtãþii lui. El voia
sã-l vadã pe picioare. Fraþii mei, o icoanã duhovniceascã minunatã
trebuie sã ºtiþi cã avem în ceea ce ne descrie aici Evanghelia. ªi aici
sînt mulþi dintre fraþii noºtri. Vai, cît de mulþi sînt cãzuþi în mîinile
tîlharilor! În mîinile tîlharilor pãcatelor, cãci pãcatele sînt tîlharii
care i-au doborît, fraþii mei, la pãmînt pe fraþii noºtri. Ce facem noi?
Stãm nepãsãtori? Stãm indiferenþi? Ia gîndiþi-vã: dacã am fi noi?
Aºa cum a spus adineaori fratele: Ce doriþi sã vã facã vouã
oamenii, faceþi-le voi mai întîi lor. Iatã de ce trebuie sã ne gîndim
serios la aceºti fraþi ai noºtri ºi sã începem sã le deschidem uºa: Ia
sã mã duc la fratele Vasile! Ia sã mã duc la sora Maria! Ia sã mã duc
la sora Ileana! Ia sã vãd, cam cum mai stã? ªi întreab-o. Du-te
odatã. N-o sã te primeascã, o sã fie rece. Mai du-te o datã. Va fi tot
aºa, nepãsãtor, indiferent. Mai du-te o datã ºi ai sã începi sã-l
zgudui. ªi tu vei fi, fratele meu, trezitor de suflete. Trezitorii
întîmpinã foarte multe neplãceri de la cel ce doarme. De multe ori
capãtã ºi cîte un picior. Te poate chiar lovi. Dar tu nu-l laºi. Dacã
tu ai interesul sã-l trezeºti, stai de capul lui ºi-l zgudui bine, ca sã-l
poþi vedea în picioare. ªi-l tragi, sã prindã trenul, sã meargã la
drum. Vei avea de suferit, dar vei avea ºi mulþumirea sufleteascã cã
nu l-ai lãsat. De aceea, dragii mei fraþi, fiþi trezitorii fraþilor voºtri
care stau adormiþi în pãcat. Fiþi acum trezitorii lor ºi aduceþi-i din
nou în mijlocul adunãrii. Îmi aduc aminte cã un frate spunea acum
20 de ani în urmã cã un frate s-a rãcit faþã de adunare ºi nu mai
venea. N-a venit o datã, n-a venit de 2 ori, cu pãhãrelul, cu vorba,
cu lumea, cu petrecerile acestea. ªi, de la un moment dat, n-a mai
cãlcat în adunare. Nevasta sa degeaba stãruia:
- Hai, mãi bãrbate, cã tu ºtii cum e! Cã aºa-i de frumos, aºa-i de
bine! Tu ai gustat ºi ai vãzut cît e de plãcut. Hai sã mergem!
- Lasã-mã! Du-te tu. Lasã-mã. Eu nu merg. Azi aºa, mîine aºa.
Ce s-au sfãtuit fraþii din adunare? ªi-au spus: Uite, mãi fraþilor,
sîntem noi în satul acesta 20 de fraþi? Nici unii dintre noi sã nu
lipseascã. Dar nu o datã. Azi mã duc eu. Mîine te duci frãþia ta,
poimîine te duci frãþia ta, rãspoimîine te duci frãþia ta ºi fiecare sã
daþi nãvalã la el. ªi nu-l lãsaþi deloc. Astãzi un cuvînt, mîine o
înviere, poimîine altul. Îl sîcîim pînã cînd l-om cîºtiga. ªi aºa au
fãcut. De la unu, 2, s-a cam ruºinat. Dar cînd s-a mai dus al treilea
ºi al patrulea, de-acum a început a se mai înmuia. Pînã cînd, la
urmã, au reuºit sã-l umfle pe sus ºi sã-l aducã din nou la adunare.
A venit cam cu capul plecat, a venit puþin cam jenat. Dar ºi-a
recunoscut greºeala, ºi-a recunoscut pãcatul ºi a devenit din nou un
frate bun ºi credincios. Fraþilor! Aþi fãcut aceasta pentru fraþii
noºtri? Iatã, dragii mei de ce, în seara aceasta, vã dau acest sfat,
acest îndemn ºi vã rog în Numele Domnului Isus: îndrãzniþi ºi
mergeþi chiar dacã veþi fi respinºi.
Pag. 8

Chiar dacã veþi primi ºi un plocon pentru asta.

Chiar dacã o sã fiþi ameninþaþi. Chiar dacã o sã fiþi bãtuþi sau
pãlmuiþi. Dar, pentru Numele lui Isus, face, ca sã cîºtigaþi un suflet,
care este scump. Cã rãscumpãrarea sufletului nu are, în viaþa
aceasta, ceva cu care sã se poatã rãscumpãra. Nu se poate face
rãscumpãrarea unui suflet. De aceea, frãþiile voastre mergeþi ºi din
nou dezgropaþi aceºti morþi. Treziþi-i. Luaþi-i pe umeri: cu cîntarea,
cu v o r b i r ea, cu r u g ãci u n ea. Merg eþ i l a ei , cî n t aþ i , r u g aþ i - v ã
împreunã, vorbiþi-le, citiþi-le un capitol din Scripturã, cîntaþi-le o
cîntare nouã, duceþi-le un psalm, rugaþi-vã împreunã cu ei, chemaþi-i
la bisericã, chemaþi-i la adunare. ªi nu-i lãsaþi pînã nu-i veþi cîºtiga.
Dragii mei, zice acolo Apostolul Iacov parcã: O sumedenie de
pãcate se iartã celui care întoarce un singur pãcãtos de la calea lui.
Deci facã Dumnezeu sã ne împlinim aceastã misiune a noastrã,
întoarcerea sufletelor cãzute, moleºite, ale celor care au rãmas în
urmã, ºi sã-i aducem în pas cu noi, sã-i aducem din nou în staulul
Domnului Hristos.
Facã Domnul Isus ca îndemnurile pe care le-am primit de asearã
º i p î n ã acu m s ã l u cr eze î n s u f l et el e n o as t re v i aþ a v eº n i cã º i
mîntuirea ºi a noastrã, ºi a celor scumpi ºi dragi ai noºtri care sînt
în lume. Cã sînt fraþi de-ai noºtri, surori de-ale noastre, pãrinþi de-ai
noºtri, sînt bunici de-ai noºtri, sînt prieteni buni, sînt surori ºi fraþi
în Domnul. ªi atunci, dacã tu, cu rana sufletului tãu, ai sã te duci
înaintea Domnului ºi ai sã ceri cu credinþã lucrul acesta, nu se poate
ca Dumnezeu sã nu înduplece un astfel de suflet care va veni apoi
la Hristos. Dumnezeu ºi Mîntuitorul nostru Isus Hristos sã ne ajute
sã putem sã-i recuperãm pe aceºti fraþi ai noºtri, sã-i aducem din
nou aici. Mai ales punem apãs pe un lucru. Pe cei care au fost
vestitorii Cuvîntului lui Dumnezeu - ºi-i cunoaºteþi frãþiile voastre
pe cei care nu mai vin în adunãri, nu uitaþi sã-i cercetaþi. Aveþi o
datorie sfîntã.
Aºa cum v-a plãcut sã ascultaþi cîntãri de la ei, cuvîntul lor, sã
plîngeþi la îndemnul lor, sã vã bucuraþi atunci, acum aveþi datoria
sfîntã ºi frãþiile voastre sã-i însoþiþi cu rugãciunea, cu postul, cu
vegherea, cu îndemnul, cu cercetarea. ªi vreau sã pun punct la toate
cuvintele acestea cu rugãmintea ca frãþiile voastre care-i ºtiþi nu
numai pe 1, 2, ci atîþia care au nevoie de acest sprijin moral al
frãþiilor voastre, deocamdatã sã îi cercetaþi. Dacã rãmîneþi pasivi ºi
dacã spuneþi ºi voi cum a zis Cain odinioarã: N-avem treabã. Treaba
lor. Ei ºtiu, ei cunosc. Ei au cunoscut Cuvîntul, - greºiþi. Adînc
greºiþi. Pe un sfînt l-a întrebat odatã un ucenic: Pãrinte, ce facem
noi, cã lumea, cum ne vede cã greºim oleacã, îndatã strigã dupã noi,
þipã dupã noi ºi, din cît facem noi, mai grozav zice. ªi, într-adevãr,
aºa este. Lumea ºi chiar fraþii, cînd vãd cîte-o cãdere, foarte uºor
încep sã judece: Uite, bea, curveºte, minte, înºalã ºi face rele.
Judecã, în loc sã ajute. Ce-ai fãcut tu, frate, în aceastã privinþã, dacã
l-ai judecat? Ce spune Cuvîntul lui Dumnezeu? Nu judecaþi, ca sã
nu fiþi judecaþi. Iar dacã judecaþi, veþi fi judecaþi. Ei, n-am cãlcat
noi porunca Evangheliei aici? Ce-am fãcut noi cu fraþii noºtri, dacã
i-am judecat?
 Pag. 9

I-am ajutat cu ceva? Dimpotrivã! Nu i-am ajutat nici pe ei ºi ºi

pe noi ne-am osîndit. Dar noi avem datoria sfîntã de a-i ajuta, a-i
sprijini, a ne ruga, a plînge, a posti ºi a face tot ce ne stã în putinþã
pentru ca sã-i cîºtigãm. De aceea vã mai spun: cîþi vor rîde de cel
cãzut, demon au. Adicã e condus nu de Duhul lui Dumnezeu, ci de
un duh demonic. Eu nu zic cã rîdem noi, cã rîd fraþii noºtri. Poate
nu rîd, dar stau pasivi. Stau nepãsãtori: Ce sã mai cheltuiesc eu un
ban, sã mã duc, sã mã deplasez? Da’ poate o sã fiu refuzat. Da’
poate nu va primi cuvîntul. Da, poate cã mi-l fac duºman. Da’, poate
cã ºi îþi pui fel de fel de întrebãri ºi, la urmã, renunþi ºi zici: Ei,
lasã-l! Nu, fraþii mei! Vã spun ºi încã o datã repet cu apãs asupra
lucrului acestuia: jertfiþi-vã ºi voi cum s-au jertfit ºi ei pentru voi.
ªi atunci veþi cîºtiga ºi veþi avea o mare bucurie pentru întoarcerea
acestor suflete pierdute în turma lui Hristos. Veþi dovedi dragoste,
veþi dovedi jertfã, veþi dovedi cã voi iubiþi nu cu vorba, nu cu
cuvîntul, ci cu fapta ºi cu adevãrul. Slãvit sã fie Domnul!
Rugãciunea
Pag. 10

Fratelui Popa Petru Batiz la începutul adunãrii de botez de la Ighiel

- anii ’70

Ca sã se audã vestindu-Se Cuvîntul Evangheliei Tale, ca sã se

împlineascã cuvintele spuse: cãci pînã la marginile pãmîntului au
ieºit graiurile lor. ªi pentru ca orice gurã sã fie astupatã în ziua
aceea ºi nimeni sã nu poatã spune cã nu a auzit ºi nu a cunoscut. Îþi
mulþumim pentru Lucrarea în care ne-ai trezit pe noi Doamne. Îþi
mulþumim pentru toate încercãrile prin care ai trecut Lucrarea Ta ºi
pentru toate biruinþele prin care a trecut Lucrarea Ta pînã în ziua
aceasta. Te slãvim ºi Te binecuvîntãm pe Tine Doamne cã s-a
dovedit în aceste timpuri cã Lucrarea aceasta nu e purtatã de mînã
o men eas cã. Nu es t e ajutatã de grai ºi de scris omenesc; es t e
Lucrarea Duhului Sfînt. Ai inspirat pe întîiul stãtãtor în Lucrare, pe
pãrintele Iosif, cînd a spus de la început: Lucrarea aceasta este un
rãsad al Duhului Sfînt. ªi s-a dovedit pînã la sfîrºit cã Lucrarea
aceasta este rãsadul ºi lucrarea Duhului Sfînt. Lucrarea Ta a fost
mereu cãlãuzitã de Duhul Sfînt, prin toate vremurile prin care a
trecut.
Mulþumim cã au venit nopþi grele ºi întunecoase, încît, cu
puterile noastre, nu mai puteam face nici un pas înainte. Dar a fost
Duhul Sfînt de cãlãuzã, care a cãlãuzit Lucrarea Ta. Noi poate
mergeam în neºtire; dar Duhul Sfînt a purtat picioarele Lucrãrii Tale
pe cãi curate ºi sfinte ºi Lucrarea Ta se vede astãzi scoasã din
întunecoasele vremuri prin care a trecut. Astãzi ne putem bucura din
toatã inima pentru cãlãuzirea aceasta ºi pentru tot ce ai fãcut pentru
noi ºi pentru fiecare suflet care nu Te-a cunoscut pe Tine. Ne gãsim
în faþa Cuvîntului Tãu Doamne. E miez de noapte! Dar Te rugãm pe
Tine, nu lãsa ca oboseala sã cuprindã trupurile noastre. Tu vrei ceva
cu noi în seara aceasta. Noi n-am venit întîmplãtor aici. A fost ceva
tainic care ne-a adus pe noi aici Doamne. Înseamnã cã Tu vrei ceva
cu noi. Tu vrei sã lucrezi ceva în inima ºi în viaþa noastrã. Iatã,
stãm cu inimile deschise în faþa Ta ca o corabie cu pînzele în
aºteptarea bãtãii vîntului. Te rugãm pe Tine, prin Duhul Sfînt
Doamne poartã-ne pe noi pe cãile lui Dumnezeu, pe cãile curãþiei ºi
ale sfinþeniei, pentru ca sã putem sã reprezentãm chipul Tãu slãvit
aici pe pãmînt.
Poartã Lucrarea Ta din biruinþã în biruinþã Doamne ºi aratã lumii
întregi cã Lucrarea Ta nu luptã pentru o cununã care se veºtejeºte,
ci pentru ceva care este în ceruri creat de mîna Ta ºi cu atîta
mãiestrie pregãtit pentru cei care au înþeles sã-ºi rãstigneascã firea
pãmînteascã ºi sã renunþe la toate plãcerile de-o clipã ale pãcatului,
pentru împãrãþia veºnicã. Poate aici se gãsesc suflete Doamne care
nu Te cunosc pe Tine, care nu Te-au cunoscut pe Tine. Deci, Te
rugãm, dã putere Cuvîntului Tãu Doamne ca orice inimã sã Te poatã
cunoaºte pe Tine. Orice inimã sã plece de aici purtînd în ea comoara
care este Cuvîntul Tãu, pentru care sã-ºi vîndã fiecare totul, ca sã
poatã pãstra aceastã comoarã cu toatã scumpãtatea. Pentru cei care
nu Te-au cunoscut pe Tine Doamne dã prilej astãzi fiecãrui suflet
sã te poatã primi pe Tine. Sã poatã pleca de aici suflete înnoite.
 Pag. 11

Adu-ne aminte tuturor de Cuvîntul Tãu: cãci El hotãrãºte din nou

o zi. Astãzi, dacã auziþi glasul Lui, nu vã împietriþi inimile. Dã
putere Cuvîntului Tãu prin fraþii noºtri Doamne ca sã lucreze la
inimile ascultãtorilor. Nu la înfãþiºare, nu la pãrþile exterioare. La
pãrþile interioare, cum ai spus Tu: inima e deznãdãjduit de rea. ªi
Cuvîntul Tãu Cel Sfînt sãdeºte-l în inimile noastre Doamne în toate
inimile noastre, Cuvîntul Tãu Cel viu ºi lucrãtor, ca sã-ªi facã
lucrarea desãvîrºitã, pentru izgonirea a tot ce-i întunecos din viaþa
noastrã, ca sã Te putem urma pe Tine. Nu-i nimeni sã le poarte
povara grea a pãcatului de pe conºtiinþã. Pãcate ascunse, pãcate
ferite de oameni, dar cunoscute Þie, ºi care sã-i fi izbãvit Doamne
de pãcate. Poartã Tu povara aceasta precum ai purtat-o atunci;
poart-o ºi astãzi pe umerii Tãi, ca sã fim sloboziþi ºi sã ajungem la
adevãrata slobozenie pe care numai Tu o poþi da. Mulþumim din
toatã inima pentru cã, pe Crucea Golgotei, Fiul Tãu iubit a murit
pentru pãcatele ºi fãrãdelegile noastre. Fã sã înþelegem acest adevãr
ºi sã plecãm din adunarea aceasta uºuraþi de datoria pe care am
purtat-o pînã astãzi, cãci e plãtitã. E plãtitã de Fiul Tãu iubit, iatã,
sîntem slobozi! Prin vestirea Evangheliei, ne-ai fãcut decunoscut cã
sîntem slobozi, cu datoria plãtitã prin dragostea pe care ai arãtat-o
faþã de noi.
Ajutã-ne sã umblãm ca niºte copii ai slobozeniei. Sã nu mai trãim
în robie, în robia lui Agar, ci sã fim slobozi Doamne ºi sã putem
umbla pe picioarele noastre, pe cãile Tale sfinte ºi curate. Doamne,
Dumnezeul nostru, ne gãsim în plinã adunare. Deci Te rugãm din
toatã inima, ascultã-i pe cei care poartã poveri lãuntrice, poveri
grele ºi gem sub greutatea lor care au încercat ani de zile sã-ºi poatã
stabili pacea ºi liniºtea ºi n-au putut. Doamne Dumnezeul nostru,
ajutã Tu fiecãrui suflet care se gãseºte aici, ca sã poatã veni la Tine,
l a p i ci o ar ele Cr u ci i Tal e. S ã- º i mãr t u r i s eas cã p ãcat u l , s ã- º i
mãrturiseascã neputinþa, sã-ºi mãrturiseascã slãbiciunea, ca sã poatã
primi putere ºi tãrie de la Tine, ca nici un suflet de-aici sã nu plece
cu viaþa îndoitã sau cu inima împãrþitã, ci din toatã inima sã fii
primit Tu ca Mîntuitor ºi toþi sã trãiascã pentru slava Numelui Tãu.
Îþi mulþumim Doamne cã Lucrarea Ta a fost purtatã de multe ori de
mãdulare care au pãrut neînsemnate.
Ai fãcut minunea aceasta, dupã cum a spus Profetul Isaia cu mult
înainte. Ea a crescut ca o odraslã slabã ce iese dintr-un pãmînt
uscat. Aºa sînt pe pãmînt copiii Tãi Doamne odrasle slabe ºi
nebãgate în seamã, odrasle care aproape cã nu sînt, dar le-au fãcut
de ruºine pe cele ce sînt ºi au purtat Lucrarea Ta pînã în ziua de
astãzi. Au pierit împãrãþii ºi vor pieri; au pierit puteri ºi vor pieri
încã; au pierit oameni cãrora li s-au dus numele în lumea întreagã.
Au pierit, s-au dus în þara uitãrii. Însã numele copiilor Tãi nu se vor
uita niciodatã, nici pe pãmînt ºi nici în ceruri. Pentru cã pe paginile
Sfintelor Scripturi sînt arãtate nume de aur, numele credincioºilor,
cum a fost Maria Magdalena, o pãcãtoasã, dar care ºi-a recunoscut
pãcatul ºi numele ei este scris pe paginile Scripturii. În toate
colþurile lumii se va vesti pentru vecii vecilor numele lor. Al
tîlharului de pe cruce, al femeii pãcãtoase, al lui Zacheu ºi al tuturor
pãcãtoºilor care au venit sinceri la Tine, cu dorinþa de-a Te cunoaºte
ºi de-a Te primi în viaþa lor. Doamne, aºa ai trecut Lucrarea Ta ºi
o vei trece cu biruinþã pînã la capãt.
Pag. 12

Vor trece toate furtunile aºa cum trec norii grei peste capetele
noastre, însã iarãºi va rãsãri soarele binecuvîntat care va încãlzi ºi
va lumina pãmîntul. Îþi mulþumim din toatã inima cã astfel ai trecut
Biserica Ta. Astfel ai trecut-o Doamne prin încercãri, dar ai purtat-o
mereu prin biruinþe. ªi ai Tãi au putut sã-Þi cînte totdeauna plini de
bucurie, pentru dragostea pe care ai avut-o faþã de Lucrarea Ta.
ªtim cã Lucrarea aceasta o vei duce din biruinþã în biruinþã. ªtim cã
mîine, cînd noi vom apune, vei ridica alþi strãjeri care sã ducã mai
departe Lucrarea ºi ea va trece din biruinþã în biruinþã, pentru ca ea
sã ajungã la starea de om mare, ca sã-i desãvîrºeascã pe sfinþii Tãi
pe care i-ai ales de pe pãmîntul acesta. Fii binecuvîntat ºi slãvit cã
ne-ai dat posibilitatea în noaptea aceasta nu numai sã ne vedem, dar
sã putem petrece o noapte sfîntã între cei în mijlocul cãrora Te
gãseºti Tu ºi, prin Duhul Sfînt, ne luminezi ºi ne încãlzeºti sufletele
noastre. Acum Te rugãm: uneºte-ne pe toþi cu Lucrarea Ta, cu
Biserica Ta aºa cum sînt unite mãdularele într-un corp. Nu lãsa nici
un mãdular sã lucreze dezbinat de corp. Nu lãsa nici un mãdular
Doamne sã lucreze de capul lui. Ci fii Tu totdeauna Capul ºi noi sã
fim mãdulare vii ºi sãnãtoase în corpul Tãu.
Ca sã putem face o lucrare sãnãtoasã în mijlocul neamului ºi
poporului acestuia, pentru ca sã vadã toþi Lucrarea binecuvîntatã pe
care o porþi Tu din biruinþã în biruinþã. Te rugãm, uneºte-ne,
strînge-ne pe toþi la picioarele Crucii Tale. Fã prin noi Doamne o
lucrare sãnãtoasã, o lucrare vie ºi binecuvîntatã. Fereºte-ne de
formalismul rece Doamne din care lipseºte duhul Evangheliei ºi în
care Duhul Tãu Cel Sfînt nu poate lucra. Ajutã-ne, prin Duhul sã le
privim pe toate. Ajutã-ne sã privim Doamne prin credinþã, spre cele
înalte, spre cele nevãzute, spre cele care sînt în ceruri ºi care-i
aºteaptã cu o dreaptã rãsplãtire pe cei care privesc spre ele. Te
rugãm sã ne binecuvîntezi ca un milostiv Doamne ºi sã ne sfinþeºti
prin Cuvîntul Tãu pe toþi în aceastã noapte, sfinþindu-ne trupurile,
sufletele ºi duhurile noastre, ca sã fie pãzite întregi pînã în Ziua
slãvitã a venirii Tale. Amin.
 Pag. 13

Jertfa trupului

Vorbirea fratelui Ioan Nemeº Niþu (Cricãu) la o adunare de botez la

Ighiel - anii ’70

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Un

prilej de binecuvîntare a revãrsat Marele nostru Dumnezeu peste noi
în aceastã searã. Aºa sînt copiii lui Dumnezeu, aºa se schimbã viaþa
lor, aºa se schimbã ei înºiºi, aºa li s-a schimbat totul, cãci imediat
ce un om Îl cunoaºte pe Dumnezeu, imediat ce ascultã chemarea,
imediat ce-L urmeazã, viaþa lui se schimbã ºi casa lui se schimbã,
ºi gîndul lui se schimbã, ºi totul e schimbat, ºi totul este nou. Cu
prilejul botezului celui mai mic din casa aceasta, a fãcut Marele
nostru Dumnezeu sã ne strîngem aici, sã ne vedem, sã ne bucurãm
de Cuvîntul Lui ºi sã-I preþuim mult, mult de tot prezenþa Lui,
pentru cã a binevoit ca, în aceastã searã, sã ne putem hrãni inimile
din Cuvîntul Lui ºi sã ne stîmpãrãm setea dupã dragostea ºi dupã
adevãrul Lui. S-a schimbat petrecerea de botez într-o mare petrecere
duhovniceascã.
ªi este plãcutã în faþa lui Dumnezeu, ºi este binecuvîntatã de
Dumnezeu. Cînd toate botezurile s-ar face aºa, cînd toþi pãrinþii ar
asculta de Dumnezeu, ce fericite ar fi familiile ºi ce binecuvîntãri
mãreþe ar revãrsa Dumnezeu peste acele familii! Acest prilej,
iubiþilor, sã facã din noi niºte ziduri puternice peste care pãcatul ºi
poftele sã nu poatã trece ºi sã nu-l poatã sparge niciodatã. Citesc
din Cuvîntul Domnului, de la Romani capitolul 12, versetul 1: Vã
îndemn dar, fraþilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, sã aduceþi
trupurile voastre ca o jertfã vie, sfîntã, plãcutã lui Dumnezeu.
Aceasta va fi din partea voastrã o slujbã duhovniceascã. Cînd cineva
ºtie cã este condamnat, ce n-ar da, în viaþa lui, ca sã scape de
co n d amn ar e, mai al es cî n d es t e c o n d amn at l a mo ar t e! ª t i m,
i u b i þ i l o r, c u t o þ i i º i cu n o aº t em d es t u l d e ad î n c C u v î n t u l l u i
Dumnezeu care spune: Toatã lumea zace în cel rãu; ca într-o boalã
nenorocitã care a copleºit inimile ºi sufletele milioanelor de oameni.
Fratele dinainte a spus de un decret.
Tot aºa auziþi ºi sîntem convinºi cã aþi auzit ºi de graþiere, ºi de
amnistie. Amnistia este ceea ce iartã faptul, dar pedeapsa stã scrisã.
Graþierea iartã ºi pãcatul ºi ºterge ºi pedeapsa. Iubiþilor, Dumnezeu,
în dragostea Lui, a iertat totul ºi spune: Nu-Mi voi mai aduce
aminte de fãrãdelegile voastre. La Acest Dumnezeu vrem noi sã-i
chemãm pe toþi oamenii care nu s-au împãcat cu El. La acest
Dumnezeu, care nu-ªi va mai aduce aminte de pãcatele mele, de
pãcatele noastre ºi de fãrãdelegile noastre, ale tuturora. ªi dacã
cineva, iubiþilor, se simte cu pãcat, cu aceastã povarã care-l apasã
ºi care-l face sã alerge mult, ºi care-l face sã cheltuiascã mult de tot,
în seara asta el poate sã devinã un om graþiat. Un om iertat pentru
totdeauna. Poate sã devinã un copil al lui Dumnezeu ºi poate sã fie
un copil al lui Dumnezeu chiar din momentul de faþã. Vã îndemn
dar, fraþilor, sã aduceþi trupurile voastre ca o jertfã vie, sfîntã ºi
plãcutã în faþa lui Dumnezeu. Mã gîndesc, iubiþilor, în trecut, atunci
cînd cei 3 tineri nu au vrut sã asculte de porunca împãratului, ca sã
pãcãtuiascã, ci ei au fost gata sã aducã în faþa oamenilor ºi înaintea
lui Dumnezeu trupurile lor ca o jertfã.
Pag. 14

Ce foc groaznic era acolo în acel cuptor; ºi ei s-au dus bucuroºi,

spunînd: Chiar dacã Dumnezeu nu ne salveazã, noi nu ne vom
închina chipului cioplit. Ei doreau sã-ºi aducã trupurile lor ca jertfã.
Nouã - slãvit sã fie Domnul, pînã în momentul de faþã, încã aºa ceva
nu ni s-a cerut. Dar trebuie sã fim gata. Pentru cã, odatã ce eºti un
copil al lui Dumnezeu, nici trupul tãu nu mai este al altuia, ci al lui
Dumnezeu. Fiindcã spune Cuvîntul cã am fost rãscumpãraþi cu un
preþ: nu cu aur ºi nici cu argint, nici cu pietre scumpe, ci cu însuºi
Sîngele Domnului Isus. Daniel, atunci cînd n-a vrut sã se închine
chipului împãratului, s-a dus bucuros sã fie aruncat în groapa cu lei.
Era pãtruns ºi era adînc încredinþat cã Dumnezeul lui, cãruia Îi
slujea ºi pe care-L mãrturisea, îl va scãpa. Atunci cînd Dumnezeu
a pus la încercare credinþa lui Avraam, cînd i-a spus: Avraame, ia
pe s i n g u r u l t ãu co p i l º i ad u - l ca j er t f ã, - ne putem închipui,
iubiþilor. Avea un singur copil ºi, de data asta, i-l cere Dumnezeu.
El tace, neîngîndurat, ºi pleacã cu copilul acolo unde i-a spus
Dumnezeu. Iubiþilor, Dumnezeu l-a încercat, i-a încercat credinþa.
ªi, fiindcã a crezut ceea ce a spus Dumnezeu, el a fost socotit
neprihãnit. Iubiþilor, poate va veni clipa cînd Dumnezeu ne va pune
la încercare ºi vrea ca sã ne aducem ºi trupurile noastre ca o jertfã
vie, sfîntã ºi plãcutã lui Dumnezeu. Poate cã unii am da din bunurile
noastre ce le avem, ca sã fim mîntuiþi; unii am plãti cît de mult, ca
sã primim mîntuirea. Dar, cu toate astea, Dumnezeu cere de la noi,
deocamdatã, trupurile noastre. Daþi-vã pe voi înºivã. Cînd ne dãm
pe noi, cînd te dai pe tine însuþi, iubite frate ºi sorã în Domnul Isus,
atunci ºtii cã ai dat totul. Nimic n-ai mai mult, nimic n-ai mai
plãcut, decît corpul acesta pe care cauþi sã-l hrãneºti bine, sã-l
îmbraci frumos, chiar ºi sã-l laºi sã doarmã, sã fie încãlþat, totul
pentru el sã fie frumos ºi bun. Pe toate le mai laºi, dar la starea asta
þii mult. ªi acuma, dacã vine Domnul ºi cere, sã-l aducem. Iubiþilor,
în corpul nostru sînt atîtea mãdulare! O, cît am fi de fericiþi dacã
toate mãdularele noastre I-ar servi lui Dumnezeu! Dacã toate I-ar
aduce slavã lui Dumnezeu!
Dacã toate ar mãrturisi despre Dumnezeu ºi despre viaþa curat
t r ãi t ã º i s f î n tã! D acã t o at e mãd u l ar el e n o as t r e L - ar s l ãv i p e
Dumnezeu, aºa dupã cum dragostea Lui s-a revãrsat peste toate,
atunci ºi ochii, ºi urechile, ºi mîinile, ºi atunci ºi picioarele, ºi
atunci ºi inima, ºi tot ce existã în noi ar fi al Lui! Atunci, iubiþilor,
eºti un copil al lui Dumnezeu. Împãrãþia lui Dumnezeu nu se poate
cumpãra cu nimic. Ea este datã tuturor, aºa cum ne spune Cuvîntul
lui Dumnezeu. Dacã El S-a dat ca Jertfã de ispãºire pentru noi, noi
nu mai sîntem acum ai noºtri, fiindcã El ne-a rãscumpãrat. Noi eram
robi pãcatului, aºa cum spune Sfîntul Apostol Pavel: Noi eram morþi
în pãcatele ºi în fãrãdelegile noastre. Dar dacã El ne-a rãscumpãrat
ºi dacã El a plãtit preþul vieþii noastre, noi nu mai sîntem ai noºtri.
C i t r e b u i e s ã f i m a i L u i , p l i n i d e d r ag o s t e, p l i n i d e a d e v ã r,
ascultãtori ºi împlinitori ai Cuvîntului lui Dumnezeu. Ne bucurãm
nespus de mult pentru cã Dumnezeu a îngãduit sã ne întîlnim în
aceastã searã. Iubiþilor, sã preþuim mult, mult de tot întîlnirea ºi
starea noastrã aici, pentru cã acolo unde este chemat Domnul ºi
acolo unde El vine e un loc scump. ªi noi, din plinãtatea Lui, avem,
aºa cum spune Evanghelistul Ioan, har dupã har.
 Pag. 15

Nicãieri nu se gãseºte împãcare cu Dumnezeu, decît numai prin

Evanghelie. Evanghelia te poate naºte, Evanghelia te poate creºte,
ea te poate hrãni, ea te poate întãri, ea te poate lumina atunci cînd
tu, plin de bucurie, o citeºti ºi o trãieºti, ºi o vesteºti. Iubiþilor, aº
vrea sã vorbesc mai mult, dar fiindcã doresc sã-i aud pe toþi fraþii,
mã limitez la atîta. Bunul Dumnezeu sã ne ajute sã ne aducem pe
noi înºine Lui, cã aceasta este o frumoasã slujbã duhovniceascã.
Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 16

Omenirea împãrþitã în 2

Vorbirea fratelui Ioan Voina la o adunare de botez la Ighiel - anii

’70

Mã bucur cã ne aflãm aici în faþa lui Dumnezeu ºi mã bucur cînd

ºi El este în mijlocul nostru, dupã cum ne-a fãgãduit. Fraþii mei, mai
întîi de toate, aº vrea sã vã salut cu salutul nostru frãþesc din
Lucrarea aceasta din care facem parte: Slãvit sã fie Domnul! În
Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Iubiþii mei,
toate cuvintele care s-au spus aici în acest loc, toate cuvintele din
partea fraþilor au fost privitoare la un singur lucru: la Domnul Isus,
în chip deosebit ºi-n chip minunat. Deºi unii au vorbit într-un fel ºi
alþii au vorbit într-altul, toate aceste cuvinte Îl aratã pe El. Îl aratã
pe El. Scriptura Îl cuprinde pe El ºi ne cuprinde ºi pe noi. Aºa cum
ºtim, dupã cum ni-L aratã pe El, ea aratã ºi omenirea întreagã,
împãrþitã în 2: unii pentru viaþã veºnicã ºi alþii pentru osîndã ºi
ruºine veºnicã. Deci, la fel, ºi eu aº vrea sã mãrturisesc despre El ºi
totodatã sã mãrturisesc ºi despre noi, cum ºi Scriptura vorbeºte
d espre El º i d es p r e o men i r ea î n t r eag ã, î mp ãr þ i t ã î n 2 : f i e î n
Împãrãþia lui Dumnezeu, fie în osînda veºnicã.
Ne-am trezit ºi noi în Lucrarea aceasta a lui Dumnezeu ºi, dupã
cît cunoaºtem aceastã Lucrare, vrem sã ne referim puþin la literatura
ei. La învãþãtura din aceastã Lucrare ºi la înaintaºii noºtri care au
sfîrºit, aºa cum ne spune Apostolul Pavel: Priviþi la mai marii voºtri
ºi la sfîrºitul felului lor de vieþuire ºi sã le urmaþi credinþa. Noi,
într-adevãr, vrem din toatã inima ºi din tot sufletul sã privim la
înaintaºii noºtri ºi la sfîrºitul felului lor de vieþuire ºi sã le urmãm
credinþa. ªi sã ne mãrginim la învãþãtura aceasta minunatã care,
dupã cum ºtim, n-a dat greº ºi nu dã greº; ºi n-am gãsit nimic în
învãþãtura aceasta care ar putea sã ne sminteascã pe noi de pe calea
lui Dumnezeu. Aºa cum am ºtiut ºi ºtim cã chiar ºi pãrintele Trifa
n-a vrut sã cunoascã - la fel ca ºi Apostolul Pavel - pe nimeni ºi
nimic în Lucrarea aceasta, decît pe Isus ºi pe El rãstignit. Pentru cã
atunci cînd i s-a îmbiat din partea unora statutul sau statutele, el a
spus: Statutul nostru este Evanghelia, care-L priveºte pe Hristos, iar
fraþii noºtri sînt oamenii din întreaga lume; ºi conducãtorul nostru
este Domnul Isus.
Mã bucur din toatã inima cã noi am rãmas pe aceastã cale ºi în
aceastã învãþãturã scumpã, în aceastã învãþãturã care ne-a adus pe
n o i , p e u n i i , p î n ã ai ci . ª i v o m r ã m î n e r e c u n o s cãt o r i f aþ ã d e
învãþãtura pe care am primit-o, pentru cã este din învãþãtura
Apostolului Pavel, care a spus: Nu vreau sã cunosc pe nimeni ºi
nimic în mijlocul vostru, decît pe Isus ºi pe El rãstignit. Deci, dacã
toþi prorocii mãrturisesc despre El, noi n-avem despre ce altceva sã
mãrturisim dupã cum ne spune Cuvîntul Lui în Faptele Apostolilor
capitolul 10, versetul 43, cînd Apostolul Petru îi vorbeºte lui
Corneliu ºi la toþi cei care îl aºteptau. Toþi prorocii mãrturisesc
despre El cã oricine se încrede în El capãtã, în Numele Lui, iertarea
pãcatelor. Deci, dacã toþi prorocii mãrturisesc despre El, ºi noi vrem
sã mãrturisim despre El, cu orice preþ, pînã la capãt; pînã la sfîrºit.
S-a vorbit aici atît de curat ºi învãþãtura datã a fost atît de minunatã
ºi atît de ziditoare!
 Pag. 17

Noi trebuie sã ºtim prin ce faze a trebuit sã treacã Lucrarea

aceasta cu învãþãtura ei care are tãria aceasta ºi care a fost adusã în
þara noastrã ºi în mijlocul fraþilor. În ziua cea mare a praznicului,
Isus a stãtut în picioare ºi a strigat. Vã aduceþi aminte cã, în cele
mai multe locuri, atunci cînd vorbeºte Domnul Isus, Îl gãsim stînd
jos. Dar în locul acesta Îl gãsim cã S-a ridicat în picioare ºi,
vorbind, a strigat: Dacã înseteazã cineva, sã vinã la Mine ºi sã bea.
N-aº vrea sã trecem aºa uºor - pentru cã noaptea este aproape pe
sfîrºite - ºi sã nu-i îndemnãm la legãmînt pe cei care n-au fãcut
l eg ãmî n t cu D u mn ezeu s au p e cei car e au c ã l c a t î n p i ci o ar e
legãmîntul pe care l-au fãcut cu Dumnezeu ºi s-au abãtut de multe
ori de pe calea lui Dumnezeu. Aici, Domnul Isus S-a ridicat în
picioare. El va mai veni o datã. Acum era dupã cum am înþeles
de-aici, în ziua de pe urmã, care era ziua cea mare a praznicului.
Ziua cea mare. A praznicului. Era o zi mare, a praznicului, nu-i aºa?
Tot aºa, va fi încã o zi mare, odatã, cînd Domnul Isus va sta în
picioare. În Isaia capitolul 10, versetul 3, spune aºa: Ce veþi face
voi în ziua aceea a mîniei lui Dumnezeu, care va veni din depãrtare
peste voi? La cine veþi fugi dupã ajutor ºi unde vã veþi lãsa bogãþia
voastrã?
Mã adresez ºi fraþilor, ºi surorilor care au fãcut legãmînt ºi mã
adresez ºi acelora care încã, poate, n-au fãcut legãmînt ºi poate nu-L
cunosc pe Dumnezeu: iubiþii mei, va veni o vreme ºi va veni o zi,
tot o zi mare, în care Domnul va sta în picioare. ªi ziua aceea va fi
Ziua de Judecatã. Nici unul nu va lipsi. Nici un om de pe pãmînt nu
va lipsi, aºa încît sã nu fie în faþa Lui la Judecatã. Deci, sã ne
judecãm, iubiþii mei, cãci nu vom scãpa. Dacã El va sta în picioare,
cine va fi acela care va putea sã stea în faþa Lui? Cum spune
psalmistul în Psalmul 1: Ferice de omul care nu se duce la sfatul
celor rãi, nu se opreºte pe calea celor pãcãtoºi ºi nu se aºazã pe
s cau n u l cel o r b at j o co r i t o r i . Ci î º i g ãs eº t e p l ã c e r ea î n l eg ea
Domnului ºi zi ºi noapte cugetã la legea Lui. El este ca un pom
sãdit lîngã un izvor de apã care îºi dã roada la vremea sa, ale cãrui
frunze nu se veºtejesc. Tot ce începe duce la bun sfîrºit. Nu tot aºa
este cu cei rãi. Aici am vrut sã ajung. Ci ei sînt ca pleava pe care o
spulberã vîntul.
De aceea cei rãi nu pot sã-ºi þinã capul sus în ziua judecãþii.
Fraþii mei, cum vom sta noi în faþa lui Dumnezeu cînd noi am avut
o chemare deosebitã, cî n d am av u t o î n v ãþ ãturã deosebitã în
Lucrarea aceasta? Nu s-a gãsit în învãþãtura Lucrãrii acesteia - pe
care o cunoaºteþi fie din cãrþile pãrintelui Iosif ºi ale fratelui Marini,
fie din ale fratelui Dorz, fie de prin foile Isus Biruitorul ºi Viaþa
creºtinã, ºi Oastea Domnului, nu vã aduceþi aminte cã nu s-a putut
gãsi în cãrþile acestea ºi în literatura aceasta nici un cuvînt care ar
fi putut sã ne ducã la prãpastie ºi la prãpãd? Ci în totul au fost
lucruri minunate pentru mîntuirea noastrã. Nici o lucrare nu s-a
gãsit sã aibã o astfel de învãþãturã, atît de minunatã. ªi, dacã
învãþãtura a fost bunã, noi ne uitãm ºi la înaintaºii noºtri, care au
sfîrºit în felul acesta, iubiþii mei, care au avut pe inimã lucrarea
Apostolului Pavel, care a fost cel mai devotat copil al lui
Dumnezeu.
Pag. 18

Deºi altãdatã a fost prigonitor, a ajuns cel mai devotat copil al

l u i D u mn ezeu ºi a fãcut o lucrare în chip deoseb i t º i î n ch i p
minunat. El n-a vrut sã cunoascã pe nimeni ºi nimic, decît pe Isus
ºi pe El rãstignit. ªi Lucrarea aceasta în care ne-am trezit noi a fost
lucrarea Apostolului Pavel. Da! Deci, ne bucurãm din toatã inima
ºi din tot sufletul cã învãþãtura a fost ºi a rãmas bunã. Dar este ceva
de dorit, iubiþii mei, cum spune Apostolul Pavel: Spre ruºinea
voastrã o spun, fraþilor, cãci sînt unii dintre voi care nu-L cunosc pe
Dumnezeu. Iubiþii mei, cum am spus mai înainte, adunarea e
împãrþitã în 2. Sã ne dãm silinþa sã fim dintre aceia care sînt sinceri
pentru mîntuirea lor! Sã ne dãm silinþa sã fim dintre aceia care
fiecare se cunoaºte ºi-ºi cunoaºte starea în care se aflã. E una cînd
ai pãcãtuit fãrã voie ºi alta cînd ai pãcãtuit cu voia: învoindu-te
soþie cu bãrbatul ºi bãrbatule cu soþia, ºi cu doctorul, ºi cu moaºa,
ºi aºa mai de parte. Gîndiþi-vã, fraþii mei! Gî n diþi-vã, cã s-a
strecurat vrãjmaºul aici ºi a lucrat. Însã Domnul ªi-a cîºtigat atîtea
suflete, cum zice Cuvîntul lui Dumnezeu acolo cãtre Biserica din
Sardes: Totuºi ai în Sardes cîteva nume care nu ºi-au mînjit hainele.
Ei vor umbla cu Mine îmbrãcaþi în alb, pentru cã sînt vrednici. Erau
numai cîteva nume, iubiþii mei! Numai cîteva nume care nu ºi-au
mînjit hainele. Au avut haine, dar nu le-au mînjit. ªi noi am primit
o hainã atunci cînd am fost chemaþi.
De ce spune Apostolul Pavel: Sã vã purtaþi într-un chip vrednic
de chemarea pe care aþi primit-o? Sã nu ne trezim odatã cã am
alunecat ºi ne-am mînjit hainele pe care le-am primit din partea lui
Dumnezeu, haina mîntuirii. ªtiþi bine cã cele 10 fecioare au fost
împãrþite în 2. Deºi erau credincioase, aveau ºi ele candelã. ªi ºtiþi
bine cã prietenia lumii este vrãjmãºie cu Dumnezeu. Cine vrea sã fie
prieten cu lumea se face vrãjmaº cu Dumnezeu. Eºti vrãjmaº cu
Dumnezeu dacã ai luat contact cu lumea ºi ai început sã primeºti din
partea lumii lucrurile pe care le face lumea sã faci avort, sã-þi omori
copiii în pîntece ºi aºa mai departe, fãrã sã-þi dai seama cã tu ai avut
o chemare deosebitã, ai avut o învãþãturã pe care, urmîn d -o,
niciodatã n-ai fi putut greºi, o învãþãturã pe care ai primit-o din
partea aleºilor lui Dumnezeu care au sfîrºit aºa. N-aº vrea sã trec
aºa uºor peste aceste lucruri. Sã se gîndeascã fiecare la starea lui.
ªi, dacã are puterea, în seara aceasta, sã rãspundã în faþa Cuvîntului
ºi sã se cerceteze, cum spune Apostolul Petru în a doua sa Epistolã,
la capitolul 3: Aceasta este a doua epistolã pe care v-o scriu. În
amîndouã caut sã vã trezesc mintea sãnãtoasã prin înºtiinþãri.
Am dori din toatã inima ºi din tot sufletul, fraþii mei, sã nu ne
trezim odatã în faþa unei uºi închise sau în faþa unor cuvinte care sã
ne spunã: Duceþi-vã de la Mine, blestemaþilor, în focul de veci. Nu
vã cunosc de unde sînteþi! Totodatã aº vrea sã vorbesc ceva ºi din
Isaia 55. În Isaia 55 este o chemare deosebitã pentru cei care vor sã
vinã la Dumnezeu ºi sã facã legãmînt cu Dumnezeu. Voi, toþi cei
însetaþi, veniþi la ape. Chiar ºi cel ce n-are bani. Veniþi ºi cumpãraþi
vin ºi lapte, fãrã bani ºi fãrã platã. De ce cîntãriþi argint pentru ceea
ce nu foloseºte? De ce vã daþi cîºtigul muncii pentru ceea ce nu
saturã? Veniþi la Mine ºi sufletele voastre se vor desfãta cu bucate
gustoase. Poate este cineva aici care vrea sã facã legãmînt, în seara
aceasta, cu Dumnezeu. N-am vrea sã trecem aºa uºor peste aceste
lucruri, pentru cã de aceea ne-am strîns aici.
 Pag. 19

Nu ne-am strîns noi. A fost planul lui Dumnezeu, ca sã ne

mustre, ca sã ne ciopleascã, sã ne cheme, ca sã ne îndrepte, ca sã ne
cureþe de tot ce este murdar în viaþa noastrã, cum spuneau ºi fraþii
dinainte. Este cineva care vrea sã facã legãmînt în seara aceasta?
Poate prilejul acesta nu-l vom mai prinde niciodatã. Cine vrea sã
facã pasul acesta? Cuvîntul lui Dumnezeu ne cheamã: Voi, toþi cei
însetaþi, veniþi la ape. La ce fel de ape credeþi cã ne cheamã? La
Apa cea vie. Chiar ºi cel ce n-are bani poate sã porneascã pe calea
mîntuirii în seara aceasta. Veniþi ºi cumpãraþi vin ºi lapte fãrã bani
ºi fãrã platã. Este cineva care vrea sã facã legãmînt cu Dumnezeu în
seara aceasta? Domnul spune: Iatã, Eu stau la uºã ºi bat. Dacã
ascultã cineva ºi deschide, voi intra la el ºi voi cina cu el ºi el cu
Mine. Tot în Isaia, capitolul 44 cu versetul 22, 24 ne spune Cuvîntul
lui Dumnezeu: Eu îþi ºterg fãrãdelegile ca un nor ºi pãcatele ca o
ceaþã. Întoarce-te la Mine, cãci Eu te-am rãscumpãrat. Cine vrea sã
se hotãrascã pentru Dumnezeu în seara aceasta? El ne-a
rãscumpãrat. El a plãtit preþul pentru noi. Noi nu mai sîntem ai
noºtri. Apostolul spune: Nu ºtiþi cã voi nu mai sînteþi ai voºtri, ci
aþi fost cumpãraþi cu un preþ? Deci, dacã nu sîntem ai noºtri, de ce
nu-I dãm Lui ceea ce este al Lui? Cum vorbea un frate din capitolul
12 de la Romani: Aduceþi trupurile voastre ca o jertfã vie înaintea
lui Dumnezeu.
Aceasta va fi din partea voastrã o cuminte slujbã duhovniceascã.
Cine vrea sã facã pasul acesta însemnat? S-a vorbit în chip deosebit,
în chip minunat ºi s-a fãcut chemare în toate felurile în seara
aceasta. Nu este nici un suflet care vrea sã se hotãrascã pentru
Dumnezeu? Vã ruºinaþi de lucrul acesta? E chemarea lui Dumnezeu,
nu-i chemarea noastrã. Aþi auzit ce spune Cuvîntul lui Dumnezeu:
Voi, toþi cei însetaþi, veniþi la ape. ªi Evanghelia spune cã, în ziua
cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare ºi a strigat: Dacã
înseteazã cineva, sã vinã la Mine ºi sã bea. Cine se încrede în Mine,
din inima lui vor curge rîuri de apã vie. Nu este nici unul, nici un
suflet care sã facã pasul acesta? Gîndiþi-vã, fraþii mei, cã poate
prilejul acesta nu-l mai prindem niciodatã. Nu este nici un pãcãtos
aici? Nu este nici un suflet care sã spunã: Eu am fãcut legãmînt cu
Dumnezeu, dar m-am abãtut de atîtea ori de pe calea lui Dumnezeu
ºi vreau neapãrat acum sã mã hotãrãsc, pe viaþã ºi pe moarte, cã-L
voi sluji pe Dumnezeu, fãrã sã mã mai abat la stînga sau la dreapta?
Toþi sînteþi curaþi înaintea lui Dumnezeu? Aþi pãstrat legãmintele pe
care le-aþi fãcut? Cine vrea sã facã pasul acesta în seara aceasta, sã
facã o bucurie cerului ºi îngerilor din cer? Cãci se face o bucurie în
cer pentru un suflet care se întoarce la Dumnezeu. Nu este nimeni?
Mã bucur, din toatã inima mã bucur cã fraþii sînt toþi împãcaþi cu
Dumnezeu.
Slavã lui Dumnezeu! Dar va veni o vreme cînd se va descoperi
t o t c e s e f a c e l a î n t u n e r i c . To t s e d e s c o p e r ã . C ã î n f a þ a l u i
Dumnezeu nimic nu se poate ascunde. El vede totul ºi ºtie totul.
Iuda n-a vrut sã înþeleagã lucrul acesta. Apostolii nu l-au cunoscut
pe Iuda ºi nici el nu s-a cunoscut. Cînd s-a cunoscut a fost prea
tîrziu, cînd a venit cu banii ºi a zis: Aici vi-s banii. Am vîndut sînge
nevinovat. Deci, Domnul sã ne ajute, fraþilor, sã punem la inimã
aceste cuvinte. Sã nu ne fie spre judecatã sau spre mãrturie. Eu ºtiu
cã vi-e ruºine.
Pag. 20

Dar gîndiþi-vã cã, de cine se va ruºina de El ºi de cuvintele Lui

în mijlocul acestui neam ticãlos ºi preacurvar, ºi El Se va ruºina.
Dacã este cineva, sã nu se ruºineze. Sã îndrãzneascã! Cãci îþi
neglijezi sufletul ºi-þi pierzi sufletul, dacã te ruºinezi. Era vorba cã
ar fi cineva care voia sã facã legãmînt. Îl faceþi în faþa lui
Dumnezeu ºi în faþa multor martori. Domnul aºteaptã sã faceþi
lucrul acesta. Ce rost ar avea sã ne strîngem noi aici laolaltã, dacã
nu înþelegem chemarea lui Dumnezeu, dacã nu înþelegem Cuvîntul
lui Dumnezeu care spune cã Dumnezeu ne vrea cu gelozie pentru
El? Are vreun rost? N-are nici un rost! Am venit într-un fel ºi ne
ducem tot aºa cum am venit. Cîntãrile de slavã nu-s altceva decît
chemare straºnicã la mîntuire ºi la Dumnezeu. ªi trãim - trebuie sã
ºtim cu toþii - în ajunul venirii Domnului Isus. Noi ar trebui acum,
mai mult ca oricînd, sã ne trezim, cum spune cîntarea, ºi sã ne
facem o verificare. Zice Apostol Pavel: Cercetaþi-vã pe voi dacã
sînteþi în credinþã, fraþilor. Sã ne cercetãm, fraþilor, dacã sîntem în
credinþã ºi dacã, într-adevãr, nu ne-am abãtut de pe calea lui
Dumnezeu. E una cînd te împiedici ºi cazi fãrã sã vrei ºi alta cînd
faci pãcatul cu voia. Domnul sã fie binecuvîntat ºi sã ne ajute sã
punem la inimã aceste cuvinte, ca ele sã nu ne fie spre mãrturie sau
spre judecatã. Vã aduc salutul din partea fratelui Dorz ºi al fraþilor
din pãrþile Moldovei. Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 21

Rugãciunea

fratelui Ioan Voina la sfîrºitul unei adunãri de botez de la Ighiel -

anii ’70

Mîntuirea ºi salvarea sufletelor care au stat în faþa Ta ºi în faþa

cuvintelor Tal e at î t d e mãr eþ e º i at î t d e s cu mp e D o amn e. Îþi
mu l þ u mi m cã n e- ai î n v r ed n i ci t s ã n e v ed em u n i i cu al þ i i . Î þ i
mulþumim cã ne-ai învrednicit nu sã venim cu alte scopuri aici, ci
cu scopul de a duce vestea cea bunã, cu scopul de a duce veºti bune
pentru copiii Tãi, pentru cei care se încred în Tine, pentru cei pe
care Tu Þi i-ai ales ºi i-ai pus de-o parte pentru Tine. Ajutã-ne sã ne
purtãm într-un chip vrednic de chemarea Ta, într-un chip vrednic de
Evanghelia Ta Doamne. Sã faci Tu ca întîlnirea noastrã din locul
acesta sã fie o pricinã de fericire, de mîngîiere ºi de mîntuire pentru
fiecare dintre noi. Binecuvînteazã-i pe fraþii noºtri iubiþi ºi adunarea
de-aici, din Ighiel. Doamne, dã-le Tu înþelepciune ºi pricepere, ºi
dragoste ºi fã-i sã fie în starea celor 5 fecioare înþelepte Doamne.
Ajutã-le sã lase totul pentru Tine pînã cînd încã nu-i prea tîrziu.
Trãim în ajunul venirii Tale Doamne. Tu eºti gata sã vii, sã-i iei pe
ai Tãi la Tine, sã-i scuteºti de ceasul încercãrii care are sã încerce
pe locuitorii pãmîntului.
Ajutã-ne sã fim ºi noi printre cei pe care Tu îi vei duce acasã la
Ti n e º i - i s cu t eº t i d e aces t e n ecazu r i d e p e p ãmî n t . Doamne,
Mîntuitorule scump ºi iubit, Îþi mulþumim cã ai suferit ocara,
dispreþul, batjocura, chinul ºi moartea pentru fãrãdelegile ºi pãcatele
noastre Doamne. Noi nu vrem sã ºtim ºi nu vrem sã cunoaºtem pe
nimeni ºi nimic, decît numai pe Tine. Pe Tine, Acela care ai dreptul
asupra noastrã, p en t r u cã Tu ai p l ãt i t p r eþ ul pentru noi.
Binecuvînteazã-le pe samaritencele acestea. Fã ca surorile noastre,
fiecare dintre ele sã fie o samariteancã; fiecare sã fie ca Lidia, care,
atunci cînd a auzit Cuvîntul, a spus cãtre apostoli: Dacã mã socotiþi
vrednicã, intraþi în casa mea. Doamne, fã-le vrednice pe surorile
noastre de harul, de binecuvîntarea Ta, de Cuvîntul Tãu, care este
viu ºi puternic. Fã-le vrednice de mîntuire Doamne ºi trezeºte-le. ªi
t r e z e º t e - i º i p e f r a þ i i n o º t r i i u b i þ i d e- ai ci , c u c a r e Tu n e - a i
învrednicit sã ne rãcorim inimile ºi sufletele Doamne. Mã bucur cã
m-am rãcorit atît de mult în mijlocul lor. Am simþit într-adevãr mîna
ºi ajutorul Tãu.
Cuvîntul Tãu este o luminã care lumineazã ºi care încãlzeºte aºa
cum i-ai încãlzit pe cei 2 în drum spre Emaus Doamne care spuneau:
Nu ne ardeau inimile în noi cînd ne vorbea pe drum? ªi noi nu L-am
cunoscut! Doamne, ºi de data aceasta Tu ai fãcut sã ardã inimile în
noi - Îþi mulþumim! - prin cuvintele Tale pline de viaþã, prin
c u v i n t e l e Ta l e p l i n e d e p u t e r e D o a m n e . D e c i , Te r u g ã m s ã
binecuvîntezi aceastã cetate ºi pe sufletele care locuiesc aici. ªi sã
ne ajuþi ca, dacã pînã acuma nu Te-am ascultat pe Tine, puþinele zile
pe care le mai avem de trãit pe meleagurile acestea Doamne sã le
putem trãi dupã sfîntã voia Ta. Unii dintre noi sîntem bãtrîni,
sîntem gata de-a pleca de pe pãmîntul acesta. Te rugãm, ajutã-ne ca
din toatã inima sã Te urmãm pe Tine. Sã lãsãm totul pentru Tine
Doamne.
Pag. 22

ªi, dacã Tu ne-ai învrednicit ca sã fim conºtienþi pînã acum, sã

putem sã judecãm între stînga ºi dreapta, între luminã ºi întuneric,
ajutã-ne ca, puþinele zile pe care le mai avem de trãit, sã le trãim
dupã slava ºi voia Ta veºnicã. Ne încredinþãm în mîinile Tale toate
planurile ºi gîndurile noastre. Slãbiciunile, abaterile, scãderile ºi
golurile noastre, pe care nu le poate umple nimeni, decît numai Tu.
Doamne, Tu ºtii cã, în cãlãtoria noastrã, noi nu ne putem adresa
nimãnui cu starea noastrã de faþã, decît numai Þie. Tu ne cunoºti ºi
ºtii Doamne, cã noi ne-am încredinþat viaþa în mîna Ta ºi nu dorim
Doamne, sã fim cãlãuziþi de nimeni ºi de nimic, nici de firea
pãmînteascã, numai de Tine. Ajutã-ne! Cum i-ai cãlãuzit pe cei 2
spre Emaus ºi pe sluga Ta Iosif Doamne cãlãuzeºte-ne ºi pe noi. ªi
ajutã-ne ca, dacã aici nu ne vom mai întîlni, sã ne putem întîlni
acolo Acasã la Tine. Acolo unde Tu ai spus: Tatã, vreau ca acolo
unde sînt Eu sã fie, împreunã cu Mine, ºi aceia pe care Mi i-ai dat
Tu. Domnul ºi Dumnezeul nostru, Te rugãm pentru fratele Traian.
Pentru toþi fraþii noºtri de pretutindeni Doamne, sã-i binecuvîntezi
Tu, sã le dai Tu putere ca, ori de cîte ori deschid gura, sã li se dea
cuvînt din partea Ta Doamne ca sã poatã vesti Evanghelia fãrã
piedici. Te rugãm din toatã inima Doamne, ca sã aduci Tu libertatea
Cuvîntului Tãu cînd gãseºti Tu cu cale.
Ca din nou sã putem sã Te mãrturisim pe Tine cu orice preþ. ªi
sã ne ajuþi Doamne, sã nu fim numai cãldicei pentru Tine, ci sã fim
în clocot pentru Tine ºi pentru Evanghelia Ta. ªi sã fim gata ºi
pentru plug, ºi pentru jertfã. Ajutã-ne Doamne sã nu ne uitãm înapoi
- cum ai spus Tu - ca femeia lui Lot. Cãci Tu ai spus cã: cine pune
mîna pe plug ºi se uitã înapoi nu este destoinic pentru împãrãþia lui
Dumnezeu. Ajutã-ne sã fim niºte oameni destoinici, niºte lucrãtori
în ogorul Tãu. Doamne, sã fim gata ºi pentru plug, ºi pentru jertfã.
Îndurã-Te de noi ºi nu ne lãsa sã ºovãim ºi nu ne lãsa sã ne abatem
nici la stînga, nici la dreapta Doamne. Ci sã privim la înaintaºii
noºtri; ºi, mai mult ca la oricine, sã privim la Tine, la ocara,
dispreþul, batjocura pe care le-ai suferit din pricina fãrãdelegilor ºi
pãcatelor noastre. Deci, Te rugãm sã rãmîi ºi cu noi, ºi cu fraþii. Te
rugãm pentru fraþii noºtri scumpi ºi iubiþi, pe care nu vrem sã-i
uitãm niciodatã ºi care sînt pe patul de suferinþã Doamne care au
nevoie ºi lipsã de ajutorul ºi de mîna Ta. Doamne, dã-le rãbdare sã
nu cîrteascã în faþa suferinþelor ºi curãþã Tu zgura din viaþa noastrã,
ca sã rãmînã aurul curat, sã fim într-adevãr gata ºi pentru plug, ºi
pentru jertfã. Sã ne punem ºi noi viaþa în joc, cum Þi-ai pus-o Tu
pentru noi. Pentru toate sã fii lãudat ºi slãvit, Tatãl nostru, împreunã
cu Domnul Isus ºi cu Duhul Sfînt. Amin.
 Pag. 23

Cinstea datã biruitorilor

Vorbirea frat el u i I o an Opriº la nunta de la Piatra ªoimului -

9-III-1977

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin.

Preaiubiþi fraþi în Domnul ºi preaiubite surori! Pentru nimic în lume
sã-mi schimb programul, din ceea ce aveam de gînd sã vã spun. Dar
dacã vocea nu m-ajutã ºi gãlãgie este, atunci introduc în programul
meu un cuvînt din Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu, care zice aºa:
Cel ce vã tulburã pe voi. Pe cine? Pe voi! Pe voi, pe care v-am
trimis sã vestiþi Evanghelia Împãrãþiei lui Dumnezeu, îºi va purta
osînda, oricine ar fi el. ªi un alt cuvînt al lui Dumnezeu spune aºa:
De multe ori v-am spus ºi acum plîngînd vã spun, cã sînt unii care
se poartã ca vrãjmaºi ai crucii lui Hristos. Dumnezeul lor este
pîntecele. ªi slava lor spre ruºinea lor va fi (Filipeni 3, 18-19) .
ªi acum sã intru în problemã. Dacã voi fi ascultat.
Puterile nu m-ajutã. Spune Sfîntul Cuvîntul al lui Dumnezeu aºa:
Vine tineretul Tãu Doamne, la Tine ca roua. Un frate al nostru care
acum a plecat la cele veºnice, din comuna Vinerea, judeþul Alba, un
frate bãtrîn, care a plecat la cele veºnice încãrunþit, dar ºi în cele
bune - slavã lui Dumnezeu, a vorbit odatã din acest Cuvînt al lui
Dumnezeu: Vine tineretul Tãu Doamne la Tine ca roua. Apoi în
surdinã, ca la ureche, a spus încet: Ca roua vine, ca roua se duce. Eu
a trebuit s-o spun tare, cã altfel n-auzeaþi. Dar aº fi fost cît se poate
de bucuros sã vã pot spune aºa cum numai Dumnezeu poate spune
fi ecãr u i cu g et , f i ecãr ei i n i mi deo datã. În urmã cu ani mulþi,
tineretului þãrii ºi mai ales universitarilor li se spunea: Studenþii -
floarea þãrii. Aºa li s-a spus. Dar nu li s-a spus pe drept cuvînt.
Pentru cã cine-ºi dãdea atunci copiii sã ºi-i facã doctori ºi ingineri?
Chiaburii ºi boierii.
Restul - unu la mie. S-a spus cã-i floarea þãrii. Or, numai ei erau
floarea þãrii? Nu era tineretul întregii þãri, acela care era pe brazdele
plugului, cu mîna bãtãtoritã sau de sapã, sau de coasã, tinerii care
erau cot la cot cu tatãl lor? Sau dacã n-aveau tatã, fãceau treaba în
locul tatãlui lor. Acela nu era floarea þãrii? ªi acela a fost floarea
þãrii. Poate mult mai floare decît celãlalt. Li s-a spus floarea þãrii.
Eu aº spune altfel. Voi, scumpilor ºi doriþilor, ºi iubiþilor, ºi
dragilor care m-aþi ascultat, pe toþi v-aº face aºa, o bucãþicã cît un
ou roºu ºi v-aº bãga în sîn, sã vã duc cu mine. Mã bucur nespus de
mult, mai ales de tineret. Mai ales de tineret, care este viitorul þãrii.
Dacã nu-i floarea þãrii, e viitorul þãrii. În voi este nãdejdea. Bãtrînii,
rînd pe rînd, se duc. Unii, de seama noastrã, de cînd nu mai þin
umbrã printre noi. Ca mîine am plecat ºi noi. Voi rãmîneþi stîlpii.
Voi rãmîneþi nãdejdea. Dar sã rãmîneþi aºa cum a spus un frate de
la Bucureºti odatã, în adunarea din Bucureºti, în urmã cu 40, cu 50
de ani. A intrat un frate de la Sibiu în adunarea din Bucureºti. ªi,
cînd a plecat, îi spune fratelui de bazã de-acolo - sã-i spunem aºa -
fratelui Grigore Opriºan:
Pag. 24

- Frate Opriºane, dar aºa de puþini sînteþi în Bucureºti?

- Frate Gheorghe, noi avem adunãri în mai multe cartiere. Dar
presupunem cã am avea numai aci. ªi numai aceºtia am fi toþi, cîþi
ne vezi. Noi nu dorim sã fim mulþi. Sîntem mulþumiþi sã fim ºi
puþini. Dar am dori din adîncul inimii ºi din strãfundul sufletului
nostru, aceºtia cîþi sîntem chiar dacã am fi numai 10, sã fim ca 10
stîlpi pe care cerul cu încredere sã se rezeme. Fratele meu care stai
tocmai în colþul acela sau dincolo, sau în cealaltã margine, sau
oriunde te-ai afla, tînãr, bãiat sau fatã, eºti un stîlp în Biserica
Dumnezeului Celui Viu? ªi-l voi face, zice la Apocalipsa, un stîlp
în Biserica Dumnezeului Celui Viu. Celui ce va birui îi voi da sã
ºadã cu Mine pe scaunul Meu, zice Domnul Isus, precum ºi Eu am
biruit ºi am ºezut cu pãrintele Meu pe scaunul Lui de domnie. Ieri
stãteam de vorbã, în acceleratul ce venea de la noi spre Ploieºti, cu
mulþi tineri, cu niºte soldaþi, acolo. ªi am vorbit mult ºi cu un civil.
ªi l-am întrebat:
- D-ta spui cã ai fãcut parte din escorta Republicii?
- Da.
- Foarte bine. Era vreo diferenþã între escorta Republicii ºi
escorta regalã?
- Pe aceea n-o ºtiu, cã era demult. Eu numai acu’, de 2-3 ani, am
venit acasã.
- Dar acolo în escorta asta - sau gardã, mai bine zis, nu escortã.
- Da, da.
- Îl alege pe orice om, pe orice tînãr? Apoi a început sã spunã
prin cîte examene a trecut. ªi iar îl examina, ºi iar îl cîntãrea, ºi iar
îl cerceta, ºi iar îl învãþa ºi se uita la studiile lui ºi aºa mai departe.
- Deci nu toþi pot face parte din aceastã gardã.
- Nu! Ci trebuie sã fii ales pe sprînceanã. Trebuie sã fii ºi
destoinic, sã fii ºi frumos, sã ai ºi înãlþimea. ªi am întrebat:
- Înãlþimea cît trebuie sã fie?
- De la un metru 74, la 76. Dragii mei, nu aceasta, nu doresc sã
vã pierdeþi timpul ascultîndu-mã pe mine asemenea lucruri. Dar
probabil cã vã gîndiþi ºi frãþiile voastre cã eu vreau sã scot ceva
de-aici. Ca sã faci parte din escorta sau din garda prezidenþialã sau
regalã, în altã þarã sînt regi - e o mare cinste; e o mare onoare.
Trebuie sã fii selecþionat, ales - cum spusei - pe sprînceanã. Dar
dacã fãceai parte din familia regalã? Cîtã onoare era pe tine, pe
timpuri? Primeai numele de alteþa sa regalã sau cutare ºi cutare. Cîtã
cinste nu þi se dãdea! La cei mari li se spunea majestate; la ceilalþi,
alteþã ºi aºa mai departe.
Cinste, mare cinste, foarte mare. Toþi primeau numele de prinþi,
din toatã familia, de-ar fi fost 70 de copii, cum a avut Ahab. Ahab
a avut 70 de copii. ªi pe toþi cei 70 de copii ai lui, Iehu, împãratul
care a urmat la tron dupã el, i-a aruncat de la etaj, împreunã cu
împãrãteasa, într-o curte pardositã cu lespezi de piatrã ºi acolo s-a
fãcut un morman de carne. I-a aruncat de sus. ªi acum, iubiþilor, mã
gîndesc: dacã faci parte dintr-o familie mare, cîtã cinste pe tine! Dar
Domnul Isus spune în Apocalipsa, în capitolul 3, un lucru pe care
l-am amintit adineaori: Celui ce va birui îi voi da sã ºadã cu Mine.
Nu zice alãturi de Mine, în dreapta Mea sau în stînga Mea, cum i-a
zis mama fiilor lui Zevedei Domnului Isus:
 Pag. 25

Aº vrea ca copiii aceºtia ai mei, în Împãrãþia Ta, unul sã stea

de-a dreapta Ta ºi altul de-a stînga Ta.
Nu-i cinstea destulã! Domnul Isus spune cã nu de-a dreapta, nici
de-a stînga, nici aproape de Mine, nici în anturajul Meu, nici din
familia Mea, nici din escorta sau din garda Mea. Celui ce va birui,
deci þie, frate, þie, sorã, care asculþi, þie-þi spune ºi mie. Mie mi-a zis
mai înainte cu ceva; frãþiei tale îþi zice acum îi voi da sã ºadã cu
Mine pe scaunul Meu. Nu în anturajul Meu. Nu sã facã parte din
familia Mea, sau nu ºtiu cum. Ci sã facã parte din familia copiilor
lui Dumnezeu, nãscuþi nu din carne, nici din sînge, nici din voia
firii lor, cum zice Evanghelia din ziua de Paºti, ci din Dumnezeu.
Nãscuþi din Dumnezeu. Aceºtia, care biruie dintre ei, vor sta cu
Mine pe scaunul Meu, precum ºi Eu am stat cu Pãrintele Meu pe
scaunul Lui de judecatã. Fraþilor dragi ºi iubitelor surori! În
Cuvîntul lui Dumnezeu, în Evrei, capitolul 4, versetul 12, spune aºa:
Cuvîntul lui Dumnezeu este viu ºi lucrãtor. Cuvîntul lui Dumnezeu
e în mînã la nenumãraþi fraþi! Fie Noul Testament, fie Biblia
întreagã, fie una mai mare sau mai bogatã. Toþi îl au. Cel puþin, în
buzunar. Dar spune cã Cuvîntul acesta e viu ºi lucrãtor. Auzi,
fratele meu? El e viu! ªi tu îl þii mort acolo, nu ºtie nimeni cã-l ai.
Cuvîntul lui Dumnezeu este viu ºi lucrãtor ºi mai tãietor decît orice
sabie cu 2 tãiºuri. Dacã o sabie cu un tãiº trebuie sã ºtii sã o
mînuieºti, dar dacã e cu 2 tãiºuri?
Ea te poate tãia ºi pe tine. ªi tocmai ãsta-i scopul sfîntului
Cuvînt al lui Dumnezeu: ca sã-l taie ºi pe cel ce-l rosteºte; pe cel
ce-l scoate din gurã. Sã taie ºi înapoi. Sã taie fãrã de milã în
gîndurile tale necurate; în cugetele tale spurcate; în faptele tale ºi
în umbletele tale care nu sînt dupã voia lui Dumnezeu. Cuvîntul lui
Dumnezeu e viu ºi lucrãtor. ªi taie fãrã de milã. Dar, ca sã taie, sã
ne ciopleascã sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu, e nevoie sã ne lãsãm
sã fim ciopliþi, aºa cum se lasã fie lemnul, fie piatra în mîna marelui
meºter, s-o dãltuiascã sau s-o sculpteze. Cãci maestrul poate sã
scoatã dintr-un bloc de stîncã fie un înger, fie un diavol, cum zice
poetul nostru Eminescu: Înger ºi demon. Deci, din aceeaºi stîncã,
din aceeaºi bucatã de piatrã, el poate sã scoatã un chip de înger sau
poate sã scoatã un demon. Aºa, Dumnezeu voieºte cu orice preþ sã
ne dãltuiascã. Zice în capitolul 51 din Isaia: Adu-þi aminte. Cui îi
zice? Mie, frate dragã, cã-s mai bãtrîn! ªi nu te cruþã nici pe frãþia
ta, care eºti tînãr sau tînãrã. Adu-þi aminte de stînca din care ai fost
cioplit ºi de groapa din care ai fost luat.
Adu-þi aminte mereu! Adu-þi aminte! ªi acolo, mai departe, în
Evrei, zice, dupã ce a spus cuvintele: Cuvîntul lui Dumnezeu e viu
ºi lucrãtor ºi mai tãietor decît orice sabie cu 2 tãiºuri: în faþa Lui,
noi stãm goi ºi descoperiþi, în faþa Aceluia cu care avem de-a face.
Nu vedeþi cã noi ne acoperim corpul acesta? Fiecare cu ce vrea ºi cu
ce ne doreºte inima. ªi cu ce ne lasã ºi buzunarul. Ne acoperim. ªi
chiar ºi faptele noastre, anumite fapte, le þinem ascunse ºi le þinem
acoperite. Dar vom sta ºi stãm în faþa Sfîntului Cuvînt al lui
Dumnezeu, care-i viu ºi lucrãtor, în faþa acestui cuvînt, în faþa
cãruia ºi tu, ºi eu stãm goi ºi descoperiþi, în faþa Aceluia cu care
avem de-a face. Noi ne putem ascunde de prieteni, de colegi, de
rude, de oricine. Pînã ºi de soþul ºi de soþia noastrã noi ne putem
ascunde, cãci ei nu ne vãd.
Pag. 26

Voi vã uitaþi, zice Dumnezeu prin Prorocul Samuel, la ce izbeºte

ochii. Eu Mã uit la inimã. În inimã numai Dumnezeu vede. Noi,
oamenii, nu vedem.
Nici la soþia mea. Pot sã vãd lucrurile din afarã. Pe cele ascunse
ºi tainice nu i le vãd ºi nu i le cunosc. La fel ºi dînsa. ªi la fel toþi,
unii la alþii. Noi nu vedem. Dar în faþa sfîntului Cuvînt al lui
Dumnezeu, stãm goi ºi descoperiþi. Deci sã avem grijã, cã noi vom
da socotealã pentru aceste lucruri. A amintit asearã un frate, între
altele, un cuvînt din Eclesiast, capitolul 11 dacã nu mã înºel, care
zice: Bucurã-te, tinere, în tinereþea ta, fii cu inima veselã cît eºti
tînãr, umblã pe cãile dorite de inima ta ºi plãcute de ochii tãi. Dar
nu uita cã pentru toate acestea vei fi chemat la judecatã. ªi zice mai
departe, ultimul verset din capitolul 12: ªi judecata se va face cu
privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rãu. Faptele fãcute pe faþã
se mai rãsplãtesc ºi aici. De multe ori, o palmã datã cuiva þi se
rãsplãteºte cu 2 - dacã nu cumva cu 9. Dar faptele fãcute în ascuns,
de care nu ºtie numai Acela în faþa cãruia stai gol ºi descoperit, pe
acelea nu le cunoaºte nimeni. Tu poþi sã te ascunzi aºa cum am
amintit - ºi de cel mai intim prieten sau prietenã a ta sau de soþul
tãu, dar de Dumnezeu nu te poþi ascunde. ªi acolo spune aºa: Dar
pentru toate acestea, Dumnezeu te va chema la judecatã. ªi judecata
se va face cu privire la tot ce este ascuns. Nu zice cã la o parte, la
jumãtate, la 3 sferturi, cum a zis Zacheu: Doamne, jumãtate din
averea mea o dau la sãraci. ªi de am nãpãstuit pe cineva sau l-am
nedreptãþit, îi dau de 4 ori atîta. Acolo se spune: cu privire la tot ce
este ascuns. Deci nu rãmîne nimic. Nimic, fratele meu! Chiar dacã-n
sufletul tãu ºi-n mintea ta, în creierul tãu s-a strecurat numai un
gînd nebun ºi nu l-ai mãrturisit pãrintelui ceresc ºi Mîntuitorului
drag ºi scump Isus, pãcatul acesta devine patã. ªi pata aceasta
rãmîne pentru judecatã.
Rãmîne acolo, în ascunziºul minþii tale ºi al inimii tale. Nu vã
mai reþin. Domnul Isus sã ne ajute, Acela cu care ne-am logodit.
Cãci legãmîntul nostru ºi botezul nostru este un legãmînt cu cerul,
cu Hristos. Atunci am fost declaraþi ostaºi ai Lui. Aºa se spune în
slujba Botezului. Deci noi ne-am logodit cu Hristos. Dar mai tîrziu
ne-am înnoit legãmîntul, pentru cã l-am terfelit ºi l-am cãlcat în
picioare, ºi ne-am bãtut joc de el. ªi acum m-am logodit cu Hristos
din nou, din toatã inima, din tot consimþãmîntul nostru ºi dorinþa
noastrã. Iar nunta va fi dincolo, în ceruri, aºa cum cîntãm aºa de
frumos: O, cînd va-ncepe Nunta noastrã, / în Dimineaþa fãrã nori.
Domnul Isus sã ne ajute. Pun pe inima fraþilor dragi ºi scumpi,
vestitori ai Evangheliei, un cuvînt pe care-l arãtam adineaori la un
frate. ªi vi-l citesc, cã nu puteþi imediat scoate toþi Biblia din
buzunar sau Noul Testament, sau poate unii nu l-aþi luat de acasã,
zicînd cã aici cîntaþi ºi aici au alþii. Deschidem la Evanghelia dupã
Luca, la capitolul 14 ºi un singur verset vreau sã citesc, pentru fraþii
lucrãtori. Mai ales pentru fraþii lucrãtori. ªi, dacã am spus lucrul
acesta, sã ºtiþi cã am spus de la mine. Domnul nu zice cã-i numai
pentru fraþii lucrãtori cuvîntul acesta, ci cã e pentru toatã suflarea.
ªi zice în capitolul 14 cu versetul 33 aºa: Tot aºa, oricine dintre voi
care nu se leapãdã de tot ce are nu poate sã fie ucenicul Meu. Am
zis cãtre un frate:
 Pag. 27

- Vino, frate, sã mergem la Moldova la nuntã.

- Soþia mea se þine de capul meu cã avem parastas chiar acum
duminicã, dupã mama, fie iertatã, dupã mama dînsei, ºi nu pot sã
vin. Îl rog pe alt frate.
Cel puþin 6 fraþi m-au rugat, cînd plec în Moldova, sã-i iau ºi pe
ei. ªi acum nu gãsesc unul! Dar cum? Vin Doamne! Fac ºi eu! Sînt
gata! Dar cînd i-a poftit ºi le-a fãcut ultima invitaþie sã vinã, cel
dintîi a spus: Mi-am cumpãrat ogor. Rog sã fiu iertat, dar nu pot sã
vin. Celãlalt ºi-a cumpãrat boi. Celãlalt: M-am cãsãtorit. Fraþilor
dragi! Dacã sîntem legaþi de lucrurile acestea, poate va zice cineva:
Versetul acesta e prea de tot, cum au zis cei 70 de ucenici. ªi apoi
Domnul Isus, cînd le spunea cã El e Pîinea vieþii care S-a pogorît
din cer, ºi aºa mai departe, au spus: Cuvintele acestea sînt prea de
tot. ª i at u n ci ei L - au p ãr ãs i t p e D o mn u l Isus. ªi Domnul Se
adreseazã celorlalþi, celor 12: Dar voi nu vã duceþi? ªi a rãspuns
ucenicul Petru: Unde sã ne ducem de la Tine Doamne cã Tu ai
cuvintele vieþii veºnice? Unde sã ne ducem? Poate va zice cineva:
E prea de tot! Cum sã mã lepãd eu de tot ceea ce am? Despre
aceasta mai mãrturiseºte ºi Marcu, în capitolul 8, versetul 35, cînd
spune aºa: Cel ce-ºi iubeºte viaþa o va pierde. Dar cel ce-ºi pierde
viaþa pentru Mine ºi pentru Evanghelia Mea o va cîºtiga. Deci
Împãrãþia lui Dumnezeu se ia prin luptã. Împãrãþia lui Dumnezeu a
costat nespus de mult. Nu mai aflãm nicãieri cuvinte atît de plãcute,
atît de dulci ºi încãrcate cu lacrimi ca ale fraþilor care au vorbit
înainte. Ni s-a arãtat ºi ni s-a oglindit cît de mult L-a costat pe
Dumnezeu moartea pe cruce, în chipul cel mai batjocorit ºi cel mai
ocãrît, ºi cel mai josnic al Fiului Sãu. Cît de mult L-a costat pe
Dumnezeu!
ªi El a fãcut aceastã Jertfã din toatã inima ºi din tot dragul
pentru noi. Iar nouã ne pretinde doar, poate cã nu s-ar înþelege
numai sutã la sutã. Cãci sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu, prin gura
Sfîntului Pavel, zice aºa: Litera omoarã; Duhul dã viaþã. Deci, nu
s-ar înþelege numaidecît ca tu sã te lepezi de tot ce ai. Absolut! Tu
sã te lepezi de soþia ta, fie cã-i tînãrã, fie cã e de azi sau e de ieri,
sau e de alaltãieri, fie cã-i de 60 de ani cu tine, nu intereseazã. Sã
te lepezi de soþia ta, de vitele tale, de tot ce ai. Ci, aºa cum zice în
altã parte: Cel ce are soþie sã fie ca ºi cînd nu ar avea. Cãci chipul
lumii acesteia trece. ªi: Cel ce are 2 haine sã dea una ºi celui ce
n-are. ªi cei ce au de mîncare sã facã la fel. Aceasta-i Evanghelia!
Celelalte nu-s Evanghelii, dragii mei. Numai aceea care-i purã ºi
limpede, ºi curatã, aceea-i Evanghelie. Dar Domnul vrea sã spunã
nu sã te lepezi numaidecît de ele, ci sã nu fii legat de ele. Sã fii
legat de Hristos ºi sã poþi fi oricînd la dispoziþia lui Hristos cînd
Hristos are nevoie de tine. Nu totdeauna sã gãseºti 1.000 ºi 100 de
motive: Nu pot de cutare ºi nu pot de cutare! Domnul Isus sã vã
rãsplãteascã ascultarea. Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 28

Rugãciunea

fratelui Ion Voaideº la nunta de la Piatra ªoimului - 9-III-1977

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Tatãl

nostru ºi Dumnezeul nostru cel Veºnic, înaintea Ta ne ridicãm ºi ne
plecãm Doamne cu mulþumire, în clipa aceasta. Îþi mulþumim
D o amn e p en t r u cã n e- ai aj u t at p î n ã î n cli p a aceas t a º i n e- ai
binecuvîntat. Mulþumim pentru prezenþa Ta în mijlocul nostru,
pentru sfaturile ºi învãþãturile pe care ni le-ai dat ºi ne-ai umplut
inima de bucurie ºi de pace. Mulþi dintre noi am venit aici îndureraþi
de anumite împrejurãri din viaþã. Dar aici ne-am rãcorit, ne-am
liniºtit inimile noastre ºi sufletele noastre, pentru cã Tu ai fost ºi
eºti în mijlocul nostru. Îþi mulþumim pentru atîta har ºi
binecuvîntare cîtã ai revãrsat de asearã începînd ºi pînã acuma în
mijlocul Lucrãrii, în mijlocul adunãrii acesteia, la nunta aceasta. Se
vede Doamne, desluºit puterea Ta ºi Duhul Tãu Cel Sfînt care a
lucrat prin fraþii care s-au ridicat ºi au vorbit ºi prin cei care am
ascultat cu plãcere Cuvîntul Tãu Cel sfînt. Ne-ai dat Doamne atîtea
bucurii - Îþi mulþumim Doamne Sfinte.
Te rugãm sã binecuvîntezi tinerii cu prilejul cãrora am venit aici,
la nunta lor, pe nepotul ºi nepoata mea. Sã-i binecuvîntezi cu pacea
Ta. Sã-i binecuvîntezi cu dragoste ºi cu pace Doamne sã-i pãzeºti
la adãpostul Tãu Cel Sfînt. Sã binecuvîntezi Doamne, pe nunii care
i-au cununat, care au fost martori la cununia lor. Sã binecuvîntezi
pãrinþii care i-au crescut ºi s-au ostenit cu ei. Cãci credinþa nu se
moºteneºte Doamne ci se dobîndeºte. Tu le-ai dat aceastã credinþã,
crescînd în familiile lor aceºti copii. Te rugãm sã-i binecuvîntezi.
Te rugãm ºi pentru tineretul care urmeazã ºi creºte aici în Lucrarea
Ta, copiii noºtri, copiii fraþilor, sã-i ajuþi ºi pe ei Doamne. Sã-i
cãlãuzeºti cu Duhul Sfînt ºi pe ei, ca sã aibã ºi ei parte de prilejuri
de acestea, sã nu facã durere pãrinþilor lor. Sã nu verse pãrinþii
lacrimi din cauza lor. Ajutã-i Doamne, cãlãuzeºte-i cu Duhul Sfînt,
cã cea mai mare bucurie a pãrinþilor este sã aibã copii credincioºi.
Ajutã Doamne, Te rugãm. Te rugãm sã binecuvîntezi Doamne, mai
departe Lucrarea Ta.
Sã ne pãzeºti la adãpostul Tãu Cel Sfînt pe toþi. Sã-i
binecuvîntezi Doamne, pe cei care au greutãþi în familie, care au
necazuri ºi care nu sînt înþeleºi de cei din jurul lor. Tu-i cunoºti pe
toþi. Ascultã rugãciunea lor ºi pãstreazã-i credincioºi, ca sã nu se
despartã de Tine în vreun fel sau altul, pentru cã fiecare avem
sufletul nostru care va rãspunde înaintea Ta. Ajutã-i Doamne Te
rugãm, pe toþi acei care ridicã mîini curate cãtre Tine ca sã-i
pãstrezi în Lucrare, aici la picioarele Tale. Ajutã-ne Doamne, pe toþi
sã pãstrãm credinþa pînã la sfîrºit. ªi pe noi, bãtrînii, ºi tineretul
Tãu, floarea Lucrãrii Tale, sã-i binecuvîntezi Doamne. Te rugãm
sã-i binecuvîntezi pe fraþii noºtri care n-au putut veni aici din
pricini binecuvîntate. Sã-i binecuvîntezi pe cei bolnavi, care stau pe
paturile lor de suferinþã. Sã-l binecuvîntezi pe fratele Traian, omul
care s-a pus în slujba aceasta, în Lucrarea aceasta ºi care este în
suferinþã. Ajutã-l Doamne! Dã-i sãnãtate Doamne cã este nevoie de
el aici. ªi ascultã rugãciunea lui cînd se roagã înaintea Ta pentru
noi.
 Pag. 29

De-atîtea ori s-a rugat, binecuvînteazã-l. ªi pe toþi acei care se

roagã, ºi pe toþi acei care cugetã la legea Ta ºi la rînduielile Tale.
Pentru toþi cei bolnavi, care stau pe paturile lor de suferinþã, Te
rugãm sã le dai sãnãtate, mîngîiere ºi pacea Ta Doamne. Sã le
uºurezi suferinþele lor dupã planul Tãu cel mare ºi binecuvîntat
p e n t r u o r i ce c o p i l p e c a r e - l i u b e º t i , ca r e v i n e l a Ti n e .
Binecuvînteazã, Te rugãm, Mîntuitorul nostru scump ºi drag, ºi
hrana aceasta pe care fraþii, din dragoste, ne-o împart ºi ne-o dau,
care vine din Mîna Ta cea binecuvîntatã, pentru trupul acesta. Îþi
mulþumim ºi pentru ea ºi Te rugãm s-o sfinþeºti Doamne ºi s-o
binecuvîntezi. Iar pe fraþii care vor pleca imediat ºi de care ne vom
despãrþi, sã-i binecuvîntezi în cãlãtoria lor cãtre casã, sã meargã cu
inima plinã de bucurie. ªi sã aibã - ºi sã purtãm cu toþii - ca o piatrã
de aducere aminte nunta aceasta, lucrarea aceasta, prezenþa Ta în
mijlocul nostru. Darurile Tale sã le putem pãstra în inima noastrã
Doamne pînã la sfîrºitul vieþii noastre. Pãzeºte-i pe fraþii care se
retrag cãtre case: de primejdii, de orice rãu ºi ajutã-i sã ajungã cu
bine la casele lor, ducînd mai departe Cuvîntul Tãu Cel sfînt. Pentru
toate, în clipa aceasta, Îþi mulþumim, Te lãudãm, Tatãl nostru Cel
ceresc ºi Te binecuvîntãm împreunã cu Domnul Isus, Mîntuitorul
nostru, ºi cu Duhul Tãu Cel Sfînt. Amin.
Pag. 30

Primul ºi ultimul cuvînt

O scrisoare a fratelui Traian Dorz adresatã fraþilor din Cluj, trimisã

apoi ºi fraþilor din Preluci - 14-VIII-1977

Slãvit sã fie Domnul! Scump frate Viorel, scumpii noºtri de la

Preluci, dupã scrisoarea pe care v-am trimis-o mai înainte, dupã cum
ne-aþi rugat, pentru fraþii care vor lua parte la nunta iubiþilor noºtri
Vasilicã ºi Lena, vã trimitem acum aci, în copie, ºi scrisoarea pe
care am trimis-o la fraþii din Cluj, în urma cererilor lor pe care ni
le-au fãcut, cu privire la starea de vorbã de la Poiana Braºovului ºi
la comportarea de dupã aceea a unora dintre cei pentru care se
fãcuse aceastã strîngere ºi aceastã sfãtuire frãþeascã ºi care, dupã
aceea, s-au comportat nepotrivit cu fãgãduinþele lor, chiar din
mijlocul fraþilor de atunci. V-o trimit cu durere, cu amãrãciune ºi cu
speranþã spre înºtiinþare ºi învãþãturã celor care, mãcar în acest
ultim moment, vor vrea sã þinã seama de ele. Domnul Dumnezeul
nostru sã binecuvînteze Lucrarea Sa ºi s-o apere cu biruinþã ºi în
luptele de acum cum a apãrat-o în luptele din trecut.
ªi, dupã ce o va trece biruitoare ºi peste aceste încercãri ºi
cerneri, sã-i ajute ca pe viitor, sã aibã bãrbaþi plini de Duhul Sfînt,
de credinþã, de smerenie, de sfinþenie ºi de ascultare, care s-o poatã
înºtiinþa din timp ºi s-o poatã feri mai departe de tot ceea ce n-au
ºtiut la timp sã se fereascã mulþi dintre noi ºi, din pricina aceasta,
au cãzut ori în prãpastia din dreapta, ori în cea din stînga, care sînt
de-a lungul drumului nostru, pînã la venirea Domnului. Rugaþi-vã
sã ridice Domnul la seceriºul sãu bãrbaþi vrednici, tineret ascultãtor,
m a m e c r e d i n ci o as e , a d u n ã r i u n i t e º i b i n e c u v î n t a t e , s u f l e t e
ascultãtoare de Cuvîntul lui Dumnezeu, care sã se lege prin credinþã
statornicã ºi prin ascultare smeritã, cu un cuget curat ºi cu o inimã
ascultãtoare, de lanþul de aur al înaintaºilor noºtri, pentru ca ºi
u r maº i i l o r b i n ecu v î n t aþ i s ã- i ai b ã p e ei î n ai n t aº i º i mo d el e
destoinice ºi vrednice la care sã poatã privi totdeauna cu bucurie ºi
pe care sã-i poatã urma totdeauna cu plãcere, cu cinste, cu demnitate
ºi cu biruinþã. Domnul sã vã binecuvînteze, sã vã pãzeascã de orice
rãu, sã vã dea putere sã treceþi cu bine peste încercãrile în care
sînteþi ºi acuma cernuþi unii.
Pentru ca, dupã ce pleava învãþãturilor stricãtoare ºi a
convingerilor rele, ºi a încredinþãrilor strãine va fi zburat din noi ºi
dintre noi, sã rãmînem toþi ca boabele de grîu curat, rod vrednic
pentru hambarul Împãrãþiei lui Dumnezeu, aºa cum a dorit Domnul,
aºa cum s-au rugat înaintaºii noºtri, aºa cum ne rugãm ºi noi acum,
cu ochii plini de lacrimi, cînd ne gîndim la toþi cei iubiþi de acolo,
pe care ºtie Domnul dacã va mai fi vreodatã vreo ocazie sã vã mai
întîlnim trupeºte pe pãmînt. Cel din urmã cuvînt pe care vi l-am
spus, sã vã aduceþi aminte cã este ca cel dintîi pe care ni l-aþi auzit
acuma atîþia zeci ani: sã rãmîneþi alipiþi de Domnul, hotãrîþi ºi
statornici lîngã vatra caldã ºi la învãþãtura sãnãtoasã pe care am
primit-o noi de la început ºi prin care ne-am legat ºi am cãpãtat
fãgãduinþa mîntuirii. S-o ducem pînã la sfîrºit, hotãrîþi ºi
credincioºi, aºa cum ne-au lãsat-o ei. Pentru ca sã putem ajunge ºi
noi sã fim vrednici sã fim adãugaþi, la capãtul luptei noastre, la
ceata lor minunatã ºi la oºtirea lor biruitoare din Împãrãþia cereascã.
 Pag. 31

Cu acest gînd, vã binecuvîntãm în Domnul ºi vã rugãm sã

înþelegeþi bine cu cîtã durere v-am vorbit despre acele lucruri care
totdeauna ne sîngerã inima cînd le amintim. ªi cu cîtã cãldurã sã-L
rugãm pe Domnul pentru acei fraþi care ne-au jignit, care ne-au
nedreptãþit, care ne-au îndurerat ºi ne-au chinuit de 30 de ani acum,
întruna, ºi care n-au vrut nici sã primeascã, nici sã asculte, nici sã
urmeze nici una din înºtiinþãrile care li s-au fãcut ºi prin sfaturi, ºi
prin scrisori, ºi prin îndemnuri, ºi prin lacrimi, ºi prin stãruinþe. Ci
continuã ºi acum sã tulbure ºi sã dezbine întîi inimile lor, de cãtre
unitatea frãþeascã, prin acele încredinþãri strãine pe care le-au primit
de la strãini ºi ºi le mai pãstreazã încã. Cu care apoi continuã sã
tulbure ºi sã dezbine adunãrile Domnului. Toþi îi cunoaºteþi cine
sînt. Ne gîndim cu amãrãciune ºi cu durere la ei. Dar, mai presus de
orice legãturã pe care am avea-o pe pãmînt, trebuie sã punem
ascultarea de adevãr ºi umblarea potrivit Cuvîntului lui Dumnezeu.
Cu toatã durerea pentru starea lor, trebuie sã luãm toatã hotãrîrea
pe care ne-o cere Cuvîntul lui Dumnezeu, pentru a nu lãsa ºi mai
departe ca aceastã învãþãturã nimicitoare sã-i tulbure ºi sã-i dezbine
ºi pe alþii. Dumnezeu sã vã dea ºi lumina, ºi puterea sã luaþi aceastã
învãþãturã drept de la El; ºi apoi sã urmaþi cu hotãrîre îndemnul pe
care vi-l porunceºte tot Cuvîntul lui Dumnezeu, toatã durerea
frãþietãþii ºi toate urmãrile îndurerate ºi triste ale faptelor acelora
care nu ascultã de Dumnezeu. Domnul sã vã ajute în orice gînd ºi
lucru bun. Amin. Iatã, deci, în copie, scrisoarea pe care am trimis-o
fraþilor de la Cluj: Scumpii noºtri fraþi din Cluj! Slavã veºnicã
Marelui nostru Dumnezeu ºi puternicului nostru Mîntuitor Isus
Hristos, prin lucrarea ºi tãria Duhului Sfînt, care lucreazã cu tãrie
în mijlocul nostru. Binecuvîntat sã fie Numele Lui cel Biruitor, care
îºi supune toþi vrãjmaºii Sãi, rînd pe rînd, la picioarele Sale,
mîntuindu-i pe cei ce se pot pocãi sincer de pãcatele ºi de orbia lor,
iar pe cei neascultãtori ºi nesupuºi spulberîndu-i ca pleava sau
mãturîndu-i ca pe niºte gunoaie la locul care li se cuvine. Cît de
puternici ºi de îngîmfaþi erau cîndva alþii, mulþi, mulþi! O, cîþi am
vãzut numai noi.
ªi cum i-au dus vînturile ºi cum i-au ars flãcãrile ºi cum nu mai
sînt nici urme de ei! S-au nimicit toþi. În anul 1935, s-au ridicat
împotriva Oastei Domnului celei adevãrate, împotriva pãrintelui
Iosif ºi a celor care eram cu el ºi þineam mãrturia cea adevãratã,
s-au ridicat ca niºte lei rãcnind cei mai puternici vrãjmaºi ce puteau
fi atunci. O mare mulþime dintre fraþii noºtri s-au unit atunci cu
mitropolitul Bãlan, cu Secaº, cu Vonica, cu Opriºan ºi cu alþii mulþi,
mulþi. Toþi, agitaþi ºi aþîþaþi de duhul literei ºi al formalismului
potrivnic, care voia sã ucidã duhul curat ºi viu al Oastei,
voluntariatul ºi misionarismul ei din Biserica ºi din poporul nostru.
12 ani de zile au durat luptele cu acest duh rãu ºi multe mii de
suflete s-au dezbinat atunci. ªi multe zeci ºi sute de adunãri s-au
împãrþit. Lucrãtorii s-au dezbinat ºi, în marile lupte care au durat 12
ani, zeci de mii de suflete s-au nimicit. Toþi cei care nu aveau
cugetul curat ºi care mai aveau în inimile lor pãcate ascunse, care
nu se nãscuserã cu adevãrat din nou ºi care n-au vegheat cu grijã,
toþi aceºtia au fost daþi acelui duh potrivnic care lucra fãþarnic, în
numele Evangheliei ºi cu Biblia, dar cu o viaþã ºi cu o umblare
împotriva Duhului Sfînt.
Pag. 32

ªi toþi cîþi au fost daþi acelui duh viclean ºi potrivnic, toþi s-au
nimicit. Nici o pomenire nu mai este de ei. ªi cei care n-au murit
trupeºte încã sînt morþi sufleteºte de atunci. O, cum se vorbea de ei
atunci! Cum scriau gazetele ºi cãrþile. Cum umblau prin þarã, cum
îi dezbinau pe fraþi contra Oastei celei adevãrate. Cum ne
batjocoreau pe noi ºi cum învinuiau ºi rãstãlmãceau tot ce a spus
pãrintele Iosif ºi Lucrarea curatã ºi sãnãtoasã din Biserica noastrã,
a Oastei adevãrate. Cu cîtã viclenie lucrau aceºtia peste tot! Unde
fraþii erau sinceri, se prefãceau cã sînt de partea pãrintelui, pînã ce-i
puteau înºela, ca sã-i primeascã. Apoi le strecurau otrava învãþãturii
potrivnice, înºelînd astfel pe mulþi. Dar curînd Vîntul ceresc i-a
spulberat ºi i-a nimicit pe toþi. Nu i-au primit ºi nu i-au urmat, decît
cei care n-aveau cugetul curat. Pe aceºtia, Dumnezeu i-a dat acelui
duh rãu, ca sã fie osîndiþi împreunã cu vrãjmaºii ºi cu dezbinãtorii
pe care i-au primit. Fiindcã sînt scrise clar la 2 Tesaloniceni 2, 10
ºi la 2 Ioan 10 aceste lucruri, spre a vã da seama ce mare pãcat este
sã nu rãmînã cineva ascultãtor de învãþãtura ºi de unitatea frãþeascã.
ªi ce mare pãcat face ºi acela care-i primeºte în casa lui pe cei
nesupuºi fraþilor ºi care se uneºte cu cei ce dezbinã. Vor pieri
împreunã toþi, la fel. Fraþilor, m-am bucurat din inimã pentru veºtile
despre fraþii ascultãtori de duhul pãcii ºi al frãþietãþii, precum ºi de
adunãrile pe care le aveþi acum acolo, prin bunãvoinþa celor puºi
mai mari peste noi ºi care vã aratã încredere ºi dragoste, putînd
astfel sã vã bucuraþi de hrana Cuvîntului Dumnezeiesc chiar acolo
unde se ºi cuvine sã ne adunãm noi pentru a da laudã Numelui Sãu
Sfînt, adicã în Casa Domnului, în biserica Lui, dupã cum fãceau ºi
primii creºtini, care erau nelipsiþi de la templu ºi care acolo erau
întotdeauna la ceasul rugãciunii, dupã cum scrie în atîtea locuri
Sfînta Scripturã ºi dupã cum au fost ºi întîii noºtri fraþi, Lucrarea
noastrã frãþeascã de la început. Dar tocmai de aceea vã rugãm ºi vã
îndemnãm ºi noi, în Numele Domnului, cu atît mai mult cînd vi se
aratã încredere ºi dragoste, sã nu vã faceþi vinovaþi cu nimic
împotriva Lucrãrii, sã nu faceþi nimic rãu.
Ci sã umblaþi atît în cuvînt, cît ºi în fapte potrivit cu bunãvoinþa
ºi cu datoria pe care se cere sã ni le arãtãm noi faþã de Domnul, faþã
de fraþii care vin acolo cu credinþã ºi cu evlavie ºi faþã de cei care
ne aratã preþuire tocmai din pricinã cã noi venim în numele Oastei
Domnului, care a fost trimisã în Biserica noastrã ºi în poporul
nostru pentru ca, prin mãrturisirea cu viaþa noastrã nouã, curatã ºi
evlavioasã, ºi sfîntã, sã ajutãm ºi sã chemãm ºi pe alþii la mîntuirea
prin naºterea din nou ºi prin trãirea în dragoste ºi în sfinþenie. Cã,
dacã viaþa ºi trãirea noastrã, mai ales a celor care-i învãþãm pe alþii,
nu vor fi dupã cum vorbim, atunci noi sîntem niºte mincinoºi care
vom fi pedepsiþi, fiindcã Dumnezeu nu Se lasã sã fie batjocorit. Iatã
cum au fost pedepsiþi cei despre care v-am scris mai sus, chiar în
faþa ochilor noºtri. Nici unii n-au mai rãmas. Acum s-au ridicat alþi
potrivnici. De fapt, nu sînt numai de acum. Sînt de mai demult. Dar
nu s-au dat pe faþã chiar aºa de împotrivitori ca acum. Dar acum nu
cu duhul formalismului, ca aceia din 1935 pînã în 1947. Ci cu duhul
sectarismului, mai viclean ºi mai potrivnic decît cei dintîi. ªi, deºi
cei care au pornit întîi s-au nimicit, totuºi mai sînt încã urmaºi ai lor
care n-au fost nimiciþi încã, dar pe care Dumnezeu sigur îi va nimici
în curînd ºi pe aceºtia.
 Pag. 33

Duhul Domnului ºi fraþii statornici s-au strãduit sã-i cheme ºi

sã-i ajute sã se trezeascã, sã se smulgã din cursa diavolului care îi
f o l o s eº t e ca s ã d ezbine Lu cr area º i p e f r aþ i . D ar î n g î mf ar ea
diavolului le-a cuprins inima ºi nu mai vor. Dupã zeci de ani, dupã
30 de ani de încercãri cu ei prin sfaturi, prin îndrumãri, prin
îndemnuri, nu mai vor ºi nu mai pot sã se supunã Domnului ºi
fraþilor. Ci, prin viclenie ºi prefãcãtorie, prin vorbiri de rãu, prin
învãþãturi ºi purtãri stricate ºi stricãtoare, se împotrivesc adevãrului
ºi umblã tulburînd ºi dezbinînd adunãrile frãþeºti. Ei umblã mereu
pe de lãturi ºi înºalã sufletele neºtiutoare care se încred în ei. Apoi
le atrag în laþul fãþãrniciei lor ºi al neascultãrii. Îndrumãtorul
acestora este acuma Moldoveanu de la Sibiu, dupã cum înainte era
doctorul Banu, maiorul Gaºpar, Belaºcu ºi alþii de la Sibiu, dintre
care unii au murit ºi trupeºte, iar alþii încã nu. Uneltele acelui duh
rãu, care vin în Numele Domnului ºi în numele Oastei, dar fac
slujba dezbinãrii, mai umblã încã printre fraþi, mînaþi însã tot de
acelaºi duh al dezbinãrii, prefãcîndu-se fraþi, dar lucrînd contra
frãþietãþii.
Se folosesc de numele pãrintelui Iosif ºi chiar ºi de numele
nostru, fãrã ruºine ºi fãrã teamã, pînã sînt primiþi. Iar apoi îºi
seamãnã sãmînþa ruºinii ºi a tulburãrii din inima ºi din purtãrile lor,
în alte inimi, care i-au primit. Pentru unii ca aceºtia, în frunte cu
îndrumãtorul lor de la Sibiu, s-a hotãrît de cãtre fraþi adunarea de
la Poiana Braºovului din luna noiembrie anul trecut, 1976. Era
ultima încercare de a-i ajuta pe aceºtia sã se îndrepte, dacã se mai
pot. Acolo au fost chemaþi toþi cei vreo 7, 8 dezbinãtori de aceºtia,
împreunã cu alþii vreo 25-30 de fraþi lucrãtori, spre a avea o ultimã
ocazie aceºtia de a se îndrepta, dacã mai au o fãrîmã de sinceritate
ºi de temere de Dumnezeu în sufletele lor. Dar Moldoveanu n-a
venit, deºi fusese chemat de mai multe ori, spunînd cã dumnezeul
lui i-a zis sã nu vinã. Au venit alþii, vreo 5, printre care ºi Gheorghe
Pop ºi Bocãnealã David de la Cluj. Dupã ce li s-a arãtat pe larg, cu
dovezi ºi cu documente din istoria Oastei, cu semnãtura pãrintelui
Iosif ºi a tuturor fraþilor mai de seamã din Lucrare, mai ales de la
consfãtuirea pe þarã din 12-IX-1937 unde, împreunã cu pãrintele
Iosif, toþi fraþii dintîi au hotãrît cã Oastea Domnului rãmîne pentru
totdeauna în Bisericã, învaþã ºi împlineºte întocmai toate
învãþãturile Bisericii ºi nu aduce nou nimic altceva, decît viaþa cea
nouã ºi trãirea în curãþia ºi-n lumina Evangheliei, dupã ce s-au citit
pe larg aceste hotãrîri ºi documente, fiecare dintre cei vreo 30 de
fraþi care erau de faþã au fost rugaþi sã-ºi spunã fiecare, la rînd, ce
hotãrîre ia faþã de poruncile lãsate de înaintaºii noºtri atunci. Vrea
sã urmeze cum au lãsat ei atunci sau are o altã încredinþare? Ca sã
ºtie ceilalþi fraþi, pe viitor, care este starea fiecãruia dintre cei de
faþã. Eu am declarat cã rãmîn cu totul aºa cum am spus ºi atunci în
1937, în 12 septembrie, cînd eram acolo lîngã pãrintele Iosif,
împreunã cu peste cei 500 de fraþi strînºi, veniþi atunci din toatã þara
ºi de peste hotare pentru a lua parte la acea consfãtuire ºi la acea
hotãrîre care a ºi fost ultima împreunã cu pãrintele Iosif. În starea
aceasta de vorbã de la Poiana Braºovului, în ceasul acela, dupã mine
au urmat, la rînd, dupã cum erau aºezaþi în rînd, toþi fraþii. ªi toþi au
mãrturisit la fel: cã ei rãmîn aºa cum a fost hotãrîrea ºi învãþãtura
de la început.
Pag. 34

Condruz de la Nãmoloasa, Galaþi, doar el a spus cã vrea sã

rãmînã la urmã. Apoi ºi Spulber de la Comãneºti (Bacãu). Cînd a
venit rîndul lui Pop Gheorghe ºi al lui Bocãnealã, au mãrturisit cu
lacrimi, în faþa tuturor fraþilor, cã ei n-au ºtiut aceste lucruri ºi cã,
de acum înainte, le vor împlini întocmai ca ºi ceilalþi fraþi, ca sã fie
una cu fraþii. La urmã, ºi ceilalþi 2 au spus cam la fel. S-a hotãrît
acolo, deocamdatã, 3 lucruri atunci:
1. cînd este slujbã la bisericã, toþi fraþii sã nu fie la adunare, ci la
bisericã;
2. cînd este vremea mãrturisirii ºi împãrtãºirii, toþi fraþii sã se
împãrtãºeascã, dupã cum se cuvine, la bisericã;
3. sã nu se mai înceapã niciodatã rugãciunea nici în adunare, nici
acasã, fãrã semnul Crucii. Acesta era semnul Oastei de la început ºi
acesta a rãmas pentru totdeauna. E bine sã se facã semnul Crucii ºi
cînd se începe vorbirea; dar mai ales la rugãciune, neapãrat. Odatã
luate aceste hotãrîri, adunarea s-a încheiat. La sfîrºitul acelei
adunãri, Gheorghe Pop a vrut el sã facã rugãciunea de mulþumire.
A î n cep u t f ãr ã cr u ce, deºi, doar d e cî t ev a mi n u t e, t o þ i f r aþ i i
hotãrîserã sã nu se mai facã rugãciunea fãrã cruce. Cînd am vãzut
aceasta, am ridicat glasul, întrerupîndu-l ºi zicînd: În Numele
Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Apoi l-am lãsat sã continue
el, sperînd cã a înþeles de ce am fãcut eu aceasta.
Dar el n-a vrut sã înþeleagã, ci, în loc sã se smereascã,
recunoscînd cã, poate, a greºit, ºi sã înceapã din nou, cu cruce,
rugãciunea, a continuat cu împotrivire tot aºa cum a început. Am
s i mþit atunci cã a intrat î n el acel d u h p l i n d e î mp o t r i v i r e º i
duºmãnie mai îndîrjit. ªi la fel am simþit cã ºi în ceilalþi a intrat
acest duh. Dupã aceea ne-am despãrþit. Dar chiar la ieºirea din casã,
Gheorghe Pop a spus: Am zis noi aºa, ca ei, dar noi vom face tot ca
noi. Dupã asta au urmat necazurile noastre în urma denunþului
vrãjmaº fãcut de cãtre ei. Pînã cînd a ieºit la luminã adevãrul, mulþi
dintre fraþii nevinovaþi au avut de pãtimit. ªi greu. Dar va veni
rãsplata lui Dumnezeu ºi El le va rãsplãti celor împotrivitori potrivit
dreptãþii ºi sfinþeniei. Adunarea de la Poiana nu se fãcuse pentru cei
care erau statornici ºi sinceri - ei n-aveau nevoie. Ci se fãcuse totul,
se înfruntaserã primejdii, se fãcuserã cheltuieli, se riscase atît de
mult tocmai pentru acei cîþiva de care ne era milã ºi pentru care
voiam sã mai facem încã o încercare. Dar s-a dovedit în zadar.
Ultima încercare a fost deci tot în zadar. ªi, prin prefãcãtorie, ºi-au
arãtat pe faþã toþi cã nu au primit ºi cã nu vor sã mai primeascã nici
o îndrumare, nici o îndemnare ºi nici o învãþãturã, ºi nici un îndemn
de la fraþi.
În realitate, erau ºi au rãmas dezbinaþi ºi potrivnici ºi dupã aceea,
ca înainte. Dar încã mai împotrivitori. Dupã aceea au fãcut, mai ales
împotriva mea, tot rãul pe care l-au putut face. ªi fiecare în parte,
ºi toþi împreunã. De la Bocãnealã am primit o scrisoare de 10
pagini, plinã de t o t f el u l d e j i g n i r i º i v o r b e n ead ev ãr at e; de
ameninþãri ºi hule, la care nu i-am rãspuns, decît cã l-am rugat pe
Domnul sã-i rãspundã El, la vremea Lui, cum se cuvine, eu, lãsînd
ºi încredinþînd Domnului acest rãspuns. Dar o astfel de scrisoare
n-am mai primit în viaþa mea, decît o singurã datã, în 1937, de la
Vonica, cel care-l batjocorise pe pãrintele Iosif ºi împotriva cãruia
mã ridicasem atunci.
 Pag. 35

Acum altul îmi scria, dupã 40 de ani, aceleaºi lucruri ºi batjocuri

jignitoare. Fraþilor, mi-aþi cerut scrisoarea asta - mi-au mai cerut-o
ºi alþii. Le-am arãtat-o la toþi, fiindcã cel care mi-a scris-o ºi familia
lui au zis cã o vor arãta ºi ei la toþi fraþii. Le-am spus cã le voi ajuta
ºi eu, arãtîndu-le-o fraþilor, ca sã ne cunoascã pe toþi: ºi pe mine, ºi
pe ei. De aceea am arãtat-o ºi eu. Dar nu o rãspîndesc, n-o dau s-o
copieze nimeni, pentru ca nimeni sã nu-i rãspundã direct la ea. Cãci
v-am spus cã rãspunsul i-l va da Dumnezeu. Eu cred - ºi am lãsat
totul în grija Lui, aºa. Acum ce sã vã zic? Vã rog sã nu fiþi ca ei. Sã
nu vã luaþi la ceartã ºi sã nu vã ocupaþi cu vorbe rele ºi cu jigniri,
cum fac ei. Destul este pentru ei, pentru toþi cei care tulburã ºi
dezbinã Lucrarea Domnului, oricum i-ar chema ºi oriunde ar face
acest lucru, destul este osînda în care sînt ºi plata care sigur îi
aºteaptã, dacã nu vor pînã la sfîrºit sã se îndrepte cu adevãrat. Îi
aºteaptã, de la Dumnezeu. Lãsaþi-i! Dumnezeu nu Se va lãsa mereu
sã fie batjocorit. Ceea ce seamãnã omul, aceea va ºi secera. Cu cît
mai t î r zi u , cu at î t a mai g r eu . Ceea ce s - a p et r ecu t cu p r i m i i
dezbinãtori se va petrece sigur ºi cu aceºtia, oricît de vicleni ar fi
ºi oricît de mulþi. Vine vremea fiecãruia. Voi ocupaþi-vã, fraþilor,
numai de zidirea ºi de curãþia Cuvîntului lui Dumnezeu ºi a adunãrii
frãþeºti. Numai pe învãþãtura sãnãtoasã vã bizuiþi; ºi numai prin
curãþie umblaþi. Cãci Viu ºi Adevãrat este Dumnezeul sfinþeniei ºi
al rînduielii. ªi El va curãþi Lucrarea Sa de tot ceea ce este necurat
ºi neascultãtor, pentru cã este scris cã El are lopata în mînã ºi κi va
curãþi aria Sa. Grîul îl va strînge în grînar. Iar cei dovediþi pleavã
ºi gunoi vor merge la locul lor. harul lui Dumnezeu Tatãl sã fie cu
toþi cei ce-L iubesc pe Domnul nostru Isus Hristos în curãþie. Amin.
Slãvit sã fie Domnul! - 14-VIII-1977 - Fratele Traian Dorz.
Pag. 36

Rostul adunãrilor

Fragment dintr-o vorbire a fratelui Popa Petru (Batiz) la o nuntã de

la Corocãieºti - ianuarie 1978

Ne bucurãm cã s-au ridicat fraþi noi, pe care i-am vãzut prima

datã ºi care ne-au zdrobit inimile cu cuvîntul lor. Înseamnã cã
Duhul lui Dumnezeu e într-o permanentã lucrare în aceastã adunare.
Uitaþi-vã, minune mare! Am amintit ºi asearã: fraþi de la coarnele
plugului, din fabricã, au pus mîna pe Biblie ºi vorbesc aºa de
minunat, ºi lucreazã din toate puterile, pentru a forma omul nou,
dospit în aluatul Evangheliei. Se împlineºte cuvîntul pe care îl
s p u n e D o m n u l : Î þ i m u l þ u mes c, Tat ã D o amn e al cer u l u i º i a l
pãmîntului, cã ai ascuns aceste lucruri de cei înþelepþi ºi pricepuþi
ºi le-ai descoperit pruncilor. Eu v-aº întreba: care aveþi vreo
diplomã în buzunarul frãþiilor voastre, fraþilor? Nimeni! Care este
cu vreo ºcoalã superioarã? Aproape nimeni! ªi uitaþi-vã, minune!
S-a fãcut aºa o cucerire în þara aceasta prin vasele acestea slabe! Nu
este minune a lui Dumnezeu? Cine a putut face aceastã lucrare
lãuntricã, pornitã spre inima oamenilor, ca sã-i poatã întoarce la
Dumnezeu? S-au vãrsat lacrimi aici, s-au încheiat legãminte; e
puterea lui Dumnezeu despre care spune Sfîntul Apostol Iacov în
Epistola sa: Dacã-i trebuie cuiva înþelepciune, s-o cearã de la
Dumnezeu, care dã cu mînã largã. Nu înþelepciunea care-i acumulatã
din cãrþi, ci o înþelepciune care se întîlneºte la picioarele Crucii
Domnului Hristos. S-au perindat mulþi intelectuali prin Lucrare, dar
erau departe de ea. ªi unul dintre cei de rangul întîi, spuse odatã:
- Ce pregãtire are omul ãsta?
- Omul ãsta-i plugar.
- Nu se poate.
- Nu se poate? Se poate! Ei au intrat în ºcoala Duhului. Altul
spune:
- Pãi noi ne-am tocit coatele pe bãncile ºcolilor.
- Fraþii ºi-au tocit genunchii la rugãciune în faþa Domnului, ca sã
primeascã aceastã înþelepciune, sã poatã purta rãspunderea pentru
fraþii pe care-i au în adunãrile lor, pentru care vor da seamã în faþa
lui Dumnezeu. Sfîntul Iacov spune: Dumnezeu dã cu mînã largã.
Fraþilor care sînteþi cu mai puþinã pregãtire, nu vã întristaþi pentru
aceasta. Noi am avut în Lucrarea Oastei oameni neºtiutori de carte,
dar au mãrturisit cu atîta putere Cuvîntul lui Dumnezeu vã aduceþi
aminte unii - la primele congrese, încît mitropolitul Nicolae spunea
odatã:
- Ce pregãtire are omul ãsta?
- Înalt Preasfinþite, e neºtiutor de carte.
- Nu se poate! Se poate! Pentru cã atunci cînd Dumnezeu îþi
toarnã în inimã înþelepciune, eºti plin de înþelepciunea care vine de
Sus. De aceea spun, cum zice Sfîntul Pavel: Uitaþi-vã, între voi nu-s
mulþi bogaþi, nici de neam ales, nici puternici , n i ci î nvãþaþi.
Dumnezeu a fãcut alegerea acesta. ªi dacã ºi noi am intrat în
alegerea aceasta a lui Dumnezeu ºi în planul lui Dumnezeu, vedem
o adevãratã minune. S-au stins atîtea patimi prin mãrturisirile
fraþilor noºtri, ale acestor oameni care au avut o dragoste
neprefãcutã.
 Pag. 37

Cãci, sã ºtiþi, în Biserica Domnului s-au strecurat ºi oameni

prefãcuþi, oameni cu credinþã bolnavã, oameni cu credinþã prefãcutã
sau cu dragoste prefãcutã. Acolo se vor naºte suflete, aºa cum
aminteam odatã undeva cã se întîmplã în viaþa albinelor, poate
sînteþi unii stupari. ªtiþi cã populaþia stupului o înmulþeºte matca,
cea care depune ouãle în celule. Dar dacã se întîmplã sã moarã
matca, familia e în primejdie. Poate se ridicã atunci o albinã isteaþã
ºi depune ouã în locul mãtcii, dar din ouãle de albinã ies trîntori.
Numai din ouãle de matcã ies albine. Aºa este în Lucrarea lui
Dumnezeu. Aici, zice Domnul, nu voi veþi vorbi. Duhul va vorbi
prin voi. Noi sîntem vasele sau conducta prin care Dumnezeu
trimite învãþãturã fraþilor noºtri. Nu este înþelepciunea noastrã. E
primul dar al Duhului Sfînt, cum spune Apostolul Pavel la 1
Corinteni capitolul 12. Deci e darul Duhului Sfînt. Ni l-a dat El ºi
e vai de mine dacã nu-l primesc cu smerenie ºi nu-l folosesc în
slujba Domnului. Deci þineþi minte: cînd noi vom vorbi, sã nu
gîndim: Vreau sã vorbesc ºi eu, ca sã arãt cã sînt cineva. Fraþilor,
nu cu gînduri de acestea sã venim la adunare!
Nimeni sã nu se ridice cu gîndul acesta, cum zice Sfîntul Pavel:
Nimic sã nu faceþi din duh de ceartã sau din slavã deºartã. Cãci unii
Îl predicã pe Hristos aºa. Dar din cei care lucreazã din dragoste, din
oamenii aceºtia, din lucrãtorii aceºtia ies suflete mari ale lui
Dumnezeu ºi se nasc suflete care pot aduce alte suflete la Hristos,
Mîntuitorul nostru. S-a fãcut un apel la conºtiinþa celor de aici din
adunare. Dacã vedem o recoltã aºa de binecuvîntatã, dacã aici
vedem cît nu putem cuprinde cu ochii cîtã mulþime este, cît de mare
este poporul lui Dumnezeu! Acum sînteþi poporul lui Dumnezeu.
Noi, care n-am avut dreptul la înfiere, prin Mîntuitorul nostru am
cãpãtat dreptul sã ne facem copii ai lui Dumnezeu. Rostul adunãrilor
noastre este sã ne facem. Sîntem ºcolarii Duhului Sfînt, elevii Lui.
Duhul Sfînt este învãþãtorul nostru. Ne vorbeºte în adunãri, ne
vorbeºte prin boli, ne vorbeºte prin necazuri, dar mai ales în
adunãri, prin vasele prin care Duhul Sfînt κi poate face lucrarea
pentru creºterea noastrã. Mulþumim lui Dumnezeu cã Lucrarea, deºi
a fost jefuitã mereu, e totuºi aºa de bogatã, dupã cuvîntul Sfîntului
Pavel: Sîntem sãraci, dar i-am îmbogãþi pe mulþi. Lucrarea aceasta
a îmbogãþit toate cultele din þarã ºi cu cîntare, ºi cu poezie, ºi cu
meditaþii. ªi totuºi vor sã ne fure ºi pe noi! Dar, fraþilor, noi am
înþeles sã ne pãstrãm statornicia în Lucrarea Domnului.
Fratele Munteanu a stãruit: Dacã, dupã atîta propovãduire a
Cuvîntului lui Dumnezeu, sînteþi unele suflete care n-aþi fãcut
legãmînt cu Dumnezeu, faceþi-l acum! ªtiþi ce înseamnã legãmîntul?
Tinerii noºtri au fãcut un legãmînt în faþa altarului, cã vor fi
credincioºi unul altuia. Au fãcut un rãu cã au fãcut legãmînt? Era
necesar, fraþilor! Pentru cã, pînã n-ai legãmîntul, zici: Mai pot cãlca
pe alãturi, cã doar nu-s legat de ea. Vedeþi? Cînd am fãcut un
legãmînt cu Dumnezeu, atunci spun: M-am legat de Dumnezeu.
Aºa-i legãmîntul nostru. Noi facem un legãmînt cu Dumnezeu, Îi
predãm inima Domnului aºa rea, cum e ea, stricatã, pentru ca
Dumnezeu s-o cureþe, dupã Cuvîntul Lui: Dumnezeu e Acela care
lucreazã în voi. Ce înþelegem noi prin legãmîntul cu Dumnezeu? Sã
spuneþi: Doamne, inima mea, care e deznãdãjduit de rea, eu nu
mi-am putut-o stãpîni.
Pag. 38

N-am putut s-o stãpînesc. Acum Te rog, intrã ºi pune Tu

stãpînire pe ea. ªi apoi lasã-L pe Dumnezeu sã lucreze. Pentru cã
sfîntul Cuvînt spune: Dumnezeu vã dã ºi voinþa, ºi înfãptuirea. Deci
lucrul principal este sã fac un legãmînt cu Dumnezeu, sã-L primesc
p e H r i s t o s î n i n i ma mea º i s ã mã h o t ãr ã s c p e n t r u o v i a þ ã d e
rugãciune, cerînd mereu Domnului sã lucreze în inima mea ºi în
toate mãdularele mele. ªi eu stãrui alãturi de fratele: dacã cineva a
fost miºcat de Cuvîntul lui Dumnezeu ºi-i pare rãu de viaþa pe care
a trãit-o pînã acuma, sã facã acest legãmînt! Cînd te uiþi în jur, ce
buchet minunat de tineri! Cine v-a îndemnat pe voi, tinerilor, sã vã
desprindeþi din hora lumii? Cine? ªi cum vã simþiþi voi de cînd aþi
venit la Dumnezeu? Nu vã simþit mai bine? Nu v-aþi simþit mai
bine? ªi viitorul vostru l-aþi pus în mîna lui Dumnezeu, sã vã
hotãrascã El un viitor fericit ºi aici pe pãmînt, dar, mai mult, sã vã
pregãteascã dincolo ceea ce a spus Domnul: Sînt multe locaºuri în
casa Tatãlui Meu. Mã duc sã vã pregãtesc un loc, ca unde sînt Eu sã
fiþi ºi voi cu Mine!
 Pag. 39

Binecuvîntare de nuntã

Un cuvînt al fratelui Traian Dorz trimis pentru nunta de la Simeria

- iunie 1978

236 - O, bucuraþi-vã de ziua

O, bucuraþi-vã de ziua de astãzi

cîntaþi ºi veseliþi-vã în ea
puterea dragostei ce vã-nconjoarã
lãsaþi sã vã cuprindã inima!
Cîntaþi, cîntaþi cu toatã bucuria
trãind al fericirii har deplin
ºi v-adunaþi în suflete comoarã
cît cerul vostru încã e senin!

Vã umpleþi inimile cu luminã

ca sã aveþi belºug în noaptea grea,
mai strîns uniþi sã v-alipiþi de Domnul
cînd vine greul sã-l puteþi rãbda.
Trãiþi, trãiþi puternic orice clipã
din fericita, dulcea, zi de az’
zidiþi în voi credinþã ºi rãbdare
sã biruiþi în vreme de necaz!

Cãci zile ca acestea nu sînt multe

ºi ne sînt date doar ca mîngîieri
sã ne uitãm durerile trecute,
sã ne-ntãrim pentru-alte noi dureri!
Luaþi, luaþi puteri prin rugãciune
s-aveþi mereu tãrie sã vegheaþi
ca-n noaptea grea a luptei viitoare
sã nu cãdeþi, sã nu vã lepãdaþi.

Cîntaþi acum, în ziua bucuriei

în dragoste prin har sã vã-ntãriþi,
ca-n ziua încercãrii prin credinþã
ºi prin nãdejde toþi sã biruiþi!
Cîntaþi, cîntaþi... dar voi ºi-n bucurie
de jertfã gata, oriºicînd, sã fiþi
cãci chiar de nu va trebui adusã
rãsplata ei în Cer o s-o primiþi!

Slãvit sã fie Domnul, din toate inimile noastre, pentru fiecare

mare bucurie pe care o avem la petrecerile minunate ale nunþilor
noastre duhovniceºti. Nunta este totdeauna un mare ºi unic prilej de
bucurie, fiindcã ea este rînduitã de Dumnezeu spre a fi unicã în
viaþa unui om, întocmai cum unicã este naºterea ºi moartea sa. De
aceea, cãsãtoria trebuie sã fie privitã cu toatã grija ºi cu toatã
preþuirea, pentru cã nunta, cãsnicia omului, este lãsatã de Dumnezeu
ca sã-i îndreptãþeascã naºterea ºi sã-i încununeze moartea sa.
Pag. 40

Sã-i fericeascã viaþa cu fii binecuvîntaþi, asigurînd continuitatea

vieþii pe p ãmî n t º i s l u j b a î n p r eamãr i r ea l u i Dumnezeu. Dar
adevãrata luminã asupra acestor mari adevãruri nu o primeºte omul
decît prin Sfîntul Cuvînt al lui Hristos ºi prin descoperirea Duhului
Sfînt al lui Dumnezeu. Numai Duhul Sfînt ºi Cuvîntul Sfînt îl
lumineazã cu adevãrat pe orice om venit în lume ºi îl face sã-ºi
cunoascã datoria sa ºi sã-ºi împlineascã rostul sãu cu vrednicie.
Numai cei care sînt nãscuþi din nou prin lucrarea cea tainicã a
Cuvîntului ºi a Duhului Sfînt pot înþelege cu adevãrat ºi-ºi pot
împlini conºtiincios aceste sfinte îndatoriri pentru care omul se
naºte ºi se cãsãtoreºte pe pãmînt. Adicã a-ºi rîndui o viaþã frumoasã,
vrednicã, cinstitã ºi folositoare lui ºi altora. ªi de a ridica urmaºi
vrednici, cinstiþi ºi folositori pentru ei ºi pentru alþii, în slujba ºi
spre slava lui Hristos. Ce fericit erau înþelese ºi împlinite aceste
sfinte gînduri ale lui Dumnezeu în frumoasele vremuri ale credinþei
ºi dragostei creºtinilor dintîi! Atunci însoþirea tinerilor era pregãtitã
cu rugãciune ºi cu sfinþenie; cãlãuzitã nu de gînduri lumeºti ºi nici
de dorinþe fireºti, ci de gîndul ºi dorinþa unei împliniri cît mai
credincioase ºi ascultãtoare a voii ºi poruncii lui Dumnezeu. Atunci
desfãºurarea nunþii era, în întregime, o plãcutã petrecere
duhovniceascã, la care lua parte, în primul rînd ºi în primul loc,
Domnul Isus Hristos ºi ucenicii Sãi.
Fãrã bãuturi ºi fãrã jocuri lumeºti, nuntaºii petreceau de la
început ºi pînã la sfîrºit într-o bucurie cereascã ºi sfîntã. Astfel
nunta era binecuvîntatã atît de Dumnezeu, cît ºi de rugãciunile ºi de
cîntãrile credincioºilor. Iar noua cãsnicie, începutã atît de frumos,
se desfãºura pînã la sfîrºit, ca o cãlãtorie minunatã sub un cer
însorit ºi pe niºte ape liniºtite. Pãrinþii erau fericiþi, iar copiii
binecuvîntaþi. Cãsnicia era pãstratã una, curatã ºi nedespãrþitã pînã
la moarte. Iar ocrotirea lui Dumnezeu îi revãrsa belºug ºi bucurie în
orice zi, în orice loc. Din astfel de cãsãtorii s-au nãscut înaintaºii
noºtri care, deºi au avut parte de vremuri de mari încercãri, au fost
totuºi niºte viteji apãrãtori ai credinþei ºi ai patriei lor ºi niºte
vrednici fii ai cerului sub care au trãit ºi ai pãmîntului sub care
odihnesc. Dar cînd oamenii au început sã nesocoteascã poruncile
Tatãlui ceresc ºi sã calce Cuvîntul Domnului Isus, pãcatul a început
sã otrãveascã mai întîi acest sfînt lucru, care este taina cãsniciei.
Atunci oamenii au început sã dispreþuiascã avuþiile cele sufleteºti
ºi sã le preþuiascã numai pe cele lumeºti. S-au lãsat atraºi nu de
frumuseþea sufletului ºi a curãþiei, care þin toatã viaþa, ci de ispitele
cãrnii ºi necurãþiei, de lucruri care pier odatã cu întrebuinþarea lor.
ªi care lasã întotdeauna un gust amar ºi blestemat în viaþa celor
ce le cautã. Astfel, cãsãtoriile încheiate fãrã Dumnezeu ºi fãrã
binecuvîntarea cereascã se desfac mai repede decît se fac. Copiii
rãmaºi dupã ele cresc ai nimãnui ºi ajung, de cele mai multe ori,
niºte nenorociþi ºi purtãtori de nenorociri ºi pentru ei, ºi pentru alþii.
Iar pãrinþii, cu cîrma vieþii ruptã, rãtãcesc pe valurile vieþii, pînã se
scufundã ca niºte corãbii zdrobite de stînci, în pierzarea veºnicã. ªi,
cu cît pãcatul s-a înmulþit mai mult în lume, cu atît mai mare este
numãrul celor ce trãiesc ºi mor nefericiþi, ameninþînd astfel nu
numai viitorul trupesc, dar ºi pe cel sufletesc al popoarelor ºi al
lumii în care trãiesc.
 Pag. 41

În mijlocul unor astfel de jalnice stãri însã, mulþumim lui

Dumnezeu cu bucurie cînd sufletele noastre se pot întoarce cu
nãdejde ºi cu dragoste ca spre un liman fericit spre însoþirile
binecuvîntate unde mirii ºi nuntaºii sînt niºte copii ai lui Dumnezeu;
unde nunta este un colþiºor de rai; unde Domnul Hristos stã ºi
petrece cu bucurie în mijlocul lor, binecuvîntîndu-i pe toþi cei care
ascultã ºi preþuiesc Cuvîntul Lui ºi Evanghelia Sa mai presus ca
orice alt lucru de pe pãmînt. De aceea, Îi mulþumim lui Dumnezeu
ºi pentru aceastã nuntã ºi ne rugãm cu bucurie pentru toþi cei care
iau parte la ea.
ªi, dacã avem vreo urare a dragostei, vreo dorinþã a inimii, vreo
îmbãrbãtare a credinþei, vreun îndemn al rîvnei, vreo nãzuinþã a
nãdejdii, am dori ca, prin toate, sã vã aducem aminte de niºte
adevãruri fãrã de care atît cãsnicia trupeascã, cît ºi mîntuirea
sufleteascã nu pot ajunge decît în cele mai mari primejdii. În primul
rînd, gîndiþi-vã totdeauna cã voi trebuie sã trãiþi amîndoi pentru
H r i s t o s ºi pentru Lucrarea Sa. Apoi unul pen t r u cel ãl al t . C ã
binecuvîntarea peste sãptãmîna voastrã va veni din ziua închinatã
Domnului. Cã sporul zilei voastre de muncã va fi binecuvîntat de
ceasul rugãciunii voastre. ªi cã ceea ce vã va rãmîne vã va fi
binecuvîntat de ceea ce veþi fi dãruit Domnului ºi lipsiþilor Lui.
Necazuri vor veni în fiecare zi. Dar nu uitaþi cã, înainte de a veni
necazul, Domnul Isus vã va dãrui puterea sã-l biruiþi, cã El a zis: În
lume veþi avea necazuri. Dar îndrãzniþi, cãci Eu am biruit lumea.
Lupte veþi avea de întîmpinat, în toate felurile. Cãci poftele ºi
pãcatele se rãzboiesc mereu cu sufletul, spre a-i nimici curãþia ºi a-i
pierde mîntuirea.
Dar nu uitaþi cã Domnul nostru a spus: Iatã, Eu cu voi sînt în
toate zilele, pînã la sfîrºitul veacurilor. Pricini de poticnire ºi de
descurajare vi se vor ivi oriunde aþi fi. Pentru cã oameni care n-au
credinþa sau oameni care au cãzut din credinþã, care au ajuns
prefãcuþi în dragoste ºi necuraþi la cuget vor fi pretutindeni, pe
totdeauna. Dar voi nu vã lãsaþi nici doborîþi de deznãdejde, nici
copleºiþi de prefãcãtorie, nici amãgiþi de cei nesupuºi ºi nestatornici.
Ci, rãmînînd credincioºi adevãrului în dragoste, fiþi statornici în
învãþãtura pe care aþi auzit-o de la început. Rãmîneþi cu cei smeriþi,
cu cei blînzi, cu cei credincioºi, cu cei ascultãtori, cu cei care
iubesc, cãci aceºtia au Duhul lui Hristos. Gîndiþi-vã cã Isus a spus
în Cuvîntul Sãu: Cine n-are Duhul lui Hristos nu este al Lui. Pe cei
îngîmfaþi ºi nesupuºi lãsaþi-i. ªi nu uitaþi cã, mai curînd sau mai
tîrziu, fiecare va secera ceea ce a semãnat. Cine seamãnã vînt va
culege furtunã. Dar cine seamãnã smerenia va culege slava. Cu cît
mai tîrziu, cu atît mai din plin. Este fericitã munca împreunã; dar
fericirea aceasta depinde de rugãciunea împreunã.
De aceea, oricît de amãrîþi veþi fi fost peste zi, nu uitaþi: seara,
neapãrat sã staþi împreunã, sã vã rugaþi unul lîngã celãlalt. Aceasta
vã va însenina sufletele ºi vã va aduce o odihnã întãritoare ºi
liniºtitã. Ne este adeseori prea scurt timpul pentru cîte treburi avem.
Dar oricît de multe treburi aþi avea, nu uitaþi sã vã faceþi timp, oricît
de puþin, spre a citi o parte din sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu, la
începutul fiecãrei zile. Prin acest Cuvînt, veþi primi luminã ºi putere
pentru toatã ziua voastrã, în tot ce veþi avea nevoie. Este uneori
nevoie sã plecãm în grabã ºi sã cãlãtorim departe.
Pag. 42

Dar voi nu uitaþi, oricît de grãbiþi aþi fi, nu uitaþi niciodatã

rugãciunea. Atîtea ispite, atîtea pãcate, atîtea primejdii ne pîndesc
la fiecare pas pe fiecare. Nu ieºiþi din casã ºi nu vã despãrþiþi
de-olaltã fãrã ca sã vã rugaþi împreunã, cerînd paza, ocrotirea ºi
ajutorul prezenþei lui Dumnezeu tot timpul. Cu El toate se vor sfîrºi
cu bine; dar fãrã El cum pot sã sfîrºeascã? Casa Domnului, adunarea
frãþeascã este locul unde puteþi totdeauna afla ºi întîlni pe Domnul
Isus; locul unde vã puteþi bucura din plin de toatã prezenþa Lui
minunatã ºi fericitã, aºa cum a spus El. De aceea, nu vã lipsiþi
sufletul niciodatã de harul pe care Dumnezeu îl dã în Casa Lui ºi-n
adunarea Lui, între fraþii noºtri, copiii Lui.
Mergeþi acolo nu atît pentru a-i învãþa voi pe alþii aceasta, de
multe ori, poate duce la îngîmfarea pedepsitã de Domnul. Ci
duceþi-vã, mai ales, pentru a învãþa voi de la El ºi de la ai Lui.
Aceasta vã va aduce totdeauna smerenia cea rãsplãtitã cu har de la
Dumnezeu. Socotiþi frãþietatea duhovniceascã întocmai ca pe prima
voastrã familie. Iar pe mai marii ei, ca pe niºte pãrinþi vrednici de
toatã preþuirea ºi ascultarea voastrã. Aºa veþi fi binecuvîntaþi din
plin. Temelia cãsniciei voastre sã fie Numele ºi dragostea Domnului
Isus. Pe aceastã temelie sã vã zidiþi ascultarea ºi osteneala vieþii
împreunã. Ca din mîna Lui sã primiþi tot ce vã va fi dat sã
întîmpinaþi în viaþã. ªi ca din mîna Lui sã primiþi atît bucuriile, cît
ºi întristãrile voastre. Cãci atunci toate vor lucra împreunã spre
binele vostru.
Dacã vã vor fi daþi urmaºi trupeºti, primiþi-i de la Domnul, oricîþi
ar fi ºi oricum. ªi închinaþi-i Lui, silindu-vã sã-i creºteþi dupã voia
ºi spre slava lui Dumnezeu, în dragostea de semeni ºi în iubirea de
muncã cinstitã. Aºa, veþi fi binecuvîntaþi ca niºte pãrinþi ai unui
neam sfînt ºi ai unor urmaºi vrednici. Dacã Dumnezeu nu va îngãdui
sã aveþi urmaºi trupeºti, siliþi-vã sã aveþi cît mai mulþi urmaºi, cît
mai mulþi copii duhovniceºti. Prin Cuvîntul Sãu ºi prin Duhul Sãu,
siliþi-vã sã naºteþi oameni pentru Împãrãþia lui Dumnezeu. Atunci
veþi fi binecuvîntaþi din plin. Dacã nu veþi putea cîºtiga averi
trupeºti, siliþi-vã sã vã cîºtigaþi mai mult averile duhovniceºti, care
rãmîn pentru vecii vecilor. Oricît de bine v-ar fi, însã, pe pãmîntul
acesta ºi în viaþa aceasta, sã nu uitaþi niciodatã cã aici sîntem niºte
bieþi strãini ºi cãlãtori. Cã adevãrata noastrã viaþã ºi patrie este
cealaltã: viaþa ºi Patria cea de sus, unde Domnul nostru Isus S-a dus
sã ne pregãteascã ºi nouã un loc. ªi de unde, dupã ce ni-l va fi
pregãtit, Se va întoarce sã ne ia ºi pe noi acolo, pentru ca unde este
El sã fim ºi noi. De aceea, sã nu vã lipiþi inima de nimic ce vi se
poate lua sau se poate pierde. Ci pe toate sã le puneþi în slujba
Domnului ºi a mîntuirii sufletului vostru, lucru care este mai de preþ
decît orice altceva din lume. Cu aceste gînduri ºi îndemnuri, ne
unim inima ºi rugãciunea cu cei care vã binecuvînteazã în Numele
Domnului. ªi ne unim duhul ºi dragostea cu a tuturor fraþilor,
rugîndu-ne Domnului nostru Isus Hristos sã vã binecuvînteze unirea
ºi bucuria nunþii ºi sã vã ajute sã vã împliniþi cu credincioºie atît
legãmîntul veºnic pe care l-aþi fãcut amîndoi Domnului, cît ºi pe cel
pe care vi l-aþi fãcut, în faþa Lui, unul celuilalt. Dumnezeu sã vã
binecuvînteze pentru faptele bune pe care El le-a pregãtit mai
dinainte pentru ca voi sã umblaþi în ele ºi pentru care El v-a zidit în
Hristos.
 Pag. 43

Astfel, sã vã bucuraþi în ziua rãsplãtirii de acelaºi har ºi aceeaºi

cununã pentru care împreunã v-aþi hotãrît sã luptaþi pînã la sfîrºit ºi
pentru care Dumnezeu v-a unit astãzi. Fiþi binecuvîntaþi în Numele
Domnului! Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 44

Stricãciunea amestecãturii

Vorbirea fratelui Dan Cioarcã (Valea Dîljii) la nunta de la Simeria

- iunie 1978

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Slãvit

sã fie Domnul! Nuntã s-a fãcut în Cana Galileii ºi era ºi Mama lui
Isus acolo. ªi a fost chemat ºi Domnul Isus cu ucenicii Sãi. Slãvit
sã fie Domnul cã mama tinerilor noºtri este aici. ªtiþi bine cã ea L-a
chemat ºi pe Domnul, ºi pe noi, pe ucenicii Lui. ªi, într-adevãr,
Domnul sã ne facã sã fim cu adevãrat ucenicii Lui. Fraþilor, cu
ajutorul Domnului n-aº vrea sã fiu lung, totuºi aº vrea sã citesc ceva
din Cuvîntul lui Dumnezeu, din Cartea Facerii, vreo 4 versete; ºi
din Evanghelia dupã Ioan 16, 5 ºi 6. ªi încep cu Cartea Facerii,
capitolul 6, versetul 1, unde spune aºa: Cînd au început oamenii sã
se înmulþeascã pe faþa pãmîntului ºi li s-au nãscut fete, fiii lui
Dumnezeu au vãzut cã fetele oamenilor sînt frumoase; ºi din toate
ºi-au luat de neveste pe acelea pe care ºi le-au ales.
ªi, cu asta, s-au stricat toþi oamenii. Dumnezeu, vãzînd lucrul
acesta S-a mîhnit în Duhul Lui ºi a spus: Duhul Meu nu va rãmîne
pururi în om, cãci ºi omul nu este decît carne neputincioasã. Toate
întocmirile gîndurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi
numai spre rãu. Am sã ºterg de pe faþa pãmîntului pe omul pe care
l-am fãcut, cãci Îmi pare rãu cã l-am fãcut. Fraþilor ºi surorilor, îl
face Dumnezeu pe om dupã chipul ºi asemãnarea Sa, dar a ajuns sã
simtã ºi sã spunã: Îmi pare rãu cã l-am fãcut. Pentru ce motiv a spus
cã-I pare rãu cã l-a fãcut? Din cauzã cã n-a ascultat. Despre copiii
noºtri spune lumea: Uite, seamãnã cu taicã-sãu; sau: seamãnã cu
maicã-sa. Dar de cîte ori poate ºi eu, poate ºi frãþiile voastre aþi
spus despre cei care nu ascultã: O, mai bine sã nu te fi avut! Dacã
n-ai spus, poate cã ai sã spui. Dumnezeu sã ne ajute sã nu spunem
aºa cuvinte ºi copiii sã fie ascultãtori de pãrinþi; ºi pãrinþii sã nu-i
întãrîte. Deci, fraþilor ºi surorilor, din cauza amestecãturii, oamenii
s-au stricat. Însã n-au fost toþi oameni rãi ºi nu vor fi. De la început
au fost oameni buni ºi oameni rãi ºi vor fi pînã la sfîrºitul
veacurilor. ªtim din Cuvîntul lui Dumnezeu cã pãrintele nostru
Avraam, cînd a fost bãtrîn, l-a chemat pe cel mai vechi dintre
servitorii lui, pe Eleazar, ºi i-a spus aºa:
- Pune-þi mîna sub coapsa mea ºi jurã-mi cã nu vei lua nevastã
pentru fiul meu Isaac dintre fetele canaaniþilor în mijlocul cãrora
locuiesc. Te vei duce în þara pãrinþilor mei ºi de acolo vei lua
nevastã pentru fiul meu Isaac. ªi servitorul spune:
- Dar dacã fata nu va vrea sã vinã? Va trebui sã-l duc pe fiul tãu
acolo?
- Nu! Sã nu cumva sã-l duci acolo! Dumnezeu va trimite pe
îngerul Sãu, îþi va da izbîndã în cãlãtorie ºi fata va veni. Dacã nu va
veni, vei fi dezlegat de jurãmîntul pe care mi l-ai fãcut. Iubiþii mei
fraþi! ªi noi am fãcut un legãmînt cu Dumnezeu! ªi numai aºa
sîntem dezlegaþi de legãmîntul pe care l-am fãcut, dacã Dumnezeu
nu Se va þine de promisiune, ceea ce ar fi cu neputinþã ca Dumnezeu
sã mintã. Cãci noi am fãcut legãmînt cu Dumnezeu, nu cu un om.
Domnul sã ne ajute sã-l pãstrãm în curãþie! ªi îngerul Lui va tãbãrî
în jurul celor ce-L iubesc pe El, aºa cum a cãlãtorit cu Eleazar.
 Pag. 45

ªi, pentru aceasta, avem în faþa noastrã o pildã vie, pe tinerii

noºtri scumpi care nu au cãutat sã se amestece cu lumea, ci, din
Lucrarea lui Dumnezeu, prin îndemnul pãrinþilor pentru care ne
rugãm ca Dumnezeu sã-i binecuvînteze, cum a spus Avraam, din
Lucrarea aceasta au cãutat sã-ºi ia soþi unii altora. I-a spus Avraam
lui Eleazar: Sã nu-l duci pe fiul meu acolo. Sã nu te mai duci,
fratele meu ºi sora mea, nu te mai întoarce în lume. Pãstreazã-þi
viaþa, îi spune Dumnezeu lui Lot, fãrã sã te uiþi înapoi. Domnul sã
ne ajute: înainte ºi numai înainte sã ne uitãm ºi numai înainte sã
mergem. ªi tineretul sã ia pildã de la scumpii noºtri tineri, în
bucuria cãrora ne bucurãm. Fraþilor, aº vrea sã fiu cît mai scurt, dar
totuºi aº avea 2 versete din Evanghelia dupã Ioan capitolul 16,
versetele 5 ºi 6. Spune Domnul Isus: Acum Mã duc la Cel ce M-a
trimis ºi nimeni din voi nu Mã întreabã: Unde Te duci? Adevãrata
dragoste cautã cea mai adîncã pãrtãºie. Ea nici nu poate sã trãiascã
fãrã cealaltã, fãrã ceea ce iubeºte. Mereu voieºte sã întrebe, sã i se
spunã ºi sã fie întrebatã.
Atîta timp cît existã dragoste între soþ ºi soþia lui, cîte nu se
întreabã ºi cîte nu-ºi spun unul celuilalt! Toatã ziua vorbesc ºi toatã
ziua se întreabã. Cînd apare tãcerea între ei, e semn dureros.
Înseamnã cã în inima unuia sau a amîndurora a intrat rãceala sau
îngheþul. Ce tristeþe apasã adesea pe inimile acelora care nu-ºi mai
pot spune ºi nu se mai pot întreba nimic unul pe celãlalt. Sã luãm
pildã din dragostea copiilor mici faþã de taþii ºi mamele lor. Pînã e
copilul mic, toatã ziua vorbeºte, toatã ziua întreabã, tot ce gîndeºte
spune ºi tot ce vede întreabã. Ca o pãsãricã într-o zi cãlduþã de
primãvarã, nu-i mai tace guriþa micã: tot întreabã ºi tot vorbeºte. Ca
niºte picuri de miere sînt cuvintele drãgãlaºe ale copilului pe inima
pãrinteascã, ce ar sãruta de mii de ori aceastã guriþã ºi nu s-ar mai
sãtura niciodatã de acele ciripiri îngereºti, ca cel mai frumos cîntec
din lume. Dar cu pãrere de rãu vedem fraþii mei tineri ºi chiar ºi cei
bãtrîni cã dragostea aceasta þine numai pînã la cîþiva aniºori, cea
mai vie iubire. Vin anii cînd tinerii gãsesc alte plãceri ºi încep sã-ºi
g ãs eas cã al t e apropieri, afar ã d e cel e p ãr i n t eº t i . ª i î n cep s ã
vorbeascã tot mai puþin ºi tot mai rar cu pãrinþii lor. Pînã cînd vin
zile cînd pot sta tata ºi mama zile întregi - ºi cei mai mulþi stau ºi
azi cu copilul în aceeaºi casã, fãrã ca mãcar sã le mai spunã sau sã-i
mai întrebe ceva.
Cine ar putea mãsura atunci acea durere pãrinteascã? κi va aduce
aminte pãrintele de dragostea copilului din copilãria lui ºi va plînge
în singurãtatea sa. Poate copilul sã-i dea o hainã cît de groasã, o
pîine cît de mare deºi gãseºti copii care nu mai au nici mãcar
aceastã grijã. Pãrintele se va simþi tot mai trist ºi tot mai strãin, ca
într-o închisoare de gheaþã, în casa caldã a propriului sãu fiu. Dragii
mei tineri! ªi voi sînteþi acuma mari. Poate ºi voi aveþi un tatã
bãtrîn sau o mamã bolnavã. Poate-i îngrijeºti în condiþii omeneºti
pe pãrinþii tãi, dacã eºti om. Sau, dacã eºti fiarã sau demon, nici
nu-þi pasã sau chiar þi-e ºi ruºine de pãrinþii tãi. Dar chiar om sã fii
ºi cu conºtiinþã omeneascã sã-i îngrijeºti pe pãrinþii tãi, nu uita cã
ei au nevoie nu numai de pîinea ta, nu numai de banii tãi, nu numai
de hainele tale. Au nevoie de tine. Cautã ºi fã-þi timp, mãcar din
cînd în cînd, sã stai de vorbã cu ei, spunîndu-le ceva ºi întrebîndu-i
ceva cu un cuvînt iubitor.
Pag. 46

Aceasta-i va face fericiþi. ªi nu numai pe ei, ci, mai ales, pe tine.

Soþule ºi soþie mã adresez tinerilor noºtri, cît ºi la toþi ceilalþi! Voi
aveþi nevoie unul de dragostea celuilalt mai mult decît de bani; mai
mult decît de hainele astea la modã. Iubiþi-vã cu cãldurã
neschimbatã unul pe celãlalt. Soþule, iubeºte-þi soþia aºa cum e ea:
frumoasã, mai puþin frumoasã; deºteaptã, mai puþin deºteaptã. Iar tu,
soþie, iubeºte-þi soþul aºa cum este el: frumos, mai puþin frumos;
deºtept, mai puþin deºtept. Pînã cînd, prin iubire, vã veþi ajuta sã
ajungeþi aºa cum trebuie sã fiþi. Cãci ºi Hristos ne-a iubit aºa cum
eram. Vorbiþi întreolaltã. Nu þineþi necaz. Nu lãsaþi sã apunã soarele
peste mînia voastrã, spune Cuvîntul lui Dumnezeu, ca sã nu daþi
prilej diavolului. Domnul sã ne ajute la aceasta ºi pe tineri, ºi pe
bãtrîni. Aºa sã fim cu toþii. Fraþilor, sã trecem la versetul 6. În
versetul 6, spune: Întristarea v-a umplut inima. Le spune Domnul
Isus învãþãceilor: Pentru cã v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a
umplut inima. Ce grea este o inimã plinã de întristare. O inimã plinã
de întristare, fraþii mei ºi surorile mele, poate sã plîngã chiar ºi în
mijlocul rîsului, spune Cuvîntul lui Dumnezeu. Deci, sã nu vi se
umple inima numai de apa tulbure a întristãrii.
Nu te întrista de cel ce spune adevãrul din partea lui Dumnezeu.
Întristarea din partea lui Dumnezeu þine o clipã, dar bucuria þine
veºnic. Iar bucuria din partea minciunii, din partea lui satana, þine,
tot aºa, o clipã; dar veºnicã este osînda. Deci, nu te despãrþi, fratele
meu, de Domnul Isus. Nu te despãrþi. E bine ca totdeauna sã spui
adevãrul oricui, chiar dacã aceasta îl întristeazã pentru o clipã,
decît, lãsîndu-l în necunoºtinþã, sã fie amãgit mai rãu. Sau, ºi mai
rãu, sã-l mîngîi cu nãdejdi înºelãtoare. Spune adevãrul totdeauna din
inimã, spune Cuvîntul lui Dumnezeu. Fraþii mei ºi surorile mele,
n-aº vrea sã fiu lung, pentru cã sînt mulþi fraþi ºi Cuvîntul lui
Dumnezeu spune: Ce voiþi sã vã facã vouã oamenii faceþi-le ºi voi
la fel. Poate ºi eu am avut o dorinþã, sã vin de-acolo de la munte, ca
sã spun ceva. N-am cuvinte alese, n-am nici pregãtire, pentru cã
meseria mea, dacã e s-o spun, eu sînt cioban. Slãvit sã fie Domnul
cã, în starea aceasta, îmi dã putere. Cã aºa au fost ºi înaintaºii,
mulþi, ºi au putut sã facã voia lui Dumnezeu. Deci, inimile sã nu ni
se umple de apa tulbure a întristãrii. Sã mai rãmînã în inima noastrã
un locuºor ºi pentru bucurie ºi pentru nãdejde, cum era în inima
psalmistului lui Dumnezeu cînd spune: Pentru ce te mîhneºti,
suflete, înãuntrul meu ºi gemi? Nãdãjduieºte în Domnul cã iarãºi Îl
voi lãuda. El e Dumnezeul meu ºi mîntuirea mea (Psalm 42, 11) .
Domnul sã ne ajute ca, în inimile noastre, sã rãmînã loc ºi de-o
bucurie, ºi de-o nãdejde cît vom fi pe pãmîntul acesta.
Cãci dupã aceea, bucuria aceasta de-o clipã va fi veºnicã. Mã
întorc puþin cãtre tinerii noºtri, pentru care mã rog ca Dumnezeu
sã-i binecuvînteze; atît pe ei, cît ºi pe pãrinþii lor. Frate tînãr mire,
sã nu crezi cã jugul pe care l-ai avut pînã acum de-acum încolo va
fi mai uºor. La sarcina pe care ai avut-o pînã acuma ai sã mai duci
încã o jumãtate, pentru cã surioara mireasã are ºi ea o sarcinã - ºi
femeia este socotitã pe pãmînt ca un vas mai slab. Domnul sã vã
ajute ca, în colaborare amîndoi, sã vã duceþi sarcina ºi jugul pînã la
sfîrºitul vieþii. Pacea lui Hristos la care aþi fost chemaþi ca sã
alcãtuiþi un singur trup sã locuiascã din belºug în inimile voastre ºi
în inimile noastre, la toþi.
 Pag. 47

Dumnezeu sã vã sfinþeascã pe deplin ºi duhul vostru, ºi sufletul

vostru, ºi trupul vostru ºi ale tuturor, sã fie pãzite întregi, pînã la
venirea Domnului. Hristos sã facã lucrul acesta! Aº mai avea o
poezie, dacã-mi îngãduiþi.

368 - Pînã cînd rãmîn pãrinþii

Pînã cînd rãmîn pãrinþii

credincioºi, cu suflet tare
e-o nãdejde ºi de fiii
cei cãzuþi în neascultare
dar cînd ºi pãrinþii cautã
cãile deºertãciunii
învoind nelegiuirea
- nu-i nãdejde de nici unii!

Preþuiþi pe credincioºii
ce vi-s fraþi, pãrinþi ºi soþi
cît i-aveþi, mai e-o nãdejde
cînd nu-s ei, e vai de toþi.

Pînã soþul bun rãmîne

credincios ºi-n suferinþã
e-o nãdejde ºi de soþul
cel cãzut în necredinþã
dar cînd soþul bun slãbeºte
întinîndu-se-mpreunã,
pentru amîndoi se pierde
oriºice nãdejde bunã.

Pînã cînd mai este unul

credincios într-o cetate
e-o nãdejde cã pedeapsa
de la toþi se va abate
dar cînd nu mai este nimeni
mîinile spre Cer sã-ºi þinã
cine-i mai opreºte focul
ºi blestemul sã nu-i vinã?

Slãvit sã fie Domnul! Domnul sã ne binecuvînteze!

Pag. 48

Fîntînile þarinii noastre

Vorbirea fratelui Popa Petru la nunta de la Simeria - iunie 1978

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. În

Cartea Facerii, la capitolul 24, cunoscãtorii Bibliei ºtiu cã este
vorba de cãsãtoria lui Isaac, copilul fãgãduinþei, dat de Dumnezeu
bãtrînului Avraam la vîrsta de 100 de ani ºi soþiei lui destul de
înaintatã în v î r s t ã. S - a ami n t i t º i s e v a aminti totdeauna din
capitolul acesta o lecþie cît se poate de minunatã pentru toþi tinerii
noºtri. Dragilor tineri ºi tinere! Pentru cînd veþi ajunge în pragul
cãsãtoriei, vã îndemnãm din toatã inima, urmãriþi cu multã luare
aminte, din capitolul acesta, fiecare citat ºi veþi trage învãþãtura
pentru planul pe care vi-l fãuriþi voi pentru un viitor fericit.
Capitolul acesta a rãmas, veacuri de-a rîndul, o pildã grãitoare
pentru toþi tinerii care au voit sã-L slujeascã pe Dumnezeu ºi cãrora
le-a trebuit o tovarãºã de viaþã credincioasã cu care sã-ºi poatã duce
greul vieþii. Amintea un frate mai înainte: cãsãtoria, propriu-zis,
nu-i o fericire. Pentru cã, prin cãsãtorie, se înjumãtãþesc drepturile
bãrbatului ºi i se dubleazã obligaþiile.
ªi tot la fel ºi pentru soþie. Deci, fraþilor, pentru cã a fost
r î n d u i al a l ui Dumnezeu aºa, cã nu e bine sã fie omul singur,
Dumnezeu le-a dat îndemnul acesta al cãsãtoriei. Însã gîndiþi-vã la
un citat din Proverbe, care spune: Averea e o moºtenire de la
pãrinþi, dar o femeie credincioasã este un dar al lui Dumnezeu.
Fraþilor ºi surorilor tinere! Tinerele credincioase au fost cãutate
totdeauna ca aurul de mare preþ. ªi noi, care sîntem demult trecuþi
de vîrsta tinereþii, ºi noi am cãutat cînd am fost ca voi. Dar am cerut
din partea Domnului sã ne dea rãspuns ºi sã ne caute El, aºa cum
aratã Cuvîntul în capitolul 24. Îngerul Domnului s-a dus ºi a
pregãtit-o. Pentru fiecare dintre voi, dragilor tineri, îngerul lui
Dumnezeu a pregãtit tovarãºa sau tovarãºul de viaþã. Dacã veþi
rãmîne la hotãrîrea lui Dumnezeu, e bine. Dacã nu, veþi culege
roade amare. Cîþi dintre tinerii noºtri nu s-au înºelat. Tinerii noºtri
merg bine pînã la cãsãtorie. Dar nu întîmplãtor spune Domnul în
Evanghelia cu nunta fiului de împãrat, cînd unul dintre cei care au
fost chemaþi la nuntã tocmai dezvinovãþirea aceasta a spus-o, pe
care o spun mulþi: M-am cãsãtorit ºi nu pot veni.
Deci, iatã, pentru unii, cãsãtoria care nu este de la Dumnezeu e
un prilej de cãdere. Cîþi n-au pornit tineri pe drumul acesta, dar au
sfîrºit-o rãu. Pentru cã n-au avut un reazem de care sã se rezeme ºi,
aici pe pãmînt, o tovarãºã sã-l înþeleagã sau sã poatã fi înþeles. Aº
vrea sã vã amintesc ceva din capitolul 26, tot din Cartea Facerii,
unde ne aratã Cuvîntul cã pãrintele nostru Avraam, la vîrsta de 175
de ani, a adormit alãturi de pãrinþii lui. A fost plîns de Isaac, plîns
de Rebeca ºi a fost înmormîntat cu multã cinste. Dar a venit ºi peste
þinutul în care se gãsea acum Isaac o foamete cum a fost ºi pe
timpul lui Avraam. Pentru cã lipsea pîinea cea de toate zilele, el a
plecat la împãratul filistenilor, Amalec, ca acesta sã-i dea ºi lui
p o s i b i l i t a t e s ã - º i d u cã v i aþ a p e mai d ep ar t e. A m a l e c a c e s t a
simbolizeazã lumea. ªi veþi vedea cum, mai tîrziu, îl va binecuvînta
Dumnezeu pe Isaac chiar ºi în þara lui Amalec.
 Pag. 49

Din primul an, de la început, semãnãturile lui Isaac i-au dat

r o ad e î n s u t i t e . D o m n u l l - a b i n e c u v î n t a t î n t o a t e cel e, d u p ã
fãgãduinþa datã de Dumnezeu ºi dupã cuvîntul lui Laban spus cînd
s - a d es p ãr þ i t d e s o r a l u i º i a zi s : O , s o r a m e a , D o m n u l s ã t e
binecuvînteze pe tine ºi sã facã din tine o mamã a mii ºi zeci de mii
de oameni credincioºi. Binecuvîntarea aceasta a rãmas valabilã,
pentru cã a fost o cãsãtorie întemeiatã de Dumnezeu. Dumnezeu l-a
binecuvîntat în þara lui Amalec pe Isaac ºi Amalec a început sã-l
duºmãneas cã, v ãzî n d cu m s e î n mu l þ eºte avutul lui ºi cum se
înmulþeºte numãrul copiilor lui, ºi a zis: Într-o zi, omul acesta se va
ridica împotriva noastrã ºi ne va bate. ªi l-a izgonit din þara lui.
Isaac a plecat pe-o vale, unde ºi-a aºezat turmele ºi corturile ºi le-a
întins pentru populaþia care se nãscuse din el. Dar, ca sã-i facã un
rãu mai mare, Amalec a dat poruncã sã se astupe toate fîntînile pe
care le-a sãpat pãrintele sãu Avraam, pentru ca Isaac sã ducã lipsã
de apã pentru animale ºi pentru populaþie. Dar Isaac a dat poruncã
slujitorilor lui sã sape fîntîni, ca sã aibã apã, pentru viaþã. Însã
slujitorii lui Amalec, pãstorii lui, au pus stãpînire pe fîntînile sãpate
de slujitorii lui Isaac. ªi a început o ceartã între ei. Isaac a dat
poruncã: Destupaþi toate fîntînile sãpate de slujitorii pãrintelui meu.
Cãci ei au pus stãpînire ºi pe acestea. El a dat poruncã sã sape
alte fîntîni ºi alte fîntîni, dar care au fost un prilej de ceartã pentru
slujitorii lui Amalec ºi ai lui Isaac. La urmã de tot, cînd Amalec a
vãzut cã Dumnezeu l-a binecuvîntat ºi în þara ºi în locul unde era,
a venit la el ºi i-a zis: Vãd cã Domnul te-a binecuvîntat pe tine. Vãd
cã propãºeºti în tot ceea ce faci. Hai sã facem un legãmînt între
mine ºi tine. Dacã Dumnezeu te va binecuvînta cu multã avuþie,
niciodatã sã nu fii împotriva mea, nici eu împotriva ta. ªi, cînd
legãmîntul acesta a fost încheiat, au venit slujitorii lui Isaac plini de
bucurie ºi au spus: Am gãsit o fîntînã cu apã bunã. Dupã încheierea
legãmîntului n-au mai astupat fîntîna aceasta, de bucurie cã au gãsit
o fîntînã cu apã bunã. ªi s-a întemeiat legãmîntul acesta, dar care
n-a fost de lungã duratã, cãci Amalec l-a cãlcat. Isaac însã ºi
seminþia lui a fost binecuvîntatã ºi va fi binecuvîntatã pînã în vecii
vecilor. Fraþilor, cîte învãþãminte putem noi trage de aici! ªi noi am
avut un pãrinte. ªi noi am avut un pãrinte care ne-a sãpat fîntîni pe
pãmîntul þãrii noastre, unde lucrãm ºi noi þarina ºi ogorul lui
Dumnezeu. Dar n-a trecut multã vreme de cînd fîntînile acestea s-au
sãpat.
Au venit unii ºi au astupat fîntînile. Din gelozie sau nu ºtiu de
ce au astupat fîntînile acestea, ca sã împiedice înmulþirea poporului
lui Dumnezeu pe pãmîntul acesta. Ei n-au ºtiut cã Dumnezeu a
fãgãduit ºi a zis aºa unor oameni care nu fãceau parte din poporul
lui Dumnezeu: Voi nu eraþi un popor, dar acum sînteþi poporul lui
Dumnezeu. ªi acestui popor al lui Dumnezeu i s-a astupat mereu
fîntînile. ªi, dacã ei le-au sãpat cu multã trudã, chiar în locuri
pustii, în locuri în care ºi noi am lucrat, cînd fîntînile au fost sãpate,
au pus stãpînire pe ele. I-au izgonit pe cei care au muncit pentru
darea apei ºi au pus stãpînire pe ele. Dar, vãzînd lumea, vãzînd
vrãjmaºii lui Dumnezeu cã binecuvîntarea lui Dumnezeu e cu
Lucrarea aceasta, au venit sã facã un legãmînt. Dar nu un legãmînt
serios.
Pag. 50

Au vrut sã punã din nou curse poporului lui Dumnezeu, dar nu

se putea nimeni împotrivi hotãrîrii lui Dumnezeu, cãci s-a
binecuvîntat pînã la sfîrºitul veacurilor aceastã seminþie întemeiatã
pe credinþa lui Avraam. Isaac a fost credincios tatãlui sãu. A primit
poruncã din partea tatãlui sãu, pe patul morþii acestuia, sã-i urmeze
în credincioºie. Sã fie cu multã încredere în Dumnezeu, pentru cã
i-a dãruit Dumnezeu o tovarãºã de viaþã pe care a putut sã conteze
întotdeauna: ºi la bine, ºi la greu. A fost un moment, spune Biblia,
cînd Sara, fiind o femeie foarte frumoasã, a ajuns în locul unde s-a
adãpostit împreunã cu Avraam, din cauza foametei ºi cei de-acolo
au rãpit-o. Dar Avraam i-a spus ei mai înainte: Tu eºti o femeie
frumoasã. Locuitorii þãrii pot sã mã omoare pe mine pentru tine. Dar
spune-le cã eºti sora mea, ºi atunci voi scãpa ºi eu cu viaþã pe lîngã
tine. ªi cînd au luat-o, aºa a spus. Cînd a fost întrebatã, a spus cã
Avram e fratele ei, ca sã-i scape viaþa. Dar Domnul S-a arãtat peste
noapte acestor duºmani ºi a zis: Sã nu vã atingeþi de femeia aceasta,
cãci e femeie cu bãrbat. Nu aruncaþi nelegiuire asupra voastrã. ªi
astfel, femeia credincioasã a fost aºa de elasticã ºi încrezãtoare, ºi
pentru Dumnezeu, în credincioºie, ºi faþã de soþul sãu, cã l-a scãpat
cu viaþã.
Din pricina aceasta, Dumnezeu l-a binecuvîntat pe Avraam. ªi în
toatã seminþia lui va fi o binecuvîntare veºnicã, încît niciodatã nu
va rãmîne lipsit poporul acesta de binecuvîntarea lui Dumnezeu. Din
poporul acesta facem parte ºi noi, care am primit acum ºi noi, prin
credinþã, toate fãgãduinþele lui Dumnezeu pentru viaþa de fiecare zi.
Aº vrea sã vã îndemn, fraþilor dragi, ºtiind profeþia Profetului Ioel,
care spune cã va fi foamete ºi secetã dupã auzirea Cuvîntul lui
Dumnezeu; vã îndemnãm pe voi, lucrãtorilor: sãpaþi fîntîni. Sãpaþi
fîntîni, cãci va fi apã bunã ºi binecuvîntatã. Sãpaþi cît mai adînci
fîntîni, pentru ca turma lui Dumnezeu, poporul lui Dumnezeu sã nu
ducã lipsã de apã într-un pãmînt însetat. Sãpaþi din greu, oricît v-ar
costa. Vor rãmîne veºnice fîntînile. ªi chiar dacã vi se vor astupa,
urmaºii noºtri le vor dezgropa, ca din nou sã aibã apa binecuvîntatã
a Cuvîntului lui Dumnezeu. Cãci vor rãmîne veºnic în picioare toate
fãgãduinþele arãtate de Dumnezeu. Ne încredem din toatã inima,
dupã cuvîntul arãtat de Profetul Isaia, cã: se va naºte din acest Om
o seminþie care nu va trece sub stãpînirea altor popoare.
κi va vedea rodul muncii sufletului Lui ºi Se va înviora. ªi va
pune Robul Meu neprihãnit pe mulþi oameni într-o stare dupã voia
lui Dumnezeu. Binecuvîntatã e þara noastrã care a fost sãpatã - cum
aþi vãzut aici un frate venind din Munþii Retezat, care s-a adresat
frãþiilor voastre zicînd cã e cioban. Binecuvîntat sã fie Dumnezeu
cã, la poalele Munþilor Retezat, unde acest frate e aºezat vremelnic,
el a sãpat fîntînã binecuvîntatã, care curge ca o apã cristalinã de
munte, pînã în vale, departe, pentru cã cel pe care îl binecuvînteazã
Dumnezeu va fi binecuvîntat pentru vecii vecilor. Noi ne bucurãm
cã în satele ºi cãtunele îndepãrtate ale þãrii noastre ºi pe toate
meleagurile se sapã cu hãrnicie fîntîni pentru ca, avînd în vedere o
nouã strîmtorare sau foamete, sau lipsã de apã, sã se poatã folosi
fîntînile acestea pentru întãrirea poporului lui Dumnezeu. ªi, prin
apa proaspãtã pe care o are, sã poatã ajunge în Canaanul cel ceresc,
fãgãduit de Dumnezeu. Timpul e scurt; lucrãtori sînt mulþi. Bucuria
e mare.
 Pag. 51

Toþi dorim, ºi noi vrem sã ne arãtãm bucuria aici în adunarea

aceasta, cu toatã dragostea, frate drag, venit tînãr de pe meleagurile
Banatului. Programul nostru dureazã pînã dupã masã. Nu facem ca
la alte adunãri obiºnuite, ca dupã masã sã plece fiecare. Nu. Noi
vom rãmîne. Autorizaþia ºi îngãduinþa autoritãþilor statului este pînã
noaptea tîrziu. ªi vã rugãm stãruitor, nu vã grãbiþi cu plecarea, nu
vã grãbiþi sã plecaþi acasã, cã tot acasã sînteþi. Rãmîneþi încã aicea,
ca sã primim îndemnurile pentru a sãpa aceste fîntîni binecuvîntate,
fiecare în locul în care ne-a aºezat pe noi Dumnezeu. Nu vã grãbiþi,
vã rugãm, cãci dupã masã va mai fi încã program bogat. ªi am dori
sã împlinim dorinþele fraþilor noºtri de a ne împãrtãºi din bucuriile
lor pe care le simt curgînd din acest izvor binecuvîntat de
Dumnezeu. Fraþii noºtri tineri care ne-aþi prilejuit bucuria aceasta
- poate prima bucurie aici pe meleagurile noastre, ale Hunedoarei -
toþi fraþii vã binecuvînteazã! Toþi fraþii doresc sã propãºiþi în viaþã
aºa cum a propãºit Isaac ºi Rebeca. Dar nu în turme de oi ºi de boi.
În turme binecuvîntate de care i-a spus Domnul lui Petru: Eu te fac
pescar de oameni. Lasã mreaja ºi pe tatãl tãu. Dumnezeu vrea sã vã
facã pãstori de turme binecuvîntate ale lui Dumnezeu. S-a amintit
cã sînteþi crescuþi în familii deosebite, familii credincioase. ªi, din
pricina aceasta, noi avem un nou prilej de binecuvîntare ºi-L
binecuvîntãm pe Dumnezeu. Uite cum poartã Dumnezeu grijã de cei
care se încred în El. Uite cum Dumnezeu lucreazã continuu. Ca în
întîmplarea aceea cînd un necredincios, vrînd sã-ºi batã joc de un
copil al lui Dumnezeu, îl întreabã:
- Ce face Dumnezeul vostru acum? Ce lucreazã?
- Dumnezeul nostru astãzi pe unii îi coboarã ºi pe alþii îi ridicã.
ªi n-a mai mers dispreþuitorul acesta mult, cînd calul i s-a speriat
de ceva, a fãcut o întorsãturã bruscã ºi l-a trîntit pe prinþul acesta cu
capul de o piatrã, unde ºi-a gãsit sfîrºitul. Aºa e Dumnezeul nostru!
El este viu. El lucreazã. Pe unii îi ridicã, pe alþii îi coboarã. El este
împotriva mîndrilor, dar le dã har celor smeriþi. E plinã Scriptura de
aceastã învãþãturã binecuvîntatã. Iar Apostolul Petru îi îndeamnã pe
tineri: Fiþi supuºi celor bãtrîni. ªi toþi, în legãturile voastre, sã fiþi
împodobiþi cu smerenia, care e de mare preþ înaintea lui Dumnezeu.
Aºa este învãþãtura Apostolului Petru; ºi aceastã învãþãturã, pentru
noi, este o învãþãturã deosebitã, pe care o pãstrãm cu scumpãtate în
inima noastrã. Tinerilor dragi, fiþi împodobiþi cu smerenia. Avem o
pildã grãitoare chiar aici în mijlocul nostru: mireasa noastrã n-a fost
crescutã într-o familie îmbelºugatã. A purtat mereu hainã simplã, a
credinþei, smerenia. Dar Dumnezeu a binecuvîntat-o. Dumnezeu îi
ridicã pe cei smeriþi ºi îi coboarã pe cei ce se mîndresc, cã e
împotriva mîndrilor; dar celor smeriþi le dã har. E o pildã grãitoare
pentru noi toþi, fraþilor dragi.
Dragii noºtri tineri, noi vã însoþim în rugãciunile noastre ºi la
încheierea acestui legãmînt pe care-l faceþi astãzi în faþa sfîntului
altar. ªi-L rugãm pe Dumnezeu ca sã vã binecuvînteze ºi pe voi, ºi
pe pãrinþii care v-au crescut pe voi, care v-au dat educaþia aceasta.
ªi pe pãrinþii trupeºti, dar ºi pe pãrinþii duhovniceºti, care au sãpat
fîntîni fãrã obosealã. Unii au cãzut ºi n-au putut sã vadã încã
izvoarele îmbelºugate care curg din fîntînile pe care ei le-au sãpat.
Dar lãudat sã fie Dumnezeu! Pãrinþii lucreazã în nãdejdea copiilor,
ca sã-i facã fericiþi.
Pag. 52

Ei au murit cu aceastã nãdejde, ºi astãzi, pe pãmîntul þãrii noastre

curg izvoare binecuvîntate. Cînd prima fîntînã pe care a poruncit
Isaac sã o sape slujitorii lui a fost sãpatã, aceºtia au spus: E o apã
de munte, e o apã de izvor. Aºa e binecuvîntarea lui Dumnezeu care
se revarsã în primele fîntîni pe care le facem noi pentru a-i adãpa pe
cei însetaþi ºi toatã turma lui Dumnezeu. Sã vã binecuvînteze ºi pe
voi, dragilor fraþi! Sã vã binecuvînteze ºi cei care vor urma dupã
voi! ªi la tot tineretul îi doresc încã o datã, din inimã. Tinerilor
dragi, cu vreme ºi fãrã de vreme, citiþi capitolul 24 din Cartea
Facerii. Sã-l ºtiþi pe de rost. Sã ºtiþi ce cãutaþi. Sã ºtiþi ce vreþi. Sã
ºtiþi ce vrea Dumnezeu cu voi. Sã ºtiþi la ce fericire mare S-a gîndit
pentru voi. ªi apoi urmãriþi cu luare aminte capitolul 26 ºi veþi trage
învãþãmintele potrivite ºi pentru cãsãtorie, cu alegerea tovarãºului,
ºi pentru felul de viaþã ºi de trãire, pînã cînd Dumnezeu îi va ridica
pe alþii care vor duce solia binecuvîntatã a Cuvîntului lui
Dumnezeu. Dumnezeu sã vã binecuvînteze, fraþilor care aþi venit pe
meleagurile noastre aici, la sãrbãtorirea de cãtre noi a acestor 2
tineri. Duceþi, fraþilor, ce aþi vãzut ºi aþi auzit. Duceþi ce aþi simþit
la aceastã nuntã. ªi le dorim tuturor tinerilor care n-au putut veni
aici ºi tuturor pãrinþilor trupeºti ºi duhovniceºti sã ia învãþãmintele
care s-au arãtat aici: despre pãrinþii trupeºti care au crescut oameni
dupã inima lui Dumnezeu ºi despre pãrinþii duhovniceºti care nu
obosesc, nu vor sã ºtie ce e oboseala pînã cînd vom face fîntîni, sã
fie apã î mb el º u g at ã p en t r u p o p o r u l l u i D u mn ezeu, care este
Cuvîntul lui Dumnezeu. Amin.
 Pag. 53

Alegerea însoþitorului în viaþã

Vo r b i r e a f r a t e l u i P o p a P e t r u B a t i z l a n u n t a d e l a I g h i e l -
17-VI-1979

Mã adresez, în primul rînd, celor care ne-au prilejuit bucuria

aceasta: mirelui ºi miresei. Dragã mire ºi mireasã, ca sã vã arãtãm
dragostea pe care am avut-o faþã de voi, care faceþi parte din familia
noastrã, am venit noi ºi au venit aceºtia, pe care-i pot cuprinde ochii
frãþiilor voastre, la aceastã sãrbãtorire. Am venit ºi noi, ca sã ne
rugãm împreunã cu cei dragi care vã iubesc, pãrinþii voºtri, ca
Dumnezeu sã binecuvînteze nunta voastrã, hotãrîrea pe care aþi
luat-o ca sã nu mai fiþi 2, ci sã fiþi unul în Hristos. Mã gîndesc la
mulþimea mare de tineri de-aici, care vã privesc pe voi ca mire ºi
mireasã ºi gîndul lor zboarã la ziua apropiatã sau depãrtatã cînd ºi
ei vor fi aºa ca voi. ªi aº avea un cuvînt pentru dragii noºtri tineri
care au venit ºi ei sã sãrbãtoreascã aceastã sãrbãtoare a voastrã, ºi
aº vrea sã le citesc ceva din sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu din
Neemia, capitolul 13. ªi chiar i-aº lega pe tinerii noºtri dragi sã-ºi
î n s e m n e z e c a p i t o l u l a c e s t a º i s ã - l s t u d i e z e p e m ai d ep ar t e.
Mustrarea pentru femeile strãine.
Tot pe vremea aceea, am vãzut pe niºte iudei care îºi luaserã
neveste aºdodiene, amonite ºi moabite. Jumãtate din fiii lor vorbeau
limba aºdodianã ºi nu ºtiau sã vorbeascã limba evreiascã; nu
cunoºteau decît limba cutãrui sau cutãrui popor. I-am mustrat ºi
i-am blestemat, am lovit pe unii din ei, le-am smuls pãrul ºi i-am
pus sã jure în Numele lui Dumnezeu, zicînd: Sã nu vã daþi fetele
dupã fiii lor ºi sã nu luaþi fetele lor de neveste nici pentru fiii voºtri,
nici pentru voi. Oare nu în aceasta a pãcãtuit Solomon, împãratul lui
Israel? Nu era alt împãrat ca el în mulþimea popoarelor; el era iubit
de Dumnezeul lui ºi Dumnezeu îl pusese împãrat peste tot Israelul.
Totuºi femeile strãine l-au tîrît ºi pe el în pãcat. ªi acum trebuie sã
auzim despre voi cã sãvîrºiþi o nelegiuire atît de mare ºi cã pãcãtuiþi
împotriva Dumnezeului nostru, luînd neveste strãine? Unul din fiii
lui Ioiada, fiul marelui preot Eliaºib, era ginerele lui Sanbalat,
horonitul. L-am izgonit de la mine. Adu-Þi aminte de ei,
Dumnezeule, cãci au spurcat preoþia ºi legãmîntul încheiat de preoþi
ºi leviþi.
De la Neemia, capitolul 13. Vã rog, înregistraþi-vi-l. ªi acum aº
avea un cuvînt aici cãtre toþi de-aici din adunare ºi îndeosebi pentru
voi, tinerilor. Dumnezeu, de la început, de cînd pãrintele nostru
Avraam a fost dãruit de Dumnezeu cu un copil, pe care l-a cerut cu
lacrimi, ca sã-i rãmînã moºtenirea unui fiu al sãu, Dumnezeu i-a dat
un fiu, un copil de parte bãrbãteascã. Iar cînd copilul a fost la vîrsta
cãsãtoriei, Avraam a luat un servitor ºi i-a zis: Pune-þi mîna sub
coapsa mea ºi jurã-mi. Cãci te trimit în casa tatãlui meu, ca sã iei
nevastã copilului meu. Dar sã nu iei dintre fetele canaaniþilor, dintre
oamenii închinãtori la idoli. Slujitorul a întrebat: Dar dacã nu va
vrea sã vinã fecioara? Avraam a rãspuns: Îngerul Domnului a
pregãtit-o deja. Nu vã spun mai pe larg, cã ºtiþi. Deci, de la început,
Dumnezeu, prin hotãrîrea Lui, a dat legi veºnice. ªi pe oamenii
credincioºi Lui i-a îndrumat ºi i-a ocrotit întotdeauna pe cãi
binecuvîntate ºi slãvite.
Pag. 54

Legile veºnice ale lui Dumnezeu nu s-au schimbat odatã cu

venirea Noului Testament. Aceeaºi valabilitate o au. ªi poate aici
sînt oameni din satul acesta care se întreabã miraþi: De unde aceºti
oameni au venit la nunta aceasta, la Ariton? De unde l-au cunoscut?
Ei, nu ºtiu oamenii de unde l-am cunoscut noi! De unde-i cunoaºtem
noi pe copiii noºtri! Cãci toþi tinerii din Lucrare sînt copiii noºtri.
ªi aceeaºi grijã ºi dragoste o avem ca pentru copiii noºtri trupeºti.
Vrem sã lãmurim o problemã aici. Mulþi se întreabã, cerîndu-le pe
fetele noastre în cãsãtorie, de ce nu merg dupã ei, dupã unii tineri.
Dar e firesc sã nu meargã fetele noastre dupã ei. Cei care se lasã
cãlãuziþi de Cuvîntul lui Dumnezeu ºtiu cã e o poruncã sfîntã. Aþi
auzit: Dumnezeu a pedepsit tot Israelul pentru cã n-a respectat
aceastã poruncã ºi a necinstit legile lui Dumnezeu. Neemia plîngea
de durere cînd a vãzut cã tineri ºi chiar oameni mai în vîrstã s-au
cãsãtorit cu cei din popoare închinãtoare la idoli, care nu-L slujesc
pe Dumnezeu. Poate cã unii vor zice: Dar noi nu sîntem creºtini?
Sîntem noi pãgîni? Nu, fraþilor! Dar Apostol Pavel, în Epistola sa
cãtre Efeseni, ne dã urmãtoarele învãþãminte: Sã nu mai trãiþi ca
p ãg î n i i , î n d eº er t ãci u n ea g î n d u r i l o r l o r. St r ãi n i d e v i a þ a l u i
Dumnezeu, în urma împietririi inimii.
ªi Sfîntul Apostol Petru spune: Ajunge cã aþi trãit în beþii, în
ospeþe, în slujiri idoleºti neîngãduite. De aceea se mirã. Poate
neamurile mirelui de-aici se mirã cînd vãd atîta lume. Poate vã
miraþi ºi dv., cei din sat, ºi se mirã cei care nu cunosc legãtura
dragostei, cum de am venit noi la aceastã sãrbãtorire. Am venit
pentru cã ºi actul acesta al cãsãtoriei e o împlinire a poruncilor lui
Dumnezeu. Dumnezeu aºa ne-a învãþat: sã nu le dãm pe fetele
noastre, nici pe feciorii noºtri dupã oameni care nu-L cunosc pe
Dumnezeu. Bine - va întreba cineva - noi, care sîntem membri ai
Bisericii noastre, noi nu-L cunoaºtem pe Dumnezeu? O spunem din
propria noastrã experienþã! Cîntam la stranã, dar nu-L cunoºteam pe
Dumnezeu. Îmi plãcea sã cînt. Dar trãiam în ospeþe, în beþii, în
chefuri ºi în slujiri idoleºti neîngãduite, aºa cum trãieºte poporul
nostru creºtin. Tocmai pentru aceasta a ridicat Dumnezeu aceastã
Lucrare în Bisericã, înþelegeþi-mã bine, pentru cã Biserica noastrã
trebuie încreºtinatã. Cînd am venit în satul acesta, la noi în sat era
un ospãþ, nu o nuntã. ªi am zis aºa: autoritãþile noastre bisericeºti
n-ar trebui sã oficieze la astfel de ospeþe.
Oameni cu sticlele de bãuturã în buzunar, oameni cu capul plin
de bãuturã înþeasã bisericile noastre. Asta nu e nuntã, fraþii mei!
Acesta e ospãþ, în care trãiau popoarele pãgîne altãdatã. ªi rãul mare
s-a fãcut chiar de pe timpul lui Constantin cel Mare, cînd s-a unit
Biserica ºi au intrat preoþi pãgîni în rîndurile Bisericii creºtine. Au
adus virusul acesta, atîtea obiceiuri ºi datini strãine, încît, iatã, noi
spunem, vorbind despre timpul nostru, dupã 2000 de ani, cã trebuie
ca Dumnezeu sã ridice din popor oameni de la coarnele plugului,
muncitori din fabricã ºi intelectuali, ca sã luptãm cu toþii pentru
reîncreºtinarea poporului nostru. De aceea nu sîntem noi înþeleºi,
fraþilor! Din gelozie. ªi de aceea sîntem noi priviþi în felul acesta:
pentru cã dorim ca Biserica noastrã, cu învãþãturile noastre, ºi copiii
noºtri sã trãiascã în ascultare ºi în temere de Dumnezeu. ªi Sfîntul
Pavel le spunea ºi tinerilor: Nu vã înjugaþi la un jug nepotrivit cu
cei necredincioºi.
 Pag. 55

Am pierdut tineri mulþi din Lucrare. I-am pierdut pentru cã s-au

încuscrit cu oameni care nu-L cunosc pe Dumnezeu. Cu toatã tãria
o spun: nu-L cunosc pe Dumnezeu! Pentru cã Cuvîntul Domnului
spune: Nu puteþi sluji la 2 domni: ºi Domnului, ºi diavolului. Ce va
fi ºi acum la ospeþele oamenilor, pretinse a fi nunþi binecuvîntate de
Bisericã! Vã amintesc un cuvînt al Domnului, care spune aºa, în
Ioan 17: Tatã, nu Te rog pentru lume, ci pentru cei pe care i-ai ales
din mijlocul lumii. Nici Mîntuitorul nu ne-a învãþat sã ne rugãm
pentru lume. ªi, cu durere. Astãzi merge de-a valma. Ne rugãm
pentru toþi; se roagã ºi Biserica noastrã pentru toþi. Fraþilor iubiþi,
doresc sã fiu bine înþeles. Nu putem cãlca porunca lui Dumnezeu!
ªi-i îndemnãm pe tinerii noºtri. Aþi auzit ce a fãcut Neemia? Aþi
auzit cu cîtã durere a postit ºi a stat cu faþa la pãmînt, gemînd de
durere, pînã cînd au venit fiii poporului ºi i-au spus: Scoalã-te din
întristarea ta, cã nu este vreme de durere. De tine acum este nevoie.
Te vom ajuta în tot ce vei face. ªi a încheiat cu ei un legãmînt ºi,
mai mult, i-a obligat pe toþi sã înlãture femeile strãine împreunã cu
copiii lor, sã-i scoatã din þara lor. ªi au stricat actul cãsãtoriei, cum
îl numim noi, alungîndu-ºi femeile. ªi el le-a zis: Aþi cãlcat legea
lui Dumnezeu. Nu mai meritaþi sã faceþi parte din poporul lui
Dumnezeu. Iar ei, fiind iubitori de Dumnezeu, mai bine au înlãturat
femeile ºi copiii pe care i-au avut din nebãgare de seamã, ca ºi
pãrinþii lor, ºi au rãmas în legãmîntul cu Dumnezeu, ca sã nu calce
porunca ºi legile date de Dumnezeu.
Noi vã îndemnãm, dragi tineri: bãgaþi bine de seamã, cã se prefac
mulþi credincioºi pentru voi. Aºa cum spune Cartea lui Dumnezeu,
averea e o moºtenire de la pãrinþi, dar o femeie credincioasã e un
dar al lui Dumnezeu. Cîþi n-au fost înºelaþi de frumuseþe, de situaþii.
Cãlcînd peste Cuvîntul lui Dumnezeu ºi peste poruncile Lui, astãzi
plîng cu lacrimi amare greºeala pe care au fãcut-o. Nu dorim sã
învãþaþi din experienþa frãþiilor voastre. Ci din experienþa trecutului,
a cel o r car e n - au ascultat de Dumnezeu. Mulþi s-au pref ãcu t
credincioºi. ªi satana se preface în înger de luminã, dacã-i posibil
s ã- i î n º el e p e cei al eº i . O cãs ãt o r i e n u s e î n t emei azã î n 2 , 3
sãptãmîni. Au fãcut unii dintre fraþi greºeala aceasta, grãbind
cãsãtorii în 2 sãptãmîni. Au dat greº ºi au pe conºtiinþa lor greºeala
aceasta. Fraþii mei, nu vã grãbiþi! Îngerul Domnului a pregãtit
pentru voi mireasã sau mire. Dumnezeu S-a gîndit la voi. Poate va
spune cineva: Dar tot din Lucrare este. Dar nu e un caracter cu tine.
Dacã Dumnezeu þi-a pregãtit alta, rãmîi la alegerea lui Dumnezeu,
cã Dumnezeu nu greºeºte în alegerea Lui. Mulþi care au fãcut pasul
acesta în 2, 3 sãptãmîni au dar greº. Fraþilor, ºi un an, ºi 2 studiaþi
problema aceasta. Nu vã grãbiþi la cãsãtorie. Nu vã grãbiþi la
dragoste, cãci dragostea vã duce la pieire, aºa cum l-a dus pe
Samson cînd le-a spus tatãlui ºi mamei lui:
- Pe femeia asta vreau s-o iau în cãsãtorie, cã-mi place.
- Dar nu e din neamul nostru!
- Mie-mi place de ea. I-a plãcut de Dalila. Dar ce a fãcut Dalila
din el? ªi ea a fost frumoasã, a avut ºi alte calitãþi, dar a fost
necredincioasã. I-a pus capãt acestui mare om al lui Dumnezeu.
Staþi de vorbã cu Dumnezeu în vremea cãsãtoriei voastre. N-am dori
ca tinerii noºtri ºi fetele noastre, la vîrsta de 14, 15 ani, sã le vedem
cu bãieþi pe stradã. N-am vrea!
Pag. 56

Aºa cum pãzeºte mama curãþia fetei, n-am vrea, tinerilor dragi,
sã vã vedem într-o viaþã destrãbãlatã. Voi discutaþi problema
cãsãtoriei ºi, în primul rînd, puneþi înaintea lui Dumnezeu problema
aceasta, dacã e de la El sau nu. ªi aveþi rãbdare. Pentru cã, în faþa
cãsãtoriei voastre, ca ºi în orice problemã pentru care se cere
rezolvare prin rugãciune, satana de multe ori se pune împotriva
noastrã ºi a rãspunsului pe care ni-l dã Dumnezeu. N-am citit noi în
Cartea lui Daniel cînd el s-a rugat Domnului pentru descoperirea
unei vedenii? 21 de zile s-a rugat Daniel lui Dumnezeu, pînã cînd
i-a venit urmãtorul rãspuns: Daniele, om preaiubit ºi scump,
Dumnezeu þi-a ascultat rugãciunea din prima zi. ªi m-a trimis sã-þi
aduc rãspunsul, dar cãpetenia împãrãþiei Persiei diavolul mi-a stat
împotrivã. ªi s-a dat o bãtãlie în atmosferã de 21 de zile între
arhanghelul Gavril ºi satan. ªi n-a putut birui nici unul, nici altul.
ªi i-a venit arhanghelul Mihail în ajutor ºi l-a biruit pe diavolul. ªi
i-a spus lui Daniel cuvintele lui Dumnezeu ºi a zis: Mã duc din nou,
s ã mã l u p t î mpotriva împãratului perºilor. Poate cereþi d e l a
Dumnezeu ºi nu vã vine rãspuns cum vreþi voi, aºa repede. Aveþi
r ãb d ar e. Cereþi tot timpul. Nu cu ochii aþintiþi la o per s o an ã
oarecare. Spuneþi cu ochii închiºi: Doamne, eu nu ºtiu pe cine sã
aleg. Eu nu ºtiu. Gîndeºte-Te la mine. Gîndeºte-Te la viitorul meu.
Vreau sã trãiesc cu Tine pentru totdeauna.
ªi Dumnezeu Se va îngriji ºi o va pregãti. ªi din marginea
ceal al t ã a þ ãr i i n o as t r e î þ i v a ad u ce b ãr b at, s o r a mea! ª i d i n
marginea îndepãrtatã îþi va aduce mireasã, fratele meu! Dar ai
încredere în Dumnezeu. Repet: nu cãutaþi frumuseþe! Nu cãutaþi
situaþii! Nu cãutaþi un neam deosebit! Nu! Cereþi Domnului:
Doamne, îmi trebuie o soþie credincioasã. Oamenilor cãsãtoriþi,
Sfîntul Pavel le spune: Cei ce plîng sã fie ca ºi cum n-ar plînge. Cei
ce se bucurã de lume, ca ºi cum nu s-ar bucura. Cei ce au neveste
s ã f i e ca º i cu m n u l e- ar av ea. P en t r u cã c h i p u l l u m i i t r ece.
Legîndu-te de frumuseþe, te legi de persoanã. Nu uita cã chipul
lumii trece! Nu uita cã frumuseþea este o piatrã de poticnire pentru
mulþi care au fãcut greºeala aceasta. Deci, tinerilor dragi, priviþi cu
încredere la viitorul apropiat sau îndepãrtat, care e în mîna lui
Dumnezeu. Dacã veþi rãmîne credincioºi lui Dumnezeu, aduceþi o
cinste ºi o onoare Lucrãrii lui Dumnezeu. De aceea Dumnezeu ne-a
adunat, ne-a strîns aici ºi v-a adunat ºi pe voi, dragilor tineri. Aþi
venit de departe, pentru cã adunãrile noastre sînt o ºcoalã
duhovniceascã. Învãþãtorul nostru este Duhul Sfînt, aºa cum a spus
Mîntuitorul:
Vã trimit un alt Mîngîietor, care va rãmîne cu voi în veci, pe
Duhul Adevãrului. Un alt Învãþãtor. ªi, prin fraþii noºtri care au
mãrturisit aici Cuvîntul lui Dumnezeu, s-au dat din belºug lecþii
minunate cum trebuie sã ne ducem noi viaþa. Ca sã ne faceþi cinste
ºi nouã, sã putem veni ºi la nunta voastrã, sã putem cînta ºi la nunta
voastrã, sã ne putem bucura ca la nunta aceasta binecuvîntatã ºi
slãvitã. Fraþilor, cetãþeni din satul acesta, nu vã miraþi de aceastã
nuntã. Nu vã miraþi de ce au venit atîþia strãini. Nu vedeþi un strop
de bãuturã ºi totuºi fraþii cîntã! Nu trebuie sã ai capul plin de
bãuturã ca sã cînþi. Ei numai atunci ºtiu sã cînte. Noi cîntãm ºi în
necazuri, ºi-n întristãri, ºi-n dureri cîntãm, întotdeauna. Pentru cã
ºtim cã ne ocroteºte Tatãl nostru din ceruri, Dumnezeu.
 Pag. 57

Nu vã miraþi cã am venit cu cheltuieli mari, de departe, din

celãlalt colþ al þãrii ºi din îndepãrtata Moldovã au venit aici fraþii,
ca sã aducem respectul cuvenit. ªi meritã respect aceia care se
încadreazã pe linia Cuvîntului lui Dumnezeu, fãcînd astfel de nunþi
binecuvîntate, la care Hristos e chemat. Fecioara Maria e chematã.
Ucenicii Domnului sînt chemaþi, cu prezenþa învãþãturilor lor. Dar
eu întreb: la o nuntã unde începe bãutura sã curgã gîrlã, unde-s
cuvinte cu 2 înþelesuri, unde-s alte ºi alte pãcate grele, - Hristos ia
parte acolo? Ucenicii Domnului iau parte acolo? Vedeþi o Biblie
într-o astfel de nuntã? Vedeþi pe cineva citind din Biblie, citind un
psalm? Atunci lãudãm foile verzi ºi pãdurile, ºi dealurile, nu pe
Dumnezeu, aºa cum ne-a poruncit nouã Dumnezeu. ªi totuºi mai
spunem cã sîntem creºtini! Nu, fraþii mei! Mãrturisim din propria
noastrã experienþã: n-am fost creºtini. Am cîntat la bisericã, dar
n-am fost creºtini. ªtiþi ce spun învãþãturile Bisericii noastre cu
privire la nunþi? Dacã se face o nuntã ºi existã ºi muzicã, preotul sã
plece de la nuntã. Laicul care sîntem noi, dacã nu va pleca de la
nuntã, sã fie afurisit, iar preotul sã fie caterisit. Azi - o spunem cu
d u r ere cã sîntem mereu învinuiþi - am v ãzu t p r eo þ i j u cî n d ; e
adevãrat. Am vãzut preoþi bînd; e adevãrat. I-am vãzut cu þigãrile în
gurã; e adevãrat. ªi noi am vãzut.
Dar, pentru aceasta, nu înseamnã sã fugim de-aici. Dacã e o
slãbiciune în Biserica noastrã, Dumnezeu a ridicat Lucrarea aceasta.
Putea s-o trimitã sã formeze un cult. Cã eram aprobaþi ºi noi, nu
eram aºa cum sîntem, strîmtoraþi. Dar Dumnezeu a trezit Lucrarea
aceasta tocmai sã dãm semnalul de alarmã. Biserica are comori care
stau acoperite în bibliotecile bisericilor. Noi vrem sã valorificãm
aceste comori care au þinut neamul nostru pînã astãzi ºi poporul
nostru, creºtin. Astãzi ne-am modernizat, nu ne mai trebuie credinþã.
Nici Dumnezeu. Bãutura sã curgã gîrlã! Nu, fraþii mei. Noi, cînd
ne-am întors la Dumnezeu, am fãcut un legãmînt cã luptãm pînã la
moarte pentru cauza aceasta. ªi sîntem gata sã mergem chiar la
moarte, dar susþinem cu tãrie adevãrul acesta. Sã nu vã lãudaþi cã
Biserica noastrã are 3 dascãli: Vasile, Grigorie, Ioan ºi atîþia oameni
ai lui Dumnezeu. Nu vã lãudaþi cu oamenii. Sã ne lãudãm cu noi.
Unde mergem, vedem biserici goale. Oamenii lucreazã ºi în timp de
sãrbãtoare. Oamenii nu mai respectã nici duminicile, nici
sãrbãtorile. Fraþii mei, ºi totuºi sîntem creºtini. Am dreptate cînd
spun cã Biserica noastrã trebuie reîncreºtinatã? Însã, durere. atîþia
ni se opun! Nu vor o reîncreºtinare.
Vor sã aibã frîu liber; sã bea, sã trãiascã ca pãgînii, în
deºertãciunea gîndurilor lor. Facã fiecare ce vrea! Noi avem o
rãspundere în faþa lui Dumn ezeu , cãr u i a Î i s l u j i m d e o viaþã
întreagã. Sînt unii care de copii tineri ne-am întors la Dumnezeu,
cum l-aþi vãzut pe tînãrul acesta care i-a uimit pe toþi. Dumnezeu l-a
pus de-o parte. De atunci I-am slujit lui Dumnezeu ºi vrem sã-I
slujim pînã la moarte. Ne bucurãm ºi-L rugãm pe Domnul ºi pentru
pãrinþii mirilor, pe care-i cunoaºtem aºa de bine, din copilãrie. La
unii am fost ºi la nuntã, cu aceleaºi bucurii ºi cîntãri la pãrinþii
miresei. Mulþumim Domnului pentru astfel de pãrinþi care au putut
sã-ºi þinã copiii lîngã Cuvîntul lui Dumnezeu. Voi, pãrinþilor, nu
împiedicaþi copiii sã vinã la adunare, la ºcoala aceasta binecuvîntatã
a Duhului.
Pag. 58

Cheltuiþi totul ca sã puteþi da un copil, un fecior, sã facã o

facultate. Pentru ce? Pentru ce? E adevãrat cã-i faceþi oameni. N-aþi
vrea ceva mai mult? N-aþi vrea sã faceþi din ei copii ai lui
Dumnezeu? Atunci daþi-le voie sã vinã în aceastã ºcoalã. Se plîng
mereu tinerii: Tata nu mã lasã. Mama nu mã lasã, sau soþia: Soþul
nu mã lasã. Îmi place adunarea, dar soþul nu mã lasã. Ce pãcat, ce
pãcat. Sã nu aibã Dumnezeu foloase din lucrarea mîinilor Lui; sã
aibã diavolul. Ei, fraþilor, tocmai aici luptãm noi ºi vom lupta pînã
la capãt, sã ºtiþi. Luptãm pînã la capãt, pînã cînd vom cãdea. ªi ºtim
cã, dacã noi vom cãdea, Dumnezeu ridicã. Uitaþi cum a ridicat aici
tineri care vor duce mai departe steagul zdrenþuit de gloanþele
duºmane. Vor duce ei mai departe, cãci Duhul lui Dumnezeu va
pune în inima lor aceeaºi rîvnã arzãtoare pentru cauza slãvitã a lui
Dumnezeu. Ne întoarcem bucuroºi la casele noastre, cã ne-a dat
Dumnezeu un prilej minunat astãzi. Învãþãturã din belºug. A dat
Dumnezeu bãuturã din belºug. Plecãm ca beþi de-aici. Dar nu de
bãutura aceea pe care au bãut-o cei din Cana pînã cînd s-au îmbãtat.
Ci de bãutura pe care Domnul Hristos a fãcut-o din apã. ªi bãutura
aceasta e Cuvîntul lui Dumnezeu. Nimeni sã nu se bazeze, sã spunã:
Pãi ºi Hristos a fost la nuntã. La nuntã, da. Dar nu la ospãþ. Ce
credeþi, ar mai fi rãmas Hristos acolo dacã începea muzica, jocurile,
cuvintele cu 2 înþelesuri?
Ar mai fi rãmas? Pãmînteºte vorbind. Ar fi rãmas ucenicii,
Fecioara Maria, care a trãit în atîta curãþie? Nici în celelalte datini
ei nu sînt. E o formalitate goalã. Dacã mergem cu capetele pline,
dacã ne-am uitat la interes, la frumuseþe, la alte lucruri, a devenit o
formã goalã chiar ºi Taina, cum amintea un frate cã aceasta e o
Tainã. E Tainã pentru credincioºi. Dar pentru oamenii necredincioºi,
care astãzi chefuiesc ºi beau, ºi petrec, iar mîine îi vezi pe la uºa
tribunalelor pentru divorþuri. Înseamnã cã Hristos n-a binecuvîntat
nunta aceea. În viaþa credincioºilor nu existã divorþuri. În viaþa
credincioºilor nu existã despãrþiri, pentru ca binecuvîntarea lui
Dumnezeu sã se rãsfrîngã asupra copiilor. Eu închei cu aceste
îndemnuri, fraþilor dragi, ºi vã rog sã mã înþelegeþi bine. La tinerii
noºtri le spun încã o datã: citiþi cu atenþie, notaþi-vã capitolul acesta
ºi mergeþi dupã trimitere: Neemia capitolul 13, începînd cu versetul
23. Studiaþi-l bine ºi veþi vedea cum Dumnezeu vã va lãmuri pentru
viitor ce trebuie sã faceþi. Amin.
 Pag. 59

Neîncuscrirea cu strãinii

Vorbirea fratelui Dan Cioarcã (Valea Dîljii) la nunta de la Ighiel -

17-VI-1979

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Slãvit

sã fie Domnul! Cum se bucurã mirele de mireasa lui, aºa se bucurã
Dumnezeu de noi, de toþi. Slãvit sã fie Domnul cã ne-a învrednicit
ca, în ziua de astãzi, sã ne vedem aici, în locul acesta binecuvîntat
de El. Nuntã s-a fãcut în Cana din Galilea. Mama lui Isus era acolo.
ªi la nuntã a fost chemat ºi Isus cu ucenicii Lui. Deci, din Cuvîntul
lui Dumnezeu reiese cã Mama Domnului era ceva rudenie cu cei
care aveau nunta ºi de aceea era acolo. ªi a fost chemat ºi Isus cu
ucenicii. Slãvit sã fie El cã, în aceastã chemare, am fost cuprinºi ºi
noi, dupã cum auzirãþi, de pe toate meleagurile. De pe la ogoare ºi
din facultate, ºi chiar de la oi. Domnul sã ne binecuvînteze pe toþi.
Fraþilor ºi surorilor! Cînd nunta era în toi, Mama Domnului a fost
vestitoarea cea dintîi a Cuvîntului lui Dumnezeu.
Zice Mama Domnului: Nu mai au vin. ªi Domnul îi rãspunde: Ce
ne priveºte pe Mine ºi pe tine, femeie, cã încã nu Mi-a sosit ceasul?
ªi acolo erau niºte vase de piatrã, puse dupã obiceiul de curãþire al
iudeilor; ºi Domnul Isus le spune: Umpleþi vasele pînã sus. ªi ei
le-au umplut. Iar El le spune: Acum duceþi nunului sã bea. Luînd
nunul vinul, vinul era mai bun decît cel dintîi. ªi Îl cheamã pe mire
ºi-i spune: De ce ai fãcut lucrul acesta? Toatã lumea pune vinul cel
bun înainte ºi, dupã ce oamenii beau, îl aduce ºi pe cel mai puþin
bun. Dar tu ai þinut vinul bun pînã acum. Ei nu ºtiau de unde vine
vinul acesta, dar slugile ºtiau. Vã aduceþi aminte de cuvîntul pe care
i-l spune Domnul Isus lui Nicodim: Vîntul suflã încotro vrea, îi auzi
vuietul, dar nu ºtii nici de unde vine, nici unde merge. Aºa e cu cel
nãscut din Dumnezeu. Fraþilor, Domnul Isus n-a spus: Spãlaþi
vasele. Cã vasele erau, dupã obicei, spurcate. N-a spus: Spãlaþi-le.
A spus: Umpleþi-le ºi duceþi sã bea. Într-un vas plin nu mai încape
nimic. Într-un vas plin, curãþit de Domnul, într-acela nu mai încape
nimic.
Este Duhul ºi Cuvîntul lui Dumnezeu. Acela ne curãþã vasele, pe
al meu ºi pe al tãu, fratele meu ºi sora mea. ªi sã ºtiþi cã noi sîntem
niºte vase de piatrã în Lucrarea lui Dumnezeu. Vasele de piatrã nu
se miºcã aºa uºor de la loc sau sã se mute dintr-un loc într-altul. Ci
rãmîn stabile, rãmîn statornice acolo. Aºa ºi tu, fratele meu, sã rãmîi
statornic în Cuvîntul lui Dumnezeu ºi în Lucrarea în care te-a
chemat. Aºa spune Cuvîntul lui Dumnezeu: Fiecare sã rãmînã în
starea în care l-a chemat Domnul. Nu vã abateþi nici la dreapta, nici
la stînga. În Lucrarea în care ne-a chemat Domnul ºi în care ne-a
aºezat, sã rãmînem statornici pînã la sfîrºitul vieþii noastre. Domnul
sã ne ajute. L-am auzit pe fratele vorbind cã Apostol Petru spune:
ªtiu cã ºtiþi lucrurile astea. Dar tot e bine sã vã mai aducem aminte
de ele. În Cuvîntul lui Dumnezeu din Cartea Facerii, capitolul 6,
începînd cu versetul 1, zice aºa: Cînd au început oamenii sã se
înmulþeascã pe faþa pãmînt u l u i º i l i s - au n ãs cu t f et e, fiii lui
Dumnezeu au vãzut cã fetele oamenilor sînt frumoase; ºi dintre ele
ºi le-au luat pe care ºi le-au ales.
Pag. 60

ªi, cu asta, s-a stricat toatã lumea; ºi Dumnezeu S-a mîhnit în

Duhul Lui ºi a spus: Duhul Meu nu va rãmîne pururi în om, cãci ºi
omul e carne neputincioasã. Toate întocmirile din inima lui sînt
îndreptate în fiecare zi numai spre rãu. Dragii mei, v-aþi întrebat
vreodatã de ce n-au luat fiii oamenilor din fetele lui Dumnezeu? De
ce au luat fiii lui Dumnezeu din fetele oamenilor? De ce? Pentru cã
femeia e mai atrãgãtoare. Mai repede îl trage femeia pe bãrbat fie
la bine, fie la rãu. Domnul sã-i pãzeascã pe tinerii noºtri, ca sã nu
mai ia fete din fetele oamenilor. Ci sã ia din fetele lui Dumnezeu,
din Lucrarea lui Dumnezeu. ªi atunci Dumnezeu nu Se va abate de
la noi. Fratele a spus cã pãrintele nostru Avraam i-a zis la cel mai
drept dintre slujitorii sãi, lui Eleazar: Pune mîna sub coapsa mea ºi
jurã-mi cã nu vei lua nevastã pentru fiul meu Isaac din fetele
cananiþilor. ªi atunci robul pune mîna ºi jurã cã se va þine de
cuvîntul pe care i l-a spus. Fratele meu ºi sora mea, eu ºi tu am
fãcut legãmînt nu cu un om; am fãcut legãmînt cu Dumnezeu. Am
jurat cã-I vom sluji ºi cã ne vom þine de jurãmînt. Ne þinem?
Domnul sã ne ajute sã ne þinem. Cã dacã nu ne þinem!...
Uite, servitorul a spus cã se va þine de jurãmînt. ªi numai dacã
femeia n-ar fi venit, atunci ar fi fost dezlegat de jurãmîntul pe care
l-a fãcut. Atunci eºti dezlegat ºi-s dezlegat de jurãmîntul pe care
l-am fãcut cu Dumnezeu. El Se þine de condiþiile pe care ni le-a pus
mie ºi þie, fratele meu ºi sora mea. Dumnezeu Se þine de Cuvîntul
Lui; ºi noi trebuie sã ne þinem de hotãrîrea ºi de legãmîntul pe care
l-am fãcut cu El. Domnul sã ne ajute! În Deuteronom, capitolul 7,
versetul 3, spune aºa: Cînd Dumnezeu te va duce în þara pe care þi-a
fãgãduit-o, va izgoni dinaintea ta 7 popoare. 7 duhuri rele a scos
Dumnezeu ºi din Maria Magdalena; ºi 7 duhuri rele, poate, ºi din
mine, ºi din tine, fratele meu ºi sora mea, dacã asculþi de Cuvîntul
lui Dumnezeu. ªi spune: Sã nu te încuscreºti cu ei. Nu vã încuscriþi
cu lumea! Nu iubiþi lumea, nici lucrurile din lume. Tot ce este în
lume: pofta ochilor ºi lãudãroºia vieþii nu-s de la Dumnezeu, ci din
lume. ªi lumea, ºi pofta ei piere, dar cine face voia lui Dumnezeu
rãmîne în veac. Domnul sã ne ajute sã facem voia Lui ºi sã rãmînã
numele noastre scrise în Cartea Vieþii. Odatã un tînãr cãuta sã se
cãsãtoreascã. El avea un prieten cãruia i-a pus:
- Vino ºi tu la nunta mea.
- Vin, dar eu nu pot sã vin singur. Eu mai am un Prieten ºi, dacã
îmi îngãdui sã vin cu El, atunci vin.
- Cum sã nu! La nuntã nu-i loc pentru un om? Poþi sã vii cu El.
ªi vine cu El ºi stã un timp ºi, dupã un timp, cînd începurã muzica,
bãutura ºi strigãturile, invitatul se ridicã ºi pleacã. Atunci mirele îi
spune:
- Prietene, dar acum pleci? Acum cînd nunta e în toi?
- Apoi, eu þi-am spus cã mai am un Prieten. ªi, uite, Prietenul
meu nu mai stã. ªi eu trebuie sã ascult, sã mã duc cu El. Cînd am
venit, am gãsit un IMS, de am ajuns pînã aici, ºi ºoferul nu ºtia
unde e nunta. ªi-i întreba pe oameni: Unde-i ospãþul? Eu n-am putut
sã-l las sã rãmînã la asta. Zic: Ia ascultã, domnule! Noi nu mergem
la ospãþ. Noi mergem la nuntã! Deci, dacã vrei sã întrebi, întreabã
unde-i nunta, nu unde-i ospãþul. Cã noi nu mergem la ospãþ, ci noi
mergem la nuntã. Cã iatã ce se face la ospeþe! Domnul nu ia parte
la ospeþe!
 Pag. 61

Domnul nu ia parte la plãcerile ºi la destrãbãlãrile lumii. ªi

atunci nu trebuie sã iau parte nici eu ºi nici tu, fratele meu ºi sora
mea, care am jurat ca Eleazar ºi am fãcut jurãmînt lui Dumnezeu
cã-L vom asculta ºi-L vom urma. Domnul sã ne ajute! Fraþilor ºi
surorilor! Mã adresez mai mult tineretului. Cu toate cã v-am mai
spus lucrurile astea, vi le mai spun. ªi, cît Domnul mã va þine, vã
voi aduce aminte de ele. Ca sã le þinem minte ºi sã cãutãm sã le
împlinim. Cînd Domnul Isus era gata sã plece, zice în Evanghelia
dupã Ioan, capitolul 16, versetul 5: Acum Mã duc la Cel ce M-a
trimis ºi nimeni dintre voi nu Mã întreabã: Unde Te duci? Adevãrata
dragoste, adevãrata credinþã nu poate sã trãiascã fãrã aceastã
pãrtãºie; fãrã sã întrebe, fãrã sã i se spunã ºi fãrã sã fie întrebatã.
Cît timp existã dragoste între soþ ºi soþia lui, cîte nu-ºi spun ºi cîte
nu se întreabã unul pe celãlalt! Toatã ziua vorbesc, toatã ziua se
întreabã. Cînd s-a pus tãcerea între ei, e un semn dureros. Înseamnã
cã în inima unuia sau a amîndurora a intrat rãceala sau îngheþul.
Dragii mei, sã luãm exemplu cum sînt copiii mici faþã de taþii ºi
mamele lor. Cîte vorbeºte copilul pînã e mic!
Toatã ziua întreabã, toatã ziua vorbeºte, tot ce gîndeºte spune ºi
tot ce vede întreabã. Ca o pãsãricã într-o zi cãlduþã de primãvarã,
nu-i mai tace guriþa cea micuþã. Tot întreabã ºi tot vorbeºte. Ca
niºte picuri de miere sînt cuvintele drãgãlaºe ale bãiatului sau ale
fetiþei pe inima pãrinteascã. Ar vrea tot mai mult sã audã ºi sã
întrebe. Dar, cu pãrere de rãu vedem cã aceasta þine numai pînã la
un timp. ªi copiii crescuþi încep sã-ºi gãseascã alte plãceri ºi sã
îndrãgeascã altceva ºi-ºi uitã de pãrinþii lor. Pînã cînd vine vremea
cã poate sã stea tata sau mama zile întregi cu copilul în aceeaºi casã,
dorind ca acesta sã-i mai întrebe sau sã le mai spunã mãcar ceva.
Cine ar putea mãsura atunci durerea unei inimi pãrinteºti? Pãrintele
îºi va aduce aminte de dragostea copilului din tinereþea lui ºi va
plînge cu amar, va plînge în singurãtatea lui. Poate copilul sã-i dea
o hainã cît de groasã, poate sã-i dea o pîine cît de mare deºi, rari
mai sînt care mai au aceastã grijã. ªi pãrintele se va simþi tot mai
strãin, ca într-o închisoare de gheaþã, în casa caldã a propriului sãu
copil. Dragii mei tineri! ªi voi sînteþi acum mari. Poate aveþi ºi voi
un tatã bãtrîn.
Poate aveþi o mamã bolnavã. Poate îngrijeºti în condiþii omeneºti
de pãrinþii tãi, dacã eºti mãcar om. Sau, dacã eºti fiarã sau demon,
nici nu-þi pasã sau chiar þi-e ruºine cu pãrinþii tãi. Dar chiar om sã
fii ºi cu conºtiinþã omeneascã sã îngrijeºti de pãrinþii tãi, nu uita cã
ei au nevoie de tine. Ei au nevoie nu numai de banii tãi, nu numai
de cãldura ta, nu numai de pîine a ta. Au nevoie de tine. Cautã ºi
fã-þi timp sã stai de vorbã cu ei mãcar din cînd în cînd, spunîndu-le
ceva ºi întrebîndu-i ceva cu un cuvînt iubitor. Aceasta îi va face pe
ei fericiþi; ºi nu numai pe ei, ci, mai ales, pe tine. Celor cãsãtoriþi
le zic nu eu, ci Domnul: Cãsãtoria sã fie þinutã în cinste ºi patul
nespurcat. Tinere, iubeºte-þi nevasta aºa cum e ea: frumoasã, mai
puþin frumoasã; deºteaptã, mai puþin deºteaptã. Iar tu, soþie,
iubeºte-þi soþul aºa cum e el: frumos, mai puþin frumos; deºtept, mai
puþin deºtept. Pînã cînd, prin iubire, veþi ajunge sã fiþi aºa cum
trebuie sã fiþi. Cãci ºi Hristos ne-a iubit aºa cum eram. Dragostea
lui Dumnezeu sã vã facã sã acoperiþi totul; sã rãbdaþi totul. Vorbiþi
întreolaltã. Nu þineþi necaz.
Pag. 62

Nu lãsaþi sã apunã soarele peste mînia voastrã. Cãci cele mai

negre clipe ºi cele mai nefericite zile sînt atunci cînd soþul nu se
mai poate întreba nimic cu soþia lui. Domnul sã vã pãzeascã de
aceste gînduri rele ºi nepotrivite. ªi sã ajungeþi la pacea lui Hristos,
la care aþi fost chemaþi cu toþii. Sînt aici fraþi mai mulþi care sã
vorbeascã ºi cu dar mai mare ºi mai învãþaþi. Cuvîntul lui
Dumnezeu, pe care îl cunoaºtem cu toþii, spune aºa: Tot ce voiþi sã
vã facã vouã oamenii faceþi-le ºi voi la fel. Deci, dacã alþii ar vrea
sã vorbeascã ºi ei, de ce sã-i împiedic eu sau sã fiu o sarcinã sau o
piatrã de poticnire pentru cineva? Domnul sã ne pãzeascã! Totuºi
mã adresez scumpilor noºtri tineri pe care Dumnezeu i-a rînduit sã
se uneascã unul cu altul, sã se bucure în ziua de astãzi: în bucuria
frãþiilor voastre, ne bucurãm noi toþi. Toatã adunarea care e aici se
bucurã în bucuria frãþiilor voastre. Dragul meu tînãr mire, frãþior:
sã ºtii cã frãþia ta ai dus o cruce, ai dus o sarcinã pînã acum, dupã
cum spune Cuvîntul lui Dumnezeu: Cine vrea sã vinã dupã Mine sã
se lepede de sine, sã-ºi ia crucea ºi sã Mã urmeze; Luaþi jugul Meu
cã e bun ºi sarcina Mea este uºoarã. Învãþaþi de la Mine cã Eu sînt
blînd ºi smerit cu inima. Sã ºtii cã, dacã pînã acum ai dus o sarcinã,
de acum încolo sarcina frãþiei tale nu se uºureazã. Sarcina frãþiei
tale se mai îngreuneazã cu o jumãtate.
De ce? Pentru cã surioara are ºi ea o sarcinã. ªi ea, fiind socotitã
ca un vas mai slab, frãþia ta eºti dator sã-i ajuþi, sã duci ºi sarcina
ei. Purtaþi-vã sarcinile unii altora atît frãþiile voastre, cît ºi noi, toþi,
ca sã împlinim legea lui Hristos. Domnul sã ne ajute. Dumnezeu sã
vã binecuvînteze cu ascultare de El, cu ascultare de pãrinþi, cu pace
ºi cu dragoste. Binecuvîntaþi sã fie ºi pãrinþii fratelui ºi ai surorii,
cã v-au crescut dupã voia lui Dumnezeu ºi nu v-au lãsat sã vã
încuscriþi cu alte neamuri, nu vorbim de neamuri strãine, ci de cei
care nu-s din Lucrarea lui Dumnezeu, ci din alte lucrãri, ca sã nu
înmoaie inima poporului ºi sã nu tînjeascã ºi fraþii - dupã cum spuse
fratele cã sînt mulþi fraþi ºi surioare care nu ascultã de Cuvîntul lui
Dumnezeu ºi se încuscresc cu alþii. Dumnezeu a voit sã vã ajute sã
vã gãsiþi aºa cum i-a spus Avraam lui Eleazar - soþul ºi soþia dupã
voia lui Dumnezeu ºi dupã planul Sãu, ºi dupã frãþiile voastre. Deci
pacea lui Hristos la care aþi fost chemaþi sã alcãtuiþi un singur trup
sã locuiascã din belºug în inimile voastre! Dragostea lui Dumnezeu
sã vã ajute sã trãiþi în pace ºi în dragoste ºi sã acoperiþi totul. Duhul
lui Dumnezeu sã vã sfinþeascã pe deplin; ºi trupul vostru, ºi sufletul
vostru, ºi duhul vostru sã fie pãzite întregi pînã la venirea
Domnului. El e bun ºi va face lucrul acesta! Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 63

Atingerea de Hristos: personalã ºi cu gloata

O parte din vorbirea fratelui Ioan Voina la nunta de la Ighiel -

17-VI-1979

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Nu am

cuvinte îndeajuns ca sã-I mulþumesc Domnului mai ales pentru
prezenþa Lui aici, în mijlocul nostru. Ne bucurãm în chip deosebit;
ºtim într-adevãr cã e prezent aci. M-am oprit ºi eu la cîteva cuvinte
pe care le-au repetat fraþii în decursul stãrii noastre aici. ªi m-am
gîndit la unele lucruri foarte interesante cu privire la vorbirile
fraþilor. Fiecare a vorbit în felul lui. Dar nu ei au vorbit, ci Domnul
a vorbit. Aºa cum spune în Iov: Dumnezeu vorbeºte cînd într-un fel,
cînd într-altul, dar omul nu ia seama. La ce vreau sã mã limitez, în
scurte cuvinte? Mã bucur - cum am spus - de prezenþa Lui în
mijlocul nostru. Pentru cã ºtim cã în El locuieºte pe deplin toatã
plinãtatea Dumnezeirii, nu mai este nimic nici de adãugat, nici de
scãzut. S-a vorbit mult, dar, în capitolul 5 cu versetul 39 din Ioan,
Însuºi Domnul spune: Cercetaþi Scripturile, cã în ele socotiþi cã
aveþi viaþa veºnicã. Pentru cã ele mãrturisesc despre Mine. ªtim
într-adevãr, iubiþii mei, cã în El locuieºte pe deplin toatã plinãtatea
Dumnezeirii.
Totuºi, Dumnezeu lucreazã în chip deosebit prin oameni, aºa cum
spune capitolul 10 din Luca, cu versetul 16: Cine vã ascultã pe voi
p e M i n e M ã ascultã. Cine vã nesocoteºte pe voi pe Min e M ã
nesocoteºte. Iar cine Mã nesocoteºte pe Mine nesocoteºte pe Cel ce
M-a trimis pe Mine. Ca ºi Apostolul Pavel, spun ºi eu: N-am avut
de gînd sã cunosc în mijlocul vostru pe nimeni ºi nimic, decît pe
Isus ºi pe El rãstignit. Ne bucurãm din toatã inima. M-am gîndit la
unele cuvinte, prin care Evanghelistul spune: Erau mulþi care se
încredeau în El. Dar El nu Se încredea în ei. Nu Se încredea în ei!
Pentru cã ei au iubit mai mult slava oamenilor decît slava lui
Dumnezeu. Cînd ne uitãm în jurul nostru, aci, în locul acesta atît de
minunat, unde Dumnezeu ne-a cercetat ºi ne cerceteazã atît de mult
prin cuvintele pe care le-am auzit, ºi vedem într-adevãr o gloatã atît
de mare aici, gîndind la ce ne vorbea fratele dinainte, despre
sãmînþa semãnãtorului, ne punem întrebarea: sãmînþa unde a cãzut?
Sã ne aducem aminte, fraþilor: cînd Domnul trecea prin Ierihon, ºtiþi
frãþiile voastre persoanele care s-au mîntuit atunci. Vã aduceþi
aminte, nu?
Era o gloatã atît de mare, cã Zacheu n-a putut sã-L vadã pe
Domnul, numai dacã s-a urcat în dud. Gloata aceea a rãmas afarã ºi
Domnul a intrat cu Zacheu în casa lui. Deci, iatã, dragii mei, din
toatã inima o spunem, n-am vrea sã facem numai o paradã. ªtiþi
frãþiile voastre, cînd femeia care avea scurgere de sînge ºi care a
spus: Am sã mã duc la El ºi mãcar de haina Lui sã mã ating, - ºtiþi
ce mare gloatã a fost ºi atunci! Poate a fost mai mare ca aceea care
s-a sãturat din cele 5 pîini ºi 2 peºti. Dar, fraþilor, cine s-a atins de
El? Gloata? S-a atins gloata de El, dar s-a atins cu credinþã? Cînd
s-a atins femeia de El, Domnul a spus: Cine s-a atins de Mine? ªi
ucenicii Îl întreabã: Dar de ce mai întrebi cine s-a atins de Tine? Tu
nu vezi gloata care s-a atins toatã ziua de Tine? Nu. S-a atins cineva
de Mine, cã am simþit cã a ieºit o putere din Mine.
Pag. 64

O, dragii mei fraþi ºi surori, dacã noi, toþi de-aici, am fi

într-adevãr nãscuþi din Dumnezeu, copiii lui Dumnezeu, þara noastrã
întreagã ar fi mîntuitã ca Sodoma altãdatã, pentru 10 persoane. De
aceea, dorim din toatã inima ºi din tot sufletul ca cuvintele pe care
le-aþi auzit, pe care le-am auzit sã le punem la inimã, fraþilor. Este
vremea sã înþelegem lucrul acesta! ªtim cã dragostea lui Dumnezeu
ne-a strîns; dar ºtim ºi cã atunci cînd au umblat gloate întregi dupã
El, doar ici-colo cîte un suflet s-a mîntuit. N-aº vrea sã fiu lung.
M-am bucurat din toatã inima de cuvintele pe care le-am auzit aci.
ªi credem cã vor fi de-ajuns pentru fiecare din noi, dacã într-adevãr
ne cercetãm starea noastrã în faþa Cuvîntului lui Dumnezeu. Frãþiile
voastre ºtiþi bine capitolul 12, versetele 47 ºi 48 de la Ioan: Eu n-am
venit sã judec lumea, ci sã mîntuiesc lumea. Dar cuvintele pe care
vi le-am spus, acestea vã vor judeca în ziua de apoi. Fraþii mei,
timpul e înaintat. Nu numai cã e scurt aici ºi e înaintat, dar venirea
Domnului este foarte, foarte aproape. Iatã, Eu vin curînd ºi rãsplata
Mea este cu Mine, ca sã dau fiecãruia dupã faptele sale.
De aceea, sã nu stãm nepãsãtori faþã de o mîntuire atîta de mare
care stã la dispoziþia noastrã. Sigur cã, aºa cum amintea fratele de
mai înainte: Dupã cum ploaia ºi zãpada care cad pe pãmînt nu se
întorc înapoi pînã nu udã pãmîntul ºi fac sã creascã ºi sã
odrãsleascã, sã aducã sãmînþã semãnãtorului ºi pîine celui ce
mãnîncã, tot aºa ºi Cuvîntul Meu nu se va întoarce la Mine fãrã de
rod, ci va face voia Mea ºi va împlini planurile Mele. De aceea,
dorim din toatã inima sã-L arãtãm ºi noi pe Acela pe care L-a arãtat
Apostolul Pavel, cum a spus el în Coloseni 3: Dacã deci aþi înviat
împreunã cu Hristos, priviþi la lucrurile de sus, unde Hristos ºade la
dreapta lui Dumnezeu. Uitaþi-vã la cele de sus, nu la cele de pe
pãmînt, pentru cã voi aþi murit ºi viaþa voastrã este ascunsã cu
Hristos în Dumnezeu. Cînd Se va arãta Hristos, viaþa voastrã, vã
veþi arãta ºi voi împreunã cu El în slavã. Ce lucruri splendide, ce
lucruri minunate! Ce fãgãduinþe minunate! Mã refer ºi la cuvîntul
pe care l-a citit un frate de la Ioan, capitolul 3, versetul 16: Atît de
mult a iubit Dumnezeu lumea, încît a dat pe singurul Sãu Fiu, ca
oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viaþa veºnicã. Dar, fraþii
mei! Dacã ne oprim puþin la noi, vedem cît de mult ne-a iubit
Dumnezeu pe noi, iubiþii mei, faþã de lumea întreagã! Cã ne-a ºi
chemat, ne-a ºi socotit neprihãniþi ºi ne-a ºi proslãvit!
Ce prilej minunat avem noi pentru mîntuirea ºi desãvîrºirea
noastrã! ªi m-am gîndit la unele cuvinte pe care le-a spus un frate
din Evrei 3: Fraþi sfinþi care aveþi parte de chemarea cereascã. E
vorba de fraþi sfinþi! Aþintiþi-vã privirile la Marele Preot ºi Apostol
al mãrturisirii voastre, adicã la Isus. Vrem sã atragem atenþia ºi
privirile la Acela în faþa cãruia se va pleca orice genunchi al celor
din cer, de pe pãmînt ºi de sub pãmînt. S-a vorbit atît de mult, dar
toate lucrurile se limiteazã la acest Nume Sfînt, iubiþii mei! Toate
se limiteazã aci. Apostolul Pavel spune în Romani, capitolul 1:
Pavel, rob al lui Isus Hristos, pus de-o p ar t e ca sã vesteascã
Evanghelia lui Dumnezeu. Ea priveºte pe Fiul Sãu. Pe cine priveºte
Evanghelia? Pe Fiul Sãu! Cine a plãtit preþul pentru desãvîrºirea ºi
mîntuirea noastrã, fraþilor ºi surorilor? Priveºte pe Fiul Sãu, nãscut
din sãmînþa lui David, în ceea ce priveºte trupul.
 Pag. 65

Iar în ceea ce priveºte Duhul sfinþeniei, dovedit cu putere cã este

Fiul lui Dumnezeu, prin învierea din morþi. Trebuie dovedit cu
putere cã este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea din morþi, iubiþii
mei. ªi ºtim într-adevãr cã în nimenea altul nu este mîntuire, cã nu
este sub cer alt nume dat oamenilor în care sã fim mîntuiþi. ªi
dovada pentru care ne aflãm aici este harul lui Dumnezeu care aduce
mîntuirea pentru toþi oamenii ºi mai ales pentru noi, care sîntem
aici, iubiþii mei.
Pag. 66

Amintirea preþului rãscumpãrãtor

O parte dintr-o vorbire a fratelui Traian Dorz de la o adunare -

începutul anilor ’80

Samariteanul milostiv sã ne îmbrace din nou, sã ne ridice ºi sã

ne înalþe iarãºi spre starea din care am cãzut, spre Ierusalim.
Aceasta n-o poate face decît acel care se ridicã. El, care S-a ridicat,
ºi ai Lui, care se suie spre Ierusalim. Numai acei oameni
binecuvîntaþi de Dumnezeu care cautã ºi se silesc sã pãºeascã pe
urmele Domnului spre starea tot mai înaltã, tot mai sfîntã, tot mai
dupã v o i a l u i Du mn ezeu , p rin credinþã, prin rugãciune, prin
înfrînare, prin sfinþenie, prin toate roadele Duhului, numai aceia îi
pot ajuta pe cei cãzuþi în mijlocul pãcatelor; pe cei dezbrãcaþi de
haina neprihãnirii, pe cei care sînt doborîþi ºi zdrobiþi de toþi tîlharii
aceºtia de pãcate: de rãutate, de vicleºug, de mînie, de pizmã, de
lãcomie, de beþie, de tot ceea ce este tîlhar-pãcat, de tot ceea ce este
ucigaº de suflete, de tot ce este nefericit ºi de tot ce este nenorocit
pentru fiecare dintre noi.
De aceea, binecuvîntãm pe Domnul totdeauna, cã El a avut cea
mai mare milã de noi, cãci a venit ºi ne-a ridicat din starea cea rea
în care zãcusem. ªi-i binecuvîntãm, pentru dragostea lui Dumnezeu,
pe acei fraþi ai noºtri lucrãtorii Lui binecuvîntaþi, care ne vestesc ºi
ne-au vestit Cuvîntul lui Dumnezeu ºi care, prin acest Sfînt Cuvînt
al Sãu, ridicîndu-se ei înºiºi tot mai înalt spre starea de curãþie, ne
ajutã ºi pe noi, sã ne ridicãm ºi noi din locul unde am fost cãzuþi ºi
am zãcut în pãcate ºi în stricãciune. Dar, dupã ce Domnul ne-a
curãþit, dupã ce - prin hotãrîrea sfîntã ºi prin întoarcerea la Domnul,
prin naºterea din nou - noi am fost îmbrãcaþi iarãºi în hainele
pierdute, în hainele Luminii, prin Sîngele Domnului Isus, sã avem
grijã sã nu ne mai întinãm. Sã avem grijã sã nu ne mai coborîm. Sã
nu ne mai întoarcem iarãºi la pãcatele noastre, sã nu mai stãm de
vorbã cu tîlharii ispitelor, care abia aºteaptã, într-o clipã de
neveghere, sã ne trînteascã ºi sã ne dezbrace din nou de haina
harului lui Dumnezeu.
Cãci dupã ce odatã am fost curãþiþi, dupã ce odatã ne-am predat
Domnului, dupã ce odatã am fost sfinþiþi prin Sîngele Domnului
Isus, dupã ce am fost îmbrãcaþi odatã din nou în haina sfinþeniei,
dacã din nou cãdem ºi dacã din nou Îl pãrãsim pe Domnul, ºi dacã
din nou cãlcãm legãmîntul Sãu, ºi dacã din nou batjocorim Sîngele
harului, se poate sã nu mai fie nici un mijloc ºi nici o jertfã de
ispãºire pentru noi. Mi-aduc aminte de o întîmplare a unor 2 tineri
care, fiind într-o ºcoalã înaltã, cãpãtaserã patima jocului de cãrþi.
Acest joc de cãrþi, joc de noroc, era pedepsit prin lege. ªi, deºi au
fost înºtiinþaþi de nenumãrate ori: Lãsaþi-vã de lucrul acesta! Legea
îi pedepseºte pe cei care sînt prinºi cã sãvîrºesc astfel de lucruri, ei
totuºi n-au ascultat ºi au pãcãtuit mai departe, pînã cînd odatã au
fost prinºi. Au fost amendaþi fiecare cu o amendã mare ºi li s-a
spus: Dacã nu plãtiþi în termenul fixat toatã suma aceasta mare, va
trebui sã faceþi închisoare. Pînã cînd veþi ajunge sã plãtiþi, prin
suferinþã ºi prin închisoare, toatã suma pe care o datoraþi, din
pricina neascultãrii ºi a pãcatului pe care l-aþi fãcut. Unul dintre
aceºti tineri care fuseserã prinºi era fiul unui bogãtaº.
 Pag. 67

Uºor le-a fost pãrinþilor lui sã-i plãteascã amenda pe care o

datora, pentru ca fiul lor sã nu sufere. Dar unul dintre ei era bãiatul
unei femei vãduve ºi sãrace, care muncea cu ziua la repararea
ºoselelor ºi a strãzilor în oraº, cãrînd piatrã cu roaba ºi mutînd
pietrele cu mîinile ei. În felul acesta îºi cîºtiga ea existenþa ºi banii
pentru taxele pe care trebuia sã le plãteascã pentru fiul ei la ºcoalã.
Cînd a aflat ea cã fiul ei a fost amendat ºi cã, dacã nu plãteºte
aceastã sumã mare, el va trebui sã facã închisoare, inima ei a fost
zdrobitã de durere ºi a spus: Acum eu ce sã fac pentru el? Cã abia
cîºtig cît trebuie sã-i plãtesc datoria obiºnuitã. Acuma, dacã va
trebui sã-i plãtesc ºi amenda lui, va trebui sã lucrez de 3 ori mai
mult ºi mai greu, pentru ca sã cîºtig mai mult, sã-i pot plãti ºi
amenda pe care trebuie sã o plãteascã, sã-l scap de la închisoare.
Cum însã n-a putut sã plãteascã la timp, fiul a fost luat ºi dus la
închisoare. Închisoarea era într-un loc în oraº ºi mama lui lucra la
repararea strãzii tocmai prin faþa închisorii.
Cînd a auzit cã trebuie sã plãteascã o sumã mare, ea a spus: Din
dragoste pentru fiul meu, ca sã-l scap de ocara ºi de nefericirea de
acolo, eu voi munci de 3 ori mai mult, sã pot cîºtiga, sã-l pot ajuta.
ªi astfel, din noapte pînã-n noapte, biata mamã cãra cu roaba pietre
grele ºi-ºi chinuia mîinile sã mute pietre, ca sã poatã face norma cît
mai mare, sã cîºtige cît mai mult. De la geamul închisorii, fiul
adeseori privea ºi o vedea pe mama lui cum carã pietre ºi cum
osteneºte sã-i cîºtige, sã facã tot mai mult, ca sã-l poatã salva mai
degrabã pe el de la închisoare. Privea cu durere mîinile însîngerate
ale mamei, picioarele ei zdrobite ºi se gîndea cu durere: Toate
acestea sînt din pricina neascultãrii mele, din pricina pãcatului meu,
din pricina rãutãþii mele, din pricina nepãsãrii mele. Biata mamã a
muncit. A reuºit sã cîºtige curînd toatã suma ºi s-a dus ºi a plãtit
mai degrabã datoria pe care o avea pentru fiul ei. ªi, cînd a fost
scos bãiatul, el s-a aplecat ºi a sãrutat rãnile mîinilor mamei lui.
Ajuns din nou la ºcoalã, prietenul cu care pãcãtuise i-a ieºit rîzînd
înainte ºi i-a spus:
- Ei, acuma bine cã ai scãpat! Hai sã începem sã jucãm ºi hai sã
începem din nou distracþia noastrã. Fiul a spus cu lacrimi:
- Eu nu mai pot. Eu nu mai pot! Tu poþi.
Pe tine nu te-a costat nimic. Þie nu-þi pasã. Dar pe mine m-au
rãscumpãrat de acolo mîinile însîngerate ale mamei. Eu am vãzut
rãnile mamei mele ºi nu mai pot sã pãcãtuiesc. Mi-am adus aminte
- cum ar trebui sã ne aducem noi aminte totdeauna despre Domnul
Isus Hristos. Unde sîntem noi în mijlocul chemãrilor ispititoare, în
mijlocul veacului ispititor, în mijlocul lumii ispititoare, în mijlocul
acestei vieþi care e plinã de chemãri spre ispite ºi spre pãcat, ar
trebui sã ne aducem aminte de mîinile însîngerate, de fruntea
însîngeratã de care am fost noi rãscumpãraþi. De Crucea însîngeratã
prin care a fost plãtit pãcatul nostru, prin care au fost spãlate
nelegiuirile noastre, prin care a fost plãtitã datoria noastrã ºi prin
care am scãpat noi de osînda pierzãrii care pe noi ne aºtepta ºi în
care zãceam. Dragi fraþi ºi surori, aduceþi-vã aminte de Isus Hristos!
Aduceþi-vã amintede rãnile Lui, de Sîngele Lui, de suferinþele Lui.
Aduceþi-vã aminte de preþul cel scump al Jertfei Sale prin care ne-a
rãscumpãrat. Noi coboram din Ierusalim spre Ierihon. Am coborît
din viaþa cu Dumnezeu spre viaþa cu pãcatul.
Pag. 68

Am coborît din tot ceea ce era bun ºi sfînt spre tot ceea ce este
rãu. De atîtea ori inima noastrã a ºtiut ce este bine, dar picioarele
noastre ºi îndemnurile ispitei ne-au tîrît spre pãcat. Sã vã aduceþi
aminte atunci totdeauna de sîngele rãscumpãrãrii ºi de rãnile prin
care am fost noi izbãviþi; prin care pãcatele noastre au fost spãlate,
prin care am fost ridicaþi noi. Tatãl Cel Sfînt ne-a iubit aºa de mult,
încît pe singurul Sãu Fiu ªi L-a dat, pentru ca oricine crede în El sã
nu piarã, ci sã aibã viaþa veºnicã. Acesta este mesajul Cel Sfînt,
solia cea sfîntã, telegrama cea cereascã, binecuvîntatã, care ni s-a
trimis nouã pentru ca sã ne îndreptãm inima ºi gîndurile spre
mîntuirea lui Dumnezeu. Atît de mult a iubit Dumnezeu lumea.
Acest lucru sã ne fie totdeauna în mintea noastrã ca un îndemn
neîncetat sã ne aducem aminte de Hristos ºi de preþul cu care ne-a
rãscumpãrat. Sã nu mai pãcãtuim! Cînd Domnul S-a îndurat de noi
ºi, deºi eram cãzuþi între tîlharii pãcatelor ºi ispitelor, S-a apropiat
de noi ºi, prin cineva care ne-a adus Cuvîntul Sãu, ne-a chemat spre
mîntuire, inima noastrã a simþit alinul binefãcãtor al mîngîierilor
Sale, nãdejdea binefãcãtoare a mîntuirii.
Fericit este acela care atunci ºi-a deschis sufletul larg cum îºi va
fi deschis rãnitul cãzut între tîlhari toate rãnile sale, spre a primi
vindecarea untdelemnului mîngîietor ºi a vinului dezinfectant. Noi
trebuie sã ºtim cã Dumnezeu foloseºte adeseori ºi untdelemnul care
mîngîie, ºi vinul, adicã dezinfectantul, care usturã, dar curãþã
t o t d eau n a s u f l e t el e n o as t r e. Cu v î n t u l S ãu este pentru n o i º i
mîngîiere, dar Cuvîntul Sãu, cînd meritãm, poate sã fie ºi mustrare.
Pentru cã toate acestea lucreazã împreunã spre vindecarea celui
cãzut. Atunci cînd meritãm mustrarea, sã nu cerem mîngîiere. Cãci
Dumnezeu, cînd meritãm mîngîierea, nu ne dã mustrare. El este plin
de bunãtate ºi de îndurare faþã de noi ºi lucreazã în aºa fel prin
Cuvîntul Sãu, ca sã ne ajute sã ne vindecãm sufleteºte ºi sã ne
îndreptãm inima spre El. E vremea postului. Urcãm spre luminata
zi a Învierii. Am început acest urcuº binecuvîntat. Sã urcãm,
într-adevãr. Sã ne dãm ºi mai mult silinþele spre rugãciune, spre
înfrînare, spre toate faptele bunãtãþii ºi milei, ºi dãrniciei spre care
ne îndreaptã ºi ne îndeamnã Cuvîntul Sãu. Cã numai dacã suim,
atunci vom ajunge odatã în vîrf.
Numai dacã pãºim pe urmele Domnului spre Ierusalim, atunci
vom ajunge odatã sã moºtenim acest Ierusalim ceresc. Sfîntul
Apostol Pavel, în Epistola cãtre Galateni, spune: Dar Ierusalimul de
sus este slobod ºi el este mama noastrã. ªi aºa cum dorim mama
noastrã, cum dorim casa noastrã, cum dorim fericirea noastrã, ar
trebui sã dorim Ierusalimul ceresc. Dacã într-adevãr este mama
noastrã, prin credinþã, acest Ierusalim sfînt pe care ni l-a fãgãduit
Domnul cã ni-l va da pentru veci, în fericirea Sa, dacã vom fi
credincioºi, acest Ierusalim sã fie þinta noastrã ºi sã înaintãm spre
el. Din orice vîrstã am fi, din orice stare am fi, din orice situaþie am
avea, în orice zi, sã þintim tot mai sus, spre Ierusalim. În fiecare zi
sã cãutãm sã fim mai credincioºi, mai plini de dorinþa de a citi
Cuvîntul lui Dumnezeu, mai gata pentru rugãciune, mai dornici
dupã adunare, mai plini de dorinþa de a face bine, mai însetaþi dupã
Domnul ºi dupã Mîntuitorul nostru. Noi Îi mulþumim lui Dumnezeu
pentru fericitul prilej pe care ni l-a dat.
 Pag. 69

Mulþumim Domnului cã ne-a ajutat sã ne întîlnim ºi sã ne vedem

unii cu alþii, cãci mulþi nu ne-am vãzut niciodatã ºi, cine ºtie. Poate
cã nu ne vom mai vedea niciodatã pe pãmînt. Dar avem o þintã:
Ierusalimul ceresc. ªi, aºa cum samariteanul milostiv s-a suit spre
Ierusalim ºi i-a ajutat pe cei cãzuþi, ºi noi sã urcãm mereu spre
Ierusalimul ceresc ºi sã fim gata sã-i ajutãm pe cei care, în jurul
nostru, sînt mai slabi ºi au cãzut în tot felul de ispite, în tot felul de
pãcate, în tot felul de slãbiciuni. Sã-L rugãm pe Domnul sã ne dea
ºi nouã dragoste de cei cãzuþi, milã de cei cãzuþi. De cei cãzuþi în
pãcate, de cei cãzuþi în sãrãcie, de cei cãzuþi în boli, de cei cãzuþi
în necazuri, de cei cãzuþi din credinþã, de cei cãzuþi din tot ceea ce
poate fi bun în tot ceea ce poate fi rãu. Sã ne ajute Domnul sã avem
milã. ªi, unde putem ajuta cu fapta, sã ajutãm cu fapta; unde putem
cu rugãciunea, sã ajutãm cu rugãciunea; unde putem cu îndemnul
bun, sã fim gata sã dãm un îndemn bun. ªi tuturor sã le ajutãm prin
pilda v i eþ i i n o as t r e cu r at e º i p r i n t r ãi r ea n o as t r ã sfîntã spre
Dumnezeu. ªi va veni vremea pe neaºteptate va sosi ziua - cînd vom
ajunge sã vedem Ierusalimul ceresc spre care ne ridicãm ºi sã
primim rãsplata veºnicei moºteniri acolo, împreunã cu toþi cei care
Îl iubesc pe Domnul dintr-o inimã curatã ºi se silesc aºa cum pot sã
suie, nu sã coboare.
Sã înainteze spre Ierusalim, nu sã coboare spre Ierihon. Adicã sã
fie tot mai credincioºi ºi spre Domnul, tot mai plini de dragoste de
Dumnezeu, tot mai buni fraþi ºi surori, ºi credincioºi, ºi pãrinþi, ºi
copii. ªi, în felul acesta, sã putem lãsa în mijlocul celor între care
sîntem pilda unei iubiri frumoase. Cine suie spre Ierusalim, adicã
acela care se înalþã spre Domnul prin trãirea sa ºi prin lupta sa, ºi
prin nevoinþele sale, acela ºi în mijlocul celor între care trãieºte dã
p i l d a u n ei v i eþ i frumoase. Se vede cine suie; ºi se v ed e ci n e
coboarã. Aºa de uºor se poate vedea cine înainteazã în viaþa de
cr ed i n þ ã º i ci n e d ã î n ap o i î n aceas t ã v i a þ ã d e cr ed i n þ ã. C i n e
înainteazã, acela se poate duce ºi pe el ºi poate ajuta sã meargã ºi
altul. Cine cade, acela se tîrãºte ºi el ºi-i mai tîrãºte dupã sine ºi pe
alþii . F er i ci þ i s î n t cei cr ed i n ci o º i , cum spune ºi la începutul
psalmilor, ºi la începutul Evangheliei. La începutul psalmilor zice:
Ferice de bãrbatul care nu se duce pe calea celor rãi, care nu se
opreºte pe calea celor pãcãtoºi ºi nu se aºazã pe scaunul celor
batjocoritori.
Ci zi ºi noapte cugetã la legea Domnului. El este ca un pom
verde sãdit la un izvor cu apã. κi dã rodul sãu la vreme ºi frunzele
lui nu se veºtejesc. Mîntuitorul spune tot aºa la începutul
Evangheliei. De nouã ori ferice, dar nu numai de unul, cum spune
David, ci de toþi acei care flãmînzesc ºi însetoºeazã dupã
neprihãnire, de toþi cei care fac bine, de toþi cei care sînt blînzi, de
toþi fãcãtorii de pace, de toþi cei milostivi ºi de toþi cei care suferã
pentru înaintarea Evangheliei. De toþi. Ferice de mulþi, pentru cã
sînt mulþi, prin harul lui Dumnezeu, cei care suie, nu numai unul
cum era atunci. A fost un singur samaritean odatã, care suia. El l-a
ajutat pe cel cãzut. Dar acuma El a fãcut atît de mulþi samariteni
milostivi, dupã El, care, pe urmele Lui, suie ºi ei - o mare oºtire
binecuvîntatã - spre Împãrãþia lui Dumnezeu. Noi binecuvîntãm pe
Dumnezeu ºi nu uitãm niciodatã marea Lui binefacere. Cã ºi noi
eram cãzuþi.
Pag. 70

Dar Domnul, în bunãtatea Sa, a venit pe la noi ºi ne-a mai trimis

un slujitor al Sãu, samaritean milostiv. Pãrintele Iosif a fost un
samaritean milostiv. Acest om al lui Dumnezeu care a suit spre
Ierusalim singur, atunci ne-a gãsit pe noi, prin Cuvîntul Domnului,
ºi ne-a chemat ºi pe noi sã suim spre Ierusalim. ªi astfel, prin harul
l u i D u m n e z e u , L u c r a r e a a c e a s t a a O as t ei es t e acel mi n u n a t
samaritean milostiv care trece mereu, ridicîndu-i spre Ierusalimul
cel ceresc pe atît de mulþi cãzuþi. Noi am fost ca niºte cãzuþi. Eu
ºtiu cît de adînc cãzusem ºi cît de puternic, ºi cît de dureros mã
sfîºiaserã tîlharii ispitelor cînd eram cãzut. ªi acum 40 de ani,
Domnul a trecut, Lucrarea aceasta a trecut, chemarea pãrintelui Iosif
a trecut, suind spre Ierusalim. A trecut ºi pe lîngã mine ºi m-a ajutat
sã mã r i d i c º i s ã î n cer c s ã merg ºi eu - la început slãbuþ - pe
picioarele mele. Dar dupã aceea Domnul m-a întãrit tot mai mult. ªi
am înaintat mereu. Încã nu am ajuns, dar nu-i departe. Þintesc
mereu ºi nãdãjduiesc cã voi ajunge odatã. Pãrintele Iosif a ajuns;
fratele Marini a ajuns; ceilalþi fraþi ºi surori cu care am plecat odatã,
mulþi, mulþi au ajuns. Ei se bucurã acuma în Ierusalimul ceresc. În
curînd vom ajunge ºi noi, dacã vom fi credincioºi ºi dacã urcãm
mereu în sus. Dacã întoarcem înapoi ºi cãdem, ºi dãm înapoi de la
credinþã, nu vom ajunge niciodatã. Vom ajunge tot mai rãu, pînã
vom fi nenorociþi pe veci. Sã ne fereascã Dumnezeu!
ªi sã ne ajute Domnul sã þintim mereu spre Ierusalim, unde a
ajuns bunul Samaritean care S-a îndurat de noi; unde au ajuns toþi
samaritenii milostivi, fraþii noºtri care ne-au cercetat ºi ne-au
chemat, ne-au ridicat, ne-au legat rãnile ºi ne-au ajutat sã înaintãm
ºi noi spre Ierusalim. Ei au ajuns, cã ºi-au împlinit zilele de slujbã
ºi s-au dus acasã, la odihnã. Vom ajunge ºi noi. Dar sã þintim mereu
în sus, spre Ierusalim. Din toatã inima vã dorim acest lucru. Cei
car e Î l cu n o aº t eþ i pe Domnul mai demu l t , cei car e aþ i s i mþ i t
mîngîierea ºi ajutorul Sãu, nu mai întoarceþi înapoi nici mãcar un
gînd, nici mãcar o privire. Mergeþi mereu înainte prin credinþã, prin
rãbdare, prin rugãciune, prin stãruinþã, prin toatã rîvna sfîntã pe
care v-o cere ºi v-o doreºte Domnul. ªi veþi ajunge odatã. Aºa de
puþin e pînã veþi ajunge. ªi Stãpînul, ºi Samariteanul, ºi bunul
nostru scump Mîntuitor vã aºteaptã pe fiecare cu o rãsplatã negrãitã
ºi strãlucitã. Dar sã nu mai cãdeþi mergînd pe drum. Sã nu pãcãtuiþi.
Sã nu mai pãcãtuim nici unul dintre noi! Sã ne aducem aminte de
Hristos, de rãnile Lui sfinte prin care ne-a rãscumpãrat.
ªi sã nu-L mai întristãm pe Domnul niciodatã. În drumul nostru
în sus, sã-i ajutãm pe cei pe care îi întîlnim cãzuþi ºi sã ne dãm toate
silinþele sã poatã ºi ei sã se ridice, sãrmanii, ºi nimeni sã nu piarã.
Pe pãrinþii noºtri care încã zac în pãcate, pe soþii sau soþiile noastre
care încã n-au fost vindecaþi, pe copiii noºtri care sînt în primejdie
sã se prãbuºeascã, sã-i ajutãm cu rugãciunea noastrã, sã-i ajutãm cu
lacrimile noastre, sã-i ajutãm cu îndemnurile noastre, sã-i ajutãm
mai ales cu pilda vieþii noastre, pe care sã o vadã toþi cã urcã, ºi nu
coboarã. Cã înainteazã în credinþã spre Domnul, ºi nu dã înapoi. ªi
atunci binecuvîntarea Domnului ne va însoþi pe toþi. ªi vom ajunge
acolo împreunã cu cei pe care îi iubim, cãci Dumnezeu are putere
- El, care ne-a izbãvit pe noi - sã-i izbãveascã ºi pe ei. Atunci vom
fi în mijlocul familiei noastre o pildã mîntuitoare.
 Pag. 71

Atunci vom fi în mijlocul colegilor noºtri, al soþilor noºtri de

muncã, al prietenilor noºtri de serviciu sau de cãlãtorie, în mijlocul
tuturor oamenilor o pildã. În mijlocul celor cu care sîntem la ºcoalã,
vom fi o pildã, aºa cum ne cere Domnul. Elevii cei mai buni trebuie
sã fie cei credincioºi. Muncitorii cei mai harnici ºi cinstiþi sã fie
fraþii. Oamenii cei mai demni, cei mai punctuali, cei mai îngrijiþi sã
fie totdeauna cei credincioºi, pentru cã aºa ne îndeamnã pe noi
Cuvîntul lui Dumnezeu ºi numai în felul acesta vom putea arãta
celorlalþi din jurul nostru cã Hristos ne face mai buni, ne face mai
vrednici, ne face mai înþelepþi, ne face mai cinstiþi, ne-a fãcut mai
credincioºi decum am fost înainte de a-L cunoaºte. ªi aceasta va fi
pentru toþi cea mai fericitã ºi cea mai stãruitoare chemare sã
pãºeascã ºi ei cu noi pe urmele Domnului. Iar Acasã, la sfîrºitul
urcuºului vieþii, la capãtul alergãrilor noastre, ne aºteaptã rãsplata
cea veºnicã ºi fericitã. Cum vom uita atunci tot ce am suferit! Cît de
mult ne va despãgubi Domnul pentru tot ce am dat! Cît de mare
rãsplãtire vom primi pentru tot ce am suferit! De aceea, puneþi-vã
toatã nãdejdea în rãsplãtirea lui Dumnezeu.
Pag. 72

Lumina chemãrii mîntuitoare

Un fragment din vorbirea fratelui Traian Dorz de la o adunare -

ianuarie 1982

Din toatã inima mulþumim Domnului ºi Dumnezeului nostru

pentru fiecare prilej pe care ni-l dã cînd 2 sau 3 putem sã ne
întîlnim împreunã în Numele Lui, sã ne îmbãrbãtãm, sã ne
îndemnãm la dragoste ºi la fapte bune, dupã sfînta Sa poruncã ºi
d u p ã C u v î n t u l S ãu C el S f î n t . Cu atî t mai mu l t î n p r i l ej u r i l e
deosebite, cum e cel de astãzi, cînd Dumnezeu ne dã, împreunã cu
bucuria revederii noastre, ºi fericita ocazie de a ne aduce aminte de
unele dintre cele mai însemnate datorii ºi binecuvîntãri pe care ni
le-a rînduit nouã Dumnezeu. Am fost ºi între fraþii din noaptea
D o mn u l u i º i am dorit ºi împreunã cu ei s ã n e ami n t i m cã, l a
sãrbãtoarea aceasta, se împlinesc 59 de ani din noaptea minunatã
cînd a strãlucit ºi peste cîmpiile patriei noastre lumina care a
strãlucit peste cîmpiile Betleemului atunci cînd, de sus de la
Dumnezeu, îngerii aducãtori de veste bunã au spus pãstorilor care
vegheau: Bucuraþi-vã! Vi S-a nãscut un Mîntuitor, care este Hristos
Domnul!
Vestea aceasta fericitã a adus lumina ºi a adus bucuria ºi
fericirea tuturor celor care, de atunci ºi pînã astãzi, au avut ochii
deschiºi sã vadã aceastã luminã ºi au avut sufletul deschis sã o
primeascã. ªi ºi-au deschis viaþa, fiinþa ºi puterea lor pentru a urma
lumina aceasta ºi îndemnul care a venit o datã cu ea. Se împlinesc,
cum am spus - s-au împlinit în noaptea de revelion, în noaptea de
Anul Nou - 59 de ani din acea noapte minunatã cînd, lîngã toate oile
pierdute ale poporului nostru, veghea un singur pãstor. ªi îºi
frãmînta sufletul sãu, ºi-ºi storcea ochii de lacrimi ºi sufletul, ºi
inima lui de dragoste pentru Dumnezeu, în îngrijorarea ºi în
frãmîntarea dureroasã pentru pierderea tuturor oilor acestora care
erau risipite ºi pãrãsite ca niºte oi care nu au pãstor. Spune pãrintele
Iosif cã - în noaptea cînd Dumnezeu i-a trimis de sus de la El solia
cea mare ºi sfîntã a chemãrii spre mîntuire, a renaºterii spirituale pe
care o pregãtea pentru poporul nostru ºi a hotãrîrii pentru o viaþã
nouã - pe sub fereastra lui auzea urlînd cetele de beþivi ºi de
petrecãtori, cum era obiceiul în toate nopþile de Anul Nou, în toate
satele ºi oraºele patriei noastre, ca ºi în toate satele ºi oraºele
acestei lumi.
Ale acestei omeniri, care rãtãceºte pierdutã ca o turmã fãrã un
pãstor ºi fãrã luminã. Se frãmînta atunci pãrinte Iosif. ªi a cerut de
la Dumnezeu lumina ºi cãlãuzirea în aceastã lucrare sfîntã de
chemare ºi de strîngere la staulul Domnului ºi la picioarele Crucii
Lui a acestor suflete care se pierdeau în noaptea pãcatului. ªi
Dumnezeu a fãcut sã strãluceascã peste el lumina; ºi Dumnezeu a
fãcut ca, prin el, sã strãluceascã peste toate hotarele þãrii noastre
lumina chemãrii Sale la aceastã lucrare mîntuitoare care este
Lucrarea Oastei Domnului.
 Pag. 73

În noaptea aceea a rãsãrit o luminã mare; ºi mulþumim lui

Dumnezeu cã n-a mai apus de-atunci. Mulþumim lui Dumnezeu cã,
împreunã cu pãstorul care veghea singur atunci, Dumnezeu a mai
adus ºi alþii, ºi alþii; ºi astfel s-a împlinit ºi s-a umplut þara noastrã
de purtãtori ai veºtii bune ºi ai luminii aprinse atunci, în noaptea
aceea, prin pãstorul binecuvîntat care o ceruse ºi care o primise de
la Dumnezeu în mijlocul þãrii noastre. Sîntem fericiþi acum cînd un
nou fel de a petrece noaptea Anului Nou, un nou fel de a petrece
bucuriile noastre, aniversãrile noastre, sãrbãtorile noastre, nunþile
noastre ºi chiar înmormîntãrile noastre - ne-a trimis Dumnezeu prin
aceastã Lucrare. Dacã n-ar fi venit lumina aceasta, noi am fi ºi
astãzi în întuneric, cum în întuneric este încã mare parte din acel
popor al nostru peste care încã ºi la care încã n-a ajuns lumina
aceasta. Noi trebuie sã-I mulþumim lui Dumnezeu cã am avut niºte
pãrinþi credincioºi care, de la naºterea noastrã, ne-au adus la lumina
aceasta ºi ne-au învãþat, ºi ne-au cãlãuzit cum sã umblãm în ea. Îi
mulþumim lui Dumnezeu cã, din lumina aceasta, noi am primit apoi
tot ceea ce priveºte viaþa ºi evlavia trãirii noastre ºi trupeºti, ºi
sufleteºti. Îi mulþumim lui Dumnezeu cã, în poporul nostru, unde nu
era o cîntare religioasã, unde nu era o poezie creºtinã, unde nu era
o lucrare, o adunare de evanghelizare sãnãtoasã, unde nu era o carte
de vestire a Cuvîntului lui Dumnezeu pe linia cea sãnãtoasã, vie, a
naºterii din nou ºi a trãirii în Hristos, astãzi Dumnezeu ne-a umplut
þara noastrã cu tot felul de astfel de binecuvîntãri. Mulþumim lui
Dumnezeu cã acum noi am ajuns sã ne petrecem în alt fel sãrbãtorile
noastre; în alt fel sã ne s ãr b ãt orim lucrurile ºi împrejurãrile
deosebite din viaþa noastrã ºi a familiilor noastre. Avem un tineret
nou.
Avem o þãrãnime nouã, o preoþime nouã chiar, o familie nouã, o
adunare nouã, un popor nou, nãscut prin harul lui Dumnezeu ºi
crescut pentru acest har, spre slava lui Dumnezeu. În poporul
nostru, lumina lui Dumnezeu strãluceºte aºa de minunat ºi atît de
mulþi au sufletul plin, viaþa plinã, familia plinã, inima plinã, cãrãrile
pline de lumina ºi de bucuria Lui! Noi trebuie sã-I dãm slavã lui
Dumnezeu din toatã inima pentru cã avem aceastã luminã ºi pentru
cã, prin harul ºi puterea lui Dumnezeu, avem ajutor sã umblãm pe
cãile ei. Dar sã nu uitãm, nu trebuie sã-i uitãm niciodatã, scumpii
mei, pe toþi aceia prin care noi am primit lumina aceasta. Lîngã
Domnul Isus ºi lîngã înaintaºii noºtri, trebuie sã-i amintim mereu pe
aceia care ne-au împãrtãºit direct lumina aceasta ºi ne-au umplut
sufletele noastre de bucuria ºi de harul de a o cunoaºte ºi de a trãi
în ea. Trebuie sã-I dãm slavã lui Dumnezeu pentru aceasta, fiindcã
aceastã luminã este nu numai ceea ce ne poartã paºii pãmînteºti în
tot ceea ce este frumos ºi vrednic, ºi plãcut, ºi minunat; nu numai
cã ne umple viaþa noastrã pãmînteascã de tot ceea ce este plãcut,
frumos ºi binecuvîntat; ci, mai ales, ne-a dãruit ºi ne pãstreazã
nãdejdea mîntuirii ºi fericirii veºnice, pãrtãºia cu Dumnezeu ºi
p ã r t ã º i a c u t o þ i cei car e, ca º i n o i , au f o s t ch emaþ i f i i a i l u i
Dumnezeu ºi înfiaþi prin aceastã Lucrare ºi apoi înfrãþiþi în harul lui
Dumnezeu, sã mergem ducînd pînã la capãt aceastã luminã minunatã
ºi la alþii.
Pag. 74

Avem datorie faþã de luminã. Avem o datorie mare faþã de

Dumnezeul care ne-a chemat pe noi sã cunoaºtem ºi ne-a fãcut parte
în chip deosebit de aceastã cunoaºtere. Noi trebuie sã ne facem niºte
purtãtori de luminã ºi niºte cãlãuzitori ai tuturor celor care încã nu
au luminã, spre a ajunge la lumina aceasta. E trist însã cã cea mai
mare parte dintre noi ne bucurãm cã am ajuns la lumina aceasta, ne
bucurãm cã ne împãrtãºim din ea, dar nu ne facem de-ajuns datoria
faþã de fraþii noºtri ºi faþã de ceilalþi, care nu cunosc încã lumina
aceasta, de a-i cãlãuzi ºi de a-i îndruma ºi pe ei, pentru ca s-o afle.
Ne rugãm prea puþin pentru ei. Le mãrturisim prea puþin. Dorim din
toatã inima sã facem prea puþin pentru ei. ªi din cauza aceasta, noi
sîntem încã puþini, cînd ar trebui sã fim mereu tot mai mulþi ºi tot
mai binecuvîntaþi. Mi-aduc aminte de vremile de la început ale
Lucrãrii, cînd noi eram copii duhovniceºti ºi eram tineri ca ºi voi.
Ce minunatã dragoste era ºi ce înflãcãratã era chemarea ºi
mãrturisirea tuturor cãtre alþii, pentru ca cu toþii sã ajungem la
cunoaºterea Domnului ºi la umblarea ºi trãirea în Lumina Lui. Eram
copil, abia ieºisem de la ºcoala primarã, cînd m-am întors la
Domnul ºi cînd învãþasem primele cîntãri. Mi-aduc aminte ce rîvnã
aveam. Prima cîntare pe care am învãþat-o era: A venit demult de
sus / Pãstorul cel bun, Isus. I-am adunat pe toþi copiii, colegii mei
de ºcoalã, ºi învãþam împreunã aceastã cîntare ºi cîntam cu lacrimi,
ºi eram fericiþi. Pe toate drumurile pe care mergeam, ºi la bãtrîni,
ºi la tineri, nu mã puteam stãpîni, ci le mãrturiseam cu toatã puterea
viaþa cea nouã, lumina cea nouã, fericirea cea nouã pe care am
aflat-o ºi pe care doream s-o afle ºi ei în Hristos. Rugãciunea era
cea mai mare ºi mai puternicã, ºi mai fericitã bucurie a mea.
Cuvîntul lui Dumnezeu, la fel. Învãþasem pe de rost versete, capitole
întregi din Cuvîntul lui Dumnezeu. ªi mi-aduc aminte cu cîtã rîvnã
ºi dragoste mãrturiseam. Mai tîrziu, am mai slãbit în aceastã rîvnã
ºi-mi pare aºa de rãu. ªi doresc aºa de mult sã am mereu rîvna
de-atunci.
 Pag. 75

Rugãciunea

fratelui Nistor Arcadie de la o adunare - ianuarie 1982

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin.

Preabunule Pãrinte, Tatãl nostru bun din ceruri, în faþa Ta venim în
aceste clipe cu bucuria pe care ai pus-o în inima noastrã ca sã-Þi
mulþumim cu recunoºtinþã pentru dragostea cu care ne-ai iubit.
Fiindcã atît de mult ai iubit aceastã lume, cã L-ai trimis pe Domnul
Isus, pe Fiul Tãu preaiubit pe care L-ai dat din pricina fãrãdelegilor
noastre. Din toatã inima Îþi mulþumim pentru Jertfa Domnului Isus,
care este preþul rãscumpãrãrii noastre. Îþi mulþumim pentru sfînt ºi
scump Sîngele Domnului Isus, Îþi mulþumim pentru rãnile Domnului
Isus. ªi-Þi mulþumim, Preabunule Tatã, cã Te-ai îngrijit pentru
sufletele noastre, Te-ai îngrijit pentru þara noastrã, pentru poporul
nostru ºi ai adus în Biserica noastrã strãmoºeascã, în mijlocul
poporului nostru aceastã Lucrare mare ºi sfîntã, Oastea Domnului,
prin care ne-ai trimis Cuvîntul Tãu, prin care noi, cei pierduþi ºi
pãcãtoºi, am fost cãutaþi ºi am fost aduºi la Tine ºi, prin aceastã
Lucrare, L-am aflat pe Domnul Isus, Fiul Tãu preaiubit, ºi mîntuirea
sufletelor noastre.
Mulþumim din toatã inima Doamne pentru tot ce ai fãcut pentru
noi pînã acum ºi pentru tot ce vei face ºi în viitor. Cãci în fiecare
zi trãim din plin minunile Tale faþã de noi. Cãci, iatã, revederea
noastrã ºi întîlnirea noastrã în acest loc este pentru noi o minune,
cãci Tu ai rînduit-o ºi ai pregãtit-o mai dinainte. ªi acum, iatã,
sîntem în faþa Ta. Ne-ai copleºit cu bunãtatea Ta, cu dragostea Ta,
cu iubirea Ta. O Doamne, ºi cum putem sã-Þi mulþumim îndeajuns
pentru harul acesta mare, pentru îndurarea ºi bunãtatea Ta faþã de
noi? Mulþumim din toatã inima Doamne Isuse, preadulcele nostru
Mîntuitor, cã Te-ai coborît la noi, ai venit la noi. Tu ne-ai iubit ºi
ne-ai cãutat, ºi ne cauþi. Datoritã Þie, Mîntuitorul nostru scump ºi
drag, sîntem în starea aceasta. Pentru cã Tu ai purtat în Trupul Tãu
pãcatele noastre pe care Tu le-ai ispãºit. Cã Tu ai fost strãpuns
pentru pãcatele noastre, zdrobit pentru fãrãdelegile noastre.
Pedeapsa care nouã ne dã pacea a cãzut peste Tine ºi prin rãnile
Tale sîntem vindecaþi. Doamne Isuse, Mîntuitorul nostru, Te rugãm
pentru Lucrarea Ta din þara noastrã, din Biserica noastrã. Pentru
biruinþa ei, pentru mîntuirea neamului nostru, a poporului nostru.
Binecuvînteazã Lucrarea Ta, sã ajungã Cuvîntul Tãu în fiecare
casã, sã ajungã în fiecare inimã. Sã ajungã poporul nostru sã Te
cunoascã pe Tine. Sã cunoascã dragostea Ta, sã cunoascã Jertfa Ta
ºi, îngenuncheat la picioarele Crucii Tale Doamne sã fie un popor
biblic, cu civilizaþia, cu cultura ieºite din Evanghelia Ta. Mulþumim
din toatã inima Doamne cã totdeauna am simþit prezenþa Ta în
mijlocul nostru, ocrotirea Ta puternicã, îndurarea ºi bunãtatea Ta pe
care Tu nu le-ai retras. Mulþumim din toatã inima Doamne pentru
zilele de bucurie în care, din plin, am simþit ºi am trãit bucuriile
sfinte ºi dragostea Ta. Mulþumim ºi pentru zilele de încercare, prin
care Tu ne-ai fãcut sã cunoaºtem mai bine ºi sã simþim apropierea
Ta, dragostea Ta faþã de noi ºi graba cu care Tu rãspunzi oricînd
eºti chemat din toatã inima.
Pag. 76

Binecuvînteazã Lucrarea Ta, binecuvînteazã-i pe cei pe care Tu

i-ai rînduit sã poarte steagul acesta Doamne în mijlocul poporului
nostru. Binecuvîntã cu biruinþã Cuvîntul Tãu în viaþa noastrã, în
viaþa familiilor noastre. Binecuvîntã lucrarea de rãspîndire a
Cuvîntului Tãu, de vestire a Evangheliei Tale, de lãþire a Împãrãþiei
Tale. Doamne, pentru aceasta Te rugãm: ca sã-i binecuvîntezi pe
fraþii lucrãtori, pe toþi cei pe care Tu i-ai ales ºi i-ai pus în slujba Ta
pentru noi. ªi scoate Tu încã Doamne lucr ãt o r i d es t o i n i ci la
seceriºul Tãu, ca în toate localitãþile din þarã ºi în toate locurile sã
rãsune Cuvîntul Tãu. ªi sã fie vestit, ºi sã fie cîntat ºi preamãrit cu
dragoste ºi cu credinþã Numele Tãu Sfînt ºi Mare în care avem
mîntuire deplinã. ªi astfel, cu toþii sã ajungem la Tine ºi tot poporul
nostru sã Te cunoascã pe Tine ºi dragostea Ta. Binecuvîntã Doamne
pe pãrinþii noºtri duhovniceºti, pe care Te rugãm, pãstreazã-i încã
în mijlocul nostru. Tu ºtii cã avem nevoie de ei. Binecuvîntã
Doamne tineretul din adunãrile noastre, copiii noºtri pe toþi. Te
rugãm pentru lucrul acesta, ca ei sã creascã sãnãtoºi în credinþã,
sãnãtoºi în dragoste, cu sufletul curat, cu inima curatã, cu mintea
sãnãtoasã, cu conºtiinþa treazã.
Pentru ca viitorul neamului nostru Doamne astfel sã poatã fi
fericit ºi asigurat. Binecuvîntã Doamne, mamele noastre scumpe
care au dãruit Lucrãrii Tale suflete alese, suflete de jertfã. ªi Te
rugãm sã nu laºi lipsit neamul nostru de astfel de mame sfinte.
Pentru aceasta Te rugãm din toatã inima Doamne, pentru astfel de
mame ºi astfel de copii crescuþi de aceste mame sfinte. Binecuvîntã
Doamne Dumnezeul nostru, Te rugãm, ºi pe fraþii noºtri bãtrîni ºi
bolnavi, pe surorile noastre bãtrîne ºi bolnave care, din cauza
neputinþei ºi a slãbiciunii trupeºti, nu pot merge la adunare Doamne,
ºi aºteaptã mîngîierea, ºi aºteaptã la casele lor aceste bucurii ºi
aceste întîlniri sfinte. Binecuvîntã Doamne ºi stãpînirile din þara
noastrã; conducãtorii statului, dregãtorii din oraºe ºi sate. Trimite-le
Doamne lumina ºi ajutorul Tãu ºi fã ca sã înþeleagã nevoia timpului
de faþã ºi astfel sã sprijine cu cãldurã, sã sprijine Doamne cu putere
lucrarea de vestire a Evangheliei în mijlocul neamului nostru. Cãci
este singura cale prin care poate fi izbãvit un suflet ºi chiar un
popor de la pieire veºnicã.
Aºa Te rugãm, trimite-le lumina ºi ajutorul Tãu Doamne
co n d u cãt o r i l o r d e s t at º i d r eg ãt o r i l o r d i n f i ecar e localitat e.
Binecuvînteazã-i Doamne, Te rugãm, ºi pe conducãtorii Bisericii ºi
pe preoþii din toate parohiile. Doamne, Te rugãm suflã cu suflare
cereascã, prin Duhul Tãu Cel Sfînt, sã ajungã primãvara sufleteascã
în orice suflet, în orice casã ºi în orice bisericã Doamne, ca norodul
sã se trezeascã la viaþã. Cum toate se trezesc primãvara la lumina ºi
cãldura soarelui, aºa sã se trezeascã la suflarea Duhului Tãu Celui
Sfînt, a Vîntului Ceresc, peste vieþile noastre. Toate ºi toþi sã se
trezeascã la viaþã nouã, la viaþã ºi pãrtãºie cu Tine. Mulþumim din
toatã inima pentru revederea noastrã, pentru aceastã minune de a fi
împreunã Doamne, fãrã a ne sfãtui mai dinainte de a veni. Pe toate
le punem în faþa Ta º i p en t r u t o at e Î þ i mulþumim ºi supunem
hotãrîrii Tale dorinþele noastre ºi cererile noastre, ca în toate sã se
facã numai ºi numai voia Ta.
 Pag. 77

Te rugãm în mod deosebit acum pentru fratele Traian, pentru

acest suflet mare ºi scump pe care Tu l-ai pus în mijlocul nostru ºi
în fruntea noastrã Doamne, dupã pãrintele Iosif, de cuvîntul cãruia
dorim ºi vrem sã ascultãm ºi pe care vrem sã-l pãzim în viaþa
noastrã, sã mãrturisim cu credinþã, cu nãdejde, cu dragoste aceastã
învãþãturã sfîntã care ºi nouã ni s-a vestit, prin care Te-am aflat pe
Tine ºi mîntuirea sufletului nostru. Prin care am primit lumina, am
primit pacea ºi am primit bucuria. De aceea Te rugãm Doamne,
sprijinã-l Tu întotdeauna ºi Tu sã-l ai în sfîntã paza Ta. Dã-i putere
de muncã ºi loc liniºtit ºi în pace. Întotdeauna sã poatã lucra, sã
poatã primi de la Tine tot ce trebuie sã primim noi ºi poporul nostru
ºi pentru vremea de acum, ºi pentru viitorul lui. Ne închinãm în faþa
Ta, Stãpînule Tatã, Te slãvim, Te binecuvîntãm ºi-Þi mulþumim din
toatã inima. Cã Tu eºti Dumnezeul nostru ºi a Ta este Împãrãþia ºi
puterea ºi slava, a Tatãlui ºi a Fiului ºi a Sfîntului Duh. Amin.
Pag. 78

3 cauze ale despãrþirii

Un cuvînt al fratelui Traian Dorz trimis pentru nunta de la Iveºti -

2-V-1982

Scumpii ºi preaiubiþii noºtri în Domnul, miri, pãrinþi, nuntaºi,

fraþi ºi surori de la nunta din Iveºti! Slãvit sã fie Domnul vã spunem
din toatã inima ºi cu o îmbrãþiºare sfîntã, fãcînd cele mai calde urãri
pentru fericirea ºi sãnãtatea voastrã, atît cea sufleteascã, cît ºi cea
trupeascã, întrucît amîndouã acestea sînt niºte daruri ºi
binecuvîntãri de la Tatãl nostru Cel ceresc, spre binele tuturor celor
ce-L cautã ºi-L laudã, ºi-L slãvesc pe El. Am dorit cu mare dor sã
putem lua aceastã masã duhovniceascã împreunã cu voi. Împreunã
cu voi toþi, dragii noºtri fraþi ºi surori, ºi sã ne împãrtãºim din plin
sufletele noastre din pîinea cea gustoasã a Cuvîntului lui Dumnezeu
ºi din vinul cel dulce al cîntãrilor Sale, pentru cã sufletul nostru
este flãmînd ºi însetat de-atîta vreme de aceste sfinte bunãtãþi. Dar
Domnul a îngãduit ca lucrurile sã se petreacã altfel. ªi, pentru
aceasta, se cuvine totuºi sã-I mulþumim lui Dumnezeu, care va face
ca ºi aceasta sã fie, pînã la urmã, tot spre slava Lui ºi spre bucuria
noastrã.
Împreunã cu aceastã urare, la acest ospãþ sfînt ºi bun pe care
dragostea Domnului nostru ni l-a pregãtit prin preaiubiþii noºtri miri
ºi fraþi, dorim sã ne unim ºi noi, cei de departe, rugãciunile noastre
cu cei prezenþi ºi sã cerem deplina binecuvîntare a lui Dumnezeu,
Tatãl nostru, pentru toatã viaþa celor 2 tineri dragi care îºi unesc azi
vieþile lor pentru ca împreunã sã-L poatã iubi ºi mai mult ºi sã-L
poatã sluji ºi mai bine pe scumpul nostru Mîntuitor ºi Dumnezeu,
Isus Hristos. Taina cãsãtoriei cu acest scop ºi cu acest gînd a ºi fost
rînduitã de Dumnezeu, pentru a se împlini planul Sãu avut de la
începutul zidirii cu omul pe care El l-a fãcut dupã chipul ºi dupã
asemãnarea Sa. S-au spus ºi se vor mai spune aici multe gînduri ºi
îndemnuri frumoase ºi folositoare pentru viaþa noastrã pãmînteascã
ºi duhovniceascã, din Cuvîntul Cel bun al lui Dumnezeu, toate spre
învãþãtura ºi spre îndrumarea atît a celor 2 tineri care sînt în fruntea
ospãþului de astãzi, cît ºi pentru a tuturor celorlalþi, de orice vîrstã
ar fi fiecare, cãci este scris: Cuvîntul lui Dumnezeu este cu adevãrat
o hranã.
Petrecerea aceasta frãþeascã, aceastã nuntã binecuvîntatã, are loc
ºi ea în aceste zile, îndatã dupã Învierea Mîntuitorului nostru Isus
Hristos, cînd apostolii Domnului ºi toþi ceilalþi fraþi ºi surori care
erau împreunã cu ei trãiau momente pline de teamã sau de nãdejde,
cu bucurii sau cu îndoieli în inimile lor. Pentru cã unii Îl vãzuserã
pe Domnul înviat, iar alþii încã nu-L vãzuserã. Dintre cei cu
îndoieli, care încã nu-L vãzuserã pe Domnul, era ºi Sfîntul Toma,
acest apostol care, în prima duminicã dupã Înviere, a avut sã vadã
din partea Domnului, în chip deosebit, dragostea Sa, care ºtia starea
lui ºi care i-a dat o dovadã minunatã ºi deosebitã despre adevãrul
Învierii Sale ºi al vieþii Lui, pentru ca sã nu se mai îndoiascã
ucenicul Sãu niciodatã în inima sa. 3 dintre ucenicii Domnului au
avut sã treacã, în timpul patimilor Sale, prin ispite de moarte. Iuda
înainte de patimi, Petru în timpul patimilor, iar Toma dupã patimile
Domnului.
 Pag. 79

Cauza ispitirii ºi a cãderii fiecãruia dintre ei a fost cã ei s-au

despãrþit de Domnul ºi de fraþi. Iuda s-a despãrþit din interes, din
lãcomie. Petru s-a despãrþit din fricã. Iar Toma s-a despãrþit din
îndoialã, din necredinþã. Aceste 3 ispite îi încearcã ºi astãzi pe cei
mai mulþi ucenici ai Domnului ºi fac sã cadã mulþi în ispitã. Cãci
aceste 3 cauze îi despart ºi astãzi pe foarte mulþi dintre cei care
L-au urmat pe Domnul înainte. Îi fac sã se despartã întîi de fraþi,
apoi ajung sã se despartã ºi de Domnul Isus Însuºi. Iuda a ajuns
sã-L vîndã pe Domnul Isus numai prin faptul cã începuse, în ultima
vreme, sã umble fãrã fraþi, sã umble printre cei ce erau vrãjmaºi ai
Domnului. Ei, cînd l-au vãzut cã îi place sã umble fãrã ai sãi, atunci
uºor l-au prins în cursele lor. Cã pe oricine începe sã umble în
ascuns de fraþi ºi prin alte pãrþi decît cu fraþii ºi cu Domnul, satana
îl prinde totdeauna în cursa lui ºi îl face sã ajungã un vînzãtor ºi o
iscoadã. Pînã la urmã, plata lui este funia pe pãmînt ºi iadul sub
pãmînt, în veºnicie. Petru a început sã alunece în ispitã cînd a
început sã se depãrteze de Domnul. Spune Cuvîntul Sãu: ªi Petru Îl
urma de departe pe Isus.
Cînd a ajuns sã se despartã de fratele sãu Ioan, cu care umblase
mereu pe urmele Domnului ºi cu care era ºi atunci împreunã acolo,
atunci el a ajuns printre aprozii ºi printre slugile vrãjmaºilor
Domnului. Iar apoi, despãrþit de Domnul ºi de fraþi, a ajuns sã se
lepede cu blestem cã nu-L mai cunoaºte pe Hristos, Domnul sãu.
Aceasta era la un pas de cãderea lui Iuda. Toma a început ºi el sã
cadã în îndoieli ºi în necredinþã tot cînd s-a despãrþit de ceilalþi
fraþi, plecînd singur cine ºtie pe unde ºi cine ºtie dupã ce, departe
de Ierusalim, departe de fraþi, departe de locul unde Mîntuitorul le
spusese sã-L aºtepte ºi de unde nu trebuia sã se depãrteze el pînã la
venirea Mîntuitorului în mijlocul alor Sãi. Domnul fãcuse limpede
ºi clar aceastã fãgãduinþã. Ceilalþi au þinut-o, dar Toma a uitat-o.
Domnul a avut milã de Petru ºi de Toma, fiindcã ei s-au întors iarãºi
între fraþi, cu pocãinþã ºi cu lacrimi. Dar Iuda s-a pierdut pe veci,
fiindcã el n-a mai avut nici pocãinþã, nici lacrimi, nici întoarcerea
î n t r e f r a þ i d u p ã ce cãzu s e î n i s p i t ã º i î n p ãcat . P r i n t r e t o at e
învãþãturile de astãzi pe care le-aþi auzit ºi le veþi mai auzi, sã nu
uitãm nici unii înºtiinþãrile Domnului din acest loc al Sfintei
Scripturi.
Cã El este cu noi numai cînd sîntem în unitatea ºi în dragostea
smeritã ºi ascultãtoare de El ºi de fraþi; între acei între care am venit
la chemarea Domnului ºi la punerea legãmîntului nostru cu Domnul.
Oricine a început sã se despartã de fraþi ºi sã umble printre alþii,
prin alte locuri ºi printre alþi oameni, sã stea de vorbã cu alþii ºi sã
caute alte case decît cele ale fraþilor, ajunge un trãdãtor ºi un
lepãdat, un cãzut din credinþã ºi un îndoielnic. Aceastã stare este
ducãtoare totdeauna la osîndã, dacã Domnul ºi pocãinþa nu intervin
ca sã-l întoarcã pe cel care a apucat aºa din nou între fraþi. Avem ºi
noi atîtea pilde cutremurãtoare ºi grozave de fraþi care au ajuns în
stãri de acestea din pricinã cã s-au despãrþit de unitatea frãþeascã,
de învãþãtura cea frãþeascã ºi de ascultarea cea frãþeascã. Despãrþirea
aceasta de fraþi i-a dus în cãderile cele mai grele, orbindu-i de tot
ºi sufleteºte, pentru ca nici mãcar sã vadã cãderea în care au ajuns;
ca nu cumva sã se mai întoarcã iarãºi unde i-ar afla pe fraþi ºi pe
Domnul.
Pag. 80

Sã ne cutremurãm de starea acestora ºi sã ne rugãm Domnului

Duhului Sfînt sã ne þinã în adevãr ºi în dragoste, adicã în învãþãtura
noastrã ºi între fraþii noºtri, în Biserica noastrã ºi în adunarea
noastrã, pentru ca nu cumva, despãrþindu-ne de aceste adãposturi
mîntuitoare, sã cãdem ºi noi în ispitã, apoi în moarte, apoi în osînda
veºnicã în care au cãzut cei care n-au vegheat ºi în care zac mulþi
dintre cei despãrþiþi de fraþi, de Lucrarea Domnului, de învãþãtura
sãnãtoasã ºi de credinþa noastrã de la început. Noi, fraþi ºi surori
preaiubite ale Domnului, sã veghem cu teamã ºi cu rugãciune, în
unitatea ºi-n ascultarea dragostei noastre frãþeºti. ªi în rãmînerea
statornicã ºi credincioasã, cu smerenie ºi sinceritate, înaintea
Domnului, în adunarea noastrã. Pentru ca nu cumva izolarea de fraþi
ºi depãrtarea de Bisericã sã ne facã sã cãdem fie în una, fie în alta
dintre cele 3 ispite în care au cãzut cei 3 ucenici ai Domnului.
Pentru cã fiecare este o primejdie aducãtoare de moarte. Sã nu uitãm
cã aceºtia au fost ucenicii care au auzit chiar din gura cea sfîntã a
Mîntuitorului toate aceste înºtiinþãri. ªi dacã ei au putut sã cadã, cu
atît mai uºor putem cãdea noi, dacã nu þinem seama de aceste
înºtiinþãri.
Cei care au cãzut, mulþi dintre ei, au fost cu adevãrat unii dintre
cei care se pretindeau înaintaþi în Evanghelie între noi. Ei, trupeºte,
n-au murit încã. Dar sufleteºte sînt niºte pierduþi pentru totdeauna,
pentru cã starea în care sînt ei este aducãtoare de moarte ºi de
osîndã veºnicã. Înºtiinþarea Cuvîntului lui Dumnezeu din Epistola
cãtre Evrei, capitolul 10, este un avertisment cutremurãtor pentru
fiecare dintre noi, de care trebuie sã þinem seama. Pentru cã cei care
n-au þinut cu seriozitate seama de acest lucru, iatã unde au ajuns.
Nu-s departe mulþi dintre cei care sînt deja în starea asta. Îi ºi ºtiþi
cu numele ºi trebuie sã vã îngroziþi de orbia ºi de prãpastia, ºi de
osînda în care au ajuns. Pentru cã ei nu se mai întorc, nu se mai pot
întoarce niciodatã. Fiindcã s-au lepãdat de Duhul Harului lui
Dumnezeu, care i-a adus odatã ºi i-a înºtiinþat sã rãmînã pentru
totdeauna smeriþi ºi sinceri în mijlocul fraþilor, lîngã Domnul. Sã nu
vã pãrãsiþi deci adunarea voastrã, spune Cuvîntul sfînt, cum au unii
obicei.
Vai, ce nenorocit obicei! Fiindcã aceastã pãrãsire a adunãrii, a
învãþãturii ºi a fraþilor este pãcatul care duce la starea de pierzare,
din care se poate foarte lesne sã nu mai fie nici o scãpare, cum nici
nu este pentru nici unii ºi dintre cei pe care îi cunoaºtem. În
Epistola cãtre Evrei, la capitolul 10, de la versetul 25 pînã la 27, se
spune acest cuvînt cutremurãtor. ªi din acest loc al Sfintei Scripturi
se vede limpede cã pãrãsirea adunãrii este o rãzvrãtire împotriva
fraþilor, iar pãcatul acestor rãzvrãtiri este osîndit totdeauna la
aºteptarea înfricoºatã a judecãþii ºi la vãpaia focului mistuitor ºi
veºnic. Domnul ºi Mîntuitorul nostru Isus Hristos sã ne ajute pe noi
toþi ca nici unul ºi nici una sã nu ne despãrþim de Biserica noastrã,
de adunarea noastrã, de fraþii noºtri, de învãþãtura noastrã cea bunã
ºi strãbunã, de simþãmîntul dragostei noastre, de patria noastrã ºi de
p o p o r u l n o stru în care ne-am n ãs cu t . P en t r u ca n u cu mv a s ã
ajungem printre strãinii ºi vrãjmaºii care sã ne facã apoi ºi pe noi
niºte vînzãtori, niºte lepãdaþi, niºte necredincioºi, cum au ajuns cei
de pilda cãrora ºi de starea cãrora trebuie sã ne cutremurãm, cã sînt
dintre noi ºi printre noi.
 Pag. 81

Ci, cu o dragoste de fraþi neprefãcutã, sã ne ajute Domnul Duhul

Sfînt al lui Dumnezeu sã fim nedespãrþiþi de bunurile cele veºnice
ale dragostei, ale adevãrului, între fraþii noºtri ºi între copiii
Domnului unde ne-am nãscut ºi unde am crescut pînã astãzi, ca sã
ne mîntuim noi ºi copiii noºtri, ºi tot neamul nostru ºi acum, ºi în
vecii vecilor. Acestea sînt îndemnul, dorinþa ºi rugãmintea noastrã
pe care, în acest scurt cuvînt, am dorit sã vi le aducem la cunoºtinþã
ºi sã ni le punem pe inimã mai ales în aceste vremuri cînd ispita
cãderii, ispitele prãbuºirii sufleteºti au pierdut ºi-i mai pierd pe atît
de mulþi care se despart de fraþi ºi de învãþãturã, ºi de unitate ºi
ajung astfel niºte vînzãtori, niºte iscoade, niºte tulburãtori, niºte
dezbinaþi, niºte fãcãtori de rãu împotriva Lucrãrii lui Dumnezeu -
în care au venit sã se mîntuiascã, dar în care ºi-au gãsit, prin
neascultare, numai pierzarea ºi osînda lor ºi a celor care îi urmeazã
în rãtãcirea ºi neascultarea în care au cãzut. Domnul ºi Dumnezeul
nostru sã vã binecuvînteze, scumpii noºtri miri de astãzi; ºi pe voi,
dragi pãrinþi trupeºti ºi sufleteºti care-i însoþiþi; ºi pe voi, scumpi
fraþi ºi surori care sînteþi împreunã cu ei la acest ospãþ binecuvîntat,
întãrindu-vã ºi mîngîindu-vã din Cuvîntul lui Dumnezeu, care vã
poate pãzi de orice cãdere ºi vã poate ajuta în orice gînd ºi lucru
bun în acest scurt timp al pribegiei noastre pe pãmînt, pînã vom
ajunge dincolo de toate aceste lucruri, în Împãrãþia Domnului ºi
Mîntuitorului nostru, în care toate acestea nu vor mai fi ºi în care
bucuria noastrã cu El ºi cu toþi ai Lui va fi fãrã de sfîrºit.
Întãriþi-vã ºi mîngîiaþi-vã cu toate cuvintele lui Dumnezeu.
Hrãniþi-vã ºi adãpaþi-vã din pîinea ºi din vinul cel dulce ºi scump
al Cuvîntul lui Dumnezeu ºi al cîntãrilor Lui, pentru ca sã cãpãtaþi
putere ºi binecuvîntare pentru restul zilelor pe care le mai avem de
dus fiecare în locul unde ne-a aºezat Dumnezeu sã lucrãm, sã
luptãm, sã rãbdãm, sã veghem, sã ne rugãm ºi sã muncim pentru
cîºtigarea Împãrãþiei lui Dumnezeu pentru noi ºi pentru alþii.
Hrãniþi-vã de-ajuns din acest Cuvînt al lui Dumnezeu. Cãci Cuvîntul
lui Dumnezeu ºi cîntãrile Lui, ºi rugãciunile Sale sînt o hranã
îndeajuns, care saturã nu numai sufletul, ci ºi trupul nostru. Atîtea
zile au stat altãdatã ucenicii ºi ascultãtorii Domnului fãrã hranã
trupeascã în jurul Cuvîntului Sãu ºi nici unii n-au simþit cã le este
foame ºi sete. Pentru cã Cuvîntul lui Dumnezeu le dãdea aceastã
îndestulare trupeascã. ªi trupeascã. Fiindcã aºa este Cuvîntul lui
Dumnezeu: plin de putere pentru întreagã fiinþa noastrã. Hrãniþi-vã
din El ºi luaþi-vã gîndul de la tot ceea ce este strãin de Cuvîntul lui
Dumnezeu, cum spune sfînta înºtiinþare: Toatã grija cea lumeascã
de la noi s-o lepãdãm.
Aºa cum a fãcut Maria cînd Mîntuitorul era în casa lor din
Betania. Avem vreme, dupã ce Domnul pleacã, dupã ce fraþii pleacã,
dupã ce adunarea se sfîrºeºte, avem vreme destulã ºi pentru celelalte
trebuinþe, trupeºti. Dar acum sufletul nostru sã se sature ºi sã se
bucure de Cuvîntul lui Dumnezeu. Numai de Cuvîntul lui
Dumnezeu! Domnul sã vã dãruiascã din plin toate binecuvîntãrile
care decurg din ascultarea smeritã ºi sincerã a cuvintelor Sale, ºi
pentru trupul, ºi pentru sufletul nostru. ªi pentru noi, ºi pentru
familia noastrã. ªi pentru fraþii de aici, ºi pentru toþi ceilalþi care vã
însoþesc cu rugãciunea, cu dragostea, cu duhul lor ºi care împreunã
petrec aici în ascultarea ºi în pãrtãºia Domnului.
Pag. 82

Harul Sãu sã vã dãruiascã din plin binecuvîntarea Lui în toate

privinþele. ªi, în mijlocul familiei trupeºti ºi al celei sufleteºti în
care v-a aºezat Domnul Dumnezeul nostru, sã vã cîºtigaþi fericirea
voastrã ºi pentru viaþa asta, ºi pentru cea veºnicã. Sã vã ajute sã
umblaþi împreunã cu cei iubiþi ai voºtri ºi ai Lui. Harul, îndurarea
ºi pacea sã vã fie înmulþite prin cunoaºterea lui Dumnezeu Tatãl ºi
a Domnului nostru Isus Hristos, în Duhul Sfînt ºi în frãþietatea cea
sfîntã a Lui (2 Petru 1, 2) . Amin. Slãvit sã fie Domnul! Din
partea fratelui care vã iubeºte, care nu s-a despãrþit niciodatã de
Domnul ºi de voi ºi nu se va despãrþi niciodatã. Slãvit sã fie
Domnul!
 Pag. 83

Cuvîntul, rugãciunea, adunarea

U n c u v î n t a l f r a t e l u i Tr a i a n D o r z c ã t r e f r a þ i i d i n F o c º a n i -
23-VIII-1982

Slãvit sã fie Domnul! Din toatã dragostea inimii noastre, în

Numele Domnului, trimitem tuturor celor scumpi ai Lui ºi ai noºtri
din Focºani un cald ºi un dulce, ºi un frumos salut ºi dorinþa noastrã
curatã ºi sfîntã sã auzim despre ei ºi sã-i ºtim mereu credincioºi,
hotãrîþi pentru Domnul, ataºaþi de El cu toatã inima, aºa cum I-au
promis Lui în clipa fericitã a legãmîntului lor cu Dumnezeu. Ne
bucurãm d i n t o at ã i n i ma au zi n d cã stau alipiþi de Domnul ºi
credincioºi. ªi am dori sã-i sfãtuim mereu sã-ºi dea toate silinþele
sã uneascã cu credinþa lor fapta, cu fapta cunoºtinþa, cu cunoºtinþa
înfrînarea, cu înfrînarea rãbdarea, cu rãbdarea evlavia, cu evlavia
dragostea de fraþi ºi cu dragostea de fraþi iubirea de oameni, aºa
cum ne spune Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu în a Doua Epistolã a
Sfîntului Petru. Cãci numai dacã avem din belºug aceste lucruri în
noi, ele nu ne vor lãsa sã fim nici leneºi, nici neroditori, în ce
priveºte deplina cunoºtinþã a adevãrului.
ªi dupã Acelaºi Sfînt Cuvînt ni se spune cã cei care n-au aceste
lucruri în ei sînt orbi, umblã cu ochii închiºi, nu ºtiu încotro merg
ºi au uitat cã au fost curãþiþi de vechile lor pãcate. Pentru cã Sfîntul
Cuvînt al lui Dumnezeu n e p o run ceºte cã numai dacã vom fi
credincioºi pînã la moarte ºi vom fi rãbdãtori pînã la sfîrºit, vom
primi cununa vieþii. Fiindcã de asemenea este scris: Veþi dobîndi ca
sfîrºit al credinþei voastre mîntuirea sufletelor voastre. Noi dorim sã
vã sfãtuim în Domnul sã urmaþi îndeaproape Cuvîntul Lui Cel Sfînt
ºi îndemnul Sfîntului Apostol Pavel care spune: Aduceþi-vã aminte
de înaintaºii voºtri care v-au vestit vouã Cuvîntul lui Dumnezeu.
Uitaþi-vã la sfîrºitul felului lor de vieþuire, la sfîrºitul felului lor de
vieþuire ºi urmaþi-le credinþa. Cã noi am venit în sfînta Lucrare a lui
Dumnezeu, în aceastã Oaste a Lui, în urma unor oameni minunaþi ai
lui Dumnezeu, înaintaºii noºtri, care ne-au vestit nouã Cuvîntul nu
numai cu vorba lor, ci mai ales cu trãirea lor, cu viaþa lor, cu faptele
lor ºi cu sfîrºitul, cu moartea lor biruitoare, la care ne îndeamnã
Cuvîntul lui Dumnezeu ºi porunca sã luãm aminte totdeauna ºi sã
privim cu bãgare de seamã. Sfîntul Apostol Pavel la fel spune:
Urmaþi-mã pe mine, fraþilor, ºi uitaþi-vã cu bãgare de seamã la cei
care trãiesc dupã pilda pe care o vedeþi în noi. Într-adevãr, aceºti
oameni sfinþi ai lui Dumnezeu ne sînt îndemn nouã nu numai prin
cuvîntul lor, ci mai ales prin toatã trãirea, prin toatã viaþa, prin toatã
jertfa, prin toatã pilda pe care ne-au lãsat-o despre viaþa, despre
felul de viaþã pe care l-au dus ei în Isus Hristos. Pãrintele Iosif,
fraþii noºtri sfinþi, înaintaºii noºtri, ne-au lãsat nouã, la fel, acelaºi
cuvînt pe care l-a lãsat lor Sfîntul Apostol Pavel prin toþi martirii
ºi mucenicii de pînã la ei, prin acest lanþ de aur de care sîntem
legaþi noi acum, care ne este ca o pildã frumoasã nouã, celor care
avem porunca sfîntã sã ducem ºi noi o viaþã de credinþã de acelaºi
preþ cu al lor. Pentru cã numai atunci vom fi cu adevãrat pãrtaºi
ac e l e i a º i f ã g ã d u i n þ e º i a c e l e i a º i m o º t e n i r i î n Î m p ã r ã þ i a l u i
Dumnezeu.
Pag. 84

Cunoaºteþi ºi ºtiþi cã împrejurãrile în care sîntem ºi prin care

trebuie sã trecem nu ne îngãduie nouã atît cît am vrea sã avem
legãturã unii cu alþii. Cît de mult am dori sã ajungem odatã acolo,
sã ne putem bucura în mijlocul adunãrii frumoase, sã vã privim
feþele, sã ne împletim printre lacrimi ºi printre cîntãri dragostea
noastrã de Domnul, rugãciunile noastre ºi dorinþele noastre înaintea
lui Dumnezeu, ca sã ne ajute ºi nouã, ºi vouã sã ne ducem frumos
lupta credinþei pînã la sfîrºit. Cãci e bun ºi frumos începutul unui
legãmînt cu Dumnezeu ºi al unei vieþi predate Lui, dar, dacã
sfîrºitul acestui legãmînt ºi al acestei vieþi nu-i aºa frumos cum a
fost începutul ºi cum ne cere Cuvîntul lui Dumnezeu, în zadar am
început frumos, dacã n-am dus pînã la capãt, pînã la biruinþã, pînã
la sfîrºit lupta frumoasã, aºa cum ne cere Domnul ºi aºa cum ne-au
arãtat-o înaintaºii noºtri sfinþi de la care am primit Cuvîntul ºi pilda
sã le urmãm întru totul. În Lucrarea Oastei Domnului, prea puþin
timp slobod ºi liniºtit am avut ca sã ne putem ocupa îndeaproape de
creºterea, mai ales, a celor tineri, care au venit la Domnul mult mai
tîrziu ºi au putut sã-L cunoascã mult mai puþin decît am putut noi,
cei care am fost mai de la început, în timpuri mai de demult cu
pãrinþii noºtri.
ªi care i-am apucat în viaþã pe înaintaºii noºtri de la care am
putut afla ºi de la care am putut învãþa prin viu grai, prin pilda datã
nouã, prin privirile noastre ºi prin auzul nostru, Cuvîntul adevãrului
ºi învãþãmintele atît de necesare ºi de importante pentru viaþa
noastrã. Am fi dorit ºi noi sã ajungem la posibilitatea de a ne
împãrtãºi prin viu grai. L-am rugat ºi-L rugãm încã pe Domnul sã
întocmeascã lucrurile în aºa fel, încît sã ne putem vedea ºi feþele
trupeºti unii altora. Pentru ca nu numai prin credinþã ºi prin Duhul,
ºi prin iubire, ºi prin rugãciune, ºi prin dragoste, de la depãrtare sã
putem comunica unii cu alþii. Ci faþã cãtre faþã; privire cãtre privire;
lacrimã cãtre lacrimã. Sã ne putem apropia ºi suda sufleteºte atît de
Domnul, cît ºi de fraþi, în aºa fel, încît nici o promisiune sau nici o
ameninþare de pe pãmînt sã nu ne poatã despãrþi. Noi, prin Duhul lui
Dumnezeu, prin Cuvîntul Lui, prin rugãciunile noastre, vã cercetãm
mereu. ªi am dori sã vã îndemnãm mereu sã aveþi pe inimã ºi sã vã
luaþi pe suflet sarcina de a asculta mai cu credincioºie; de a fi
statornici ºi credincioºi învãþãturii ºi cuvîntului lãsat nouã de
înaintaºii noºtri ºi, prin ei, de Domnul nostru Isus Hristos.
Pentru cã frumos ºi bun este începutul; dar, dacã el n-are
continuarea frumoasã ºi, mai ales, sfîrºitul frumos, în zadar a fost
un început cît se poate de frumos. Noi vã dorim din toatã inima, la
începutul frumos pe care l-aþi fãcut, continuare frumoasã, crescîndã
în har ºi în binecuvîntãri pe aceastã cale. Ca sã ajungeþi apoi la
sfîrºitul binecuvîntat care încununeazã opera începutã de Duhul
Sfînt în noi ºi dusã mai departe de dragostea lui Dumnezeu ºi de
Cuvîntul Lui la statornicie, la credincioºia neclintitã ºi statornicã
lîngã Domnul ºi lîngã Lucrarea Lui. Dorim sã vã îndemnãm cu toatã
stãruinþa sufletului nostru, cu toate îndemnurile dragostei ºi ale
dorinþei noastre pentru mîntuirea voastrã, a tuturor. Vã rugãm din
toatã inima, nu neglijaþi nimic din ceea ce vã poate ajuta la creºterea
ºi la întãrirea voastrã sufleteascã. Citiþi sfîntul Cuvîntul al lui
Dumnezeu zilnic.
 Pag. 85

Ascultaþi ºi meditaþi asupra lui, ca sã auziþi îndemnurile ºi

cãlãuzirea Duhului Sfînt, dupã cum este scris: El vã va învãþa toate
lucrurile ºi vã va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu. Deci, cu
veghere necurmatã ºi ascultare atentã de tot Cuvîntul lui Dumnezeu,
citiþi-L. Sã vã fie dor, sã vã fie sete, sã vã fie foame, înaintea
mîncãrii, înaintea somnului, înaintea oricãrei iubiri, sã vã fie foame
ºi dor dupã Cuvîntul lui Dumnezeu. Învãþaþi pe de rost versete
întregi ºi, dacã se poate, capitole întregi. Dumnezeu v-a þinut, v-a
adus la El ºi v-a pãstrat în aceastã Lucrare mai ales pe cei tineri.
V-a dat D o mn u l o minte sãnãtoasã, o inimã agerã, o reþinere
frumoasã. Fo l o s i þ i memo r i a p e care v-a dat-o Domnul ºi v-a
pãstrat-o curatã, pentru a citi ºi pentru a învãþa pe de rost versete ºi
chiar capitole întregi din Evanghelie ºi din Psalmi. Începeþi cu
Matei, capitolul 5, capitolul 6, capitolul 7. Învãþaþi-le pe de rost, din
toatã inima, ca pe o poezie dulce ºi scumpã. Repetaþi-le neîncetat,
pînã le veþi reþine pentru totdeauna. Pentru ca, atunci cînd veþi vrea
sã citaþi ceva din Cuvîntul lui Dumnezeu fãrã sã citiþi din carte, sã
nu greºiþi în înºiruirea adevãrurilor din aceste versete, cum fac
foarte mulþi care nu citesc de-ajuns ºi nu reþin clar; ºi fac atîtea
greºeli ºi în ceea ce e posibil sã nu greºim. Învãþaþi pe de rost
Cuvîntul lui Dumnezeu. Aceasta vã va fi de mare folos atunci cînd
nu veþi avea Cartea Domnului în mînã sau în buzunar, sau pe masã.
Cã pot sã vinã împrejurãri în care ori sã fiþi voi luaþi de la Cuvîntul
lui Dumnezeu, ori sã fie el luat de la voi.
ªi, dacã nu-l aveþi în inimã ºi-n minte, veþi flãmînzi ºi veþi
înseta. ªi, fãrã Cuvîntul lui Dumnezeu, veþi bîjbîi ºi vã veþi prãbuºi.
Dar dacã-l aveþi în cap, nu vã va putea fi luat de-acolo de cãtre
n i men i . ª i , î n f el u l aces t a, v eþi a v ea t o t d e a u n a p r o s p eþ i me,
frumuseþe, limpezime, ajutor în toate ispitele, în toate încercãrile ºi
în toate luptele vieþii. Cercetaþi Cuvîntul lui Dumnezeu ºi vi-l
însuºiþi. Umpleþi-vã memoria cu versetele Domnului, cu capitolele
Cuvîntului Sãu - ºi aceasta vã va fi o hranã binecuvîntatã. Cînd veþi
merge pe drum, cînd veþi fi într-o aglomeraþie necuratã,
retrãgîndu-vã în inima voastrã ºi meditînd la Cuvîntul lui
Dumnezeu, el vã va grãi mereu ºi voi veþi fi totdeauna în anturajul
lui Hristos, care este în Cuvîntul Sãu. Cînd veþi fi la încercare ºi nu
veþi putea vedea pe nimeni ºi nici auzi de la nimeni un cuvînt,
dacã-l veþi avea în inima ºi-n mintea voastrã, el vã va cãlãuzi
neîncetat. ªi nu numai atît. Dar îmbogãþirea ºi îndeletnicirea cu
cuvintele lui Dumnezeu vã va limpezi memoria, mintea,
înþelepciunea, priceperea. ªi astfel vã va ajuta sã puteþi intui uºor
ºi repede miezul fiecãrei probleme ºi sã puteþi ajunge dintr-o datã
la adevãr în orice problemã ar fi sã ajungeþi. Nu veþi bîjbîi ca alþii
în jurul lucrului.
Ci Domnul vã va duce direct la miezul adevãrului ºi veþi fi
luminaþi de El în toate privinþele. Chiar ºi în privinþele celorlalte
pãrþi ale vieþii, nu numai în cea duhovniceascã. Cercetaþi Cuvîntul
lui Dumnezeu. Învãþaþi-l pe de rost. Umpleþi-vã cu el memoria,
mi n t ea, i n t el i g en þ a º i r ep et aþ i - l p er man en t , ca s ã nu-l uitaþi
niciodatã. Pentru ca el sã vã fie lumina ºi cãlãuzirea în toate
problemele vieþii. Cãci cunoscînd Cuvîntul lui Dumnezeu, veþi ºti
cum sã vi le rezolvaþi ºi pe ale voastre, ºi pe ale altora, fãrã sã cereþi
îndrumarea nimãnui.
Pag. 86

Apoi îndeletniciþi-vã cu rugãciunea. Iubiþi rugãciunea.

Ocupaþi-vã cu rugãciunea. Doriþi rugãciunea. Sã vã fie foame ºi dor
dupã rugãciune ca dupã cea mai scumpã bucurie ºi satisfacþie a
vieþii. Nu vã mulþumiþi cu rugãciuni ieftine, uºoare, scurte, slabe.
Nu rugãciuni de nota 3 sau de nota 5. Ci rugãciuni de nota 10, cum
erau ale apostolilor cînd se cutremura locul unde erau ºi se rugau.
Sã vi se cutremure inima cînd vã rugaþi. Pentru cã atunci rugãciunile
voastre, ascultate de Dumnezeu, vã vor fi de folos ºi vouã, ºi altora.
Rugãciunea vã va da putere ºi ajutor în toate luptele. Vã va face sã
ajungeþi neclintiþi ºi nebiruiþi de ispite, de pãcate, de primejdii, de
nenorociri, de accidente. Vã va feri de orice rãu ºi vã va pãstra ºi
trupul, ºi sufletul, ºi duhul curate ºi sãnãtoase în Hristos. Cercetaþi
adunarea frãþeascã. Iubiþi pe fraþi. Ascultaþi pe fraþi. Doriþi sã fiþi
una cu fraþii în toate împrejurãrile. Nu rezolvaþi nici o problemã,
nici personalã, nici familialã, nici duhovniceascã fãrã sã întrebaþi pe
fraþi. Ascultaþi sfatul lor, urmaþi-i, pentru cã prin ei vã vorbeºte
totdeauna Domnul ºi, în felul acesta, veþi fi la adãpost de orice
ameninþãri vrãjmaºe. Binecuvîntaþi pe Domnul în orice vreme ºi
strãduiþi-vã sã-L ascultaþi. Cãutaþi lucrurile de sus, nu cele de jos.
Sã nu vã influenþeze niciodatã nimic din ceea ce e strãin ºi firesc,
ºi lumesc. Nu vã pese prea mult de ce zice lumea cu privire la voi.
Dar sã vã pese întru totul de ce zice Domnul ºi Cuvîntul Lui Cel
Sfînt. Nu vã cãlãuziþi dupã pãrerile lumii, dupã moda lumii, dupã
plãcerile lumii, dupã distracþiile lumii, dupã literatura ºi tot ceea ce
influenþeazã ºi place lumii.
Ci cãutaþi totdeauna voia lui Dumnezeu, ca sã n-aveþi parte de
osînda care-i aºteaptã pe toþi cei care sînt strãini de El, depãrtaþi de
El, neascultãtori de El. Binecuvîntaþi pe Domnul cã v-a chemat în
aceastã Lucrare sfîntã. Ataºaþi-vã de ea cu toatã puterea sufletului.
Strãduiþi-vã sã vã înfãþiºaþi totdeauna înaintea Domnului într-o stare
sfîntã, curatã, evlavioasã, vrednicã. Ascultaþi totdeauna de toate
îndemnurile Duhului din inima voastrã cînd citiþi Cuvîntul, cînd
staþi în rugãciune sau cînd sînteþi în adunarea frãþeascã. Cu toatã
atenþia sã urmãriþi aceste lucruri, pentru cã ele vã vor apropia de
Domnul, pînã veþi ajunge sã aveþi pãrtãºie intimã, deplinã, înaltã ºi
sfîntã cu El. Cînd veþi ajunge nu lîngã Hristos sau cu Hristos, ci în
Hristos, aceasta este starea cea înaltã în care Duhul lui Dumnezeu
vã va feri apoi de toate influenþele negative care vin de la cel rãu ºi
duc la el. Binecuvîntaþi pe Domnul ori de cîte ori aveþi ocazia sã
ascultaþi de fraþi, sã-i întîlniþi pe fraþi, sã petreceþi cu fraþii.
Binecuvîntaþi pe Domnul cã vã lasã Biblia, Cuvîntul Sãu Cel Sfînt.
Însuºiþi-vi-L cu toatã puterea, pînã la a vi-L stãpîni deplin cu mintea
ºi cu inima voastrã. Iar rugãciunea sã vã fie nelipsitã, ca o hranã.
Cînd, noaptea, nu puteþi sã dormiþi, nu vã-ntoarceþi pe partea
cealaltã.
Coborîþi-vã ºi aºezaþi-vã pe genunchi ºi rugaþi-vã, rugaþi-vã,
rugaþi-vã neîncetat, cu atît mai mult cu cît vedeþi în ce împrejurãri
ne gãsim. Cãci iatã cît de mulþi, nu numai dintre cei care n-au
cunoscut niciodatã pe Dumnezeu, ci chiar ºi dintre cei care L-au
cunoscut pe Domnul s-au lãsat ademeniþi de lume ºi au ajuns sã
caute satisfacþiile pãcatului ºi distracþiile vinovate, în loc sã caute
înfrînarea cu Domnul ºi umblarea dupã lucrurile de sus.
 Pag. 87

Sînt destule încercãri care vin în viaþa noastrã ºi personalã, ºi

familialã, ºi în viaþa noastrã de adunare adeseori. Problemele care
se dezbat între fraþi sã le înþelegem totdeauna în lumina Cuvîntului
lui Dumnezeu. Sã nu ne lãsãm influenþaþi de pãrerile lumii sau de
pãrerile acelora care sînt cei mai slabi ºi mai fireºti, ºi mai lumeºti
dintre fraþi. În probleme cum e sãrbãtoarea nunþilor noastre sau a
adunãrilor noastre, dupã îndemnul pãrintelui Iosif, mai demult noi
i-am îndemnat pe fraþi ºi i-am sfãtuit, mai ales avînd în vedere
împrejurãrile în care ne gãsim acum, arãtînd cît de folositor este ºi
cî t d e n eces ar s ã renunþãm noi la mese, cu m s p u n e C u v î n t u l
Domnului în Faptele Apostolilor, capitolul 6, versetul 2, cã nu-i
potrivit pentru noi sã lãsãm Cuvîntul lui Dumnezeu ºi sã slujim la
mese. Noi vã spunem dupã cuvîntul acesta al Domnului ºi dupã
îndemnul pãrintelui Iosif ºi al tuturor înaintaºilor noºtri care ne-au
sfãtuit ca, la nunþile noastre sau la adunãrile noastre, sã nu cãutãm
partea Martei, ci partea Mariei. Aºa au fost fraþii noºtri la început.
Aºa a fost Lucrarea Domnului la început, cînd fraþii nu mergeau
pentru mesele trupeºti ºi pentru hrana aceasta pieritoare, ci mergeau
pentru masa cea duhovniceascã, pentru hrana care rãmîne; dupã cum
i-a zis Mîntuitorul nostru, în Betania, Martei, cînd a mustrat-o blînd
ºi iubitor, nu ca sã se supere, ci ca sã se îndrepte: Marto, Marto,
pentru multe te osteneºti tu, dar un singur lucru trebuieºte. Un
singur lucru trebuieºte. Maria ºi-a ales partea cea bunã, care nu se
va lua de la ea.
Ce am putea noi sã spunem, adãugînd la aceste cuvinte pe care
le-a spus pãrintele Iosif ºi le-a scris în Isus Biruitorul din
18-VIII-1935, sfãtuindu-i pe fraþi ca, la adunãri sau la nunþi, sã nu
umble dupã mîncãri trecãtoare ºi dupã partea Martei, ci sã caute
partea Mariei. Pentru cã umblarea dupã lucrurile acestea aduce
ispite, aduce nemulþumiri, aduce tulburãri, aduce necazuri. Pe cînd
umblarea dupã lucrurile Mariei, dupã partea cea bunã, dupã cuvîntul
ºi zidirea cea duhovniceascã aduce numai binecuvîntãri. Cei care
pot citi foaia aceasta din 1935, din 18 august, sã citeascã bine ce a
spus pãrintele Iosif acolo în legãturã cu adunãrile ºi cu nunþile
noastre despre partea Martei ºi despre partea Mariei. Cînd i-a
îndemnat pe toþi fraþii sã nu meargã la adunãri ºi nici sã pregãteascã
adunãri pentru hranã trupeascã, pentru lucrurile acestea fireºti, ci sã
caute sã foloseascã tot timpul acesta pentru întãrirea cea
duhovniceascã, pentru mesele cele duhovniceºti, pentru partea cea
minunatã a Mariei. Toþi cei care au ascultat acest cuvînt ºi acest
îndemn potrivit voii lui Dumnezeu au primit ºi au vãzut cã dupã
aceasta au avut numai bucurii ºi mîngîieri, chiar dacã, pentru
moment, lumea ºi oamenii ei s-au tulburat ºi au cîrtit.
Aprobarea Domnului, rãsplata Lui, mîngîierea Lui cã au ascultat
Cuvîntul Sãu le-a fost o despãgubire fericitã ºi frumoasã. ªi aºa va
fi totdeauna cu cei care ascultã Cuvîntul lui Dumnezeu ºi nu se iau
dupã pãrerile lumii, dupã obiceiurile veacului acestuia ºi dupã
interesele pîntecelui care va pieri odatã cu mîncãrile lui, aºa cum
spune Cuvîntul lui Dumnezeu, cã: Dumnezeu îl va nimici ºi pe unul,
ºi pe celãlalt. ªi astfel vor avea parte cu acei care urmãresc aceste
lucruri ºi cu cei care le ascultã, chiar dacã ei se pretind oameni
duhovni ceº t i . Dacã este cineva din Dumnezeu, acela ascultã
cuvintele lui Dumnezeu.
Pag. 88

ªi cuvintele acestea sînt cuvintele lui Dumnezeu din Sfînta Sa

Scripturã ºi de la sfinþii noºtri înaintaºi, de la profetul ºi apostolul
lui Dumnezeu care ne-a vestit nouã Cuvîntul Sfînt, care a fãcut
chemarea prin Lucrarea Oastei Domnului ºi care, în aceastã Lucrare,
ne-a îndemnat sã ascultãm de Dumnezeu. Cine ascultã de Domnul
va fi binecuvîntat. Iar cine n-ascultã de aceste îndemnuri - de
Domnul n-ascultã. ªi va rãspunde odatã în faþa Aceluia al cãrui
Nume ºi al cãrui Cuvînt l-a neglijat. Dorim tuturor fraþilor iubiþi din
Focºani, din Milcov ºi din Rãstoaca - ºi din celelalte pãrþi, unde
Domnul are aºa suflete curate ºi frumoase ºi unde sînt atîtea inimi
iubitoare ºi iubite, cãrora le trimitem acest salut ºi acest îndemn din
Cuvîntul Domnului - le dorim tuturor har ºi pace. Le trimitem o
îmbrãþiºare sfîntã ºi un îndemn frumos ca sã asculte Cuvîntul lui
Dumnezeu cu toatã puterea, aºa cum spune Sfîntul Apostol Pavel:
Sufãr împreunã cu Evanghelia, ca sã am ºi eu parte de ea. Suferiþi
împreunã cu Lucrarea lui Dumnezeu, ca sã aveþi ºi voi parte de ea.
Cã dacã suferim împreunã cu Hristos, vom ºi împãrãþi împreunã cu
El. Dar dacã ne lepãdãm de El fie în cuvînt, fie în purtãri, fie în
unele din atitudinile noastre în care ar trebui sã ascultãm ºi sã-L
urmãm, dacã ne lepãdãm de El ºi El Se va lepãda de noi. ªi se vor
lepãda de noi ºi înaintaºii noºtri. ªi pãrintele Iosif, care nu ne va
recunoaºte odatã cã am fost ºi noi ostaºi, dacã nu l-am ascultat ºi
dacã nu am urmat cuvîntul lui ºi îndemnurile pe care ni le-a dat din
partea Domnului. Noi, încã o datã, de sãrbãtoarea aceasta, 23
august, cînd fraþii veniþi de-acolo ne-au cercetat ºi ne-au adus
salutul dragostei frãþiilor voastre, prin ei vi-l trimitem ºi noi la fel,
mai mãrit ºi mai înlãcrimat, cu dragostea care nu v-a uitat ºi care se
roagã mereu ºi pentru cei cãrora le-am vãzut vreodatã feþele ºi încã
ºi mai mult pentru cei care nu ne-au vãzut încã trupeºte, niciodatã,
dar cu care ºi noi pe ei, ºi ei pe noi - ne simþim acelaºi duh, aceeaºi
fiinþã sfîntã în Hristos, înflãcãraþi ºi animaþi de aceeaºi iubire ºi
credinþã în aceastã Lucrare în care ne-a chemat Domnul de la
început ºi în care trebuie sã rãmînem pînã la sfîrºit.
Ca Domnul, cînd va veni, sã ne ia de aici, de unde ºtie El cã ne-a
pus în clipa legãmîntului nostru. Încã o datã ºi din toatã inima vã
trimitem dragostea noastrã, îndemnurile noastre, rugãciunile noastre
cãtre Domnul sã staþi tari în credinþã ºi sã vã daþi toate silinþele sã
ascultaþi aceste sfaturi pe care m-am silit iarãºi, ºi de data aceasta,
sã vi le reamintesc, deºi, pe multe dintre acestea, le-aþi mai auzit sau
le-aþi citit de atîtea ori. Sã ne ajute Domnul sã ne þinem întru totul
de aceste adevãruri, pentru cã în ele a pus Domnul mîntuirea noastrã
ºi ne-a legat aceastã mîntuire de împlinirea acestor lucruri. Sã fim
gãsiþi de Domnul, în orice vreme, credincioºi în Cuvîntul Sãu, în
rugãciunea Sa, în dragostea Sa, în ascultarea Sa, în frãþietatea Sa,
în familia sfîntã în care ne-a fãcut sã ne naºtem ºi noi din nou prin
Duhul Sãu Cel Sfînt ºi prin Cuvîntul Sãu. Din toatã inima dorim sã
fiþi binecuvîntaþi de Domnul ºi, în orice fel, sã fiþi ajutaþi sã mergeþi
pe calea Lui credincioºi pînã la sfîrºit. Amin. Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 89

Trãirea lãuntricã ºi cea din afarã

O vorbire a fratelui Traian Dorz de la o adunare - înainte de 1983

Din Cîntarea Cîntãrilor, vom citi 2 versete; din capitolul 8,

versetul 6 ºi 7: Pune-Mã ca o pecete pe inima ta ºi ca o pecete pe
braþul tãu; cãci dragostea este tare ca moartea ºi gelozia este
neînduplecatã ca locuinþa morþilor; jarul ei este jar de foc, o flacãrã
a Domnului. Apele cele mari nu pot sã stingã dragostea ºi rîurile
n-ar putea s-o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru
dragoste, tot n-ar avea decît dispreþ. Slãvit sã fie Domnul! În acest
loc din sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu se vorbeºte chiar despre ceea
ce, în stãrile noastre împreunã, în rugãciunile ºi-n dorinþele noastre
cu toþii, cãutãm ºi-I cerem lui Dumnezeu; º i , d i n t o t ceea ce
cunoaºtem din sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu, ne dãm tot mai bine
seama cã este ceea ce ne lipseºte fiecãruia dintre noi ºi tuturor
împreunã cel mai mult. Toate cuvintele rostite mai înainte au fost
în lumina acestui Sfînt Cuvînt lãsat nouã de Domnul ºi Mîntuitorul
nostru ºi prin îndemnul Duhului Sfînt pus în inimile acelora a cãror
gurã binecuvîntatã ne-a adus aminte de unele din cele dintîi ºi cele
mai mari datorii ale noastre.
Toate aceste cuvinte ne aduc aminte ºi þin sã statorniceascã în
sufletele noastre mai puternic acest îndemn, care este cea mai înaltã
datorie a fiecãruia dintre noi ºi condiþia propriei noastre mîntuiri
sufleteºti. S-a vorbit despre marele har de care ne-a învrednicit pe
noi Domnul cînd ne-a fãcut pãrtaºi ai acestei cereºti binecuvîntãri,
ai acestei sfinte chemãri, de a face parte din aceastã sfîntã Lucrare
a lui Dumnezeu în frãþietatea cãreia am venit ºi ne simþim fericiþi.
Datoria care ne revine nouã, fiecãruia dintre noi, în mijlocul acestei
frãþietãþi duhovniceºti, pe calea pe care Dumnezeu ne-a pus paºii
noºtri spre Împãrãþia Sa, nu trebuie sã ne-o uitãm nici unii dintre
noi. Ci dacã Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu ne îndeamnã sã unim
cu credinþa noastrã fapta, cu f ap t a cu n o º t i n þa, cu cunoºtinþa
înfrînarea, cu înfrînarea rãbdarea, cu rãbdarea evlavia, cu evlavia
dragostea de fraþi, ºi cu dragostea de fraþi iubirea de oameni, apoi
noi, fiecare, trebuie sã înþelegem cã acestea nu sînt numai sfaturile
lui Dumnezeu, pentru ca noi sã aducem un rod mai frumos ºi mai
binecuvîntat pentru izbînda cauzei Sale ºi slava Numelui Sãu, ci sînt
chiar împlinirea sfîntã a datoriei fiecãruia dintre noi.
Cãci, venind la Dumnezeu, noi n-am avut ºi n-am primit numai
drepturi: dreptul de a ne chema fii ai lui Dumnezeu, dreptul de a ne
apropia de Dumnezeu cu încredere, dreptul de a ridica spre El
rugãciuni pline de încrederea cã El ne ascultã, dreptul de a cînta ºi
de a ne bucura în lumina lui Dumnezeu, dreptul la nãdejde ºi la
iertare, ºi la mîntuire veºnicã. Ci avem ºi datoria de a împlini
condiþiile pe care ni le pune Dumnezeu ºi de care depinde nu numai
mîntuirea altora, ci ºi mîntuirea fiecãruia dintre noi. Pentru cã este
scris: În adevãr, numai în acest chip, dacã veþi avea din belºug
aceste lucruri în voi, ele nu vã vor lãsa sã fiþi nici leneºi, nici
neroditori, în ce priveºte deplina cunoaºtere a voii lui Dumnezeu.
ªi numai în chipul acesta veþi avea deplinã intrare în Împãrãþia lui
Dumnezeu ºi a Fiului Sãu Isus Hristos.
Pag. 90

Numai în chipul acesta, numai îndeplinind aceste condiþii, numai

fãcîndu-ne datoria în felul acesta cerut de Dumnezeu, noi trebuie sã
ºtim cã vom ajunge sã vedem cu bucurie mîntuirea Lui. Nouã ne
place sã ne lãudãm ºi sã spunem, ºi sã cîntãm: sîntem mîntuiþi, ºi sã
ne lãudãm cu mîntuirea pe care Dumnezeu ne-o promite în Cuvîntul
Sãu. Dar dobîndirea mîntuirii este legatã de condiþia ascultãrii voii
lui Dumnezeu ºi a împlinirii acestei voi a lui Dumnezeu, pentru cã
noi nu sîntem mîntuiþi numai prin credinþã, dacã împreunã cu
credinþa noi nu unim ºi faptele ºi împreunã cu faptele nu cãutãm sã
dobîndim cunoºtinþa. Cunoºtinþa Cuvîntului lui Dumnezeu, prin
meditarea asupra Lui, prin cercetarea acestui Cuvînt, prin
interiorizarea Lui, prin pãtrunderea Lui, lãsarea sã pãtrundã El în
mintea noastrã ºi prin stãpînirea tuturor gîndurilor noastre de cãtre
Acest Cuvînt Sfînt. Iar împreunã cu cunoºtinþa, sã dobîndim
înfrînarea. Cãci pe mãsurã ce cunoaºtem mai mult, trebuie sã ne
înfr î n ãm d e l a mai mu l t . ª i î mp r eunã cu înfrînarea, sã avem
rãbdarea. Cãci numai acela care are faþã de sine mai multã înfrînare
va putea avea faþã de alþii mai multã rãbdare. Sã împlinim cu
rãbdarea evlavia; pentru cã ceea ce este faþã de Dumnezeu temere
ºi evlavie ne cere sã avem faþã de oameni legãtura aceasta de bun
simþ, de bunã cuviinþã, de purtare respectuoasã, fãrã de care nu
putem dovedi cã-L cunoaºtem pe Dumnezeu.
A vorbi obraznic, a te purta necuviincios, a te purta nechibzuit
ºi netrebnic, acesta este un fel strãin de orice ascultãtor ºi trãitor, ºi
iubitor al voii lui Dumnezeu. De aceea, toate aceste virtuþi în care
Sfîntul Apostol Petru ne îndeamnã sã ne dãm toate silinþele sã
progresãm, nouã ni se cer ºi avem datoria sã ni le însuºim. Cu
evlavia vom putea abia atunci uni dragostea de fraþi ºi cu dragostea
de fraþi, iubirea de toþi oamenii. O, cînd am ajuns la aceastã a ºaptea
înaltã treaptã din aceastã scarã binecuvîntatã a virtuþilor cerute de
Dumnezeu, abia atunci vom putea simþi cu adevãrat cã am ajuns
într-o stare din care putem privi liniºtiþi spre cer ºi putem privi cu
bucurie spre pãmînt. Pentru cã atît cerul, cît ºi pãmîntul vor fi
prietenii noºtri. Fiindcã prin dragostea de fraþi ºi prin iubirea de
oameni, noi vom þine cea mai strînsã legãturã cu Dumnezeu. Ceea
ce am vrut cînd am ales aceste 2 versete din Sfîntul Cuvînt al lui
Dumnezeu a fost sã învãþãm noi cea mai înaltã ºi cea mai sfîntã
cerinþã a Domnului.
ªtim cu toþii cã Cîntarea Cîntãrilor este o carte simbolicã, în care
se vorbeºte despre dragostea dintre Hristos ºi Biserica Sa; dragostea
dintre Mîntuitorul ºi sufletul credincios faþã de El. În versetele
a mi n t i t e s e ex p r i mã u n a d i n t r e cel e mai s cu mp e d o r i n þ e a l e
Domnului: Pune-Mã, zice El, ca o pecete pe inima ta ºi pune-Mã ca
o pecete pe braþul tãu. Cãci dragostea este mai tare decît moartea ºi
gelozia este mai neînduplecatã decît locuinþa morþilor. Apele cele
mari nu pot sã stingã ºi nimic nu poate sã nimiceascã unitatea ei.
Noi ºtim cã, dacã am venit la Domnul, avem ºi datorii. ªi avem atît
de multe datorii în dragostea de fraþi ºi în iubirea de oameni! Abia
în aceste 2 sfere în care se desfãºoarã viaþa noastrã trupeascã pe
pãmînt, în aceste 2 feluri ºi timpuri de lucru se dovedeºte cît ne-am
însuºit noi din cele 6 trepte mai dinainte, adicã: din credinþã, din
faptã, din cunoºtinþã, din înfrînare, din rãbdare, ºi din evlavie.
 Pag. 91

Abia în aceste legãturi, între fraþi ºi între ceilalþi oameni,

dovedim noi cît ne-am însuºit, cîtã silinþã ne-am dat ca sã putem sã
ne însuºim aceste daruri, aceste puteri cereºti prin care apoi sã se
desfãºoare, potrivit voii lui Dumnezeu, legãtura noastrã ºi purtarea
noastrã în mijlocul fraþilor ºi-n mijlocul tuturor oamenilor. În
legãturile cu fraþii se dovedeºte dragostea noastrã faþã de
Dumnezeu; ºi în legãtura cu ceilalþi oameni se dovedeºte dragostea
noastrã faþã de semeni ºi de aproapele nostru. Noi ºtim deci cã, în
relaþiile noastre cu fraþii ºi în relaþiile noastre cu ceilalþi oameni,
între care trebuie sã se desfãºoare toatã viaþa noastrã trãitã pe
pãmînt, noi avem atît de multe datorii, cerute nouã de Dumnezeu ºi
impuse nouã ca o condiþie prin care putem sã ne dobîndim mîntuirea
sufletului nostru. În mijlocul fraþilor, trebuie sã ne dãm toate
silinþele sã avem acelaºi fel de a gîndi, de a umbla, de a simþi, de a
vorbi, de a trãi, aºa cum fratele nostru iubit, Petru, ne-a citit din
sfîntul Cuvîntul al lui Dumnezeu scris în Epistola cãtre Filipeni a
Sfîntului Apostol Pavel. Aceastã adîncã unitate de gîndire, de
simþire, de pãrere, de vorbire ºi de umblare trebuie sã ne facã sã
apãrem în faþa tuturor celorlalþi ca o inimã ºi ca un gînd, ca o
simþire ºi ca o exprimare.
Aceeaºi inimã plinã ºi înflãcãratã de aceeaºi iubire ºi aceeaºi
minte care sã gãseascã aceleaºi expresii pentru darea în afarã, pentru
exteriorizarea gîndirii ºi simþirii noastre în umblarea cu Dumnezeu
ºi în trãirea ascultãrii de voia Lui. De aceea, credinþa noastrã faþã de
Dumnezeu o putem arãta prin starea noastrã de rugãciune ºi de
împãrtãºire cu El. Dar credinþa noastrã faþã de oameni noi n-o putem
arãta, decît prin faptele noastre ºi prin trãirea noastrã. Dumnezeu
vede faptele noastre din credinþa noastrã, pentru cã El ne vede
credinþa. Iar oamenii vãd credinþa noastrã din faptele noastre, pentru
cã ei nu ne vãd credinþa, dar ne vãd faptele. Înaintea lui Dumnezeu,
noi trebuie sã avem credinþã; înaintea oamenilor, trebuie sã avem
fapte. În mijlocul fraþilor, trebuie sã avem unitate de gîndire ºi de
trãire, ºi de simþire. În mijlocul oamenilor, trebuie sã avem unitate
de orientare ºi de vorbire, ºi de umblare. Aceste 2 lucruri sînt de cea
mai mare trebuinþã pentru noi. Cãci numai în felul acesta vom putea
arãta noi cã sîntem sinceri faþã de Dumnezeu: dacã vom fi sinceri ºi
curaþi, ºi cin s t i þ i , º i demni, ºi punctuali, ºi vrednici în toatã
umblarea noastrã în mijlocul semenilor noºtri.
De aceea, ascultãm de porunca lui Dumnezeu atunci cînd ne
supunem stãpînirilor ºi mai marilor noºtri nu de frica pedepsei, ci
din îndemnul cugetului, aºa cum ne îndeamnã Sfîntul Sãu Cuvînt
prin apostolii Sãi. La locul nostru de muncã, în relaþiile noastre cu
ceilalþi oameni: cu vecinii, cu prietenii ºi cu orice strãin, în toate
trebuie sã fim cãlãuziþi de cinste, de corectitudine, de punctualitate,
de bun simþ, de bunã cuviinþã. Pentru cã numai în felul acesta
superiorii noºtri sau inferiorii noºtri, vecinii noºtri sau prietenii
noºtri, sau duºmanii noºtri vor vedea cã noi sîntem cu adevãrat
slujitori vrednici ai lui Dumnezeu. ªi foarte mulþi dintre acei care,
la început, ne privesc cu bãnuialã se vor încredinþa despre adevãrul
curãþiei inimii noastre, vãzînd faptele noastre ºi umblarea noastrã
pretutindeni. Oriunde ar trebui sã ne cîºtigãm o pîine pentru noi ºi
familia noastrã, sã cãutãm s-o cîºtigãm în modul cel mai cinstit ºi
cel mai vrednic.
Pag. 92

Nimic necurat sã nu intre nu numai în inima noastrã, dar nici în

punga noastrã, nici în casa noastrã, nici pe masa noastrã. O pîine
n emu n ci t ã ci n s t i t ºi necîºtigatã cinstit, niciodatã sã nu ne- o
dobîndim ºi sã nu ne bucurãm s-o primim. S-o respingem cum a
respins Mîntuitorul ispita din pustie cînd satana L-a îmbiat cu o
pîine cîºtigatã în mod nepotrivit cu voia lui Dumnezeu ºi
ne-la-timpul rînduit de Dumnezeu. Sã respingem ºi noi orice avantaj
pe care ispita ºi pãcatul ni le oferã printr-o purtare necuviincioasã
ºi printr-un act necinstit. În toatã vrednicia noastrã, sã ne dovedim
într-adevãr potrivit voii lui Dumnezeu ºi vrednici de Cuvîntul pe
car e mãr t u r i s i m cã- L cu n o aº t em. L a l o cu l nostru d e mu n cã,
întotdeauna sã fim punctuali ºi vrednici, dîndu-ne toate silinþele ca
Lucrarea lui Dumnezeu sã cîºtige în cinste ºi în preþuire datoritã
purtãrii noastre acolo unde sîntem. Iar în legãturile noastre cu toþi
oamenii, aºa cum spune sfîntul Cuvînt citit, sã fim împodobiþi cu
smerenie, cu evlavie, cu bun simþ. Pentru cã în felul acesta ei vor
vedea în noi lumina lui Dumnezeu ºi vor dori sã se apropie ºi ei de
Acela care ne-a dat nouã putere sã ajungem sã realizãm o astfel de
trãire în mijlocul unei lumi care aleargã în toate pãrþile numai dupã
avantaje, numai dupã mitã, numai dupã pîine cîºtigatã necinstit,
numai dupã tot ce este nevrednic.
Noi sã urîm acest lucru mai presus de orice; ºi, prin purtarea
noastrã corectã ºi cinstitã ºi-n cea mai adîncã singurãtate, ºi-n cel
mai întunecos loc, sã ºtim cã Dumnezeu ºi ochii Lui ne vãd; ºi sã ne
purtãm în aºa fel, încît ochii Domnului sã priveascã totdeauna cu
bucurie la biruinþa noastrã. ªi noi avem ispite. ªi noi am dori sã
trecem prin lumea aceasta mai uºor. ªi noi am dori poate uneori sã
nu trecem cu ochii închiºi pe lîngã atît de multe ispite care ne oferã
ºi nouã un lucru cîºtigat mai uºor ºi o situaþie mai avantajoasã. Dar
dacã ºtim cu ce preþ de lacrimi ºi cu ce ispãºire de osîndã vor fi
rãsplãtite odatã toate miºeliile, toate necinstirile, toate falsurile,
toate minciunile, toate nedreptãþile, toate actele necorecte, cînd ºtim
ce rãsplatã ºi ce pedeapsã amarã vor avea odatã toate acestea - nu
numai în faþa lui Dumnezeu, ci chiar ºi în faþa oamenilor - sã ne fie
groazã de pãcat ºi sã ne ferim. Mai bine sã ne culcãm flãmînzi, decît
sã ne sculãm datori sau decît sã ne sãturãm cu o pîine cîºtigatã
necinstit. Aceasta, pentru relaþiile noastre cu toþi oamenii de pe
pãmînt. Iar în ce priveºte legãtura noastrã cu Domnul, cea mai
potrivitã ºi cea mai clarã dovadã se aratã în purtarea noastrã în
mijlocul frãþietãþii noastre. Frãþietatea este trupul Domnului. Fraþii
noºtri toþi sînt mãdularele Lui.
Dacã ºi noi sîntem o pãrticicã din acest trup ºi un mãdular dintre
aceste sfinte ºi scumpe mãdulare ale lui Dumnezeu, apoi viaþa
noastrã duhovniceascã, trãirea noastrã în Hristos se dovedeºte prin
legãtura bunã ºi prin sfinþenia cu care trãim în smerenie ºi-n
ascultare viaþa de unitate frãþeascã, activitatea noastrã împreunã cu
fraþii noºtri ºi partea pe care o luãm la propãºirea Lucrãrii lui
Dumnezeu, în care avem nu numai o pãrticicã de binecuvîntare, ci
ºi de datorie. La împlinirea sfîntã a acestor datorii ºi faþã de
Domnul, ºi faþã de lume, ºi faþã de fraþi, ºi faþã de ceilalþi oameni,
nu putem ajunge, decît ascultînd cuvîntul pe care l-am citit din
Cîntarea Cîntãrilor capitolul 8, versetele 6 ºi 7.
 Pag. 93

Aici se spune, din partea Domnului, fiecãrui suflet ºi întregii

Sale lucrãri: Pune-Mã pe Mine ca o pecete pe inima ta ºi ca o pecete
pe braþul tãu. Ce înseamnã aceasta? Cã: atît credinciosul în parte, cît
ºi lucrarea toatã împreunã a lui Dumnezeu nu poate sã ajungã sã-ºi
împlineascã cu sfinþenie toatã datoria pe care o are, decît atunci cînd
urmãreºte cu toatã puterea cele 2 pãrþi care întregesc viaþa în
Hristos: trãirea lãuntricã ºi lucrarea în afarã. Pune-Mã ca o pecete
pe inima ta, spune Domnul. Aceasta înseamnã cã viaþa în Hristos,
v i aþ a cu E l t r e b u i e s ã a j u n g ã o p r e o c u p a r e d e cea mai mar e
însemnãtate pentru viaþa noastrã lãuntricã. Inima înseamnã viaþa
noastrã lãuntricã; centrul simþirilor noastre, motorul din care
izbucnesc ºi pornesc toate puterile de simþire ºi de dorinþã, ºi de
înflãcãrare din fiinþa noastrã. Trebuie ca inima noastrã sã fie
însufleþitã printr-o purtare ºi printr-o trãire zilnicã ºi permanentã în
intimitatea noastrã cu Dumnezeu, viaþã de citire a Cuvîntului lui
Dumnezeu, ca sã ne ajungã Acest Sfînt Cuvînt al lui Dumnezeu
într-adevãr atît de drag, atît de necesar, cum ne ajunge pîinea de pe
masã. Sã nu putem trãi o zi fãrã Acest Cuvînt, cum nu putem trãi
fãrã pîinea aceasta pe care o tãiem ºi cu care ne hrãnim. Sã ne
ajungã rugãciunea ca un mijloc de respiraþie duhovniceascã. Cum nu
putem trãi fãrã sã respirãm aerul acesta în plãmînii noºtri, aºa sã nu
putem trãi fãrã comuniunea, fãrã pãrtãºia, fãrã legãtura strînsã ºi
sfîntã, ºi vie cu Dumnezeu prin rugãciune. Nu existã pe pãmîntul
acesta un mai mare har dat oamenilor, decît harul rugãciunii.
Harul acela mare de a putea tu, fiinþã, praf ºi nimic, sã stai în
faþa Creatorului eternitãþii ºi al tuturor lucrurilor vãzute ºi nevãzute
ºi tu sã-I vorbeºti ºi sã simþi cã El te ascultã; ºi tu sã asculþi ºi sã
simþi cã El îþi vorbeºte. Sã asculþi în genunchi, prin lacrimi, în
tãcere, în ºoaptã sau în cuvînt, sã ai pãrtãºie cu Dumnezeu ºi sã
primeºti pe aceastã - cea mai scurtã cale dintre creaturã ºi Creator,
sã primeºti putere, luminã, har ºi tot ce poate fi ceresc pe pãmînt.
ªi acest dar binecuvîntat a rãmas ºi rãmîne chiar ºi în viaþa noastrã,
a celor care ne numim de ani de zile credincioºi, aºa de puþin
folosit. Aceastã binecuvîntare a rãmas aºa de slab întrebuinþatã în
viaþa noastrã. De aceea sîntem slabi. De aceea sîntem neputincioºi.
De aceea nu putem uni cu credinþa noastrã fapta, cu fapta
cunoºtinþa, cu cunoºtinþa înfrînarea, cu înfrînarea rãbdarea, cu
rãbdarea evlavia. ªi apoi celelalte nu ni le putem împlini, pentru cã
noi, mai întîi, nu trãim o viaþã de intimitate puternicã cu Dumnezeu.
Nu ne facem timp. Avem timp, dar nu ne facem. Dumnezeu a
pregãtit Cuvîntul acesta. ªtiþi cu cîte jertfe? Nimeni niciodatã pe
pãmînt nu va putea exprima în cuvinte, nici în statistici cîte suflete
sfinte au murit, s-au jertfit, au luptat ca sã ajungã pînã la noi acest
sfînt Cuvîntul al lui Dumnezeu corect.
Cu cîtã grijã au scris aceia care, cu moartea ºi cu viaþa lor, au
plãtit faptul cã a fost gãsit la ei un cuvînt. ªi-au dat mai degrabã
viaþa, decît sã-l predea în mîinile celor care îl cãutau. Sînt 2000 de
ani de suferinþã! Noi n-am trecut, decît prin aºa de puþine încercãri.
Dar cine a fost în stare sã sufere orice, ca sã nu predea atunci cînd
i-a fost cerutã Evanghelia sau Cuvîntul lui Dumnezeu? Ei, fraþii
noºtri pînã acum, de 2000 de ani, cîte milioane ºi milioane de fraþi
sfinþi au murit, ca Acest Sfînt Cuvînt sã ajungã pînã la noi?
Pag. 94

Dumnezeu i-a jertfit pe toþi, pentru cã a vrut ºi a avut milã de

noi, sã n-ajungem noi în secolul acesta al XX-lea fãrã Acest Cuvînt.
De unde am ºti noi cum sã-L aflãm pe Dumnezeu, dacã n-am avea
lumina aceasta? De unde ne-am fi nãscut noi, dacã nu L-am fi auzit?
Fiinþa noastrã cea duhovniceascã cum s-ar fi nãscut? Cãci numai
prin credinþã, prin auzirea credinþei am primit Duhul Sfînt. ªi prin
auzirea ei ne-am nãscut din nou. De unde am fi avut noi, dacã ei nu
ºi-ar fi dat viaþa sã-l pãstreze, în toate nãvãlirile barbare, în toate
încercãrile care au venit, valuri ºi valuri, peste lumea aceasta de
2000 de ani? ªi Domnul a avut grijã sã ajungã pînã la noi. ªi noi sã
nu ne facem timp sã-L citim. Ne-a pãstrat Domnul ºi ne-a dat
binecuvîntarea Sa în rugãciune. A ridicat în mijlocul zilelor noastre,
în mijlocul neamului nostru aceastã Lucrare sfîntã care este Oastea
Lui. Lucrare pe care atît de multe, sute de popoare, nu o au; ºi sute
de ani înaintea noastrã, nu a avut-o nici poporul nostru. În zilele
noastre, Dumnezeu a ridicat-o. ªi lucrãtori binecuvîntaþi Dumnezeu
sã le rãsplãteascã cu o veºnicã bucurie toate suferinþele prin care au
rãzbãtut, ca sã aducã pînã la noi Cuvîntul Sfînt, aceºti lucrãtori
binecuvîntaþi ne-au mãrturisit Cuvîntul Sãu. De unde L-am fi aflat
noi, dacã nu l-ar fi mãrturisit ei? ªi totuºi Dumnezeu i-a pregãtit ºi
i-a supus la suferinþe, ºi i-a trecut prin încercãri, pentru ca sã ajungã
pînã la noi Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu de astãzi. Dumnezeu a
pregãtit, deci, aceastã Lucrare minunatã prin care sã-L aflãm pe
Domnul, prin care sã aflãm cum trebuie sã-L slujim pe El, în care
sã vedem aºa de clar, aºa de aproape, aºa de dreaptã ºi de netedã
cãrarea spre mîntuire ºi prin care sã putem cîºtiga, nu numai la
capãtul vieþii noastre, dar sã ne îmbogãþim zilnic nu numai prin
cîntãri ºi prin darurile Cuvîntului, ºi prin binefacerile rugãciunii, ci
prin toatã pãrtãºia frãþeascã.
Cînd vezi un frate e cum ai vedea un înger al lui Dumnezeu! În
lumea aceasta plinã de feþe întunecate, numai feþele acestea sînt
senine ºi bucuroase. În lumea aceasta plinã de ochi avari, plinã de
urã ºi de duºmãnie, numai ochii aceºtia sînt curaþi. În lumea aceasta
plinã de atîtea porniri pãcãtoase, numai dragostea lor este curatã ºi
sfîntã înaintea lui Dumnezeu. Ce har este cã am putut sã întîlnim
astfel de suflete! Unde ne-am mai putea lipi noi sufletul pe pãmînt,
dacã n-ar fi fraþii noºtri? Unde am putea gãsi liniºtire, bucurie ºi
mîngîiere pentru sufletele, pentru necazurile, pentru întristãrile,
pentru temerile noastre, dacã n-ar fi dragostea frãþeascã, bucuria
rugãciunii împreunã, bucuria cîntãrii împreunã, bucuria petrecerii
împreunã, bucuria mustrãrilor frãþeºti, care ne sînt de folos pentru
corectarea spre mîntuirea noastrã?
Cã avem mare nevoie ºi de aceasta. Unde am putea noi gãsi toate
lucrurile acestea, dacã Dumnezeu nu ne-ar fi pregãtit aceastã
binecuvîntatã familie sfîntã pe care n-o ºtim preþui îndeajuns ºi pe
care prea adesea am îndurerat-o ºi am fãcut-o sã sufere? Iatã cîte
lucruri ne-a dãruit acum Dumnezeu! Iar noi sã ne arãtãm aºa de
n ev r ed n i ci d e p r i mi r ea lor? Printr-o vi aþ ã d e i n t er i o r i zar e a
Cuvîntului lui Dumnezeu, care înseamnã: Pune-Mã ca o pecete pe
inima ta!
 Pag. 95

Numai printr-o astfel de trãire lãuntricã în toate aceste

binecuvîntate daruri ale lui Dumnezeu, noi putem sã ne formãm în
aºa mãsurã ºi în aºa fel, încît apoi sã punem, ºi mai departe, pe
braþul nostru, adicã pe munca noastrã în afarã ºi pe toatã activitatea
noastrã în mijlocul celorlalþi oameni, pecetea harului lui Hristos. Nu
trebuie sã ne înºelãm niciodatã! Domnul nu ne poate folosi cu folos
ºi cu rod, ºi cu spor în afarã, în Lucrarea Sa, nu Se poate folosi de
braþul nostru pecetluit de El, pînã cînd, mai întîi, nu L-am luat ca
o pecete pe inima noastrã. Pînã cînd noi înºine, în intimitatea
noastrã, în ascunziºul ºi în taina vieþii noastre, nu ne-am obiºnuit sã
t r ã i m o v i a þ ã i n t i mã , p u t e r n i c ã , a p r o p i a t ã , î n t r e p ã t r u n s ã º i
îngemãnatã aºa cu Hristos, nu putem sã-I fim folositori Lui în afarã.
Mai întîi El spune: Pune-Mã ca o pecete pe inima ta! Adicã: În viaþa
ta lãuntricã, Eu sã ajung cea mai mare trebuinþã ºi cea mai adîncã
necesitate. Nimic sã nu poþi face pînã cînd, mai întîi, nu-þi umpli tu
inima cu Mine. Pînã cînd pe toatã simþirea ta, pe toate dorinþele tale,
pe tot ceea ce exprimã inima ta ºi adînceºte inima ta Eu nu voi fi
strãlucita pecete care sã arate frumuseþea, curãþia, sfinþenia ºi tot
ceea ce este înalt ºi vrednic înaintea lui Dumnezeu. Pînã cînd noi
n-am ajuns sã-L avem pe Hristos ca o pecete strãlucitã pe inima
noastrã, adicã un chip strãlucitor peste viaþa noastrã lãuntricã, viaþa
noastrã de rugãciune, viaþa noastrã de meditaþie, viaþa noastrã de
pãrtãºie lãuntricã ºi de împãrtãºire cu Hristos, pentru care El ne-a
dat atîtea mijloace, pînã atunci noi nu putem fi vrednici sã lucrãm
în chip destoinic pentru El în afarã. Numai dupã aceea El spune:
Pune-Mã apoi ca o pecete pe braþul Sãu. Atunci pe toatã activitatea
noastrã în afarã ºi pe toatã lucrarea noastrã în mijlocul oamenilor,
Hristos ne va strãluci ca o pecete frumoasã ºi oamenii vor vedea
peste faptele noastre chipul faptelor strãlucite ºi binecuvîntate ale
lui Hristos. Nu putem altfel face parte din Trupul sfînt al lui
Hristos. Nu putem face altfel bucurie lui Dumnezeu.
ªi, dupã cum scrie la 1 Corinteni 3, cînd Sfîntul Apostol
aminteºte cã noi sîntem împreunã lucrãtori cu Dumnezeu, oameni
din casa lui Dumnezeu ºi cã pe temelia care a fost pusã ºi care este
Hristos sã zidim material solid, material rezistent: aur, argint, pietre
scumpe, care rezistã focului încercãrilor, nu putem face aceasta fãrã
o adîncã interiorizare, fãrã o adîncã trãire cu pecetea lui Hristos pe
inima noastrã. Adicã zidindu-ne în fiecare dimineaþã ºi fãcîndu-ne
în fiecare zi timp de pãrtãºie cu Domnul ºi de împãrtãºire ºi trãire
puternicã în harul Sãu. Din aceste 2 pãrþi se compune viaþa noastrã
duhovniceascã. De împlinirea acestora depinde ºi mîntuirea noastrã,
ºi reuºita în activitatea noastrã înafarã. De ce sîntem slabi? De ce
n-avem putere ºi n-avem curaj sã-L mãrturisim pe Domnul? De ce
nu avem putere sã postim o zi, sã þinem o zi de jertfã ºi de
rugãciune fãrã sã ne cer t ãm, f ãr ã s ã n e en er v ãm, f ãr ã s ã fim
nemulþumiþi, fãrã sã cîrtim, cu o inimã plinã de pace ºi de liniºte?
De ce? Pentru cã lipseºte din viaþa noastrã pecetea pe inima noastrã,
care sã fie Hristos. Lipseºte meditaþia asupra Cuvîntului, lipseºte
rugãciunea, lipseºte împãrtãºirea cu El, chiar ºi prin Sfintele Taine,
care sînt Trupul ºi Sîngele Sãu. Pentru cã El ne-a lãsat acestea ca o
dovadã de pãrtãºie cu El ºi ca un mijloc de întãrire ºi de sfinþire a
vieþii noastre.
Pag. 96

De ce nu avem putere sã-i iubim pe vrãjmaºii noºtri? De ce

n-avem putere sã-l primim cu bucurie pe un cerºetor care ne vine?
ªi de fiecare datã, chiar dacã nu ne exprimãm, ne simþim
nemulþumiþi: Iarã vine. ªi iar sã-i dau - ºi gãsim 1.000 de motive sã
cîrtim ºi sã nu-i dãm. De ce n-avem putere sã iubim pe fraþi? De ce
n-avem putere sã ne facem timp sã mergem la adunare? De ce nu
avem timp sã cercetãm un bolnav? De ce nu avem timp sã-l ajutãm
pe un lipsit? De ce nouã nu ne ajung nici banii, nici timpul, nici
puterea pentru nimic? Ci totul, numai pentru noi. ªi nu zic cã nu
trebuie. Dar aºa cum trebuiesc aceste lucruri, tot aºa nu trebuiesc
lãsate nici celelalte. ªi împlinindu-le pe acestea, sã nu le lãsãm
neîmplinite nici pe celelalte, pentru cã toate sînt poruncile lui
Dumnezeu ºi de împlinirea celorlalte este condiþionatã reuºita
noastrã în acestea. Pentru cã pe inima noastrã lipseºte ca o pecete
Hristos. Dar cînd vine aceastã pecete puternicã, cît de strãlucit se
vede, pe urmã, ºi pe braþul nostru! Mîna care dã, dã cu dragoste.
Piciorul care aleargã, aleargã cu binecuvîntare. Gura care vesteºte,
vesteºte cu încredinþare cã acesta este adevãrul. N-avem nevoie în
lumea aceasta, mai ales în aceste zile, mai mult de nimic, decît de
aceste 2 lucruri: pecetea lui Hristos pe inima noastrã, adicã o trãire
lãuntricã ºi puternicã în Hristos; ºi pecetea lui Hristos pe braþul
nostru, pe faptele noastre, pe trãirea noastrã în afarã, în mijlocul
celorlalþi oameni. Pentru cã trãim vremuri destul de grele. Singuri
ºtim în ce primejdii sîntem: înconjuraþi din toate pãrþile de tot felul
de vrãjmaºi. Puterea lui Dumnezeu i-a oprit la frontierele noastre.
Puterea lui Dumnezeu, care a ascultat rugãciunile, a pãzit nopþile
noastre - acestea, mai ales, sãptãmînile acestea, nopþile acestea
liniºtite ºi zilele în pace. Puterea lui Dumnezeu a ferit nãvãlirea
acestor oameni fãrã nimic omenesc ºi ne-a pãzit în pace ºi în liniºte,
pentru cã au fost ridicate rugãciuni fierbinþi, ca Dumnezeu sã
pãzeascã hotarele noastre ºi sã-i binecuvînteze pe cei care le pãzesc,
ca, la adãpostul lor, noi sã ne putem bucura de liniºte ºi sã ne putem
culca în pace seara, ºi sã ne putem scula în pace dimineaþa. Sã ne
putem face munca noastrã liniºtiþi.
Acesta este cel mai mare har de la Dumnezeu, în aceste vremuri
în care þãrile se prãbuºesc într-o noapte sau cînd cutremure, cu
nimicirea a mii de oameni, pot sã vinã într-o clipã. În mijlocul atîtor
primejdii, Dumnezeu ne-a pãzit ºi ne-a ferit. ªi ne va pãzi, ºi ne va
feri. Dar ºi nouã ni se cere sã Îl punem pe Hristos ca o pecete pe
viaþa noastrã lãuntricã ºi sã Îl punem pe El ca o pecete pe viaþa
noastrã în afarã. Pe trãirea noastrã lãuntricã, sufleteascã, ºi pe
umblarea noastrã în afarã. În mijlocul nostru, unitate de gîndire ºi
de simþire, de vorbire ºi de umblare. ªi înafarã, cinste ºi
corectitudine faþã de toþi oamenii. În mijlocul poporului nostru sã
ne purtãm ca niºte fii ai lui, vrednici de încredere, vrednici de
respect, vrednici de Dumnezeu, pentru cã ºi liniºtea ºi fericirea
noastrã depind de liniºtea ºi fericirea poporului nostru. Cã dacã
Dumnezeu ar îngãdui, ca o pedeapsã, sã treacã peste poporul nostru
valul unui rãzboi sau al unei nenorociri de cutremur, nici copiii
noºtri, nici casele noastre nu ar putea fi scãpate. Dacã ne iubim pe
noi ºi-i iubim pe toþi cei pe care îi avem, trebuie sã iubim poporul
nostru ºi sã ne rugãm pentru pacea lui, pentru ocrotirea lui, pentru
ferirea lui de primejdie.
 Pag. 97

Sã ne rugãm pentru conducãtorii care ne îndrumã, cãrora

Dumnezeu sã le dãruiascã înþelepciune, sã ºtie în aceste vremuri cît
de cumpãtat ºi cît de corect, ºi cît de bine, ºi cît de cu grijã sã se
poarte. ªi tuturor celor care apãrã, sã le dãruiascã putere ºi ajutor.
ªi în mijlocul datoriilor noastre, sã ne silim ca partea noastrã sã
ne-o împlinim cu toatã cinstea, cu toatã evlavia, ca unii care Îl
cunoaºtem pe Dumnezeu ºi ºtim cã tot ce facem pentru Dumnezeu
ºi pentru oameni trebuie sã fie fãcut curat, sã fie fãcut cinstit, sã fie
fãcut deplin, sã fie fãcut corect, sã fie fãcut evlavios ºi vrednic. Iar
în mijlocul fraþilor noºtri, sã ne purtãm cu toatã dragostea, cu toatã
rãbdarea, cu toatã înþelegerea. Cã dacã în felul acesta ne vom purta,
at u n ci n o i v o m d o v ed i º i î nai n t ea o amen i l o r, º i î n ai n t ea l u i
Dumnezeu cã avem un cuget curat ºi avem o umblare vrednicã de
rãsplata Lui ºi de mîntuire. Acest lucru înseamnã tot ceea ce ne cere
mai mult Dumnezeu. Acest lucru este ceea ce este mai necesar în
aceste vremuri pentru noi. Sã fim cu toþii uniþi! O inimã, un suflet
ºi un gînd. Sã ne rugãm stãruitor lui Dumnezeu ºi sã ne ferim cu
toatã groaza ºi frica de orice pãcat, de orice nedreptate, de orice
lucru necinstit, de orice lucru nevrednic, de tot ceea ce este urît
înaintea lui Dumnezeu ºi înaintea oamenilor. Cã în felul acesta,
Dumnezeu ne va binecuvînta. Pentru cã Dumnezeu ne mai pãstreazã
un viitor fericit. Vine vremea unui mare har! Peste lumea întreagã,
Dumnezeu va aduce, cît mai curînd, o vreme de largã libertate ºi
pace. Tot ce pare acum nori ameninþãtori, Dumnezeu îi va spulbera.
Într-o clipã au venit, într-o clipã vor fi spulberaþi. ªi toþi acei care
urzesc nedreptate ºi nelegiuire, ºi apãsarea, ºi pieirea altora vor fi
înlãturaþi. ªi Dumnezeu va pune în locul lor oameni cu fricã de
Dumnezeu ºi cu respect faþã de dreptate, ºi cu respect faþã de
o amen i , cu s i mþ u man î n ei . P en t r u cã es t e n ev o i e s ã s e mai
mãrturiseascã o datã larg ºi puternic Cuvîntul acestei mîntuiri sfinte.
ªi numai dupã aceea va veni judecata tuturor oamenilor ºi Domnul,
care va aduce plata dreaptã pentru orice. În vederea acestei largi
vremi de libertate ºi de har, Domnul vrea acum ca noi, uniþi ºi
credincioºi faþã de El, sã ne adîncim în trãirea cu Domnul ºi sã
umblãm într-un chip vrednic de Numele Sãu, pentru ca ºi Domnul
sã ne socoteascã vrednici în Ziua aceea sã ne încredinþeze slujba Sa.
ªi oamenii, vãzînd faptele noastre încã mai dinainte trãite
frumos, în ziua cînd le vom mãrturisi Cuvîntul Sãu, sã-L primeascã
ca pe Cuvîntul lui Dumnezeu, pe baza faptelor frumoase ºi a purtãrii
noastre curate, dovedite de noi în mijlocul lor încã de acum. Aºa sã
ne ajute pe toþi Domnul. Pentru ca pe urmã, în Ziua aceea, sã putem
vedea faþa Lui cu bucurie ºi sã auzim ºi noi sfînta Lui chemare:
Vino, slugã bunã! Bine, slugã bunã! Peste puþine ai fost pus, peste
multe te voi pune. Intrã în bucuria Domnului tãu. ªi Lucrarea în
care Domnul ne-a chemat, în ziua rãsplãtirii, sã se bucure de munca
ºi de lupta pe care am dus-o ºi noi, la rîndul nostru, în mijlocul ei.
Cã acuma este rîndul nostru. Înainte a fost rîndul altora. Ei s-au dus
la rãsplatã, dupã suferinþa ºi dupã încercãrile pe care le-au biruit.
Ne vom duce ºi noi. Foarte curînd va veni vremea cînd Domnul ne
va chema ºi pe noi. Dar vor rãmîne mai departe aceia care primesc
ºi au primit acu m Cuvîntul lui Dumnezeu, acei tineri pe care
Domnul i-a pregãtit de acuma, ca, în ziua cînd noi nu vom mai fi,
ei sã poarte mai departe steagul Lui.
Pag. 98

Ne rugãm Domnului pentru ei. El sã-i creascã credincioºi ºi sã-i

facã cu atît mai binecuvîntaþi ºi cu atît mai rodnici ºi biruitori de
cum am fost noi, cu cît ei vor avea parte de ºi mai mult har, de ºi
mai multe binefaceri, de ºi mai multe binecuvîntãri revãrsate peste
ei, prin toþi cei care au luptat pînã la ei, pentru ca ei sã fie înzestraþi
ºi mai mult de harul lui Dumnezeu.
Vor avea într-adevãr necazuri ºi mai mari. Vor veni peste copiii
noºtri încercãri ºi mai mari. Dar ºi harul pe care îl vor primi va fi
mai mare ºi va fi mai biruitor decît încercãrile. Cãci Domnul care
ne-a întãrit pe noi ºi pe pãrinþii, ºi pe moºii ºi strãmoºii noºtri ºi
ne-a pãstrat statornici în credinþa aceasta, îi va întãri ºi mai mult pe
ei, cu cît vor avea de înfruntat lupte ºi necazuri mai mari. ªi pînã la
urmã, Hristos va fi biruitor! Pentru cã acesta este Cuvîntul Sãu ºi
aceasta este fãgãduinþa Sa. El va împãrãþi ºi îi va supune sub
picioarele Lui pe toþi vrãjmaºii. ªi El Însuºi, sub tãlpile noastre
însîngerate, va zdrobi pe vrãjmaºul Sãu, aºa cum este scris în
Epistola cãtre Romani, în capitolul 16, versetul 20: Dumnezeu va
zdrobi curînd sub picioarele voastre pe satana. ªi aceasta va fi slava
Lui ºi bucuria noastrã. Pentru aceasta sã luptãm, sã ne rugãm ºi sã
ne jertfim. Cãci lupta este trecãtoare ºi suferinþa este trecãtoare, ºi
munca este trecãtoare. Dar cununa ºi rãsplata sînt veºnice. Domnul
sã ne facã tuturor parte de ea, la capãtul unei vieþi trãite frumos,
spre slava Lui ºi spre împlinirea datoriei mîntuirii noastre! Amin.
 Pag. 99

Rugãciunea

fratelui Popa Petru - Batiz de la o adunare - înainte de 1983

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Doamne

Dumnezeul nostru, Pãrintele nostru din ceruri, în Numele Domnului
Isus, Fiul Tãu iubit, ºi-n aceastã noapte, cu multã recunoºtinþã
venim în faþa Ta ºi Îþi mulþumim din toatã inima noastrã cã ne-ai
fãcut parte de aceastã binecuvîntatã zi trãitã de noi. Îþi mulþumim
din toatã inima cã ne-ai ajutat sã ne putem întîlni în felul acesta ºi
sã putem petrece cîteva clipe lîngã Tine ºi într-o strînsã ºi sfîntã
pãrtãºie unii cu alþii. Te rugãm, o Doamne Dumnezeul nostru, sã ne
binecuvîntezi aºa cum ne gãsim înaintea Ta, la picioarele Fiului Tãu
iubit. ªi sã ne dai putere ca, în aceastã stare duhovniceascã pe care
ne-ai fãcut-o decunoscutã astãzi, chiar prin Cuvîntul Tãu, aºa sã
trãim Doamne, în zilele pe care le mai avem de trãit pe pãmîntul
acesta. Sã ne ajuþi, o Doamne, ca, faþã de cei ce ne înconjoarã pe
noi, sã avem o purtare curatã ºi sfîntã. Dacã nu am avut-o pînã
astãzi, Te rugãm din toatã inima sã ne ajuþi sã putem duce o viaþã
curatã ºi sfîntã pentru preamãrirea Numelui Tãu veºnic.
Ajutã-ne, Te rugãm, ºi faþã de Tine, faþã de Lucrarea Ta, faþã de
Evanghelie ºi de chemarea pe care ne-ai fãcut-o, sã ducem o viaþã
curatã ºi sfîntã, prin care sã fie preamãrit Numele Tãu veºnic.
Ajutã-ne, Te rugãm, sã fim o inimã, un suflet ºi un gînd. Pe toþi
fraþii din cuprinsul þãrii noastre ºi de peste hotarele þãrii noastre sã-i
binecuvîntezi Tu, ca sã rãmînem toþi robiþi de Duhul Sfînt, ca sã
avem aceeaºi inimã, aceleaºi simþãminte ºi aceleaºi gînduri. Curãþã
Lucrarea Ta, o Doamne Dumnezeul nostru, ºi pe mai departe, de tot
ce este rãu, de tot ce ar putea întrista pe Duhul Sfînt, de tot ce ar
putea sã împiedice ca sã fim cãlãuziþi de cuvîntul acesta, pentru
slava ºi preamãrirea Numelui Tãu veºnic. Te rugãm pentru unitatea
Lucrãrii. Te rugãm, Dumnezeul nostru, pentru dragostea care a
închegat întotdeauna Lucrarea aceasta. Cãci dacã ai dat un har
deosebit pentru Lucrarea aceasta, a fost dragostea care a topit toate
interesele, toate gîndurile ºi tot ce era nepotrivit Cuvîntului Tãu ºi
ai fãcut în noi totul iubire; ajutã-ne, Te rugãm, aºa sã rãmînem pînã
la sfîrºitul vieþii noastre.
Aºa sã putem lãsa ºi urmaºilor noºtri aceastã Lucrare pornitã de
Tine prin Duhul Sfînt, folosindu-Te de aceste vase, în zilele ºi-n
anii vieþii noastre, pentru slava ºi preamãrirea Numelui Tãu veºnic.
Sã-i binecuvîntezi pe fraþii noºtri care ostenesc, jertfesc ºi se silesc
pentru Numele Tãu ºi pentru Lucrarea Ta. Sã le dai putere Doamne
ca sã nu oboseascã niciodatã, avînd în vedere cã ziua venirii Tale e
aproape. Tu vei veni mai curînd decît credem noi ºi rãsplãtirile-s cu
Tine; ºi-i vei rãsplãti cu dãrnicie pe cei care, pentru Numele Tãu, au
jertfit, au cheltuit ºi au ostenit. Doamne, Te rugãm pentru fraþii
noºtri al cãror cuvînt, nu numai în cercul lor îngust, ci ºi mai
departe, dintr-o parte în cealaltã a þãrii noastre, e un cuvînt de
îndemn ºi de îmbãrbãtare. Sã-i binecuvîntezi, Te rugãm Doamne. Sã
le dai putere, pentru ca, cu putere de sus, sã fie întãrit cuvîntul lor
Doamne. Aºa cum au fost întãriþi apostolii Tãi dupã pogorîrea
Duhului Sfînt, de au fãcut unitate duhovniceascã în lucrarea ºi în
poporul Tãu.
Pag. 100

Pe fraþii cãrora le-ai pus o rãspundere mare în Lucrarea aceasta,

sã-i pãstrezi curaþi ca pe lumina ochilor Doamne, în toate privinþele.
Sã-i pãstrezi în cea mai înaltã curãþie duhovniceascã ºi trupeascã,
pentru ca Cuvîntul Tãu niciodatã sã nu fie împiedicat din partea
nimãnui. Ci sã putem fi întotdeauna pilde pentru toþi care ne
înconjoarã. Sã-i binecuvîntezi pe fraþii noºtri care sînt bolnavi.
Doamne, sînt atîþia care se chinuiesc greu; sã nu-i laºi sã-ºi piardã
nãdejdea acum la capãtul vieþii lor, în durerile ºi-n suferinþele lor.
Sã binecuvîntezi vãduvele din poporul Tãu Doamne orfanii cãrora
le lipseºte o bucãþicã de pîine. Sã-i binecuvîntezi pe cei care sînt
robiþi de patimi grele, de patimi ascunse, de patimi cu care se luptã
ºi n-au posibilitate sã iese din ele. Vinã Tu în ajutorul lor Doamne,
ºi foloseºte-Te de fraþii noºtri, de vasele Tale, pentru izbãvirea lor
din starea grea în care se gãsesc. Doamne Dumnezeul nostru, Te
rugãm sã ne binecuvîntezi ºi pe noi în seara aceasta. ªi toate
cuvintele pe care le-am auzit aici sã fie Doamne pecetluite pe
inimile noastre ca o comoarã deosebitã. Te rugãm pentru fratele
Traian, care ne-a fãcut o bucurie deosebitã în seara aceasta nu
numai prin faptul cã l-am vãzut, dar am putut sã ne îmbãrbãtãm cã
ne-am dat seama cã aceeaºi inimã bate în noi; aceleaºi simþãminte
ºi cugete le-am avut. ªi ne bucurãm în inimile noastre cã, dupã
timpul îndelungat în care nu ne-am vãzut, sîntem aceiaºi Doamne,
pe care Tu ne-ai chemat de la început în Lucrarea Ta.
Aºa Te rugãm, pãstreazã-ne pînã la sfîrºit: într-o stare de
plinãtate duhovniceascã. Sã-l însoþeºti în drumul pe care-l face.
Doamne, la tot pasul sã fii alãturi de el. Cu oricine ar sta de vorbã,
sã-i dai putere din puterea Cuvîntului Tãu Doamne. Cuvintele sale
sã fie cuvintele Tale; îndemnurile lui sã fie îndemnurile Tale. ªi tot
ce face în Numele Tãu Doamne, sã facã pentru slava ºi preamãrirea
Numelui Tãu veºnic. Doamne, netezeºte-i drumul ºi paºii lui;
oriunde merge, sã fie o binecuvîntare peste tot. ªi nouã sã ne dai
putere, celor care rãmînem aici pe aceste meleaguri, sã lucrãm cu
hãrnicie în ogorul Tãu Doamne, cãci venirea Ta e aproape. Cu toatã
lepãdarea de sine sã putem lucra. Sã-i binecuvîntezi acum ºi pe
fraþii noºtri care vor merge la serviciu. Sã le porþi de grijã, sã-i
ocroteºti, ca sã-ºi poatã face cu sfinþenie datoria ºi acolo.
Binecuvînteazã-ne aºa cum ne gãsim Doamne pe fiecare în parte, ºi
ne pãstreazã pentru Tine pînã la sfîrºit. Amin.
 Pag. 101

Îndemnuri ºi sfaturi

O stare de vorbã a fratelui Popa Petru (Batiz) cu tinerii dintr-o

adunare - înainte de 1983

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Cu

prilejul acesta al întîlnirii noastre, îmi aduc aminte de un cuvînt pe
care îl spune Domnul Isus într-una din Evanghelii. Cînd un om
înþelept vrea sã-ºi facã o casã, în primul rînd se gîndeºte sã punã o
temelie sãnãtoasã casei ºi apoi începe sã munceascã, sã-ºi clãdeascã
clãdirea pe care o doreºte. Cuvîntul acesta pe care Domnul Isus l-a
spus vreau sã-l pun în faþa frãþiilor voastre, dragilor tineri. E un
prilej minunat cã Domnul a rînduit sã ne putem întîlni astãzi ca sã
putem sta de vorbã, sã ne putem zidi duhovniceºte, sã ne fie de
folos strîngerea noastrã aici, în faþa Cuvîntului lui Dumnezeu.
Dragilor tineri, ºi voi vã gãsiþi aici aºa cum spune citatul acesta
a mi n t i t . V ã g ã s i þ i î n p r a g u l t i n e r e þ i i v o a s t r e º i t r u p e º t i , º i
duhovniceºti. Poate dintre cei ce vã gãsiþi aicea sînteþi mulþi care aþi
fãcut un legãmînt cu Dumnezeu, v-aþi hotãrît pentru o viaþã nouã.
Poate sînteþi unii care n-aþi fãcut încã legãmîntul acesta. Deci sînteþi
mai tineri în credinþã. Poate unii luaþi parte activ la adunãrile din
localitãþile în care locuiþi.
Sînteþi alþii care mai aveþi scãpãri în ce priveºte adunãrile, în ce
priveºte cercetarea Cuvîntului lui Dumnezeu, în ce priveºte legãtura
frãþeascã cu fraþii credincioºi pe care îi aveþi în localitate sau cu cei
din zonã. Folosim prilejul acesta sfînt ca sã putem sta de vorbã,
îndemnaþi ºi de versetul care spune: Cum îºi va þinea tînãrul curatã
cãrarea sa? E vorba de curãþie ºi îndeosebi ne referim la voi, dragi
tineri: cum vã puteþi þine curate cãrãrile pe care mergeþi voi de
astãzi înainte? În primul rînd, am spus: sînteþi la începutul unei
vieþi. Nu cunoaºteþi viitorul. Încã nu cunoaºteþi viaþa, pentru cã nu
v - aþ i izbit de atîtea greutãþi ca unii care sînt mai în vîr s t ã º i
trupeºte, ºi duhovniceºte. ªi am gãsit ca pe o datorie de conºtiinþã,
pentru cã faceþi parte din familia noastrã, din familia Domnului, am
gãsit de cuviinþã sã vã putem veni în ajutor în aceastã zi, pentru
binele ºi pentru fericirea frãþiilor voastre. Cum îºi va þinea tînãrul
curatã cãrarea sa? - se întreabã psalmistul.
ªi tot el rãspunde: Îndreptîndu-se dupã Cuvîntul lui Dumnezeu.
Noi ne gãsim cu toþii, ºi tineri, ºi bãtrîni, pe pãmîntul acesta strãin,
pustiu. Ne gãsim pe un pãmînt în care nu cunoaºtem nici ce va
aduce ziua de mîine. Însã avem o poruncã: sã mergem înainte, spre
þinta ºi Cãpetenia desãvîrºirii credinþei noastre. Noi avem nevoie de
o busolã. Avem nevoie de ceva dupã care sã ne putem ghida. Avem
nevoie de acest aparat minunat, pentru ca sã nu greºim þinta. Sã nu
ne trezim, la un moment dat, cã am luat-o la dreapta sau la stînga
sau chiar cã ne-am întors înapoi crezînd cã mergem înainte. Aceastã
busolã duhovniceascã pentru noi, fraþilor dragi, este Cuvîntul lui
Dumnezeu, aºa cum spune ºi David: Cum îºi va þine tînãrul curatã
cãrarea? Îndreptîndu-se dupã Cuvîntul lui Dumnezeu. Cuvîntul lui
Dumnezeu e busola ºi pentru voi, ca tineri, ºi pentru noi, cei mai în
vîrstã. Cuvîntul lui Dumnezeu e busolã pentru fiecare ºi ne aratã
ex act p u n c t u l s p r e c a r e t r e b u i e s ã merg em. A d i cã: I s u s C el
Rãstignit.
Pag. 102

Acolo este þinta, acolo ne-au fost îndreptate privirile, acolo ne

sînt îndreptaþi paºii, acolo toate privirile noastre se îndreaptã, ca sã
ne cãlãuzeascã pe fiecare sã ajungem la aceastã Þintã pe care
Domnul a pus-o în faþ a n o as t r ã. Vã gãsiþi, dragilor tineri, la
începutul vieþii. Unii sînteþi mai aproape de cãsãtorie, alþii sînteþi
mai departe. La începutul unei noi vieþi vã gãsiþi ºi frãþiile voastre,
în faþa unei porþi dupã care nu cunoaºteþi, cãci necunoscut e ce are
sã fie pentru unii sau pentru alþii. Dacã ne gãsim în faþa acestei porþi
care ne desparte de viitorul nostru pe care nu-l cunoaºtem, noi
numai cãlãuzindu-ne prin Cuvîntul lui Dumnezeu vom putea ajunge
la acea þintã minunatã pe care Domnul a pus-o înaintea noastrã. Nu
ne temem de necunoscutul care ne stã în faþã, atîta vreme cît Îl avem
pe Domnul de partea noastrã. V-am citit din viaþa lui Iosif, tînãrul
credincios. Poate nu era cu mult mai în vîrstã decît unii dintre
frãþiile voastre. Dar a rãmas crezînd Cuvîntul lui Dumnezeu. A avut
aceastã busolã înaintea ochilor sãi tot timpul. ªi vã aduceþi aminte
prin ce stãri grele a trecut copilul acesta, încã de cînd era tînãr.
Dar a fost curat la suflet ºi curat la trup. ªi ºi-a pãstrat aceastã
curãþie ca pe lumina ochilor. A þinut la ea ca la Însuºi Dumnezeu.
ªi aþi auzit cum femeia aceea nelegiuitã l-a îndemnat la pãcat. Dar
el a zis: Cum sã pãcãtuiesc eu împotriva Domnului Dumnezeului
meu? Deci el ºtia cã trupul lui nu mai este al lui. El ºtia cã este al
lui Dumnezeu; este un mãdular al lui Hristos. ªi a cãutat ºi s-a ferit
cu toatã tãria, sã nu pãcãtuiascã împotriva Domnului Dumnezeului
nostru. Vã gãsiþi la un început de viaþã duhovniceascã, fraþilor. Ne
legãm acum, în primul rînd, de viaþa duhovniceascã. ªi frãþiilor
voastre, în primul rînd, vi se cere sã vã puneþi întrebarea: Unde
clãdesc de astãzi înainte? Domnul mi-a fãcut ºi mie parte de o
chemare sfîntã. El m-a chemat în aceastã familie binecuvîntatã, ca
sã zidesc ºi eu o casã duhovniceascã. În primul rînd trebuie sã fiþi
cu luare aminte la clãdirea pe care vreþi s-o faceþi. De astãzi înainte,
sã clãdiþi pe stîncã, pe Hristos. Aþi auzit ºi asearã, cei care aþi fost
la adunare, cum s-au arãtat din capul locului învãþãturile minunate
ale Apostolului Pavel: N-am vrut sã ºtiu între voi nimic altceva,
decît pe Isus Hristos ºi pe El rãstignit. Aceasta este temelia pe care
noi trebuie sã clãdim.
Dacã vom cãuta sã clãdim pe aceastã temelie, pe Hristos, atunci
toate treburile vor merge bine. Dumnezeu va fi cu noi ºi ne va
binecuvînta în toate treburile noastre, în toate realizãrile noastre ºi
în toate dorinþele noastre, aºa cum avem pilde minunate, în Sfînta
Scripturã, de oameni credincioºi care au fost binecuvîntaþi tot
timpul, pentru cã au umblat pe calea lui Dumnezeu. La începutul
acesta de clãdire duhovniceascã, e un mare har pentru frãþiile
voastre, dr ag i l o r t i n er i . C î n d unii dintre noi ne-am întors la
Dumnezeu, cam la vîrsta voastrã, Lucrarea era într-o stare mai
copilãreascã. Era în creºtere. Era acum 40 de ani, cînd Lucrarea
aceasta era la începutul activitãþii ei ºi încã nu se cunoºtea bine linia
pe care trebuia sã meargã aceastã Lucrare. ªi, cum s-a amintit asearã
lucrul acesta, atunci l-am avut pe vasul acela pe care Dumnezeu l-a
ales, pe pãrintele Iosif, care s-a trudit, cu preþul vieþii sale, pentru
ca sã ne arate calea pe care trebuie sã mergem. Atunci nu se þineau
adunãri de felul acesta, cu tineretul, în care cei mai în vîrstã sã se
ocupe de creºterea duhovniceascã a celor tineri.
 Pag. 103

Atunci luam parte cu toþii la aceleaºi învãþãturi greoaie pe care

fraþii mai bãtrîni le spuneau în adunãrile lor. De multe ori, pentru
cã ºi fraþii erau de curînd veniþi la credinþã, nu-ºi dãdeau seama cã
trebuie sã vorbeascã la nivelul tuturor, ca sã le poatã veni în ajutor
ºi copiilor din adunare, ºi tinerilor, sã fie învãþãturi intercalate, ca
sã fie ziditoare pentru întreaga adunare. Or, astãzi e un mare har
pentru noi ºi îndeosebi pentru frãþiile voastre, pentru cã sînteþi
înconjuraþi de fraþi mai bãtrîni, fraþi care vã pot veni în ajutor, fraþi
care vã pot spune, din propria lor experienþã, despre greutãþile pe
care le veþi întîmpina de astãzi înainte, dacã nu vã lãsaþi cãlãuziþi de
Cuvîntul lui Dumnezeu. ªi despre binecuvîntãrile de care veþi avea
parte, dacã vã lãsaþi cãlãuziþi de Cuvîntul lui Dumnezeu. Noi trebuie
- ºi frãþiile voastre trebuie sã vã clãdiþi aceastã clãdire
duhovniceascã în fiecare zi cînd luaþi parte la adunare. În fiecare zi
pe care o aveþi, puneþi cîte o cãrãmidã la aceastã clãdire
duhovniceascã, prin gîndurile curate pe care trebuie sã le aveþi, prin
faptele curate pe care trebuie sã le aveþi, prin toate însuºirile curate
pe care trebuie sã le aveþi faþã de Dumnezeu ºi faþã de aceastã
familie duhovniceascã în care Dumnezeu v-a adus ºi pe frãþiile
voastre prin alegerea pe care a fãcut-o El în chip aºa de minunat.
Sînteþi unii - cred cã nu greºesc - care aveþi pãrinþi necredincioºi.
Dar vã spunem cã e un mare har pentru copiii pe care Dumnezeu
i-a chemat la El fãrã sã aibã pãrinþi credincioºi care sã-i poatã
îndruma pe aceastã cale a lui Dumnezeu. Sînteþi unii care aveþi un
har deosebit cã aveþi pãrinþi credincioºi ºi vã pot îndruma cu mai
multã uºurinþã ºi puteþi vedea, prin pilda vieþii lor, în viaþa de
fiecare zi, felul de gîndire, felul de purtare ºi felul de trãire în
aceastã binecuv întatã familie a lui Dumnezeu. Unii poate aþi
î mp r u mut at u n el e l u cr u r i s au v - aþ i î n s u º i t u n el e l u cr u r i d i n
societatea în care aþi trãit pînã acum: de la ºcoalã sau de la serviciul
unde aþi fost, dupã firea pãmînteascã, care-i foarte avidã dupã lume.
Firea p ãmî n t eas cã e at î t d e î n º elãtoare pentru noi! Poate aþi
împrumutat unele lucruri, unele cuvinte nepotrivite, din lume. Aþi
împrumutat unele gesturi nepotrivite, care sînt în lume. E adevãrat,
e normal cã ne gãsim cu toþii într-o lume strãinã de Dumnezeu.
Acum, din cînd în cînd, aveþi parte de harul acesta mare, ca sã
participaþi la adunãri în care cineva se ocupã de frãþiile voastre.
Cineva vã poartã mereu pe braþe de rugãciune ºi se roagã lui
Dumnezeu pentru tineretul din aceastã Lucrare.
Cît de mult m-am bucurat - nu o datã - în toate adunãrile noastre
unde fraþii care se roagã pentru Lucrare nu uitã niciodatã tineretul
Lucrãrii. Nu uitã niciodatã aceste vlãstare tinere pe care Dumnezeu
le-a adus în Lucrare. Pentru cã prin felul de chemare în care
Dumnezeu v-a chemat, aveþi o slujbã deosebitã, fraþilor, îndeosebi
unii care, ca mîine, veþi fi purtãtorii steagului Lucrãrii mai departe.
Cei bãtrîni, ca mine, vor cãdea pe frontul acesta de bãtãlie. Însã
frãþiile voastre veþi duce mai departe aceastã Lucrare în care
Dumnezeu v-a chemat poate cu un ceas mai devreme.
Pag. 104

Însuºiþi-vã toate învãþãturile curate ºi sfinte, ca sã puteþi avea un

cuget curat ºi o credinþã neprefãcutã ºi sã puteþi duce mai departe
aceastã Lucrare pe care Dumnezeu a pornit-o în þara noastrã, fãrã sã
daþi greº în îndemnurile, în învãþãturile ºi în felul de purtare pe
care-l aveþi în mijlocul oamenilor care-L cunosc sau care nu-L
cunosc pe Dumnezeu. În primul rînd, fraþilor, aº vrea sã vã amintesc
de un lucru: de atitudinea noastrã în adunare, atît a bãrbaþilor, cît ºi
a femeilor; atît a tinerilor feciori, cît ºi a fetelor, pentru ca sã putem
asculta nestingheriþi Cuvîntul lui Dumnezeu. Pentru binele nostru
º i p e n t r u f e r i c i r e a n o a s t r ã . P e n t r u c ã , f r a þ i l o r, p u r t ã m f i r e
pãmînteascã. O fire care încã nu-i rãstignitã. O fire pãmînteascã ce
se aprinde foarte repede. De aceea, pentru binele nostru este, sã ne
pãstrãm o poziþie sãnãtoasã îndeosebi în adunare. Ca sã nu-L
împiedicãm nici pe Duhul Sfînt sã lucreze, sã nu împiedicãm nici pe
fraþi, ca sã poatã lucra ºi, pe urmã, sã fie ziditoare adunarea noastrã.
De aceea, s-a luat hotãrîrea încã de la început: în adunãrile noastre,
cînd stãm în faþa Domnului ºi a Cuvîntului lui Dumnezeu, e bine ca
într-o parte sã fie tinerii, într-o parte tinerele. Nicidecum faþã cãtre
faþã. Ci toatã lumea sã fie cu privirile înainte. ªi aºa sã fie, pe
viitor, casele unde vã adunaþi. Bãrbaþii de-o parte, femeile de alta,
cu privirile toþi înainte. Nicidecum privire cãtre privire. E pentru
binele nostru. ªi o sã vã convingeþi de aceasta unii mai tîrziu, care
nu v-aþi convins pînã acuma. Pentru cã purtãm, cum am spus, o fire
care nu-i rãstignitã.
ªi chiar dacã-i rãstignitã, spunea pãrintele Iosif: Firea
pãmînteascã cautã mereu sã se pogoare de pe cruce. M-am gãsit
într-un an în Moldova, la o adunare. ªi acolo, nu exagerez, erau
aproape 100 de tineri. Am mai spus o datã ceea ce mi-a plãcut
nespus demult. Mi-a rãmas inima la tineretul acesta. Atîta timp cît
s-a vorbit, n-am vãzut o privire ridicatã peste adunare. Nici pe
cineva care sã priveascã în dreapta sau în stînga. Toþi priveau în jos;
pentru cã se gãseau în faþa lui Dumnezeu. Erau conºtienþi cã sînt în
faþa lui Dumnezeu. Nu aveau priviri îndreptate unii cãtre alþii, ci
toþi erau parcã cu gîndul ºi cu toatã fiinþa concentrate asupra
Cuvîntului lui Dumnezeu. Am admirat tineretul acesta ºi am
binecuvîntat pe Dumnezeu cã în Lucrare se pot gãsi astfel de
adunãri în care se poate lucra cu atîta curãþie de inimã, pentru slava
ºi preamãrirea lui Dumnezeu. Un alt punct de vedere, fraþilor dragi,
tineri, cu privire la frãþiile voastre: nu e potrivit, nu e potrivit sã
m e a rg ã t i n e r i i s i n g u r i l a a d u n ã r i . A c e s t e a s î n t s f a t u r i n u e
evanghelizare pe care am crezut de cuviinþã sã vi le spun. Nu e
potrivit sã meargã tinerii singuri la adunare, îndeosebi feciori ºi
fete.
Luaþi totdeauna un frate mai bãtrîn cu frãþiile voastre. În primul
rînd, se poticnesc alþi oameni, care vã vãd, ºi, pe de altã parte, e în
primejdie curãþia voastrã. Întotdeauna luaþi cîte un frate mai bãtrîn
cu frãþiile voastre. Aºa este normal, aºa se lucra de la început.
Pentru cã trãim într-o lume foarte ispititoare. ªi, am spus, purtãm
un trup care este cel mai mare vrãjmaº al mîntuirii noastre. El mereu
cautã sã aprindã firea pãmînteascã în noi. Cred cã aceste sfaturi pe
care vi le dãm nu jignesc - Domnul ºtie, din toatã inima spunem -
n-am dori sã jigneascã pe nimeni. E pentru binele frãþiilor voastre
ºi pentru binele Lucrãrii.
 Pag. 105

Luaþi un frate mai în vîrstã, luaþi o sorã mai în vîrstã cu frãþiile

voastre. Cãci nu e potrivit sã mergeþi nici cu trenul singuri. Nu e
potrivit! Eu vã spun din propria mea experienþã, am mai spus-o
undeva: cînd eram tînãr - încã nu eram cãsãtorit, atunci discutam ºi
eu cu soþia mea, m-am dus cu ea de la noi, de la Batiz, pînã la
Nãdãºtia de Jos la o adunare. Ea nu putea pleca la timp; nu erau
trenuri, ca astãzi, ºi curse, ca sã poþi merge cu cursa. Simþindu-ne
stãpîni pe noi, totuºi ne-am dus pe jos la adunare. ªi cînd am ajuns,
adunarea era începutã ºi se înnoptase deja. Pînã acolo la adunare nu
ne-am dat seama de greºeala pe care am fãcut-o. Cînd am apãrut în
adunare, care se þinea în ºcoalã, cînd am deschis uºa ºi am intrat pe
uºã, toate privirile s-au aþintit spre mine ºi spre viitoarea mea soþie.
Fraþilor dragi, am primit aºa o mustrare de conºtiinþã ºi am spus:
Niciodatã lucrul acesta nu-l mai fac: sã vin singur, mai ales noaptea,
pe jos sã intru cu o fatã în adunare. A fost o mustrare de conºtiinþã
atît de mare pentru mine, încît n-am mai fãcut lucrul acesta. Deci,
uitaþi-vã: ca sã nu-i poticnim pe alþii, sã nu ne poticnim pe noi, sã
nu-L jignim pe Duhul Sfînt prin felul nostru de purtare, e bine sã
avem o purtare corectã, aºa cum ne învaþã pe noi Cuvîntul lui
Dumnezeu. Aþi auzit despre Iosif ce credincios a fost, ce purtare
curatã a avut el. Cînd femeia aceea în care firea pãmînteascã lupta
cu atîta putere a cãutat sã-l abatã de pe calea lui Dumnezeu, omul
acesta atît de mult a þinut la curãþia trupeascã ºi sufleteascã, încît a
preferat sã stea în închisoare. ªi, cînd Potifar l-a tras la rãspundere
pentru ce a fãcut, el nu s-a dezvinovãþit. El a crezut, ºtia, avea
deplinã încredere cã Dumnezeu va limpezi lucrurile. El n-a vrut sã
fie un tulburãtor ºi un spãrgãtor de case.
Cã dacã el s-ar fi justificat dupã curãþia lui pe care i-o ºtia ºi
Potifar - care ºtia cã este un om aºa de corect în toate, dacã i-ar fi
strigat lui Potifar: Nu, Potifar, nu eu sînt de vinã! Ea e de vinã, cã
uite ce a fãcut! Fãcea rãu acestei familii. Dar a lãsat în grija lui
Dumnezeu sã se limpezeascã lucrurile. A luat mai bine vina asupra
lui, deºi se ºtia curat la suflet ºi la trup. A ales mai bine sã stea în
închisoare ani de zile, pentru aceastã curãþie duhovniceascã. Însã
auziþi ce spune Cuvîntul : D u mn ezeu er a cu el ! ª i , p en t r u cã
D u mn ezeu er a cu el , aþ i v ãzu t ce mar e b i n ecuvîntare i - a d at
Dumnezeu acestui Iosif. Cã a fost izbãvit din temniþã, arãtîndu-i-se
nevinovãþia; ºi el a fost acela care a izbãvit din moarte ºi pieire pe
poporul lui Israel. Cînd a venit foametea mare asupra casei tatãlui
sãu, cine le-a salvat viaþa, decît el, care a fost trimis - aºa cum le
spunea el fraþilor sãi: Nu voi m-aþi trimis aici. Dumnezeu m-a trimis
pe mine aici, sã fiu vîndut în aceastã þarã, pentru ca sã vã salvez
viaþa.
Cu omul credincios, curat trupeºte ºi sufleteºte, Dumnezeu e
pururea. El niciodatã nu va avea pagube nici trupeºti, nici
duhovniceºti. El totdeauna va avea biruinþe. Totdeauna va avea
înaintãri ºi creºteri duhovniceºti, pentru cã se poartã într-o stare de
curãþie duhovniceascã în faþa lui Dumnezeu. Fraþilor dragi tineri, sã
nu vi se parã cã sînteþi stãpîni pe lumea aceasta. Marea aceasta,
viaþa aceasta e aºa de înºelãtoare. Sînt atîtea ispite înºelãtoare care
vã pot împiedica la tot pasul. Vã amintiþi de istorioara pe care am
spus-o odatã unora ºi pe care vreau s-o amintesc ºi de data aceasta,
despre o familie de pescari care locuia la malul unei ape.
Pag. 106

Ei îºi cîºtigau existenþa din pescuit. Tatãl, fiind un vestit pescar,

în fiecare zi, cu luntrea, se depãrta în larg, unde pescuia ºi cîºtiga
hranã pentru el ºi pentru familie. Copilul sãu, care începuse deja sã
creascã, a îndrãgit ºi el aceastã meserie a tatãlui ºi, din cînd în cînd,
se urca în luntre ºi se depãrta ºi el de casã, în larg, nu doar ca sã
pescuiascã, ci aºa, ca un tînãr cãruia îi plãceau aventurile. Tatãl
mereu îl fãcea atent: Dragã copile, nu te prea depãrta de casã. Nu te
prea depãrta de þãrm, cã pe apã sînt vîrtejuri primejdioase care, la
un moment dat, pot sã te nenoroceascã. Dar copilul n-a ascultat. Se
credea stãpîn pe cîrmã. Se credea stãpîn pe aceastã luntre. Credea
cã poate sã se avînte mai departe, în larg. Dar întruna din zile s-a
fãcut un vîrtej mare. Tatãl, deºi era la þãrm ºi mama lui plîngea ºi-l
chema mereu sã se întoarcã, el, crezîndu-se stãpîn, a mers tot mai
departe. În faþa lui s-a format un vîrtej care, la un moment dat, a
început sã întoarcã luntrea. A întors-o de 3 ori roatã, a ridicat-o
î n t r- u n cap ãt º i l u n t r ea s-a pierdut în valuri, n emai i eº i n d l a
suprafaþã, pierind aºa ºi tînãrul. Cîtã durere au avut pãrinþii, vã
puteþi închipui. Cã spune istorioara cã ei au închis geamul dinspre
mare, pentru ca niciodatã sã nu mai vadã marea în care s-a pierdut
copilul lor, care n-a rãmas în ascultare de ei. ªi trupeºte, dar ºi
duhovniceºte, sfaturile bune ºi înþelepte e bine totdeauna sã vi le
însuºiþi. Mai ales din partea acelora care au experienþã. Noi vã
putem spune cã au fost atîþia tineri. Era în anul 1936 cînd s-a fãcut
primul Congres al tineretului pe þarã. Erau parcã cei mai mulþi tineri
pe care i-a avut Lucrarea de atunci ºi pînã astãzi. Erau aproape
2.000 de tineri.
S-a fãcut un congres la Alba Iulia - mai avem unele fotografii ºi
astãzi. Parcã vuia Alba Iulia de avîntul tineresc al Lucrãrii lui
Dumnezeu. Aveam ºi minunata fanfarã de la Sãsciori, tot din tineret
formatã. Am cutreierat strãzile Alba Iuliei ºi acolo, în catedralã, în
cetate, s-a þinut o preafrumoasã adunare, cu scop de zidire a
tineretului. Astãzi, dacã privim duhovniceºte la cei 2.000 de tineri,
fraþilor dragi, vedem cum unii, care nu ºi-au însuºit ºi n-au rãmas
cãlãuziþi de Cuvîntul lui Dumnezeu, au pierit. Astãzi nu se mai
pomeneºte numele lor ºi astãzi, dacã ne uitãm, îi gãsim trãind în
lume, în felul lumii. Însã ne bucurãm din toatã inima cînd ne
aducem aminte de dragii fraþi tineri care au rãmas credincioºi
Domnului. Astãzi, unii dintre cei care au fost atunci la acel congres,
acum aproape 50 de ani, sînt podoabe, sînt frumuseþi deosebite în
satele sau în oraºele în care astãzi lucreazã pe terenul Evangheliei.
Vã amintiþi ºi frãþiile voastre de unii, între care sînt ºi înaintaºii
aceºtia trupeºti ai noºtri, ºi cei duhovniceºti, cum este fratele
Traian, care erau tineri ºi ei ºi fãceau parte dintre cei 2.000 de
atunci.
Cei care au rãmas credincioºi ºi statornici au înaintat
duhovniceºte ºi sînt o binecuvîntare pentru Lucrarea aceasta prin
purtarea duhovniceascã ºi prin sfaturile pe care pot sã le dea ºi celor
din jurul lor. Timpul trece, fraþilor, ºi noi zburãm. De aceea e bine
sã rãmînem statornici lîngã Cuvîntul lui Dumnezeu. E bine, aºa cum
aratã Apostolul Pavel în Evrei 13: Aduceþi-vã aminte de mai marii
voºtri care v-au vestit Cuvîntul lui Dumnezeu. Uitaþi-vã cu bãgare
de seamã la sfîrºitul felului lor de vieþuire ºi urmaþi-le credinþa.
 Pag. 107

Priviþi duhovniceºte în urmã ºi veþi vedea, ascultîndu-i pe cei

care pot sã vã dea îndemnuri ºi sfaturi minunate, prin cîte stãri ºi
primejdioase, ºi binecuvîntate a trecut aceastã Lucrare. Nu uitaþi:
noi sîntem într-o bãtãlie duhovniceascã. Sîntem înconjuraþi de
vrãjmaºi din toate pãrþile. Însã cei care au rãmas cu Hristos ºi cu
Hristos în Dumnezeu, au trecut prin mari biruinþe. Astãzi - ca
întotdeauna - am avut posibilitãþi ºi am avut ocazia sã vedem fraþi
sîngerînd mergînd pe calea lui Dumnezeu. Am vãzut fraþi zdrobiþi
de cãtre cei necredincioºi, de cãtre ispite, dar care s-au dus mereu
înainte, aºa cum spunea unul dintre înaintaºii noºtri, pãrintele
Vasile Ouatu din Bucureºti, el a murit la vîrsta de 32 de ani,
scriindu-i pãrintelui Iosif: Pãrinte Iosif, sã vorbesc nu mai pot; sã
citesc nu mai pot; dar pot sã mã rog. Mã rog în genunchi pentru
aceastã Lucrare binecuvîntatã. Fraþilor dragi, atîtea jertfe s-au depus
pentru aceastã Lucrare! Datoritã acestor jertfe, Dumnezeu a trecut
Lucrarea Sa cu bine prin aceste încercãri ºi ne-a dat posibilitãþile
acestea, ca minuni ale lui Dumnezeu, ca sã putem vedea ceea ce
vedem noi astãzi ºi sã ne putem bucura aºa cum ne bucurãm astãzi.
Sînt stãruitoare rugãciuni care se înalþã cãtre Dumnezeu; sînt fraþi
plini de dorul ºi de dorinþa de a ne putea bucura de Cuvîntul lui
Dumnezeu; sînt atîþia care se jertfesc pe altarul rugãciunii pentru
aceastã binecuvîntatã Lucrare, care trece prin mari biruinþe! Unii
simt greul sau, cum spunea fratele Traian într-o poezie: Lacrimile
ºi durerile unora sînt bucuriile altora. Sînt unii care simt numai
bucuriile Lucrãrii, dar greul ºi gemetele, ocãrile ºi suferinþele le
poartã alþii din greu, aºa ca într-o familie unde tata ºi mama suferã
ºi rabdã, ºi luptã cu toate greutãþile, în timp ce copiii nevinovaþi se
bucurã în jurul mesei, încît viaþa li se pare plinã de fericire. Aºa
este ºi în Lucrarea aceasta, fraþilor.
Atunci cînd nouã ni se pare cã lucrul merge mai bine, e datoritã
jertfelor ºi lacrimilor unora pe care ei le depun înaintea Domnului,
înaintea scaunului Sãu de har. De aceea avem aceste biruinþe mari
în timpurile de astãzi. Cînd Dumnezeu pretutindeni trezeºte suflete,
e datoritã lacrimilor ºi suferinþelor aduse înaintea lui Dumnezeu de
cãtre cei care se roagã pentru aceastã binecuvîntatã Lucrare. Sînt
lacrimile fierbinþi ce se varsã ºi strigãtele cãtre Dumnezeu pentru ca
El sã mai îngãduie vremuri de har pentru trezirea sufletelor care
încã nu-L cunosc pe Dumnezeu. Aceastã slujbã, iubiþilor, apasã, ca
mîine, pe umerii frãþiilor voastre. Astãzi vã bucuraþi de o întîlnire;
astãzi vã bucuraþi de o cîntare; azi vã bucuraþi de o propovãduire
sau de un îndemn frumos. Însã, ca mîine, va ajunge sã apese pe
umerii unora dintre voi aceste greutãþi. Întãriþi-vã puterile. Aºa cum
le spunea o rîndunicã puiºorilor ei. Ea îºi fãcuse cuib sub streaºina
unei case ºi, hrãnindu-i mereu, cînd puiºorilor au început sã le
creascã aripile, mama lor le spunea: Dragi copilaºi, dragii mei
puiºori, mîncaþi ºi întãriþi-vã. Sã vã întãriþi aripioarele voastre.
Întãriþi-vã trupurile voastre.
Cãci, ca mîine, noi va trebui sã pornim pe o cale lungã, lungã. ªi
ne trebuie sãnãtate deplinã ca sã putem ajunge în þara spre care
mergem. Dar în cuibuºorul acesta era un puiºor care nu avea putere.
Aripile nu i s-au întãrit ºi nu putea sã zboare. Cît s-a trudit biata
rîndunicã sã-ºi ajute puiul sã i se întãreascã aripile, dar n-a putut.
Pag. 108

Însã, dupã toate sfaturile mamei, a venit o toamnã rãcoroasã, în

care trebuia sã-ºi pregãteascã puiºorii sã plece spre alte þãri. Cu cîtã
durere s-a despãrþit mama de acest puiºor. Cînd, cu toþi ceilalþi
puiºori, ea ºi-a luat zborul spre alte þãri, el striga în urmã: Mamã!
Fraþilor! Nu mã lãsaþi! Luaþi-mã cu voi. Nu mã lãsaþi aici! Dar ce
putea sã facã biata mamã ºi ce puteau sã facã bieþii frãþiori pentru
el? Ei ºi-au luat zborul, iar puiºorul acesta a rãmas ºi a murit de frig
mai tîrziu. Aºa este ºi duhovniceºte, cu noi, fraþilor iubiþi. Cãutaþi
sã vã întãriþi aripile. Cãutaþi sã vã întãriþi credinþa, cãutaþi sã vã
î n t ãr i þ i n ãd ej d e a. Î n t ãr i þ i - v ã p r i v i r i l e º i î n t ãr i þ i - v ã p u t er i l e
duhovniceºti, cãci, ca mîine, poate va trebui sã facem ºi noi o cale
lungã sau va trebui ca povara aceasta sã apese pe umerii frãþiilor
voastre. Fiþi bãrbaþi tari! Uitaþi-vã cã, între mulþi bãrbaþi credincioºi
pe care i-au ales Sfinþii Apostoli spre a organiza Biserica Domnului,
au fost aleºi ºi un numãr de tineri care au fost sãnãtoºi în credinþã,
între care erau Timotei ºi Tit. Erau niºte tineri plini de înþelepciune
ºi de Duhul Sfînt. Vorbeau cu putere, fiind tari în Scripturi, aveau
o credinþã sãnãtoasã ºi o nãdejde sãnãtoasã. ªi au fost învredniciþi
sã fie puºi episcopi, ca ei, la rîndul lor, sã organizeze Biserica
Domnului mai departe, ca sã facã prezbiteri ºi diaconi în Biserica
lui Dumnezeu. Întãriþi-vã - zic din nou - puterile duhovniceºti. Nu
vã luaþi dupã lume, nici dupã lucrurile din ea. Zice Sfîntul Apostol:
Sã nu iubiþi lumea, nici lucrurile din ea. Cãci dacã iubeºte cineva
lumea ºi lucrurile din ea, dragostea Tatãlui nu este în el. ªi acum,
spre încheiere, un îndemn parcã v-aº da celor mai în vîrstã, pe care,
pe unii, poate îi frãmîntã problema cãsãtoriei. Dragilor tineri!
Aceasta e o problemã care nu depinde de frãþiile voastre, dacã vreþi
sã înþelegeþi Cuvîntul lui Dumnezeu. E o problemã ºi o grijã care
apasã asupra lui Dumnezeu. Vã dau iar, din propria mea experienþã,
un exemplu.
Credeþi-mã cã vã spun din toatã inima. Cînd eram tînãr ca ºi voi,
de multe ori ispititorul venea cu astfel de ºoapte. Însã m-am rugat
mult ºi am stãruit mult în faþa Domnului ca gîndul acesta sã nu mã
robeascã niciodatã. Sã fiu liber de gîndul acesta. Sã pot propovãdui
în adunare, sã mã pot bucura în adunare ºi sã nu mã robeascã gîndul
ºi grija aceasta. ªi Dumnezeu, cãruia I-am încredinþat viaþa ºi inima,
mi-a purtat de grijã în privinþa aceasta. M-am cãlãuzit mereu de
Cuvîntul lui Dumnezeu care ne aratã: Aruncã-þi povara asupra
Domnului ºi El va purta grijã de tine. Dragilor tineri! Frãþiile
voastre trebuie sã înþelegeþi - ºi ºtiþi cuvîntul acesta cã în Psalmul
139 spune psalmistul David cã, înainte de a fi zãmisliþi în pîntecele
mamei, în Cartea Domnului era scris totul despre noi. Acolo e scris
ºi soþul sau soþia pe care trebuie sã o aveþi. Acolo sînt scriºi copiii
pe care trebuie sã îi aveþi. Acolo sînt scrise toate zilele pe care
trebuie sã le petreceþi. Doar cu excepþia cã, omul care nu se lasã
cãlãuzit de Cuvîntul lui Dumnezeu poate schimba - cum am amintit
în repetate rînduri - hotãrîrea lui Dumnezeu. Deci, dacã Dumnezeu
þi-a hotãrît înainte de veºnicii soþul pe care trebuie sã-l ai, de ce te
frãmînþi atît? Lasã totul în grija lui Dumnezeu, cãci, sã ºtii: pe soþul
tãu þi-l va aduce Dumnezeu de la marginea þãrii, pe cel care este al
tãu.
 Pag. 109

Dar grija aceasta n-o purta. Pe soþia ta, fratele meu, þi-o va aduce
Dumnezeu de la marginea þãrii. Însã încrede-te în Dumnezeu, fii cu
inimã curatã înaintea lui Dumnezeu ºi lasã cã, la vremea potrivitã,
ca prin minune, Dumnezeu te va ajuta sã poþi face pasul acesta
curat. Noi avem fraþi ºi surori care, unii din Moldova, ºi-au luat
femei de-aci. Alþii, de prin Nordul Ardealului. Eu am venit din alt
judeþ aici; Dumnezeu m-a trimis la vremea hotãrîtã ºi potrivitã,
pentru cã m-am lãsat în grija Domnului. ªi vã spun adevãrul din
inimã: atîta încredere am avut în Dumnezeu, cã chiar în ziua cînd
trebuia sã fac pasul acesta al cãsãtoriei, sã ne cununãm la bisericã,
m-am pus în faþa Domnului ºi am spus: Doamne, încã nu-i tîrziu
nici astãzi; dacã nu e de la Tine pasul acesta pe care vreau sã-l fac,
zãdãrniceºte-l astãzi Doamne ca sã nu regret, sã nu plîng mai tîrziu
pentru un pas greºit. ªtiu cã totul depinde de Tine. Zãdãrniceºte
planul acesta chiar astãzi Însã aceasta a fost hotãrîrea Domnului.
Am avut deplinã încredere ºi nu voi regreta niciodatã. ªi voi
îndemna pe fiecare, fraþilor: Dumnezeu v-a rînduit soþul pe care sã-l
aveþi. Dumnezeu v-a rînduit soþia ºi copiii pe care trebuie sã-i aveþi.
Aveþi încredere în Dumnezeu: sînt un dar de la Dumnezeu. În
Proverbe se spune cã o avere se moºteneºte de la pãrinþi, dar o
femeie credincioasã e un dar de la Dumnezeu. Deci Dumnezeu v-a
pregãtit darul acesta. Dacã rãmîneþi credincioºi, vi-l va da. Dacã nu
veþi rãmîne credincioºi, atunci veþi face de capul vostru. Vã veþi
alege voi o femeie sau un bãrbat frumos sau cu situaþie, sau mai ºtiu
eu cum. Însã sã ºtiþi: dacã nu rãmîneþi sub hotãrîrea lui Dumnezeu,
veþi regreta mult, mult de tot. Voiam sã vã spun asearã despre un
caz asemãnãtor, dar mã gîndeam sã nu jignesc pe cineva. Era o
tînãrã, pe timpul cînd eram ºi eu tînãr în Lucrare. ªi venise în sat la
ei vreo 3 tineri ca s-o cearã în cãsãtorie. Ba încã vrãjmaºul cu atîta
viclenie a pornit în adunare, cã ºi-au cumpãrat fiecare Biblie, carte
de cîntãri ºi veneau la adunare.
Se rugau ºi ei în adunare; citeau ºi ei în adunare. ªi eu priveam
duhovniceºte la aceºtia, netulburat la inimã. ªi mã întreabã sora: Ce
zici, frate? Uite, vin tinerii aceºtia la adunare; ºi m-au cerut în
cãsãtorie. Ce sã fac? ªi i-am spus: Sorã, eu nu vãd cã tinerii aceºtia
vin pentru Domnul la adunare. Aceºtia vin pentru tine. Roagã-te
Domnului sã nu te lase. Sã scapi din cursele vrãjmaºului. S-a luptat
ea cum s-a luptat, dar, nefiind ajutoratã cum trebuia, a fãcut
alegerea pe care a crezut-o ea, trecînd peste toate îndemnurile
fraþilor. ªi l-a ales pe unul dintre cei 3 cu care s-a cãsãtorit. Nu ºtiu
dacã aþi observat asearã: îi curgeau lacrimi amare din ochi. Plîngea
în camera cealaltã. Ori de cîte ori aude Cuvîntul lui Dumnezeu, îºi
aduce aminte de sfaturile pe care le-a primit ºi nu le-a urmat.
Bãrbatul ei, dupã ce s-au luat în cãsãtorie, ºi-a urmat drumul lui
mai departe, plin de rãutate ºi de necredinþã. Astãzi, pe mama ei,
cãreia el îi este ginere, mereu o pune la suferinþe grele: o bate ºi o
socoteºte ca pe un lucru nefolositor casei. ªi, mai mult: li s-a nãscut
un copil surdo-mut. Li s-a mai nãscut unul, mi se pare, fãrã degete
la mîini. ªi o încercare grea a lovit-o pe tînãra noastrã pentru cã n-a
ascultat Cuvîntul lui Dumnezeu. De cîte ori o întîlnesc, plînge. ªi
va plînge toatã viaþa pentru neascultarea pe care a fãcut-o, în ce
privea Cuvîntul lui Dumnezeu. Un caz asemãnãtor am avut aproape
de noi, în pãrþile celelalte.
Pag. 110

Iarãºi, pe o tînãrã plinã de dragoste pentru Cuvîntul lui

Dumnezeu, plinã de bucurie în adunãrile noastre, a cerut-o un
necredincios în cãsãtorie. Dar ea a fãcut cu totul altceva: ea n-a mai
întrebat pe nimeni. N-a întrebat nici pe fraþi, nici pe surori ºi cînd
am aflat gestul pe care-l face, cãuta sã se îndreptãþeascã: Cã doar
nu-i aºa. Cã doar fãrã sã ºtim noi, s-a cãsãtorit, promiþîndu-i ºi el cã
o va lãsa la adunare, cã va putea sã meargã sã se bucure la cîte o
adunare. Dar din momentul cînd s-a cãsãtorit, el, care e un om
extraordinar de gelos, nu-i dã voie. Chiar dacã se întîlneºte cu
cineva pe drum, aºa priviri iscoditoare are, atîta e el de gelos,
într-un mod îngrozitor. Nu mai poate merge la adunare, nu mai
poate întîlni pe nimeni, nu se mai poate bucura cu nimeni. κi
pãstreazã credinþa acuma, dar într-un mod foarte slãbuþ. De cîte ori
o întîlnesc:
- Sorã, mai citeºti?
- Nu mai pot.
- Sorã, te mai rogi?
- Nu mai pot sã mã rog.
- Sorã, ce mai citeºti?
- Nu mai citesc nimic.
- Dar cum îþi petreci timpul?
- Uite-aºa, chinuitã. Pe la alþii nu se duce. La petreceri nu se
duce. Dar duce o viaþã atît de chinuitã. ªi ori de cîte ori o întîlnim,
celor care o înþelegem mai bine ºi am cunoscut-o, îºi varsã amarul
ºi durerea înaintea fraþilor. Însã cu ce-o mai poþi ajuta astãzi?
Vedeþi, fraþilor? Un pas necugetat, un gest nepotrivit, un lucru pe
care-l faci fãrã sã fii cãlãuzit de Duhul lui Dumnezeu, sã ºtii cã are
urmãri grave. ªi am putea sã vã înºirãm sute din aceºtia care n-au
rãmas credincioºi Cuvîntului lui Dumnezeu, toþi au dat greº. Nu se
poate sã se treacã peste cuvîntul în care Domnul spune: Fãrã Mine
nu puteþi face nimic. Nici unul mãcar, dintre cei care au lucrat fãrã
de Dumnezeu ºi care au avut parte de o chemare sfîntã, dar nu s-au
lãsat cãlãuziþi de Cuvîntul lui Dumnezeu - nu sînt fericiþi. Toþi au
plîns ºi vor plînge pentru vecii vecilor lipsurile ºi greutãþile prin
care trec pentru cã L-au pãrãsit pe Domnul.
Am dori, fraþilor ºi surorilor dragi, sã nu ajungeþi sã fiþi o pildã
pentru ceilalþi, în felul acesta. Am dori sã rãmîneþi credincioºi
Domnului. ªi repet din nou cuvîntul pe care l-am spus: în privinþa
aceasta - nici o grijã, nici o îngrijorare. Soþul vostru e pregãtit.
C er eþ i - l n u mai Domnului, la vremea potrivitã. Nu cu p r i v i r i
iscoditoare, nici cu scrisori, nici cu gesturi nepotrivite. Lãsaþi-le pe
toate, cã acestea sînt focarul de infecþie duhovniceascã ce se iveºte
în viaþa credincioºilor. Lãsaþi grija aceasta în seama lui Dumnezeu
ºi, la vremea potrivitã, cînd simþi cã e momentul cãsãtoriei, spune:
Doamne, e momentul cãsãtoriei. Te rog, trimite-l pe cel pe care l-ai
ales Tu. ªi veþi vedea mîna lui Dumnezeu, lucrarea pe care o face
Dumnezeu în viaþa voastrã ca ºi în viaþa celor care s-au lãsat în grija
lui Dumnezeu. Eu mã opresc aici, fraþilor, cu îndemnul acesta. Dacã
veþi urma aceste îndemnuri ºi sfaturi, va fi bine pentru frãþiile
voastre.
 Pag. 111

Veþi face bucurie adunãrilor din care faceþi parte. Veþi fi o pildã
pentru tinerii din localitatea în care vã gãsiþi. Veþi fi o pildã în
adunãrile frãþiilor voastre. Veþi fi o pildã pentru tinerii care vor
veni, ca mîine, la Domnul ºi care vã vor vedea felul vostru de viaþã
curat. Veþi fi o mare bucurie pentru pãrinþii credincioºi pe care-i
aveþi ºi care se roagã Domnului pururea pentru voi. Ei vã înlesnesc
sã vã duceþi la adunare; vã pregãtesc toate drumurile ca sã puteþi
merge. Dar sã nu uitaþi: ei se roagã mereu pentru voi. Ei se roagã
poate ºi acum, cînd ºtiu cã vã gãsiþi în faþa Cuvîntului lui
Dumnezeu. Poate în momentul acesta se roagã: Doamne, te rog
pentru copilul meu sau pentru fata mea: deschide-i inima, sã poatã
înþelege Cuvîntul Tãu. Sînteþi purtaþi mereu pe braþe de rugãciune.
Pãrinþii credincioºi pururea se roagã pentru copii. Chiar dacã copiii
au scãpat pe o pantã necredincioasã, pãrinþii nu pot niciodatã sã nu
se roage Domnului pentru ei ºi pentru biruinþa lor. Dumnezeu sã ne
binecuvînteze, fraþilor! Dumnezeu sã vã dea putere ºi frãþiilor
voastre acolo unde sînteþi aºezaþi, în localitãþile acelea, sã luptaþi
lupta cea sfîntã a credinþei. Rãmîneþi cãlãuziþi de Cuvîntul lui
Dumnezeu ºi veþi trece din biruinþã în biruinþã, pentru slava ºi
preamãrirea lui Dumnezeu. Amin.
Pag. 112

Strigãtele Domnului

O vorbire a fratelui Ioan Opriº de la o adunare - înainte de 1983

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Chiar

dacã n-aº fi spus nici 2 cuvinte, cu cea mai adîncã plãcere ºi cea
mai înaltã dragoste, am ascultat de la început 5 ore ºi jumãtate a
durat de cînd stau pe bancã fãrã sã mã miºc un centimetru ºi am
ascultat cu cea mai înaltã dragoste ºi bucurie programul minunat
care s-a desfãºurat de cãtre fraþi ºi surori, tineri ºi bãtrîni. A fost o
întrecere binecuvîntatã ºi frumoasã, cum nu se poate spune mai
frumoasã. Cãci acolo de unde nu lipseºte Dumnezeu, acolo unde nu
lipseºte Duhul Sfînt, acolo unde lucreazã Dumnezeu ºi puterea Lui
cea minunatã, acolo nu este decît farmec, decît dragoste, decît
bucurie, decît pace. Aici cred cã nici gînduri necurate nu s-ar
strecura, cã n-au ce cãuta. Pentru cã Duhul Sfînt, prin sfinþii Sãi
îngeri, au tãbãrît în jurul nostru, cã aºa scrie, cã: îngerii Lui
tãbãrãsc în jurul celor ce se tem de El. ªi, dacã am intrat aici cu
temere ºi cu fricã de El, atunci îngerii Lui au tãbãrît în jurul nostru
ºi ne-au îngrijit, ne-au înconjurat. ªi credem cã aici n-au intrat nici
gînduri necurate.
De unde sã mai intre pofte spurcate ºi cugete negre, ºi aºa mai
d ep ar t e. Sau, poate! Vedeþ i , d r ag i i mei ? A i ci e ad u n ar ea l u i
Dumnezeu. De ce am stat cu atîta liniºte? N-am cãutat sã tulbur nici
mãcar sã iau un picur de apã sau sã ies afarã cã poate, am avut
nevoie. Nu! N-am vrut sã mã miºc de pe bancã nici un centimetru.
A m s t at cu cea mai mar e d r agoste, netulburîn d ad u n ar ea l u i
Dumnezeu. ªi noi, în adunarea lui Dumnezeu, acolo, cãutãm sã
facem voia lui Dumnezeu ºi nicidecum voile noastre. Aici nu-i
permis sã fim o adunare aºa, de du-te-vino. Nu! Noi stãm ca în faþa
lui Dumnezeu. Fiecare contribuie cu ceea ce l-a înzestrat bunãtatea,
mila ºi harul lui Domnul Isus. Fiecare vine aici, unul cu liniºtea ºi
pacea care pot fi citite pe faþa lui; altul cu rugãciunea ce-o spune în
tainã pentru cei care iau cuvîntul în adunare; altul spune o poezie
minunatã. Mi-aduc aminte cã o poezie m-a fãcut sã plîng mai mult
decît toate vorbirile. Iatã, deci fiecare cu talantul lui; cu talentul lui;
cu darul lui; cu tot ce l-a înzestrat Dumnezeu sã vinã în adunarea lui
Dumnezeu.
Cum am spus: unul cu rugãciunea, altul cu tãcerea, altul cu
smerenia, cu blîndeþea, altul cu atitudinea lui demnã de Dumnezeu:
smerit, blînd, ce se poate, acolo, aºa cum zicea odatã un frate din
Petroºani: Dacã aº putea, în adunare, aº vrea parcã, oarecum, sã mã
schimb total. Sã nu mai existe nici ochi, sã nu mai existe nici cap,
nici mîini, nici nimic, sã fiu numai urechi. Sã înregistrez continuu
ceea ce Duhul Sfînt pune în atîtea feluri în gu r a f r aþ i l o r º i a
surorilor. Deci sã nu credeþi, cei care tãceþi, cã voi n-aþi fãcut nimic.
Nu! N-aþi fãcu t mai p u þ i n d ecît cei car e au vorbit nici cu un
milimetru. Despre Domnul Isus, cînd a fost dus la judecatã - dacã
sî n t em atenþi cînd citim despre Patima Sa în toþi cei 4 Sfinþi
Evangheliºti - mereu ne aratã cuvintele: Iar Isus tãcea. ªi cineva a
pus întrebarea: Oare de ce tãcea Isus? Mereu tãcea cînd a primit
acuze, El, în faþa cãruia ar fi putut sã stea legiuni de îngeri sã-L
apere, sau El sã Se apere. Putea cineva sã-L acuze?
 Pag. 113

Dar Domnul Isus tãcea. ªi, cînd Îl mustrã guvernatorul Pilat,

g u v er n at o r u l p ãg î n , cã d e ce nu - i r ãs p u n d e: N i ci mi e n u - mi
rãspunzi? Nu ºtii cã am putere sã Te rãstignesc ºi am putere sã Te
eliberez? - abia atunci ªi-a deschis gura ºi a spus: N-ai avea puterea
asta, dacã nu þi-ar fi fost datã þie de sus. De sus, de unde? Din cer?
Dar din cer i-a dat puterea aceea sã-L acuze ºi sã spunã minciuni
împotriva Lui? Nu. Sã nu ne înºelãm. Nu de Sus. I-a dat puterea
cezarul de la Roma, împãratul; cã el era numai guvernator în
Palestina. Cuvintele care urmeazã completeazã, ca sã înþelegem cã
de cezar era vorba: Aºa cã cine M-a dat în mîinile tale este mai
v i n o v at d ecî t t i n e. D eci º i s o b o r u l . S e r e f e r e a º i l a s o b o r u l
cãrturarilor ºi fariseilor care L-au adus la aceastã judecatã. Deci
Domnul Isus tãcea. Aºa cã cel care tace, de multe ori, poate face cît
ºi celãlalt, care vorbeºte; sau, dacã nu cumva, chiar mai mult.
Iubiþilor fraþi! Citim aci cîteva cuvinte, fiindcã timpul ne mai
permite oleacã, din Evrei, capitolul 5, cu versetul 7.
Aici s-a vãzut, nu o datã, strecurîndu-se pe obrajii noºtri, ai
fraþilor ºi ai surorilor, lacrimi. Versetul Îl aratã pe Domnul Isus ºi
zice aºa: El este acela care, în zilele vieþii Sale pãmînteºti, aducînd
rugãciuni ºi cereri cu strigãte mari ºi cu lacrimi cãtre Cel ce putea
sã-L izbãveascã de la moarte, ºi fiind ascultat din pricina evlaviei
Lui, Sfîntul Pavel zice: El este acela, cînd vorbeºte de Domnul Isus,
care, în timpul vieþii Sale pãmînteºti, aducînd rugãciuni ºi cereri cu
strigãte mari ºi cu lacrimi. Iatã cum erau cererile Domnului Isus.
Sfinþii Evangheliºti spun: Lui nu I s-a auzit glasul pe uliþã; ºi un
fitil care fumega nu l-a stins; ºi trestia frîntã n-a rupt-o. Aceasta era
comportarea Lui în mijlocul societãþii în care trãia, în mijlocul
lumii. Dar cînd era vorba de rugãciune ºi de starea Lui spiritualã, Se
retrãgea în Gheþimani, Se retrãgea în Muntele Mãslinilor în fiecare
noapte ne aratã Sfinþii Evangheliºti, cu strigãte mari ºi cu lacrimi
cãtre Cel ce putea sã-L izbãveascã. Pentru ce trebuia Domnul Isus
s ã c e a r ã c u s t r i g ã t e m a r i c a s ã- L i z b ã v e a s c ã ? ª i d e ce s ã - L
izbãveascã? De ispitele care veneau ºi împotriva Lui cu miile, cu
sutele de mii. Pãi vine satana, dupã 40 de zile de chin ºi de post,
ºi-I zice: Dacã eºti Fiul lui Dumnezeu, dã dovadã! Zi cãtre pietre sã
se facã pîini. Iatã deci: întreg iadul a fost recrutat ºi a fost tulburat,
ºi a fost pus în miºcare, pentru ca, cu orice preþ, mîntuirea noastrã
sã fie pierdutã. Pentru ca Domnul Isus sã cedeze; dacã nu aici,
dincolo.
Da, cãci aºa vine ºi în jurul nostru: cu mii ºi mii de patimi; cu
mii ºi mii de pofte, cu mii ºi mii de plãceri, cu mii ºi mii de gînduri
necurate, de cugete spurcate ºi vorbe murdare. Mereu, mereu. Dacã
nu-l ascultãm în asta, sã-l ascultãm în cealaltã. Dacã nu-i dãm
ascultare la un gînd necurat, vine cu un cuget spurcat. Ca mãcar sã
primim ceva de la el. Ispititorul ºi la Domnul Isus a venit. ªi
Domnul ia suferinþa asupra Lui, ca om, cã El era ºi om. Suferea ca
om. Noi n-am putea sã zicem cã a suferit ca Dumnezeu. Bãtãile,
lovirile, scuipãrile, vînãtãile pe fruntea Lui, picurii de sînge din
coroana de spini - nu picuri, ºiroaie! - pe toate acestea le-a îndurat
ca om. A luat chip de rob. Asemãnîndu-ni-se nouã, El a luat chip de
rob. Domnul Isus deci a fost un rob. A fost robul tuturor. Iubiþilor,
El Se ruga acolo, în munte, cu strigãte mari ºi cu lacrimi cãtre Cel
ce putea sã-L izbãveascã.
Pag. 114

Sîntem ºi noi de multe ori în primejdie, ºi tineri, ºi bãtrîni. Pe

bãtrîni, îi ispitesc plãcerile ºi poftele trecutului. Pe tineri, ale
prezentului: toate galantarele, toate vitrinele ºi tot ce sclipeºte în
lume îi ispiteºte; îi atrage; îi cheamã; îi amãgeºte; îi momeºte ca, cu
orice preþ, sã-l asculte pe ispititorul ºi sã-i gãseascã un locºor acolo
în inimã pentru ele, pentru vreuna din ele. De aceea, iubiþilor, El
S-a pus pe Sine pildã vie, ca sã cãlcãm pe urmele Lui. ªi, dupã El,
Sfinþii Sãi Apostoli, Sfîntul Pavel, cu cîtã dragoste spune: Cãlcaþi
pe urmele mele, întrucît ºi eu am cãlcat pe urmele lui Hristos. ªi,
cum zice tot Sfîntul Pavel: în necazuri mai mult, în postiri mai mult,
în bãtãi, aruncat în mare. Pe toate acestea, cu drag le-a suferit din
pricina Domnului Isus. ªi nu zice: Am ajuns la þintã. Ci: Una fac:
pe cele din urmã aruncîndu-le, privindu-le pe toate ca pe un gunoi
ºi aruncîndu-mã înainte. Domnul Isus aºa ne-a învãþat prin gura
Sfinþilor Sãi Apostoli. ªi Sfîntul Pavel aºa spune. Deci noi avem
datoria sã privim continuu numai înainte. Oameni care privesc în
lãturi? Zice Ieremia despre aceºtia cã le scapãrã ochii de preacurvie.
Le scapãrã ochii. Sau cum zice în Isaia, 29: Poporul Meu, poporul
Meu. Cu limba ºi cu buzele Mã laudã, dar inima lui departe este de
Mine.
ªi frica ce o are de Mine e de datinã ºi de obîrºie omeneascã.
Nu-i calea Domnului. Noi avem oarecare teamã, oarecare fricã,
oarecare respect faþã de Cuvîntul lui Dumnezeu, faþã de bisericã,
faþã de rugãciune, faþã de adunare. Dar cînd ieºim afarã, ne legãm
din nou de pãcatele ºi plãcerile noastre. Aceasta e un fel de credinþã
mincinoasã ºi înºelãtoare. Aceasta nu duce la mîntuire, ci duce
numai la pierzare. Iubiþi fraþi, aici în adunare, în Casa lui
Dumnezeu, în templu, în sanctuarul lui Dumnezeu, aici se
cristalizeazã minþile ºi inimile. Noi de aceea intrãm în acest cuptor.
De aici ieºim ori zgurã, ori aur. Datoria noastrã este sã ieºim aur.
Depinde de voinþa ta, cum zice o cîntare a noastrã. Depinde de
voinþa ta, cum zicea un poet al nostru, sã fii înger sau diavol. Poþi
sã fii ori înger, ori diavol. Depinde de noi. Scumpilor fraþi! M-am
bucurat aºa de mult cînd am ascultat poeziile. De fraþii care vorbesc
din Cuvîntul lui Dumnezeu ºi-s tari în Cuvîntul lui Dumnezeu, nici
nu mai vorbesc. Mã refer la cei tineri, care spun pentru prima datã
o poezie în adunare. Iatã ce mult fac poeziile acestea! Dacã sînt
recitate bine, dacã sînt spuse accentuat ºi frumos, aºa de mult face
o poezie, încît stoarce lacrimi. Ea poate sã miºte inimile, poate ºi pe
cele mai împietrite.
Cãci de la mine, un moº bãtrîn, mai în silã primeºte cineva. Dar
cînd vine un copilaº sau o fetiþã nevinovatã ºi spune doar cîteva
cuvinte aºa de dulci despre Domnul Isus, altfel se primesc parcã.
Înflãcãreazã inima altfel. Domnul Isus sã Se îndure de noi. Mã
gîndesc la un cuvînt al Sfîntului Apostol Pavel, pe care l-a citit ºi
fratele, din 2 Tesaloniceni 3, 5. Mã opresc ºi eu puþin asupra acestui
cuvînt: Domnul sã vã îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu
ºi spre rãbdarea lui Hristos. Sã judecãm puþin cuvintele acestea:
Domnul sã vã îndrepte inimile, sã vã îndrepte inimile spre dragostea
lui Dumnezeu ºi spre rãbdarea lui Hristos. Dacã aici e Dumnezeu ºi
dincoace e Hristos, cine-i Acela care sã ne îndrepte inimile, dintre
aceste 2 Persoane, sã zicem aºa? Deºi Dumnezeu este unul singur;
Dumnezeu e în 3 Feþe, dar Dumnezeu e Unul!
 Pag. 115

Zice: Domnul sã vã îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu

ºi spre rãbdarea lui Hristos. Cine e Acela Domnul? Duhul Sfînt!
Dacã ne uitãm bine printre rînduri, dacã citim bine printre rînduri,
vom vedea cã Duhul Sfînt lucreazã împreunã cu Tatãl ºi cu Fiul,
fiindcã este Dumnezeu adevãrat. Este Luminã din Luminã ºi Luminã
veºnicã. Deci, Duhul Sfînt, care ne-a fost dat ºi prin care am fost
pecetluiþi pentru ziua rãscumpãrãrii, este Acela despre care zice
Sfîntul Pavel cã mijloceºte pentru noi cu suspine negrãite, care, cu
orice preþ, ne vrea mîntuirea. Acest Duh al lui Dumnezeu, Duhul
Sfînt, ne îndreaptã inimile spre dragostea - ºi ne face atenþi! - spre
dragostea lui Dumnezeu. Cînd m-am dus cu gîndul la dragostea lui
Dumnezeu, imediat mi-a apãrut în faþã ca un tablou mare locul din
capitolul 3, versetul 16 din Ioan: Atît demult a iubit Dumnezeu
lumea, cã a dat pe singurul Lui Fiu, ca oricine crede în El deci ºi tu,
ºi eu sã nu pierim, ci sã avem viaþã veºnicã. Zice: Domnul adicã
Duhul Sfînt sã vã îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu ºi
spre rãbdarea lui Hristos. Acum sã privim puþin la Domnul Isus cum
spînzurã, plin de rãni ºi plin de sînge, în cuie. ªi stînd aºa, privind
la cui, zice poetul nostru drag, / am plîns la umbra crucii Lui; / am
plîns mereu pierdut ºi dus / la umbra crucii lui Isus. Acum Domnul
Isus nu mai este pe cruce.
Acum doar crucea Lui o vedem ºi umbra crucii Lui. ªi stînd aºa,
privind la cui, / am plîns la umbra crucii Lui; / am plîns mereu
pierdut ºi dus / la umbra crucii lui Isus. Domnul Isus stã ºi spînzurã
între cer ºi pãmînt. ªi ne spune Sfîntul Pavel, în Tesaloniceni, cum
auzirãþi; ºi spre rãbdarea lui Hristos. Ce a fãcut Domnul Isus pe
cruce? A rãbdat. A strigat Domnul pe Cruce? O singurã datã, înainte
de a-ªi da Duhul. ªi atunci, nu de durere, cãci sîngele I se scursese,
trupul Îi amorþise. Poate nu mai avea nici o durere. Atunci, în
ultimele clipe, Domnul ªi-a adus aminte cã Iuda, care ºi-a dat seama
cã a vîndut Sînge nevinovat, s-a dus cu arginþii în poalã sã-i dea
arhiereilor; ºi ei n-au vrut sã-i primeascã: Treaba ta! Tu vei vedea.
Ca ºi cu spãlatul pe mîini. El L-a vîndut. Îl priveºte! Deznãdãjduit,
el sã nu fi mers la ei, ci sã fi mers la Domnul Isus, care încã era viu
pe Cruce, nu era tîrziu. El, care l-a primit pe tîlhar, l-ar fi primit ºi
pe el, pe ucenicul despre care spune: Nu Eu v-am ales pe voi, cei
12? Totuºi unul dintre voi are drac. Nu l-ar fi primit ºi pe acesta?
Cãci demonizaþi erau atîþia. Oare cei ce fãceau crime, cum erau
tîlharii, nu erau demonizaþi? Nu aveau ei legiuni de demoni în ei
cînd fãceau astfel de lucruri ºi cînd prãdau ºi spãrgeau case ºi aºa
mai departe?
Domnul, cu siguranþã, l-ar fi primit ºi pe el. ªi Domnul l-a tot
aºteptat, l-a tot aºteptat. Cãci Domnul îl vedea cum se duce, cum s-a
dus ºi cum ºi-a pus funia de gît. Domnul a vãzut ºi a crezut cã
poate, poate el tot se va desface ºi se va întoarce la El. ªi cînd s-a
agãþat de craca unui pom, s-a îndoit craca cu el pînã la pãmînt. Se
spune într-o carte cã s-a desfãcut funia ºi el s-a agãþat de altã cracã.
Totuºi, cu orice preþ, cu orice preþ, Domnul a încovoiat ºi craca,
pentru ca el sã nu moarã. Sã i se desfacã funia ºi sã vinã la Domnul
Isus. Dar el s-a dus ºi s-a legat de alta, mai tare, ca sã-l þinã. ªi
creanga s-a rupt, ºi el a cãzut cu capul în jos pe ceva pietre ºi acolo
a crãpat prin mijloc. Aºa ne spune Cuvîntul lui Dumnezeu.
Pag. 116

Deci, dragii mei, în clipele acelea cînd Domnul Isus l-a aºteptat
aºa cum a aºteptat mulþimea de pãcãtoºi sã se întoarcã la El, l-a
aºteptat ºi pe Iuda sã se întoarcã. ªi, vãzînd cã nu se mai poate, cã
ultima clipã a nãdejdii s-a stins, cînd el ºi-a dat drumul ºi s-a
prãbuºit, atunci Domnul Isus a strigat. A zis: Sãvîrºitu-s-a, ºi ªi-a
dat Duhul. Domnul n-a spus nimãnui, niciodatã: De ce dai în Mine?
Numai lui Malhu, sluga arhiereului, cînd acesta I-a dat o palmã aºa
de tare, cã scrie undeva în tradiþie cã a rãsunat tot pretoriul, cu atîta
sete de fiarã a dat, Domnul Isus a zis: Dacã am spus rãu, spune-Mi
ce am spus. Dar dacã nu, pentru ce Mã baþi? Lui îi vindecase
Domnul Isus urechea puþin mai înainte, cînd Petru i-a tãiat-o cu
sabia. ªi acum chiar el Îl loveºte. ªi El numai atîta i-a zis: Dacã am
zis vreun rãu, dacã am rostit ceva rãu, spune aceasta! Dar dacã nu,
pentru ce Mã baþi? ªi aºa toatã dezvinovãþirea o spune nu pentru El,
care nu voia sã Se dezvinovãþeascã niciodatã; ci pentru noi, ca sã
vedem cã suferã fãrã vinã! Dacã am spus rãu, spune-Mi ce am spus!
Dar dacã nu, de ce Mã baþi? Domnul Isus, înainte cu ceva de a-ªi
da Duhul, cînd a privit gloatele, cînd a privit mulþimea care se
strîngea rînjind cãtre El ºi batjocorindu-L, a spus: Pãrinte, iartã-i pe
ei, cã nu ºtiu ce fac. Inima Lui plinã de milã, inima Lui plinã de har,
Împãratul pãcii nu putea, decît ºi în clipele acestea sã aibã pace ºi
sã le dãruiascã ºi lor iertare.
Pãrinte, iartã-le lor, cã nu ºtiu ce fac. Iubiþilor, Domnul Isus S-a
rugat ºi pentru noi. Prin gloata aceasta te vedea El, cu ochii Lui
Dumnezeieºti, cum zice prorocul Sirah: cãci ochii Domnului sînt de
10 mii de ori mai luminoºi decît soarele. Dacã ochii Domnului sînt
mai luminoºi decît soarele de 10 mii de ori, El a vãzut pînã în zilele
noastre, El vede ºi adunarea noastrã de astãzi; a vãzut-o încã de pe
cruce. El a vãzut totul. El ºi pe noi ne-a vãzut, pe cei ce-am rînjit
împotriva Lui, pe cei ce-am minþit împotriva Lui, pe cei ce-am
insultat ºi am suduit, ºi am batjocorit, ºi am hulit Numele Sãu, El
ºi pe noi ne-a avut atunci în rugãciunea de pe cruce. S-a rugat ºi
pentru noi. Glasul acela spre cer s-a înãlþat ºi pentru noi: Doamne,
ºi pentru Ion din veacul al XX-lea, ºi pentru el Mã rog; ºi pentru
Gheorghe, ºi pentru Vasile, ºi pentru Maria. ªi pentru ei Doamne
Mã rog: iartã-i, cã nu ºtiu ce fac! ªi Pãrintele ceresc a trebuit sã
primeascã aºa, cã nu prea ºtim noi ce facem. Într-adevãr, nu ºtim.
Cã, dupã ce ne dãm seama, dupã ce începem sã venim la Domnul
Isus, aºa-i cã noi înºine ne dãm seama cã n-am ºtiut ce-am fãcut. Cã
n-am fi fãcut pentru nimic în lume ceea ce am fãcut. Fraþii, fratele
tînãr ºi fratele celãlalt au mãrturisit cã nu regretã cã s-au întors la
Domnul, ci regretã cã nu L-au cunoscut mai demult pe Domnul.
Odatã, într-o adunare, s-a pus întrebarea unor fraþi din pãrþile
noastre: Fraþilor dragi, sînteþi rugaþi sã rãspundeþi pe rînd. Un frate
se îndreaptã cãtre un frate tînãr de vreo 17 ani ºi-i zice: Frate
Gligore, spune dacã þie-þi pare rãu cã te-ai întors la Domnul. ªi el
a început sã plîngã; ºi a plîns un timp, apoi a putut vorbi ºi a spus:
Dacã am vreun regret în sufletul meu, dacã am vreo pãrere de rãu
în conºtiinþa mea ºi-n viaþa mea, singura pãrere de rãu ce o am e cã
nu L-am cunoscut pe Domnul Isus din pîntecele mamei mele, pînã
cînd încã n-am ieºit ca o stîrpiturã, sã vãd lumea aceasta. Ca sã nu
fi greºit nici cu vãzul meu, nici cu auzul meu, nici cu limba mea,
nici cu toate faptele mele.
 Pag. 117

Aºa, dragilor, voi aþi avut o mare binecuvîntare astãzi, de a lua

parte aci, în mijlocul adunãrii unde se vesteºte cu atîta dragoste
Numele Domnului Isus ºi tot ce a fãcut El pentru noi ºi Tatãl ceresc,
Pãrintele nostru Cel Veºnic. A Lui sã fie slava, pentru toatã purtarea
Lui de grijã! Domnul sã vã binecuvînteze pe toþi! Sã vã duceþi în
pace acasã! Sã vã duceþi, cum zicea pãrintele Petru odatã, la o
adunare la Simeria Veche: Am venit în aceastã adunare; ºi cînd
plecãm acasã, fiecare sã ducã cu el o bisericuþã, o adunare, sã facã
ºi din casa lui o adunare. Venind la adunarea aceasta, sîntem un trup
din trupul acesta. Dar sã ducem ceva din el ºi acasã. Altfel, nu prea
avem mult folos cã am fost la adunare. Aºa ºi noi. Domnul sã ne
ajute s ã p u t em d u ce, cu m zi ce cî n t ar ea: S ã d u cem tuturora /
mãrturisirea Ta. Sã spunem ºi altora ce a fãcut Domnul Isus pentru
noi. Cã aceasta e cea mai puternicã mãrturisire: de a spune ce a
fãcut Domnul Isus în viaþa ta. Poþi sã spui mii de istorioare în
adunare ºi mii de Evanghelii, ºi mii de pilde; dacã din viaþa ta nu
poþi sã spui nimic, dacã ar trebui sã faci o mãrturisire despre tine,
iar despre tine tu nu poþi sã spui nimic, atunci înseamnã cã tu însuþi
eºti o nimica. Dar Dumnezeu a fãcut minuni cu noi! Cã ne-a întors
de la întuneric la luminã ºi ne-a fãcut, prin Domnul nostru Isus
Hristos, sã-L cunoaºtem pe Dumnezeu, al Cãrui Nume sã fie în veci
slãvit: al Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin.
Pag. 118

Rugãciunea

Fratelui Popa Petru Batiz de la o sfîrºitul unei adunãri - înainte de

1983

În aceastã binecuvîntatã zi, stînd în faþa Ta un numãr aºa de

frumos de suflete dornice dupã Tine ºi dupã Cuvîntul Tãu, acum, la
sfîrºitul adunãrii noastre, Îþi mulþumim cu toatã dragostea ºi
recunoºtinþa pentru toate învãþãturile sfinte ºi curate pe care ni le-ai
dat din Sfintele Scripturi. Îþi mulþumim din toatã inima noastrã cã
Tu ai înlãturat toate piedicile din calea noastrã, ca sã putem veni
aici, ca sã petrecem cîteva clipe aici, dupã Cuvîntul Tãu: Mai bunã
este o zi în curþile Tale, decît o mie în altã parte. Mai bine ne este
nouã cã am fost aici lîngã Cuvîntul Tãu, decît acelora care au
pierdut vremea departe, departe de Tine. Cu prilejul acesta Doamne,
noi Te rugãm: toate învãþãturile curate ºi sfinte, toate îndemnurile
pe care Duhul Sfînt le-a fãcut inimilor noastre în aceastã zi, ajutã-ne
sã le împlinim.
Ajutã-ne sã le dãm viaþã în corpurile noastre, în mintea noastrã
ºi în duhurile noastre. Ajutã-ne, Dumnezeul nostru, ca sã trãim aºa
cum ne-a învãþat Evanghelistul Ioan: Cine zice cã-L cunoaºte pe
Hristos sã trãiascã ºi el cum a trãit Hristos. Noi Te rugãm pentru
acest tineret drag ºi scump. Pentru aceste suflete care au venit la
Tine, Te rugãm sã le binecuvîntezi. Sã le sfinþeºti trupurile, duhurile
ºi sufletele lor. Sã le dai putere ºi hotãrîre puternicã, ca, din seara
aceasta, sã se alipeascã mai mult de Tine. Ca, din seara aceasta, sã
se hotãrascã sã-Þi predea în întregime, fãrã de nici o rezervã, toatã
fiinþa lor, ca sã Te foloseºti de mãdularele lor ca de niºte unelte ale
neprihãnirii. Iar acum, cînd ne vom despãrþi de-aici, ne vom duce
fiecare la ale noastre, însoþeºte-ne pe noi în drumurile noastre
Doamne. Pãzeºte-ne pe noi în toate zilele vieþii, ca sã putem sã-Þi
rãmînem credincioºi în toate stãrile prin care va trebui sã trecem.
Binecuvînteazã pãrinþii acestor tineri care i-au îndemnat ºi ajutat sã
vinã la Tine ºi care privegheazã asupra sufletelor lor ca niºte pãrinþi
buni ºi iubitori.
Dã-le putere, o Doamne Dumnezeul nostru, ca sã-i ocroteascã
prin rugãciunile lor tot mereu, ca aceºti tineri sã creascã înaintea Ta
ca niºte falnici stejari, lãudînd ºi preamãrind Numele Tãu veºnic.
Binecuvînteazã ºi casa în care ne gãsim, ºi pe cei care locuiesc în
e a . ª i p r i l e j u l c u c a r e am f o s t ch emaþ i ai ci D o amn e Tu s ã - l
binecuvîntezi. Sã le sfinþeºti casa, sã le sfinþeºti ziua de naºtere ºi
ziua cînd Te-au cunoscut pe Tine. Sã binecuvîntezi ºi copiii care
sînt puºi în slujba Ta ºi doresc sã trãiascã o viaþã pentru Tine.
Adu-Þi aminte, Te rugãm Doamne ºi de Lucrarea aceasta, care este
pornitã de la Duhul Sfînt. Cãlãuzeºte-o pe mai departe Doamne
poartã de grijã Lucrãrii Tale ºi vaselor alese, pe care le-ai ales Tu
ºi le-ai pus în lucrarea ºi-n slujba Ta. Te rugãm îndeosebi pentru
fratele Traian sã-l binecuvîntezi, Dumnezeul nostru, ca sã lucreze
cu toatã dragostea ºi mai departe pentru Tine. Ca sã ne dea prilej ºi
nouã Doamne ca sã-Þi cîntãm din toatã inima noastrã cîntãri noi,
prin care sã fie slãvit ºi binecuvîntat Numele Tãu. Te rugãm sã
binecuvîntezi despãrþirea noastrã ºi sã ne sfinþeºti întotdeauna.
Amin.
 Pag. 119

Sfîrºitul felului de vieþuire

Vorbirea fratelui Nistor Arcadie la adunarea de Rusalii de la Sibiu

- 2-VI-1985

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Slãvit

sã fie Domnul! În fiecare an, la Rusalii, sã veniþi la mormîntul meu
cu cîte o floricicã ºi cu cîte o cîntare, ca sã vã simt mereu aproape
de mine, sã vãd cã nu m-aþi uitat. Din cuvîntarea pãrintelui Iosif de
la Rusalii 1937. Iubiþi fraþi ºi surori! Mai întîi, mulþumim lui
Dumnezeu pentru marea Sa dragoste cu care ne-a iubit, fiindcã atît
de mult a iubit El aceastã lume, atît de mult ne-a iubit pe noi, cã a
dat pe Fiul Sãu, pe singurul Sãu Fiu, pentru ca oricine va crede în
El sã nu piarã, ci sã aibã viaþã veºnicã. Atît de mult am fost iubiþi
ºi atît de mare este jertfa pe care El a rînduit-o pentru noi ca sã fim
izbãviþi, sã fim scãpaþi din pãcat, din noaptea adîncã în care eram!
Cãci fãrã de Domnul Isus nu este luminã.
Orice cuvînt, orice faptã ºi orice suflet unde nu a ajuns ºi nu a
pãtruns Domnul Isus este-n umbra morþii, este-n moarte. Dar
mulþumim lui Dumnezeu cã ne-a iubit ºi a rînduit pentru noi acest
mare har pentru þara noastrã, pentru poporul nostru, trimiþînd pe
profetul Sãu, pe pãrintele Iosif, cum Dumnezeu a trimis ºi la alte
neamuri, în trecut, oamenii Sãi sfinþi, sã le aducã vestea cea bunã a
mîntuirii, a împãcãrii cu Dumnezeu. Am venit aici la acest mormînt
sfînt aduºi de dragostea pentru pãrintele nostru iubit, care nu numai
c ã n e - a c h e ma t , d ar car e n e- a ad u s p r i n l acr i mi l e s a l e , p r i n
suferinþele sale, prin credinþa ºi dragostea sa ºi ne-a îngenuncheat
la picioarele Domnului Isus, la Crucea Sa însîngeratã. ªi pentru a
ne împlini o datorie de conºtiinþã faþã de pãrintele Iosif, faþã de
aceastã Lucrare în care am fost nãscuþi din Cuvîntul lui Dumnezeu
la viaþã nouã ºi am fost aduºi în aceastã stare în care altfel de
cuvinte s-au nãscut în noi, alte gînduri, alte porniri, alte doruri se
înflãcãreazã în inima noastrã.
Deschidem Cuvîntul lui Dumnezeu la Epistola cãtre Evrei,
capitolul 13, versetul 7, sã citim un cuvînt aºa: Aduce-þi-vã aminte
d e mai mar i i v o º t r i care v-au vestit Cuvîntul lui Dumn ezeu .
Uitaþi-vã cu bãgare de seamã la sfîrºitul felului lor de vieþuire ºi
urmaþi-le credinþa. Isus Hristos este acelaºi ieri ºi azi, ºi în veci.
Aducerea aminte este un dar de la Dumnezeu. ªi Cuvîntul lui
Dumnezeu ne porunceºte, cãci este o poruncã cuvîntul acesta, sã ne
aducem aminte de mai marii noºtri, de aceia care ne-au vestit
Cuvîntul lui Dumnezeu, care ne-au chemat, care s-au rugat pentru
noi, care ne-au adus, prin harul lui Dumnezeu, în starea în care ne
gãsim ºi ne vedem astãzi. ªi Cuvîntul lui Dumnezeu ne porunceºte
ca sã luãm aminte, sã ne uitãm cu bãgare de seamã nu numai la
începutul, nu numai la viaþa de pe parcurs, ci, mai ales, cum ºi-au
sfîrºit viaþa aceºti oameni mari ai lui Dumnezeu care ne-au îndreptat
paºii pe calea Domnului. Noi sîntem chemaþi nu numai sã
pronunþãm cu drag numele pãrintelui Iosif, ci sã cercetãm cu bãgare
de seamã cum a trãit el ºi cum ºi-a sfîrºit el viaþa, cãlãtoria, munca
ºi lupta lui. ªi astfel, sã-i urmãm credinþa. În decursul vremii, în
Biserica creºtinã s-au ridicat mulþi oameni reformatori, ca sã
spunem aºa.
Pag. 120

Însã cei mai mulþi au început cu reforma cultului, a rînduielilor.

Dar pãrintele Iosif, omul trimis de Dumnezeu, a început cu reforma
sufletului, cu s ch i mb ar ea v i eþ i i p ãcãtoase, cu întoarcerea la
Dumnezeu, cu trãirea, cu viaþa. ªi noi sîntem chemaþi sã cercetãm
cu bãgare de seamã, sã vedem cum a trãit, cum a luptat, pentru ce
s-a jertfit el ºi cum ºi-a sfîrºit ºi ºi-a pãzit credinþa. Ce minunat a
fost începutul! Începutul a fost cu lacrimi, cu plîns, cu rugãciune,
cu zdrobire de inimã, cu durere. În noaptea aceea a Anului Nou,
pãrintele Iosif, zdrobit de durere pentru neamul sãu, pentru poporul
s ãu , a cãzu t p l î n g î n d î n g en u n ch i l a r u g ãci u n e, cer î n d d e l a
Dumnezeu îndurarea ºi mila. ªi ce urmãri binecuvîntate a avut acest
început! Sã privim apoi la munca ºi la lupta lui, la felul de viaþã pe
c a r e e l l - a a v u t : î n l u p t ã, î n s ãr ãci e, p e n t r u c a C u v î n t u l l u i
Dumnezeu sã ajungã pînã la noi ºi fiecare sã poatã sã cumpere o
carte, sã cumpere o foaie din care sã-L poatã afla pe Domnul, sã
poatã afla voia lui Dumnezeu, sã poatã cunoaºte cum trebuie sã
trãiascã ºi cum trebuie sã umble în aceastã lume.
ªi viaþa, munca, ºi lupta lui, ce roade binecuvîntate au fost
pentru þara noastrã! Atîtea suflete pierdute, care erau o povarã
pentru familiile lor, pentru societate, au ajuns o binecuvîntare. ªi
noi sã-i urmãm credinþa lui în trãire, în umblare ºi-n tot ce facem,
ºi-n tot ce trebuie sã facem în viaþa noastrã, în locul unde trãim. Noi
înºine sã fim, în primul rînd, luminã. Noi înºine sã fim o pildã
vrednicã de urmat pentru alþii. Sã vadã alþii în noi lumina, sã vadã
viaþa, sã vadã trãirea. Cãci ce înseamnã un om nou, o fãpturã nouã?
A fi cinstit, a fi drept, a fi corect, a nu umbla cu vicleºug, cu
furtiºaguri, a nu-þi cãuta scuze atunci cînd faci rãul, a nu întinde
mîna sã iei ce nu-þi aparþine ºi nu este cuvenit ca sã iei. Aceasta este
viaþa creºtinã. Aceasta este lumina în care trebuie sã umblãm. De
aceea, dragii mei, ºi noi sã urmãm credinþa acestui om mare al lui
Dumnezeu. Pentru cã Dumnezeu l-a trimis la noi ºi el ne-a spus
Cuvîntul curat ºi limpede, cã poate sã-l înþeleagã ºi copiii, ºi cei
bãtrîni, atît este de curat. Atît este de frumos ºi atît este de dulce ºi
de plãcut, încît oricine poate sã-l primeascã ºi oricine poate sã-l
asimileze ºi sã aibã parte de roadele binecuvîntate ale Cuvîntului în
viaþa sa.
Dragii mei, a fi creºtin, a fi credincios, a fi ostaº înseamnã a fi
om corect, om nãscut din nou, om care sã fie ºi-n gîndire, ºi-n
s e n t i m en t e, º i - n v o r b i r e , º i - n t r ã i r e c u r a t . D u m n e z e u s ã n e
binecuvînteze, sã ne dea harul Lui, ca sã putem înþelege cã fãrã
reforma sufletului în viaþa noastrã, iatã, nu se poate face o reformã
în jurul nostru. ªi nu-L pot afla nici alþii pe Domnul, cîtã vreme noi
n u L - am af l at . C ã n u e s t e n a º t e r e d i n n o u f ã r ã C u v î n t u l l u i
Dumnezeu; cã nu este nici credinþã fãrã Cuvîntul lui Dumnezeu.
Cãci credinþa vine în urma auzirii; ºi auzirea vine prin Cuvîntul lui
Dumnezeu. Deci acolo unde este mãrturisit Hristos, Domnul nostru,
Mîntuitorul nostru iubit, unde este Cuvîntul Lui, acolo este ºi
credinþa. ªi apoi credinþa trãieºte tot prin acest Cuvînt. Dumnezeu
sã ne binecuvînteze. Sã ne învredniceascã El sã fim cu mai multã
luare aminte la ceea ce auzim, la ceea ce vedem. Cã vedeþi frãþiile
voastre ce mulþime sîntem aici adunaþi. ªi aceasta este o dovadã a
prezenþei Domnului, a dragostei Lui, a puterii cu care lucreazã în
lume ºi în mijlocul nostru.
 Pag. 121

Pentru ca Numele Lui sã fie slãvit, sã fie binecuvîntat ºi cîntat,

ºi mãrturisit cu dragostea credinþei. Pentru ca soþii noºtri, familiile
noastre, vecinii noºtri, consãtenii noºtri ºi tot poporul nostru sã
ajungã la Dumnezeu, sã ajungã la luminã, sã ajungã la trãirea ºi
pãrtãºia cu El. Mulþumim lui Dumnezeu pentru îngãduinþa pe care
o avem din partea stãpînirii. Ne rugãm ca Dumnezeu sã
binecuvînteze þara noastrã, poporul nostru, conducãtorii þãrii
noastre, care se luptã pe toate cãile ca toþi sã ajungã la o viaþã mai
bunã, la o viaþã dreaptã. ªi aceastã viaþã dreaptã ºi sfîntã vine prin
Mîntuitorul nostru, prin Cuvîntul Sãu, prin Evanghelia Sa. De aceea
noi avem în societate o datorie mult mai mare Cuvîntul spune cã cei
ce-au crezut, mai întîi ei, sînt datori. Sã-I mulþumim lui Dumnezeu
ºi sã-L rugãm pe Domnul sã ne umple El cu harul Sãu ºi cu darul
Sãu, pentru ca viaþa noastrã, anii noºtri, paºii noºtri puþini pe care-i
avem de strãbãtut în aceastã viaþã sã poatã fi o binecuvîntare pentru
cei din mijlocul nostru. Ca la sfîrºitul vieþii noastre, al luptei, sã
putem sã vedem Faþa dulce ºi frumoasã, ºi minunatã a Domnului
nostru ºi sã rãmînem cu El. Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 122

Unitate nu poate fi decît în aceeaºi învãþãturã

Adunarea de sfat frãþesc de la Corocãieºti - iunie 1985

Din cuvîntul fratelui Traian Dorz. Sã facã Domnul sã nu încãpeþi

în nici o casã, aºa de mare sã fie adunarea, dar sã nu fie dezbinatã.
Dacã nu încãpeþi într-o casã, atunci, prin înþelegere, se poate împãrþi
adunarea ºi fraþii lucrãtori trec, prin rotaþie, de la unii la alþii. Cã
mai sînt locuri aºa. Cum ar fi, de exemplu, la Matca, unde sînt
1.000 de fraþi. Sigur cã nu se pot întîlni toþi. Se grupeazã ºi colo, ºi
colo. Sînt 3 biserici ºi fac adunarea ºi în biserici, ºi prin diferite
pãrþi. Sã dea Domnul sã fie tot Corocãieºtiul numai fraþi! Sã nu
încãpeþi nici într-o casã. Acuma, frate, acesta e un foarte mare
adevãr: din cauza despãrþirii care a fost în vremurile trecute, între
noi s-au mai infiltrat învãþãturi ºi învãþãtori strãini. Dar acum
lucrurile s-au cam limpezit peste tot ºi ne-am orientat peste tot.
Adicã ºi cei care apucaserã spre niºte încredinþãri strãine ºi-au dat
seama cã erau învãþãturi strãine ºi, prin urmare, trebuiau sã le
lepede; ºi le-au lepãdat. Mai sînt încã, poate. ªi din cauza asta s-a
scris ºi în Dreptarul învãþãturii sãnãtoase, care e un fel de
îndrumãtor, ca fiecare sã ne orientãm cam pe aceeaºi învãþãturã.
Foarte importantã este învãþãtura.
Întîi vine învãþãtura, apoi credinþa. Noi credem cum am fost
învãþaþi. Sau: dupã cum am primit o învãþãturã, ne-am modificat
credinþa dupã învãþãtura aceea. Noi avem învãþãtura noastrã ºi nu ne
abatem de la ea, cã de aceea spune Sfîntul Apostol Pavel: Dacã vine
cineva la voi ºi vã aduce o altã învãþãturã, un alt Isus, un alt duh, sã
nu-l îngãduiþi. Cã existã felurite duhuri, felurite învãþãturi, feluriþi
Hristoºi. ªi Moldoveanu vorbeºte despre un Hristos, cu gura largã.
Despre hristosul lui, care face dezbinãri ºi tulburare, ºi rupturã în
Lucrarea lui Dumnezeu. ªi alþii vorbesc despre Hristos. Hristos
zice: Vor veni în Numele Meu ºi vor înºela. Hristoºi mincinoºi.
Hristoºii care dezbinã, care tulburã. Sînt Hristoºi, tot în Numele lui
Hristos vin, dar dezbinã ºi tulburã. Astea sînt învãþãturile false în
Numele lui Hristos, care dezbinã ºi tulburã. Noi avem un Hristos
care ne uneºte în învãþãtura sãnãtoasã. Drep t ar ul învãþãturii
sãnãtoase pe care l-am þinut trebuie sã-l þinem pînã la sfîrºit. Acum
vã mai spun: fraþii au luat cam peste tot aceastã iniþiativã.
În ºcolile noastre biblice se ia ca bazã de îndrumare Dreptarul
învãþãturii sãnãtoase, care aratã ce spune Sfînta Scripturã, ce spun
Sfinþii Pãrinþi, ce spune pãrintele Iosif; prin urmare, ce trebuie sã
facem noi. Cam ºtiþi aceasta, cam peste tot. Dacã noi nu ne cãlãuzim
dupã un dreptar, atunci vom vorbi în 10 limbi. ªi atunci nu ne vom
înþelege niciodatã. Acuma, un numãr de fraþi lucreazã la un program
de studiu biblic pentru noi, axat cam pe linia Dreptarului învãþãturii
sãnãtoase, dar mai complet: ºi pentru tineret, ºi pentru surori, ºi
pentru fraþii lucrãtori, explicînd toatã învãþãtura pe temeiul Bibliei,
pe temeiul Sfinþilor Pãrinþi ºi pe temeiul învãþãturii pãrintelui Iosif.
Cu întrebãri ºi cu rãspunsuri diferite ca sã facã ºi atractivã ºi
plãcutã întemeierea pe învãþãtura noastrã cea sãnãtoasã. Atunci se
vor orîndui în toatã Lucrarea aceste dreptare dupã care vom face
studiul n o s t r u b i b l i c º i ne vom cãlãuzi învãþãtura - cã asta e
învãþãtura noastrã.
 Pag. 123

ªi pe învãþãtura aceasta atunci noi vom putea colabora uniþi. Cã

într-adevãr, dezbinãrile cele mai multe au venit din deosebirile de
învãþãturã. De exemplu: vorbesc despre Cruce într-un fel, despre
icoane sau despre parastas, sau despre diferite lucruri. Cã acum
ajungem ºi la problema parastasului de la Sibiu. Am sã vã citesc o
scrisoare pe care am primit-o, ºtim de la cine; dar autorul nu-ºi
spune numele, ci scrie în numele unor fraþi niºte cuvinte urîte.
Acum, noi am aranjat ºi cu parastasul de la Sibiu, cã veni vorba
despre parastas. Cuvîntul lui Dumnezeu spune: Oricine va da un
pahar cu apã în numele unui om neprihãnit va primi o rãsplatã a
unui om neprihãnit. Sau: Tu, cînd faci un dar, cheamã-i pe cei
nenorociþi, ºi aºa mai departe, ºi vei avea rãsplatã în ceruri. În
sfîrºit, avem foarte multe motive sã facem binele cu daruri de hranã
sau de amintire, de rugãciune, în numele celor neprihãniþi pe care
Dumnezeu i-a luat la Sine. Iatã temeiul parastaselor noastre ºi al
rugãciunilor noastre pentru morþii noºtri. Dacã am rînduit în felul
acesta, dupã cum e învãþãtura bunã, din strãbunii noºtri, sã pui la
mama un moment de rugãciune, o bucatã de pîine î n N u mele
Domnului.
Dai în numele mamei sau în numele tatãlui nostru care a trecut
în veºnicie, înseamnã cã în faþa lui Dumnezeu tu îþi faci o datorie de
recunoºtinþã ºi faþã de acela în numele cãruia împarþi o bucatã de
pîine, ºi faþã de Dumnezeu, care porunceºte sã-þi aduci aminte de cei
care s-au dus. Deci o faptã de milostenie, o faptã de recunoºtinþã e
nu numai o binefacere, ci o datorie de recunoºtinþã a noastrã. ªi am
zis: Dacã la mama noastrã, la tatãl nostru facem un parastas, adicã
un moment de reculegere ºi de rugãciune, cu atît mai mult sîntem
datori la pãrintele nostru duhovnicesc. ªi nu numai cã e o datorie de
recunoºtinþã ºi un obicei sfînt rãmas în credinþa noastrã de la
început, dar zic: noi ne adunãm la Sibiu. Ne adunãm acolo cu miile
ºi vor veni din ce în ce tot mai mulþi la mormîntul acesta. Din toate
þãrile vor veni ºi de la toate marginile pãmîntului, ca la un pelerinaj
sfînt, cum se duc la Sfîntul Mormînt din Ierusalim, pentru cã sîntem
datori sã ne împlinim faþã de acest mare om al lui Dumnezeu o
datorie de recunoºtinþã odatã pe an. În nici o parte nu ne întîlnim cu
toþii din þarã. În nici o parte. Nici la nunþi, nici la adunãri.
Dar acolo, la mormînt, ºi acum am vãzut din toate provinciile
þãrii: din Oltenia, din Muntenia, din Dobrogea ºi dintre cei din
Basarabia, ºi dintre cei din Maramureº. ªi dintre cei de peste hotare
am vãzut fraþi ºi surori acolo la mormînt. Deci e o ocazie unicã în
care cu toþii ne putem uni inimile în rugãciune ºi în recunoºtinþã la
acest mormînt sfînt. Da! Dar în faþa autoritãþilor ºi în faþa celorlalþi
o amen i , cu m j u s t i f i c ã m n o i c ã v i n m i i d e o a m e n i º i s t au d e
dimineaþa de la ora 6, cum fost ºi acuma, de Rusalii, pînã dupã
masa, aproape de ora 4, acolo? Cum justificãm noi adunarea noastrã
acolo? Cã cimitirul e instituþie publicã. Acolo vin tot felul de
oameni ºi autoritatea trebuie sã controleze ce se întîmplã. Noi, mii
de oameni, stãm acolo ºi, cu staþii de amplificare, cîntãm, predicãm
Evanghelia, facem propagandã religioasã, 10 ore în ziua aceea
acolo. Cum justificãm noi? ªi atunci am zis: Sigur cã sîntem datori
faþã de memoria pãrintelui Iosif un moment de rugãciune ºi un dar
de dragoste în numele lui.
Pag. 124

Dar trebuie sã avem ºi priceperea cum justificãm în faþa

autoritãþilor ºi în faþa celorlalþi oameni faptul cã noi stãm acolo?
Parastas, dar la parastas se stã o jumãtate de orã; ºi vin acolo 10, 20
ºi se duc. Dar dv. staþi aici o zi întreagã ºi faceþi propagandã. Cum
faceþi? Eu m-am gîndit la acestea pentru cã am avut de-a face cu
destui, în privinþa aceasta. ªi atunci am zis: Procurãm noi acolo o
masã, un vas cu apã, niºte lumînãri, niºte colaci, acolo, ºi oricui ne
întreabã, îi spunem: Domnule, aici e parastas. Aºteptãm sã vinã
preotul. ªi noi aºteptãm de la ora 6 pîn ã l a o r a 3 dupã masã.
Domnul a fãcut aºa, sã vinã dupã ora unu, dupã ora 2, cã au treabã,
cã atunci e zi de Rusalii. ªi aceasta este pentru noi o acoperire ºi un
motiv. ªi putem sã ne împãrtãºim sufleteºte din Cuvîntul lui
Dumnezeu acolo cu toþi fraþii. E un avantaj la care noi trebuie cu
înþelepciune sã gîndim: cum justificãm în faþa celorlalþi oameni?
Dacã noi avem acolo o masã cu niºte colaci ºi lumînãri, putem sã
prop ovãduim Cuvîntul cît vrem, pentru cã oricine vine zice:
Domnule, aºteaptã preotul sã vinã la parastas. ªi în timpul acesta
mãrturisim Cuvîntul ºi ne bucurãm împreunã, ºi ne arãtãm
recunoºtinþa noastrã faþã de Dumnezeu pentru marea mîntuire pe
care ne-a trimis-o prin omul acesta. Dar dacã noi nu facem acest
lucru, cum justificãm? Cã doar autoritatea oricînd poate veni sã
spunã: Plecaþi, domnule, imediat de-aici!
Cum justificãm noi, din punct de vedere legal, existenþa noastrã
º i s t a r e a n o a s t r ã aco l o , d acã n - av em u n mo t i v ? E i v ãd cã º i
parastasul e numai un motiv, pentru ca noi sã putem propovãdui
Cuvîntul ºi sã ne putem bucura liniºtiþi, sã ne desfãtãm ºi sã ne
descãrcãm sufleteºte. Da, dar motivul îl avem. Fie cã îl cred ei de
importanþã, fie cã nu-l cred, noi avem în faþa tuturor un motiv:
Ne-am adunat pentru asta. Dacã n-am avea acest lucru, vã spun, noi
n-am putea sã ne adunãm, fraþilor. Putem sã mergem puþin ºi sã ne
împrãºtiem. Dumnezeu însã ne-a dat anume acest motiv. Ascultînd
de porunca Lui, sã avem ºi o justificare. Am vrut sã vã citesc ce
scrisoare am primit dupã aceea. Frate Dorz, luînd parte la
pelerinajul ce se face de Rusalii la mormîntul pãrintelui Iosif la
Sibiu, m-au revoltat ceremoniile exagerate ce se fac cu aceastã
ocazie ºi anume: parastas cu pomeni ºi lumînãri. Ce a fost exagerat
acolo? În liniºte ºi în pace, au fost puse acolo, dar s-a predicat
despre astea? Nu s-a predicat Hristos ºi dragostea? Dar, în sfîrºit,
ca sã vedeþi! Oare aceasta era dorinþa pãrintelui Iosif? Cred cã, dacã
ar fi putut ieºi din mormînt, v-ar fi aruncat de-acolo cu parastas cu
tot. Ce urît.
Vã daþi seama din ce duh ies astfel de vorbe. Dorinþa lui era ca
fraþii sã vinã cu cîte o floare, spre aducere aminte, dar nicidecum
asemenea ceremonii. Prin urmare, se procedeazã contra voinþei lui.
ªi asta îi afecteazã ºi memoria. Se pune întrebarea: ce se urmãreºte
prin asta? Linguºire faþã de mai marii Bisericii? Dar nu mai þine
figura! Atunci ce al t cev a? C a s ã v ã d aþ i s eama ce v o cabular
foloseºte. În orice caz, frãþia ta poþi rãspunde pentru asta faþã de
fraþii care nu sînt de acord. ªi apoi în veºnicie, cînd vei trece din
viaþã ºi vei da faþã cu pãrintele Iosif ºi cu fratele Ioan Marini, atunci
s-ar putea sã fii întrebat cam aºa: Ce-ai fãcut, Traian, cu Lucrarea
pe care þi-am lãsat-o sfîntã ºi curatã?
 Pag. 125

Nu ºtiu ce ai putea rãspunde, dar un lucru e clar ºi anume, cã ei

nu vor fi de acord cu aºa manie. Se cere ca fratele Dorz sã revinã la
starea de altãdatã, iar Lucrarea s-o lase unde a fost ºi sã nu se mai
batã monedã falsã în numele ei. Se uitã oare cã pãrintele Iosif a fost
caterisit ºi dezbrãcat de hainã cînd se afla în sicriu? Niºte fraþi. Eu
ºtiu scrisul ºi ºtiu din parte cui e. Nici nu-mi ºtie bine adresa. Scrie
ºi acuma pe adresa din Mizieº. Or, de 10 ani s-a schimbat adresa ºi
scrie. De Livada Beiuºului ºtiu toþi. El ºtie adresa de atunci. Ãsta
este Nicolae Marini, fratele fratelui Ioan Marini. Poate unii dintre
frãþiile voastre îl cunoaºteþi ºi ºtiþi ce fel de element ºi ce fel de om
este. Vreau numai sã spun ºi am vrut sã fac cunoscut ºi fraþilor
pãrerea asta. ªi sã gîndiþi dv. Bineînþeles cã el, sãracul, nu-i frate.
Avem sarcina aceasta, în Numele Domnului. ªi am zis: Dacã
Moldova a început, atunci anul viitor va fi Bucovina, anul celãlalt
Maramureºul, apoi Criºana, apoi Ardealul, apoi Banatul ºi aºa mai
departe. Sã ocoleascã þara. Dacã sînt 10 regiuni, în 10 ani îi vine
rîndul unei regiuni. ªi, din regiunea aceea, poate cã o adunare
ajunge sã-ºi facã datoria sa la 100 de ani. Am zis cã-i bine în felul
acesta. E o sarcinã plãcutã, frumoasã ºi bucuroasã pentru toþi. Am
vorbit apoi cu 2 dintre fraþii noºtri cunoscuþi, care m-au mai ajutat
în anii aceºtia, sã se ocupe: unul de problemele acestea dinãuntru ºi
altul de problemele din afarã. Adicã înainte de Rusalii cu 2, 3 zile,
trebuie sã meargã cineva acolo. Sã taie tufiºurile, iarba care a
crescut rãu, sã ºteargã sticla. Uneori au fost rãufãcãtori care au spart
o sticlã. ªi a trebuit sã mergi din timp sã comanzi, sã pui alta, sã
chituieºti, sã aranjezi. Deci trebuie sã fie cineva care sã poarte grija
asta.
Pe urmã trebuie luatã legãtura cu preotul, din timp, procurat,
avut grijã pentru adunare, în sfîrºit, sã fie totul în rînduialã. Vezi,
dacã e rînduialã, ce bine ºi ce frumos decurg toate! Cum a fost anul
acesta: a fost o rînduialã aºa de bunã, cã i-a uimit ºi s-au minunat
ºi cei strãini care au fost acolo. Frumos a fost! L-am rugat, pentru
aceasta, pe fratele Nelu Beg de la Hunedoara, cã el a fost cu mine.
M-am dus cu el, ºtie toate locurile pe unde sã meargã ºi ia legãtura
cu fraþii care s-au hotãrît sã poarte cheltuielile ºi aranjeazã el. Se
îngrijeºte de lumînãri, de diferite lucruri, cum sã se poatã aranja,
p r o s o ape sau batiste, ce trebuie, dupã cum e o b i cei u l . S ã n u
rãmînem noi datori cu nimic. Iar cu aranjarea lucrurilor dinãuntru,
cu luarea legãturii cu fraþii care trebuie sã vorbeascã, cu cei care
spun poezii, cu cei însãrcinaþi cu ordinea, care sã-i atenþioneze pe
fraþi sã stea liniºtiþi cã au fost foarte multe nemulþumiri anii trecuþi.
Cã fraþii, fãrã sã-ºi dea seama, s-au urcat pe morminte, s-au sprijinit
de cruci ºi au fost unele cruci care s-au rãsturnat. ªi am avut
probleme cu cei care le aveau. Cã ne facem noi datoria noastrã
frumoasã faþã de mormîntul iubit, dar trebuie sã avem grijã ºi de
celelalte morminte, cã acolo sînt foarte multe.
Sã fie atenþi sã nu calce florile altora, sã nu arunce hîrtii. În anul
acesta era sã se întîmple o nenorocire. Cineva s-a rezemat de o
cruce din aceea mare - cã acelea nu au toate un fundament stabil ºi
solid - ºi era sã se rãstoarne crucea aceea de marmurã pe alþii, care
nu erau atenþi acolo. Cineva a vãzut ºi a proptit-o la timp, ºi s-a
aranjat. Deci, iatã cã sînt atîtea treburi ºi lucruri pe care trebuie sã
le avem noi în vedere; ºi cineva trebuie sã se ocupe de asta.
Pag. 126

L-am rugat pe fratele Aurel de la Buciumi, un frate devotat

cauzei Domnului ºi mai cunoscãtor, ºi cunoscut printre fraþi, sã se
ocupe el de asta. Vede el care sînt fraþii care ar putea sã ia cuvîntul
cu putere acolo. ªi cine se oferã cu poezii, sã vadã ce poezie, cine?
Ca sã nu ne trezim, cã se întîmplã neprevãzute ºi sînt ºi dintre
autoritãþi acolo, care sînt atenþi ºi vegheazã, ºi se uitã la noi. Sã
putem face astfel sã iese Lucrarea bine, cã de Lucrare am avut
totdeauna grijã. Lucrarea sã nu iese de ruºine ºi de ocarã în faþa
nimãnui. Ei, lucrurile acestea s-au cam aranjat. Eu am vrut sã vi le
aduc la cunoºtinþã. Cînd vor veni fraþii ceilalþi, vom sta de vorbã;
dacã acum sîntem aci sã vorbim, nu stricã sã ni le mai reamintim ºi
pentru ei. Am vrut sã ne ºtim între noi, pentru ca sã vedem cã toþi
trebuie sã contribuim, cu toatã inima, la buna reuºitã a Lucrãrii lui
Dumnezeu. Chiar dacã vi se pare cã sînt lucruri secundare, sã ºtiþi
cã pentru alþii sînt lucruri de importanþã ºi care angajeazã numele
nostru. ªi noi trebuie sã ne simþim cum ne simþim faþã de familia
noastrã: cã trebuie sã aparã frumos în mijlocul satului ºi lumii. Aºa
sã aparã, mai ales, Lucrarea în care sîntem noi: cu respect ºi cu
demnitate înaintea tuturor celor care privesc la noi. Acestea sînt
probleme lãuntrice, dar sã ºtiþi cã sînt foarte importante. ªi fiecare
dintre frãþiile voastre care vã daþi seama de importanþa acestor
lucruri vedeþi cît de însemnat este ca lucrurile acestea sã meargã
bine ºi sã fie frumos.
Cã fiecare se simte bine cînd vede cã a reuºit ceva frumos. Mai
avem de vorbit ºi despre niºte nunþi, ºi despre niºte relaþii dintre noi
în aºa fel, încît ºi în ce priveºte lucrurile acestea mai omeneºti, mai
familiale sã fim de acelaºi acord ºi de aceeaºi pãrere. Cu privire la
învãþãturã, e foarte mare lucru. Bine s-a spus cã, dacã n-avem
aceeaºi învãþãturã cu privire la toate lucrurile, atunci se creeazã
între noi totdeauna dezbinãri ºi diferenþe de interpretare. ªi atunci
vom zice: A, parastas, cum zic aºa de mulþi; ºi cum zice ºi acest om
nenorocit, care nu s-a rugat pentru tatãl sãu ºi pentru mama sa
niciodatã. Cum am avut discuþii ºi cu Moldoveanu în închisoare. Cã
zicea:
- Ce rugãciune pentru morþi? E mort, ai terminat, prin urmare cã
scrie Cuvîntul cã, cum cade copacul, aºa rãmîne. ªi, prin urmare,
pentru mulþi nu mai are nici un fel de rost sã te rogi. I-am zis:
- Tu ai un tatã care a murit. El e orfan de tatã. Niciodatã n-ai
simþit tu îndemnul în inima ta sã te rogi pentru sufletul tatãlui tãu?
Chiar dacã, hai sã zicem cã, dupã interpretarea ta, nu mai existã
mîntuire dupã moarte. Dar ce te îndeamnã pe tine ºi ce te justificã
pe tine sã zici cã e imposibil ca Dumnezeu sã mai mîntuiascã pe
unul, dacã a trecut în existenþa cealaltã. Adicã Dumnezeu, care este
Atotputernic ºi sub controlul cãruia sînt toate lucrurile, El a fãcut
ºi viaþa aceasta, ºi viaþa cealaltã. Prin El se þin ºi El le controleazã.
Dumnezeu poate sã mîntuiascã, prin credinþã, pe cineva în viaþa
aceasta. Dar dacã poate în viaþa aceasta, El nu poate ºi-n cealaltã?
Îl limitãm noi pe Dumnezeu numai la priceperea noastrã ºi spunem:
Dumnezeu nu poate sã mîntuiascã, decît atîta cît gîndesc eu sau cît
vreau eu?
Nu spune: Toate sînt cu putinþã celui ce crede ºi lui Dumnezeu?
Aici este necazul: n-avem noi credinþã, nu cã nu poate Dumnezeu sã
mîntuiascã.
 Pag. 127

N-avem noi credinþã cã Dumnezeu poate sã mîntuiascã ºi dupã

moarte. Dar Sfîntul Apostol Pavel spune aºa de frumos la Corinteni,
cînd spune despre învierea morþilor: Dacã n-ar învia morþii, ce-ar
face cei care se boteazã pentru cei morþi? El dã ca exemplu de
credinþã pe fraþii sau surorile care se botezau acum pentru morþii lor
care doreau sã fie mîntuiþi, dar care nu apucaserã sã audã
Evanghelia. Prin urmare, muriserã fãrã sã cunoascã naºterea din
nou. ªi acum ei se botezau în numele celor care muriserã, fiind
deplin încredinþaþi cã Dumnezeu poate sã-i mîntuiascã. Sfîntul
Apostol Pavel nu-i dã ca exemplu negativ: Degeaba se mai boteazã
ei, cã nu mai existã iertare. Ci îi dã ca exemplu de credinþã în
puterea lui Dumnezeu care poate sã învie ºi sã mîntuiascã ºi în
existenþa cealaltã, cum poate sã mîntuiascã în existenþa aceasta. De
ce sã spun eu: Dumnezeu nu poate!? Mai bine sã zic: Eu n-am
credinþã. Cã dacã aº avea credinþã, Dumnezeu poate. El ne cere
credinþã. Fãrã credinþã e cu neputinþã sã fim plãcuþi lui Dumnezeu.
Dar dacã avem credinþã, totu-i cu putinþã. Eu cred cã Dumnezeu
poate sã mîntuiascã ºi din existenþa cealaltã, cum poate sã
mîntuiascã în existenþa aceasta. Pentru cã El este Atotputernic ºi El
este iubitor ºi dincolo de viaþa aceasta, cum e dincoace de ea. Dar
am nevoie de credinþã. I-am zis:
- D-ta crezi cã Dumnezeu poate? Zice:
- Nu cred cã-i mai mîntuieºte.
- Atunci sigur, nici sã nu te rogi, cã degeaba te rogi. Dar dacã ai
atîta credinþã cîtã cere minunea pe care o ceri, Dumnezeu poate!
Pentru El nu existã limitã. Noi zicem cã nu se mîntuiesc pentru cã
nu cred! N-avem credinþã. Apoi, dacã nu credem, nu ne mîntuim
nici în viaþa asta. Degeaba zicem noi, dacã n-avem credinþã. ªi
credinþa este o încredere neclintitã în lucrurile care nu se vãd, o
puternicã încredinþare despre lucrurile nãdãjduite. Cred eu cã
Dumnezeu poate? Dumnezeu face! Nu cred? Atunci nu se face nici
aici, nimic! Fãrã credinþã e cu neputinþã sã se facã. De aceea,
fraþilor, noi vorbim despre credinþã ca despre o condiþie pe care
ne-o cere Dumnezeu. ªi, dacã avem credinþã, Dumnezeu poate sã
mîntuiascã. Sã ºtiþi, totul depinde dacã avem credinþã. Dumnezeu
poate sã mîntuiascã ºi-n existenþa cealaltã, dacã avem credinþã. Cel
care se roagã trebuie sã creadã cã Dumnezeu este ºi cã ascultã
rugãciunea celui care-L cautã. Dacã n-avem credinþã, atunci
degeaba. Atunci de ce ne mai rugãm ºi aici? Fãrã credinþã nu ne
mîntuieºte nici în viaþa aceasta, dar cu credinþã ne mîntuieºte ºi-n
viaþa cealaltã. Numai cã ni se cere atîta credinþã cît minunea. Nici
pe vremea Mîntuitorului, nu se fãceau minuni, decît acolo unde era
credinþã. Cînd a venit la El orbul, i-a zis:
- Ce vrei sã-þi fac?
- Doamne, sã vãd!
- Crezi cã pot face?
- Cred Doamne!
- Fie dupã credinþa ta. ªi ºi-a cãpãtat vederea. A avut atîta
credinþã, cîtã cerea minunea. Cu o credinþã micã nu se face o
minune mare. Dacã vrei o minune mare, atunci trebuie sã ai o
credinþã mare. Dumnezeu face minunea, dar þi se cere credinþã. N-ai
credinþã, nu te ruga. De ce te rogi? Cã în zadar te rogi fãrã credinþã.
ªi aºa n-o sã asculte Dumnezeu.
Pag. 128

Dar dacã ai credinþã, roagã-te ºi cere orice - ºi Dumnezeu

ascultã. Asta este esenþa învãþãturii noastre ºi cu privire la cei morþi.
Dumnezeu ascultã ºi mîntuieºte, dacã ai tu atîta credinþã, tu, cel care
ceri lui Dumnezeu ºi Îl rogi frumos. Sã nu-L învinuim pe Dumnezeu
cã nu poate. Atunci Îl limitãm pe Dumnezeu numai la posibilitãþile
noastre. Adicã Dumnezeu nu poate, pentru cã eu nu cred; sau nu-L
cred în stare sã facã. Sã fim foarte atenþi: Dumnezeu este nemãrginit
ºi-n putere, ºi-n înþelepciune, ºi-n bunãtate, ºi-n îndurare ºi noi
trebuie sã credem în nemãrginirea puterii lui Dumnezeu. Noi, cei
nepricepuþi, limitãm puterea lui Dumnezeu la nepriceperea noastrã.
ªi zicem: Mai mult, Dumnezeu nu face. Totul este cu putinþã celui
ce cr ed e. F r at e, n u ex i s t ã mo ar t e ! N u s cr i e aco l o cã: p en t r u
Dumnezeu, toþi sînt vii? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor
morþi. E un Dumnezeu al celor vii. Despre cine spunem noi cã a
murit e mort pentru noi, adicã i-a încetat existenþa asta; el a trecut
în cealaltã, în faþa lui Dumnezeu. Noi trebuie sã ne înþelegem, noi
nu îndreptãþim pãcatul, vã rog sã credeþi. Pãcatu-i pãcat! E osîndit.
Dar existã puterea credinþei ºi puterea lui Dumnezeu care a trecut
peste pãcatele noastre ºi ne-a iertat, cã am avut credinþã. Eu vã
înþeleg, eu vã înþeleg. Pe dv. eu vã înþeleg. Dar frãþiile voastre nu
vã daþi silinþele sã înþelegeþi mai departe decît înþelegeþi un frate.
Atunci oamenii din lume chiar cred cã prin parastas se mîntuieºte.
Fratele Traian Dorz zice:
- Nu cred, frate.
- Ba cred.
- Nu, nu! Aceea nu vine din credinþã. Vine dintr-un obicei. El
vrea sã-ºi împlineascã un obicei, ca sã nu zicã lumea cã el nu crede.
- Dar sînt unii care din credinþã o fac.
- Frate, dv. aveþi numai o limitã. ªi vã gîndiþi ºi ziceþi cã
Dumnezeu nu poate decît atîta, cã nu-i dau eu voie sã gîndeascã mai
departe. Mîntuitorul a rãspuns odatã celor care Îl acuzau ºi ziceau:
Dacã o nevastã a avut 7 bãrbaþi ºi a murit ºi, în sfîrºit, dupã înviere
- dacã este înviere - a cui va fi ea? ªi atunci le-a zis El: Vã înºelaþi,
necunoscînd Scripturile ºi puterea lui Dumnezeu. Noi ne înºelãm
cînd mergem pe idei de-astea. Nu zîmbi, frate! Cã ai sã-þi dai seama
odatã, o sã vã daþi seama odatã cã dv. v-aþi limitat la o anumitã
interpretare a Cuvîntului ºi aþi zis: Nu existã alt adevãr, decît acesta
pe care mi-l închipui eu cã este. Pentru cã atîta înþeleg eu. ªi-L
limitez pe Dumnezeu la atît. Nu, sã nu-L limitãm noi pe Dumnezeu,
cã este nelimitat. El n-are margini. ªi sã ºtiþi: cu privire la lucrurile
acestea, oamenii se pot înºela. Credinþe înºelãtoare sînt destule.
Numai credinþa adevãratã este una singurã. ªi oricine are aceastã
credinþã se aproprie de Dumnezeu cu fricã ºi cu cutremur. Dar cînd
te bizui pe puterea lui Dumnezeu atît de mult, credinþa aceasta nu
poate sã limiteze, ci, dimpotrivã, dã dreptate lui Dumnezeu ºi cauzei
Lui, împotriva tuturor pãrerilor noastre sau ale grãmezii de oameni
care interpreteazã într-un anumit fel Cuvîntul lui Dumnezeu. Am zis
cã Mîntuitorul le-a rãspuns: Pentru Dumnezeu nu existã moarte, cã
toþi sînt vii. Moarte existã într-un singur fel: cînd omul renunþã la
credinþã ºi cade în starea de om mort. Dar aºa eram noi toþi. Zice:
ºi voi eraþi morþi în pãcatele voastre, dar aþi fost aduºi la viaþã prin
Hristos. Prin har sînteþi mîntuiþi. ªi aceasta nu vine de la voi. E
darul lui Dumnezeu, pentru cã existã credinþã.
 Pag. 129

Dar am primit, frate Traian, am primit harul acesta. L-am primit,

dar acum sîntem în viaþã! Fratele Traian Dorz: Da! ªi altul nu poate
sã-l primeascã?
- Dar spune: cu împietrirea inimii tale, care nu vrea sã se
pocãiascã, îþi aduni o comoarã de mînie pentru ziua judecãþii.
- Da! Sigur! ªi ne-am adunat-o. Toþi am fost vrednici de mînie
ºi eram din fire sortiþi pierzãrii. Nu?
- Dar ne-am întors, frate!
- Ne-am întors. Cãci a venit un moment în care, prin credinþã.
Dar de unde a venit iniþiativa asta? De la noi a venit? Sau de la
Dumnezeu?
- De la Domnul!
- Atunci, dacã a venit de la Dumnezeu pentru noi, de ce zicem
noi cã pentru altul nu poate sã vinã?
- Noi spunem cã pentru morþi nu poate sã vinã.
- Nu existã morþi, frate! Nu existã morþi! Morþi nu existã, în
înþelesul de nefiinþã.
- Ideea asta v-au inspirat-o învãþãturile strãine.
- Aºa spune Cuvîntul lui Dumnezeu, ca sã anuleze importanþa
rugãciunii pentru cei morþi. Asta-i teoria. Adicã motivul acesta este,
sã zicem: Nu ne rugãm pentru cei morþi, cã ei ºi-aºa sînt morþi. Sã
ºtiþi cã nu aveþi dreptate.
- Noi sîntem din sat: fratele Nicolae, fratele Matei, toþi fraþii sînt
aici, toþi la rînd mai sînt unii plecaþi dintre noi. Dar la noi nu s-au
fãcut astea niciodatã.
- Cum nu s-au fãcut? Rugãciunea parastasului pentru cei morþi?
- Da!
- Foarte rãu! Foarte rãu. Cã, normal, trebuie sã se facã. Asta este
învãþãtura sãnãtoasã a pãrinþilor noºtri. Dv. nu v-aþi þinut de
învãþãturã.
- Sã nu-þi închipui cã ºtii. Dacã nu ºtii, atunci întreabã ºi ascultã.
ªi fratele. Sã nu vã închipuiþi cã ºtiþi ºi vã gîndiþi cã ºtiþi bine.
- Noi ne considerãm morþi sau vii?
- Frate Vasile, nu dupã Evanghelie; dupã interpretare.
- ªi ce-a zis Domnul acolo, cînd a chemat la apostolat? Lasã
morþii sã-ºi îngroape morþii lor. Dar noi sîntem morþi în pãcat? Noi
ne considerãm, faþã de Cuvîntul, vii. Deci, dacã ne considerãm vii,
noi ne putem ruga sau nu ne putem ruga?
- Deci, cum a spus fratele Traian mai înainte, se înºalã lumea
care nu se pocãieºte ºi se roagã om mort pentru mort. Dar acesta
care e chemat de Domnul ºi e viu se înºalã cã se roagã pentru
celãlalt? Sã spunã fratele Traian! Fratele Traian Dorz:
- Sã nu vã închipuiþi cã ºtiþi! Sã nu rãmînã înºelaþi cã eu vreau
sã vã rog sã nu vã închipuiþi cã ºtiþi, cã nu ºtiþi. Dv. ziceþi: Aºa zice
Evanghelia. Aºa zice interpretarea pe o care o dai d-ta Evangheliei,
nu Evanghelia. Cã Evanghelia e mai mult decît ºtiu eu, decît ºtim
noi. Cum spune Sfîntul Apostol Pavel cînd vorbeºte el despre
înþelepciunea lui Dumnezeu: O, zice, cît de nepãtrunse sînt aceste
lucruri! Cine este în mãsurã sã le ºtie? ªi dã laudã lui Dumnezeu,
care le-a ascuns toate aceste lucruri. Dacã Sfîntul Apostol Pavel,
care avea cunoºtinþã despre cele mai adînci taine ale lui Dumnezeu,
zice: Nu ºtiu nimica.
Pag. 130

Adevãrul cel nepãtruns al lui Dumnezeu e aºa de mare, cã mã

depãºeºte, atunci ce putem noi sã zicem, frate Vasile?
Smeriþi-vã sub mîna tare a lui Dumnezeu ºi nu spuneþi. Zi:
Dumnezeu ºtie! Eu sînt neºtiutor ºi neputincios. Nu spune: Aºa, ºi
nu altfel! Asta o zice cel care nu ºtie. Întotdeauna cel care nu ºtie
zice: Nu existã! Aºa-i! Dar cel care ºtie zice: Dumnezeu cunoaºte
adevãrurile dincolo de priceperea noastrã. Pentru El nu existã morþi,
frate! Pentru El toþi sînt vii. N-a spus Mîntuitorul aºa? Dumnezeu
nu este un Dumnezeu al celor morþi, ci e Dumnezeu al celor vii.
Pentru cã pentru El toþi sînt vii. ªi, dacã pentru El existã posibilitate
sã-i mîntuiascã, prin harul Sãu, pe cei de aici, de ce sã zic eu cã nu
existã posibilitate sã-i mîntuiascã ºi pe alþii? Cine poate spune, cum
a zis Sfîntul Apostol Pavel: Eu sînt cel dintîi dintre pãcãtoºi ºi
Dumnezeu a avut milã de mine. Atunci cum sã nu aibã milã de al
2-lea ºi de al 3-lea, mai departe? Eu vã rog, dacã vreþi. Cîtã vreme
vã veþi închipui cã ºtiþi ºi cã ºtiinþa dv. este absolutã, atîta vreme vã
înºelaþi ºi veþi fi totdeauna cei mai nenorociþi dintre oameni. ªi vã
veþi trezi odatã cît de mult v-aþi înºelat, cînd veþi vedea lucruri pe
care nu le-aþi gîndit ºi n-aþi voit sã le acceptaþi niciodatã cã sînt
niºte realitãþi. ªi dv. v-aþi înºelat gîndindu-vã cã Dumnezeu face
neapãrat cum vreau eu. Sau atîta face, cît ºtiu eu ºi-mi închipui eu
cã ºtiu. Vã rog foarte mult: smeriþi-vã sub mîna cea tare a lui
Dumnezeu. ªi nu spuneþi niciodatã: ªtiu tot. Ci spuneþi: Sînt un
neºtiutor. Mã rog Doamne lumineazã-mi drumul ºi calea ºi ajutã-mã
sã pot sã umblu în smerenie dupã voia Ta.
- Noi nu spunem cã ºtim. Noi spunem cã avem dreptar în Cuvînt.
Evanghelia. Fratele Traian Dorz:
- Da, dar dreptarul nostru, frate, este numai mãsura în care noi
ne închipuim cã ºtim. Cã, dacã ar fi sã ascultãm de altul, atunci
ne-am smeri ºi am zice: Da Doamne. La Dumnezeu toate sînt cu
putinþã, cred! ªi nu-L limitez pe Dumnezeu numai la atît.
- Frate Traian, dar dacã omul se roagã ºi zice: Ei, trãiesc ºi aºa.
Mai fac ºi unele pãcate. ªi se roagã: Dumnezeu sã mã mîntuiascã.
Poate lucrul acesta, frate?
- Nu-l acceptãm. Noi lucrul acesta nu-l acceptãm. Pentru cã omul
trebuie sã trãiascã în sfinþenie ºi în curãþie. Dar nu poþi spune cã
Dumnezeu. Uite, fii atent, frate: La împãrþirea darurilor la lucrãtorii
cei care au venit ºi au lucrat de la ora 11, se spune cã stãpînul, cînd
a venit, l-a luat pe cel din urmã ºi i-a zis: Vino sã-þi dau. ªi atunci
i-a dat un leu. Cu cît se tîrguise cu cel de la ora 6, i-a dat ºi la cel
ce lucrase de la ceasul al 11-lea. ªi atunci s-a ridicat acesta - pe
dreptate! - ºi a spus: Doamne, pãi, dacã eºti drept, fã dreptate! De
ce îi dai ºi lui cît Te-ai tîrguit cu mine? Uite, eu care am muncit ºi
am purtat greul zilei ºi zãduful. Îi dai ºi lui tot cît mi-ai dat mie,
care am meritat.
- Bine, dar a venit ºi el! Dacã nu venea ºi stãtea tot acolo.
Domnul i-a zis: Nu te-ai tîrguit cu Mine cu un leu? Ia-þi ce e al tãu
ºi pleacã! Sau este ochiul tãu rãu pentru cã Eu sînt bun? Fraþilor,
gîndiþi-vã la lucrurile acestea! Dumnezeu poate sã facã mai mult
decît dreptatea pe care o credeþi. Dumnezeu e bun. ªi, dacã El vrea
sã mîntuiascã pe cel care a tot pãcãtuit ºi a tot pãcãtuit, ºi a tot
pãcãtuit.
 Pag. 131

ªi existã pentru el, în ultimul ceas, un moment de rugãciune

strigãtoare puternic la cer ºi dacã cineva se roagã puternic pentru el,
e ochiul nostru rãu pentru cã Dumnezeu e bun? Cã vrea El sã treacã
peste rînduielile noastre? Noi nu am da niciodatã mîntuire la
nimeni, numai noi, cã, aºa cum zic eu.
- Frate Traian, dar ºi tîlharul a fost tîlhar, dar ºi-a recunoscut. A
fost tîlhar, dar s-a mîntuit, cãci a recunoscut.
- Frate! Judecaþi fiecare. Judecaþi cum vreþi. Dar eu vã vãd
stãpîniþi de un duh care nu-i bun. Duhul ãsta nu-i bun. Felul ãsta de
a gîndi cu împotrivire, frate. În mod deosebit, la cîþiva dintre frãþiile
voastre, vãd un duh împotrivitor: Nu vreau eu ca Dumnezeu sã
mîntuiascã pe altul, cã nu vreau eu!
- N-am vrea noi sã se mîntuiascã?
- Nu înþelegeþi Cuvîntul lui Dumnezeu ºi nu-L cunoaºteþi pe
Dumnezeu. Eu vã spun. ªi, dacã vreþi sã mã înþelegeþi, bine. Dacã
nu, veþi vedea odatã, în faþa Judecãþii lui Dumnezeu. Eu vreau
numai sã vã spun sã nu vã consideraþi atît de înþelepþi. Ci smeriþi-vã
sub mîna tare a lui Dumnezeu ºi ascultaþi de învãþãturã. Cã cine a
stabilit învãþãtura a fost mai înþelept decît noi. ªi a fost mai
credincios. ªi Dumnezeu e nespus de bun. Nu vã lãsaþi antrenaþi de
gînduri de-astea de rigiditate ºi de asprime, ºi de duritate, cã un
astfel de duh nu-i de la Dumnezeu. Faceþi-vã maleabili, îngãduitori,
smeriþi, blînzi, milostivi, iertãtori, iubitori, îngãduitori. ªtiþi cum
spune Cuvîntul lui Dumnezeu, la Sfîntul Iacov? Zice: Înþelepciunea
care vine de sus este: întîi curatã, apoi paºnicã, apoi blîndã, apoi
uºor de înduplecat, plinã de blîndeþe ºi de roduri bune. Asta-i
înþelepciunea care vine de sus: uºor de înduplecat. Cîntãreºte
valoarea argumentului: Domnule, lucrurile acestea, pînã acum nu
mi-am putut închipui cã sînt, dar uite, vine un argument care îmi
dovedeºte, domnule, un adevãr. Renunþ la pãrerea mea ºi accept
argumentul! Cã asta-i judecata înþeleaptã care, atunci cînd îi aduci
un argument diferit ºi sãnãtos, cîntãreºte valoarea lui.
- Nu, cã noi nu sîntem împotrivã.
- Dar, în general, acest lucru este recunoscut.
- Sã ne bucurãm odatã, cu toþii, de rãsplata fericitã a alergãrii
pentru care am venit la Domnul. Cînd ne-am predat Lui ºi ne-am
hotãrît pentru El, noi am venit de bunãvoie ºi nesiliþi de nimeni.
Ne-am ataºat cu tot sufletul de aceastã Lucrare, primind pentru noi
bunele rînduieli din mijlocul ei ºi predîndu-ne noi Domnului, cu
legãmînt cã ºi noi vom ajuta la înaintarea ei, în felul în care am
gãsit-o cînd am venit în ea. ªi am simþit cã venim ca sã contribuim
la biruinþa, la izbînda ei, la roadele ºi la bucuriile ei ºi noi, cu
puterea noastrã. Pentru ca nu numai sã ajutãm la mîntuirea altora,
ci sã ajutãm la propria noastrã mîntuire pe care am ºtiut-o ºi am
simþit-o cã e legatã de aceastã Lucrare. Aºa ºi este! Fraþilor, ºtiu
despre toate frãmîntãrile. M-au întristat ºi m-au îndurerat ºi pe mine
atîtea lucruri pe care le-am auzit. Dar am zis: Dincolo de lucrurile
acestea mãrunte, existã o datorie mare, care le copleºeºte pe toate:
datoria de a ne ierta, de a ne iubi ºi de a închega pãrtãºia noastrã.
Cã tot ce vine sã ne dezbine, chiar de sub versetele biblice, vine de
la diavolul, care-i prefãcut ºi-i înºelãtor, ºi mincinos ºi doreºte sã
semene dezbinarea ºi tulburarea între noi. ªi foloseºte pentru
aceasta ºi versete, ºi interpretãri.
Pag. 132

Se poate sã aveþi dreptate. Fiecãruia, din punctul sãu de vedere,

i se pare cã are dreptate. Dar, fraþilor, pe noi, Dumnezeu ne-a
mîntuit nu prin dreptate, ci prin iubire.
Puteþi sã aveþi 100 de dreptãþi; dacã n-aveþi o singurã iubire - în
zadar. Dumnezeu nu ne-a mîntuit prin dreptate. Prin dreptate, ar fi
trebuit sã fim în fundul iadului toþi, în urma faptelor ºi a pãcatelor
pe care le-am fãcut sau pe care încã le mai facem, mai în ascuns sau
mai pe faþã, cu toþii. ªtiþi Cuvîntul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu
prin dreptate ne-a mîntuit, ci prin iubire; prin dragoste. ªi a spus:
Dacã nu veþi avea dragoste între voi, puteþi sã vã daþi trupul sã fie
ars de viu. Nici moartea martiriului nu vã salveazã. Puteþi sã vorbiþi
în limbi omeneºti ºi îngereºti sau sã vã împãrþiþi averea sãracilor;
dacã n-ai dragoste, nu-i nimic, în zadar. Dragostea ne-a salvat. ªi
dragostea este îndelung rãbdãtoare, plinã de bunãtate, iertare, iubire,
îngãduinþã, înþelegere ºi aºa mai departe. Dv. vedeþi în propria
familie, cînd vã urmãriþi dreptatea, cã numai ceartã e. Soþia are
dreptate. Soþul are dreptate. Copilul are dreptate, tatãl are dreptate.
Toþi au dreptate. Dar dacã n-au dragoste, pot sã se tot batã, sã se
mãnînce unii pe alþii, cã viaþã liniºtitã nu vor avea. Numai unde este
iubire, acolo este pace ºi coexistenþã, ºi posibilitate de viaþã
împreunã. Dacã n-aveþi iubire, puteþi sã vã certaþi în fiecare zi
pentru dreptate. Dreptate, din punctul lui de vedere, fiecare are. ªtiþi
aceas t a f o ar t e b i n e, d i n e x p e r i e n þ ã . C î n d aþ i cãu t at s ã av eþ i
totdeauna dreptate în familie, n-aþi mai putut avea pace ºi liniºte
niciodatã. ªi nici nu veþi avea. Cine-ºi cautã în familia sa dreptatea
lui, acela n-are liniºte niciodatã, nici pace. Dar dacã vei cãuta
dragostea, totdeauna poþi gãsi pacea, armonia, înþelegerea. Cedezi,
acoperi, taci, mãnînci cîteodatã mîncarea mai afumatã, înghiþi, cã,
dacã te vei rãzbuna ºi vei cere, ºi vei învinui, ce ai rezolvat?
Mãnînci mai acru. Mãnînci mai puþin, mãnînci cum poþi, ca sã
salvezi unitatea ºi armonia în familie. Aºa cum e nevoie sã-i iertãm
noi pe alþii, avem nevoie sã ne ierte ºi alþii pe noi. Cã noi nu avem
numai calitãþi ºi alþii numai defecte. Avem ºi noi ºi defecte, ºi
calitãþi, cum au ºi alþii la fel.
ªi, pentru frumuseþea ºi bucuria coexistenþei noastre liniºtite,
acceptãm, iertãm, tãcem ºi iubim. Aºa e ºi în viaþa de familie
duhovniceascã, cum e în viaþa de familie trupeascã. Sã fim cãlãuziþi
de cuvîntul care spune: ªi dacã aveþi pricinã sã vã plîngeþi unii de
alþii, iertaþi-vã unii pe alþii cum v-a iertat pe voi Dumnezeu în
Hristos. Aºa sã vã iubiþi unii pe alþii, cum v-am iubit Eu. Astea sînt
porunci ºi sînt condiþiile noastre de viaþã ºi de mîntuire. Fãrã
aces t ea n o i n u p u t em n i ci t r ãi , n i ci n u p u t em s ã n e mî n t u i m
sufletele. Ãsta-i Cuvîntul lui Dumnezeu! Aºa trebuie sã înþelegem.
Oricine vine sã ne instige, sã ne aþîþe pe unii împotriva altora, orice
interpretare a versetelor. Cã nu versetele, ci interpretarea lor ne
dezbinã. Versetele lui Dumnezeu ne unesc. Interpretãrile rele ºi
inspirate de duhul dezbinãrii, acelea ne aþîþã pe unii împotriva
altora. Orice interpretare ar veni sã ne dezbine, acoperiþi totul cu
dragoste ºi respingeþi-o, cã nu-i de la Dumnezeu. Cã la Dumnezeu
este unitatea, armonia, pacea ºi pãrtãºia dintre noi. Am dorit foarte
mult sã lãmurim aceste lucruri. ªi n-am venit ºi nici nu doresc. Unii
mi-au scris. le-am rãspuns: Vã rog foarte mult sã nu-mi mai scrieþi
în felul acesta.
 Pag. 133

Dacã credeþi cã Evanghelia ne îndeamnã la lupte ºi la dezbinãri,

luptaþi-vã. Strîngeþi-vã de gît pînã în faþa lui Hristos. ªi atunci El
vã va plãti cum meritaþi. Dar dacã credeþi cã Evanghelia este
dragoste, blîndeþe, bunãtate, iertare, iubire, atunci nimiciþi orice
sãmînþã rea ºi orice mlãdiþã ºi lãstar de amãrãciune care izvorãsc din
firea pãmînteascã ºi din lucrurile acestea rele. ªi aruncaþi în focul
iubirii tot ceea ce este nepotrivit. Ca atunci Domnul sã poatã
binecuvînta viaþa ºi existenþa noastrã. Am vrut, zic, sã vã aduc
aminte despre aceste lucruri ºi sã explic într-un fel ºi plecarea
aceasta - dacã va fi sã fie. Eu am depus actele. Dupã 12 august, ar
trebui sã vinã un rãspuns: ori da, ori nu. Dar fie cã va fi aºa, fie cã
va fi altfel, eu am vrut sã explic de ce am acceptat chemarea sã mã
duc ºi de ce, la vîrsta asta ºi în condiþiile acestea, am acceptat riscul
ºi greutãþile extraordinar de mari ale unui astfel de drum, atît sub
forma fizicã, cît ºi sub forma spiritualã, sufleteascã. Vor fi atîtea
încercãri grele ºi atîtea curse întinse de-a lungul drumului acestuia,
cum scrie în Psalmi. Vor fi atîtea curse întinse, dar am zis: Pentru
scopul minunat pentru care Dumnezeu mi-a pus pe inimã acceptarea
g î n d u l u i de a mã duce, meritã sã accept orice s u f er i n þ ã º i s ã
întîmpin orice risc. Dacã mã duc însã, eu vã încredinþez cã pentru
izbînda Lucrãrii ºi pentru cîºtigul urmaºilor noºtri m-aº duce.
Pentru ca, la rîndul lor, cînd ei se vor trezi ºi vor avea nevoie de un
bun sufletesc, sã-l aibã, gîndindu-se: Iatã cã pãrinþii noºtri s-au
gîndit ºi în felul acesta sã avem; sã nu rãmînem fãrã o carte, fãrã un
cuvînt, fãrã un mijloc de înviorare sufleteascã ºi de mãrturisire a
Evangheliei, ca sã fim siliþi sã mergem sã cerºim la strãini. Uite, noi
n-am avut acolo fraþi de-ai noºtri, nici relaþii. Ne-au tipãrit cãrþile
noastre. Nici astãzi nu ºtiu ºi nu cunosc pe nimeni dintre cei care au
tipãrit aceste cãrþi. Le-au tipãrit alþii, strãini de credinþa ºi de
Lucrarea noastrã. Avem ºi noi cîþiva fraþi acolo, dar s-au dus sã facã
politicã ºi sã facã afaceri, nu sã se ocupe de trebuinþele arzãtoare ale
sufletelor noastre ºi ale copiilor noºtri. Nici nu se intereseazã! E
acolo unul, Sergiu, care a fost ºi el nenorocit ºi, pe vremea cînd era
aici, l-am ajutat în toate privinþele.
Acum a ajuns acolo în posturi foarte importante ºi, dacã predicã
Evanghelia la un post de radio strãin o datã pe sãptãmînã, o face
amestecatã cu politicã. El nu face Evanghelie; el face politicã. ªi
ne-a fãcut atîta rãu ºi atîta necaz, cã ani de zile am fost anchetat pe
chestiunea lui Sergiu. Dumnezeu sã-l ierte ºi pe el, ºi pe alþii care
ne-au mai fãcut numai rãu. Au fãcut caz de numele de ostaº al
Domnului, ca sã facã acolo politicã ºi sã-ºi urmãreascã scopurile
lor, fãrã sã þinã seamã cît necaz ne fac nouã vorbirea ºi purtarea lor
acolo. Dumnezeu îi va judeca ºi pe ei. Dar lucrãrile noastre noi
le-am primit. Cãrþile de cîntãri: Cîntãri Nemuritoare; Osana, Biblia
versificatã ºi celelalte care au mai apãrut acolo. E vorba de plecarea
la Manila, în urma invitaþiei pe care o primise fratele Traian Dorz
pentru a participa la Congresul Internaþional pentru Evanghelizarea
lumii, care s-a þinut între 11 ºi 20 iulie 1989. ªi ei le-au trimis la
strãini aici în þarã. Un timp, unii dintre ei ne-au mai dat cîte ceva.
ªi pe acestea le-am avut, cît am putut. Dar pe toate le-am plãtit, sã
ºtiþi! Sub o formã sau alta. Strãinul nu ne-a dat nimic gratuit. Am
plãtit!
Pag. 134

Am cumpãrat covoare ºi am fãcut alte lucruri, de pe unde am

putut, ºi le-am fãcut ºi noi cîte-un cadou sau le-am dat altceva la cei
veniþi de departe. Iar la cei care erau de-aici, într-o formã sau alta,
le-am plãtit tot ce am primit. S-au terminat.
De ani de zile, n-a mai venit o carte de cîntãri ºi o carte Osana
în þarã. Dar cei care le-au primit, dintre ei, mai demult le-au pãstrat
ºi astãzi. Acum 2 luni am gãsit la un strãin vreo 40 de cãrþi de
cîntãri de-astea groase. I-am zis: Cît vrei pentru ele, þi le plãtim!
Sînt adunãri noi ºi multe suflete care n-au nici o singurã carte de
cîntãri. Am zis: Facem, plãtim orice, numai sã putem avea o carte
ºi noi. Am alergat în toate pãrþile ºi am întrebat printre strãinii
aceºtia care ºtiam cã au primit. Unul mi-a spus: Da, am primit.
Adicã nu eu, ci altcineva, aproape. Dar aº putea sã vã dau. Vã costã,
o carte de cîntãri, 300 de lei. Am zis: Dã-mi, frate, cu oricît. Mã
împrumut cu 300 de lei ºi-mi cumpãr cartea mea de la el! Eu nu-mi
cumpãr munca mea de la el; pe asta o va plãti Dumnezeu. Eu
cumpãr riscul lui, alergãrile lui, în sfîrºit, cheltuielile pe care le-a
avut strãinul. Cã el nu mi-o dã gratuit, pentru cã el e strãin. Am
cumpãrat zeci de cãrþi de cîntãri aºa: cu bani împrumutaþi. Plãtind
în mîna lui 300 de lei pentru o carte de cîntãri. Ca sã vedeþi ce greu
se gãsesc! Dar acum nu mai gãsesc nici aºa. M-am dus pînã la
Techirghiol, cã aflasem cã cineva a primit. O singurã carte am
primit. Atîtea drumuri. Alergi în toate pãrþile. S-au împrãºtiat, nu
mai vin. Cei care au avut fie cã le-au dat, fie cã le-au risipit sau le
mai pãstreazã, ºtie Dumnezeu. Dar nu mai gãsesc. Deci, va veni
vremea cînd, uite, nici o Biblie n-ai sã gãseºti; nimic n-ai sã gãseºti.
ªi atunci am zis: Facem tot ce putem, tot ce depinde de noi. Poate
cã Dumnezeu a deschis drumul acesta ca sã putem face cumva rost
pentru cei care vor veni ºi care-L vor cãuta pe Domnul ºi vor o
carte. Sã avem de unde sã le dãm. Dacã stãm aci, de-a gata nu vine
nimic. La asta m-am gîndit. Ãsta-i gîndul cu care mã duc. Dar asta
nu pot s-o public în toatã þara. Vã spun frãþiilor voastre, care ºtiþi
pentru ce ºi cu ce dorinþe accept riscul. ªi nu vreau sã merg singur.
Aþi avut harul sã primiþi atunci, din primele rînduri. Dar acuma, cei
care vin acuma. Sînt adunãri noi, care se formeazã acum. 50, 60 de
membri în adunãri, ºi n-au o carte de cîntãri. Se cãsãtoresc copiii
noºtri ºi au nevoie de Cuvîntul lui Dumnezeu. Biblii nu gãsim,
frate. Lucruri care e nevoie sã le gãsim. ªi atunci am zis: De unde?
Dacã acum Dumnezeu ne-a rînduit totuºi posibilitatea asta, am zis:
Mã duc, încerc pînã-n Egipt. Undeva, sã gãsesc o bucatã de pîine,
sã aduc o bucatã de pîine la cei care flãmînzesc aici. La aceasta,
Dumnezeu ne va binecuvînta ºi ne va sprijini.
Doresc ca orice pas sã-l fac simþind pe toþi fraþii, toatã frãþietatea
toate surorile, mamele, copiii rugîndu-se. Pentru cã e interesul
tuturor ºi merg pentru cauza lui Dumnezeu. ªi vreau sã fie pãrtaºi
toþi ºi la bucurie, ºi la sarcinã. Pentru cã numai atuncea vom fi cu
adevãrat pãrtaºi la rãsplatã, cînd vom fi pãrtaºi ºi la muncã, din
toatã inima, cu acest gînd. Am toatã încrederea în frãþiile voastre ºi
mã rog D o mn u l u i s ã v ã d ãruiascã acel fel înalt de a înþelege
lucrurile, de a simþi datoria de-a fi una în toate privinþele, unindu-ne
forþele noastre pentru scopul cel mare. Dumnezeu ne-a ridicat în
mijlocul þãrii noastre, în mijlocul patriei noastre, în mijlocul
Bisericii noastre ca un aluat nou, care sã dospim o viaþã nouã.
 Pag. 135

ªi noi trebuie sã fim ca acei fermenþi din aluat care lucreazã

împreunã pentru ca sã dospeascã toatã frãmîntãtura. Noi avem de
adus la Dumnezeu nu numai familia noastrã ºi satul nostru, ci þara
noastrã ºi lumea întreagã în care ne-a aºezat Dumnezeu cu o misiune
sfîntã. Dumnezeu - îi zice Sfîntul Apostol Pavel lui Timotei - ne-a
socotit vrednici de încredere ºi ne-a pus în slujba Lui.
Sã nu înºelãm încrederea lui Dumnezeu. Sã simþim cu adevãrat
datoria aceasta, pentru ca Domnul sã Se bucure cã nu S-a înºelat
cînd ne-a chemat ºi ne-a socotit vrednici de încredere, ºi ne-a pus
în aceastã slujbã. Lucraþi uniþi cu fraþii. Slãbiciuni avem toþi.
defecte avem toþi. Dumnezeu sã Se-ndure de noi ºi sã ne ajute sã
ajungem sã nu mai avem nici slãbiciuni, nici defecte. Dar pînã
atunci trebuie sã ne iubim aºa cum sîntem. ªi sã ne dãm silinþa sã
ne ajutãm frãþeºte, sã ne înþelegem frãþeºte, sã ne sprijinim frãþeºte
unii pe alþii. Cã aceasta e cea dintîi poruncã a Evangheliei ºi cea
mai mare: sã vã iubiþi. Sã-L iubiþi pe Dumnezeu ºi sã-i iubiþi pe
fraþi, pe aproapele. Fãrã aceasta nu existã nici posibilitate de
mîntuire, sã nu ne-nºelãm! Deci, sã ne iubim cu cãldurã ºi sã ne
acceptãm cu slãbiciunile cu care sîntem, pînã ne va ajuta Domnul sã
ajungem sã nu mai avem slãbiciuni. Spune: Bãrbaþilor, iubiþi-vã
nevestele cum a iubit Hristos Biserica. ªi am putea spune: Doamne
Isuse, Tu mi-ai poruncit sã-mi iubesc nevasta asta. E adevãrat cã o
nevastã bunã ºi harnicã, ºi cuminte, ºi tãcutã, ºi evlavioasã poþi s-o
i u b eº t i . D ar n ev as t a mea e aº a º i aº a º i aº a. C u m s-o i u b es c
Doamne? Aºa cum e! Pînã cînd va ajunge sã fie aºa cum dorim toþi.
Cum a iubit Hristos Biserica? A iubit-o ºi ªi-a dat viaþa pentru ea!
Cum? Biserica aceasta în care sînt oameni rãi, oameni certãreþi,
oameni dezbinaþi, oameni tulburãtori, oameni. Tot felul de oameni
sînt în Bisericã ºi Dumnezeu îi iubeºte. ªi ªi-a dat viaþa pentru ea,
în nãdejdea cã nu va fi aºa cum e acum; cã va ajunge odatã. Cã
lu cr ãm º i l u p t ãm s ã aj u n g em desãvîrºiþi, sã creºtem în toate
privinþele, pînã vom ajunge la Cel care este capul, adicã la înãlþimea
credinþei ºi la dimensiunea cea largã ºi sfîntã a Evangheliei. Dar
pînã atunci, noi sîntem abia picioare, tîrîþi în toate pãrþile prin tot
felul de întinãciuni. ªi Dumnezeu ne iubeºte aºa. Aºa sã ne iubim
ºi noi. ªi sã cãutãm sã avem în noi gîndul care era în Hristos. Sã ne
iubim ºi sã þinem, fraþilor, unii cu ceilalþi. N-aþi vãzut la celelalte
credinþe cît de multã unitate e între ei? Oricît de multe neînþelegeri
ar fi înãuntru, în afarã ei apar uniþi.
Aºa, mãcar atîta sã învãþãm. ªi între noi, frate Traian, tot la fel
a fost.
- Aºa sã fie. ªi sã nu vã mai uitaþi la nimic din ceea ce v-ar
spune cã aveþi dreptate sã vã certaþi. N-avem dreptate niciodatã sã
nu ne înþelegem. Avem totdeauna datoria sã trecem peste toate ºi sã
ne unim. Eu v-am fãcut cunoscut, n-am venit aici sã facem nici
dezbatere judecãtoreascã, nici sã stabilim care-i partea de vinã ºi de
nevinã a cuiva. Am vrut sã stabilim dragostea, care acoperã, care
tace, care trece ºi nu-ºi mai aduce aminte de nimic. Nu-ºi mai
aduce. Cum nu-ªi aduce aminte Dumnezeu de pãcatele noastre, sã
nu ne mai aducem nici noi aminte. Pentru cã dacã ne mai aducem
aminte, vom avea totdeauna pricini de dezbinãri ºi de tulburare.
Acoperiþi, iertaþi, aruncaþi în fundul mãrii uitãrii toate. E pãrerea
mea ºi dorinþa mea. Gîndiþi-vã la aceste lucruri.
Pag. 136

ªi rugaþi-vã lui Dumnezeu ca sã vã ajute sã le-nþelegeþi ºi sã le

realizaþi. Fiecare, în ce priveºte partea sa de vinã, sã ºi-o recunoascã
înaintea lui Dumnezeu, chiar ºi fãrã niºte dezbateri publice între
frãþiile voastre. Lucraþi în tãcere la armonie ºi la unitate. Nu vã mai
aduceþi aminte de nici una dintre neînþelegerile trecute, ci cãutaþi sã
vã iubiþi. Uniþi-vã, în viitor, pentru scopul ºi cauza cea mare care ne
angajeazã pe toþi.
Eu vã rog foarte mult sã vã uniþi în rugãciune ºi sã ne sprijiniþi.
Dacã-i voia lui Dumnezeu, sã-mi înlãture toate piedicile, pentru cã
pentru binele tuturor mã duc. Dacã nu-i voia lui Dumnezeu, atunci
Dumnezeu sã înlãture orice posibilitate ºi sã se ridice munþi în cale.
cã nu doresc sã fac nimic din ceea ce nu-i voia lui Dumnezeu; ci
numai voia lui Dumnezeu. Dar voia lui Dumnezeu este dragostea ºi
pãrtãºia, sfinþirea ºi viaþa noastrã în unitate frãþeascã. ªi la aceasta
trebuie sã colaborãm toþi. Acestea au fost gîndurile cu care am
venit. ªi-apoi, dacã într-adevãr faptul cã am fost aici în mijlocul
fraþilor a ajutat la pãstrarea unei anumite pãci ºi la evitarea unor
dezbinãri, atunci, cu atît mai mult dacã va fi sã plec, vã rog foarte
mult sã faceþi în aºa fel, încît în afarã sã nu se vadã nici o lipsã. Ci
sã se vadã o unitate ºi o colaborare ºi mai strînsã decît a fost, în
viitor. Aceasta va fi pentru noi singura condiþie de supravieþuire.
Toþi ne duºmãnesc ºi toþi aºteaptã sã vadã acuma: A, sigur, o sã
înceapã dezbinãri ºi lupte ºi o sã avem ocazie sã punem cãlcîiul pe
toþi! Feriþi-vã ºi fiþi foarte înþelepþi.
- Ce bine ar fi, frate Traian, ce bine ar fi acuma, cît dumitale eºti
între noi, ca fiecare sã-ºi spunã punctul de vedere ºi ce are de fãcut
de-aici încolo. ªi sã rãmînã din clipa de faþã o pace ºi o unitate aºa
cum a fost de la început ºi cum noi am gãsit. Cã noi, ca copii, aºa
am cunoscut Oastea Domnului. Noi nu i-am gãsit pe fraþi altfel,
decît uniþi ºi în pace.
- Dacã vorbim despre punctele de vedere ale fiecãruia, atunci va
fi dezbinare. Totdeauna va fi dezbinare. Sã urmãrim punctul de
vedere al lui Hristos. Numai acesta ne intereseazã. Restul nu ne mai
intereseazã.
- Atunci înseamnã cã, din momentul de faþã, sã ne uitãm.
- Aºa e! Aºa dorim! Punctul de vedere e dragostea, iertarea,
iubirea. Cã dacã tot scotocim trecutul, niciodatã nu se va ajunge la
nimic. Aºa cum am zis, în pãrtãºie frãþeascã, sã punem o înnoire de
legãmînt. De azi încolo se ne iubim din toatã inima, cu dragoste, sã
ne putem privi cu bucurie unii pe alþii. ªi fiecare dintre noi sã
judecãm în inima sa gîndurile care ne-au izolat de fraþi. Acesta este
singurul mijloc, singura posibilitate. Alta nu existã. ªi în Numele
Domnului vã rog, din toatã inima: faceþi o sforþare puternicã, un salt
salvator ºi mîntuitor ºi renunþaþi la tot ceea a fost în trecut, din clipa
aceasta, ca ºi cum ne-am fi întîlnit din nou pe o corabie ºi ne
hotãrîm sã mergem cu toþii, ajutînd fiecare la pãstrarea unitãþii ºi
armoniei. Altf el n u ex i s t ã s al v ar e. A l t f el n e v a g ãs i Hristos
strîngîndu-ne de gît unii pe alþii. ªi ne va arunca acolo unde
meritãm pe toþi!
- Mulþumim lui Dumnezeu pentru cã, dupã 5 ani, s-a împlinit
ceea ce s-a promis atunci cînd am stat de vorbã. Noi chiar atunci am
zis sã nu mai ajungem atîþia ani, sã priveascã toate împrejurimile
astea la noi.
 Pag. 137

Dar dacã aºa a fost voia lui Dumnezeu, mãcar de acum încolo sã
ajungem la ceea ce s-a promis atunci cînd am stat noi de vorbã. Noi
altceva vrem, fraþilor, dacã venim acolo: sã plîngem împreunã, aºa,
sã fim uniþi. Aºa am d o r i t at u n ci ºi noi tot am aºteptat ºi am
aºteptat. ªi Dumnezeu ºtie cîte s-au mai petrecut de-atunci ºi cîte
s-au fãcut. Noi n-am umblat sã spunem nimic despre nimeni. Totuºi
s-au auzit lucruri din ceea ce a fost. Dar, n-am venit aici pentru ca
sã ne ducem la pierzare. Sã fie dragoste. Sã fie ceea ce a fost la
început. Sã ajungã cuscrul meu, copiii mei din casã sã se uite unii
într-o parte, alþii într-alta? Asta nu-i din partea lui Dumnezeu.
Dumnezeu ºtie cã n-am sãrit la nimeni. Dar, în jurul nostru, lucrãrii
diavolului n-am vrea sã-i mai dãm voie. Vrem, de astãzi, sã fie
hotãrîþi. Dar numai sã fie sinceri.
- Frate, sã nu ziceþi: N-am fãcut rãu. Sã nu ziceþi: N-am fãcut
nimic la nimeni. Sã nu ziceþi. Am fãcut! Cînd 2 se ceartã, amîndoi
sînt vinovaþi.
- Am fãcut rãu! Uite, fratele Neculai sã spunã el dacã n-am spus
în faþa adunãrii cînd a zis cã am scris scrisoarea. Frate, eu am
scris-o. Domnul ºtie lucrurile. Am spus! Am spus cã am sãrit ºi am
fãcut, frate, eu am fãcut.
- Ne ºtim fiecare, atunci. Sã punem un gînd ºi o hotãrîre în faþa
lui Dumnezeu. Pe viitor acoperim tot. Nu mai zicem: Eu n-am fãcut!
Eu am avut dreptate.
- Sînt suflete care ar veni la adunare, dar vãd 2 adunãri, vãd
sufletele împãrþite.
- Sã nu mai fie. Eu vã rog din toatã inima. Eu vã rog poate cã
pentru ultima datã; vã veþi aduce aminte odatã.
- De aceea vã rog din toatã inima: gîndiþi-vã la acest lucru, dar
fiecare. Cu o hotãrîre sfîntã, faceþi un salt, ieºiþi din întuneric la
lumina aceea unde e unitate ºi armonie, ºi pace. ªi priviþi-vã cu
dragoste.
- Dacã ne-am fi trezit aºa, poate n-am fi ºtiut ce înseamnã uitate
ºi pace, ºi o singurã adunare. Dar noi ne-am trezit într-o singurã
adunare.
- Cineva n-a vegheat ºi ispititorul a reuºit sã semene. Acuma
vegheaþi toþi ºi nu mai îngãduiþi ispititorului, sub nici o formã. Am
mai rugat pe fraþi pe oriunde am mers. Vã spun, nu a existat poate
cã niciodatã atît de multã vorbire de rãu ca astãzi între fraþi. Atîtea
vorbe rele se poartã despre niºte fraþi la alþi fraþi. E ceva îngrozitor.
- Mãcar dacã ar fi adevãrate, frate Traian! Dar numai minciuni.
Minciuni.
- E rãu ºi dacã e adevãrat. E rãu dacã e adevãrat! E rãu ºi dacã-i
minciunã. Nu trebuie sã fie vorbirea de rãu! Nici dacã e adevãrat sã
nu fie. Dar dacã nu-i adevãrat? Mîntuitorul spune în Evanghelie:
Dacã vezi pe fratele tãu. Dacã vezi cã pãcãtuieºte, dacã-l vezi,
du-te, mustrã-l între tine ºi el. Nu te duce sã umpli þara de zvonuri.
Du-te ºi spune-i! ªi dacã te ascultã, l-ai cîºtigat. Dacã nu, mai ia
unul sau 2, sau 3, în sfîrºit. ªi numai dupã aceea, cînd. Uite: cel mai
nou zvon vi-l spun acuma, cã toþi sînteþi aci, deºi îmi vine aºa de
greu sã vã spun ºi prin cine se rãspîndesc zvonuri de-astea. Cã-s
f r aþi lucrãtori care umblã dintr-o parte în alta. S e n u mes c ei
lucrãtori. Umblã dintr-o parte într-alta; ºi-i cunoaºteþi. Sînt unii care
se duc ºi se ocupã special numai cu lucruri de-acestea.
Pag. 138

Zice cã unul a profeþit, ºi el duce profeþia mai departe. Zice:

Cineva a profeþit cã Traian Dorz are acum în Oastea Domnului 12
apostoli, dintre cei mai stricaþi oameni. Unul dintre ei trãieºte cu
soacrã-sa. ªi-i spune numele acestuia. Dv. îi cunoaºteþi ºi-i ºtiþi ce
suflete curate ºi sincere. Despre oricine poþi presupune, dar despre
oamenii aceºtia cum sã presupui aºa ceva? ªi s-a dus pe fir ºi l-a
întrebat pe acesta care a rãspîndit zvonul. Îl cunoaºteþi, cã doar
umblã peste tot. ªi s-a dus ºi l-a întrebat: Domnule, de unde ai auzit
d-ta? Unde ai vãzut tu? Cine þi-a spus? Zice: O sorã din Braºov.
Du-te ºi întreab-o de unde ºtie ea? Cine-a vãzut? Zice: Mi-a spus o
sorã de la Gherla. Se duce la aceea. Auzi, tot lucruri din acestea. Eu
n-am vãzut, dar am auzit. ªi cu acest n-am vãzut, dar am auzit
ocoleºte þara; cu zvonuri de-astea.
ªi spune atunci: cui foloseºte? Cã cineva care duce un zvon zice:
ªi altele am auzit, nu numai acuma am spus cã mã priveºte pe mine,
n-am spus de alþi fraþi. Dar am auzit pe atîþia fraþi: Ai auzit despre
fratele cutare sau despre sora cutare? ªi am întrebat de atîtea ori: Ai
vãzut? Nu, zice, dar am auzit. De la cine ai auzit? ªi cînd te duci pe
fir, ajungi la nimeni, care nimeni nu recunoaºte. Existã undeva un
fel de oficinã satanicã care rãspîndeºte printre fraþii slabi zvonuri
despre toþi, ca sã-i dezbine pe fraþi: Ai auzit ce-a zis cutare despre
cu t ar e? ª i aº a cr ed cã, î n cea mai mare parte, s-au întîmplat
lucrurile ºi între frãþiile voastre. ªi, cum spune fratele: ar veni la
adunare, dar, dacã vãd dezbinãri ºi neînþelegeri între noi, stã
deoparte. Cum sã mã duc eu acolo, cînd între ei nu se pot înþelege?
A t u n c i c e l u c r ar e e as t a º i ce cr ed i n þ ã e? Z ãd ã r n i c i m a s t f e l
mî n t u i r ea at î t o r s u f l et e p en t r u car e v o r r ãs p u n d e î n f aþ a lui
Dumnezeu. Pentru cã încurajãm zvonurile rele ºi pãrerile rele ºi
îndoielnice, ºi neîncrezãtoare între fraþi, de la unii spre ceilalþi.
Tãiaþi firul minciunilor! Tãiaþi firul vorbirii de rãu! Cînd vine
cineva ºi-þi vorbeºte de rãu pe fratele, ia-l ºi zi-i: Hai la fratele, sã
vedem! Hai la sora, sã vedem, ce-i adevãrat în toate acestea?
Fraþil o r, una dintre cele mai mari nenorociri ale Lucrãrii lui
Dumnezeu este vorbirea de rãu dintre fraþi, despre fraþi, acum.
Tãiaþi firul vorbirilor de rãu! N-ascultaþi, nu primiþi sã vi se
vorbeascã rãu despre fraþi, cu toate cã þi se pare de multe ori cã
poate sã fie adevãrat: Da, cã ºi-atunci am mai vãzut eu cîte ceva
care-mi întãreºte bãnuielile rele. Fraþilor, tãiaþi firul vorbirilor de
rãu. Nu vã vorbiþi de rãu, cum spune Cuvîntul: Nu vã vorbiþi de rãu
unii pe alþii, fraþilor, ci mai degrabã îndemnaþi-vã la dragoste ºi la
fapte bune, ºi la tot ceea ce este curat între noi. Diavolul are un
foarte bun mijloc de a dezbina Lucrarea lui Dumnezeu prin vorbirea
de rãu.
Feriþi-vã de vorbire de rãu ºi cãutaþi sã ascultãm de Cuvîntul lui
Dumnezeu. Dacã-l vezi - nu numai dacã auzi, du-te ºi zi-i fratelui.
ªi cautã sã restabileºti adevãrul ºi armonia între suflete. Ne gîndim
la adunarea din trecut din cetatea noastrã. Ce veºti Îi ducea îngerul
lui Dumnezeu despre adunarea din Corocãieºti? ªi acuma ce-I duce
îngerul lui Dumnezeu despre adunarea din Corocãieºti? Înodaþi firul
de-acolo de unde s-a rupt atunci. Osîndiþi ceea ce este vrednic de
osîndit ºi lepãdaþi ceea ce trebuie lepãdat, ºi primiþi iarãºi ceea ce
trebuie pentru unitate, cã ºi pentru acest gînd am avut pe inimã
mereu dorinþa sã pot veni sã mai încerc încã o datã.
 Pag. 139

Ultima datã! ªi va rãmîne data aceasta pentru totdeauna o

mãrturie ca un stîlp. ªi pentru unitate, ºi împotriva dezbinãrii. Vã
rog foarte mult, aruncaþi în marea iertãrii ºi iubirii tot ceea ce a fost
rãu, de atunci, de cînd au început neînþelegerile. ªi refaceþi-vã
unitatea. Fratele Emil Bujoreanu: Acuma am sã vã spun, frate
Traian, pentru cã d-ta. eºti aici între noi: cînd s-au despãrþit nu
vreau sã aduc vorba din trecut, dar sînt nevoit - s-au retras o parte
- care sînt se ºtiu - dintre fraþi. În fine, nu s-a spus, nu s-a
nominalizat cine. Acuma intervine în mod indirect sau direct, cum
am vrea s-o luãm, faptul cã: Noi am vrea sã venim dupã voi, sau:
Voi sã veniþi la noi sau noi la voi! Acuma, pentru faptul cã m-am
gîndit la lucrul ãsta, cã e o condiþie extraordinarã ºi de vîrf, putem
spune, frãþia ta aici. Cum spui? Ce-i de fãcut în privinþa asta?
Pentru cã se iscã asta; în mod automat se iscã: A, voi v-aþi retras din
adunare. Noi sã venim acolo?
- Dacã zicem noi ºi voi, atunci va fi mereu dezbinare ºi dacã vã
veþi duce împreunã. Veþi fi mereu dezbinaþi, dacã zicem noi ºi voi;
noi sã ne ducem la ei sau ei la noi. Atunci cînd sîntem tot noi ºi ei,
atîta v r eme cî t n u s - a t o pit toatã gheaþa asta de la mijloc, sã
ajungem noi, atîta vreme e tot dezbinare. Frate Emil, eu am crezut
cã nu se va mai zice de-aci încolo noi ºi ei. Vom zice noi! Toþi. ªi
atunci indiferent unde ne adunãm, sîntem noi. Nu mai sîntem noi ºi
ei. Atunci cine este cel de-al treilea, care priveºte la noi, la unii sau
la alþii ºi-i judecã? Satana este acela. ªi Dumnezeu. Satana vrea sã
zicem mereu noi ºi ei ºi Domnul vrea sã zicem numai noi. Adicã sã
ne contopim cu toþii în acelaºi fel de a gîndi. Cîtã vreme se menþine
între noi acest separatism, atîta vreme nu existã pace. Puteþi sã vã
întîlniþi oriunde vreþi, dar cît se va zice noi ºi ei, atîta vreme nu veþi
fi uniþi ºi nu va fi pace niciodatã. Veþi fi dezbinaþi ºi, chiar dacã vã
adunaþi un timp la un loc, iar vã veþi despãrþi, pentru cã noi ºi ei
este totdeauna un zid. ªi zidul despãrþitor de la mijloc este acel
separatism care vã va izola permanent pe unii de ceilalþi. ªi cînd vã
veþi aduna laolaltã vã veþi simþi tot 2 partide. Eu acest lucru am vrut
ºi am dorit ºi mã rog lui Dumnezeu sã-l dãrîme: acest noi ºi ei. Sã
fie numai noi, împreunã. Pentru cã în Domnul nu este ºi da, ºi nu;
ºi 2 partide. Ci este un singur da, un singur noi ºi o singurã pãrtãºie
frãþeascã. Acest lucru am gîndit. ªi, dacã dupã ce am stat noi de
vorbã aici 2 ceasuri ºi v-am înfãþiºat acest adevãr cu astfel de
cuvinte cum n-am putut avea altele ºi cu argumentele pe care
Dumnezeu ni le înfãþiºeazã, dacã dupã toate acestea nu vã puteþi
prãbuºi în pocãinþã ºi-n îndreptare, atunci înseamnã cã nu mai existã
nici o salvare niciodatã. Emil, frãþia ta trebuie sã înþelegi - ºi nu
numai frãþia ta, toþi trebuie sã înþelegeþi - marele adevãr care ne
obligã la aceastã topire, la aceastã anulare a l u i noi ºi ei. Sã
devenim una cu toþii.
ªi asta înseamnã renunþare la trecut ºi aruncarea în braþele
Domnului, pentru un viitor de unitate ºi de pãrtãºie frãþeascã. Nu
mai vorbiþi despre noi ºi ei niciodatã! ªi oricine ar fi al treilea
arbitru, acela care sã stabileascã care se duce la care, acela sã vadã
cã sîntem noi, mergem la noi ºi rãmînem noi, una pentru totdeauna,
fie cã aceasta o vede Dumnezeu, cu bucurie, fie cã aceasta o vede
satana, cu urã, ºi va mai încerca mereu sã vã agite ºi sã vã aþîþe
vechile neînþelegeri ºi tulburãri.
Pag. 140

Dacã nu vã veþi ridica deasupra acestor furtuni ºi deasupra

acestor ispite cu veghere, cu rugãciune, cu dorinþã sincerã de a vã
mî n t u i s uflet el e º i d e a d a d o v ad ã d e as cu l t ar e º i d e u n i t at e
frãþeascã, atunci veþi fi nimiciþi rînd pe rînd toþi. ªi în faþa Judecãþii
lui Dumnezeu veþi vedea cîþi vor rãmîne salvaþi. Pentru cã atîta
vreme cît caut dreptatea ºi nu caut dragostea, cum am vorbit, atîta
vreme se va ivi mereu dezbinarea ºi cearta. ªi diavolul va profita.
Domnul profitã numai atunci cînd se cautã nu dreptatea, ci
dragostea. Dacã vreþi sã mã înþelegeþi, bine. Dacã nu, cu alte cuvinte
ºi cu altã putere, nu ºtiu cum sã vã înfãþiºez acest adevãr care vã
obligã sã ascultaþi. Dacã numai perii aceºtia albi ºi lacrimile, ºi
jertfa aceasta ar fi aici, ºi ar trebui sã ascultaþi ºi sã nu ridice
cuvîntul. Eu te-am crezut aºa copil bun, Emil, de cînd veneai tu,
încã copil, la noi, de pe undeva, de unde veneai. ªi ºtiam, ºi
înþelegeam ºi v-am cunoscut pe toþi, ºi am dorit sã vã cunosc în
felul acesta. De ce nu ne înþelegem acuma ºi de ce cãutãm sã
ridicãm mereu vorbe de-astea?
- Emil, tu eºti un copil! Ar trebui sã te prãbuºeºti la picioarele
Domnului, îmbrãþiºînd pe toþi cu dragoste! ªi ceilalþi, la fel. Fiecare
dintre noi sã ne prãbuºim la picioarele Domnului, bucurîndu-ne cã
putem ceda ºi ierta, ºi tãcea. Ãsta e un avantaj.
- Frate Traian, noi, în prezenþa dumitale aici, vreau sã spun cã nu
am nimic, absolut. Dar vreau sã spun cã mã doare pentru faptul cã
e treaba asta ºi ºtiu cã apar condiþiile astea.
- Atunci anuleaz-o! Condiþia o pune Hristos, Emiluþ!
- Am încercat o datã, de 2 ori, de 3 ori. Asta e a patra oarã.
- N-aþi încercat cum trebuia.
- Hai sã încercãm, sã vedem.
- Toþi! Toþi! Toþi, nu numai unul! Toþi sã ne prãbuºim la
picioarele Domnului. Sã nu zicem ei ºi noi. Toþi!
- Frate Traian, s-a analizat cîte familii de fraþi sînt care pot primi
adunarea în casã. Sînt 30. 30 de numere. De la 1 la 30. ªi fiecare
ºi-a luat un numãr: 1, 2, pînã la 30.
- Da.
- Ei, adunarea de sîmbãtã seara e la numãrul 1; dupã aceea
urmeazã numãrul 2, la sora, nu ºtiu care; dupã aceea, numãrul 3.
- Cine þine evidenþa asta, ca sã nu se facã greºealã?
- Fiecare.
- ªi dacã totuºi s-ar sãri peste unul ºi trece la celãlalt, e vreo
pricinã de neînþelegere?
- Nu! N-a fost pricinã.
- S-a considerat aºa: adicã cum, tu ai fatã sau bãiat pentru
cãsãtorie ºi la nuntã poþi primi fraþii în ograda ta ºi în curtea ta, ºi
pentru adunare n-o poþi face? S-a considerat cã, dacã tu la nuntã îi
poþi primi pe fraþi, atunci îi poþi primi ºi la adunare. ªi s-a recurs la
numerele astea pentru o mai bunã desfãºurare. N-a fost o pricinã sau
un motiv.
- Dacã se rezolva problema aia intimã, sufleteascã, problemele
astea dinafarã, mãrunte, astea se rezolvã de la sine. Dacã se rezolvã
problema iubirii, a unitãþii, a pãrtãºiei frãþeºti, asta este problema
cea mare. Sã se refacã unitatea. Adicã: iertãm, uitãm ºi acoperim
totul. Începînd de astãzi, ducem o viaþã nouã.
 Pag. 141

Ne îmbrãþiºãm cu dragoste ºi nu mai îngãduim suspiciuni ºi

îndoieli, ºi vorbe rele nici unul despre ceilalþi. Cã vor veni ºi vor
zice: A, ºtii ce-a zis Petrescu? Sau: ªtii ce-a zis cutare sau cutare?
Nu! Nu vã lãsaþi influenþaþi nici unii de nici o vorbã rea. Dacã
credeþi cã existã sau se pot ivi! Mergeþi direct la fratele în cauzã.
Spune: Uite, frate, eu simt aºa, sau: Uite, care-i adevãrul cu privire
la asta? ªi veþi vedea cã, de cele mai multe ori, sînt numai scorniri
satanice care cautã sã vã agite pe unii împotriva altora. Iubiþi-vã, cã
Dumnezeu ne-a iubit. Iertaþi ºi Dumnezeu vã va ierta. În privinþa
aceasta, încercaþi. Eu aº zice: acum ne plecãm cu toþii genunchii
înaintea Domnului, cerem binecuvîntarea lui Dumnezeu ºi refacem
unitatea noastrã. Ne mãrturisim, cã toþi am greºit în multe feluri. ªi
eu sînt vinovat de tot ce s-a petrecut aici! Cã unora le-am dat
impresia cã þin cu alþii, altora le-am acceptat, altora nu le-am
acceptat. ªi eu mãrturisesc o parte din vinã ºi mã rog Domnului sã
mã ierte ºi sã-i ierte pe toþi cei care, din aceste lucruri, au tras
concluzii mai mari ºi au exagerat ºi ei anumite lucruri.
ªi vã rog foarte mult sã ne rugãm fiecare, sã ne rugãm sã ne ierte
Domnul ºi sã punem o hotãrîre ºi un legãmînt acum, ca, pe viitor,
sã nu mai existe între noi neînþelegeri ºi frecuºuri din acestea. Sã nu
îngãduim vorbiri de rãu ºi bãnuieli asupra fraþilor. Sã ne iubim,
dacã avem acelaºi gînd. Am fost chemaþi de Domnul în aceeaºi
Lucrare, avem aceeaºi datorie, avem acelaºi scop. Sã ne iubim din
toatã inima, sã ne sprijinim cu milã ºi cu dragoste unii pe ceilalþi.
Eu zic ºi vã rog în Numele Domnului acest lucru acuma. Greºeli
avem toþi, cã atunci cînd se ceartã cineva, toþi cei care se ceartã sînt
vinovaþi mai mult sau mai puþin. Poate cã vinovatul principal nu e
el; e al t u l . Dar cev a a f ãcu t º i el ca s ã s e î n cu r aj eze aceastã
atmosferã de neînþelegere sau am gîndit în inima noastrã ºi tot e un
pãcat. Noi sã ne rugãm Domnului ºi aº vrea din toatã inima, uite,
aºa de fericit aº fi dacã aþi asculta de Domnul ºi aþi face pasul
acesta! Problema e în felul urmãtor: dacã am fi ºi într-o învãþãturã.
Dacã n-avem aceeaºi învãþãturã, nu poate fi nici unitate de credinþã,
nici de adunare niciodatã! Frãþia voastrã trebuie sã vã gîndiþi.
Pag. 142

Sã auziþi din mormîntul nostru îndemnurile acestea

Vorbirea ºi rugãciunea fratelui Traian Dorz de o la întîlnire cu

tinerii creatori, la Sîmbãteni - 5-X-1985

Eu Îi mulþumesc recunoscãtor Domnului, din toatã inima, cã

trãim împreunã astfel de momente în care harul lui Dumnezeu se
revarsã plin de atîtea binecuvîntãri peste sufletul nostru ºi peste
hotarele patriei noastre. Am trãit, cum am spus de la început, atîþia
zeci de ani ºi am trecut prin atîtea încercãri pînã astãzi împreunã cu
Lucrarea lui Dumnezeu în care ne-a chemat ºi cu plugul acesta la
care, dupã puterile noastre, fiecare am tras sau am împins prin
încercãrile prin care, cu îngãduinþa lui Dumnezeu, a trebuit sã
mergem, prin umbra ºi prin lumina Crucii, cînd ieºind, cînd intrînd
în tuneluri mai lungi sau mai scurte, pe urma paºilor Domnului Isus,
care ne-a chemat la aceastã Lucrare atît de frumoasã, dar ºi atît de
grea. Popasul din seara aceasta e un popas binecuvîntat pe drumul
acesta luminos al Lucrãrii lui Dumnezeu. Noi, cei care apunem
acum în faþa voastrã, a celor care rãsãriþi abia, ducem aceastã
frumoasã fãclie, aceastã frumoasã solie ºi ne grãbim, ºi ne strãduim
s-o ducem aºa de frumos cum ne-au încredinþat-o ºi nouã înaintaºii
noºtri.
Facem parte dintr-un lanþ de aur care a început cu Domnul ºi va
sfîrºi cu El, pentru cã este scris: Eu sînt începutul ºi sfîrºitul, alfa
ºi omega, cel dintîi ºi cel de pe urmã. El a început ºirul nostru. ªi
ce minunaþi înaintaºi am avut! Cum strãlucesc acele verigi de aur
care s-au legat de Domnul Isus ºi care au tras pînã acum solia
aceasta mîntuitoare ºi fericitã a Evangheliei pînã la noi! Mulþumim
lui Dumnezeu pentru acele suflete mari ºi sfinte de la care am primit
mesajul ceresc care ne este încredinþat acum nouã, cu porunca sã-l
încredinþãm frumos ºi celor care ne urmeazã pe noi, pînã cînd cel
d i n u r m ã t i mp º i c e l d i n u r m ã r o d v a i n t r a î n Î m p ã r ã þ i a l u i
Dumnezeu. Atunci Porþile cereºti se vor închide ºi Cel care va intra
cel din urmã, în urma noastrã a tuturor, va fi El, care va închide uºa.
Ferice de cei care vor fi acolo atunci. ªi acolo, atunci, vor fi acei
care astãzi, aici, sînt, prin lupte ºi încercãri, credincioºi, luptãtori
ºi lucrãtori pentru grãbirea acelei zile, pentru grãbirea venirii
Împãrãþiei lui Dumnezeu.
Aþi vãzut aºa de frumos, realizat dupã slabele noastre puteri ºi în
condiþiile grele prin care a trebuit sã trecem, acest film scurt care a
vrut sã prezinte o istorie lungã. Aceste imagini trecãtoare care au
vrut sã evoce ºi sã vã facã sã vedeþi acele fapte nemuritoare care vor
rãmîne pentru totdeauna scrise în faþa lui Dumnezeu ºi care sînt
roadele ºi ostenelile alergãrii tuturor celor care au vrut sã asculte
Cuvîntul lui Dumnezeu. Desigur, la toatã lupta aceasta, au fost
mulþi, mulþi care au contribuit. În condiþiile în care a trebuit sã
lucrãm ºi în care a trebuit sã ne miºcãm, permanent primejduiþi în
atîtea feluri, aceste foarte puþine imagini pe care le-aþi putut vedea
au vrut sã evoce lupta ºi jertfa atîtor mii ºi mii de fraþi lucrãtori ºi
luptãtori pentru Domnul în aceastã Lucrare sfîntã în care aþi ajuns
ºi voi acum. Desigur, acesta este numai un început slab.
 Pag. 143

Cînd Dumnezeu ne va rîndui nouã condiþii ºi posibilitate, ºi

ajutor sã realizãm ceva nespus mai frumos, aceasta va trebui
îmbogãþitã cu jertfa, cu imaginea, cu amintirea tuturor acelora în
mãsura în care putem, care au contribuit la toate aceste încercãri ºi
biruinþe. Mi-aduc aminte, este peste o jumãtate de secol de cînd am
început calea aceasta frumoasã ºi grea a crucii; cînd în umbra, cînd
în lumina ei. Aºa cum au mers toþi înaintaºii noºtri, aºa cum a fost
fãgãduinþa Mîntuitorului ºi testamentul care ne-a rãmas: Veþi fi cei
mai prigoniþi, dar ºi cei mai fericiþi copii ai lui Dumnezeu. Cred cã
fericirea noastrã este legatã de mãsura în care am gustat suferinþa
din pricina Numelui lui Hristos. Cuvîntul spune: Noi fericim pe cei
care au suferit. Cu cît a fost cineva care a fost învrednicit de o
suferinþã mai mare, cu atîta Dumnezeu i-a promis o fericire mai
mare. Noi binecuvîntãm pe Domnul cã ne-a nãscut în aceastã
Lucrare în care am cunoscut binecuvîntãri nespus de mari, dar ºi
suferinþe nespus de grele. Nimeni n-a trãit aºa de frumos, atît de
minunat bucuriile rînduite de Dumnezeu prin Evanghelia Sa celor
care-L cunosc.
Dar nici nimeni n-a vãrsat lacrimi mai amare ca noi pe acest
drum atît de minunat, dar atît de însoþit de suferinþe ºi de jertfe. Am
spus la început cã o condiþie care s-a pus de la început celor care
vin pe calea Domnului e condiþia din cuvintele care spun: Vine cine
vrea, dar rãmîne cine poate. Au venit în Lucrarea aceasta sute de
mii, poate milioane de suflete. Dar n-au rãmas, decît cei care au
putut împlini cele 4 condiþii: sã munceascã cel mai mult, sã se roage
cel mai mult, sã iubeascã cel mai mult ºi sã sufere cel mai mult.
N-au putut ºi nu vor putea niciodatã rãmîne în preajma lui Hristos
ºi în Lucrarea Lui cei care vor fugi de aceste condiþii. Pentru cã
Hristos ªi-a ales ºi-ªi va alege totdeauna pe ai Sãi dupã mãsura în
care au ºtiut sã sufere pentru El, sã plîngã pentru El, sã iubeascã
pentru El, sã munceascã ºi sã jertfeascã pentru El. La nunta lui
Sabinel cu Adriana, am avut un gînd ºi mi-a pãrut foarte rãu cã
timpul a trecut aºa de repede, cînd am amintit despre jertfa Anei ºi
a lui Manole pentru reuºita mînãstire Curtea de Argeº. Am amintit,
continuînd acelaºi gînd, despre jertfa Maicii Domnului unitã cu
Jertfa lui Isus pentru mîntuirea omenirii.
Am mers mai departe, amintind despre jertfa Bisericii împreunã
cu Jertfa lui Hristos pentru mîntuirea omenirii. ªi am mers mai
departe, amintind jertfa Oastei Domnului împreunã cu Jertfa lui
Hristos pentru mîntuirea neamului nostru ºi a Bisericii noastre. Aº
vrea sã vã gîndiþi la semnificaþia acestor cerinþe ºi la adînca
asemãnare a acestor noþiuni. Dar am vrut sã merg mai departe - însã
m-am oprit, amintind ºi ideea cã, pe linia acestor gîndiri, orice
familie dureazã numai atîta cît este o soþie, o mamã care se sacrificã
pentru izbînda cãminului ei. Am vrut sã amintesc atunci - cum aº
vrea sã amintesc ºi acum - cã, la temelia fiecãrui cãmin ºi a fiecãrei
lucrãri, dacã nu e îngropatã o jertfã ºi o iubire mai mare decît
încercãrile prin care trebuie sã treacã lucrarea aceasta, ea nu va
rezista. Noi sîntem chemaþi sã aducem aceastã jertfã ca temelie a
cãminului nostru duhovnicesc ºi a familiei noastre duhovniceºti.
Pag. 144

Toþi cei care au fost înaintea noastrã ºi au creat ceva au fost

aceia care au putut sã aducã pentru reuºita muncii lor cea mai mare
jertfã, cea mai mare iubire, cea mai mare ºi cea mai multã muncã ºi
suferinþã. Noi acum, prin harul lui Dumnezeu, am început, de la
Anul Nou, cu adunarea tineretului la Sibiu, apoi continuînd, în
martie, la Comãneºti; dupã aceea, în mai, la Cluj. ªi, dorind sã
continuãm aceste întîlniri cît mai dese ºi cît mai rodnice, am ajuns,
dupã un aºa de lung interval, din mai pînã, iatã, la sfîrºitul lui
septembrie, cu aceastã mai restrînsã, dar mai intimã întîlnire cu
tinerii noºtri, de data aceasta aici. Începînd ºirul acestor bucurii, am
dorit - ºi nãdãjduim cã s-a realizat - ceva pentru Hristos, în ce
priveºte munca mai strînsã ºi mai unitã a tinerelor noastre elemente
ºi vlãstare, talente ºi forþe pe care Dumnezeu le-a ales ºi le-a chemat
în aceastã Lucrare cu dorinþa de a-i pregãti sã le poatã aºeza pe
umerii lor sarcina de mîine. Noi ne-am dus ºi ne ducem rînd pe rînd.
Pãrintele Iosif, fratele Marini au murit cei mai tineri dintre noi. Ei
au rãmas tineri pentru totdeauna, cã cei care mor tineri rãmîn tineri
în veac. Peste noi a trebuit sã treacã furtuna celor aproape 50 de ani
de încercãri. Dar n-am fi putut cunoaºte niciodatã lucrarea puternicã
a lui Dumnezeu fãrã experienþele dureroase prin care am trecut.
Cînd s-a dus pãrintele Iosif, cînd s-a dus fratele Marini, Lucrarea
era bîntuitã de cele mai crîncene furtuni, din toate pãrþile. Îmi aduc
aminte ºi astãzi în ce stare eram atunci cînd s-a dus pãrintele Iosif.
Cît de puternici erau vrãjmaºii noºtri ºi cît de mulþi! Am trãit atunci
momentul din psalmul care spune: Îmi ridic ochii spre munþi ºi zic:
de unde îmi va veni izbãvirea? Vedeam cã, în jurul nostru, vrãjmaºii
sînt ca niºte munþi uriaºi care erau gata sã se prãbuºeascã peste noi.
Iar noi eram ca niºte pitici: ºi tineri, ºi fãrã experienþã, ºi puþini, ºi
n eb ãg aþ i î n s eamã de nimeni. Nici nu ne mai numeau o s t aº i i
Domnului. Ne numea trifiºti, schismatici, eretici. Din toate pãrþile
izbeau peste noi valurile ºi vînturile cele mai nãprasnice. N-aveam
loc nicãieri. Dintr-un loc ne alungau în altul. ªtie numai Dumnezeu
cîte drumuri ºi cîte lacrimi am avut atunci. Dumnezeu sã
rãsplãteascã în veci acele suflete ºi acele case care ne-au adãpostit
cî n d eram urmãriþi ca niºte fãcãtori de rele ºi eram d aþ i p r i n
publicaþii ºi prin înºtiinþãri la toate posturile de jandarmi, sã fim
urmãriþi ºi prinºi ca niºte rãufãcãtori de rele ºi înaintaþi sub escortã
la judecatã. Cît a trebuit sã treacã de atunci.
Prin cîte încercãri a trebuit sã trecem. Dar Dumnezeu Cel
Atotputernic, care era Stãpînul Lucrãrii Sale, dupã cum ne-a spus
pãrintele de pe patul morþii: Cu mine au sfîrºit acum, nu-mi mai pot
face nimic. Dar pe voi vã vor urmãri din loc în loc ºi veþi ajunge ºi
voi sã pãtimiþi ºi sã înduraþi ce am pãtimit ºi ce am îndurat eu. Dar
Dumnezeu, care m-a sprijinit pe mine, vã va sprijini ºi pe voi. Nu
uitaþi niciodatã pe Rãscumpãrãtorul vostru, pe pãrintele vostru ºi
legãmîntul vostru. Dumnezeu a îngãduit sã fim încercaþi în toate
privinþele. Dar iatã, timpul ºi puterea lui Dumnezeu ce minunat au
lucrat! Toþi vrãjmaºii aceºtia care erau atît de puternici atunci, sînt
astãzi daþi uitãrii pentru totdeauna. Pe mormintele lor nu se mai
duce sã îngenuncheze nimeni. Nu se duce nimeni sã mai punã o
floare.
 Pag. 145

Mormintele lor sînt acoperite de buruieni ºi nimeni nu mai ºtie

unde sînt înmormîntaþi toþi aceia care rãcneau odatã ca niºte lei
puternici împotriva Domnului ºi împotriva acelora care au vrut sã-ºi
pãstreze legãmîntul curat ºi sãnãtos. Astãzi, dupã atîþia zeci de ani,
priviþi acum ºi vedeþi cum se întind, de la o margine a þãrii pînã la
cealaltã, ramurile acestui copac mare ºi minunat care a crescut din
grãuntele de muºtar semãnat cu trudã, udat cu lacrimi, îngrãºat cu
sînge ºi cu sudoare de cãtre înaintaºii noºtri sfinþi care au mãrturisit
Cuvîntul lui Dumnezeu cu toatã puterea ºi ºi-au pãstrat legãmîntul
pînã la sfîrºit. De aceea noi nu încetãm sã vã aducem aminte de
aceºti oameni mari ºi sfinþi, cum a spus Mîntuitorul apostolilor Sãi
cînd le-a zis: Voi aþi intrat în lucrul altora. Voi seceraþi unde alþii
s-au trudit. Nu uitaþi datoria de recunoºtinþã care trebuie sã o aveþi
totdeauna faþã de înaintaºii voºtri. Marii noºtri înaintaºi: pãrintele
Iosif, fratele Marini, ceilalþi, sute ºi sute, ºi mii, ºi zeci de mii de
fraþi ale cãror nume sînt scrise în Cartea Vieþii, au trecut întîi
pe-aici, desþelenind cu jertfe grele pãmîntul acesta sufletesc care
fusese nãpãdit de sute ºi sute de ani de atîtea pãcate, de atîta
necredinþã ºi de atîta întuneric cît zãcuse peste pãmîntul nostru.
Cînd Dumnezeu S-a îndurat însã sã aducã aceastã Lucrare, ea a fost
ca rãsãritul unui soare peste o noapte de veacuri ºi veacuri. ªi au
început sã se trezeascã conºtiinþele poporului nostru ºi, din ce în ce,
tot mai multe suflete alese de Dumnezeu s-au alãturat acestei lupte.
ª i acu m v o i , cei t i n er i , v o i , dragii noºtri tiner i , aþ i aj u n s s ã
moºteniþi o Lucrare atît de minunatã ºi sfîntã, pe care Dumnezeu a
adus-o atît de crîncen, dar atît de frumos pînã astãzi. Simþiþi-vã
recunoºtinþa ºi mulþumirea faþã de Dumnezeu, pe care sînteþi datori
sã le arãtaþi, cã v-a fãcut parte de moºtenirea aceasta a unor aºa mari
sfinþi în lumina Lui.
Zic, sîntem la al patrulea prilej în care Dumnezeu ne-a strîns aici
pentru ca, prin tot ceea ce aduce fiecare prin Duhul Domnului ºi
prin tot ce primim prin prezenþa Domnului Isus ºi prin revãrsarea
Duhului Sfînt, sã împingem mai departe lucrarea aceasta frumoasã
de cunoaºtere, de apropiere ºi de colaborare a tineretului acestei
Lucrãri. Dumnezeu v-a ales pentru o slujbã mare ºi sfîntã.
Dumnezeu v-a înzestrat cu talent minunat ºi cu cunoºtinþe minunate
pe fiecare. El vrea acum sã vã facã pe fiecare dintre voi sã vã
înþelegeþi bine darul pe care l-aþi primit, locul în care aþi fost puºi,
datoria pe care trebuie sã o împliniþi ºi partea pe care trebuie sã o
luaþi la grãbirea venirii Împãrãþiei lui Dumnezeu, la înnobilarea
Lucrãrii evanghelice în care Dumnezeu ne-a chemat ºi la grãbirea
mîntuirii neamului nostru ºi a credinþei pãrinþilor noºtri în care ne-a
aºezat El aici. Ce treazã conºtiinþã, ce atentã veghere ºi ce rîvnã
sfîntã ne cere Dumnezeu nouã, în chip deosebit! Pentru cã pe noi
ne-a ales El ºi ne-a chemat în aceastã Lucrare atît de minunatã ºi de
sfîntã, în care noi trebuie sã ne dãm silinþele, fiecare, sã trãim la cel
mai înalt nivel duhovnicesc ºi sã contribuim cu cea mai frumoasã
parte a vieþii noastre ºi cu tot ceea ce putem noi crea prin
înflãcãrarea Duhului Sfînt ºi prin stîrnirea rîvnei noastre în a-L iubi
ºi a-L sluji pe Dumnezeu mereu mai frumos, pentru þelul cel mare
ºi sfînt, care este mîntuirea altora.
Pag. 146

Am spus de la început cum pãrintele Iosif, cînd m-am dus la

Sibiu, mi-a dat, simbolic, un tablou cu un tînãr care scapã din
valurile lumii dupã ce i se spãrsese luntrea înjghebãrii lui fireºti.
Ajuns pe stînca mîntuirii, binecuvînta pe Dumnezeu în momentul
salvãrii. Aceastã imagine a fost pusã pe coperta primei mele cãrþi de
poezii, apãrute în 1935: La Golgota. Dar dupã aceea mi-a spus: Tu
nu poþi sã-þi asiguri mîntuirea ta, decît într-un singur fel: þinîndu-te
de Hristos, sã cauþi salvarea altor suflete. Cu cît vei salva mai
multe, cu atîta vei fi mai binecuvîntat ºi cu atîta vei împlini mai
d eg r ab ã v o i a l u i D u mn ezeu º i d a toria ta. S i mt î n i n i ma mea
îndemnul sã evoc mereu amintirea aceasta, pentru ca niciodatã sã nu
uit marea dorinþã a lui ºi marea datorie a mea de a lucra ºi de a
lupta, cu tot ceea ce mi-a dat Dumnezeu, în toate zilele care mi-au
fost rînduite ºi în toate locurile ºi stãrile prin care am fost dus sã-mi
împlinesc aceastã datorie, þinîndu-mã de Isus. Sã întind o mînã celor
care aveau nevoie de aceastã mînã a mea, pentru a se întoarce ºi a
ajunge ºi ei sã se alipeascã de Hristos. Multiplicatã în mii ºi
milioane de exemplare, eu vãd în aceasta datoria fiecãruia dintre
noi. ªi simt îndemnul sã spun mereu cã aceasta este chemarea ºi
misiunea noastrã adevãratã ºi Dumnezeiascã, a fiecãruia: venind la
Hristos, þinîndu-ne de El, sã le întindem mîna - sub toate formele ºi
cu toate puterile noastre - celor care sînt naufragiaþi în jurul nostru
ºi se îneacã în jurul nostru nimiciþi ºi înecaþi de pãcat ºi de ispitele
acestui veac murdar ºi blestemat. Desigur, am greºit ºi noi, cã nu
este om care sã fie viu ºi sã nu greºeascã, cum spune Cuvîntul lui
Dumnezeu. Dar El, care ºtie toate acestea, a acoperit cu bucurie
greºelile noastre; cã dorind sã facem bine am greºit, nu dorind sã
facem rãu.
ªi putem spune, binecuvîntînd pe Dumnezeu, cuvintele
psalmului: Ferice de cel cu fãrãdelegea iertatã ºi cu pãcatul acoperit.
Ferice de acela cãruia nu-i þine în seamã Domnul nelegiuirea, pentru
cã în duhul lui nu este viclenie. Niciodatã nu va fi cineva pe
pãmîntul acesta sã nu greºeascã. Dar este o deosebire între cel care
greºeºte vrînd sã facã rãul ºi cel care greºeºte vrînd sã facã binele.
Gîndul însã care trebuie sã ne însoþeascã pe toþi este ca, luptînd ºi
lucrînd mereu, sã ne salvãm pe noi înºine, salvînd pe alþii. ªi,
grãbind împlinirea acestui gînd, cu cît mai repede vom ajunge la
realizarea þelului ºi scopului pentru care ne-a rînduit Dumnezeu pe
noi ºi Lucrarea Lui, cu atîta vom fi mai fericiþi ºi noi cu Dumnezeu,
ºi El cu noi. Am spus cã, de la începutul acestui an, am pornit, la
îndemnul Domnului, cu realizarea unui gînd: o preocupare mult mai
atentã ºi mult mai susþinutã faþã de tineretul acestei Lucrãri. Sîntem
o Lucrare de multe sute de mii de fraþi. Din toþi aceºtia, peste 80%
sînt tineri. Aþi vãzut ce frumoasã înfãþiºare au adunãrile noastre,
nunþile noastre, întîlnirile noastre. Voi înºivã sînteþi aºa de fericiþi
cînd vã vedeþi înconjuraþi de atîþia fraþi ºi surori tinere. Aceºtia sînt
fraþii ºi surorile, lucrãtorii Domnului, care se pregãtesc astãzi pentru
ziua de mîine. Dumnezeu v-a ales.
El a fãcut sã vã naºteþi, cea mai mare parte, din pãrinþi
credincioºi. Aþi avut o mamã sau un tatã credincios sau amîndoi
pãrinþii credincioºi. Ce har mare de la Dumnezeu este sã ai pãrinþi
credincioºi!
 Pag. 147

O mamã credincioasã, un tatã credincios care, cu cel dintîi

cuvînt, te-a învãþat sã rosteºti Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al
Sfîntului Duh ºi þi-a pus în inimã ºi-n mînã Cuvîntul lui Dumnezeu.
Toþi v-aþi bucurat de harul acesta - sau cea mai mare parte. Acum
trebuie sã înþelegeþi cã, tocmai prin acest fapt, Dumnezeu v-a ales
pentru o lucrare strãlucitã. Însufleþiþi-vã pentru ea, înflãcãraþi darul
lui Dumnezeu care este în voi. Iubiþi-L pe Dumnezeu! E singura
c o m o a r ã c a r e r ã m î n e î n v e a c . To a t e c e l e l a l t e p i e r o d a t ã c u
întrebuinþarea lor. Dupã ce trec anii, dupã ce trece viaþa, dupã ce
zilele se duc, cu ce aþi rãmas, în afarã de harul lui Dumnezeu ºi de
b i n e f a c e r e a L u i d i n l u m e a a c e a s t a ? F i e c a r e a v e þ i u n d a r.
Descoperiþi-vã darul pe care îl aveþi ºi puneþi-l în slujba lui Hristos.
Adunarea de Anul Nou la Sibiu a avut un scop: sã vã cunoaºteþi unii
cu alþii. Atunci aþi fost atît de mulþi, care nici nu vã vãzuserãþi
niciodatã unul cu celãlalt. Ce frumoasã a fost întîlnirea aceasta! ªi
aþi descoperit cã sînt at î t ea s uf l et e car e Î l i ubesc, ca voi, pe
Dumnezeu. Adunarea de la Comãneºti a avut un scop. Acolo a fost
o devizã: Întîi sã fim, apoi sã facem! Am înþeles atunci cã
Dumnezeu ne vrea întîi sã fim copii ai Lui, transformaþi, oameni
noi, oameni duhovniceºti, oameni în stare sã se orienteze ºi sã
cunoascã voia lui Dumnezeu; cu o dorinþã sfîntã s-o împlineascã.
Întîi sã fim! ªi dupã aceea sã facem. Întîi sã devii un om
duhovnicesc, care sã-L realizezi în viaþa ta pe Hristos; sã poþi fi un
exemplu în faþa tuturor celorlalþi. Dupã aceea, tot ce faci, tot ce
gîndeºti, tot ce spui capãtã valoarea ºi frumuseþea pe care o dã harul
lui Dumnezeu ºi pe care o garanteazã viaþa pe care o duci în Hristos.
Fãrã acoperirea în fapte, în trãire, cuvintele noastre, gesturile
noastre, scrierile noastre n-au nici o valoare. E ca ºi cînd o bancã
naþionalã ar arunca pe piaþã hîrtii de milioane de lei, dar n-are în
pivniþele ei acoperirea acestor bani în aur, care sã le garanteze
valoarea.
Oricît de frumoase ar fi cuvintele noastre, scrierile noastre, dacã
viaþa noastrã n-ajunge sã fie de o înaltã þinutã duhovniceascã ºi de
o înaltã trãire în Hristos, cuvintele noastre, cît de frumoase ºi de
late, ºi de largi, ºi de multe ar fi, n-au nici o valoare. În 1947, cînd
a apãrut pentru ultima datã foaia noastrã Isus Biruitorul, trecuse la
Domnul fratele Marini din februarie, am rãmas singuri acolo, sã
scoatem în fiecare sãptãmînã foaia. Trebuia sã facem ºi misiune pe
teren printre fraþii rãvãºiþi, trebuia sã scriem ºi foaia ºi banii
pierdeau din valoare zi de zi. La începutul anului, o gazetã a
noastrã, un numãr de foaie, avea un preþ de 1.000 de lei. Dupã
fiecare al 2-lea numãr, se ridica cu alte mii. La urma urmei, cînd, în
iulie, s-a fãcut prima devalorizare ºi revalorizare a banilor, foaia
noastrã costa 10.000 de lei. 10. 000 de lei costa o carte poºtalã.
Dacã te-ai dus la tîrg sã cumperi o pereche de boi, trebuia sã mergi
cu un sac de bani. Hîrtii de 500.000, hîrtii de 1.000.000. N-aveau
nici o valoare banii. E ca ºi cînd un om care n-are o viaþã
duhovniceascã, n-are o trãire sfîntã în Hristos, spune verzi ºi uscate.
Cine dã un ban pe toate vorbele lui? Cînd oamenii nu trãiesc
Evanghelia, toate vorbele lor sînt ca banii care nu au nici o valoare.
De aceea noi trebuie întîi sã fim, apoi sã facem. Sã fim gata sã
facem orice jertfã pentru Hristos!
Pag. 148

Atunci ºi cuvintele noastre, ºi umblãrile noastre vor cãpãta

valoare în faþa lui Dumnezeu ºi în faþa oamenilor. Asta era dorinþa
la Comãneºti, în 23 martie: întîi sã fim, apoi sã facem! Ne-am
întîlnit apoi la Cluj, la 1 mai. Ce frumoasã a fost întîlnirea de la
C l u j ! C e a d î n c i e r a u c u v i n t el e r o s t i t e a c o l o ! E r a m î n p l i n ã
desfãºurare a timpului de primãvarã ºi am zis: sîntem în cele 3 luni
care dau valoare anului întreg: aprilie, mai ºi iunie. Sînt lunile în
care zilele cresc, timpul e în creºtere, soarele e în creºtere, totul este
în creºtere. Sînt cele 3 luni care hotãrãsc recolta anului întreg. Dacã
nu se seamãnã bine în aprilie, dacã nu plouã bine în mai, dacã nu
strãluceºte soarele bine în iunie, toatã recolta anului s-a pierdut.
Aceasta înseamnã tinereþea, aceasta înseamnã creºterea, acestea
înseamnã maturitatea noastrã duhovniceascã. Dacã noi nu ne-am
nãscut din nou, adicã nu s-a însãmînþat adînc în inima noastrã
Cuvîntul lui Dumnezeu, cum se face primãvara, ºi dacã nu ne
îngrijim de creºterea noastrã duhovniceascã, cum se face vara,
a t u n c i º i c î n d t r eb u i e s ã s e cu l e a g ã r o d u l , n o i n u v o m a v e a
niciodatã, nici unii dintre noi, vreun rod. Sîntem în toamna anului
acum. Noi am învãþat din toate acestea cã nouã ni se cere întîi
naºterea din nou, sã devenim oameni duhovniceºti; dupã aceea sã
creºtem duhovniceºte, însuºindu-ne toate condiþiile de care avem
nevoie ca sã aducem rod. ªi apoi vine toamna, cînd noi vom putea
prezenta în faþa Stãpînului nostru roadele frumoase ale maturitãþii
noastre duhovniceºti, ale luptelor ºi alergãrilor noastre. Voi mã
înþelegeþi tot ce spun acum. ªi de aceea doresc din toatã inima ca,
ori de cîte ori ne întîlnim noi acum - ºi ne vom mai întîlni în viitor,
sã arãtaþi cã într-adevãr ceea ce s-a însãmînþat nu s-a uscat. Ci,
îngrijind cu dragoste, cu ostenealã, cu jertfã: citind Cuvîntul lui
Dumnezeu, rugîndu-vã fierbinte, cercetînd adunarea frãþeascã,
însuºindu-vã toate îndemnurile ºi bunele îndrumãri pe care le aveþi
din belºug aici: în Cuvîntul lui Dumnezeu, în cãrþile noastre
binecuvîntate, în cîntãrile noastre, în adunãrile noastre, sã vã
mat u r i zaþ i d u h o v n i ceº t e º i s ã v ã p r eg ãt i þ i p entru cercet ar ea
Stãpînului, care trece pe la smochinul vieþii noastre! Ne-a aºezat în
via Lui sfîntã, în cea mai frumoasã vie.
Nu existã în toatã lumea o mai frumoasã vie duhovniceascã decît
via Oastei Domnului. Au venit la noi oameni din strãinãtate, de
departe, ºi au spus: Noi am auzit acolo despre dv. În lumea aceasta,
toate curentele religioase au ajuns ca niºte vulcani stinºi. Nu mai
trãiesc. Singurã Lucrarea Oastei este un vulcan aprins care þîºneºte
mereu. Strãinii ne-au spus: În adunãrile noastre nu sînt lacrimi,
decît cînd cîntãm ºi cînd ascultãm lucrãrile pe care Dumnezeu le-a
încredinþat Oastei Domnului. ªtiþi cã sînt adunãri ale Oastei
Domnului în Suedia, în Norvegia, în America Latinã, în Australia,
peste tot. ªi din toate pãrþile zic: Trimiteþi-ne lucrãrile pãrintelui
Iosif, cãci acestea au viaþa lui Dumnezeu în ele. Îmi pare rãu cã
n-am aici acum un prospect în care se aratã o parte din Lucrarea
Oastei Domnului din Suedia. Cum au uniforma lor. O uniformã
distinctã. ªi cum merg ºi propovãduiesc Cuvîntul lui Dumnezeu,
cum ajutã pe sãraci, cum strîng pe orfani, cum sprijinã pe cei care
sînt, cum mãrturisesc Evanghelia pretutindeni, în uniforma lor
frumoasã, de vestitori ai Domnului. Oastea Domnului din Suedia!
Sînt aºa frumoase lucrãri pretutindeni!
 Pag. 149

Dumnezeu rãspîndeºte aceastã Lucrare. ªi-n Japonia avem

adunãri ale Oastei Domnului. Sã vedeþi cum Vîntul cel Ceresc ca ºi
cum adie vîntul ºi, dintr-o cîmpie de flori de pãpãdie uscate, zboarã
seminþele ºi nici nu ºtii unde înfloreºte o astfel de plantã
binecuvîntatã. Deci, sîntem într-o Lucrare în continuã creºtere, peste
care Duhul lui Dumnezeu ºi puterea lui Dumnezeu lucreazã cu mult
har ºi cu mult spor. Conºtiinþa acestei apartenenþe, cã facem parte
din aceastã Lucrare, ar trebui sã ne înalþe pe noi duhovniceºte.
Pentru cã numai în Ungaria sau în alte pãrþi unde se duc fraþi de-ai
noºt r i , s ã v ed eþ i cu ce cu v i n t e v i n ! To þ i privesc spre Oastea
Domnului din România ca spre ceva ceresc. ªi penticostalii, ºi
baptiºtii vorbesc despre Oastea Domnului din România tremurînd.
Cu ce gînduri frumoase ºi ce cunoºtinþe minunate, ºi ce putere a
ajuns pînã la ei cuvîntul acestei Lucrãri! Deci, dacã din toate
pãrþile, ochii tuturor sînt îndreptaþi spre aceastã Lucrare, ce oameni
ar trebui sã fim noi, printr-o purtare sfîntã ºi evlavioasã, cum spune
Cuvîntul lui Dumnezeu. Prin niºte fapte, prin niºte cuvinte, prin
niºte purtãri atît de minunate, încît într-adevãr sã meritãm ca toþi
ochii celorlalþi care Îl iubesc pe Dumnezeu ºi aºteaptã un ajutor de
undev a s ã ai b ã d r ep t s ã p r i v eas cã s p r e n o i cu s p er anþã ºi cu
admiraþie. Lucrarea aceasta început ã cu t ineretul, trebuie sã
înþelegeþi cã este voia lui Dumnezeu care vrea acum, din rîndurile
voastre, sã aleagã lucrãtori ºi luptãtori destoinici. Domnul va
pregãti ºi Domnul pregãteºte o mare libertate pentru Lucrarea
aceasta. Noi vedem acum diferenþa dintre vremile de acum ºi cele
de acum cîþiva ani, cînd nu puteam sã ne întîlnim 2 cu 2 ºi sã
mergem unii la alþii. Acum avem adunãri de mii de fraþi. Adunãri
cum a fost cea de la Sibiu. Îmi iubesc copilul! N-a supt de cîteva
zile. Suferã de foame. Aº dori sã lãsaþi sã sugã mãcar încã o datã,
sã se hrãneascã. ªi pe urmã puteþi sã mã ucideþi. Îmi iubesc pãrinþii,
dar Îl iubesc mai mult pe Hristos! El a spus: Oricine iubeºte mai
mult tatã sau mamã, sau fiu, sau fiicã, decît pe Mine, nu este
vrednic de Mine. A fost în stare sã-ºi lase copilaºul, sã-ºi lase
pãrinþii, din dragoste pentru Hristos. Aºa înaintaºi am avut noi pe
calea lui Dumnezeu. De aceea, sã ne ridicãm ºi noi pînã la înãlþimea
jertfei lor.
ªi sã ne strãduim sã ne înþelegem rolul ºi timpul, ºi datoria.
Viaþa trece ºi dacã nu facem nimic. Viaþa trece oricît de mult ne-am
scuti-o ºi oricît am cãuta sã n-o pierdem. Viaþa noastrã trece. Spune
un cuvînt frumos în pilda Mîntuitorului cu sãracul Lazãr ºi cu
bogatul. Zice: A murit sãracul ºi a fost dus de îngeri în sînul lui
Avraam. A murit ºi bogatul. ªi bogaþii mor. Mor cei slabi, mor cei
bolnavi, dar ºi cei sãnãtoºi, ºi cei tari mor. Însã nu-i tot una cum
mori. La moartea lui Iorga, un þãran din Bucovina, de pe locurile
unde a fost din naºtere Iorga, a venit la mormîntul lui ºi a spus
cîteva cuvinte: Lemne bune, lemne rele, toate ard. Numai cenuºa lor
nu-i la fel! Numai cãldura lor e alta. Zile bune, zile rele, toate trec.
Numai folosul lor nu-i la fel! Numai rãsplata lor e alta! Oameni
buni, oameni rãi, toþi mor. Numai umblarea lor nu-i la fel! Numai
veºnicia lor e alta!
Aºa cã, oricît de mult ºi-ar cruþa cineva viaþa, odatã tot o pierde.
ªi cei bogaþi mor; ºi cei sãnãtoºi mor; ºi cei tineri mor, mai mulþi
mor tineri, decît bãtrîni.
Pag. 150

Nu-i totuna însã dacã mori credincios, devotat pentru Hristos,

sau mori ca un laº, fricos, netrebnic, leneº, nepãsãtor. Dumnezeu
n e- a al es p e n o i p e n t r u a n e î n r o l a î n t r- o L u c r a r e s l ãv i t ã º i
strãlucitã, cu nume ceresc. În numele Oastei Domnului este Numele
Domnului. ªi este scris în profeþi: Eu te voi mîntui din pricina
Numelui Meu, zice Domnul. Din pricina Numelui Lui care este
peste noi, El ne mîntuieºte. V-am spus cît de strãini ºi singuratici
eram acum 50 de ani. Iar astãzi, uitaþi-vã ce a ajuns Lucrarea
aceasta, cu ramuri pînã la marginile pãmîntului. Într-o astfel de
Lucrare v-a chemat Dumnezeu: care ºi-a cîºtigat un renume minunat
în faþa tuturor oamenilor ºi în faþa tuturor locuitorilor pãmîntului.
Daþi-vã toate silinþele sã fiþi la înãlþimea aceasta! Cum a spus Goga
într-o poezie: Privighetori din alte þãri / vin doina sã ne-asculte.
Oameni dintre cei mai credincioºi ºi cei mai devotaþi lui Dumnezeu
din toate þãrile vin sã facã cunoºtinþã cu Lucrarea aceasta. Pentru cã,
aºa cum spune mai departe Goga: La noi sînt cîntece ºi flori / ºi
lacrimi multe, multe. Din cauza acestor lacrimi, din cauza acestor
jertfe, din cauza acestor flori sfinte care au lucit ºi au strãlucit ºi pe
cerul, ºi pe pãmîntul acestei Lucrãri, Dumnezeu binecuvînteazã
Lucrarea aceasta. Sã ne gãsim ºi sã ne socotim, ºi sã ne strãduim sã
fim vrednici de aceºti oameni mari ºi sfinþi. De aceea am zis, cînd
Dumnezeu va rîndui o altã întîlnire de aceasta, daþi-vã silinþele sã
vã puteþi prezenta cu fruntea sus, cu inima plinã de bucurie, cu faþa
p l i n ã d e s t r ã l u c i r e , c u o c h i i î n l ã cr i maþ i d e d r ag o s t e p e n t r u
Dumnezeu, cu cîte o lucrare frumoasã. Nu vã ruºinaþi de Domnul,
nu vã ruºinaþi de lucrul pentru El, nu vã ruºinaþi de cîntãrile Lui, de
rugãciunile cu El, de jertfele pentru El. Bucuraþi-vã cã aveþi parte
de astfel de har, sã fim aleºi de Domnul ºi sã fim fãcuþi pãrtaºi unei
astfel de moºteniri strãlucite. Noi ne ducem, ºtie Dumnezeu cît de
puþine sînt zilele în care ne vom mai vedea unii cu alþii aºa cum ne
vedem acuma. Am citit la început Psalmul 90. Acolo este scris:
Zilele vieþii noastre sînt 70 de ani. E adevãrat cã scrie cã mai sînt
unii care mai trãiesc ºi dupã aceea. Dar am zis: anii pe care-i trãieºti
dupã 70 îi tîrãºti, nu-i mai trãieºti. ªi oricînd pot fi sfîrºiþi, pentru
cã, de fapt, sfîrºitul a fost sortit, numãrat, cîntãrit, hotãrît la 70 de
ani. Am trecut de aceºti 70 de ani. Deci oricînd poate sã vinã, ori pe
aºteptate, ori pe neaºteptate, despãrþirea noastrã. Cînd gazul din
lampã s-a terminat, fitilul fie cã mai pîlpîie o datã ºi se stinge, fie
cã înceteazã încet, încet, pînã cînd s-a stins.
Acesta este sfîrºitul fiecãruia dintre noi, care poate sã vinã
oricînd. De aceea, iatã ce sarcinã vã rãmîne: veþi continua aceastã
Lucrare sfîntã. Pregãtiþi-vã sã puteþi prelua ºtafeta aceasta, fãclia
aceasta minunatã, ºi s-o duceþi mai frumos decum am dus-o noi.
Pentru cã voi v-aþi format în alte împrejurãri decum ne-am format
noi. Voi aþi ajuns acum sã porniþi de la un alt nivel decum am pornit
noi cînd am pornit, acum peste o jumãtate de secol, cînd am rãmas
fãrã pãrintele, fãrã pãrinþii noºtri duhovniceºti. Însã sã ºtiþi cã
Lucrarea este a lui Dumnezeu. El n-o va lãsa. Oamenii pot sã
întîrzie împlinirea planurilor lui Dumnezeu, dar nu le pot anula. Pot
zãdãrnici mîntuirea lor sau mîntuirea unora care ascultã de ei, dar
nu pot zãdãrnici planul lui Dumnezeu ºi izbînda unei Lucrãri a Lui.
Domnul nu începe o lucrare care sã dea, dupã aceea, faliment.
Oamenii pot da faliment, dar Lucrarea lui Dumnezeu nu.
 Pag. 151

Dacã noi nu sîntem în stare ºi nu corespundem voii lui

Dumnezeu ca prin noi sã continue Dumnezeu Lucrarea Sa, El îi va
gãsi pe alþii. El nu piere. El stã ºi trãieºte veºnic. El poate lua sau
poate ridica, El poate întãri sau poate anula, El poate înãlþa sau
poate prãbuºi pe cei care sînt sau nu sînt vrednici de chemarea Lui.
Aþi avut pãrinþi credincioºi.
Aþi primit mesajul Evangheliei minunat. Aþi vãzut lucruri ºi
fapte, ºi exemple nespus de frumoase. Aþi vãzut sub ochii voºtri
cum Dumnezeu apãrã aceastã Lucrare. Cine mai face în þara aceasta
adunãri aºa de minunate, nunþi aºa de frumoase, întîlniri aºa
strãlucite, bucurii aºa de mari ca noi? Deºi n-avem autorizaþie, deºi
nu sîntem recunoscuþi legal. Cine este totuºi atît de binecuvîntat de
Dumnezeu cu aºa mari binecuvîntãri ca aceastã Lucrare? Nu este
o a r e a c e a s t a d o v a d a c ã D u mn e z e u o a p ã r ã ? ª i a t u n c i , d a c ã
Dumnezeu o apãrã atît de vizibil ºi atît de minunat, nu ne obligã pe
noi acest lucru la o viaþã înaltã, sfîntã, la o rîvnã mai puternicã ºi la
un devotament mai fierbinte faþã de aceastã Lucrare, dacã
Dumnezeu chiar pe noi, cei mai nevrednici, ne-a gãsit totuºi
vrednici de încredere ºi ne-a pus în slujba Lui? Nu vã parã rãu,
pentru cã noaptea aceasta nu-i pierdutã. Noaptea aceasta este o
noapte cîºtigatã. Odatã, peste ani ºi ani, cînd noi nu vom mai fi
decît cîntãri ºi amintire, vã veþi gîndi cu drag la o searã ca asta ºi
veþi mulþumi lui Dumnezeu cã aþi trãit-o. Reþineþi în inimile voastre
toate aceste cuvinte ºi îndemnuri venite de la Dumnezeu, de la
Duhul Sfînt, pentru ca sã înflãcãreze în voi Duhul Sãu ºi harul Sãu
care v-a chemat ºi v-a sortit la o lucrare minunatã. Sã fiþi împreunã
l u cr ãt o r i cu D u mn ezeu l a o L u cr ar e ex traordi n ar d e mar e º i
frumoasã, care va aduce la Dumnezeu multe ºi multe mulþimi de
s u f l et e º i v a cr ea î n cã, p e n t r u D u mn ezeu , l u cr ãr i n es p u s d e
frumoase. Lucrãrile acestea sînt lucrãri ºi adunãrile acestea sînt
adunãri în care ºi îngerii doresc sã priveascã. De-aþi ºti cîþi îngeri
sînt acum în jurul nostru. De-aþi ºti cum Se bucurã Domnul în cer
de prezenþa Lui în mijlocul nostru ºi prezenþa noastrã acum în faþa
Lui! Sã simþim în inima noastrã puternic ºi adînc bucuria acestei
stãri, bucuria acestui ceas, bucuria acestei nopþi. Somnul îl veþi mai
gãsi; odihna o veþi mai gãsi; dar seri ca acestea, întîlniri ca acestea
nu sînt multe.
Bucuraþi-vã de ele ºi puneþi la inimã toate îndemnurile pe care
Dumnezeu vi le pune ºi vi le-a pus fie printr-o cîntare, fie printr-un
cuvînt, fie printr-o poezie, fie printr-un gînd ºi un îndemn pe care
l-aþi auzit în seara aceasta aici. ªi puneþi-vã serios pe lucru.
Simþiþi-vã atît de apropiaþi unii faþã de ceilalþi, cum nu te simþi faþã
de fraþii tãi din aceeaºi familie. ªi colaboraþi împreunã, pentru ca sã
aduceþi Domnului lucrãri tot mai de valoare ºi tot mai frumoase. Mã
bucur din toatã inima cã am avut de la Domnul harul sã mai fiu o
searã împreunã cu voi ºi cu sufletele acestea pe care Dumnezeu ne-a
adunat aicea sã ne unim gîndurile noastre ºi fiorul inimii în aceeaºi
rugãciune ºi în aceeaºi lacrimã de recunoºtinþã ºi de dragoste pentru
Domnul nostru. Sã ne ajute Domnul ca tot ceea ce a vrut El sã ne
înveþe ºi scopul minunat pe care l-a avut El cu noi sã pãtrundã
inimile noastre de o încredinþare înaltã ºi strãlucitã cã Dumnezeu
ne-a chemat, cã scopul nostru ºi cã rostul nostru nu-i sã cîºtigãm o
pîine mai albã sau mai neagrã, mai moale sau mai uscatã.
Pag. 152

De acestea, Dumnezeu are grijã sã avem, dacã trãim frumos ºi nu

sîntem risipitori. Scopul nostru este sã Îl iubim pe Dumnezeu ºi
chemarea noastrã este sã aducem slujbã ºi slavã pentru Numele Lui.
Strãduiþi-vã, descoperiþi-vã fiecare ce dar aveþi, pe care trebuie
sã-l puneþi frumos, fierbinte, curat, dulce la picioarele Crucii lui
Hristos, în poala Lui. Pentru cã El ªi-a dat viaþa pentru noi. Ne-a
iubit atît de mult! ªi ne cere ºi nouã o astfel de iubire, de valoarea
ºi de frumuseþea iubirii Lui. Acum noi, peste 10 minute, va trebui
sã dãm ceasul iar la 12. Vom face pauza despre care vorbirãm, dupã
aceea vom sta de vorbã, cerînd de la fiecare o pãrere, un îndemn, un
gînd cum putem noi lucra mai bine pentru Domnul, care metode ºi
care îndrumãri, ºi care cãi, ºi ce anume ar trebui sã facem noi ca sã
putem realiza pentru Domnul o trãire mai frumoasã ºi o activitate
mai rodnicã în Lucrarea Lui? Ce pãrere aveþi despre adunãrile cu
tineretul? Ce pãrere aveþi despre problemele care trebuiesc discutate
între noi? Ce pãrere aveþi despre felul în care s-ar putea lucra mai
frumos? Nu numai cu tineretul, dar îndeosebi cu tineretul. Sînt
atîtea probleme care stau în faþa noastrã. ªi s-au ivit din partea
multor fraþi tineri gînduri mature cu privire la felul de lucru în
viitor. Dumnezeu v-a pus pe inimã aceste lucruri. Vedeþi cît de
necesarã este mîntuirea neamului nostru, ridicarea nivelului
duhovnicesc al credinþei noastre. Cîtã nevoie este de mãrturisirea
Evangheliei! Cîtã nevoie este de apropierea tineretului! Cîtã nevoie
este ca sã-i chemãm pe colegii noºtri, pe prietenii noºtri. Sînt
printre ei unii binevoitori, dornici dupã Dumnezeu. Ce putem face
pentru aceºtia? care sînt metodele cele mai bune de a lucra pentru
Domnul, de-a întãri adunarea noastrã, de-a aduce la Domnul mai
degrabã pe semenii noºtri, de-a face ceva mai practic, mai frumos
pentru Domnul? Cum trebuie sã facem adunãrile tineretului? Cît de
necesar este un studiu biblic, ºcoala biblicã, formarea sufletelor
noastre în învãþãtura în care ne-a mîntuit pe noi Domnul? Cum
trebuie sã procedãm noi cu cei din jurul nostru? Cum putem face ca
lucrul Domnului sã sporeascã ºi sã ajutãm ºi noi înºine la creºterea
Lucrãrii lui Dumnezeu? Care sînt deficienþele noastre? Care sînt
slãbiciunile pe care le avem? Ce trebuie sã facem ca adunãrile
n o as t r e s ã f i e ma i f r u m o a s e ? C u v î n t ãr i l e f r aþ i l o r s ã f i e mai
substanþiale? Pe cei care vin noi în adunãrile noastre cum îi putem
aduce mai repede la Domnul? Cum putem face ca adunãrile noastre
sã se încheie totdeauna cu chemãri la mîntuire ºi cu suflete care sã
se hotãrascã, nou, pentru Domnul?
Iatã cîte probleme se pun ºi cîte ne cer nouã ca sã contribuim ºi
noi la îmbunãtãþirea muncii noastre duhovniceºti, la ridicarea
cantitãþii ºi calitãþii lucrului nostru pentru Domnul. Dacã vã plac
adunãrile acestea, dacã ele se fac în cel mai frumos fel sau ar putea
fi ºi mai frumoase sau ºi mai bune. Iatã gînduri ºi probleme la care
sã vã gîndiþi. Sînteþi de-acuma cu toþii binecuvîntaþi de Dumnezeu
cu orizont cultural destul de larg, cu un bagaj de cunoºtinþe destul
de frumos, cu experienþe în Lucrarea lui Dumnezeu fiecare, mai
mult sau mai puþin. Simþiþi-vã rãspunderea faþã de bunul mers al
Lucrãrii lui Dumnezeu, cã rãmîneþi voi! Noi ne ducem. Mîine,
poimîine veþi uita unde eram ºi nu ne veþi mai gãsi. Veþi dori sã ne
mai auziþi ºi n-o sã ne mai auziþi. Sã auziþi atunci din mormîntul
nostru îndemnurile acestea.
 Pag. 153

Iubiþi-L pe Dumnezeu din toatã inima voastrã ºi cãutaþi sã lucraþi

ºi sã luptaþi pentru El. Nu vã împiedicaþi nici de ameninþãri, nici de
i s p i t e , n i c i d e n i m i c c e - i t r e c ã t o r. A l i p i þ i - v ã d e D o m n u l º i
descoperiþi care sînt cele mai frumoase ºi mai rodnice munci ºi
metode de a-i ajuta pe oameni sã se întoarcã la Dumnezeu. Sã
ajungem noi la mîntuirea întregului nostru neam, dupã cum este
scris: Binecuvîntat este cine se roagã nu numai pentru el singur, ci
pentru tot neamul sãu.
Fericitã sã fie mîntuirea celui care nu cautã sã se mîntuiascã
numai el singur, ci pe tot neamul sãu. Sã lucrãm pentru aceasta ºi
Dumnezeu ne va binecuvînta. Adunarea noastrã din astã searã sã vã
ridice ºi sã vã menþinã în inimã ca un ghimpe ºi ca o lozincã sfîntã:
cum sã facem mai bine lucrul lui Dumnezeu ºi ce anume parte poþi
tu, frate sau sorã tînãrã, sã iei, mai activã, la înaintarea lucrului lui
Dumnezeu? Gîndiþi-vã la acestea! ªi, dupã ce vom face pauza
aceasta care peste 5 minute va începe, sã mai stãm cîtva, un ceas, 2,
de vorbã ºi sã schimbãm între noi aceste gînduri. Nu este
întîmplãtor faptul acesta. Nici cuvîntul ºi nici împrejurarea, ºi nici
timpul acesta nu este întîmplãtor. Dumnezeu ne-a pus pe inimã ºi a
pus în faþa noastrã dorinþa pe care o are El cu noi: sã luptãm din
toatã inima, ca fiecare dintre noi sã eliminãm tot ceea ce mai este
rezervã ºi diferenþã, pentru a deveni cu adevãrat una în gînduri cu
ceilalþi fraþi, cu Lucrarea, cu specificul ei, cu þinta ei, cu solia ºi cu
scopul ei. De aceea aº dori ca acum, cînd s-a apropiat timpul rînduit
pentru aceastã primã p ar t e a p et r ecer i i n o astre împreunã, sã
încheiem totul cu rugãciunea. Cu o rugãciune-legãmînt. Sã lucrãm
în noi înºine fiecare dintre noi, îndepãrtînd, prin duhul ºi puterea lui
Dumnezeu, ceea ce ne-ar mai separa, ceea ce am recunoscut fiecare
cã am mai putea avea în inimile noastre deosebit faþã de specificul
Lucrãrii ºi faþã de gîndul Domnului pe care l-a avut cu aceastã
Lucrare. De ce aceasta? Prevãd cã ne aºteaptã un viitor strãlucit ºi
binecuvîntat. ªi aºa cum toþi aþi subliniat cã cea mai mare ºi cea
dintîi condiþie este unitatea dintre noi, aceasta Domnul ne-a
inspirat-o; ºi nu numai ca un îndemn, ci ca o poruncã a Lui. Poate
ne aºteaptã o lucrare nespus mai mare ºi mai minunatã în viitor.
Condiþia cea mai importantã ºi cea absolut necesarã este unitatea
dintre n o i . Î n s ear a aceas t a sã pu nem un legãmînt în faþa lui
Dumnezeu, sã topim ºi sã îndepãrtãm tot ceea ce ne-ar mai putea
izola ºi separa de duhul Lucrãrii, de mesajul ei, de solia ei, de
gîndul ei, de misiunea cu care a venit ea de la Dumnezeu în poporul
acesta, în Biserica aceasta.
Sigur cã vom avea lupte, dar Dumnezeu, care a adus lucrurile
pînã aici, le va duce mai departe. Noi am vãzut atîtea minuni. ªi
anul acesta, cîte minuni am vãzut! Dumnezeul nostru, în Numele
cãruia ne-am dus în faþa mai marilor poporului ºi Bisericii acesteia,
a fost cu noi ºi ne-a dat biruinþã. În faþa tuturor, am simþit de la cel
dintîi pas pînã la sfîrºit, cã Cel care era cu noi era mai tare decît cel
care era în ei. ªi, cu toate cã am avut discuþii contradictorii,
punctele lor au fost mai slabe. Dumnezeu ne-a dat nouã argumente
care le-au doborît toate punctele lor, cu diferenþa aceasta uriaºã care
era între condiþiile noastre. Dumnezeu ne-a dat biruinþã. Am plecat
cu sufletul plin de încredere ºi de putere ºi cînd ne-am dus la ei, ºi
cînd am plecat de la ei, cã Dumnezeu ne va da biruinþã.
Pag. 154

ªi ne-a dat. În toate acestea, noi am trãit atîtea mari minuni anul
acesta! Cred cã momentul acesta, seara aceasta, miezul acesta de
noapte, hotarul acesta dintre toamnã ºi iarnã este un hotar hotãrîtor,
este un moment hotãrîtor.
Noi trebuie sã punem un legãmînt adînc în faþa Domnului. El are
un plan cu noi. Nu întîmplãtor am ajuns noi, cei care sîntem aci, în
seara aceasta, în locul acesta. Sã lãsãm Duhul lui Dumnezeu sã
lucreze puternic în inimile noastre ºi El va face din noi o oºtire
nebiruitã. Mi-aduc aminte, cînd s-a dus pãrintele Iosif la Domnul,
am rãmas cu fratele Marini. 2 copii: ºi tineri, ºi nepricepuþi, în luptã
cu o uriaºã armatã ostilã, pornitã împotriva noastrã sã ne
nimiceascã. Am avut de dus greutãþi nespus de mari ºi înãuntru, ºi
în afarã. Dar iatã astãzi, dupã 50 de ani, ce mari biruinþe ne-a dat
Dumnezeu! Acuma nu mai sînt numai 2; acuma sînteþi sute, mii,
tineri înflãcãraþi, binecuvîntaþi de Dumnezeu, entuziaºti, inteligenþi,
devotaþi cauzei lui Dumnezeu, talentaþi, inspiraþi de Dumnezeu în
toate privinþele. Putem pleca liniºtiþi. Lucrarea Domnului este
asiguratã. Dumnezeu v-a ales ºi v-a înzestrat cu atîtea binecuvîntãri
ºi acum v-a adus la acest moment înalt, solemn, divin, în care El
vrea sã ne topeascã toate inimile într-una, pe toþi sã ne facã sã
gîndim la fel, sã umblãm la fel. Cît de biruitor va merge Domnul în
fruntea noastrã cînd noi Îl vom urma pe El! Cînd Mîntuitorul a
intrat în Templul din Ierusalim, plin de tot felul de ticãloºii ºi de
stricãciuni, El a avut o mare biruinþã pentru cã în urma Lui erau 12
ucenici devotaþi, hotãrîþi pentru orice. Nimeni n-ar fi îndrãznit sã
punã mîna împotriva Lui cînd L-a vãzut însoþit de o armatã întreagã,
d e o e c h i p ã b i n ecu v î n t at ã d e l u p t ã t o r i d e v o t a þ i c a u z e i L u i .
Dumnezeu ne-a adunat aici. Va fi un început. Noi trebuie sã punem
un legãmînt. Nu numai ca noi înºine sã ne dãm silinþa sã fim ºi sã
rãmînem permanent, tot mai mult uniþi, dar fiecare în sectorul lui sã
lucrãm. Pentru ca ºi pe ceilalþi fraþi ai noºtri, care sînt departe acum,
sã-i apropie Domnul ºi sã fim o unitate de nezdruncinat ºi de
nemaidespãrþit. Aceasta vrea Domnul. Poate cã momentul acesta l-a
aºteptat El ca sã declanºeze prin noi o ofensivã biruitoare ºi
strãlucitã. Planurile lui Dumnezeu sînt mari. El a avut nevoie numai
de oameni devotaþi, hotãrîþi ºi uniþi, ca sã le ducã la îndeplinire.
Dacã noi vom fi aceia, Dumnezeu prin noi va lucra. Credem cã
nucleul ãsta care sîntem acum aci, dacã punem un legãmînt ºi din
toatã inima ne rugãm Domnului sã ne ajute pe toþi, cu puterile pe
care le avem ºi în locul unde sîntem, sã lucrãm cu un gînd ºi cu o
inimã pentru înaintarea Evangheliei ºi pentru împlinirea scopului
Lucrãrii Oastei Domnului în care ne-a chemat El, nu existã zid sã
stea împotrivã pe care sã nu-l dãrîme Dumnezeu.
Nu existã mare prin care sã nu facã El drum pentru noi. Dar are
nevoie de unitatea noastrã. Unitatea noastrã, în primul rînd, în
inimile noastre, dupã aceea în rugãciunile noastre. Sã luãm hotãrîre
sã gîndim la fel, sã umblãm la fel, sã ne corectãm gîndurile ºi sã ne
întocmim toate drumurile în aºa fel, încît noi sã fim una. Apoi sã ne
rugãm cu un gînd ºi cu o inimã, sã ne rugãm puternic. Dragostea ºi
rugãciunea sînt cele 2 puteri nebiruite pe pãmînt. Sã facem acest
lucru. Tineri, bãtrîni, cum sîntem: cu o inimã tînãrã ºi devotatã
Domnului, sã facem acest lucru. E ceasul 12 ap r o ape. Zic sã
îngenunchem acum.
 Pag. 155

Ne rugãm Domnului cu acest gînd: sã binecuvînteze Domnul,

prin Duhul Sãu Cel Sfînt ºi prin prezenþa Lui puternicã acum în
mijlocul nostru, acest gînd, de a ne ajuta sã ajungem una ºi de a ne
da putere sã îndepãrtãm dintre noi ºi din inimile noastre tot ceea ce
ar mai putea fi o piedicã în calea deplinei unitãþi ºi armonii. Oricînd
vom avea p r o b l eme s u s p ect e s au bãnuieli, sau lucruri, sã ne
consultãm între noi unii cu alþii, ca sã putem sã ajungem sã pãstrãm.
ªi ar fi bine sã mai hotãrîm zile ca acestea, sã ne mai întîlnim.
Odatã dincolo, odatã dincolo, pentru ca sã ne îmbãrbãtãm ºi sã ne
întãr i m, cum spunea ºi fratele Vasile, mai des între noi. Mai
apropiaþi, mai cum era ºi vorba proverbului: Calcã des în casa
aproapelui tãu, cã spinii ºi buruienile cresc acolo unde calci prea
rar. Sã ne întîlnim mai des. Cã bãnuielile, vorbele rele pe care
diavolul le împrãºtie cu atîta putere ºi slãbiciunile noastre care mai
dau ocazie ºi vorbirilor nepotrivite sînt foarte multe. Sã le înlãturãm
cu dragoste, cu rugãciune, cu sinceritate, cu smerenie, cu toatã
puterea iubirii dintre noi ºi a încrederii frãþeºti. ªi nu existã putere
care sã ne poatã opri. ªi nici piedicã pe care sã n-o putem birui,
dacã noi între noi avem aceastã dorinþã sincer ã ºi acest gînd
fierbinte ºi îl pãstrãm curat ºi sãnãtos în viaþa noastrã. Aº vrea sã ne
p l ecãm l a r u g ãci u n e º i s ã mu l þ u mi m D o m n u l u i . C î þ i s i m þ i þ i
îndemnul sã-I mulþumim Domnului. În Numele Tatãlui, al Fiului ºi
al Sfîntului Duh. Amin. Doamne, Dumnezeul ºi Tatãl nostru,
Fãcãtorul ºi Binefãcãtorul nostru, Tu, Cel care ne-ai zidit ºi ne-ai
întocmit ca sã slujim de laudã slavei Tale ºi sã Te preamãrim pe
Tine Doamne continuînd slava Sfîntului Tãu Nume din cer ºi pe
pãmînt, ºi sub pãmînt! În Numele Domnului Isus, dulcele, dragul ºi
scumpul nostru Mîntuitor, Fiul Tãu preaiubit, ºi prin Duhul Tãu Cel
Sfînt pe care ni L-ai dat în Numele Lui, Te binecuvîntãm ºi-Þi
mulþumim recunoscãtori pentru tot ce ai fãcut Tu pentru noi. Îþi
mulþumim, Tatã Ceresc, Isuse Doamne ºi Duhule Sfinte, Sfîntã
Treime, Dumnezeul nostru, pentru harul Tãu nespus de mare pe care
l-ai revãrsat peste noi, pentru rãscumpãrarea nespus de mare pe care
ai dat-o pentru noi ºi pentru Duhul Tãu Cel Sfînt pe care ni L-ai dat
putere, cãlãuzire, mîngîiere ºi ajutor. Îþi mulþumim din toatã inima
pentru aceste daruri ºi pentru cã ne-ai deschis ochii sã le vedem,
urechile sã le auzim, inima sã le primim, mintea sã le înþelegem.
Din toatã inima Îþi mulþumim cã ai fãcut acest mare lucru pentru noi
ºi cã ne-ai chemat la mîntuirea Ta prin aceastã Lucrare nespus de
minunatã ºi scumpã, calea cea mai dulce ºi mai dreaptã rînduitã de
Tine pentru noi. Îþi mulþumim pentru aceasta ºi Îþi mulþumim pentru
înaintaºii noºtri sfinþi prin care ne-ai vestit atît de limpede ºi aºa de
clar cuvîntul mîntuirii Tale, încît am simþit cã acesta este, ºi nu
altul, pentru noi.
Te binecuvîntãm din toatã inima. Ajutã-ne sã-l urmãm din toatã
inima, sã ne pãtrundem de duhul ºi de mesajul pe care i l-ai dat lui,
ca noi sã putem continua acum, desãvîrºind în întindere, în adîncime
ºi în frumuseþe, Lucrarea pe care ai început-o prin el. Mulþumim cã
pînã astãzi ai fost cu noi ºi, prin niºte oameni nebãgaþi în seamã,
necunoscuþi, dispreþuiþi de toþi, ai fãcut Doamne ca Numele Tãu sã
poatã rãsuna de-a lungul ºi de-a latul pãmîntului, pînã la marginile
lumii. Binecuvînteazã aceastã vestire scumpã ºi fã sã cîºtige tot mai
mult în frumuseþe, în valoare, în preþ.
Pag. 156

Binecuvînteazã-i pe toþi cei pe care i-ai mai chemat la aceastã

slujbã minunatã, fraþii noºtri ºi surorile noastre, bãtrîni ºi tineri,
aceºtia cu care sîntem ºi simþim cã sîntem o inimã ºi un gînd, fãrã
de care nu putem Doamne care ni-s dragi, care ni-s scumpi ºi de
c a r e n - a m v r e a s ã f i m d es p ãr þ i þ i n i ci p e p ãmî n t , n i ci î n cer.
Mulþumim pentru seara aceasta; mulþumim pentru familia aceasta;
mulþumim pentru pãrinþii bãtrîni, pentru pãrinþii tineri, pentru copiii
mai mari, pentru copilaºii mici; mulþumim pentru ramurile mai
apropiate ºi mai îndepãrtate de trunchiul acesta.
Te rugãm sã-i binecuvîntezi! Mulþumim pentru aceastã searã
binecuvîntatã care este searã de mulþumire pentru noi. Primeºte, Te
rugãm, cu bunãtate ºi bunãvoinþã sentimentele adînci de
recunoºtinþã ºi mulþumire pe care Þi le înãlþãm prin lacrimi ºi prin
cuvinte, ºi - dincolo de cuvinte - prin simþãmintele adînci ale inimii
noastre recunoscãtoare. ªi binecuvînteazã mai departe pãrtãºia
noastrã. Mulþumim pentru aceastã searã ºi pentru tot ceea ce s-a
putut exprima prin Duhul Tãu aici. Simþim cã sîntem o inimã ºi un
gînd. Binecuvînteazã-ne pe toþi! Acum Doamne într-un gînd, punem
un nou legãmînt, pe lîngã legãmîntul celãlalt, pe care îl avem cu
Tine Doamne. Dorim sã fie mai frumos ºi mai sfînt acest legãmînt.
Dorim sã ne ajuþi ca sã lepãdãm tot ceea ce mai este strãin în
inimile noastre unii faþã de alþii. Sã netezeºti, sã nivelezi Tu tot; sã
îndepãrtezi tot ceea ce este rãu ºi sã ne binecuvîntezi Doamne
pentru mesajul sfînt pentru care ne-ai chemat ºi pe care ni l-ai
încredinþat sã-l ducem. Binecuvînteazã-i pe fraþii noºtri hotãrîþi,
lucrãtorii Tãi buni, destoinici, ostenitori pentru Tine. Doamne, noi
ºtim cît trebuie sã riºte fiecare ca sã-Þi rãmînã statornic. Dar ceea
ce promiþi Tu e nespus mai mult decît ceea ce riscãm noi pentru
Tine. Întotdeauna ne-ai dovedit cã atunci cînd am fost în stare sã
acceptãm un risc, Tu ne-ai dãruit mult mai mult. Nu numai cã ai
înlãturat orice primejdie de care ne temeam, dar ne-ai dãruit
binecuvîntãri nespus mai mari, mult mai mari decît riscul pe care
l-am acceptat. ªi acum, dacã trebuie pentru Tine Doamne, sã
acceptãm un risc, dã-ne puterea strãlucitã ºi biruitoare sã fim fericiþi
Doamne, cã putem renunþa la ceva ºi putem risca ceva pentru Tine,
care ai renunþat la atît de mult ºi ai riscat totul pentru noi. Îþi
mulþumim cã ne-ai iubit atît de mult ºi cã ne iubeºti. Îþi mulþumim
pentru anul acesta care a trecut plin de bucurii ºi de biruinþe; pe
care, în toate privinþele, ne-ai arãtat Doamne, cã îl binecuvîntezi ºi
l-ai binecuvîntat pentru noi. Îþi mulþumim pentru sufletele care au
venit la Tine ºi s-au predat Þie cu legãmînt, la adunãrile prin care
am trecut. Îþi mulþumim pentru înnoirea legãmîntului acelora care
aveau nevoie de aceasta în faþa Ta. Îþi mulþumim Doamne ºi pentru
toate inimile mai marilor poporului ºi ai Bisericii acesteia care au
fost strãpunse prin Lucrarea puternicã a prezenþei Tale ºi faþã de
care ai înãlþat Cuvîntul Tãu ºi solia Lucrãrii Tale. Te rugãm,
continuã sã ne binecuvîntezi ºi mai departe. ªi pe Tine, care ºtii cã
se apropie o confruntare mare, la care va trebui sã avem curajul
mãrturisirii adevãrului Tãu în faþa tuturor, Te rugãm sã ne dai
putere ºi biruinþã. Tu ºtii cine va veni la masa acestui dialog.
ªtii Doamne cum vine fiecare. Binecuvînteazã Cuvîntul Tãu
puternic ºi Lucrarea Ta în inimile tuturor. Dã-ne puterea Doamne,
puterea de convingere, puterea de biruinþã în faþa tuturor.
 Pag. 157

Iar pe ei Doamne fã-i sã înþeleagã ºi sã se plece în faþa Ta,

acceptînd voia Ta. Tu singur ºtii viitorul, dar noi Îþi mulþumim
pentru conjunctura aceasta. Te rugãm, ajutã-ne sã fim la înãlþimea
voii Tale ºi sã nu mai avem nici o altã grijã, decît grija mãrturisirii
Tale puternice, pentru ca sã vedem cum Tu le dai biruinþã mai
departe alor Tãi. Îþi mulþumim din toatã inima pentru fiecare dintre
cei cãrora Tu ne-ai dãruit bucuria sã fim acum aci. Te rugãm,
primeºte ºi binecuvînteazã legãmîntul nostru. Ajutã-ne sã avem
putere sã luptãm cu firea noastrã ºi sã ieºim totdeauna biruitori, ca
sã biruie totdeauna voia Ta în viaþa noastrã ºi sã pãstreze puternicã
ºi tot mai puternicã unitatea noastrã. ªi adaugã, Te rugãm, la aceastã
unitate, la acest nucleu fierbinte pe toþi fraþii ºi surorile noastre pînã
oriunde vom putea pãtrunde, pentru ca sã închegi Lucrarea Ta o
inimã ºi un gînd, cu care Tu apoi sã cîºtigi biruinþã, sã cureþi
templul acesta de tot ceea ce este rãu ºi sã înalþi Numele Tãu acolo
unde este acum numele ºarpelui.
Dã-ne biruinþã Doamne în aceastã luptã sfîntã, cã dorim sã
lucrãm pentru Tine. Lucreazã Tu cu noi împreunã ºi fã astfel ca, în
urma Ta, sã mergem totdeauna din biruinþã în biruinþã. ªi sã vedem
Doamne, cum îngenunchezi la picioarele Tale poporul nostru ºi
toatã Biserica noastrã. Ce fericiþi vom fi noi, de care Te-ai folosit,
cînd vom vedea cã toþi ai noºtri au venit la Tine ºi cã tot poporul
acesta va slãvi Numele Tãu! Noi credem în puterea Ta nemãrginitã.
A j u t ã - n e ! F o l o s e º t e - Te d e n o i î n a c e a s t ã s l u j b ã s f î n t ã º i
binecuvînteazã legãmîntul nostru. Mai pregãteºte-ne Doamne, ºi alte
ocazii în care sã ne îmbãrbãtãm, sã ne întãrim în acest legãmînt. ªi
mai adaugã mereu, adaugã mereu mii ºi mii, ºi mii de fraþi la
unitatea noastrã, pînã cînd vom ajunge cu toþii o inimã ºi un gînd,
sã se împlineascã fãgãduinþa Ta care spune cã tot pãmîntul va fi plin
de cunoºtinþa Ta cum e plin fundul mãrii de apele ce-l acoperã. Sã
nu mai fie nevoie ca nimeni sã înveþe pe fratele sãu: Cunoaºte pe
Domnul, ci toþi sã Te cunoascã. Binecuvînteazã familiile noastre,
copiii noºtri, soþiile, soþii, fraþii ºi surorile noastre, pãrinþii noºtri
vii ºi morþi, cã pentru Tine toþi sînt vii. Dãruieºte-ne bucuria sã-i
vedem pe toþi adãugaþi la poporul Tãu ºi înscriºi în cartea mîntuirii
Tale. Încã odatã ºi pentru toate Îþi mulþumim, Te binecuvîntãm ºi ne
închinãm Þie, cã a Ta este împãrãþia, puterea ºi mãrirea, a Tatãlui,
a Fiului ºi a Sfîntului Duh, acum ºi-n vecii vecilor. Amin.
Pag. 158

Preþul rãscumpãrãrii noastre

Finalul unei v o r b i r i a f r at el u i Tr ai an D o r z d e l a o adunare -

29-XII-1985

3 sãptãmîni de praznic. ªi am vrut sã ne aducem aminte despre

o astfel de sãrbãtoare din Ierusalim, în care, cum scrie la Ioan,
capitolul 7, versetul 37, Mîntuitorul S-a ridicat în picioare ºi a
strigat. E sfîrºitul praznicului. Vã veþi duce fiecare dintre voi acasã.
Cum mergeþi? Aþi aflat voi izvorul apelor vii? L-aþi aflat voi pe Isus
cel micuþ, nãscut într-o iesle ºi venit, trimis de Dumnezeu, pentru
mî n t u i r ea v o as t r ã, a t u t u r o r º i a f i e c ã r u i a î n p ar t e? C u m v ã
întoarceþi voi de l a aces t p r azn i c î n apoi acasã? S-a terminat
Sãrbãtoarea Crãciunului. S-a terminat ºi ultima sãptãmînã din anul
acesta. De fiecare datã, cu terminarea sãrbãtorilor Crãciunului, se
terminã ºi anul. ªi ne întoarcem înapoi acasã cum s-au întors
pãstorii, cum s-au întors îngeraºii, cum s-au întors magii. Ducem
noi oare înapoi pe Isus Cel Viu, pe Isus Cel Scump, pe Isus Cel
drag aflat? L-am aflat noi pe Isus în aceste praznice, în care de la
început, din prima noapte, ni s-a vestit: Ni S-a nãscut un Mîntuitor,
care este Hristos Domnul? L-am aflat noi? Am pornit noi sã-L
cãutãm cu adevãrat ºi aievea? L-am aflat noi pe Isus? Poate sã Se
nascã în ieslea Betleemului. Poate sã Se nascã în mii de inimi - ºi
S-a nãscut în mii de inimi; dacã nu S-a nãscut în inima noastrã, dacã
noi înºine n-am primit naºterea Lui în sufletul nostru ºi dacã nouã
înºine nu ne-a adus bucuria acestei naºteri ºi renaºteri, a acestei
înnoiri duhovniceºti, pentru noi a venit Isus în zadar. Nu demult am
auzit o întîmplare. V-o spun; poate cã ºtiþi, poate cã nu ºtiþi. Pe
malul unui canal adînc pescuia un tînãr odatã. ªi era singurul fiu al
unor pãrinþi bine înstãriþi ºi bogaþi. La o miºcare greºitã, tînãrul,
vrînd sã caute sã arunce, nu ºtiu cum, undiþa dupã un peºte, a
alunecat ºi a cãzut în canal. Apa era adîncã. Pe mal era o mulþime
de oameni. Se uitau la el, se înspãimîntau, þipau, urlau ºi strigau,
dar nici unul n-a sãrit sã-l scoatã pe tînãr. Trecînd pe acolo, din
întîmplare, un om binefãcãtor, s-a aruncat în canal. ªi cu preþul
vieþii lui l-a salvat pe tînãr ºi l-a scos afarã, spre uimirea ºi bucuria
tuturor celorlalþi. Dupã ce l-a scos afarã teafãr, i-a spus la ureche
niºte cuvinte. ªi apoi a plecat. Pãrinþii lui, auzind în grabã despre
vestea nenorocitã, au alergat sã vadã. Cînd au vãzut copilul sãnãtos
ºi teafãr, s-au bucurat din toatã inima ºi au spus:
- Cine e cel care te-a salvat? Tînãrul n-a ºtiut sã spunã cine este.
- Dar cum, ce?
- Nu mi-a spus decît cîteva cuvinte la ureche ºi a plecat. Nu mai
ºtiu cine a fost.
- ªi ce þi-a spus la ureche salvatorul tãu?
- Mi-a spus aºa: Vezi, sã nu te fi salvat în zadar. Eu mi-am pus
în primejdie viaþa pentru tine. Sã nu te fi salvat în zadar. Atunci a
înþeles. Întîmplarea aceasta este foarte grãitoare ºi pentru noi. A
venit Isus, Fiul lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru, care ªi-a dat
viaþa pentru noi, S-a aruncat în prãpastia, în focul pierzãrii în care
zãceam noi, ºi ne-a scos de acolo cu preþul vieþii Sale. El a plãtit
asta cu Sîngele Sãu, cu viaþa Sa, cu moartea Sa. ªi acum ne spune
fiecãruia: Vezi, sã nu te fi salvat în zadar!...
 Pag. 159

Vezi, sã nu-Mi fi dat pentru tine în zadar viaþa. Vezi, sã nu-Mi

fi cheltuit pentru tine sufletul Meu, sã nu-Mi fi vãrsat Sîngele în
zadar pe Cruce. Cît de adînc trebuie sã aibã rezonanþã în sufletul
nostru acest cuvînt! ªi neuitat sã ne rãmînã pentru totdeauna:
Hristos ne-a rãscumpãrat, ªi-a dat viaþa pentru noi, a pãrãsit cerul.
Noi nu ºtim, nu ºtim sã cîntãrim preþul cel mare pe care l-a dat El
pentru noi. Spune Mîntuitorul în rugãciunea Sa din capitolul 17, de
la Ioan: Proslãveºte-Mã, Tatã, la Tine cu slava pe care-o aveam
înainte de întemeierea lumii. Slava lui Dumnezeu! El era adoratul
cerurilor, stãpînul ºi creatorul vieþii veºnice, pentru cã tot ce s-a
fãcut s-a fãcut prin El ºi nimic din ce a fost fãcut n-a fost fãcut fãrã
d e E l . To a t e S c r i p t u r i l e a r a t ã c e r o l s t r ã l u c i t a a v u t º i a r e
Mîntuitorul în ceruri. În capitolul 8 din Proverbe, spune aºa de
frumos: Eu eram înþelepciunea Tatãlui cînd El a fãcut cerurile. Cînd
se trãgeau contururile eterne ale creaþiunii, Eu eram lumina care
juca în faþa Lui ºi-I delecta privirile Tatãlui. Eu eram desfãtarea
Tatãlui. El este desfãtarea Tatãlui.
Tatãl Însuºi a spus: El este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi gãsesc
toatã desfãtarea. Atît de mult a bucurat El pe Tatãl prin viaþa Lui
sfîntã! El era desfãtarea Creatorului întregii creaþii. ªi Acela prin
care s-au fãcut galaxiile, lumile nemãsurate, de miliarde de ani
luminã distanþã, El ªi-a strîns nemãrginirea Lui pînã a încãput în
chipul unui Copilaº micuþ, într-o iesle, în cea mai de jos stare,
pentru ca sã ne mîntuiascã pe noi, rãscumpãrîndu-ne cu cea mai grea
Jertfã. ªi jertfa mizeriei, ºi jertfa suferinþei, ºi jertfa umilinþei, ºi
jertfa vieþii, ca sã ne rãscumpere pe noi toþi. ªtiþi, cineva spunea
aºa: Dacã un împãrat care are toatã slava lumii acesteia ar primi sã
se facã un cîin e, ca s ã- i mî n t u i as cã p e t o þ i cîinii vagabonzi,
nenorociþi, rîioºi, chinuiþi, alungaþi, din milã pentru cîinii aceºtia de
care nimeni n-are milã, în care toþi aruncã ºi care umblã flãmînzi ºi
schilozi pe drumuri, dacã din milã pentru grãmada asta de cîini,
împãratul cel înãlþat s-ar preface cîine, ca sã-i poatã mîntui pe toþi
cîinii: sã sufere o viaþã de cîine, mizerii de cîine, foame de cîine,
frig de cîine, batjocuri de cîine, bãtaie de cîine, alungare de cîine,
ca sã poatã sã-i mîntuiascã pe cîini prin jertfa lui, - ºi mai mult a
fãcut Domnul Isus pentru noi.
De la slava de unde a fost, S-a coborît pînã la starea nenorocitã
în care eram noi. S-a prefãcut asemenea nouã, ca sã ne poatã ridica,
rãscumpãra, mîntui pe noi, cei care eram pierduþi ºi fãrã nici o
n ã d e j d e . A t î t d e m u l t n e- a i u b i t D u m n e z e u . S c r i e C u v î n t u l
Domnului la Ioan 3, 16: Atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, atît
de mult, cã ªi-a dat pe singurul Sãu Fiu, pentru ca oricine crede în
El sã nu piarã, ci sã aibã viaþã veºnicã. Atît de mult. Cît de mult
este aceasta, cine poate sã mãsoare? Atît de mult a iubit Dumnezeu
lumea! Nemãrginit de mult. ªi totuºi, aceste 3 cuvinte spun ºi o
limitã: atît de mult. ªi-a dat pe singurul Sãu Fiu, dar atît de mult.
L-a dat o singurã datã; altãdatã nu-L mai dã. Un alt Hristos care sã
mo ar ã º i s ã-i rãscumpere pe oameni nu mai dã. Pe cine nu- L
primeºte pe acest Hristos, pe cine nu-L crede, nu mai este cine sã-l
mîntuiascã niciodatã, pentru cã nici altã datã, nici alt Hristos nu mai
este, dar nici o altã moarte nu mai suferã. Pentru cine nu-L primeºte
pe Domnul Isus pe care L-a dat Tatãl pentru mîntuirea noastrã, pe
acela nimeni nu-l mai rãscumpãrã ºi nu-l mai mîntuieºte niciodatã.
Pag. 160

De aceea, fericit cel care ascultã Cuvîntul lui Dumnezeu ºi-l

împlineºte. De aceea, binecuvîntat este oricine Îl primeºte pe acest
Isus ºi-L ascultã. S-au sfîrºit sãrbãtorile Crãciunului. Acum fiecare
ne întoarcem cum s-au întors îngeraºii ºi pãstorii, ºi magii de la
ieslea Domnului Isus. Ducem noi pe Isus cu noi? L-am primit noi,
L-am aflat noi pe Domnul Isus? L-am preþuit noi? Îl iubim noi pe
Domnul? Cã El de aceea a venit, ca noi sã-L primim, cum spun toate
colinzile noastre. Colinzile noastre. Minunate sînt mesajele trimise
de Dumnezeu prin colinzi. Cele mai vechi cîntãri ale noastre sînt
colinzile. Vin de departe, de foarte departe. Sînt în ele cuvinte pe
care nimeni nu le înþelege. Lerui-ler nimeni nu ºtie ce înseamnã.
Acest cuvînt avea o însemnãtate cîndva, dar vine de atît de departe,
cã noi nu putem înþelege. Aceste colinzi ne aduc nouã pe Isus Cel
micuþ, Dragul, Scumpul nostru Mîntuitor. Noi Îi mulþumim lui
Dumnezeu pentru toate aceste sfinte adevãruri care ne-au fost fãcute
cunoscute.
Avem o carte, Minune ºi Tainã, despre Maica Domnului. Acolo
sînt cuprinse imne, colinzi, cîntece de leagãn pentru Isus micuþ ºi
cîntãri de Patimi cu Maica Domnului. E o carte care, cînd
Dumnezeu va face sã aparã, va umple lumea de bucurie. Cei mai
mari ºi mai cunoscãtori dintre cei pe care-i avem acuma, pãrintele
Stãniloae, acel mare om, de talie universalã, pe care încã îl are
Biserica ºi creºtinãtatea noastrã, a spus despre cartea aceasta:
Niciodatã n-am vãzut aºa ceva. E o carte care va aduce multã
bucurie ºi multã înviorare în creºtinismul nostru. ªi alþii, mai
departe, au spus aceste lucruri. Toate acestea ne aduc aminte ºi
cautã sã aducã în preocupãrile noastre rolul minunat al Maicii
Domnului, dar ºi pe Isus, în toatã înfãþiºarea dragostei cu care ni
L-a trimis nouã Dumnezeu pe acest Miel Sfînt care S-a dat pe Sine
pentru iertarea ºi mîntuirea noastrã. Sã-I mulþumim Domnului
pentru toate acestea. Eu, luat de dragoste, am început sã deapãn
atîtea gînduri pline de bucurie din inima mea. Poate cã am spus prea
mult. E ºi acesta un defect, cã, atunci cînd eºti în momente ºi în
împrejurãri deosebite ºi între suflete iubite, ai avea atît de mult sã-þi
descarci ºi sã-þi verºi inima.
ªi sîntem acuma într-un moment deosebit ºi-ntr-un loc deosebit
ºi bucuriile acestea, cu gîndurile acestea frumoase, ne-au ispitit sã
tot lungim firul acestei vorbiri. Pentru cã trãim împreunã niºte
momente pe care aº vrea sã nu le mai uitãm nici unii, niciodatã. ªi
mãcar din mulþimea acestor gînduri sã pãstrãm cîte ceva fiecare
pentru noi. M-aº fi bucurat mult ºi am dorit - ºi am admirat de
multe ori pe cei care au fãcut aºa, mai ales pe tinerii noºtri - dacã
de fiecare datã cînd participã undeva, la o întîlnire ca aceasta cînd
Cuvîntul lui Dumnezeu se mãrturiseºte ºi cînd mai sînt gînduri
inspirate de Duhul lui Dumnezeu pe care n-ar trebui sã le uitãm,
i-am vedea cu cîte un carneþel ºi cu cîte un creion, scriindu-ºi cîte-o
i d ee, cîte-un gînd . D ar eu cr ed cã D u mn ezeu , car e v - a d at o
memorie bunã ºi o inimã treazã, va fi pus din gîndurile acestea
cîteva ºi pe tãbliþa cea finã, pe ceara cea caldã a inimii voastre ºi nu
le veþi uita. Nu uitaþi dragostea lui Dumnezeu; nu uitaþi numele care
vã este scris în ceruri, în Cartea Vieþii. Strãduiþi-vã sã vi-l faceþi în
fiecare zi tot mai frumos ºi mai strãlucitor acolo. Sã nu rãmînã
pagina albã sub nume.
 Pag. 161

Sub numele acesta sã scrie mereu gînduri frumoase, lucruri, fapte

frumoase. Pentru ca în ziua cînd se va deschide Cartea ºi se va citi
acolo, sã aibã Domnul ce sã spunã. Pentru cã este scris: Pe cine Mã
va mãrturisi pe Mine înaintea oamenilor, îl voi mãrturisi ºi Eu
înaintea Tatãlui ºi înaintea îngerilor Sãi. Cum va fi mãrturisirea
asta? Se va citi din Cartea Vieþii, de pe pagina pe care a fost scris
în vîrf numele nostru, faptele pe care le-am adãugat mereu de-atunci
de cînd ne-am predat Domnului pînã cînd Domnul ne va chema la
El. ªi cînd am plecat în cer, pagina a fost închisã. Se va deschide
o d atã, cînd va veni Domnul, ºi va mãr t u r i s i î n ai n t ea t u t u r o r
oamenilor ceea ce am fãcut noi pentru El aici pe pãmînt. Dea
Domnul ca, în ziua aceea, numele nostru sã fie scris frumos acolo.
ªi împreunã cu numele nostru ºi sub el sã fie scrise fapte frumoase,
gînduri frumoase, îndemnuri frumoase. Cã 2 martori ai Domnului ne
însoþesc pe fiecare dintre noi, de la clipa legãmîntului pînã la clipa
Judecãþii: îngerul de-a dreapta ºi îngerul de-a stînga. Cînd facem un
bine, îngerul de-a dreapta zice: Domnul sã te binecuvînteze ºi sã te
rãsplãteascã; ºi cel de-a stînga zice: Amin.
Cînd facem o faptã rea, îngerul de-a stînga zice: Domnul sã te
mustre ºi sã te judece; ºi cel de-a dreapta zice: Amin. Este scris:
orice faptã sã fie întemeiatã pe mãrturia a 2 martori. Aceºti 2
martori ne însoþesc tot drumul vieþii noastre. Cel puþin aceºtia. ªi
în Ziua Judecãþii, ei vor mãrturisi despre tot ce a fost scris acolo,
pentru cã va trebui sã adevereascã, sã spunã: În faþa noastrã,
martorul din stînga ºi martorul din dreapta. Strãduiþi-vã ca toþi cei
care ne însoþesc, duhurile Domnului, îngerii cãrora El le porunceºte
sã ne însoþeascã în toate cãile noastre, martorii noºtri din stînga ºi
din dreapta sã poatã mãrturisi totdeauna frumos despre noi. Ei ne
vãd cînd sîntem cei mai singuri, în cea mai adîncã singurãtate ºi în
întuneric. Ochii Domnului ne vãd, ochii îngerilor Domnului ne vãd.
Sã poatã mãrturisi despre noi frumos. Dea Domnul ca în Ziua
Judecãþii sã se pomeneascã frumos despre noaptea aceasta pe care
am petrecut-o împreunã ºi despre bunele hotãrîri pe care le-am luat
toþi ca în viitor sã trãim mai frumos ºi sã încãrcãm pagina noastrã
din Cartea Vieþii cu fapte ºi cu gînduri tot mai frumoase. Sã ne ajute
Domnul la toþi! Amin. În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului
Duh. Amin.
Pag. 162

Un bilanþ binecuvîntat

Un cuvînt al fratelui Traian Dorz la Sãrbãtoarea mulþumirii de la

Sîmbãteni - octombrie 1986

Sã fac aºa o comparaþie. ªi nu ºtiu, vorbesc despre anul acesta

sau vorbesc despre viaþa aceasta, cãci la fel pot spune ºi despre
unul, ºi despre cealaltã. Mulþumesc lui Dumnezeu pentru tot ce a
fost. Dacã sfîrºitul este bun, înseamnã cã toate lucrurile sînt bune.
Dacã toamna aceasta este aºa cum este ºi a fost aºa cum a fost,
mulþumim lui Dumnezeu ºi pentru primãvarã, ºi pentru varã. Ne
încredinþãm Lui ºi pentru iarna care vine. Vorbind cu privire la
viaþa noastrã, dacã sîntem realiºti cu adevãrat ºi ne dãm seama
d e s p r e s i t u aþ i a d e f ap t a l u cr u r i l o r, av em f i e c a r e d i n t r e n o i
simþãmîntul cã sîntem atît de datori sã-I mulþumim lui Dumnezeu
pentru toate lucrurile. Iacov spunea odatã într-o cîntare a lui:
Doamne, cît de recunoscãtor Þi-s eu, cã am plecat cîndva cu un
toiag, singur, ºi acum mã întorc cu o mare mulþime! Revenind în
viaþa noastrã, m-am gîndit la fratele Valer cum a plecat din Tãrcãiþa.
Cum a plecat.
ªi iatã cum l-a înzestrat Dumnezeu. Gîndim acum pentru cã
sîntem aci, în casa lui, în familia aceasta binecuvîntatã, care este un
dar de la Dumnezeu pentru care totdeauna trebuie sã-I mulþumim,
nu numai el, ci ºi noi. Sã ne uitãm într-adevãr fiecare la noi înºine,
de unde am plecat cîndva ºi unde am ajuns acum. Cît de multe
mulþumiri s-ar cuveni sã aducem Domnului. Mã gîndesc ºi la fratele
Vasile Suciu, ºi la fratele Aurel Bocãnealã, ºi la fratele Costel, ºi la
noi, la fiecare dintre noi: de unde am pornit cîndva ºi unde am ajuns
astãzi! ªi cît de multe mulþumiri s-ar cuveni sã-I aducem lui
Dumnezeu! ªi totuºi, adeseori aducem atît de puþine. E nevoie sã
mai instituim cîteodatã cîte o sãrbãtoare a mulþumirii, la care sã
stãm ºi sã privim înapoi ºi sã aducem noi mulþumiri lui Dumnezeu
pentru tot ce a fãcut pentru noi. Într-adevãr, cum spune fratele Gicu,
mulþi au dorit sã vadã ce vedem noi ºi sã audã ce auzim noi ºi n-au
vãzut. Mã gîndesc în ce împrejurãri s-a dus la Domnul pãrintele
Iosif.
Cum era lovitã ºi izbitã Oastea Domnului atunci din toate pãrþile.
În ce împrejurãri s-a dus la Domnul fratele Marini ºi toþi ceilalþi,
de-a lungul zecilor de ani care au trecut. Prin cîte încercãri. Cîþi
fraþi de-ai noºtri au murit în închisori. Cîþi dintre noi au murit
departe ºi au pãtimit tînjind dupã o zi ca asta, în care sã vadã o
sãrbãtoare atît de minunatã, în care sã vadã mii ºi mii de fraþi
adunaþi din toate pãrþile ºi acest tineret binecuvîntat, înzestrat de
Domnul, talentat, hotãrît pentru Domnul ºi chemat la o epocã atît de
mãreaþã ºi strãlucitã, care este cea pe care o aratã Cuvîntul lui
Dumnezeu ºi viitorul Evangheliei. Cã ºi noi am fost învredniciþi ºi
chemaþi de Domnul sã luãm parte la opera aceasta de grãbire a
venirii Împãrãþiei lui Dumnezeu. Ce slujbã uriaºã ºi ce mãreaþã
chemare am avut noi! Cã eram nimeni, neºtiuþi, depãrtaþi undeva,
fãrã nume, fãrã chemare, fãrã Dumnezeu, fãrã nãdejde.
 Pag. 163

ªi acuma am ajuns nume cunoscute în lumea întreagã, din cauza

cãrora mulþ i l au d ã p e D u mn ezeu ; º i î n gura noastrã El a pus
Cuvîntul Lui puternic, sub formã de poezie, de cîntare, de
rugãciune, de propovãduire. Ne-a inclus în acest plan etern ºi
strãlucit de grãbire a venirii Împãrãþiei Sale, de a fi mesageri ai
Evangheliei ºi ai Adevãrului Sãu. A fãcut din noi - cum eram, niºte
nimicuri - niºte slujitori atît de însemnaþi în Împãrãþia lui
Dumnezeu, cu un viitor atît de minunat ºi strãlucit! Cît de adîncã
recunoºtinþã ºi cît de smeritã mulþumire s-ar cuveni sã aducem noi
lui Dumnezeu! ªi sã ne reducem noi înºine pînã la adevãrata noastrã
dimensiune, sã vedem cã sîntem niºte obiecte ale dragostei lui
Dumnezeu fãrã nici un merit din partea noastrã. Ci numai datoritã
harului Sãu am ajuns în starea aceasta. Cum sã nu-I aducem noi
numai mulþumiri ºi recunoºtinþe, chiar ºi pentru poticnirile, chiar ºi
pentru suferinþele ºi pentru durerile prin care ne-a trecut El! Cãci
prin toate acestea, El a lucrat sã grãbeascã starea aceasta de har în
care sîntem ºi în care, cu orizonturi tot mai largi acum, sã vedem
Împãrãþia Lui în suflete. Ochii noºtri, cînd vãd aceastã Împãrãþie
strãlucitã, cît de minunaþi sînt ºi cît de strãlucitori, prin harul lui
Dumnezeu! Cã mulþi, mulþi nu vãd acest lucru. Vedem Împãrãþia lui
Dumnezeu în suflete; este lucrarea naºterii din nou prin Duhul.
Vedem aceastã miºcare strãlucitã ºi binecuvîntatã din care noi
înºine ne mirãm cum facem parte ºi cum S-a îndurat Dumnezeu sã
ne socoteascã vrednici de încredere sã punã ºi pe umerii noºtri o
parte din aceastã strãlucitã povarã a slujbei Evangheliei. Acesta este
u n h a r n e s p u s d e m a r e º i u n i c , p e n t r u c a r e s - a r c u v e n i s ã- I
mulþumim neîncetat lui Dumnezeu ºi din toatã inima. Sã ne reducem
dimensiunile pînã la aceastã realitate strãlucitã ºi binecuvîntatã, cãci
firea noastrã pãmînteascã adeseori ne face sã ne supraapreciem
valoarea noastrã ºi importanþa noastrã, pentru ca sã zãdãrnicim harul
lui Dumnezeu care este peste noi ºi sã minimalizãm partea Lui cea
minunatã ºi totalã de merit în toate acestea. Sã ne micºorãm pînã la
dimensiunea smereniei adevãrate ºi totale, pentru cã aceasta este cea
mai mare înãlþime pe care o poate atinge un om al lui Dumnezeu.
Mîntuitorul a spus despre Sfîntul Ioan Botezãtorul cã a fost cel mai
mare pentru cã el, într-adevãr, s-a fãcut pe sine cel mai mic. Nici
unul nu este mai mare decît Ioan. Nici unul n-a fost mai mare ºi
niciodatã n-a fost el mai mare ca atunci cînd a spus: Eu nu sînt
nimic.
Sînt un glas care strigã în pustiu. Un glas fãrã ecou, fãrã
r e z o n an þ ã, f ãr ã p u t e r e . U n g l a s c a r e n u î n s e a m n ã n i m i c . ª i
Dumnezeu a fãcut ca glasul acesta, care el însuºi s-a micºorat atît
de mult, sã fie mai puternic decît oricare altul. Nimeni n-a vorbit
aº a d es p r e M î n t u i t o r u l cum a vorbit Ioan. În capitolu l 3 d i n
Evanghelia dupã Ioan, 2 mari oameni strãlucesc: unul de-a dreapta
ºi unul de-a stînga Domnului Isus: Nicodim ºi Ioan Botezãtorul. ªi
despre unul, ºi despre celãlalt, Mîntuitorul a vorbit aºa de frumos.
Lui Nicodim i-a descoperit acel mare ºi unic, ºi divin Adevãr, care
este temelia mîntuirii: naºterea din nou. Despre Ioan a spus niºte
lucruri extraordinar de frumoase. ªi Ioan Botezãtorul, în finalul
capitolului 3 din Evanghelia dupã Ioan, a spus niºte lucruri care l-au
aºezat pentru totdeauna înaintea tuturor celor care L-au mãrturisit
pe Hristos.
Pag. 164

Ce frumos spune Ioan în aceste 10 versete despre Hristos! Sã

recitim mereu aceste lucruri, pentru ca sã înþelegem ce mare valoare
a avut acest om care s-a smerit pe sine însuºi mai mult ca oricare
altul. De aceea Mîntuitorul l-a apreciat aºa de mult ºi l-a socotit
prietenul Sãu, cum ºi el a zis: Eu sînt prietenul Mirelui. Ce minunat
prieten a fost el pentru Isus! Cred cã au copilãrit împreunã mulþi
ani. Mamele lor s-au iubit atît de mult ºi au fost atît de apropiate
una de alta! Tot aºa au fost ºi ei ºi au rãmas nedespãrþiþi pînã la
sfîrºit. Pentru cã s-a smerit, Dumnezeu l-a învrednicit de o slavã atît
de mare! Sã urmãm ºi noi exemplul lui ºi sã ne smerim, cãci, în
L u cr ar ea l u i Dumnezeu, calea spre cea mai î n al t ã s l av ã es t e
coborîrea spre cea mai adîncã smerenie. Celor smeriþi le dã har, a
spus Domnul. ªi Mîntuitorul a zis El Însuºi, cu buzele Lui sfinte:
Învãþaþi de la Mine, cã Eu sînt smerit cu inima ºi veþi gãsi odihnã
sufletelor voastre. Eu, ce pot sã spun, nu numai despre anul care a
trecut ºi despre viaþa care a trecut? Le închei pe amîndouã cu o
mulþumire adîncã, în aceastã zi binecuvîntatã, cãtre Dumnezeu. ªi
pentru iarna prin car e am t r ecu t . I ar pentru cea prin care mã
pregãtesc sã plec, îmi încredinþez viaþa în mîinile lui Dumnezeu.
Doresc din toatã inima ca aceastã zi sã însemne o zi de mare
mulþumire cãtre Domnul pentru anul care a trecut. Ce frumoase
b u cu r i i am av u t ! C î t e s u f l et e s - au h o t ãr î t p en t r u D o mnul în
adunãrile noastre!
Cred însã cã nu numai acele suflete care s-au predat ºi au fãcut
legãmînt la nunþile noastre din anul acesta, ci noi înºine, fiecare
dintre noi, am fãcut un salt calitativ superior, spre o stare înalt
duhovniceascã, de fiecare datã cînd ne-am întîlnit împreunã. Pentru
cã harul lui Dumnezeu a lucrat puternic. Domnul Isus a fost chemat
ºi a fost prezent, cu toatã puterea ºi cu toatã revãrsarea Duhului Sãu
Sfînt, în mijlocul adunãrilor noastre. ªi acestea toate au lucrat
pentru grãbirea ºi înãlþarea noastrã spre o stare binecuvîntatã, de la
care Domnul vrea sã ne descopere ºi sã ne facã noi chemãri ºi sã ne
facã noi angajãri pentru Lucrarea Lui în etapa care va urma. Anul
acesta a fost un an de confruntãri cu mai marii poporului acestuia
ºi ai Bisericii acesteia ºi un an de binecuvîntãri din partea Duhului
lui Dumnezeu. Acum, iatã, ne apropiem de încheierea acestui an; ºi
bilanþul este binecuvîntat, în condiþiile prin care am trecut ºi în care
lucreazã Oastea Domnului în mijlocul poporului nostru ºi în
mijlocul lumii. Noi putem sã-I mulþumim lui Dumnezeu cã am ajuns
acum pînã la aceastã etapã. Nu se putea sã rãmînem mai departe în
situaþia în care eram.
Mult n-ar mai fi durat aceastã toleranþã. ªi Dumnezeu a adus la
timp gîndul acesta ºi a întocmit condiþiile prin care noi sã putem
ajunge la o confruntare cu toate aceste puteri cu care noi, în orice
situaþie am fi, trebuie sã colaborãm. Trãim într-o viaþã trupeascã,
într-o patrie pãmînteascã cu niºte autoritãþi cãrora Cuvîntul lui
Dumnezeu ne-a poruncit sã le fim supuºi. Vrînd-nevrînd, noi va
trebui ºi a trebuit sã colaborãm ºi sã lucrãm cu ei. Cuvîntul lui
Dumnezeu ºi înaintaºii noºtri, ºi pãrintele Iosif ne-au spus: Lucrarea
aceasta trebuie sã cîºtige tot neamul nostru pentru Dumnezeu; ºi sã
rãzbatã pînã la marginile pãmîntului cu solia aceasta.
 Pag. 165

Or, în felul acesta, numai pe la periferie ºi numai în condiþiile în

care eram, acest lucru pãrea cu neputinþã ºi acest lucru pãrea atît de
îndepãrtat de noi. Iatã însã cã Dumnezeu a adus vremile acestea în
care condiþiile toate s-au întocmit în aºa fel, încît sã putem spera,
cum s-a spus, într-o lucrare mai de întindere ºi mai de adîncime în
mijlocul acestui popor. Situaþia noastrã este unicã în lume. Trebuie
sã colaborãm cu niºte puteri care ne-au fost totdeauna ostile ºi care
poate cã ne vor fi ºi mai departe ostile. Dar, din partea noastrã, noi
trebuie sã facem tot ce putem ca aceastã ostilitate sã fie nemeritatã.
C u m a f ãcu t º i D o mn u l î n mi j lo c u l t emp l u l u i º i î n m i j l o c u l
poporului în care a lucrat ºi a luptat. Cu toate cã I-au fost ostile ºi
u na, ºi cealaltã dintre aceste puteri, El a cãu t at s ã n u mer i t e
ostilitatea lor, ci sã lucreze totdeauna spre binele amîndurora.
Sfîntul Apostol Pavel a spus: N-am pãcãtuit cu nimic nici împotriva
templului, nici împotriva cezarului, nici împotriva lui Dumnezeu.
Cu toate acestea, ºi templul, ºi cezarul i-au fost ostili. Numai
Dumnezeu l-a ajutat. Aceeaºi soartã poate sã ne aºtepte ºi pe noi.
Dar noi va trebui aici sã lucrãm ºi sã luptãm, cu sprijinul ºi cu
colaborarea lui Dumnezeu. În mijlocul tuturor acestora, sã ducem
mesajul Evangheliei, mesajul lui Hristos. Am fost puºi - în lumina
propagandei ostile contra noastrã - alãturi de martorii lui Iehova ºi
de alte secte vrãjmaºe în toate privinþele doctrinei evanghelice ºi
Cuvîntului lui Dumnezeu. ªi cu toate acestea. Iatã ce mare deosebire
este între felul în care noi putem sã lucrãm ºi felul în care lucreazã
ei. Noi mulþumim lui Dumnezeu pentru colaborarea Lui. Toate
acestea sînt darul lui Dumnezeu ºi binecuvîntãrile Sale.
Dar, pentru cã El ne-a chemat pe noi în aceastã Lucrare sfîntã,
trebuie sã ni se trezeascã conºtiinþa rãspunderii noastre faþã de rolul
pe care trebuie sã ni-l însuºim fiecare dintre noi ºi sã ni-l împlinim
aici cu toatã inima, devotaþi cauzei lui Dumnezeu. Sã lucrãm pentru
unitatea noastrã înãuntru ºi pentru izbînda Lucrãrii lui Dumnezeu
în afarã. Noi n-avem decît un singur argument în faþa lui Dumnezeu
ºi în faþa þãrii, ºi în faþa Bisericii: unitatea dintre noi. Cîtã vreme
vom avea între noi unitate, vom fi nebiruiþi. Nimeni nu va putea sã
ne facã nimic. Cînd între noi însã apar dezbinãri ºi tulburãri, atunci
ºi dacã nu ni s-ar întîmpla nici un fel de ostilitate din afarã, ne
nimicim noi înºine unii pe ceilalþi. Pãtrundeþi-vã, dragii mei, de
Duhul lui Dumnezeu revãrsat peste Lucrarea aceasta prin solia
adusã de pãrintele Iosif. De ce insistãm noi atît de mult? Citiþi
cãrþile pãrintelui! Însuºiþi-vã învãþãtura din ele ºi puterea din ele!
Este o putere acolo! Lucrarea Oastei Domnului s-a rãspîndit prin
cuvîntul scris, prin mesajul scris al pãrintelui. El a predicat foarte
puþin.
A predicat foarte rar în adunãrile din Sibiu. Dar dupã pãrintele
Iosif, îndatã ce a plecat el, cuvîntul a trecut pe la alþii. ªi de aceea,
cu adunarea din Sibiu iatã ce s-a întîmplat: un cosmopolitism, o
amestecãturã distructivã ºi nimicitoare. Pentru cã ei s-au limitat
numai la cuvîntul vorbit al pãrintelui, care a fost aºa de puþin ºi aºa
de rar. Mi-aduc aminte, eram la Sibiu, acolo, lucram. Tipãream
cãrþile pãrintelui, gazetele pãrintelui. Lucram seara la împãturarea
ºi la expedierea gazetelor, ºi la împachetarea cãrþilor. Aveam nevoie
- veneau fraþi din þarã, din toate pãrþile þãrii, ºi ajutau acolo. Cei din
Sibiu n-au venit niciodatã, nici unul.
Pag. 166

Se fãceau adunãri în redacþia foii. Pe masã, în redacþie, erau

gazete aduse de la tipografie, cãrþi. Vã spun un lucru foarte dureros.
M-a rãnit atunci pînã în adîncul inimii: fraþi din Sibiu, cînd veneau
la adunare, trebuind sã se ducã la WC, luau din Isus Biruitorul ºi
din cãrþile pãrintelui. ªi se ºtergeau acolo la WC. Pentru noi aceste
lucruri erau sfinte, frate, cum te atingi de Sfînta Împãrtãºanie! ªi la
oamenii aceºtia am vãzut cît de puþin interes aveau ei faþã de aceste
lucruri. M-a du r u t f o ar t e mult. De aceea s-a întîmplat ce s-a
întîmplat la Sibiu ºi s-a ruinat acolo totul. Pentru cã n-au preþuit
cuvîntul scris. Nu ºi-au întemeiat credinþa pe mesajul acesta
cutremurãtor de sfînt pe care l-a rãspîndit Dumnezeu prin pãrintele
Iosif ºi prin cuvîntul sãu. Cei mai mulþi n-au citit cãrþile pãrintelui.
Erau din Sibiu ºi era acolo gazeta, ºi dacã erau 2 sau 3 dintre toþi
cei care erau în Sibiu atunci abonaþi la foaia Isus Biruitorul; sau sã
citeascã cãrþile pãrintelui. Dacã nu era adunare la Oastea Domnului,
s e d u ceau la creºtini dupã Evang h el i e s au l a b ap t i º t i , s au l a
penticostali. De aceea s-a ales acolo praful ºi pulberea de toþi.
Puterea Domnului ºi Cuvîntul Lui Sfînt s-au rãspîndit în þara aceasta
prin cuvîntul scris, prin lucrarea scrisã, prin puterea acestor cuvinte
ale pãrintelui Iosif. De aceea am îndemnat mereu: citiþi cãrþile
acestea! Nu numai aºa de suprafaþã! Ci sã le subliniezi aºa cum le
subliniase pãrintele Vladimir. Toate, toate erau subliniate ºi trãite,
ºi recitite, ºi rãscitite. De 3, 4, de 5, 6, 10 ori, pentru ca sã se
pãtrundã de ceea ce este puterea lui Dumnezeu scrisã în ele. Zic, sã
ne pãtrundem ºi noi de tot acest simþãmînt sfînt, pentru cã avem o
chemare deosebitã de toþi ceilalþi.
A fi baptist poate oricine; a fi penticostal poate oricine. ªi, dacã
nu-i place la baptiºti ºi la penticostali, se duce la creºtini dupã
Evanghelie sau sfîrºeºte la martorii lui Iehova ºi apoi sfîrºeºte în
lume. Dar Lucrarea Oastei Domnului este cu totul altceva. E un
mesaj divin ºi special trimis poporului nostru. De aceea, ferice de
ochii voºtri cã vãd ºi de urechile voastre cã aud! Cã mulþi au dorit
sã vadã aceste lucruri. ªi ãºtia care îºi schimbã crezul sînt zestrea
tuturor vînturilor care-i mînã dincoace-încolo. Nenorocirea este cã
toþi sînt niºte oameni nefericiþi. Dar, ca acela care a fost în Lucrarea
aceasta ºi apoi a trecut la alte învãþãturi, nu-i nimeni mai nefericit.
De aceea, noi, cãrora Dumnezeu ne-a dat acest har, sã ne pãtrundem
în realitate de aceastã putere ºi de aceastã chemare strãlucitã ºi sã
ne gãsim rolul ºi rostul în aceastã Lucrare. Sã punem umãrul la
grãbirea venirii Împãrãþiei lui Dumnezeu, la urnirea carului acestuia
strãlucit ºi frumos care poartã chivotul lui Dumnezeu cel mai
strãlucit. Sã putem sã aducem mai curînd Împãrãþia lui Dumnezeu
în mijlocul nostru, al familiilor noastre ºi al neamului nostru.
Nu-i fãrã rost toatã suferinþa ºi jertfa, ºi osteneala noastrã pentru
aceasta. Nici un picur de sudoare nu-i uitat la Dumnezeu. Nici o
lacrimã, nici o zi de jertfã, nici o picãturã de sînge, nici o durere
înduratã pentru grãbirea venirii Împãrãþiei lui Dumnezeu. El, din
toate acestea, strînge preþul cel mare cu care trebuie sã rãscumpãrãm
noi bucuria aceasta. ªi, cu cît vom pune mai sincer ºi mai hotãrîþi
toþi pãrticica noastrã puþinã de preþ pentru acest mare ºi nobil ideal,
cu atîta Dumnezeu îl va aduce mai cu rînd. Eu mulþumesc lui
Dumnezeu în chip deosebit în toamna aceasta ºi la aceastã
sãrbãtoare a mulþumirii pentru anul acesta care a trecut.
 Pag. 167

ªi ne încredinþãm viaþa în mîna Lui pentru iarna care se apropie.

Nu numai o iarnã trupeascã, fireascã, naturalã, ca aceea pe care o
aºteptãm. Aºteptãm o mare confruntare! ªi, prin aceasta, va trebui
sã trecem biruitori. ªi numai aºa vom putea trece, dacã ne vom suda
sufletele ºi dacã ne vom strînge mai adînc inimile noastre la un loc.
Argumentul nostru cel mai puternic este unitatea dintre noi. Dacã
ne vom ruga pentru aceasta, dacã vom lucra, dacã vom ceda fiecare
la cîte ceva din ceea ce ne deosebeºte de ceilalþi. Sã cedãm partea
aceea care ne deosebeºte, ca sã ajungem la unitate. Atunci
D u mn ezeu n e v a d a b u curii ºi biruinþe. N o i Î i mu l þ u mi m l u i
Dumnezeu în aceastã zi frumoasã ºi ne încredinþãm, pentru ceea ce
va veni, în mîna cea puternicã ºi bunã care ne-a trecut cu biruinþã
prin toate. Vedem în viaþa noastrã niºte perioade care se repetã. Au
fost primãveri frumoase, veri cãlduroase sau toamne binecuvîntate
ºi ierni friguroase. Dar Dumnezeu iar a adus primãvara. Am trecut
prin aceste etape cu biruinþã pînã acum. ªi, din toate, Lucrarea a
ieºit biruitoare ºi curatã, ºi frumoasã. S-au scuturat roadele putrede
º i n eco ap t e º i s - au d u s . S - a u r u p t c r e n g i l e u s cat e º i au f o s t
spulberate. ªi în locul lor, Dumnezeu fãcut sã rãsarã alte roade, noi,
ºi alte crengi, verzi ºi puternice. Credem cã Dumnezeu va lucra ca
acest trunchi puternic ºi viguro s s ã ad u cã mai departe roade
binecuvîntate. ªi noi, care sîntem acum în ramurile lui, sã ne arãtãm
vrednici ºi sã ne dãm toate silinþele ca, la toamnã, sã putem aduce
roduri frumoase. Amin.
Pag. 168

Am plãtit cu sînge aceastã învãþãturã

De la adunarea de sfat frãþesc de la Simeria - 18-VII-1987

Rugãciunea fratelui Traian Dorz.

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin.

Împãrate ceresc, Mîngîietorule, Duhul adevãrului, care
pretutindenea eºti ºi toate le împlineºti, Vistierul bunãtãþilor ºi
dãtãtorule de viaþã, vino ºi Te sãlãºluieºte întru noi, ºi ne curãþeºte
pe noi de toatã întinãciunea, ºi mîntuieºte Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fãrã de moarte, miluieºte-ne
pe noi. Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfîntului Duh. Amin. Tatãl nostru
care eºti în ceruri, sfinþeascã-Se Numele Tãu. Vinã împãrãþia Ta ºi
facã-Se voia Ta precum în cer, aºa ºi pe pãmînt. Pîinea noastrã cea
de toate zilele dã-ne-o nouã astãzi ºi ne iartã nouã pãcatele noastre
precum iertãm ºi noi greºiþilor noºtri. ªi nu ne duce pe noi în ispitã,
ci ne izbãveºte de cel rãu. Cã a Ta este împãrãþia ºi puterea ºi slava
acum ºi-n vecii vecilor. Amin.
Doamne Dumnezeul nostru, Tatãl nostru Cel din ceruri,
Mîntuitorul nostru preaiubit, Isuse Doamne, ºi Duhule Sfinte,
Mîngîietorul sufletelor noastre, din toatã inima mulþumim, în chip
deosebit, de data aceasta, în clipa aceasta, în locul acesta ºi în starea
aceasta. Mai mult ca oricînd, Te rugãm: vino în mijlocul nostru
puternic ºi fericit ºi binecuvînteazã toatã desfãºurarea stãrii noastre
împreunã cu inspiraþia Ta, Duhule Sfinte, care i-ai inspirat pe sfinþii
profeþi ºi apostoli ºi pe toþi sfinþii noºtri pãrinþi, înaintaºii noºtri
sfinþi în Biserica Ta ºi în Lucrarea aceasta minunatã pe care, în
înþelepciunea ºi în dragostea Ta, ai rînduit-o Doamne în vremile
noastre, în locurile noastre, în timpul acesta, pentru renaºterea
sufleteascã a tuturor celor care au uitat de aceastã trebuinþã mare ºi
sfîntã, de aceastã condiþie pe care ai cerut-o Tu ºi fãrã de care
Doamne nimeni nu va putea moºteni, nici vedea Împãrãþia Ta.
Dãruieºte-ne aceastã renaºtere spiritualã, naºterea din nou, ºi fã
Doamne, ca toþi cei care am venit ºi am ajuns în Lucrarea Ta sã
avem aceastã dovadã a naºterii din nou.
Aceastã dovadã a lucrãrii Tale, Duhule Sfinte, în viaþa noastrã,
o înnoire sã se fi petrecut în viaþa fiecãruia dintre noi. ªi înnoirea
aceasta sã ne creeze starea de fii ai Tãi ºi de fraþi deplin uniþi în
gînduri, în simþiri, în învãþãturã, în cuvînt, în tot ceea ce este partea
noastrã conºtientã, subconºtientã ºi inconºtientã. Toatã fiinþa
noastrã în aceste 3 stãri, curãþ-o desãvîrºit. ªi sfinþeºte Doamne nu
numai partea vãzutã, ci ºi partea gîndurilor noastre, ºi partea simþirii
noastre. Pentru ca, din toatã aceastã fiinþã înnoitã ºi sfinþitã, Tu sã
Te poþi binecuvînta ºi sã Te poþi mãrturisi nu numai prin cuvînt, ci
prin viaþã, în mijlocul lumii în care ne-ai trimis ca pe un aluat care
sã dospeascã toatã frãmîntãtura aceasta pentru Tine. Doamne,
Dumnezeul nostru, cît de miºcaþi sîntem! Ce moment deosebit trãim!
Doamne Dumnezeul nostru, Tu eºti în mijlocul nostru. Îngerii Tãi
î n co n j o ar ã d eal u l aces t a. Te r u g ã m , b i n ecu v î n t eazã aceas t ã
strîngere, binecuvînteazã-i pe fraþii noºtri care au venit, pe surorile
noastre. ªi-i binecuvînteazã pe toþi cei care ne-au petrecut cu
lacrimi ºi cu rugãciune ºi ne însoþesc în seara aceasta în chip
cutremurãtor, în felul acesta.
 Pag. 169

Fã-ne sã ne simþim ºi noi plini de cutremur în faþa Ta, pentru un

astfel de moment încãrcat de rãspundere. Din ce în ce, e tot mai
puþinã istorie între noi. Din ce în ce, sînt tot mai puþini cei care au
pornit la început pe calea aceasta. Cîtã vreme mai sînt încã aceste
cîteva fire care ne leagã de istoria noastrã, ajutã-ne Doamne sã ne
legãm cu toatã inima noastrã de tot ceea ce ai spus Tu ºi trebuie sã
rãmînã pentru noi valoare neuitatã ºi eternã: dragostea de Tine,
dragostea de fraþi, neschimbarea învãþãturii ºi credinþei în care am
pus legãmîntul de la început, pentru cã Lucrarea aceasta ai zidit-o
Tu cu Mîna Ta sfîntã, cu inspiraþia Ta, prin acela pe care l-ai ales
ca om al Tãu sfînt prin care sã faci aceastã Lucrare minunatã,
pãrintele nostru Iosif. Doamne Dumnezeul nostru, el ºi toþi cei care
l-au însoþit în aceastã operã sfîntã de la primii paºi sînt pentru noi
o dovadã neclintitã ºi o chemare puternicã, ºi o obligaþie sfîntã sã-i
ascultãm ºi sã-i urmãm. Am intrat în lucrul lor. Doamne, ei au
început aºa de frumos aceastã Lucrare! Acuma, noi am intrat în
lucrul lor de ani de zile, unii.
Alþii mai de curînd. Ajutã-ne sã nu lucrãm diferit. Ajutã-ne sã nu
clãdim în alt fel. Ajutã-ne sã ne urmãm temelia ºi înaintaºii ºi sã
zidim temeinic ºi frumos pe aceastã linie strãlucitã ºi frumoasã. În
aceastã întîlnire a noastrã, Te rugãm, dãruieºte-ne puternic prezenþa
Ta ºi conºtiinþa acestor mari datorii ºi a acestor mari valori.
Doamne, nu noi sîntem începãtorii. Tu ai început cu alþii. ªi cît de
minunat au lucrat ei în timpul rînduit lor! Noi putem clãdi acum pe
temelia aceasta minunatã aur, argint, pietre scumpe; dar sînt mulþi
care clãdesc paie, lemn, fîn ºi trestie. Te rugãm, Dumnezeul nostru:
Tu, care vei verifica cu foc, în cer, lucrarea pe care a fãcut-o
fiecare, trezeºte mintea ºi conºtiinþa tuturor celor care lucrãm, sã
lucrãm cu toatã teama ºi cu toatã grija. Pentru cã va trece lucrarea
prin foc ºi focul va dovedi cum a fost lucrarea fiecãruia dintre noi.
ªi timpul a dovedit nevrednicã lucrarea multora. Dar ce va dovedi
focul care va veni, acel încercãtor puternic? Dãruieºte-ne lumina Ta,
care sã ne cerceteze conºtiinþele noastre. Sã ne cutremurãm în faþa
marii rãspunderi pe care o avem în faþa Ta, cãci tot Cuvîntul Tãu
este adevãrul. ªi nici unul dintre cuvintele Tale nu vor trece fãrã sã
s e împlineascã. Fã sã ne temem cu evlavie ºi cu cutremu r d e
Cuvîntul Tãu.
ªi sã ne verificãm acum, în momentul acesta, fiecare felul de
l u cr u º i n u n u mai ce- am l u cr at cu v o r b a, ci ceea ce av em î n
gîndurile noastre ºi, mai adînc, în simþirile noastre ascunse de faþa
oamenilor, dar cunoscute în faþa Ta. Ajutã-ne sã ne verificãm în
clipa acestei cercetãri fiecare. Sã ne corectãm ºi sã ne îndrumãm
dupã lumina Ta ºi dupã mãrturia, ºi dupã lucrarea mai dinainte a
înaintaºilor noºtri. Doamne Dumnezeul nostru, sîntem în Lucrarea
Ta cea sfîntã ºi veºnicã. Înaintea noastrã au fost alþii. ªi ce minunat
au lucrat ei! Acum sîntem noi. Dupã noi vor veni alþii. Lucrarea
fiecãrei generaþii va fi trecutã prin focul timpului ºi prin focul
încercãrilor. Doamne, cît de nevrednici s-au dovedit atîþia dintre
l u cr ãt o r i i d i n t r e c u t . Te r u g ã m D o a m n e D u m n e z e u l n o s t r u ,
verificã-ne pe fiecare dintre noi, cei care sîntem prezenþi aici cu
rãspundere faþã de lucrul Tãu sfînt. ªi, cîtã vreme încã n-a venit
focul, ajutã-ne sã ne verificãm singuri ºi sã ne controlãm, ºi sã ne
îndreptãm toþi.
Pag. 170

Noi avem directivele minunate, avem jaloanele sfinte ale

înaintaºilor noºtri: cuvintele lor, mãrturia lor, testamentul lor,
legãmîntul lor, pe care ºi noi l-am pus cîndva. Te rugãm Doamne,
ajutã-ne acum sã ni le reînnoim în inimile noastre ºi sã ne luãm
hotãrîrile necesare, pentru ca sã ne încadrãm total pe linia Ta. Acum
Doamne Dumnezeul nostru, dacã Tu ai ascultat rugãciunile ºi ai
primit jertfele înaintaºilor noºtri care au suferit atît de mult, ºi ai
adus o vreme de hotar pentru Lucrarea Ta sfîntã, ajutã-ne sã fim la
înãlþimea acestei vremi, la înãlþimea acestei chemãri. Sã nu rãmînem
în urma timpului, ci s-o luãm ceva înainte, pentru ca sã nu ne
gãseascã nepregãtiþi nici un eveniment care se pregãteºte. Te rugãm,
binecuvînteazã-i pe toþi aceia care au înþeles imperativul acesta ºi
au þinut sã-ºi acordeze inima dupã mersul lui. Binecuvînteazã
Biserica noastrã ºi pe mai marii ei. Îþi mulþumim Doamne cã Tu,
prin lucrarea Ta minunatã, ai adus vremea în care problema Lucrãrii
Tale sã capete aºa de mare importanþã în faþa tuturor. ªi, siliþi de
Duhul Tãu ºi de hotãrîrea Ta, sã ia niºte hotãrîri ºi niºte îndrumãri
îmbucurãtoare. Nu ne lãsa sã fim înapoia timpului nici înapoia
acestor iniþiative.
Fã sã þinem pasul cu toate acestea Doamne. Dã-ne înþelepciunea
care sã ne înveþe cum sã lucrãm ca sã ne împlinim slujba minunatã
în mijlocul poporului ºi în mijlocul Bisericii acesteia în care ne-ai
ridicat, dupã Cuvîntul Tãu Cel Sfînt ºi dupã testamentul lãsat de
înaintaºul nostru prin care am cãpãtat lumina Ta ºi cãlãuzirea
aceasta. Te rugãm sã binecuvîntezi poporul nostru ºi pe conducãtorii
rînduiþi de Tine în el. Fã Doamne ca puterea Ta cea mare ºi sfîntã
sã ne dãruiascã tuturor lumina Ta, de la cel mai de sus pînã la cel
mai de jos. Pentru ca, îndrumaþi de Tine, sã putem merge toþi pe
calea Ta. Cã Tu doreºti ca toþi oamenii sã fie mîntuiþi ºi nimeni sã
nu piarã, ci toþi sã ajungã la lumina Ta. Binecuvînteazã vremile pe
care le trãim. Fã-le paºnice ºi libere Doamne. Binecuvînteazã
Biserica noastrã, aceastã sfîntã lucrare ziditã de Tine, care de mii de
ani îndrumã Cuvîntul Tãu. Binecuvînteazã marii ei pãstori ºi
iniþiativele minunate ale acestor oameni binecuvîntaþi ºi plini de
Duhul Sfînt.
Fã Doamne ca puterea Ta sã-i cãlãuzeascã spre izbînda
Cuvîntului Tãu viu ºi trãit în mijlocul poporului nostru. Fã Doamne
ca aceastã minunatã Lucrare a Evangheliei Tale vii, care este
Lucrarea Oastei Tale, sã propãºeascã minunat ºi fericit, aducînd în
mijlocul Bisericii ºi credinþei noastre lumina trãirii evanghelice ºi,
în mijlocul poporului nostru, saltul acesta minunat al vieþii trãite cu
Tine. Sfinþeºte-ne prin Cuvîntul Tãu; Cuvîntul Tãu este Adevãrul.
Ajutã-ne sã-l înþelegem prin Duhul adevãrului ºi sã-l tãlmãcim dupã
voia Ta Doamne în viaþa noastrã, în primul rînd, ºi dupã aceea în
viaþa celorlalþi între care ne-ai aºezat Tu. Acum, în aceastã searã, în
a ces t t i mp r î n d u i t d e Ti n e p en t r u co n s f ã t u i r e a n o a s t r ã ,
binecuvînteazã tot ceea ce va trebui sã-Þi dãm. Binecuvînteazã
directivele Tale, lumina Cuvîntului Tãu pentru noi ºi îndrumãrile de
care avem nevoie sã þinem seama în slujba sfîntã la care ne-ai
chemat Tu. Pentru cã ne vei chema mîine la rãspundere pe fiecare
în parte ºi pe toþi împreunã.
 Pag. 171

ªi Tu Însuþi vei rãsplãti pe fiecare dupã cum a ascultat; dupã

sinceritatea, dupã smerenia, dupã curãþia gîndurilor sale ºi dupã
umblarea lui sfîntã în slujba Ta împreunã cu fraþii. Dãruieºte-ne Te
rugãm, comuniune sufleteascã deplinã, profundã. Fã Doamne, ca
acelaºi duh sã stãpîneascã inimile noastre ºi acelaºi cuvînt, ºi
aceeaºi învãþãturã, minþile noastre. Pentru ca, îndrumaþi de Cuvîntul
care ne lumineazã mintea ºi de Duhul care ne încãlzeºte inima, sã
putem lucra la fel, învãþa la fel, gîndi la fel, umbla al fel. Pentru cã
aceasta este cea dintîi condiþie pe care o ceri Tu la noi ca sã lucrezi
împreunã cu noi ºi noi împreunã cu Tine. Îþi mulþumim pentru
aceastã strîngere. Îþi mulþumim pentru feþele scumpilor noºtri, pe
care ai rînduit sã le putem vedea. Îþi mulþumim pentru acest moment
unic ºi istoric rînduit de Tine pentru astãzi ºi pentru noi. Te rugãm,
ajutã-ne sã fim la înãlþimea lui, pentru ca acesta sã fie un nivel de
la care, pornind, sã urcãm mereu în sus, spre Tine. Spre realizarea
cea mai înaltã ºi mai frumoasã a voii Tale în unitate, în armonie ºi
în colaborare în Lucrarea Ta. Tu ne-ai rînduit nu numai în faþa
poporului nostru ºi a Bisericii noastre o priveliºte, ci în faþa lumii
întregi. Ochii credincioºilor din lumea întreagã privesc spre aceastã
L u cr ar e. A j u t ã- n e D o amn e s ã n u f i m mai jos decît e nevoie.
Ajutã-ne sã nu dezminþim speranþele care s-au pus în Lucrarea Ta.
Ajutã-ne sã facem cinste înaintaºilor noºtri, Cuvîntului Tãu,
numelui pe care îl purtãm ºi Evangheliei pe care ne-ai încredinþat
s-o mãrturisim. Ajutã-ne sã fim în mijlocul poporului nostru ºi al
Bisericii noastre niºte elemente vii ºi puternice, cãci numai atunci
vom putea fi astfel ºi pentru celelalte popoare ºi celelalte Biserici,
ºi celelalte credinþe.
Cãci toþi doresc Doamne, acest nivel înalt duhovnicesc la care
tinde Lucrarea aceasta sã-i ridice pe toþi oamenii. ªi-n aceastã
mãsurã de colaborare generalã ºi de d r ag o s t e d esãvîrºitã, sã
realizãm voia Ta pe pãmînt, slãvind Numele Tãu ºi pregãtind
venirea Împãrãþiei Tale. Cãci a Ta este Împãrãþia, puterea ºi slava,
a Tatãlui, a Fiului ºi a Sfîntului Duh, acum ºi-n vecii vecilor. Amin.
Ajutã-mi Doamne, zi de zi, neclãtinat sã-Þi pot pãzi, cu dragoste pîn
la mormînt, Cuvîntul Tãu Cel Sfînt. Slãvit sã fie Domnul!
Cuvîntul de prezentare ºi intervenþiile fratelui Traian Dorz. În
seara aceasta, mulþumim lui Dumnezeu pentru bucuria acestei
întîlniri. ªi în faptul cã ne vedem e un har mare de la Dumnezeu.
Doar sînt ani de zile de cînd, chiar aºa ºi cu toþii, din toate pãrþile,
nu ne-am mai putut întîlni. De aceea, mulþumim Domnului pentru
aceastã searã ºi pentru aceastã noapte. ªi, chiar dacã ne va fi puþin
mai greu, cãldurã, înghesuialã, strîmtorare, greul va trece ºi bucuria
va rãmîne, cã ne-a ajutat Domnul sã putem sta împreunã unii cu
alþii. E nevoie de astfel de stãri împreunã.
Pentru cã, fiind împrãºtiaþi pe tot întinsul cîmpului de lucru, în
toatã þara, ispititorul, slãbiciunile noastre, depãrtarea dintre noi fac
sã se iveascã anumite goluri pe care vrãjmaºul le umple totdeauna
cu lucruri ispititoare ºi cu lucruri nepotrivite, care ne fac sã avem
uneori, unii despre alþii, ºi pãreri ºi veºti rele. ªi, din cauza aceasta,
exagerãrile, slãbiciunile noastre, ale tuturor cã toþi sîntem slabi ºi
toþi sîntem ispitiþi, lucreazã de multe ori nu apropierea, sudura
noastrã sufleteascã, care ar trebui sã fie desãvîrºitã; ci lucreazã
fisuri între noi, crãpãturi prin care apa lumii ºi ispititorul
Pag. 172

strecoarã atît de multe lucruri nepotrivite, care dãuneazã Lucrãrii lui

Dumnezeu ºi bunului mers al propriului nostru lucru în Lucrarea lui
Dumnezeu. De aceea e nevoie sã ne întîlnim. Întîlnirea noastrã de
as t ãz i a r e l o c î n t r- o s i t u a þ i e º i î n n i º t e î mp r ej u r ãr i cu t o t u l
deosebite. În luptele pe care le-am dus de ani de zile, cei cãlãuziþi
de Domnul, stãteam ca la o înghesuialã ºi o strîmtorare, împiedicaþi
în lucrul sfînt la care eram chemaþi de la început. În strîmtorarea
aceasta, noi am strigat spre Domnul. ªi am strigat mereu spre
Domnul, cã am dorit o ieºire la un loc mai larg, sã avem ºi noi un
timp ºi o posibilitate mai frumoasã de pescuit în apele acestea care
ne-au fost rînduite ºi la care am fost trimiºi, ale poporului nostru ºi
ale Bisericii noastre. De la început, Dumnezeu a ridicat Lucrarea
aceasta ca un mijloc de mîntuire pentru poporul nostru º i de
înviorare pentru Biserica noastrã. Aceasta s-a spus de la început ºi
nu numai de oameni simpli, ci de oameni luminaþi de Dumnezeu ºi
trimiºi pentru înºtiinþarea aceasta. Mari oameni ai lui Dumnezeu au
vãzut în Lucrarea Oastei Domnului singurul mijloc de îndreptare a
poporului nostru ºi de înviorare ºi de renaºtere duhovniceascã a
Bisericii noastre. ªi bine au gîndit, cãci Duhul lui Dumnezeu i-a
cãlãuzit ºi i-a înºtiinþat despre rostul acesta. Existenþa noastrã prin
toate luptele grele ºi încercãrile prin care am trecut, prezenþa
noastrã aici în numãr aºa de minunat ºi a sutelor de mii de fraþi care
ne însoþesc cu rugãciunile ºi cu dragostea lor din toate pãrþile þãrii
ºi de peste hotare este o dovadã sfîntã de la Dumnezeu cã Lucrarea
aceasta este aleasã de Dumnezeu, rînduitã de Dumnezeu, chematã de
Dumnezeu ºi aºezatã de Dumnezeu p en t r u s l u j b a aceasta. În
mijlocul poporului nostru, în primul rînd, ºi în mijlocul Bisericii
noastre.
ªi, dupã aceea, prin acestea, cine ºtie pînã unde Lucrarea harului
lui Dumnezeu va rãzbate. Pentru cã vin oameni din þãri îndepãrtate
ºi spun: Oastea Domnului este un fenomen unic, uimitor pentru toþi.
Felul în care Duhul lui Dumnezeu lucreazã în aceastã Lucrare spre
renaºterea duhovniceascã: prin sudura sufleteascã, care trezeºte,
prin entuziasmul ºi prin cãldura ei, acest fel minunat avem nevoie
cu toþii sã ni-l însuºim. Toate confesiunile creºtine trec printr-o
c r i z ã s u f l e t e a s c ã º i p r i n t r- u n u n g h i m o r t . To þ i m ã r t u r i s e s c
nemulþumirea de starea în care se gãsesc. ªi vin îndreptîndu-se spre
aceastã Lucrare ca spre un fenomen, întrebîndu-se: Ce anume tainã
lucreazã aici? Cã aceastã Lucrare este ca un vulcan viu care erupe,
care lucreazã, nu ca ºi ceilalþi, adeseori vulcani morþi, stinºi, fãrã
viaþã. ªi, pentru cã Lucrarea aceasta, în mijlocul nostru, este vizibil
ºi clar o lucrare a lui Dumnezeu, noi, cei chemaþi în primul rînd sã
facem parte din ea, cei care sîntem fermenþii puºi sã dospim aici în
mijlocul frãmîntãturii acesteia, avem o foarte mare rãspundere.
Vreau sã vã înfãþiºez niºte documente pãstrate de acum trecut de
50 de ani. Dumnezeu ni le-a descoperit acum, cum spune pãrintele
despre Cartea Legii care a fost gãsitã undeva ascunsã, dupã ani de
zi l e, î n t r- o ladã cu bani ºi împãratul, ºi tot p o p o r u l , cî n d au
primit-o, au citit-o, au plîns ºi au pus un legãmînt sfînt în faþa lui
Dumnezeu sã asculte toate cuvintele cãrþii acesteia. Dorim ºi noi
acum, de la depãrtarea de 50 de ani de cînd s-au scri s aceste
documente, sã ni le reamintim.
 Pag. 173

Ele sînt ca o Carte a Legii, sfîntã, pãstratã pentru noi, pentru ca,
din timp în timp, sã ne putem orienta sãnãtos lupta noastrã. E ca ºi
cu dreptarul pe care-l folosesc lucrãtorii ce muncesc pe un zid
întins, de la o clãdire întinsã. Un dreptar de la o margine pînã la
cealaltã, dupã care se orienteazã toþi din cînd în cînd. Cît de
pricepuþi sînt ziditorii, tot au nevoie sã-ºi verifice ceea ce zidesc,
d u p ã u n d r e p t a r a l t u t u r o r. ª i f i e c a r e , d e l a cap ãt u l a c e s t a ,
uitîndu-se pînã ; a capãtul celãlalt, vede cum a lucrat celãlalt, pentru
cã au un dreptar. Noi avem un dreptar sfînt la construcþia pe care o
ridicãm ºi noi. Un timp. Timpul lucrului nostru. ªtiþi, clãdirea
Oastei a fost începutã prin alþii. Noi am intrat în lucrul lor, cum
spune Mîntuitorul. Acuma fiecare sã luãm seama bine cum clãdim,
dupã spusele Sfîntului Pavel de la 1 Corinteni, capitolul 3. Pentru
cã lucrarea fiecãruia va fi încercatã prin foc. ªi focul va dovedi.
Prin urmare, am aici 3 documente pe care vreau sã vi le citesc, din
primul an al încercãrilor prin care a trecut Lucrarea Oastei. De ce
avem noi nevoie de aceste documente? Pentru cã acestea sînt
dreptarul nostru pus de cãtre primii lucrãtori, dupã care avem nevoie
cu toþii sã ne orientãm. Noi nu sîntem aici întîmplãtor. Nici nu
putem lucra dupã voia noastrã. Lucrãm la îndrumarea unui Meºter
ºi Ziditor, care este Domnul. ªi lucrãm dupã o îndrumare lãsatã
nouã de înaintaºii noºtri, primii rînduiþi de El ºi învredniciþi de El
cu aceastã lucrare. Noi am intrat în lucrul lor. ªi, dacã ei au fost atît
de atenþi sã asculte total voia lui Dumnezeu cum au construit, cît de
atenþi trebuie sã fim noi, cei care sîntem schimbul 2 sau schimbul
3 în aceastã lucrare!
Cã nu ºtim cîte schimburi vor mai urma. ªi cît de important este
ceea ce zidim noi nu numai pentru cei din trecut, ci ºi pentru cei din
viitor! Ca, atunci cînd va fi recepþionatã lucrarea, sã se vadã cã ºi
noi am fost încadraþi frumos pe linia înaintaºilor noºtri sfinþi. Ce
simþãmînt trebuie sã fie acesta, care sã ne cutremure pe noi în faþa
acestor rãspunderi. Cã nu sîntem singuri. ªi nu sîntem întîmplãtori,
ºi nu sîntem începãtori. Sîntem dintre cei care am intrat aici. Noi
mai sîntem aici cîteva fire care mai legãm istoria aceasta, pe cei
prezenþi cu cei din trecut. Trãieºte fratele Opriº, este fratele Fulea,
nu ºtiu care mai sînt dintre cei care am fost primii cu pãrintele Iosif.
Pentru cei mai mulþi dintre frãþiile voastre, el este numai o amintire
istoricã. Vã puteþi face despre el o imagine foarte neclarã. Dar noi,
care am trãit aievea ºi puternic în prezenþa lui istoria aceasta, sîntem
din ce în ce mai puþini. Pentru frãþiile voastre, care ne ascultaþi, e
foarte important sã faceþi o sudurã puternicã cu istoria, pentru ca sã
nu vã pomeniþi, la un moment dat, cã sînteþi ca un fir de iarbã cosit
care nu mai are rãdãcinã ºi e purtat de vînturi încoace ºi încolo.
Trebuie sã ne înrãdãcinãm adînc în istoria noastrã, sã þinem legãturã
adîncã cu înaintaºii noºtri, pentru ca în felul acesta sã fim gãsiþi
niºte continuatori vrednici.
Pentru ca ºi urmaºii noºtri sã ne socoteascã pe noi la fel. Pentru
ca sã stabilim clar - ºi pentru cei care sînt cu noi, ºi pentru cei care
nu cunosc acum - aceastã continuitate ºi aceastã linie istoricã ºi
biblicã, ºi cereascã, vreau sã reamintim mereu aceste 3 documente.
Dar toatã Biblia este pentru noi un document cutremurãtor de
apartenen þ ã º i d e l eg ãt u r ã s t r î n s ã dintre toate generaþiile de
credincioºi, pînã la cel dintîi.
Pag. 174

Cînd vorbeºte despre genealogia Mîntuitorului, cum spune cã era

de la început ºi pînã la sfîrºit o continuitate, un lanþ neîntrerupt!
Dumnezeu a fãcut ºi în poporul evreu, în poporul credinþei, aceastã
conti n u i t at e, aces t l an þ s f î n t . ª i n u mai cînd te legi strîns de
înaintaºul tãu îl poþi þine strîns pe urmaºul tãu. ªi atunci se continuã
aceastã lucrare minunatã, care este eternã, pentru cã Dumnezeu este
neschimbat. El este acelaºi ieri, azi ºi în veci. O continuitate sfîntã
ºi strãlucitã rãzbate în toatã lucrarea Lui, de la început pînã la
sfîrºit. Sã nu vã rupeþi de înaintaºi! Sã nu vã rupeþi de istorie!
Pentru cã atunci nu mai sînteþi nimic, ci plutiþi încoace ºi încolo,
luaþi de orice vînt. Noi am dori, cîtã vreme mai sîntem aici cîteva
v er i g i d i n t r e cei care am fos t d e l a î n cep u t cu D o mn u l º i cu
pãrintele nostru, sã vã facem foarte atenþi, sã fiþi cu foarte multã
atenþie asupra istoriei, asupra legãturii, asupra continuitãþii. Nu vã
rupeþi de continuitate! Pentru cã nu mai sîntem nimeni, cînd ne-am
r u p t d e p ã r i n þ i º i d e î n a i n t a º i i n o º t r i . Vr eau s ã c i t e s c a c i 3
d o cu men t e d i n v r emea î n cer cãrilor de la încep u t . ª t i þ i cã l a
începutul anului 1935, la sfîrºitul lui ’34, cînd s-a produs regretatul
conflict dintre pãrintele Iosif ºi mitropolitul Bãlan, atunci s-a fãcut
o rupturã foarte dureroasã. Nu ºi-a dat nimeni seama atunci ce
consecinþe grele va avea actul ºi ruptura aceasta. Pãrintele Iosif ºi-a
dat seama îndatã despre acest lucru. ªi îndatã dupã ce s-a produs
ruptura aceasta, el i-a scris mitropolitului Bãlan scrisoarea pe care
v - o ci t es c a c u m . N u p o t s ã s t au j o s . E u n mo men t d eo s eb i t .
Lucrurile mari nu se spun de jos. Mîntuitorul, în ziua din urmã a
praznicului, S-a ridicat în picioare ºi a strigat. Noi stãm acuma,
sufleteºte, în picioare ºi strigãm. E un moment unic. Vã rog sã þineþi
seama de acest lucru, pentru cã veþi vedea mai tîrziu ce importanþã
au toate aceste lucruri.
E documentul unu, scris de pãrintele Iosif în 18-IV-1935. El
spune aºa: Înalt Prea Sfinþite Stãpîne, în preajma Anului Nou, a. c.,
precum este bine ºtiut, s-a iscat un dureros conflict în legãturã cu
Miºcarea Oastea Domnului. Felul cum s-a desfãºurat acest conflict
m-a silit sã ies din ascultarea ierarhicã. Regret ºi mã doare cã, în
aºteptarea unei soluþiuni de înþelegere, eu am rãmas în starea aceasta
ieºit din ascultarea ierarhicã. Declar însã cã departe de mine a fost,
este ºi va fi pe totdeauna gîndul sã permanentizez starea aceasta sau
sã o prefac într-un conflict de Bisericã, cu vãtãmarea canoanelor ºi
a ierarhiei sau sã pornesc în direcþia aceasta toatã Miºcarea Oastea
Domnului. Departe de mine acest gînd. Ca o dovadã despre aceasta,
aduc ºi faptul cã, îndatã dupã deschiderea conflictului, m-am
prezentat Î. P. S. Sale Patriarhul Dr. Miron Cristea, declarînd cã
înþeleg sã rãmîn pînã la sfîrºitul vieþii mele ca slujitor devotat al
sfintei Biserici ºi supus disciplinei bisericeºti, aºteptînd rezolvarea
conflictului din partea Sf. Sinod, respectiv a forurilor bisericeºti
competente. Iar pe de altã parte, membrii Miºcãrii Oastea Domnului
din toatã þara au fãcut ºi ei, din toate pãrþile þãrii, declaraþii solemne
cã înþeleg sã rãmînã pentru totdeauna fii credincioºi ºi supuºi ai
sfintei Biserici, aºteptînd ºi ei dezlegarea fericitã a neînþelegerii ce
s-a iscat.
Recunosc cã, în desfãºurarea acestei scurte neînþelegeri, am avut
ºi unele ieºiri, pe care le regret; îmi exprim pãrerea de rãu pentru
ele ºi îmi cer iertare pentru ele.
 Pag. 175

Regretînd toate ºi cerîndu-mi iertare pentru toate, doresc sã

reintru în ascultarea ierarhicã, urmînd însã ºi cerînd ca, odatã cu
aceasta, sã fie soluþionate în chip fericit ºi chestiunile din cauza
cãrora a ieºit aceastã dureroasã frãmîntare. Adicã statutele care se
fãcuserã, nepotrivite pentru Lucrarea Oastei, atunci. Iar întrucît
rãmînerea mea în Arhiepiscopia Sibiului ar fi neavenitã fie din felul
în care s-au desfãºurat lucrurile, fie din greutatea ce s-ar ivi la
soluþionarea chestiunilor în cauzã, fie din greutatea ce s-ar ivi în
viitoarea mea activitate în Sibiu, în interesul liniºtii ºi al pãcii
sfintei Biserici, eu sînt gata sã fac ºi jertfa aceasta de a pãrãsi Sibiul
ºi Arhidieceza Sibiului, cerîndu-mi arhiereasca binecuvîntare pentru
a trece la oricare altã eparhie. Sibiu, la 18-IV-1935. Cu smeritã
supunere, Preot I. Trifa. De ce vã citesc acestea? Ca sã vedeþi cît de
insistent a fost pãrintele sã rãmînã în Bisericã. Sã nu se poatã spune
cã a cãutat - cu absolut nici un gînd ºi nici o dorinþã - sã calce
rînduielile ºi sã se abatã de la rînduielile acestea.
Documentul 2: Apãrarea înaintatã în scris Consistoriului
Spiritual Eparhial de cãtre preotul Iosif Trifa, înainte de a cunoaºte
cuprinsul actului de acuzã. Prea Venerat Consistoriu Spiritual
Eparhial, la acuza ce mi se aduce, precizez ºi rãspund din partea
mea urmãtoarele: Cauzele care m-au dus la ieºirea din ascultarea
ierarhicã ºi la scoaterea unei foi afarã de aceastã ascultare sînt
arãtate pe larg în articolul Istoria unei jertfe, din foaia Ostaºul
Domnului, pe care o alãtur aici ca document la dosar. Mersul
conflictului este arãtat acolo numai pînã la un loc, pînã la data foii.
De atunci încoace mai servesc Consistoriului Spiritual Eparhial
urmãtoarele date ºi amãnunte care, cred, îºi au însemnãtatea lor.
Vãzînd cã conflictul continuã ºi nu se face nimic pentru o oarecare
aplanare, m-am prezentat la pãr. rector al Academiei Teologice,
Nicolae Colan, r u g î n d u - l s ã aducã la cunoºtinþã Î. P. S. Sale
Mitropolitul Nicolae cã eu nu înþeleg sã tulbur liniºtea Bisericii ºi
în special a Arhiepiscopiei.
Doresc sã mã supun total rînduielilor ºi canoanelor Bisericii ºi
sã trãiesc în acestea. Întrucît o înþelegere nu s-ar mai putea face, eu
sînt gata sã fac orice, chiar ºi sã pãrãsesc Sibiul ºi Arhiepiscopia,
dacã aceasta va fi spre soluþionare. Prin aceasta vedeam eu un
început de descordare, o uºurare a situaþiei, pentru cã pe atunci era
o mare tulburare pe fronturile Oastei. N-am primit însã nici un
rãspuns în cauzã. Mai tîrziu, pe la începutul lunii trecute, martie
1935, o anumitã mijlocire între Î. P. S. Sa ºi mine a fãcut pr. prof.
Nanu, pe care l-am rugat sã ducã la reºedinþã dorul ºi dorinþa mea
de a relua raportul de ascultare ºi de soluþionare în chip fericit a
chestiunilor care au produs dureroasa frãmîntare. Am ºi propus
chiar Praznicul Învierii ca cel mai potrivit pentru a face o bucurie
pentru Oastea Domnului ºi pentru toatã þara pentru împãcarea ºi
rezolvarea noastrã. N-am primit însã nimic, nici o indicaþie. Vãzînd
cã vremea trece ºi lucrurile se amînã, mi-am cerut audienþã la Î. P.
S. Sa. M-am prezentat ºi mi-am cerut iertare. La un rezultat precis
însã nu s-a putut ajunge. Î. P. S. Sa mi-a cerut sã precizez în scris
ceea ce am ºi spus.
Eu eram de pãrere sã se lãmureascã mai întîi verbal toate
chestiunile care au produs frãmîntarea ºi apoi sã se precizeze în
scris ceea ce va fi necesar.
Pag. 176

Vãzînd cã Î. P. S. Sa stãruie sã precizez în scris ceea ce am de

spus, am fãcut ºi acest lucru. Cu data de 18-IV-1935, am înaintat Î.
P. S. Sale urmãtoarea scrisoare pe care am citit-o. Cu scrisoarea
aceasta, eu credeam cã se deschide drumul aplanãrii conflictului.
N-am primit însã nici un fel de rãspuns sau indicaþie. Am precizat
aceste amãnunte ca o dovadã cã eu am cãutat totdeauna ºi am cãutat
mereu reluarea raportului de ascultare ierarhicã ºi de soluþionare a
conflictului. Mi s-a cerut mereu reintrarea în ascultare - ºi am
cãutat-o. De încheiere, rog pe Veneratul Consistoriu Spiritual
Eparhial, în judecarea acestei cauze, sã þinã seama ºi de faptul cã
aici nu este vorba numai despre o abatere ºi pedepsirea ei, ci este
vorba despre soluþionarea fericitã a unei chestiuni care agitã o
Bisericã întreagã, o þarã întreag ã. În interesul Bisericii ºi al
neamului meu, pentru care ºi eu am fãcut tot ceea ce Domnul mi-a
ajutat sã fac, eu doresc ca Veneratul Consiliu Spiritual sã afle calea
cea mai bunã care sã aducã mult dorita aplanare a conflictului,
pentru ca binecuvîntata miºcare de înviorare Oastea Domnului sã-ºi
poatã continua drumul ei de luminã în Biserica noastrã ºi în patria
noastrã. Aceste rînduri sînt rãspunsul meu de apãrare, înainte de a
cunoaºte tot cuprinsul actului de acuzare. Din cuprinsul actului de
acuzare, voi spicui unele afirmaþii la care dau rãspunsul cuvenit în
procesul verbal. Sibiu, la 9-V-1935. Preot Iosif Trifa. Încã odatã:
am vrut sã precizãm aceste lucruri ca sã se vadã cît de mult a þinut
p ã r i n t el e I o s i f s ã r ãmî n ã î n B i s er i cã º i t o at ã Lu c r a r e a s ã - º i
desfãºoare activitatea ei în cadrul ºi în rînduielile Bisericii noastre.
Pãrintele, cu toatã inima ºi cu toatã stãruinþa, a cãutat acest lucru.
ªi, din partea lui, tot ce a putut a fãcut. Conflictul a venit din cauzã
cã se pregãtiserã, de cãtre oameni necredincioºi, statute pentru
Lucrarea Oastei Domnului. Din cauza acestor statute, care îngrãdeau
duhul ºi nimiceau unitatea ºi voluntariatul Lucrãrii, pãrintele Iosif
n-a fost de acord cu ele. ªi din cauza aceasta s-a ivit conflictul. El
a spus însã: Din cauza mea, eu am dorit ca niciodatã sã nu se
producã tulburãri ºi dezbinare în Lucrarea Oastei Domnului.
ªi aºa am gîndit toþi. Urmãtorul act pe care-l voi citi l-am scris
cu toþi fraþii, este aici ºi fratele Opriº, ºi fratele Fulea, care au
semnat. În original au semnat aici toþi fraþii de-atunci din Sibiu,
acest act pe care vi-l citesc: Înalt Preasfinþite Stãpîne, un grup de
credincioºi ai Bisericii noastre strãmoºeºti care facem parte din
miºcarea de trezire spiritualã, religioasã, iniþiatã ºi condusã de
pãrintele Iosif Trifa, domiciliat în Sibiu, chemaþi fiind ºi verbal ºi,
mai ales, prin comunicatul scris ºi publicat prin foaia Oastea
Domnului de cãtre Mitropolie, în 6-III-1938, spre viaþa cea dintîi a
Oastei Domnului, cu supunere ºi devotament mãrturisim din nou
credinþa noastrã ºi repetãm ceea ce în tot timpul am spus: cã ostãºia
Domnului Isus o trãim º i v r em s - o t r ãi m s u b b i n ecu v î n tarea
Bisericii noastre strãmoºeºti. Dar, chemaþi fiind la o viaþã de luptã
duhovniceascã împotriva pãcatului ºi înrolîndu-ne de bunãvoie
într-o miºcare a Domnului, cu smeritã pãrere, credem cã viitorul
acestei miºcãri depinde de voluntariatul ei.
Acest voluntariat prin care a lucrat revãrsarea Duhului Sfînt a
fost ºi este fiinþa ºi mijlocul acestei miºcãri. Trezirea la o viaþã nouã
a fost problema ce ne-a fost pusã. Ne-am înrolat în aceastã miºcare
producîndu-se în noi procesul profund al renaºterii sufleteºti.
 Pag. 177

Iar aceastã renaºtere ne-a venit prin puterea Domnului Isus

Hristos ºi a Cuvîntului Evangheliei mãrturisite ºi împãrtãºite
sufletelor noastre prin scrisul neuitat ºi truda jertfelnicã a aceluia
care a fost pãrintele Iosif Trifa, întîiul ostenitor al Oastei Domnului.
De aceea, pentru a nu face un act impios faþã de memoria celui
plecat ºi un gest de desolidarizare de fraþii noºtri de credinþã din
toatã þara, care, adunaþi în 12 septembrie, împreunã cu pãrintele
Iosif Trifa, au înaintat o moþiune Înalt Preasfinþiei Voastre, cu
smeritã supunere ºi încredere, aºteptãm rãspunsul la acea moþiune
rãmasã fãrã rãspuns pînã astãzi. Pe lîngã aceasta, ne îngãduim a
mãrturisi înaintea oamenilor ºi înaintea lui Dumnezeu cã rãmînem,
dorim ºi vrem sã rãmînem pe toatã viaþa noastrã în credinþa cea
dintîi care ne-a însufleþit sã pornim la luptã cu aceastã miºcare
contra pãcatului. Credem ºi mãrturisim profund, precum am vãzut
ºi auzit, cã miºcarea religioasã în care ne-am înrolat, Oastea
Domnului, este viaþã. ªi viaþa nu poate fi anchilozatã în tipare
omeneºti ºi în statute. De aceea, întru smerenia noastrã, socotim,
precum ºi dupã cele spuse nouã dintru început, cã statutele destinate
Miºcãrii Oastei, în forma lor actualã, nu sînt potrivite pentru
miºcarea în care sîntem înrolaþi. Cãci aceasta n-a fost ºi nu poate fi
o societate ca oricare alta; ci numai o miºcare duhovniceascã, un
curent de viaþã nouã în cadrele sfinte ale ortodoxiei noastre. Iar o
atare miºcare a Duhului nu poate fi prinsã în tipare fãrã a fi ucisã.
Religiunea creºtinã este viaþã; ºi viaþa trece de la om la om prin
atingerea sufletului ce se aprinde ca lumina din luminã. Miºcarea
condusã de pãrintele Iosif a avut acest secret ºi a aprins luminã din
luminã. Renaºterea sufletelor noastre este problema ºi cheia
mîntuirii. Materializarea nu foloseºte la nimic, iar religiunea nu se
poate închega în regulamente reci ºi strict omeneºti, cum sînt
statutele. Dupã cum nici Apostolul Pavel n-a plecat la
propovãduirea Evangheliei cu statutele în spinare.
Dupã toate acestea însã, am mãrturisit ºi mãrturisim cã sîntem
copii credincioºi ai Bisericii noastre ºi cã vom fi pînã la sfîrºit aºa.
Miºcarea religioasã din care facem parte s-a nãscut ºi trãieºte sub
aripile Bisericii. Ea este în ea însãºi substanþa Bisericii. Ea nu este
ceva mai mult decît ortodoxia, ci este numai o familie restrînsã, o
comuniune de frãþietate evanghelicã cu gîndul precis de a trãi mai
intens învãþãturile Bibliei ºi ale Bisericii noastre. Ea nu a avut ºi
nici nu va vrea sã facã reguli peste sau în contra Bisericii. Prin
aceastã miºcare religioasã vrem numai sã trãim cu toatã fiinþa
regulile existente ale Bisericii. Biserica nu are nevoie de nici o
asociaþie religioasã, fiindcã ea însãºi este o atare asociaþie. Are însã
nevoie de un curent purificator care sã vinã din rîndurile ei. În acest
curent religios în care sîntem încadraþi, am avut ºi avem nevoie de
oameni destoinici, pregãtiþi nu numai în a ºti vorbi ºi a discuta, ci
a fi ºi doveditori prin fapte ºi prin purtare moralã cã sînt adevãraþi
creºtini, fii ai Bisericii. Ca urmare, în fruntea noastrã am vrut ºi
vrem sã fie socotiþi, de drept, conducãtori vãzuþi numai aceia care
- fie preoþi, fie laici - trãiesc viaþa ostãºiei Domnului. Prin rezerva
de a nu se face îngrãdire duhului, a curentului de viaþã, rugãm însã
sã nu fim socotiþi ca potrivnici unei reglementãri juridice, a punerii
miºcãrii în cadrele juridice de care e trebuinþã pentru o bunã
îndrumare în cele materiale.
Pag. 178

Nu sîntem în contra unui statut-tip, juridic, care sã nu se ocupe

însã de miºcarea spiritualã, ci sã reglementeze numai chestiunile
administrative în legãturã cu miºcarea. Înalt Preasfinþite Stãpîne,
pentru a se putea rezolva toate cele de mai sus ºi cele din Moþiunea
din 12-IX-1937, pent r u aj u n g er ea la Oastea cea dintîi, toate
gîndurile noastre se îndreaptã cãtre Înalt Preasfinþia Voastrã cu o
smeritã rugãminte. Dînd dovadã noi ºi toþi fraþii noºtri din restul
þãrii de alipire constantã ºi strînsã de sfînta noastrã Bisericã ºi
vieþuind în cadrele ºi dogmele ei, ºi putînd avea încredere în
statornicia credinþei noastre strãmoºeºti, sã binevoiþi a mijloci la
Sfîntul Sinod pentru reabilitarea pãrintelui Iosif, care, cît timp a fost
în viaþã, nu s-a declarat contra Bisericii; ºi pentru repunerea
miºcãrii noastre în drepturile ºi libertatea ei de la început, în cadrul
sfintei noastre Biserici. Sibiu, la 12-III-1938. Ai Înalt Preasfinþiei
Voastre supuºi fii duhovniceºti. ªi vã citesc aici semnãturile ºi vi
le pot arãta: Titus Trifa, Traian Dorz, Ioan Marini Crãciun, Vasile
Ioan, Opriº, Prisecan, Ilie Gheorghe, Comiza Ioan, Dragomir
Teºculescu, Dumitru Diac, Vasile, Gheorghe Crãciunescu, Fruma
Ion Piþigoi, Ioan Munteanu, Ion Drãgoiescu, Nicolae Munteanu,
Nicolae Roºianu, Vasile Fulea, Ioan Ioan, Diac Nicolae, Bucur,
Sotea, Simion Pascu, Adam Cosmean, Alexandru Ioan, Capãtã Ioan,
Popovici. Toþi am semnat memoriul ãsta aici, uite, cu mîinile
noastre, în 1938. Ce am vrut sã spun ºi prin aceasta? Cã de la
început noi am fost hotãrîþi sã rãmînem permanent încadraþi ºi ca
învãþãturã, ºi ca credinþã în Biserica noastrã. Vã rugãm sã þineþi
seama de acest mare adevãr. De ce? Pentru cã toate tulburãrile care
au intervenit ulterior au venit nu de la oameni care au fost de la
î n cep u t î n L u cr ar ea D o mn u l u i , n i ci d e l a cei car e au f o s t î n
anturajul pãrintelui Iosif, ci de la cei care au venit ulterior; numai
niºte anexe, numai niºte oameni care n-au venit din convingere, prin
uºa din faþã, prin naºterea din nou ºi prin legãmîntul hotãrît în
Lucrarea lui Dumnezeu. Toþi cei care au fãcut dezbinãri ºi tulburare
sînt dintre cei care nici n-au fost cunoscuþi cînd au pus legãmînt ºi
nici n-au avut niciodatã un legãmînt frãþesc.
Ei erau numai lipiþi acolo ºi s-au putut uºor dezlipi cînd au venit
împrejurãri care le-au cerut ºi le-au dictat aceasta, din interese
comode, lumeºti, personale ºi pãmînteºti. Am dorit din toatã inima
sã facem o recapitulare a acestor lucruri, cu ocazia aceasta, între
noi. Sînt - mulþumitã Domnului - în mijlocul nostru fraþi care au
venit ulterior, care nu au fãcut cunoºtinþã dureroasã ºi zguduitoare
cu istoria de la început, care n-au trãit ºi nu ºtiu, ºi nu cunosc
frãmîntãrile ºi luptele grele prin care Lucrarea lui Dumnezeu a fost
fãcutã ºi s-a statornicit pe linia aceasta sfîntã pînã astãzi. Vrãjmaºul
a cãutat, prin lucrãrile formaliste ale literei, sã nimiceascã, sã
îngrãdeascã, sã înlãture duhul Lucrãrii atunci cînd s-a ivit prima
datã conflictul cã, - din cauza aceasta s-a ivit conflictul între
pãrintele Iosif ºi mitropolitul Bãlan. Mitropolitul Bãlan, la început,
a fost cu toatã puterea de partea Lucrãrii. Dar vrãjmaºii duhului ºi
vrãjmaºii pãrintelui, ºi vrãjmaºii oricãrui lucru bun au lucrat, din
anturajul mitropolitului, ºi l-au convins, în timp ce pãrintele era
departe, bolnav ºi istovit, cã Lucrarea este o lucrare strãinã ºi
primejdioasã. ªi l-au convins sã ia mãsuri împotriva pãrintelui.
 Pag. 179

ªi în felul acesta s-au întocmit acele statute, care îngrãdeau

Lucrarea ºi legau mîinile lucrãtorilor adevãraþi, ºi dãdea libertate
literei ºi formalismului, ca sã ucidã duhul Lucrãrii. Împotriva
acestei acþiuni a pornit pãrintele Iosif.
ªi din cauza aceasta s-a ivit conflictul. Nu din cauzã de
neînþelegeri asupra învãþãturii sau din cauzã de schimbare a acestei
învãþãturi cu privire la felul cum am învãþat ºi cum am crezut noi.
Însã cei mai mulþi n-au putut face aceastã deosebire. ªi, pentru cã
n-au vrut sã gîndeascã ºi sã judece adînc, au exagerat, au interpretat
tendenþios ºi au rãspîndit o minciunã: cã pãrintele Iosif e împotriva
Bisericii ºi împotriva dogmelor, ºi împotriva canoanelor. ªi s-a
rãspîndit zvonul acesta printre toþi pînã astãzi. ªi împotriva acestui
zvon a trebuit sã luptãm cu toatã puterea în aceºti ani de suferinþã
ºi de încercare, ca sã arãtãm cã noi vrem sã ne þinem legãmîntul pe
care l-am pus de la început: cã vom rãmîne pînã la sfîrºit pe calea
învãþãturii ºi credinþei noastre de la început. Astãzi e 18-VII-1987.
Au trecut aproape 50 de ani din acel 12 martie cînd noi am fãcut
acest document. 50 de ani! ªi ce ani au fost anii aceºtia! Pentru toþi
cei care a trebuit sã ne pãstrãm ºi am vrut sã ne pãstrãm legãmîntul
ºi credinþa pînã la sfîrºit, pentru toþi aceºtia, au venit vremuri
cumplite. Unii le mai ºtiþi ceva. Alþii nu le puteþi ºti. Ci numai în
Ziua Judecãþii, cînd se vor descoperi lucrurile ascunse, se va vedea
cîte jertfe, cîte suferinþe, cîtã bãtaie ºi foamete, ºi chin - nu în 50 de
ani; în 5 minute! - se poate suferi în astfel de stãri. ªi atunci cîtã
credinþã ºi rãbdare, ºi luptã a trebuit ca sã-þi pãstrezi legãmîntul prin
toþi anii pînã astãzi, ca sã putem lãsa urmaºilor noºtri nu numai
cuvîntul, ci ºi pilda unei vieþi statornice. Cã ne-am þinut legãmîntul
pe care l-am scris în 12 ºi nu numai în 12 martie, ci pe care l-am
pus fiecare la rîndul nostru cînd ne-am predat pe noi lui Dumnezeu.
Dar atunci, împreunã cu toþii, am fãcut acest act prin care ne-am
legat în faþa lui Dumnezeu ºi în faþa lumii, în faþa istoriei, cã vom
pãstra pînã la sfîrºit încrederea nezguduitã de la început ºi cã nu
vom adãuga, nici nu vom scoate nimic din învãþãtura prin care am
venit ºi ne-am ataºat de aceastã Lucrare sfîntã. De aceea am rugat,
în seara aceasta, sã venim aici.
ªi, cît am putut mai mulþi, am anunþat. Sînt unii care au trebuit
sã meargã în altã parte, alþii n-au putut sã vinã. Mã bucur însã ºi-I
mulþumesc lui Dumnezeu cã marea parte dintre fraþii cunoscuþi, de
pretutindeni, sînt acum, în ceasul acesta, aici. Pentru ca sã luaþi
cunoºtinþã înaintea lui Dumnezeu ºi înaintea istoriei de acest act pe
care l-am încheiat; de declaraþiile pãrintelui nostru, cel dintîi rînduit
de Dumnezeu în Lucrarea aceasta, ºi de cele fãcute de noi, toþi
ceilalþi care l-am însoþit ºi care am venit la Domnul de bunãvoie, ºi
am pus legãmînt nesiliþi de nimeni cã vom þine ºi vom pãstra pînã
la sfîrºit încrederea nezguduitã în învãþãtura aceasta ºi în credinþa
aceasta. Avem nevoie de acest act. De ce? Pentru cã s-au ivit în
mijlocul nostru pãreri diferite nu numai de acuma, ci de mulþi ani,
cu care - ºtiþi bine, de zeci de ani am avut de luptat ºi într-un fel, ºi
într-altul. Cu abateri ºi spre stînga, ºi spre dreapta. ªi cu cei care
erau îndemnaþi de ispita formalismului exagerat, superstiþios ºi
habotnic, care era tot aºa de primejdios împotriva duhului curat ºi
sãnãtos, ºi viu al Lucrãrii, ca ºi împotriva celorlalþi, cu duh strãin,
dezbinãtor spre prãpastia cealaltã, sectaristã.
Pag. 180

ªi noi, cînd spunem sectari, nu-i numim pe cei de alte credinþe.

Ci pe cei care au pãreri dezbinãtoare în oricare dintre credinþele în
care sînt. Nu numai Lucrarea Oastei Domnului are sectariºti în
mijlocul ei. ªi baptismul, ºi penticostalismul, ºi celelalte grupãri
evanghelice au fiecare sectarii lor.
Acestea sînt elementele dezbinãtoare ºi neevanghelice, strecurate
în cîmpul de luptã al Evangheliei. Noi cinstim toate confesiunile
creºtine, sîntem în pace ºi în înþelegere cu toþi. Noi n-avem conflict
deschis cu nici unul dintre ei. Avem însã cu sectarii din mijlocul
nostru ºi din mijlocul tuturor celorlalte confesiuni, care nu se
acomodeazã ºi nu se supun niciodatã Evangheliei lui Dumnezeu, ci
cautã acolo, în mijlocul comunitãþii în care i-a adus Dumnezeu, sã
facã dezbinãri ºi tulburare prin gînduri fireºti ºi lumeºti, pentru cã
n-au trecut prin acea renaºtere sufleteascã, care este prima condiþie
a oricãrui om care vine într-o miºcare evanghelicã. Oriunde ar fi, o
miºcare evanghelicã cere cea dintîi condiþie: naºterea din nou. ªi
aceastã naºtere din nou este ceea ce transformã pe om dintr-un om
firesc, lumesc, egoist ºi rãutãcios, într-un om duhovnicesc, altruist,
legat de fraþi, pãrtaº firii Dumnezeieºti, care trãieºte, în comunitatea
lui, în comuniune cu toþi ai sãi. Aceste duhuri dezbinãtoare sînt
duhuri ispititoare, duhurile satanei, strecurate în toate confesiunile
creºtine. ªi nici noi n-am putut fi scãpaþi de acest duh ispititor. Iar
acum fiecare dintre fraþi trebuie sã analizeze bine starea în care se
gãseºte el însuºi faþã de toatã aceastã Lucrare. Noi sîntem chemaþi
acum la un examen duhovnicesc. S-au ivit între noi tendinþe
separatiste, dezbinãtoare. Lucreazã aceste duhuri, dv. ºtiþi. Cîte
necazuri avem! În ce stare sufleteascã am fi noi toþi, dacã între noi
ar fi armonie, unitate ºi pãrtãºie frãþeascã în aceeaºi învãþãturã! Nu
credinþa dezbinã. Învãþãtura dezbinã! Întîi vine învãþãtura, apoi vine
credinþa. Fiecare, dupã cum învaþã, aºa crede. ªi dacã noi am venit
în învãþãtura aceasta, trebuie sã ne formãm credinþa dupã învãþãtura
aceasta. Cum spune Sfîntul Apostol Pavel: Ori ei, ori noi, noi aºa
am vorbit ºi voi aºa aþi crezut. Ei, aceastã credinþã care este la fel
în toþi ne face pe noi sã colaborãm, sã lucrãm uniþi. Cine vine ºi nu
s e u n e º t e cu d u h u l , cu g r u p u l , c u u n i t a t e a , c u a d u n a r e a , c u
frãþietatea, el face aceasta din pricinã cã are o altã învãþãturã,
diferitã de a grupului, diferitã de a adunãrii. ªi trebuie aici sã
opereze. Sã opereze acolo, la rãdãcina învãþãturii strãine care-l
dezbinã de credinþã. ªi sã corecteze învãþãtura, pentru ca sã ajungã
sã creadã la fel.
Noi avem aceeaºi învãþãturã. Am venit în Lucrarea Oastei pe
învãþãtura adusã nouã de pãrintele Iosif, care a mers în toate
cãlãuzit de dogmele ºi de învãþãturile Sfinþilor Pãrinþi ºi ale
înaintaºilor noºtri. Rupþi de acestea, noi sîntem pierduþi, oricare
dintre noi. Fie ca grupare, fie ca individ. Cine se rupe de învãþãtura
aceasta se rupe de credinþã; cine se rupe de credinþã se rupe de
unitate; cine se rupe de unitate este un om pierdut. Noi avem
valoare ºi putere numai cîtã vreme stãm în unitatea frãþeascã. Vã rog
din toatã inima pe frãþiile voastre, cei mai tineri, sã mã înþelegeþi,
sã ne înþelegeþi. Noi am mers pe linia aceasta care ne-a rãmas nouã
respectînd cu sfinþenie, - am plãtit cu sînge pentru cã am rãmas în
învãþãtura aceasta.
 Pag. 181

Au trecut atîþia ani, atîtea nopþi, în care ni s-a cerut, sub

ameninþãrile cele mai cumplite, lepãdarea de credinþã ºi renunþarea
la Lucrarea aceasta. Dimineaþa trebuia sã mã duc sã spãl parchetul
de sîngele pe care îl vãrsasem în noaptea care trecuse. Au fost
oameni care s-au lepãdat. Domnul sã-l ierte pe fratele Tudusciuc.
În martie 1953, el s-a lepãdat de aceastã Lucrare, în lagãrul de la
Ghencea. Mi-a spus: Mie sã nu-mi mai ziceþi: Slãvit sã fie Domnul!
Eu nu vreau sã mai ºtiu nimic de Lucrarea Oastei Domnului. Eu nu
vreau sã mai sufãr. Eu vreau sã scap ºi sã plec. A scãpat ºi a plecat.
Dupã aceea ºi-a închis poarta. ªi fratele Gicu, ºi alþi fraþi care au
trecut peste poartã e aici. Fratele Gicu Petrescu, sã-l vadã pe fratele
Tudusciuc, peste poartã i-a silit sã sarã înapoi. Nici mãcar nu i-a
deschis uºa, sã iese pe poartã afarã. Aºa s-a purtat cu fraþii. ªi
numele lui Tudusciuc e în toate cãrþile noastre vechi de cîntãri ºi în
toate colecþiile foii Isus Biruitorul ºi Oastea Domnului de la
început. Iatã cã, deºi ai pornit frumos ºi ai luptat multã vreme
frumos, la examenul credinþei, la examenul încercãrii, poþi sã te
lepezi. ªi atunci ce valoare mai are suferinþa ºi rãbdarea, ºi vorba,
ºi cîntarea, ºi predica, dacã tu, la examen, te-ai lepãdat de Hristos
ºi te-ai despãrþit de fraþi? Iatã cã mai sînt - nu numai el - atîtea alte
exemple: Jarda Petre, care era la Rebriºoara, un as în Nordul
Ardealului atunci. Cînd a venit încercarea, repede a plecat, cu toþi
6 copiii, ºi a trecut la penticostali, ca sã scape. ªi apoi a încercat sã
facã dezbinãri sectare în mijlocul Lucrãrii Oastei, pînã cînd fraþii
i-au alungat ºi Dumnezeu i-a nimicit pe toþi. Asta e urmarea ºi
fizicã, ºi sufleteascã a celor care se leapãdã de legãmînt ºi calcã
lucrarea Duhului Sfînt. De aceea, fraþilor, noi, care am fãcut un
legãmînt cutremurãtor cu Dumnezeu în faþa lui Dumnezeu ºi în faþa
îngerilor Sãi, în faþa istoriei, în faþa veºniciei, un legãmînt pe care
Tatãl l-a sfinþit cu Sîngele Fiului Sãu ºi l-a pecetluit cu puterea
D u h u l u i S f î n t , n o i t r eb u i e sã ne dãm seama cutremurãt o r d e
importanþa acestui legãmînt ºi sã nu ne abatem nici o iotã de la
calea aceasta ºi de la hotãrîrea aceasta. Oricît ar costa suferinþa
statorniciei noastre, noi trebuie sã dãm orice preþ. Pentru cã vine
vremea cînd vom fi rãsplãtiþi fiecare dupã felul cum am crezut ºi
cum am rãmas statornici.
Dragii noºtri fraþi, Dumnezeu deschide acum pentru Lucrarea
Oastei o perspectivã minunatã. Dupã ce termin acest cuvînt de
introducere, pãrintele Popa ªtefan de la Galaþi, din partea
Arhiepiscopiei de acolo, ne va face nouã o scurtã dare de seamã
despre felul minunat în care au luat întorsãturã lucrurile cu privire
la noi. În vinerea Rusaliilor, la Bucureºti, s-a þinut o ºedinþã a
Sfîntului Sinod. Vreau sã ºtiþi despre toate aceste lucruri, asupra
cãrora am mai aflat unele ºtiri. S-a luat o iniþiativã foarte
îmbucurãtoare pentru noi: o deschidere minunatã pentru cîntãrile ºi
activitatea Oastei în toate bisericile. Se face o încercare de început
- dupã cum am înþeles - în Eparhia Galaþilor. Pãrintele ne va putea
spune. Sînt anumite rezerve. Unele din lucrurile acestea
îmbucurãtoare, pentru ca sã vedem cã ne gãsim la un început nou.
De ani de zile am fãcut, dupã cum am scris ºi în memoriul pe care
l-am înaintat ºi la Sinod, ºi la toþi ierarhii, începînd cu patriarhul,
pînã la ultimul episcop, de zeci de ani de zile noi am pãstrat
statornici credinþa noastrã ºi învãþãtura noastrã în Biserica noastrã.
Pag. 182

Am zis: Nu ne-am pãrãsit nici credinþa, nici þara, indiferent prin

ce a trebuit sã trecem ºi oricît am avut de suferit ºi din partea uneia,
ºi din partea celeilalte. Noi am dorit sã rãmînem ºi sã dovedim cã
rãmînem credincioºi legãmîntului ºi mãrturiei pãrinþilor noºtri, în
învãþãtura ºi în credinþa noastrã, pînã la sfîrºit. ªi am mãrturisit
aco l o : Va v en i v r emea cînd isto r i a º i Du mn ezeu n e v o r f ace
dreptate.
Dar nu prin strãini, ci prin ai noºtri. Va recunoaºte ºi Biserica
noastrã, va recunoaºte ºi patria noastrã cã noi am dorit sã fim niºte
adevãraþi ºi credincioºi fii ºi ai uneia, ºi ai celeilalte; ºi, din
dragoste pentru Dumnezeu, le-am iubit pe amîndouã. Pentru cã aici
ne avem familia noastrã, aici ne avem mormintele pãrinþilor noºtri
pe care dorim sã-i cinstim, aici ne avem leagãnele ºi copiii noºtri;
ºi sã-i binecuvînteze Dumnezeu ºi pe pãrinþii noºtri, ºi pe copiii
noºtri, din pricina statorniciei noastre. Pentru cã aºa este scris. Am
dorit acest lucru ºi l-am afirmat sus ºi tare. Dacã n-am fi rãmas
statornici în învãþãtura aceasta ºi n-am fi rãbdat pînã astãzi, 50 de
ani, n-am avea acest curaj. ªi nici Dumnezeu nu ne-ar fi sprijinit
atît de puternic cît vedem cã ne-a sprijinit în faþa tuturor. ªi, pentru
cã noi ne gãsim acum la acest hotar ºi la aceastã rãscruce din care
începe, pentru Lucrarea Oastei, un viitor deosebit, însemnãtatea
acestui lucru ne obligã pe toþi la foarte mult. Noi nu trebuie sã
rãmînem în urma evenimentelor nici mãcar cu o jumãtate de pas.
Nici sã o luãm înainte cu mulþi paºi. Sã fim puþin înaintea
evenimentelor. Sã nu ne depãºeascã, nici sã nu le depãºim. Vedem
împrejurãrile în care ne gãsim. Sã folosim toate aceste condiþii ºi
împrejurãri pentru împlinirea scopului pentru care ne-a trimis
Dumnezeu aici. Noi acest scop îl avem: sã fim credincioºi, nãscuþi
din nou, puternici ostaºi ai Domnului, care sã mãrturisim
Evanghelia în mijlocul Bisericii ºi al poporului nostru nu numai cu
cuvîntul nostru, ci cu viaþa noastrã, cu unitatea noastrã, cu armonia
noastrã, cu deplina noastrã sinceritate pe linia acestei credinþe.
Numai în felul acesta Dumnezeu va binecuvînta acþiunea noastrã ºi
în viitor. ªi numai în felul acesta vom avea ºi noi valoare ºi putere
înaintea tuturor celor care ne privesc. Dumnezeu ne-a ales în chip
deosebit. Nu ºtim pe ce criterii S-a îndurat Dumnezeu sã ne aleagã
chiar pe noi pentru aceastã slujbã cutremurãtor de grea ºi de
î n s e m n a t ã . D a r, d a c ã n e - a a l e s , î n s e a m n ã c ã a a v u t E l , î n
înþelepciunea Sa, planul Sãu ºi gîndul Sãu. ªi noi trebuie sã-L
slãvim pe Dumnezeu cã ne-a dat aceastã chinuitã ºi frumoasã slujbã;
grea, dar minunatã, în Evanghelia Sa! ªi noi trebuie sã fim la
înãlþimea acestei slujbe.
În primul rînd, avem datorie noi, cei bãtrîni. Noi, cei bãtrîni,
trebuie sã fim un exemplu cutremurãtor pentru tinerii care ne
urmeazã. Spre ruºina noastrã o spunem: nu totdeauna am fost aºa
cum ar fi trebuit sã fim. Nici ca ascultãtori, membri în Lucrarea
Oastei Domnului, nici ca îndrumãtori într-o adunare a Oastei, nici
mãcar ca pãrinþi într-o familie a noastrã. Mulþi am avut slãbiciuni.
ªi, din cauza noastrã, poate cã mare parte dintre copiii noºtri ºi cei
trupeºti, ºi cei sufleteºti n-au ajuns cum ar fi trebuit sã fie. Pe unii
dintre noi ne-au depãºit copiii noºtri ºi cei trupeºti, ºi cei sufleteºti.
Slãvit sã fie Domnul pentru cei care avem copii mai buni decît noi,
mai vrednici, mai credincioºi, mai statornici decît noi.
 Pag. 183

Dar ce tristã este starea celor care nu avem copii nici trupeºti,
nici sufleteºti aºa cum ar trebui sã fie. ªi, din cauza aceasta, o mare
parte de vinã o avem noi. Trebuie sã ne judecãm întîi pe noi, ca
pãrinþi, ca lucrãtori în Lucrarea lui Dumnezeu ºi ca oameni care nu
totdeauna am dat dovada cea mai înaltã despre credincioºia noastrã.
Sã ne cercetãm, în lumina Domnului - dar sincer, nu numai aºa
de suprafaþã ºi de vorbã, sã ne cercetãm adînc în faþa Domnului,
care este în mijlocul nostru, în ce mãsurã am putut noi pãstra nu
numai linia moralã ºi credincioasã, ci linia învãþãturii noastre. Cã
din cauza învãþãturii se strecoarã dezbinãri ºi tulburare în mijlocul
adunãrilor ºi în mijlocul familiilor noastre. Am dorit sã recapitulãm
în faþa noastrã, în astã searã, aceste documente pe care vi le-am
citit. ªi sã ne aducem aminte cã, în decursul vremii, al zecilor de
ani, Lucrarea Oastei a rãmas în învãþãtura Bisericii. ªi de aceea a
rãmas în credinþa aceasta. ªi rostul Lucrãrii Oastei Domnului e
numai în învãþãtura ºi în credinþa aceasta. Strãinii au venit la noi ºi
au zis: Fraþilor, voi aveþi valoare numai cît sînteþi în Biserica
Ortodoxã, în Lucrarea Oastei Domnului ºi în România. În momentul
cînd aþi pãrãsit una dintre acestea, nu mai aveþi nici o valoare. ªi
b i n e n e- au z i s ! A º a es t e. ª i î n f a þ a l u i D u mn ezeu , º i î n f aþ a
oamenilor, noi avem valoare cîtã vreme sîntem în Lucrarea aceasta,
cu toatã inima ºi cu tot sufletul nostru întemeiaþi pe învãþãtura ºi
credinþa noastrã ºi rãmînînd statornici aici unde ne-a aºezat pe noi
istoria ºi Dumnezeu: în aceastã Lucrare, în aceastã unitate, în
aceastã învãþãturã ºi-n aceastã credinþã. Spun aceasta pentru cã
mulþi dintre cei care s-au rupt de istorie ºi de învãþãturã au alte
credinþe. Vã rog foarte mult: gîndiþi-vã foarte serios la lucrul acesta.
În rãstimpuri tot mai scurte, înmormîntãm cîte o parte din istoria
noastrã. Sãptãmîna trecutã l-am înmormîntat pe fratele Bãlãuþã. ªi
nu e mult de cînd s-a dus ºi fratele Gavriº, fratele Popa Petru,
celãlalt frate Popa Petru. ªi, rînd pe rînd, vor urma cei vreo 3, 4,
cîþi mai sîntem - ºi dv. aþi rãmas fãrã reprezentanþi ai istoriei în
mijlocul dv. Þineþi învãþãtura pe care v-o spun! Cã vã spun în faþa
lui Dumnezeu ºi în faþa neamului, ºi în faþa credinþei, ºi în faþa
istoriei acest lucru. Þineþi-vã de învãþãturã cu atît mai mult dupã ce
nu vom mai fi noi. Cã, poate, ici-colo, vã mai gîndiþi: Apoi fratele
sau fratele sau fratele. ªi, la adãpostul lor, ne mai putem feri de
izbeliºti ºi de vînturi. Dumnezeu vã va lua aceste adãposturi în
foarte scurt timp. Nu peste mult timp veþi merge ºi la fratele Opriº,
ºi la fratele Traian, ºi la fratele Leon, ºi la fratele Fulea. Cã anii
s-au dus.
Va rãmîne toatã rãspunderea asupra frãþiilor voastre; va rãmîne
o rãspundere istoricã ºi veºnicã. Fiþi foarte atenþi ºi încadraþi-vã pe
linia învãþãturii. Strîngeþi-vã din toate unghiurile acestea în care
vitregia vremurilor ne-a împrãºtiat pe unii dintre noi. Lãsaþi toate
învãþãturile strãine! Strîngeþi-vã lîngã învãþãtura sãnãtoasã a
Lucrãrii. Vedeþi cã prin aceasta Dumnezeu a pãstrat aceastã Lucrare.
Noi putem citi literatura altor culte. Putem citi cu titlu de informaþie
ºi pentru înmulþirea cunoºtinþei noastre aceste lucruri; dar nu sã
urmãm aceste exemple! Pentru cã ei înºiºi, care ni le aduc nouã,
mãrturisesc cu gura lor cã au ajuns la un faliment total pe linia
moralã ºi puternicã a Evangheliei. Ce sã învãþãm noi de la niºte
oameni care ei înºiºi mãrturisesc cã au ajuns la un faliment?
Pag. 184

ªi noi putem, cel mult, sã vedem cã, din aceste învãþãturi pe care
ei le-au urmat, n-au ajuns decît la acest faliment trist. Noi trebuie
sã urmãm învãþãturile noastre care, iatã, antreneazã între noi aceastã
viaþã duhovniceascã plinã de putere. Cîntãrile noastre, rugãciunile
noastre, cuvîntãrile, fraþii noºtri, adunãrile noastre - sînt ceva care
alþii, în lumea aceasta, nu au.
Am dorit sã ne orientãm gîndurile asupra acestui lucru de bazã.
De ce? Pentru cã de la punctul acesta vom pleca mai tîrziu - ºi
imediat - la celelalte probleme pe care le avem de discutat. Vom
avea de discutat problema tineretului, pentru cã sînt foarte multe
cazuri problemã între tinerii noºtri ºi chiar în familiile multora
dintre lucrãtorii Domnului. În multe adunãri frãþeºti sînt tineri
problemã. ªi noi trebuie din timp sã depistãm aceste lucruri, ca sã
putem ajuta sã se corecteze aceºti tineri. Sînt cãsãtorii problemã.
Sînt cãsnicii problemã. Sînt multe, multe probleme. Toate acestea,
în cea mai mare parte, ivite din cauza lipsei de înþelepciune ºi de
cumpãtare a pãrinþilor, fie de-un fel, fie de altul. De aceea vor
trebui întîi cîteva discuþii care vor urma la problema tineretului. Sã
urmãrim aceste cazuri-problemã ºi sã cãutãm sã evitãm sã mai
aparã. Pentru ca sã ferim nu numai familia noastrã, nu numai
adunarea noastrã, cu Lucrarea lui Dumnezeu, de nenorociri care ar
putea apoi aduce asupra întregii Lucrãri ºi asupra Cuvîntului lui
Dumnezeu batjocuri ºi hulã din partea lumii care ne cunoaºte ºi care
generalizeazã pãcatul unui frate asupra întregii Lucrãri. Cãci unde
un frate greºeºte sau dacã în familia unui frate se întîmplã o
nenorocire, toatã lumea spune: Apoi aºa sînt ostaºii! Generalizeazã
cazul asupra tuturor. Cînd un frate e bun ºi-i înþelept, ºi-i exemplu
minunat, atunci îl nominalizeazã ºi-l localizeazã la fratele respectiv,
dacã-i bun, zicînd: Aºa-i el. Ce bine ar fi dacã ar zice: Aºa-s toþi!
Pentru cã, de fapt, aºa sînt. Dupã problema tineretului, va veni
problema studiului nostru biblic, la care, de ani de zile, tot muncim
ºi muncim ºi încã n-am ajuns sã ni-l putem normaliza ºi sã ni-l
putem unifica. Sperãm cã în seara aceasta vom ajunge la acest lucru
ºi de-aici vom porni apoi peste tot, în toate locurile unde Dumnezeu
a dat adunãrilor tineret mai mult, sã putem porni cam la fel în
aceastã ºcolarizare duhovniceascã a tineretului - ºi nu numai a
tinerilor, ci a tuturor celor care participã la aceste întîlniri frãþeºti
de educaþie duhovniceascã ºi de îndrumare pe linia învãþãturii ºi
credinþei noastre. Prima problemã e tineretul: cãsnicii, divorþuri în
mijlocul tineretului, aranjarea cãsniciilor, petrecerea nunþilor,
amestecul pãrinþilor în viaþa celor cãsãtoriþi, o mulþime de aspecte
care ne privesc pe toþi.
Dupã ce vom discuta, deci, problema aceasta cu tinerii, vom
discuta problema cu ºcoala biblicã. ªi dupã aceea Dumnezeu ne va
da timpul sã discutãm ºi problemele unor adunãri, problemele din
zonã. De exemplu: sînt aici fraþii din Cluj, pe care i-am rugat, în
Numele Domnului, sã vinã în mijlocul tuturor fraþilor din þarã,
pentru ca aici sã se ajungã la punerea la punct ºi a problemei
adunãrii lor de acolo. Va fi apoi, la rînd, problema de la Galaþi. ªi
acolo sînt niºte probleme cu alte aspecte, dar tot sînt. Va veni apoi,
la rînd, problema de la Neamþ, cã ºi acolo sînt unele aspecte
negative în adunare.
 Pag. 185

ªi apoi sã vedem ce se poate întîmpla cu adunarea din Bucureºti,

care este o adunare aºa de slãbuþã pentru capitala unei þãri. Ar trebui
sã vedem cu ce-i putem ajuta pe fraþii din Bucureºti sã se punã la
punct ºi acolo cu o adunare sãnãtoasã ºi vrednicã, cu care sã ne
putem ºi noi prezenta în faþa celor care ne întreabã unde e adunarea
din Bucureºti. Mã bucur cã e aici fratele Petrache ºi mã bucur din
inimã cã sînt ºi fraþii de la Neamþ, ºi cei de pe la Cluj.
ªi vom încerca, cu ajutorul Domnului, sã discutãm aceste
probleme între noi, cu deplina convingere cã Duhul lui Dumnezeu
ne va ajuta sã ajungem sã rezolvãm aceste probleme pe parcurs.
Deci, acuma vom asculta pe pãrintele Popa ªtefan de la Galaþi, care
vine sã ne spunã ceva în legãturã cu noul mers, cu noua atitudine a
Sfîntului Sinod al Bisericii faþã de îngãduirea adunãrilor noastre ºi
a cuvîntului fraþilor noºtri în biserici. De 50 de ani dorim acest
lucru. Aþi vãzut cît de mult a dorit pãrintele Iosif sã revinã Oastea
la starea dintîi, atunci cînd adunãrile Oastei erau în bisericã; cînd
se fãcea o propovãduire largã a Evangheliei. Atunci au venit la
Domnul mii ºi mii de suflete ºi atunci s-a rãspîndit puternic ºi
f r u mo s C u v î n t u l p r et u t i n d en i . C e m i n u n a t ã v a f i cl i p a cî n d
Dumnezeu va reface iarãºi unitatea acestei Lucrãri ºi va duce
Lucrarea Oastei acolo în mijlocul Casei lui Dumnezeu, care este
Casa de rugãciune pentru toate popoarele ºi unde ºi Mîntuitorul a
propovãduit, ºi unde i-a trimis pe ucenicii Sãi: Mergeþi în toate
sinagogile ºi propovãduiþi Evanghelia. Acesta e Cuvîntul lui
Dumnezeu - poruncã pentru noi. ªi dacã Dumnezeu, în urma atîtor
zeci de ani de suferinþã, ne-a adus bucuria sã vedem acuma cã
suferinþele acestea conteazã ºi au contat în faþa acestora care ne-au
judecat 50 de ani tendenþios ºi cu urã, acum Dumnezeu a schimbat
acest lucru. El a fãcut ca suferinþele noastre sã aibã un sens ºi sã
aibã un rost. Acum noi înºine trebuie sã fim foarte atenþi, cãci ni se
deschide un cîmp larg de lucru, sã ºtim, cu toatã cumpãtarea ºi grija,
s ã- l folosim frumos, pent r u ca C u v î n t u l l u i Du mn ezeu s ã s e
mãrturiseascã. Cînd am fost la Sibiu, Înaltul Antonie mi-a zis aºa:
Sã n-aºteptaþi hotãrîri zgomotoase ºi revoluþionare. Nu trebuie sã
aºteptaþi aºa ceva. N-o sã vinã acuma Sinodul ºi sã spunã: A greºit
Sinodul în ’48, cînd a desfiinþat Oastea Domnului; o repune acum
iarãºi în drepturi! Nu! Intraþi în biserici, intraþi în felul în care aþi
fost. Pe nesimþite, aºa ca ºi cum nu s-ar fi întîmplat nimic. Depinde
de fiecare ostaº ºi de fiecare grupare din fiecare parohie cum ºtie sã
se comporte cu preotul respectiv. Dispoziþie au în felul acesta: sã fie
îngãduitori. Ei vor vedea atitudinea noastrã.
ªi oriunde s-a încercat cu ei, s-a vãzut cã preoþii au de undeva o
directivã, dar nu iau ei iniþiativã. Dacã noi luãm iniþiativã, ei sînt
gata sã ne iese în întîmpinare. În cele mai multe pãrþi s-a întîmplat
aºa. Deci, sã nu aºteptãm hotãrîri revoluþionare ºi zgomotoase, nici
publicitate. Cã Domnul n-a vrut niciodatã publicitate ºi n-a strigat
pe mijlocul uliþelor. Dar S-a folosit de orice mijloc liniºtit sã Se
poatã infiltra acolo cu cuvîntul ºi cu adevãrul Evangheliei. Ni se
cere foarte multã înþelepciune. Fraþii mei - ºi mai bãtrîni, ºi mai
tineri, aþi ajuns acuma la o destul de lungã, mai mult sau mai puþinã
experienþã în privinþa aceasta. Folosiþi cu toatã înþelepciunea
duhului ocaziile care ni se dau. Nu forþaþi nimic. Nu presaþi nimic.
Pag. 186

Dar, cu toatã înþelepciunea ºi modestia, sã lucrãm, pentru ca sã

ne putem strecura acolo unde este centrul nostru adevãrat de lucru.
ªi sã folosim frumos toate mijloacele pe care Dumnezeu ni le dã
pentru aceasta. Eu Îi mulþumesc Domnului din toatã inima cã am
bucuria sã ne vedem cu toþii aici. Vã rog sã mã iertaþi dacã uneori
am insistat prea mult ºi am forþat lucrurile.
Eu însumi am dorit sã particip la toate suferinþele fraþilor. Unde
au suferit ei, eu nu m-am dat înapoi. Am vrut sã sufãr împreunã, sã
mã vadã cã sînt acolo! Cum am putut merge, cum am putut sta, am
fãcu t aces t l u cr u . Pentru ca, în primul rînd, sã-mi împlinesc
legãmîntul pe care l-am pus în faþa lui Dumnezeu, în faþa pãrintelui
Iosif ºi în faþa viitorului; în faþa lui, în clipa aceea. ªi, de atunci
pînã astãzi, în decursul istoriei noastre, sã fac cinste, ºi nu ruºine,
Evangheliei pe unde am fost. Am dorit din toatã inima sã mã
sprijine fraþii. Nu pentru mine, cã n-am nici un scop - singuri ºtiþi!
Doresc numai ca Lucrarea sã meargã bine ºi unitatea frãþeascã sã
poatã sã se impunã ca o putere în faþa celor care sînt în jurul nostru.
Cã noi n-avem decît o singurã putere: puterea lui Dumnezeu ºi
unitatea dintre noi. Dacã între noi existã dezbinare, noi sîntem
dispreþuiþi de toþi - ºi meritãm sã fim dispreþuiþi. Dacã între noi,
însã, existã unitate, toþi ne vor privi cu foarte mult respect ºi ne vor
cîntãri valoarea argumentelor ºi a mãrturisirilor noastre. Iatã cã am
cãpãtat trecere înaintea autoritãþii statului acestuia ºi înaintea
autoritãþilor Bisericii. Ne putem noi aduna aici, din toate pãrþile,
sute ºi sute de fraþi, putem face nunþi, putem face adunãri în Sibiu
într-o instituþie publicã, adunãri de mii de fraþii, cu ceasuri întregi
de propovãduire a Evangheliei. Asta nu trebuie s-o spunã nimeni la
gazeta de perete. Se poate vedea. Aceasta este urmarea grijii lui
Dumnezeu, dar ºi a comportãrii noastre faþã de toþi cei printre care
ne strecurãm. Credeþi frãþiile voastre cã s-ar putea sã stãm noi
liniºtiþi aici în felul acesta, dacã n-ar fi ocrotirea lui Dumnezeu ºi
înþelegerea autoritãþilor? Nu ne puteam vedea 2 cu 2 altãdatã, fãrã
riscuri ºi fãrã pedepse. Acum - mulþumim lui Dumnezeu. Iatã un
semn îmbucurãtor! ªi nu trebuie sã forþãm lucrurile. Sã-I mulþumim
lui Dumnezeu aºa. N-aºteptaþi sã se publice prin gazete libertatea
Oastei Domnului. Asta nu se va publica niciodatã. Totdeauna vom
auzi: Sã nu mergeþi! Sã nu faceþi! ªi astãzi va zice aºa. Numai
Domnul ne trimite: Duceþi-vã! ªi mãrturisiþi! Numai El ne trimite.
Cãci iatã cã Eu sînt cu voi - ºi iatã cã e cu noi! Cum ne ocroteºte ºi
n e a j u t ã ! C e b u c u r i e a v e m n o i a c u m, a i c i ! Î i m u l þ u m i m l u i
D u mn ezeu . F r aþ i lor, mai ales cei t i n er i ! V ã r o g f o ar t e mu l t ,
înþelegeþi imperativul acesta zguduitor ºi sfînt. Ne-au costat jertfe
pînã am ajuns pînã aici. Nu dispreþuiþi jertfele acestea ºi nu spuneþi:
Ce-s bãtrînii? Noi ascultãm de Domnul, nu de bãtrîni ºi de oameni!
Nu ziceþi aºa, cã pãcãtuiþi împotriva Domnului.
Pentru cã spune Cuvîntul: Cine vã ascultã pe voi pe Mine Mã
ascultã. ªi cine nu vã ascultã ºi vã nesocoteºte pe voi pe Mine Mã
nesocoteºte. Dumnezeu ne-a pus aici. ªi existenþa noastrã fizicã ºi
trupeascã e o mãrturie cã Dumnezeu ne-a pus. Cã de mii de ori ar
fi trebuit sã fi murit, prin cîte am trecut. Cã prin moarte am trecut,
nu prin viaþã. Dar trãim pentru cã trãieºte Dumnezeu ºi avem o
misiune sfîntã în Biserica ºi în poporul acesta. ªi iatã cã misiunea
aceasta se contureazã tot mai clar.
 Pag. 187

Fraþii mei tineri ºi, mai ales, voi, cei intelectuali, nu vedeþi acest
l u cr u ? E o d a t o r i e D u m n e z e i a s c ã s ã v ã i d e n t i f i caþ i t o t al cu
învãþãtura ºi cu duhul Lucrãrii. ªi sã nu mai aveþi nici în strãfundul
inimii voastre - adicã în inconºtient, acolo, în lumea simþurilor, nici
în subconºtient, în lumea gîndurilor, sã n-aveþi gînduri strãine.
Uniþi-vã total cu Lucrarea ºi veþi vedea ce putere ne va da
Dumnezeu, în mijlocul Bisericii, în care El a arãtat acum cã ne
deschide o perspectivã minunatã sã mãrturisim Evanghelia aici.
Nu vã faceþi vinovaþi faþã de viitorul neamului, faþã de viitorul
Bisericii, faþã de viitorul credinþei, faþã de viitorul Lucrãrii. Nu vã
faceþi vinovaþi faþã de viitorul propriilor voºtri copii, care vor fi
binecuvîntaþi din pricina credinþei voastre sincere ºi a ascultãrii
voastre de locul unde v-a chemat ºi v-a aºezat Dumnezeu. Dacã noi
vom fi pãtrunºi de acest duh ºi simþãmînt, toate celelalte probleme
se rezolvã uºor. Nu existã problemã care sã nu se poatã rezolva ºi
p r o b l e m a t i n e r e t u l u i , º i a c ã s n i c i i l o r, º i a d i v o r þ u r i l o r, º i a
n e î n þ el eg er i l o r. ª i p r o b l ema n eî n þ el eg er i l o r d i n a d u n ã r i , º i
problemele de cealaltã naturã, toate, toate, toate se rezolvã, dacã, în
privinþa aceasta, noi am ajuns sã gîndim la fel. Nu numai sã vorbim
la fel. Sã gîndim la fel ºi sã simþim la fel. Cã spune Cuvîntul lui
Dumnezeu cã el este ca o sabie care pãtrunde între gînduri ºi simþiri.
Adicã între subconºtient ºi inconºtient; adicã în partea cea mai
tainicã a inimii, pe care totdeauna omul cautã sã o scoatã de sub
controlul celorlalþi. O supunem controlului lui Dumnezeu ºi atunci
nu mai avem probleme nici de adunãri, nici de familii, nici de
frãþietate, nici de nimic. ªi vedeþi ce binecuvîntãri va da atunci
Dumnezeu Lucrãrii! Vã rog din toatã inima sã vã gîndiþi bine la
acestea. Acesta este un moment istoric. ªtie Dumnezeu dacã
vreodatã ne vom mai întîlni tot aºa cum ne întîlnim acuma. Iatã, în
3 zile dispare unul cîte unul dintre noi. ªi locul rãmîne gol. Noi, cei
bãtrîni, în primul rînd, trebuie sã ne facem datoria mai frumos. Sã
fim mai conºtienþi de rãspunderea noastrã ºi sã nu creãm dezbinãri
în adunãri, pentru ca sã nu creãm dezbinãtori, care sã rãmînã. Pentru
cã noi vom muri, dar cei care rãmîn în urma noastrã vor continua
opera aceasta. ªi dacã noi am creat un dezbinãtor, chiar dacã murim
noi sau ne întoarcem noi, dezbinãtorul acela va continua. ªi va
continua în contul nostru! În contul mîntuirii noastre, pe veºnicie,
lucrarea lui de dezbinare. Noi vom rãspunde. Cînd se va întoarce pe
firul dezbinãrii, se va ajunge la cel care a format un dezbinãtor sau
o dezbinare. Feriþi-vã de acest lucru, pentru cã aceasta este o crimã
împotriva Duhului Sfînt, orice dezbinare în adunarea lui Dumnezeu.
În lumina acestor gînduri, dacã ne cutremurãm la acest gînd, atunci
ne vom rezolva frumos problemele, toate problemele. Acum îl
ascultãm pe pãrintele Popa ªtefan. ªi, dupã cuvîntul pãrintelui, noi
vom face puþinã pauzã. În liniºte, pe locul nostru unde sîntem.
ªi dupã aceea se va pune problema tineretului; fraþii care sînt în
problemã. Cã sînt probleme. Poate sînt la Pechea, poate sînt la
Iveºti, poate sînt la Podoleni, poate sînt la Piatra Neamþ, poate mai
sînt undeva astfel de lucruri. Sã le discutãm. Dar mai întîi ar trebui
sã punem între noi problema dezbinãtorilor din L u crarea lui
Dumnezeu. Dezbinãtori cunoscuþi. Consacraþi. Cum este la Galaþi,
Tudose. Zeci de ani s-a încercat cu el ºi nu s-a reuºit niciodatã.
Pag. 188

Nu pãrãseºte nici numele Oastei, nu pãrãseºte nici abaterea lui

rãtãcitã. Oriunde se duce ºi poate sã se ducã, strecoarã dezbinare ºi
întreþine o atmosferã de dezbinare. Existã pe la Comãneºti, unul
Iordach e. Î l cu n o aº t eþ i toþi. E la fel un dezbinãtor. Existã la
Nãmãloasa, un cuib de dezbinãtori. Sînt unele suflete bune ºi
sincere acolo, dar mai sînt unii, unul pe care l-a format Condruz, cel
care a fost un învederat dezbinãtor. L-a format, e un tînãr care
continuã aceastã lucrare de dezbinare. Mai sînt ºi alþii afectaþi de
acest microb îngrozitor. Ce bine ar fi de sufletul lor dacã ar spune:
D o m’ l e, eu n u m a i c r e d c a d v. B u n ã z i u a ! M ã d u c º i mã f ac
penticostal, baptist, evanghelist, orice.
Facã-se orice! ªi, dacã nu mai poate sã se încadreze în învãþãtura
Oastei, sã-ºi facã el o altã adunare, ca Moldoveanu la Sibiu, care nu
vrea sã recunoascã nici cã s-a botezat, nici cã i-a botezat ºi pe alþii,
nici cã a fãcut aceastã lucrare de dezbinare. Întreþine aceastã lucrare
cu p r ef ãcãtorie º i cu mi n ci u n ã; o î n t r eþ i n e cu u n d u h r ãu d e
împotrivire, pentru ca sã menþinã dezbinãri ºi tulburare în mijlocul
adunãrii. ªi cei care se duc pe la el fac un pãcat de moarte, pentru
cã îl încurajeazã în aceastã acþiune distructivã ºi nimicitoare. Dacã
vã duceþi pe la el ºi încã vã duceþi, sfãtuiþi-l: ori sã se întoarcã la
Dumnezeu sincer ºi sã intre cu adevãrat în disciplina Lucrãrii
Oastei, ori, dacã nu, sã nu se mai ocupe de Lucrare. A împrumutat
- a împrumutat! - de la familia fratelui Titus, de la soþia lui, colecþii
din foaia Lumina Satelor, din lucrãrile pãrintelui Iosif. Toate
l u cr ãr i l e, mu l t e, mu lte lucrãr i , d o cu men t e, l e- a î mp r u mu t at
Moldoveanu, cu cuvînt cã le dã înapoi. Nu le mai dã ºi le þine numai
ca sã scoatã de acolo motive de dezbinãri ºi de tulburare. E un pãcat
împotriva lui Dumnezeu, pe care nici un om lumesc nu-l face, din
moment ce îºi dã omul cuvîntul ºi pe urmã nu ºi-l mai þine. În felul
acesta ºi atîtea altele, ºi atîtea altele, cîte se mai întîmplã acolo.
Oricine întreþine legãturi cu un astfel de dezbinãtor e vinovat ºi se
face vinovat împotriva Lucrãrii lui Dumnezeu, cã-l încurajeazã. Eu
aº zice: în aceastã searã, cînd vom termina de discutat problema
aceasta, sã luãm o hotãrîre în faþa Domnului ºi în faþa Lucrãrii, sã
ascultãm odatã Cuvîntul lui Dumnezeu care spune: Dupã întîia ºi a
doua mustrare, depãrteazã-te de cel care face dezbinãri. Sã þinem
odatã seama de acest cuvînt al lui Dumnezeu, cã ºtie Domnul de ce
a scris în Cartea Sa cuvîntul Sãu: rupe-o cu dezbinãtorii! La cel care
vã aduce altã învãþãturã, sã nu-i ziceþi Bun venit, cã vã faceþi pãrtaºi
pãcatelor lui. Trebuie odatã luatã atitudine împotriva acestora. Cã
ne-au otrãvit mereu ºi þin mereu pe loc îndreptarea multor adunãri
ºi fac sã se piardã foarte multe suflete. Va trebui sã þineþi seama de
lucrul acesta. Odatã trebuie sã vã spuneþi cuvîntul toþi cei care
sînteþi îndemnaþi la aceasta, cu privire la dezbinãtori. Ce atitudine
sã luãm - dar hotãrît! - ca Lucrare ºi ca lucrãtori, toþi, de acord,
împotriva celor care sînt cunoscuþi ca dezbinãtori.
Cum este, de exemplu, Moldoveanu, cum este Tudose, cum este
Iordache, cum sînt unii dintre cei care merg pe linia acestora ºi pe
care unii dintre fraþii noºtri i-au poftit sã vorbeascã în adunare, cu
toatã opoziþia altora. Sã ºtiþi: lucrul acesta este nepermis! Dacã
aceºti oameni n-au nici cinstea ºi nici ruºinea pe care o are ºi un
animal care nu se duce unde nu-i poftit ºi nu stã unde nu este dorit,
dacã oamenii aceºtia nu au nici atît,
 Pag. 189

cel puþin noi sã avem curajul sã le spunem: Nu mai veni, frate! Nu

mai veni, omule! Du-te unde vrei, fã ce vrei, dar în adunãrile
noastre sã nu mai vii. Va trebui, deci, luate mãsuri ºi împotriva
acestor lucruri. Trebuie sã hotãrîm. Adunarea asta este o adunare pe
þarã, adunarea Lucrãrii Domnului, în care sînteþi garanþi. Sînteþi
prezenþi toþi cei de rãspundere. Toþi cei de rãspundere trebuie sã
luaþi cuvînt ºi iniþiativã în privinþa aceasta. ªi atunci, oriunde se vor
întîmpla astfel de lucruri, fraþii hotãrît sã ia atitudine. Am vrut sã
mai spun cîteva cuvinte, practice, pentru urmat în viaþa noastrã.
Dacã noi toþi, în adunãrile noastre, am ajuns de aceeaºi învãþãturã
- prin urmare, de aceeaºi credinþã, trebuie sã punem rînduialã între
noi. Aºa cum spune Cuvîntul, cã: Dumnezeu a rînduit în Bisericã pe
unii pãstori, pe alþii îndrumãtori, pe alþii, aºa mai departe, trebuie
sã ºtim cã în adunarea Domnului trebuie sã fie ordine.
Dupã ce aþi ajuns deci la înþelesul celorlalte, alegeþi din mijlocul
frãþiilor voastre. Fratele cu autoritate trebuie sã fie întrebat. Sã fie
întrebat cînd e vorba de însoþiri, de evenimente privitoare la Lucrare
ºi în toate privinþele. Fraþii aceºtia trebuie sã fie întrebaþi cu privire
la tot ceea ce se hotãrãºte în mijlocul adunãrii. Dacã e unitate în
ad u n ar e, at u n ci aceº t i f r a þ i s î n t a s cu l t aþ i . Cã aceº t i f r aþ i au
autoritatea ºi au ºi dragostea sã facã acest lucru în mijlocul adunãrii.
Dacã aceastã ordine se face în adunare, toate celelalte probleme se
rezolvã. ªi problema dezbinãtorilor, pentru cã este cine sã ia
atitudine ºi sã controleze cine vine ºi cine trebuie sã vorbeascã ºi
cine nu. Dacã este autoritate în adunare, este pe cine sã întrebi:
Frate, cum fac cu copilul meu? Cum fac cu fata mea? Ne pregãtim
de nuntã; cum facem? E o înþelegere frãþeascã ºi trebuie sã fie
înþelegere. Iar cuvîntul lor trebuie sã fie ascultat. Sã nu fie pusã
adunarea în situaþia neplãcutã, cum s-a întîmplat de atîtea ori, cã
pãrinþii - jumãt at e l u meº t i , j u mãt at e s t r ãi n i - f ac î n Numele
Domnului o însoþire de copii ºi pe urmã cheamã adunar ea sã
sãrbãtoreascã nunta. ªi pe urmã urmeazã divorþul, ºi pe urmã
neînþelegeri ºi certuri, ºi lupte. Astea nu-s de la Dumnezeu. Ci din
cauzã cã este neorînduialã în adunare. Cînd în adunare e rînduialã,
t o at e l u cr u r i l e s e p o t p u n e l a p u n c t . A t u n c i aceº t i a 3 v o r f i
rãspunzãtori ºi cu adunarea, ºi cu ºcoala tineretului, ºi cu celelalte
lucruri. ªi toate se vor putea rezolva. Deocamdatã cam acestea sînt.
Prea lungã introducere, dar am spus fiindcã era necesar. Fiindcã noi
ne întîlnim foarte rar ºi avem nevoie sã discutãm aceste lucruri.
Pentru cã dacã nu le discutãm, Lucrarea este ca o pînzã întinsã cu
fire care se þes. ªi cine þese o pînzã de asta trebuie sã fie permanent
atent la fir, cã, dacã nu se încurcã aici, se încurcã dincolo. Dacã el
e acolo, le descurcã imediat. Dar dacã nu, se încurcã încã 5 ºi încã
10 ºi aºa mai departe, toatã pînza. Aºa-i Lucrarea lui Dumnezeu.
Dumnezeu a rînduit veghetori ºi îndrumãtori în Lucrare. Sã fie cu
grijã: Vegheaþi asupra turmei; Ascultaþi de mai marii voºtri ºi toate
aceste cuvinte.
Dacã va mai fi nevoie, mai vorbim. Îl ascultãm pe pãrintele.
Acuma cu privire la ceea ce a spus pãrintele din partea Bisericii; cu
privire la ceea ce a spus fratele Nicolae Mihai din partea fraþilor
bãtrîni; cu privire la ceea ce a spus fratele Ionatan din partea fraþilor
tineri: bãnuiesc cã nici unii dintre noi nu avem ceva diferit de
adãugat sau de comentat.
Pag. 190

Sînt niºte lucruri potrivite cu adevãrul, pe care simþim cu toþii cã

trebuie sã ni le însuºim. Acum, practic, cum trebuie sã punem noi
în aplicare aceste hotãrîri frumoase întemeiate pe Cuvîntul lui
Dumnezeu? Dacã existã o deplinã colaborare între fraþii bãtrîni ºi
fraþii tineri în toatã Lucrarea, dacã existã, deci, o deplinã colaborare
între fraþii bãtrîni ºi fraþii tineri dintr-o adunare, atunci noi trebuie
sã pornim acum la un legãmînt de practicã a vieþii noastre de
comuniune, de comunitate duhovniceascã.
Dacã sîntem, deci, de acord toþi fraþii dintr-o adunare cã toþi
trebuie sã avem aceeaºi învãþãturã, aceeaºi credinþã ºi aceeaºi
umblare, atunci trebuie sã punem puþinã rînduialã practicã în
adunarea noastrã, dupã cum a precizat de la început Cuvîntul lui
Dumnezeu care scrie în atîtea locuri frumoase despre buna rînduialã
aºezatã de Duhul lui Dumnezeu în mijlocul adunãrii Domnului, cum
scrie la 1 Corinteni 12, 28; la Efeseni 4, 11; la 1 Timotei 5, 17; la
Evrei 3, 17-24. Aici Cuvîntul lui Dumnezeu vorbeºte clar cã Duhul
lui Dumnezeu a aºezat în Bisericã pãstori, îndrumãtori, aºa cum s-a
spus: sã vegheze la buna îndrumare a vieþii de adunare, a vieþii de
familie, aceea despre care a spus ºi fratele Ionatan cã sînt puncte de
referinþã, de condensare duhovniceascã, în jurul cãrora se adunã
sufletele. În primul rînd, acest punct de referinþã important ºi dator,
ºi obligatoriu pentru toþi e învãþãtura. Dupã aceea, cei care trãiesc
învãþãtura mai pregnant ºi mai puternic în mijlocul nostru. Sînt, în
fiecare adunare, cel puþin 3 suflete de fraþi care realizeazã cel mai
aproape de adevãr trãirea în Hristos. ªi, prin urmare, ei sînt cei care
vegheazã, ei sînt cei care îndrumã, ei sînt cei care sfãtuiesc, ei sînt
cei care trebuie sã lupte, ei sînt cei care poartã rãspunderea în
adunare. Am zis: dacã noi ajungem într-o adunare de acelaºi acord
ºi de aceeaºi înþelegere ºi în acelaºi fel asupra învãþãturii, noi nu
mai avem probleme cu învãþãtura. Dar avem probleme permanent cu
trãirea învãþãturii; cu ducerea ei în practicã; cu realizarea ei în viaþã.
Aici vine ºi problema tineretului. Aici vine ºi problema orientãrii în
învãþãturã. Aici vine ºi problema învãþãtorilor strãini ºi a celor care
ne aduc învãþãturi strãine. În mai multe adunãri nu existã aceastã
ordine ºi rînduialã. ªi de aceea, de multe ori, vin în adunãrile
noastre ºi chemaþi, ºi nechemaþi. ªi încep sã ducã acþiuni ºi sã facã
lucruri care dezbinã ºi tulburã, pentru cã nimeni nu este însãrcinat
acolo cu controlul, cu îndrumarea, cu cercetarea, cu vegherea asupra
adunãrii. ªi într-un staul, în care, oricît de multe oi sînt adunate, nu
vegheazã nimeni ºi nu are grijã nimeni sã pãzeascã staulul ºi oile de
hoþi ºi de lupi, acolo totdeauna va veni vraiºtea ºi se lucreazã
totdeauna pentru lupi ºi pentru hoþi. Dumnezeu a rînduit totdeauna
în Biserica Sa pãstori ºi îndrumãtori, ºi veghetori, cãrora le-a dat în
grijã Lucrarea ºi a spus: Vegheaþi asupra lucrãrii, asupra turmei
peste care Hristos v-a pus. ªi pãstoriþi turma peste care v-a aºezat
Hristos ca niºte însãrcinaþi ºi ca niºte încredinþaþi ai lui Hristos, ca
sã puteþi da bine seamã de toate sufletele care v-au fost încredinþate
v o u ã s p r e p ã s t o r i r e . D a r d a c ã n u e s t e n i me n i c a r e s ã s i m t ã
încredinþarea sau sã primeascã din partea adunãrii respective
încredinþarea aceasta, fiecare se va eschiva ºi va arunca rãspunderea
asupra celorlalþi.
Nu mã refer aici la adunãrile care de la sine sînt ºtiute ºi sînt
cunoscute cã au fraþi îndrumãtori de care fraþii ascultã.
 Pag. 191

Nimeni nu discutã adunarea de la Arad sau nu discutã adunarea

din Hunedoara, sau nu discutã la Pechea sau în alte pãrþi, unde sînt
fraþi cunoscuþi îndrumãtori acolo. Toþi ascultã de Tãbãcaru, toþi
ascultã de fratele Neculai Mihai sau de Moise Velescu, sau de alþii.
Dar sînt adunãri în care acest lucru nu existã. Acolo se discutã
autoritatea oricãruia dintre fraþi. Pentru cã, întîi ºi întîi, nu este
unitate de învãþãturã, în al 2-lea rînd, nu este ordine pusã rînduialã
acolo, dupã Cuvîntul lui Dumnezeu. Cum spune ºi în Faptele
Apostolilor, cã au mers din cetate în cetate ºi au aºezat prezbiteri,
îndrumãtori în adunãrile Domnului, adicã supraveghetori ºi pãstori
care sã aibã grijã sã îndrume; care sã fie ascultaþi ºi care sã fie
respectaþi de cãtre toþi ceilalþi; care sã trãiascã într-adevãr ca niºte
exemple minunate între bãtrîni cum a spus fratele Neculai Mihai, a
cãror autoritate n-o discutã nimeni. Astfel de oameni au cuvînt în
faþa tinerilor ºi în faþa tuturor celorlalþi.
Dar aceºti oameni trebuie sã fie recunoscuþi ca îndrumãtori. ªi
toþi ceilalþi sã fie obligaþi sã se supunã acestora. Pentru cã scrie:
Supuneþi-vã celor care vã îndrumã ºi fiþi ascultãtori de cei care
v eg h eazã as u p r a v o as t r ã. A ceas t a n u ex i s t ã , l a n o i , î n t o at e
adunãrile. ªi de aceea, unde nu existã aceºti fraþi îndrumãtori
ascultaþi, existã permanent discuþii ºi dezbinãri, ºi probleme. Am
vrut din toatã inima ca, aºa cum am pornit de sus, de la vîrful
piramidei noastre, de la punctul 1 de învãþãturã, care ne îndrumã pe
toþi, de la aceeaºi credinþã, sã pornim în jos, la împlinirea tuturor
celorlalte datorii care vegheazã asupra bunului mers al Lucrãrii.
Deci, am ajuns la înþelegere: fraþii bãtrîni n-au nimic de comentat
împotriva autoritãþii, împotriva ascultãrii ºi împotriva supunerii
totale faþã de Cuvîntul lui Dumnezeu. Ei trebuie sã fie, în toate
privinþele, un exemplu pentru tineri. Niºte astfel de fraþi bãtrîni nu
vor fi niciodatã dispreþuiþi de cei tineri care vin ºi vãd autoritate
duhovniceascã, împlinirea Cuvîntului lui Dumnezeu în viaþa lor. Dar
e nevoie de aceasta. Însã mai sînt ºi tineri care nu þin seama de
aceste lucruri sfinte ºi de poruncile Cuvîntului lui Dumnezeu, sã se
supunã mai marilor ºi pãrinþilor lor. ªi, din cauza aceasta, aceºti
tineri trebuie sã fie atenþionaþi. ªi, unde se ivesc cazuri problemã,
trebuie sã se ia mãsuri hotãrîte pentru îndreptarea lor. Dar nu se pot
lua aceste mãsuri dacã mai întîi nu-i ordine în adunarea respectivã.
De aceea am dorit din toatã inima ºi i-am sfãtuit pe fraþii noºtri sã
ajungem cu toþii de aceeaºi pãrere în ceea ce priveºte învãþãtura ºi
credinþa noastrã. Ajungînd de aceeaºi pãrere, sã punem rînduialã în
fiecare adunare. Cã dacã se întîmplã dezordine ºi probleme, e din
cauzã cã nu-i rînduialã în adunarea respectivã. Sã fie socotiþi 2, 3
fraþi bãtrîni, cu experienþã, cu prestanþã duhovniceascã, cu viaþã
evanghelicã exemplu, sã fie numiþi îndrumãtori respectaþi ºi
ascultaþi de toþi. Toatã adunarea sã declare în faþa Domnului cã
ascultã de aceºti oameni. ªi oamenii aceºtia sã aibã atunci puterea
sã vegheze, sã mustre, sã îndemne, sã îndrepte orice lucru care se
petrece necuviincios. Atunci aceºti fraþi, dacã existã într-o adunare,
ei vor veghea ºi asupra comportãrii tinerilor.
ªi vine, în primul rînd, nu numai problema vieþii personale a
foarte multora în dezordine, pentru cã n-au fost îndrumaþi; sau,
chiar dacã au fost îndrumaþi, n-au ascultat de familia lor, de pãrinþii
lor din familie.
Pag. 192

Dar, ajunºi în adunare, ei au ºi alþi pãrinþi: pãrinþii lor

duhovniceºti, cei 3 fraþi din adunare îndrumãtori ºi veghetori. Dacã
nici pe aceºtia nu-i ascultã, atunci trebuie luate mãsuri concrete ºi
drastice, în mãsura în care ne porunceºte Evanghelia, pentru
îndreptarea acestor lucruri. Pentru cã, tolerat, pãcatul, exemplul rãu,
cîºtigã ºi mai mulþi aderenþi. ªi vom ajunge într-o situaþie în care
nu-i vom mai putea controla pe cei din jurul nostru. ªi atunci noi
sîntem niºte oameni pierduþi. Am adunat pentru risipã ºi am muncit
pentru foc. Fraþilor, vor mai veni la rînd problemele ºcolii biblice.
Fratele Tudorel ºi fratele Iacobuþã sînt rugaþi sã ne înfãþiºeze
experienþele lor de-acolo. ªi, dupã experienþa aceasta, noi vom cãuta
sã îndrumãm pentru generalizarea experienþei lor. Pentru cã acolo,
într-adevãr, e o zonã în care experienþa aceasta a avut cele mai
frumoase ºi mai minunate roade. Nãdãjduim cã acþiunea aceasta va
fi încununatã de mari bucurii ºi binecuvîntãri. Dar acum, cu privire
la tineret: noi n-am epuizat problema aceasta.
Poate sînt fraþi aici care au probleme fie în adunare, fie în
familie, cu tineri nesupuºi; sau cu privire la cãsãtorii, cã cele mai
multe necazuri se ivesc din pricina ºi la vremea cãsãtoriei. Sînt
familii dezbinate de învãþãturi strãine. În zona Galaþi ºi în alte zone
mai sînt astfel de cazuri. Dintr-o familie de fraþi statornici în
Lucrarea Oastei, un tînãr - nesupus faþã de pãrinþi - vorbeºte cu
tineri din familii în car e d o mn es c î n v ãþ ãt u r i d i f er i t e f aþã de
învãþãtura Oastei. Acolo sînt partide, acolo sînt probleme, acolo sînt
neînþelegeri. Aceºti tineri care au scãpat de sub controlul pãrinþilor
ºi trupeºti, ºi sufleteºti ajung sã facã cãsãtorii pe care, pe urmã,
trebuie sã le binecuvînteze adunarea ºi devin apoi o sursã de multe
alte necazuri. Cãci cãsãtoriile fãcute fãrã binecuvîntarea Domnului
ºi fãrã binecuvîntarea fraþilor sfîrºesc repede în certuri, în dezbinãri,
în despãrþiri, ºi atunci alte necazuri. De ce sã înmulþim numãrul
nenorocirilor ºi noi? De ce, din lipsã de veghere ºi din lipsã de
atenþie, sã nu luãm din timp mãsuri, ca lucrurile acestea sã nu
ajungã la astfel de nenorociri? Toþi am fost arºi de aceastã ispitã ºi
de aceastã mare nenorocire. ªi fiecare, unde s-au întîmplat astfel de
cazuri, avem ºi purtãm o parte de vinã, fie cã am zis, fie cã n-am
zis; fie cã am tãcut, fie cã am acoperit, fie cã am înfãþiºat un lucru
într-un fel, fie cã în altul. ªi din cauza aceasta se întîmplã aceste
nenorociri. Mai sînt - ºi s-a mai spus despre aceasta - dezbinãri cu
privire la învãþãturã. În aceeaºi localitate ºi în aceeaºi adunare au
creat partide. ªi duc lupte oarbe ºi nefericite între fraþi. ªi se lovesc,
ºi se izbesc cu Cuvîntul lui Dumnezeu cum s-ar lovi cu niºte
ciomege ºi cu niºte pari. Ce nechibzuinþã ºi ce ispitã înºelãtoare a
diavolului le-au cuprins pe astfel de suflete. Cea dintîi datorie a
unui om credincios cînd vine în Lucrarea lui Dumnezeu este sã se
supunã. Smerenia ºi sinceritatea, despre care s-a vorbit. Nimeni,
nimeni nu ne-a obligat sã venim în Lucrarea Oastei. Nimeni nu ne-a
silit sã facem legãmînt. Dacã am venit ºi am fãcut legãmînt, am
fãcut-o de bunãvoie ºi ne-am însuºit linia de învãþãturã ºi credinþã
a Lucrãrii la care am venit. S-a spus de la început care e linia
învãþãturii. De ce mai stau în Lucrare oameni care - fie cã au cãpãtat
pe parcurs, fie cã s-au lãsat ademeniþi de învãþãturi strãine - poartã
ºi pretind numele de ostaº, ºi pretind nume de adunare a Oastei
Domnului, cînd ei au învãþãturi strãine ºi apucãturi strãine?
 Pag. 193

ªi duc numai lupte de certuri ºi de dezbinãri în mijlocul Lucrãrii.

Aceasta este o crimã împotriva Duhului Sfînt. Un pãcat strigãtor la
cer. Dacã aceºti oameni sînt mãcar oameni ºi nu pot renunþa la
convingerile lor deosebite care-i separã de mulþimea cea mare a
fraþilor, atunci, cel puþin, fie cinstiþi ºi plece, ºi schimbe-ºi numele,
ºi ducã-se în altã parte!
Nu mai vinã în adunãrile Oastei, sã mai tulbure adunarea ºi ani
de zile sã întreþinã dezbinãri în adunãrile Domnului. Ãsta e un pãcat
de moarte, împotriva Duhului Sfînt. ªi se înºalã oamenii aceºtia cu
o înºelãciune pierzãtoare cã mai cred cã, în felul acesta, ei plac lui
Dumnezeu. Trebuie sã fii cinstit: Nu mai cred ca familia aceasta?
Bunã ziua! Am plecat liniºtit. Dar nu stau aici numai ca sã fac rãu
ºi sã tulbur adunarea lui Dumnezeu. Toate acestea vin din pricinã cã
ori fraþii noºtri bãtrîni nu-ºi fac datoria, ori tinerii. Dar, dacã noi
ascultãm de directivele Cuvîntului lui Dumnezeu pe care ni le-a
spus din Cuvîntul Domnului fratele bãtrîn Neculai Mihai sau de cele
pe care ni le-a spus Cuvîntul lui Dumnezeu prin fratele Ionatan
pentru tineri, noi ajungem atunci la o unitate de gîndire ºi simþire
împreunã. Vorbim la fel, învãþãm la fel, credem la fel. ªi atunci nu
mai facem dezbinãri. Atunci nu ne ridicãm ca sã-l combatem pe
fratele X ºi sã continuãm dezbinarea, cum se întîmplã în atîtea alte
locuri.
Chemãm învãþãtori cunoscuþi ca dezbinãtori de zeci de ani în
Lucrarea lui Dumnezeu, sã continue dezbinarea ºi acolo unde ea
încã nu-i. E un pãcat foarte mare. Oricine aduce un dezbinãtor în
adunare ºi-i înlesneºte ajungerea la cuvînt se face pãrtaº pãcatelor
lui; ºi este ºi el taxat de Cuvîntul lui Dumnezeu ca ºi vinovatul pe
care-l sprijinã. Oricine îi zice Bun venit! - se face pãrtaº pãcatelor
lui. Fraþilor, noi trebuie sã ajungem la aceastã convingere! Cîþi ani
trebuie sã ni se mai tot spunã acest adevãr, ca sã ajungem sã
înþelegem cã, într-adevãr, acest lucru trebuie sã-l facem? Ei, dacã
am ajuns la înþelegerea cã trebuie sã avem aceeaºi învãþãturã ºi
aceeaºi credinþã, atunci trebuie sã ajungem la înþelegerea cã trebuie
sã fie rînduialã în adunãrile noastre. Numiþi 3 fraþi care reprezintã
acea chintesenþã despre care a spus fratele Ionatan, care reprezintã
încrederea tuturor fraþilor. Lor trebuie sã le spunem cã îi ascultãm
ºi: Vrem sã ne îndrumi. Ei vor lua atunci mãsuri asupra întregului
organism, cum spune: Dacã ochiul tãu este bun, tot trupul tãu va fi
plin de luminã. Dar dacã ochiul tãu este rãu, tot trupul tãu va fi în
întuneric. Dacã ochiul, care pãzeºte adunarea cei 3 fraþi sau 2 fraþi,
sau un frate - dupã posibilitãþi - care pãzeºte adunarea e bun, el va
îndruma ºi va vedea unde sînt pericole care ameninþã adunarea. ªi
va pune bariera înainte de catastrofã. ªi, în felul acesta, lucrurile
merg spre bine. Dar toþi trebuie sã ajungem sã stabilim aceºti fraþi
ºi sã ne luãm în faþa Domnului angajamentul sã-i ascultãm. Ei sînt
cei care, de zeci de ani de zile, în unele locuri, þin sus steagul
Cuvîntului lui Dumnezeu. Nu trebuie sã-i dispreþuim pe aceºti
oameni. Noi, acuma, unii mai tineri sau mai fãrã experienþã, sã
trecem peste toate lucrurile ºi sã pretindem cã noi ascultãm numai
de Dumnezeu, ºi nu de fraþi. Cine n-ascultã de fraþi n-ascultã de
Dumnezeu. Cine ascultã de Dumnezeu ascultã de fraþi. Puneþi
rînduialã ºi ascultaþi acestea. De-acolo depinde apoi toatã rezolvarea
celorlalte probleme. Veþi vedea!
Pag. 194

Cînd la Galaþi vor fi 3 fraþi pe care, în unanimitate, fraþii sã-i

respecte: Aceºtia sînt fraþii de care ascultãm, dar ºi ei sã asculte de
Dumnezeu ºi sã vegheze asupra adunãrii, - sã vedeþi cã nu se mai
întîmplã probleme cum s-au întîmplat.
La Cluj, ne rugãm ºi credem cã astãzi Dumnezeu va încredinþa
pe 3 fraþi acolo care sã aibã rolul de îndrumare a fraþilor. ªi sã
vedeþi ce frumos vor merge toate lucrurile în adunãrile acestea! ªi
la Neamþ trebuie sã se aranjeze lucrurile aºa. Trebuie sã ajungem ºi
la Bucureºti sã avem o adunare binecuvîntatã. 3 fraþi de încredere
trebuie sã fie acolo, cum sînt fraþii noºtri care au dovedit
statornicie. ªi, în jurul lor, noi, toþi cîþi putem sã ajutãm astfel de
locuri. Pentru ca sã revinã, încet, încet, lucrurile la matca cea
sãnãtoasã ºi la fãgaºul cel bun în toate adunãrile frãþeºti. De ei
depinde apoi rezolvarea tuturor celorlalte probleme. Veþi vedea ce
minunat va fi cînd toate aceste lucruri se vor pune la punct! Dacã
este cineva dintre fraþi care are ceva de întrebat sau de adãugat la
ceea ce a spus pãrintele în legãturã cu noua iniþiativã a Bisericii de
a da pe nesimþite drumul Lucrãrii în Bisericã ºi cu privire la
atitudinea noastrã de înþeleaptã comportare în colaborarea noastrã
care începe cu preoþii ºi dacã este cineva care mai are ceva de
întrebat sau de adãugat la ceea ce s-a spus. Acuma, bineînþeles cã
toate lucrurile acestea sînt numai gînduri ºi dorinþe de viitor.
Cu privire la problema ºcolilor noastre biblice ºi cu privire la
adîncirea noastrã ºi la pãtrunderea noastrã mai în adînc asupra
învãþãturilor Bisericii, Tainele ºi celelalte, astea vin pe parcurs! ªi
cei care le ºtiu ni le vor explica, iar noi ne vom da silinþa sã ni le
însuºim. Nu dintr-o datã vin. Nu toþi sîntem în mãsurã sã vorbim
despre Sfîntul Maslu sau despre Preoþie, sau despre altceva. Dar îi
ascultãm cu plãcere pe cei care ni le pot înfãþiºa frumos, ºi ni le
însuºim. Iar noi spunem ºi adãugãm la fondul acesta minunat al
învãþãturii experienþele noastre cu Domnul ºi ceea ce am cules noi
din cîmpul nostru de activitate. Aºa, fiecare aducînd acolo cîte ceva
din ceea ce are el, ne îmbogãþim cu toþii. Iar alte lucruri, care sînt
mai de amãnunt ºi mai delicate, ºi astea toate, pe parcurs, se pot
ar an j a, d acã î n t r e noi existã ordine ºi ascultare, s mer en i e º i
dragoste, cum ni s-a spus din Cuvîntul lui Dumnezeu. Fãrã acestea,
toate pregãtirile noastre ºi toate planurile noastre nu valoreazã
nimic. Dar dacã avem smerenia, sinceritatea ºi comuniunea de
gînduri ºi în învãþãturã, ºi în credinþã, absolut toate sînt posibile. ªi
nici nu ne gîndim noi ce mari binecuvîntãri ºi perspective ne poate
deschide Dumnezeu nouã acum, dacã noi am pornit de la aceste
puncte absolut necesare ºi esenþiale pentru noi. Dacã are cineva de
întrebat sau de adãugat la ce a spus pãrintele despre experienþa de
la Catedrala din Galaþi ºi despre hotãrîrea Sfîntului Sinod de a
permite încet, încet intrarea Oastei iarãºi, frumos ºi fãrã zgomot, în
activitatea Bisericii. Nouã ni s-au spus aceste lucruri ºi noi sîntem
fericiþi de aceastã întorsãturã. Dar acuma nouã ni se cere de 100 de
ori mai multã înþelepciune ºi precauþie în felul cum vom lucra. Sã
nu ne etalãm, sã nu protestãm, sã nu lungim vorbiri, sã nu avem
pretenþii. Sã ne mulþumim liniºtiþi cu cît ni se dã. Dar, dacã 5
mi n u t e s p u n em s au 10 minute, sã ne spunem din toatã inima
dragostea noastrã faþã de Dumnezeu ºi dorinþa noastrã de trãire
sfîntã, prin naºterea din nou, spre voia lui Dumnezeu.
 Pag. 195

Aceasta va avea un efect de 100 de ori mai mare decît predici de

ceasuri întregi.
Deci, pe mãsurã ce ni se deschid bisericile - ºi se deschid; ni se
vor deschide tot mai multe, - cãutaþi cu toatã înþelepciunea sã nu
abuzaþi de timpul acordat. Mãrturisiþi puternic pe Hristos ºi trãirea
noastrã cu El. Scurt, frumos, clar. ªi dupã aceea spunem: Amin,
cum face fratele Opriº cîteodatã. Cînd l-ai mai asculta, spune: Amin.
E un lucru foarte frumos. Nu lungeºte niciodatã vorbirea. ªi rãmîne
totdeauna miezul adevãrurilor în urechile ºi în inima celor care au
ascultat. Aºa sã facem ºi noi. ªi, încet, încet, lucrurile vor ajunge
într-un fãgaº fericit ºi bucuros. ªi vom vedea cîte mii de suflete
cum spune pãrintele cã, la început, în Catedrala din Galaþi a venit
un numãr de 1.000 de suflete! ªi o catedralã de lacrimi era, la
cuvîntul de 10 minute al unui frate care le-a mãrturisit pe Hristos.
Aºa trebuie sã fie! ªi aºa va da Dumnezeu binecuvîntare. Noi sîntem
puºi acuma la încercare. Începutul s-a fãcut la Galaþi. Se va mai face
ºi în alte pãrþi - ºi se face! ªi vor da rapoarte despre noi cum ne
comportãm noi. Bãgaþi de seamã, sã vã comportaþi frumos, în aºa
fel, încît tot ceea ce se va centraliza undeva sã dea o dovadã bunã
cã noi sîntem niºte suflete cu adevãrat de credincioºi, niºte oameni
în mijlocul cãrora domneºte ordinea, ascultarea, smerenia ºi
credincioºia.
ªi veþi vedea cîtã autoritate ºi ce prestigiu va cãpãta Lucrarea
Domnului ºi mãrturisirea noastrã în mijlocul Bisericii noastre. Cum
poporul nostru va veni la Dumnezeu atît de minunat! Experienþa
noastrã de zeci de ani de suferinþe sã ne înveþe atîta lucru: ca, în
viitor, sã lucrãm cu toatã înþelepciunea ºi prudenþa. Mai bine sã nu
se sature poporul, sã rãmînã puþin flãmînd ºi sã doreascã, decît sã
se sature ºi sã nu mai poatã suporta Cuvîntul. Scurt, puternic ºi plini
de credinþã sã-L mãrturisim pe Domnul. ªi sã vedeþi ce frumoasã
perspectivã se va deschide Lucrãrii! Asta, cu privire la ce am vorbit
ºi înainte: alegeþi din mijlocul frãþiilor voastre 3 bãrbaþi vrednici,
cum s-a procedat ºi înainte. Toatã adunarea sã le promitã ascultare
necondiþionatã. Dar aceºtia sã vegheze asupra adunãrii. Acuma îl
a s c u l t ã m p e f r a t e l e Tu d o r e l , c a r e n e v a î n f ã þ i º a c e v a d i n
experienþele lor cu ºcoala biblicã de acolo. ªi dupã aceea, fratele
Iacobuþã. Pentru cã ei au fãcut acest drum ºi acest pas frumos, i-am
rugat foarte mult sã strîngã aceste experienþe ºi sã facã niºte
însemnãri. ªi noi, pe urmã, în discuþiile noastre, vom vedea cum au
lucrat ei, cum au pornit, ce materiale au folosit pentru documentare,
ce îndrumare ºi ce orientare au dat la aceste adunãri ºi dacã sînt
potrivite pentru noi toþi. Dacã este ceva de adãugat sau ceva de
scãzut, fraþii care ascultã vor spune, la urmã, fiecare, dupã ce aceºti
fraþi ne vor înfãþiºa cît pot de limpede, pe scurt, experienþele lor.
Dupã ce noi vom asculta aceste lucruri, dacã vom gãsi cã-s potrivite
ºi dacã toþi veþi gãsi cã-s potrivite, noi le vom multiplica ºi le vom
împãrþi la fraþi, pentru ca sã înceapã ºcoala biblicã în fiecare loc în
acelaºi fel. Ce frumos va fi cînd toþi vom învãþa la fel ºi cînd,
oriunde te vei duce, vei ºti cã acolo este aceeaºi temã, acelaºi
subiect ºi acelaºi cuvînt de învãþãturã ºi de documentare pentru noi
t o þ i ! A cu ma aº t ep t ãm. R u g ãm p e f r at el e Tu d o rel Bratu sã n e
înfãþiºeze experienþa lor. ªi dupã aceea pe fratele Iacobuþã. Ceilalþi
ascultaþi cu atenþie ºi vã însemnaþi.
Pag. 196

Dacã este ceva care trebuie scos sau ceva care trebuie adãugat,
spuneþi la urmã. Dupã aceea ne mai rãmîne destul timp, cred, ºi
pentru rezolvarea problemei de la Cluj, de la Galaþi, de la Neamþ ºi
de la Bucureºti.
Pe scurt! Cã eu cred cã, în discuþiile noastre ºi în tot ce s-a
clarificat acum deplin între noi, rezolvarea acestor probleme e foarte
simplã ºi foarte uºoarã ºi vine de la sine. Noi ne-am rugat pentru
aceasta ºi dorim din toatã inima. Slãvit sã fie Domnul! Sã vorbeascã
fratele Pop Ion, fratele Sãtmaru ºi fratele Suciu sau fratele Aurel.
Cîte 2 din fiecare adunare, deocamdatã, sã vedem. Eu am de la
adunarea din Iris o scrisoare. ªi am ºi un rãspuns. Cã ei mi-au cerut
în scris rãspunsul. ªi le-am spus cã aici, cu ocazia aceasta, o sã le
dau acest rãspuns în faþa tuturor fraþilor din þarã. Pentru cã noi,
personal, la Cluj, fie cu o parte, fie cu alta, am discutat suficient
problema de acolo. Am vrut acum ºi ne-am rugat foarte mult
Domnului ºi ne-am rugat cu toþii ca, la confruntarea aceasta în faþa
întregii þãri, lucrurile sã se rezolve fericit, aºa cum din ambele pãrþi
s-a declarat cã se doreºte. ªi atunci sã cãutãm noi cu toþii, toatã
Lucrarea, toatã frãþietatea din þarã, armonia care s-a restabilit ºi-n
adunarea din Cluj în seara aceasta împreunã. ªi noi îi vom îmbrãþiºa
pe fraþi ºi ne vom ruga pentru ei în Numele Domnului, sã le dea
D o mn u l b i n ecu v î ntarea Sa. Dacã fraþii, dacã fratele Pop din
adunarea de la Iris doreºte sã mai citesc ceea ce au scris ei ºi ceea
ce le-am rãspuns eu, aici, în faþa tuturor, voi citi.
Dacã fratele Pop sau fraþii nu doresc sã citesc, eu nu voi citi.
Depinde de fraþi. Dacã doresc sã asculte ceea ce au scris fraþii ºi
ceea ce mi-au cerut fraþii: sã le dau un rãspuns în scris, aici în faþa
tuturor, pot sã citesc ºi una, ºi cealaltã. Dar dupã cuvîntul fratelui
Iacobuþã. Eu am spus aceasta ca sã ºtiþi sã vã pregãtiþi; cînd terminã
fratele Iacobuþã, sã trecem la subiectul despre care am amintit. Deci
fratele Iacobuþã ne va înfãþiºa ceva din experienþele lor, felul cum
merg lucrurile. Dacã ne recomandã ei ºi nouã, celorlalþi, ºi tuturor
fraþilor din þarã sã înceapã o astfel de lucrare fiecare acolo, în zona
sa, at u n ci noi vom fi fericiþi sã ne unim cu acest gînd ºi sã-i
îndemnãm pe toþi fraþii sã folosim experienþa de la Comãneºti ºi sã
î n cep em s ã f o l o s i m mai departe met o d el e l o r, cã v ãd cã d au
rezultate frumoase. ªi-i bine, atunci, ca sã fie acelaºi fel de a lucra
peste tot, pentru ca creºterea noastrã frãþeascã sã meargã împreunã
ºi tot ceea ce se face sã aibã un rezultat fericit peste tot. Sã nu fie
discordanþã între Galaþi sau Cluj, sau Braºov, sau Suceava. Ci, peste
tot, lucrurile sã meargã, în mãsura posibilitãþilor, în acelaºi tempo
crescendo ºi frumos spre izbînda finalã. Frate Iacobuþã, hai mai
aproape. Pe scurt, mai avem 3 ceasuri. Fraþii noºtri, care aþi auzit
acum ºi din ce a spus fratele Tudorel, ºi din ce-a spus fratele
Iacobuþã, dacã aveþi ceva de obiectat la aceastã metodã, spuneþi. Iar
dacã nu, dacã sînteþi de pãrere cã e bine aºa cum au început fraþii ºi
cum au expus ei, ºi unul, ºi celãlalt unul cu privire la cercetarea ºi
aprofundarea Bibliei ºi celãlalt cu privire la cercetarea ºi
aprofundarea cãrþilor pãrintelui Iosif ºi a celorlalte învãþãturi care
sînt specifice credinþei noastre, spuneþi dacã doriþi ca acest fel de
ºcoalã biblicã sã fie adoptat de cãtre toþi fraþ i i . No i ne luãm
însãrcinarea sã multiplicãm ºi acest plan de lucru sã vi-l dãm
tuturora aºa cum l-au transcris ºi l-au concretizat ei aici.
 Pag. 197

ªi apoi sã începeþi fiecare acolo unde lucraþi, zic eu sã se

procedeze potrivit acestei metode. Pentru cã cred cã conþine absolut
toate elementele necesare unei creºteri duhovniceºti de care avem
nevoie toþi: cunoaºterea Cuvîntul lui Dumnezeu ºi cunoaºterea
învãþãturilor Oastei ºi ale Bisericii noastre.
În felul acesta, noi ajutãm la creºterea duhovniceascã ºi la
transformarea duhovniceascã a tuturor. ªi a noastrã, ºi a tinerilor
noºtri. În felul acesta, cred, dacã ne þinem mereu pe linia aceasta
susþinutã, de propovãduire ºi de studiu asupra Cuvîntului lui
Dumnezeu, vom vedea numai dupã ani ºi ani ce frumos ºi minunat
rezultat vom obþine ºi ce elemente pregãtite, ca noi lucrãtori
destoinici în Lucrare, vor rodi aceste eforturi ºi osteneli ale noastre.
Deci, în general, ºi acolo la Cluj s-a procedat chiar dacã, puþin
diferit ca formã, dar cu acelaºi conþinut ca în celelalte pãrþi. ªi ceea
ce s-a învãþat pînã acuma, în felul acela sau în acesta, e o bazã
pentru însuºirea mai deplinã a ceea ce se formeazã ºi se va începe
în viitor. Aºa cã tot ceea ce s-a fãcut e un cîºtig; nu-i o pagubã în
nimic din tot ce s-a fãcut. Cred însã cã-i potrivit - dacã noi gãsim
cu toþii acest lucru - sã începem sã ne ghidãm cu toþii dupã acelaºi
sistem ºi dupã acelaºi ghid pe care vãd cã l-au folosit cu foarte mult
succes cei de la Comãneºti. În felul acesta, cred cã, pornind o
miºcare unitarã, o lucrare unitarã, vom avea mai multã putere cu
toþii. ªi poate cã aceastã lucrare ne va ajuta sã ne uniformizãm ºi
felul de a gîndi ºi în celelalte privinþe.
Dacã învãþãm la fel, lucrãm la fel, vom ajunge sã ºi credem la fel
ºi sã ºi trãim la fel, ºi sã ºi vorbim la fel. Pentru cã, dacã ne hrãnim
de la aceeaºi masã, creºtem la fel ºi ne întãrim ºi ne luminãm la fel.
Eu zic cã ar fi bine dacã am uniformiza ghidul acesta al nostru. Cã
fiecare metodã a celor care au lucrat separat pînã acum mai are ºi
u n el e s cãp ãr i . D ar acesta, cred, întregindu-l fiecare la locu l
respectiv cu ceea ce a cîºtigat din experienþa sa personalã, socotesc
cã va ajuta foarte mult la creºterea duhovniceascã ºi la rezultatul pe
care îl urmãrim: educarea tineretului nostru; ºi nu numai a lui, ci ºi
a noastrã, a celor care îi educãm pe alþii. Noi, educîndu-i pe ei, ne
educãm ºi pe noi ºi învãþãm ºi noi. Mult mai mult poate cã învãþãm
noi, decît învaþã ei . P en t r u cã n o i ne dãm seama de valoarea
Cuvîntului lui Dumnezeu ºi de obligaþia cea mare a noastrã, în
primul rînd, sã ni-l însuºim ºi sã-l punem în practicã. ªi apoi, prin
exemplul nostru, îi vom putea cuceri mai uºor ºi pe ei. Dacã mai
este ceva cu privire la acest subiect, dacã fraþii mai au cîte ceva de
spus. Uite, fratele Aurel sau fratele Þigancea. Aºa cum a spus ºi
fratele Iacobuþã, s-au folosit foarte mult scrierile pãrintelui Iosif ºi
scrierile specifice ale Oastei. Dar depinde ºi de cel care predã lecþia,
cît e el de pãtruns de duhul acesta. ªi cum reuºeºte el sã le poatã
insufla ºi celorlalþi. Cã dacã noi sîntem pãtrunºi de duhul acesta, îl
insuflãm ºi celor care ne ascultã. Iatã o altã problemã: problema
ºcolii noastre biblice cu copiii. Noi ne-am ocupat de asta demult,
demult! De la începutul Oastei a fost Oastea copiilor. Era un
program special pentru copii. Dar acum, odatã ce fratele Tudorel
spune cã s-a organizat ºcoalã cu tinerii cel puþin de la clasa a X-a
în sus, trebuie sã ne gîndim noi ºi la cei de pînã la clasa a X-a, cum
putem realiza aceasta mai ales acolo unde sînt mulþi copii. Sînt
dintre surorile noastre, sînt unele surori, de meserie educatoare.
Pag. 198

ªi ar putea sã se ocupe de ei. Însã, cu ajutorul lui Dumnezeu,

urmãtorul pas pe care îl vom putea face în centrele cu mai mulþi
copii e sã organizãm acolo o ºcoalã biblicã ºi o preocupare specialã.
Dintre mame cu copii, chiar dacã nu-i ºi una specialã. Sã fie mãcar
3. Sã se ocupe, pe rînd, de educarea copiilor. ªi cred cã s-ar putea
face ºi pentru asta un program de ºcoalã biblicã cu copiii, la nivelul
lor.
Cu povestiri, cu poezioare, cu versete, cu preocupãri. ªi asta cred
cã ar fi ceva foarte, foarte frumos. Ne vom ocupa atent de aceasta
ºi fraþii noºtri, mai ales pãrinþii, care au copii mai mulþi, uite, cum
e fratele Viorel ºi alþi fraþi, ar fi în mãsurã sã se gîndeascã la ideea
aceasta. ªi fratele Benþea, tineri pãrinþi cu copii, care pot sã se
preocupe de ei ºi care au experienþã. Ar putea sã strîngã niºte
material potrivit ºi sã alcãtuim iarãºi, tot aºa, un grup de fraþi care
sã se ocupe cu elaborarea unui program pentru ºcoala biblicã cu
copiii. ªi cred cã vor fi lucruri foarte frumoase. Uite, fratele Costel
deja are experienþã. ªi frãþiile voastre aþi putea. Gîndiþi-vã la
problema aceasta, sã începem. Poate cã undeva, pe parcurs, ne vom
ocupa de un program ºi pentru surori. Cã ºi surorile noastre au
nevoie de un program duhovnicesc. ªi ar putea fi. Iatã cîte lucruri
frumoase se pot iniþia ºi ce preocupare! ªi vom fi aºa de fericiþi ºi
ca pãrinþi, ºi ca surori, ºi ca fii, sã putem vedea cum Lucrarea lui
Dumnezeu se întinde pe toatã pînza Lucrãrii frumos ºi ziditor!
Acuma, cu privire la aceasta, cred cã am cam terminat ce aveam
de spus. Problema ad u n ãr i i din Cluj e cunoscutã de toþi ca o
problemã spinoasã ºi dureazã de ani, de mulþi ani. S-a tot discutat
acolo multã vreme, ca sã se previnã, dar ei erau despãrþiþi în duh.
Dupã aceea s-au ºi despãrþit trupeºte. ªi, de ani de zile, aceastã stare
anacronicã s-a perpetuat la Cluj. De o parte erau, în majoritatea lor,
tinerii, la cort. ªi în partea cealaltã erau în frunte fraþi mai în vîrstã,
la cartierul Iris. Greºeli au fost ºi dintr-o parte, ºi dintr-alta. Eu am
fost de la început de pãrere sã nu se despartã bãtrînii de tineri,
pentru cã de toþi era nevoie. Clujul este un oraº universitar, unde
este nevoie de tineri bine pregãtiþi, pentru cã sînt acolo multe
suflete cu pregãtire care au nevoie de Hristos. ªi pentru astfel de
oameni se cer oameni cel puþin de talia lor sã le mãrturiseascã
Evanghelia. Dar tinerii au greºeli ºi de-un fel, ºi de altul. Lipsa lor
de experienþã, necunoaºterea lor, o anumitã creºtere cu anumite
dificultãþi a lãsat amprente în viaþa unora. ªi aveau nevoie de fraþii
bãtrîni, pentru ca sã îi ajute în privinþa aceasta. ªi bãtrînii aveau
nevoie de ei, dar - s-au subestimat unii pe alþii. Aceasta a fost o
greºealã din partea tuturor. Am stãruit mult ºi de unii, ºi de ceilalþi
ºi odatã s-au supãrat pe mine unii, altã datã s-au supãrat alþii, cum
pãþeºti totdeauna cînd vrei sã faci pace între cei 2 împricinaþi: se
rãzbunã amîndoi asupra ta. Acuma Dumnezeu i-a ajutat, lovindu-se
d e mu l t e î n cer c ãr i º i de multe necazuri, sã dor eas cã aceas t ã
apropiere. Au stãruit ºi unii, ºi ceilalþi sã facem tot ce putem ca
lucrurile sã ajungã sã se refacã. Uºor ºi frumos, fãrã zguduiri.
Unitatea ºi pãrtãºia frãþeascã din adunare sã se închege din nou
f er i ci t ã. P o at e cã au l u c r at l a f o r mar ea aces t ei co n º t i i n þ e º i
încercãrile prin care au trecut atît unii, cît ºi ceilalþi.
 Pag. 199

Ne-am rugat stãruitor ºi n-am uitat aceasta în rugãciune de

fiecare datã, nu numai pentru fraþii din Cluj, ci ºi pentru ceilalþi, din
celelalte pãrþi unde mai existã pãreri diferite ºi învãþãturi diferite,
ºi partide diferite între fraþi.
Acum, cînd am ajuns la acest eveniment, Dumnezeu a pregãtit
cursul lucrurilor ºi în privinþa împãcãrii lor, într-un anumit fel
fericit. Dupã ce ne-au cercetat fraþii de la cort: fratele Suciu, fratele
Aurel ºi fratele Costel, ºi ºi-au arãtat dorinþa aceasta frumoasã ºi
adîncã a unirii, a realizãrii unei împãcãri ºi unificãri sufleteºti, au
venit ºi fraþii de la Iris cu o scrisoare. Dacã fraþii de la Iris, fratele
Pop Ion doresc sã citesc scrisoarea pe care mi-au adus-o fratele
Victoraº ºi el e aici, fratele Cîmpeanu ºi fratele Bogdan, dacã doriþi
sã mai citesc scrisoarea pe care mi-aþi scris-o atunci, acum vreau s-o
citesc în faþa tuturor fraþilor. Cã mi-aþi cerut sã vã dau ºi rãspuns în
scris la ea. Am întocmit ºi rãspunsul acesta în scris. Dacã credeþi cã
mai e cazul sã recitim lucrurile acestea pe care le-aþi avut împreunã
pînã aci, bine! Dar eu m-aº bucura sã nu fie nevoie sã le mai citesc,
pentru cã frãþiile voastre le cunoaºteþi. ªi cred cã toþi aþi depãºit. Eu
am alcãtuit însã ºi rãspunsul scris. Dacã fratele Pop Ion e de acord
sã-l citesc, vi-l citesc.
- Ce zici, frate ?
- Dacã nu este citit, nu este nici cunoscut de toþi.
- ªi atunci vreþi sã-l citesc?
- Unii îl cunosc într-un fel ºi alþii îl cunosc într-altul.
- ªi atunci vreþi sã-l citesc?
- Fraþii aºa au dorit.
- Dacã au dorinþa, eu voi citi. Eu vreau sã fie lucrurile aºa. Însã
nu vreau sã se înteþeascã discuþii. Veþi vorbi la rînd care conveniþi:
unul din partea de la Iris, unul din partea de la cort. Stãm liniºtiþi.
Deci, dacã vreþi, dupã aceea, voi citi scrisoarea referitoare la
relaþiile cu fraþii de la cort. Fratele Pop Ion ºi ceilalþi fraþi ºtiu
despre ea, nu?
- Da.
- Fratele Leontin ºtie, cã a fost aici.
- Da. - Deci ºtiþi despre scrisoare.
- Eu am s-o citesc aºa cum aþi scris-o. ªi, pentru cã ne-aþi cerut
rãspunsul scris, am sã vã citesc ºi rãspunsul. Ca sã vedeþi apoi ce
trebuie sã alegem de aici. ªi vreau ca lucrul acesta sã fie pentru
totdeauna o ºtergere, o rezolvare a problemei. ªi de aici toate sã se
încheie fericit la acel punct la care am dorit de la început: unitatea
în învãþãturã, în credinþã ºi armonia ºi colaborarea noastrã în lucrul
lui Dumnezeu. Eu vreau sã vã citesc aici, în faþa tuturor fraþilor ºi
a întregii Lucrãri. Pentru cã numai eu, personal, am stat de vorbã
destul ºi cu cei de la Iris, ºi cu cei de la cort. Eu am epuizat toate
metodele de discuþii ºi de convingere ºi toate argumentele. Acuma
punem problema în faþa fraþilor din toatã þara ºi fraþii din þarã sã
rãspundã ei, pe urmã, ºi sã-i trateze în consecinþã ºi pe unii, ºi pe
ceilalþi. Dar eu cred cã acum e momentul în care toate animozitãþile
din toþi anii trecuþi sã se spulbere ºi sã se închege aici o unitate ºi
o pace, ºi o înþelegere deplinã între fraþi. Memoriu cu privire la
înfrãþirea celor 2 adunãri din Cluj-Napoca. Pe asta mi-au adus-o
fraþii de la Iris. Nu ºtiu cînd au venit. Victoraº ºtie; ºi ceilalþi care
au venit. Acu, în luna aceasta; de vreo 2 sãptãmîni.
Pag. 200

Începînd din luna septembrie 1986 ºi pînã în luna mai ’87, fraþii
Sãtmar Ioan, Suciu Vasile, Aurel Bocãnealã ºi Iosif Pop au fãcut
dese vizite la fratele Leontin ºi Ioan din Baci, pentru înfrãþirea celor
2 adunãri din Cluj, spunînd cã sînt trimiºi de fratele Traian Dorz. În
perioada 1-IX-1986 ºi 1-III-1987, fraþii mai sus arãtaþi au avut stãri
de vorbã la care s-a ajuns de acord ca, un frate de la adunarea din
Iris sã meargã la cort ºi sã cheme adunarea din cort la înfrãþire,
lucru care a fost împlinit prin fratele Leontin ºi Sandu Pop, din care
a rezultat urmãtoarea hotãrîre: anularea adunãrilor, în una din
duminici, ºi întîlnirea fraþilor de la ambele adunãri la locul de
adunare din Iris, pentru a lua hotãrîri de viitor, ºi unde s-au stabilit
urmãtoarele condiþii puse de fraþii de la adunarea din Iris:
1. ruperea legãturilor cu sectarii ºi cu învãþãturile lor;
2. ruperea legãturilor cu cei de la Chendrea;
3. întreruperea legãturilor cu cetãþenii strãini care vin în þarã;
4. desfiinþarea cuibului din adunare al celor 4 fraþi: Suciu Vasile,
Bocãnealã A. , Pop I. , Asãvoaie C. Fraþii, în unanimitate de voturi,
au fost de acord cu condiþiile puse. Astfel cã, la un interval de o
duminicã, adunarea s-a þinut în cort, a tuturor fraþilor din Cluj. Dupã
aceasta, a urmat a doua înþelegere cu fraþii, la care s-au stabilit
urmãtoarele:
1. locul de adunare fiind neîncãpãtor, s-a recurs din nou ca fraþii sã
se adune la cele 2 locuri de adunare, cu condiþia ca fraþii lucrãtori
sã cerceteze adunãrile, prin rotaþie;
2. stabilirea temei pentru ºcoala biblicã cu tineretul ºi a orei de
rugãciune într-un singur loc, a tuturor tinerilor din Cluj;
3. întreruperea ºcolii biblice din cartea Romani ºi Galateni ºi
introducerea în studiul biblic a învãþãturii potrivite cu Lucrarea
Oastei Domnului, conduse de fraþii Sãtmar I. ºi Pop Ioan de la Baci.
În urma acestei hotãrîri, ambele pãrþi au cãzut de acord. Dar
hotãrîrea a þinut atît cît a þinut sfatul convocat în acest sens. Fraþii
de la Iris au cercetat adunarea de la cort, dar cei de la cort abia la
a 6-a duminicã au venit, 2 fraþi, o singurã datã. Începutul ºcolii
biblice a fost mulþumitor.
Dar dupã 2, 3 lecþii, tinerii de la cort au venit din ce în ce mai
puþini. La cea de-a treia adunare din cort, unde au participat ºi fraþii
din Iris, s-a întîmplat un incident. Fratele Vasile Suciu a pus sã
deschidã adunarea un oarecare sectar, cu numele de Galeº, la care
fratele Pop Gusti s-a opus, spunîndu-i sã stea jos; fiind învins de
apãrãtorul sãu, fratele Suciu, care i-a spus cã, dacã nu-i place, sã
plece. În urma celor menþionate mai sus, fratele Ioan din Baci a fost
chemat la o stare de vorbã la fratele Vasile Suciu, în prezenþa
f r aþ i l o r : S ãtmar, Costel, Pop Ion ºi Iosif, unde s - au d i s cu t at
urmãtoarele:
1. incidentul cu sectarul ºi fratele Gusti, la care ei au dat toatã
dreptatea sectarului, care a deschis adunarea fãrã semnul Sfintei
Cruci;
2. fratele Ioan i-a întrebat: De ce vestiþi o Evanghelie universalã în
cadrul adunãrilor ºi nu vestiþi o Evanghelie în duhul Lucrãrii Oastei
Domnului? - la care a rãspuns fratele Vasile Suciu cã Evanghelia e
universalã ºi nu e a Oastei Domnului ºi cã ei au învãþat mult din
studiul biblic pe care îl fac primit de la strãini. ªi cã aceasta o fac
cu aprobarea fratelui Traian.
 Pag. 201

Sînt dovezi cã fratele Suciu V., Costel, Aurel ºi Pop I. participã

la adunãri sectare pe la înmormîntãri, unde li se dã cuvînt, lucru pe
care ei nu-l recunosc. Luînd în considerare cuvîntul Mîntuitorului,
care a spus: Trãiþi în pace cu toþi oamenii ºi mai ales cu fraþii în
credinþã, în urma celor menþionate mai sus, îndrãznim sã vã rugãm
s ã n e aj u t aþ i î n r ezo l v ar e a a c e s t e i p r o b l eme, ca u n u l car e î i
cunoaºteþi poate mai bine decît noi pe aceºti fraþi de la cort. În
vederea rezolvãrii în sens pozitiv ºi pentru totdeauna, în aºa fel,
încît sã nu stricãm nici adevãrul învãþãturii primite de la înaintaºii
noºtri ºi nici dragostea pe care o simþim în noi pentru toþi oamenii,
vã r u g ãm î n mo d r es p ect u o s º i f r ãþ es c s ã n e d aþ i l ãmu r i r i la
problemele care ne frãmîntã, ºi anume:
1. relaþiile cu strãinii, pe care fraþii de la cort le au, sînt cunoscute
ºi aprobate de dv., aºa cum susþin ei, sau nu?
2. ghidul de studiu Romani ºi Galateni, editat de nu ºtim cine, este
indicat de dv. pentru studiul la ºcoala biblicã sau nu? În problema
înfrãþirii celor 2 adunãri, privind condiþiile puse, nerespectate de ei,
dv. ce ziceþi sã facem? Menþionãm cã atitudinea întregii adunãri de
la Iris faþã de mai marii noºtri în credinþã este de preþuire ºi respect,
aºa cum ne învaþã Sfîntul Apostol Pavel, fiind ataºaþi de prima
învãþãturã primitã de la înaintaºii noºtri: pãrintele Iosif ºi calfa sa
iubitã, mai marele nostru în credinþã, fratele Traian, dupã spusele
Sfîntului Apostol Pavel de la 1 Tesaloniceni 5, 15. Prezentul
memoriu a fost întocmit la hotãrîrea fraþilor de la adunarea din Iris,
Cluj-Napoca. Rãspunsul la acest memoriu îl cerem în scris. Trimis
prin fraþii delegaþi în acest sens. Cu multã dragoste ºi preþuire în
Domnul Isus, fraþii de la adunarea din Iris, Cluj. Aceasta este
scrisoarea fraþilor ºi acesta e rãspunsul pe care l-am dat: Citiþi 1
Ioan 17, 21; Efeseni 4, 2-32; Coloseni 3, 13; 1 Ioan 2, 9-11; 1 Ioan
3, 14-15.
Preaiubiþii noºtri fraþi din adunarea de la Iris, Cluj, slavã veºnicã
se cuvine sã aducem, în primul rînd, Domnului de fiecare datã, de
la cel dintîi pas, oricînd vrem sã pornim pe drumul greu al unei
rezolvãri în problemele Domnului ºi ale Lucrãrii Lui. Deci ºi de
data asta se cuvine ca, la masa consfãtuirii noastre, sã aºezãm pe
locul cel din frunte Cuvîntul lui D u mn ezeu º i s ã chemãm cu
stãruinþã sã ne cãlãuzeascã Duhul Sãu Cel Sfînt în gãsirea ºi
urmarea drumului voit de El, pentru ajungerea la împlinirea voii
Sale în Lucrarea Lui. De la început mulþumesc lui Dumnezeu pentru
cã vãd cã a sosit vremea cînd, cel puþin, în unii dintre frãþiile
voastre din adunarea de la Iris, ca ºi-n unii din adunarea de la cort,
s-a nãscut dorinþa sincerã ºi curatã pentru ca, în sfîrºit, sã se ajungã
la o înfrãþire adevãratã ºi durabilã a celor 2 adunãri. Cã, din cauza
dezbinãrii care s-a fãcut - ºi care n-ar fi trebuit sã se facã niciodatã
- au pãcãtuit ºi unii, ºi ceilalþi, în primul rînd, împotriva lui
Dumnezeu. Apoi împotriva Lucrãrii Sale, care, din cauza asta, a
avut hule ºi necazuri. Iar apoi împotriva fraþilor pe care, în loc sã-i
ajutãm sã se iubeascã mai mult, îi facem sã pãcãtuiascã ºi mai mult.
E adevãrat cã ºi ei au vina lor. Dar ºi bãtrînii îºi au poate o vinã a
lor ºi mai mare, rupîndu-se de ei, în loc sã-i atragã ºi sã stea lîngã
ei, sfãtuindu-i. Dar acum lucrurile au ajuns unde au ajuns.
Pag. 202

ªi e bine ca sã facem o întoarcere deplinã cu faþa unii spre

ceilalþi, ca sã avem cu toþii privirile îndreptate spre Cel care stã în
mijlocul nostru cînd noi ne adunãm 2 sau 3 împreunã în Numele
Lui, adicã spre Isus. Trecînd peste punctele pe care le-aþi discutat
- dupã cum aþi spus, începînd din luna septembrie 1986 ºi pînã în
mai 1987, între cei cîþiva fraþi numiþi atît dintr-o parte, cît ºi din
alta - ºi asupra cãror lucruri în parte v-aþi înþeles ºi în parte încã nu,
frãþiile voastre îmi cereþi acum ca eu sã vã dau rãspuns clar asupra
unor puncte neclarificate suficient între frãþiile voastre. Dar asupra
acestor lucruri eu v-am spus tuturor, în destule rînduri, pãrerea ºi
dorinþa mea, dupã cum urmeazã potrivit punctelor cerute de frãþiile
voastre. 1. Relaþiile cu strãinii care vin în trecere prin Cluj: pãrerea
ºi rugãmintea mea - nu numai de acum, ci chiar de la început - este
cã, în afarã de 2, 3 cuvinte respectuoase ºi cinstite, cum trebuie sã
ai cu orice om care-þi vine în casã sau trece prin adunarea ta, nu
trebuie sã mai avem nimic intim cu ei. Ce am putea avea mai mult,
decît niºte cuvinte prieteneºti ºi o despãrþire frumoasã ºi cît mai
grãbitã? Nimic altceva, cum trebuie sã avem cu orice om care nu-i
din Lucrarea Domnului. Fiindcã nici nu avem pentru ce. Atîta însã,
cîteva cuvinte frumoase ºi cîteva vorbe cuviincioase nu putem sã nu
avem cu orice om, ori de unde ar fi. E bine sã nu exagerãm nimic,
nici în plus, nici în minus.
2. Ghidul de studiu biblic Romani ºi Galateni nu numai cã nu l-am
recomandat niciodatã nimãnui, dar am fost în totul ºi totdeauna
împotriva folosirii sale în adunãrile noastre. Noi avem ghidul nostru
clar. Nu avem nevoie de un ghid strãin care i-a îngheþat ºi i-a risipit
ºi pe cei care s-au ghidat pînã acum dupã el. Dovadã sînt ºi cei de
la ei, ºi cei de la noi. Prin urmare, noi nu avem voie, nici nevoie sã
ne folosim de acest ghid.
3. În problema înfrãþirii celor 2 adunãri, eu zic ºi vã rog sã vã
pocãiþi sincer ºi cu adevãrat acum, cu toþii. Sã vã recunoaºteþi
fiecare partea de vinã ºi sã vã cereþi sincer iertare Domnului ºi
frãþietãþii. Iatã, chiar acum ºi chiar aici, înaintea tuturor fraþilor
adunaþi. Înaintea acestor fraþi care, în Numele Domnului ºi al
Lucrãrii, vã vor ierta ºi se vor ruga pentru iertarea ºi binecuvîntarea
frãþiilor voastre. E vorba de sinceritatea, de curãþia ºi smerenia
d es p r e c a r e s - a v o r b i t . A p o i î m b r ãþ i º aþ i - v ã u n i i p e cei l al þ i ,
iertîndu-vã din toatã inima, cu adevãrat. Sã vã reînnoiþi azi, aci,
legãmîntul faþã de Domnul ºi faþã de Lucrarea dragostei frãþeºti. Sã
doriþi ºi sã vã legaþi sincer ca, pe viitor, sã nu vã mai dezbinaþi, nici
sã nu mai lucraþi separat unii de alþii. Ci, cu o îngãduinþã
rãbdãtoare, sã vã iubiþi, sã vã toleraþi ºi sã vã ajutaþi cu bunãtate ºi
cu milã unii pe alþii. Pentru o deplinã luminã asupra acestei mari
datorii a noastre, a fiecãruia ºi a tuturor, în aceastã clipã, veniþi sã
întrebãm pe Conducãtorul ºi Stãpînul nostru, sã vedem ce ne spune
Cuvîntul Sãu Cel Sfînt. Pe un frate îl rog sã citeascã Ioan 17, 21;
care are Biblie. Mã rog ca toþi sã fie una cum Tu, Tatã, eºti în Mine
ºi Eu în Tine; ca ºi ei sã fie una în Noi, pentru ca lumea sã creadã
cã Tu M-ai trimis. Efeseni 4, 2; 32: Cu toatã smerenia ºi blîndeþea,
cu îndelungã rãbdare, îngãduiþi-vã unii pe alþii în dragoste ºi cãutaþi
sã pãstraþi unirea Duhului, prin legãtura pãcii. Dimpotrivã, fiþi buni
unii cu alþii, miloºi ºi iertaþi-vã unul pe altul cum v-a iertat ºi
Dumnezeu pe voi în Hristos.
 Pag. 203

Coloseni 3, 13: Îngãduiþi-vã unii pe alþii ºi, dacã unul are pricinã
sã se plîngã de altul, iertaþi-vã unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos,
aºa iertaþi-vã ºi voi. 1 Ioan 2, 9-11: Cine zice cã este în luminã ºi
urãºte pe fratele sãu este încã în întuneric pînã acum. Cine iubeºte
pe fratele sãu rãmîne în luminã ºi în el nu este nici un prilej de
poticnire. Dar cine urãºte pe fratele sãu este în întuneric, umblã în
întuneric ºi nu ºtie încotro merge, pentru cã întunericul i-a orbit
ochii. 1 Ioan 3, 14, 15: Nu vã miraþi, fraþilor, dacã vã urãºte lumea.
Noi ºtim cã am trecut din moarte la viaþã pentru cã iubim pe fraþi.
Cine nu iubeºte pe fratele sãu rãmîne în moarte. Oricine urãºte pe
fratele sãu este un ucigaº. ªi ºtiþi cã nici un ucigaº n-are viaþã
veºnicã rãmînînd în el. Mulþumesc, frate. Sã luãm numai aceste 5
locuri care ne-au ieºit acum în faþã mai puternic. Dar cîte mii de
porunci are pentru noi Cuvîntul Dumnezeului nostru, pe care noi ar
trebui, cu grabã ºi cu groazã sã ne smerim ascultîndu-le, dupã cum
a fãcut psalmistul Domnului, care spune: Pãstrez poruncile ºi
învãþãturile Tale, cã toate cãile mele sînt înaintea Ta
(Psalm 119, 168) .
Ne bucurãm din inimã de afirmaþia pe care o fac fraþii de la
adunarea din Iris, cã atitudinea întregii adunãri de la Iris faþã de mai
marii noºtri în credinþã este de preþuire ºi respect, aºa cum ne învaþã
Sfîntul Apostol Pavel, fiind ataºaþi de prima învãþãturã primitã de
la înaintaºii noºtri, pãrintele Iosif ºi calfa sa iubitã, mai marele
nostru în credinþã, dupã cum spune Sfîntul Apostol Pavel la 1
Tesaloniceni 5, 13. Potrivit acestei afirmaþii pe care aþi fãcut-o în
scris ºi pe care aþi menþinut-o apoi ºi prin viu grai, avem încrederea
deplinã ºi ne rugãm fierbinte Domnului ºi Dumnezeului nostru sã ne
aj u t e t u t u r o r cã aº t ep t ãm î mp li n i r ea cu f ap t a, ch i ar acu m, a
poruncilor Domnului Hristos, Mîntuitorul ºi Judecãtorul nostru,
porunci pe care le-am amintit ºi mai înainte în cele 5 locuri din
sfîntul Sãu Cuvînt. Potrivit acelor porunci sînt ºi îndemnurile
noastre de care aþi promis cã doriþi sã ascultaþi. Acum ºtim cu toþii
ce trebuie sã facem. Iatã, aici este locul ºi iatã, acum este momentul
sã punem genunchii jos ºi sã ne ridicãm inima sus ºi, cu lacrimile
ochilor ºi ale sufletelor noastre, sã stropim, cu legãmînt nou ºi
statornic, în faþa ºi în Sîngele Crucii lui Hristos, Domnul nostru,
hotãrîrea noastrã. Sã iertãm totul. Sã ne recunoaºtem fiecare partea
noastrã greºitã, sã nu exagerãm niciodatã vina altora.
Mai degrabã s-o exagerãm pe a noastrã. ªi sã ne iertãm ºi sã ne
îmbrãþiºãm cu dragoste, ºi sã promitem aici, în faþa Domnului ºi în
faþa adunãrii frãþeºti pe þarã, cã vom asculta Cuvîntul ºi am luat o
atitudine nouã. Doamne Isuse, punem un legãmînt cu toþii ºi-l
înnoim, sã iertãm ºi sã uitãm totul; ºi noi, ºi ei. ªi sã ne iubim, ºi sã
ascultãm în totul, pe viitor, cu toþii, numai de voia Ta Doamne.
Ajutã-ne la aceasta! Amin. Acum, cu privire la aceste lucruri, fraþii
de la Cluj au cuvîntul. În liniºte, sã vorbeascã întîi fratele Pop Ion,
în cîteva scurte cuvinte, ce are de spus. Dupã aceea, fratele Suciu
Vasile; dupã aceea, fratele Sãtmar; dupã aceea, fratele Aurel
Bocãnealã. Noi îi vom asculta pe toþi ºi credem cã ne încadrãm în
timpul acesta. Vã rog, fãrã discuþii contradictorii. Exprimaþi fiecare
în lumina Domnului adevãrul cum ºtiþi cã s-au petrecut sau, dacã
vreþi sã nu mai amintiþi, cu atît mai bine.
Pag. 204

ªi hotãrîrea de viitor, pe care fraþii noºtri sã o afle ºi sã o

binecuvînteze cu rugãciunea ºi cu iertarea ºi dragostea lor mai
departe. N-am avut cum sã rezolv altfel problema aceasta. Frãþia
voastrã cîntãriþi tot ce aveþi sã spuneþi, cîntãriþi ºi timpul pe care-l
mai avem, cã mai sînt ºi alte probleme. ªi eu cred cã, ce nu se poate
spune în 5 cuvinte înþelese, nu se poate spune nici în 10 mii. N-am
dorit sã reeditãm procesul îndelungat ºi amar al tuturor certurilor
de-acolo. Am vrea sã pornim de la nivelul dragostei ºi al întîlnirii
din seara asta spre o rezolvare bunã. Ce aveþi de spus, spuneþi.
Fratele Pop Ion! ªi, din partea mea, cu asta, am încheiat tot ce am
de fãcut pentru adunarea din Cluj. Dacã nici atît ºi nici acum n-o fi
de-ajuns, n-am ce sã mai spun. Sã judece fraþii din toatã þara ºi
Lucrarea lui Dumnezeu, ºi Judecata lui Hristos. Cã n-am ce sã spun
mai mult!
 Pag. 205

Împãrãþia cîntãrii ºi poeziei

C u v î n t º i r u g ã c i u n e a f r a t e l u i Tr a i a n D o r z l a S ã r b ã t o a r e a
recunoºtinþei de la Sîmbãteni - octombrie 1987

Slãvit sã fie Domnul! E ora 12. Sã dãm ceasul înapoi cu o orã!

ªi sã ne aducem aminte în ce împrejurãri am întors noi ceasul anul
ãsta, în octombrie. ªi cînd Domnul ne va ajuta ca, la primãvarã, sã-l
dãm înainte cu o orã, sã fim tot într-o împrejurare ca asta. Ajutã
Dumnezeu! Ce frumoase sînt amintirile! Eu îmi întorc acuma ceasul,
ca sã ºtiu cã l-am întors împreunã cu fraþii. O, dacã s-ar putea
întoarce înapoi multe din ceasurile vieþii noastre, am ºti acum cum
sã folosim mai frumos anii pe care i-am trãit. Cîþi ani am pierdut
noi. De s-ar putea întoarce ceasul ãsta la cei 20 de ani! Sã mai
putem spune ca în poezia aceea:

569 - Doamne, sînt din nou un tînãr

Doamne, sînt din nou un tînãr

la cei douãzeci de ani,
- parcã-n zbor înalt sînt vultur
peste munþii diafani,
parcã-s vînt de primãvarã
peste-un cîmp de trandafiri,
parcã-s iezer ce sãrutã
cerul unei largi iubiri...

Toate zãrile trecute

s-au fãcut un tînãr vis
ºi cu el în braþe-mi trece
îngerul cu zbor deschis
legãnînd spre Veºnicie
douã crengi, în drag salut,
ºi-mpletind în roi de raze
imnul sfînt de-abia-nceput...

Strãluceºte-mi Soare Veºnic

peste tînãrul izvor
zboarã-mi îngerul iubirii
legãnînd finici de dor,
ºi-mpletiþi-vã miresme
peste munþii diafani,
- fericire, stai-i-mi veºnic
la cei douãzeci de ani...

Dacã aþi ºti voi cît valoreazã acum cei 20 de ani ai voºtri!
Folosiþi-i puternic ºi fierbinte pentru Hristos. La vîrsta asta, cu
memoria, cu puterea, cu sãnãtatea, cu energia pe care le aveþi,
creaþi, lucraþi, luptaþi recunoscãtori, împlinitori ºi-ndatoraþi lui
Dumnezeu lucrãri de mare valoare, pentru cã acestea vor rodi în
viitor ºi vor aduce o tot mai frumoasã izbîndã ºi slavã pentru
Dumnezeu.
Pag. 206

Noi trebuie sã dorim mereu ºi sã ne rugãm lui Dumnezeu sã ne

þinã mereu la cei 20 de ani, cu toatã energia ºi puterea fizicã ºi
spiritualã de care avem nevoie ca sã creãm într-adevãr opere
nemuritoare. Sã ne-ajute Domnul sã avem aceasta toþi ºi totdeauna!
Atunci, la ceasul cînd va veni plecarea noastrã, n-am mai avea
pentru ce sã dorim sã-ntoarcem ceasul înapoi, pentru cã tot timpul
p e car e l - am a v u t , l - a m t r ã i t f r u m o s º i l - a m c î º t i g a t p e n t r u
Dumnezeu.
În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Tatãl
nostru care eºti în ceruri, sfinþeascã-Se Numele Tãu. Vinã împãrãþia
Ta ºi facã-Se voia Ta precum în cer, aºa ºi pe pãmînt. Pîinea noastrã
cea de toate zilele dã-ne-o nouã astãzi. ªi ne iartã nouã pãcatele
noastre precum iertãm ºi noi greºiþilor noºtri. ªi nu ne duce pe noi
în ispitã, ci ne izbãveºte de cel rãu. Cã a Ta este împãrãþia ºi
puterea ºi slava acum ºi-n vecii vecilor. Amin. Doamne Dumnezeul
ºi Tatãl nostru, din toatã inima binecuvîntãm Numele Tãu Cel Sfînt
pentru bucuria pe care ne-ai dat-o în seara aceasta, cu acest ceas de
reculegere împreunã, cu acest ceas de petrecere duhovniceascã, cu
aceastã sãrbãtoare minunatã de poezie ºi cîntare pe care ne-ai
rînduit-o Tu. Doamne Dumnezeu nostru, ce minunatã este lumea
poeziei ºi a cîntãrii! Cã nu va mai fi pe lume, în lumea aceea nouã
ºi-n existenþa cea eternã, nimic altceva: poezia ºi cîntarea vor
s t r ãl u ci î n v eci, pentru cã î n el e s e b u cu r ã cer u l º i î n el e Te
complaci Tu. Vorbirile vor avea sfîrºit; ºtiinþa se va termina; ºi
credinþa se va sfîrºi. Dar dragostea, care va trãi veºnic în poezie ºi-n
cîntare, îi va ferici mereu ºi mereu pe toþi cei care vor fi în jurul
Tãu, pentru cã Tu eºti izvorul poeziei ºi cîntãrii. Noi Îþi mulþumim
din toatã inima pentru aceste daruri minunate pe care ni le-ai
împãrtãºit Tu ºi în care ai fãcut sã atingem nemurirea. Îþi mulþumim
cã în ele ne-ai fãcut sã atingem ºi sã înþelegem eternitatea; sã o
dorim ºi, încã din aceastã existenþã trecãtoare ºi scurtã, sã trãim în
atmosfera în care vom fi în veci ºi-n veci. Ce minunatã va fi
Împãrãþia Ta, împãrãþia poeziei ºi cîntãrii! Îþi mulþumim din toatã
inima cã, în aceastã existenþã atît de efemerã, atît de trecãtoare ºi
încãrcatã de atîtea încercãri, Tu ne rînduieºti totuºi cîte un astfel de
popas binecuvîntat în care, dupã ce ne-ai înfiat ºi ne-ai înfrãþit cu
toþi cei care cautã Numele Tãu ºi iubesc Lucrarea Ta, ai fãcut sã
simþim acelaºi dor ºi-n inimile noastre: pornirea aceasta minunatã
spre poezie ºi cîntare!
Ce minunatã este aceastã Împãrãþie, ce minunatã este aceastã
stare fericitã în care Tu ne aduci prin poezie ºi cîntare! În ceasul
acesta, Te rugãm, coboarã în mijlocul nostru prin harul Tãu, prin
puterea Ta cea sfîntã. Atinge inimile noastre ca oarecînd harfa lui
David în miezul de noapte, cînd el se scula ºi-Þi cînta Þie, spunînd:
La miezul nopþii Te laud, Dumnezeul nostru! Te binecuvîntãm ºi noi
în acest ceas de searã, în aceastã atmosferã fericitã, cu aceste suflete
scumpe ºi-n mijlocul acestor minunaþi îngeri care ne înconjoarã ºi
cîntã cu noi pentru slava Sfîntului Tãu Nume. Dulcele, dragul,
scumpul nostru Mîntuitor, Isuse Doamne, vino deplin în mijlocul
nostru, în inimile noastre. Fii Tu în cîntãrile noastre, în poezia
noastrã, în dragostea ºi atmosfera aceasta fericitã în care dorim sã
rãmînem ºi sã ne pãstrãm mereu.
 Pag. 207

ªi, cînd nu vom mai fi împreunã în aceastã stare minunatã,

trupeºte, dar sufleteºte nedespãrþiþi, pãstreazã-ne în lumea minunatã
a cî n t ãr i i º i a p o eziei. Î þ i mu l þ u mi m D o amn e, cã n e- ai f ãcu t
cunoscutã aceastã frumoasã pãrtãºie sfîntã. Îþi mulþumim pentru
fiecare dintre aceste suflete scumpe cu care Tu ai fãcut acum sã ne
putem petrece acest ceas minunat de poezie ºi cîntare.
Te rugãm sã-l binecuvîntezi pe fiecare. Binecuvînteazã familiile
noastre, ale fiecãruia. Trecutul nostru, prezentul ºi viitorul nostru
cuprinde-ni-le în lumina Ta. Binecuvînteazã-i pe cei care nu sînt,
trupeºte, cu noi acum aici, dar care se gîndesc la noi ºi s-au rugat
pentru acest ceas minunat. Ne rugãm ºi noi pentru ei.
Binecuvînteazã-i pe cei pe care i-ai legat pentru totdeauna de viaþa
noastrã! Ajutã-ne sã-i vedem fericiþi: soþiile noastre, soþii noºtri,
fraþii noºtri ºi surorile noastre, pãrinþii noºtri ºi copiii noºtri, vii ºi
morþi, cã pentru Tine toþi sînt vii. Cuprinde-ne în dragostea Ta pe
toþi fraþii ºi surorile din lumea întreagã. Cum ei se roagã pentru noi,
ºi noi dorim sã ne rugãm mereu pentru ei. Cuprinde-ne mereu în
aceeaºi dragoste sfîntã. Fã-i pe cei fericiþi ºi mai fericiþi. Întãreºte-i
pe cei tari, sã-i poatã purta pe cei slabi. Binecuvînteazã-i cu multã
p u t er e º i b o g ãþ i e p e cei d a r n i c i , ca s ã- i p o at ã aj u t a p e al þ i i .
Binecuvînteazã-i pe cei bolnavi ºi dãruieºte-le rãbdare, pînã le vei
dãrui izbãvire pe pãmînt sau sub el. ªi binecuvînteazã-i pe cei care
îngrijesc de cei bolnavi. Doamne, cîtã rãbdare le trebuie acestora!
Pune putere ºi milã, ºi bunãtate, ºi îndurare în sufletele lor, în
mîinile care trebuie sã taie, sã panseze, sã dezinfecteze, sã mîngîie.
Binecuvînteazã-i pe toþi cei care ne iubesc ºi care, din dragoste
pentru Tine, ne cautã ºi ne ajutã ºi pe noi. Ajutã-ne sã-i iubim ºi noi
ºi sã cãutãm, rãspîndind binele, sã facem ºi noi la fel în jurul nostru.
Binecuvînteazã Cuvîntul Tãu scris ºi cîntat, de care este atîta
nevoie. Adu-ni-l, trimite-ni-l, înmulþeºte-l ºi umple lumea întreagã
cu el Doamne. Sã fie ºi pãmîntul plin, ca ºi cerul, cu cîntarea ºi cu
slava Sfîntului Tãu Nume! Binecuvînteazã þara noastrã, poporul
nostru, Biserica noastrã, pe toþi cei rînduiþi de Tine îndrumãtori ºi
pãstori în jurul nostru. Binecuvînteazã credincioºii din lumea
întreagã. Îþi mulþumim pentru cei care, oricît de departe ºi din orice
limbã ar fi, ne iubesc în Numele Tãu ºi se roagã pentru noi. ªi noi
dorim sã fim pãrtaºi la acest har cu toþi fraþii noºtri de pretutindeni.
Îþi mulþumim Doamne, pentru acest ceas minunat. Acum
binecuvînteazã cîntãrile noastre; scrie-le în cartea aducerii Tale
aminte cereºti. Binecuvînteazã-i pe cei care vor cînta. Însoþeºte-ne
cu glasul ºi inspiraþia îngerilor Tãi ºi a Duhului Sfînt ºi primeºte cu
bunãtate ºi bunãvoinþã tot ce putem sã-Þi aducem ºi noi în stropul
de iubire sincerã ºi-nlãcrimatã pe care, cu drag, dorim s-o aºezãm
la picioarele Tale, ale Celui care ne-ai iubit atît de mult! Þi-ai dat
viaþa ºi Sîngele Tãu pe Cruce pentru noi ºi ne-ai promis cã ne
pregãteºti o Împãrãþie veºnicã acolo unde va fi pentru totdeauna
lumina, bucuri a, cî n t ar ea º i p o ez i a. F ã- n e p ãr t aº i l a aceastã
Împãrãþie ºi pregãteºte-ne sufletele încã de-acum, ca sã putem fi
atunci cu adevãrat integraþi deplin ºi etern în ele. Ne-nchinãm Þie
pentru toate ºi Te slãvim, Tatã, Fiule ºi Sfinte Duh, Dumnezeul
nostru. Amin.
Pag. 208

Unitatea în acelaºi duh

Rugãciunea de început, a fratelui Traian Dorz la adunarea de sfat

frãþesc de la Comãneºti - august 1988

Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfîntului Duh. Amin. Tatãl nostru care

eºti în ceruri, sfinþeascã-Se Numele Tãu. Vinã Împãrãþia Ta, facã-Se
voia Ta precum în cer, aºa ºi pe pãmînt. Pîinea noastrã cea de toate
zilele dã-ne-o nouã astãzi. ªi ne iartã nouã greºelile noastre precum
iertãm ºi noi greºiþilor noºtri. ªi nu ne duce pe noi în ispitã, ci ne
izbãveºte de cel rãu. Cã a Ta este împãrãþia ºi puterea, ºi slava,
acum ºi-n vecii vecilor. Amin. Doamne Dumnezeul ºi Tatãl nostru
Cel adevãrat ºi atotputernic, Mîntuitorul nostru Isuse Doamne, Fiul
lui Dumnezeu, Rãscumpãrãtorul lumii, ºi Duhule Sfinte,
Mîngîietorul nostru, din toatã inima mulþumim în aceastã clipã
pentru bucuria aceasta pe care ne-ai dat-o. Îþi mulþumim din toatã
inima pentru harul cel mare pe care l-ai arãtat faþã de noi dînd
pentru mîntuirea noastrã ºi a lumii întregi Jertfa rãscumpãrãtoare a
Fiului Tãu preaiubit.
Doamne Dumnezeul ºi Tatãl nostru, Îþi mulþumim cã în taina
aceasta a mîntuirii, ne-ai cuprins ºi pe noi. ªi, depãrtaþi ºi neºtiutori
cum eram Doamne, Te-ai îndurat sã ne înfiezi ºi din niºte strãini,
ne-ai fãcut copii ai Tãi. Ne-ai fãcut harul sã fim chemaþi la viaþa
veºnicã. ªi, socotindu-ne vrednici de încredere, ne-ai pus ºi pe noi
în slujba Ta. Te-ai îndurat sã Te foloseºti ºi de noi, aceste fiinþe atît
de slabe ºi trecãtoare, în lucrarea Ta cea mare ºi veºnicã, aceea care,
de la începutul ºi pînã la sfîrºitul lumii, a adunat în mijlocul ei pe
aceia pe care i-ai socotit vrednici de încredere ºi pe umerii fiecãruia
ai pus o parte din sarcina Evangheliei. O Doamne, Dumnezeul
nostru, ajutã-ne sã fim gãsiþi credincioºi în lucru încredinþat nouã,
fiecare dintre noi, în acest scurt ºi trecãtor timp. ªi, dacã ne-ai
chemat sã fim pãrtaºi la lucrul Evangheliei, ajutã-ne sã facem totul
pentru Evanghelie, ca sã avem ºi noi parte de ea, cum s-a rugat
Sfîntul Tãu Apostol Pavel. Îþi mulþumim pentru Lucrarea sfîntã pe
care ai ridicat-o în mijlocul poporului nostru, în zilele vieþii noastre
pe pãmînt ºi în credinþa pãrinþilor noºtri ºi cã ne-ai chemat ºi pe noi
sã facem parte din aceastã minunatã Lucrare.
Strãini ºi depãrtaþi eram, dar Tu, dupã bunãtatea ºi îndurarea Ta
cea nespus de mare, Te-ai îndurat ºi ne-ai luat ºi pe fiecare dintre
noi, ne-ai chemat ºi ne-ai smuls ca pe niºte tãciuni din foc, sã nu
ardem, sã nu devenim pierduþi pentru totdeauna. Ne-ai adunat în
Casa Ta, în Lucrarea Ta cea sfîntã Doamne, ºi ne-ai pus în faþã niºte
datorii atît de mari ºi de frumoase. Ajutã-ne sã fim vrednici. Nu ne
lãsa Doamne sã zãdãrnicim încrederea pe care ai pus-o în noi. Nu
ne lãsa Doamne sã întîrziem împlinirea planurilor Tale. Nu ne lãsa
Doamne sã zãdãrnicim mîntuirea altora, cãci mîntuirea noastrã ne-o
v o m zãdãrnici. C i aj u t ã- n e s ã p u t em f i cr ed i n ci o º i î n l u cr u l
încredinþat nouã ºi pentru mîntuirea noastrã, ºi a semenilor noºtri,
ºi a urmaºilor noºtri, pînã în cît de mare numãr îi vei chema Tu.
Mulþumim pentru aceastã strîngere. Din toatã inima Te rugãm sã
binecuvîntezi cu prezenþa Ta minunatã locul acesta. Binecuvînteazã
casa ºi familia aceasta. Pe fratele, pe sora noastrã ºi copiii, ºi
urmaºii lor.
 Pag. 209

ªi pãrinþii, ºi copiii, ºi viii, ºi morþii, cã pentru Tine toþi sînt vii.

Binecuvînteazã Te rugãm, toatã starea noastrã aici. Trimite-ne, dupã
cu m Te- am r u g at Doamne pe Du h u l S f î n t , Î mp ãr at u l cer es c,
Mîngîietorul nostru, care sã ne cãlãuzeascã în tot Cuvîntul Tãu, sã
ne descopere tot adevãrul ºi sã ne facã sã înþelegem ce mare ºi ce
important moment trãim acum. Ce ceas însemnat este acesta în care
ne gãsim ºi ce hotãrîre mare trebuie sã luãm fiecare dintre noi nu
numai pentru soarta noastrã din prezent, ci pentru viitorul Lucrãrii
Tale ºi pentru cine ºtie cît de mare numãr de suflete mai ai Tu sã
chemi în aceastã Lucrare. ªi pentru cît ai încã sã mãrturiseºti prin
ea, î n mi j l o cu l aces t u i p o p o r º i în mijlocul acestei Biser i ci ,
E v a n g h e l i a Ta c e a v i e , J e r t f a Ta c e a m î n t u i t o a r e , c o n d i þ i a
rãscumpãrãrii ºi mîntuirii fiecãruia dintre noi în parte ºi a tuturor
împreunã. Binecuvînteazã-i pe fiecare dintre fraþii noºtri care s-au
adunat în aceastã searã aici.
Doamne Dumnezeul nostru, cît de feluriþi sîntem noi ºi ca
înfãþiºare trupeascã, ºi ca înfãþiºare sufleteascã. Dar, dacã toþi dorim
sã ne înfãþiºãm înaintea Ta într-un chip plãcut Þie, toþi vom semãna
cu Domnul nostru ºi atunci vom semãna ºi unii cu ceilalþi. ªi vom
fi la fel, ºi vom gîndi la fel, ºi vom lucra la fel, ºi vom vorbi la fel
Doamne. Cã acest lucru, dacã totdeauna a fost însemnat ºi
important, acuma este ºi mai mult. Binecuvînteazã-ne în seara
aceasta Doamne. Tu singur ºtii dacã vreo astfel de ocazie vom mai
vedea fiecare ºi cu toþii împreunã pe pãmîntul acesta, ca în aceastã
searã. De aceea Te rugãm, strînge inima ºi gîndurile noastre acum
în chip deosebit împrejurul Tãu, împrejurul Sfîntului Tãu Cuvînt.
Deschide-ne mintea; deschide-ne ochii ºi, mai ales, deschide-ne
inima, sã primim îndemnul ºi lumina tainicã a Duhului Tãu Sfînt,
care a dorit sã facem acest lucru: sã avem un singur gînd, o singurã
dorinþã, un singur fel de-a vorbi ºi a lucra. Pentru ca Tu sã fii
binecuvîntat prin noi ºi Lucrarea Ta sã propãºeascã. Binecuvînteazã
fraþii ºi surorile noastre, tineretul Tãu, copiii Tãi, copiii noºtri
trupeºti ºi sufleteºti, care sînt viitorul Lucrãrii Tale ºi al poporului
acestuia.
Ajutã-ne sã-i iubim ºi, din grijã pentru mîntuirea lor, sã fim noi
înºine, în toate privinþele, în lumina voii Tale Doamne ºi ascultãtori.
Pentru cã pe cei credincioºi ai spus cã-i vei binecuvînta pînã la al
miilea neam. ªi, dacã noi vom fi credincioºi, Tu vei binecuvînta ºi
copiii noºtri ºi trupeºti, ºi sufleteºti. Dar, din pricina neascultãrii
noastre, ar putea fi pedepsiþi ºi ei. Te rugãm Doamne iartã pãcatele
altora de peste noi ºi pe ale noastre de peste alþii. Nu lãsa Doamne
ca, din vina noastrã, sã moarã nimeni. ªi nu lãsa ca nici noi sã ne
pierdem din vina altora. Ci dãruieºte-ne tuturor o conºtiinþã treazã
ºi o cîntãrire dreaptã a împrejurãrilor ºi a situaþiei în care sîntem, ca
sã putem lua hotãrîrea mîntuitoare fiecare dintre noi în parte ºi toþi
împreunã. E un moment deosebit acesta. Doamne Dumnezeul nostru,
vino în mijlocul nostru Te rugãm, Dragul nostru Mîntuitor ºi
Mîngîietor, Duhule Sfinte! Lumineazã-ne! Pentru cã Domnul Isus
Te-a lãsat între noi ºi a zis: Nu vã voi lãsa orfani. Vã voi trimite
Duhul Adevãrului, care va fi cu voi, care vã va cãlãuzi în toate
lucrurile, care vã va descoperi tot adevãrul ºi vã va învãþa în tot ce
v-am propovãduit Eu. Ajutã-ne sã ascultãm îndemnul Duhului.
Ajutã-ne sã urmãm cãlãuzirea Duhului.
Pag. 210

Ca, dacã sîntem într-o lucrare a Duhului Sfînt, sã umblãm

cãlãuziþi de Duhul, sã nu pãcãtuim împotriva Duhului Sfînt, pentru
cã un astfel de pãcat n-are iertare nici în veacul acesta, nici în cel
veºnic. De aceea, încã o datã Te rugãm sã ne binecuvîntezi în
aceastã searã ºi pentru tot restul zilelor noastre. Fã ca
binecuvîntarea aceasta sã ne fie o cãlãuzã, o putere ºi un ajutor în
a umbla, în a face, în a lucra mai credincioºi ºi a vorbi mai curat
Sfîntul Tãu Cuvînt, la fel cu fraþii noºtri ºi cu Lucrarea în care ne-ai
chemat. Pentru toate Îþi mulþumim. Te rugãm pentru familiile
noastre. Binecuvînteazã soþiile noastre, copiii noºtri, pãrinþii noºtri,
copiii noºtri vii ºi morþi, cã pentru Tine toþi sînt vii. Binecuvînteazã
adunãrile noastre. Întãreºte pe cele slabe; împacã pe cele dezbinate,
ridicã pe cele cãzute, învioreazã pe cele mîhnite. Îndreaptã-ne pe
toþi cu inima ºi cu toatã fiinþa spre Tine, ca sã cãpãtãm luminã ºi sã
putem merge la fel pe calea voii Tale. Pentru ca odatã sã poþi
binecuvînta munca noastrã unitã cu roade ºi cu biruinþe pentru toþi
urmaºii noºtri pînã în veci.
Doamne Dumnezeul nostru, fã-ne conºtienþi de rãspunderea cea
mare pe care o avem în momentul acesta ºi noi, ºi toþi ceilalþi fraþi
ai noºtri din toatã þara, în faþa cãrora se pun acum niºte probleme
foarte hotãrîte ºi foarte importante. Nu lãsa Doamne sã nesocotim
ceasul acesta ºi ocazia aceasta. Nu cumva sã se amîne izbãvirea ºi
sã trebuiascã sã pãtimeascã alþii, cine ºtie cît, pînã va veni o altã
ocazie ºi un alt mîntuitor. Mîntuieºte-ne pe toþi prin harul Tãu ºi
prin binecuvîntarea Ta. ªi îndrumã-ne sã mergem pe calea voii Tale
pînã la sfîrºit. Noi, dupã aceastã rugãciune pe care Þi-o facem din
toatã inima, Tatã ceresc, Doamne Isuse ºi Duhule Sfinte, ne plecãm
înaintea Ta. Ne deschide mintea, inima, ochii, ca Tu sã ne cãlãuzeºti
ºi sã ne înveþi. Binecuvînteazã pe fiecare dintre fraþii care vor lua
parte aici ºi lumineazã-i asupra tuturor celor ce va trebui sã hotãrîm
împreunã, pentru ca sã ajungem, în final, la acelaºi fel de a gîndi,
ca sã putem lucra la fel ºi sã putem avea biruinþã în toate. Pentru cã
biruinþa stã în unitate ºi în ascultare, ºi în pãrtãºia frãþeascã, aºa
cum ai spus Tu. Ne închinãm pentru toate Þie ºi Te binecuvîntãm,
rugîndu-Te pentru viitorul acestei Lucrãri, sã-l faci sã fie fericit ºi
binecuvîntat.
Fã o puternicã deschidere pentru mãrturisirea Evangheliei Tale
vii ºi trãite în Biserica ºi în poporul nostru. Binecuvînteazã-i pe mai
marii noºtri în toate privinþele ºi înclinã-le inimile spre ascultarea
de Tine. Pentru ca, în felul acesta, Cuvîntul Tãu sã aducã roade ºi
Numele Tãu sã fie slãvit, iar noi sã ajungem mai curînd sã vedem
cu bucurie grãbirea venirii Împãrãþiei Tale, în care va fi pace ºi
fericire veºnicã peste toþi cei pe care i-ai creat Tu. În aceastã
nãdejde, ne închinãm ºi Te slãvim, cã a Ta este Împãrãþia, puterea
ºi mãrirea, a Tatãlui, a Fiului ºi a Sfîntului Duh, acum ºi-n vecii
vecilor. Amin.
O introducere, fãcutã de fratele Traian Dorz. Mulþumim
Domnului pentru harul acesta pe care ni L-a dat, sã putem fi în
seara aceasta cîteva ceasuri împreunã. O sã rugãm pe 2 dintre fraþii
noºtri mai în vîrstã, care au de la Domnul un cuvînt pregãtitor,
potrivit duhului harului lui Dumnezeu de care avem nevoie cu toþii
sã fim pãtrunºi, sã-l spunã.
 Pag. 211

ªi sã fim cu toatã atenþia asupra celor pe care va trebui sã le

ascultãm ºi sã le hotãrîm împreunã în seara aceasta, pentru cã ele
sînt lucruri de foarte mare importanþã nu numai pentru noi, ci pentru
întreaga Lucrare a Domnului ºi pentru tot viitorul ei în mijlocul
nostru. Rugãm deci pe fraþii care au de la Domnul îndemnul sã ne
pregãteascã sufleteºte pentru un moment mare ºi pentru o colaborare
atît de strînsã ºi de necesarã cît este cazul acuma sã avem în
Lucrarea lui Dumnezeu, sã spunã. Iar noi sã fim cu toatã inima
ascultãtoare la ceea ce vrea sã ne spunã Duhul lui Dumnezeu. Pentru
ca, ascultînd de voia Domnului, sã putem lua hotãrîri potrivite cu
voia lui Dumnezeu, pentru cã atunci putem fi siguri cã ele vor fi
binecuvîntate cu mult folos sufletesc ºi pentru noi, ºi pentru cei a
cãror mîntuire poate cã depinde în mare mãsurã de statornicia, de
credincioºia ºi de curãþia noastrã în umblarea cu Dumnezeu. Atîta
am vrut. Cã, dupã ce vor vorbi fraþii, atunci Domnul mã va ajuta sã
pot sã-mi împãrtãºesc ºi eu gîndurile ºi dorinþele, ºi lucrurile,
adevãrurile pentru care, în chip deosebit, am dorit sã fim astã searã
aci împreunã. Iar dupã aceea vom vedea ce îndemnuri primim toþi
de la Domnul cu privire la tot ceea ce trebuie sã facem în viitor. De
aceea, d ac ã v o r f i î n t r e n o i º i n i º t e l u c r u r i m a i i n t i me, mai
personale, mai necesare pentru o mai bunã orientare ºi o mai bunã
zidire sufleteascã a noastrã a tuturor împreunã, le vom discuta aici
frãþeºte, cu tot simþul rãspunderii pe care îl avem faþã de familia
sfîntã în care Dumnezeu ne-a pus sã fim ºi noi pãstori, pãrinþi,
îndrumãtori, fraþi ºi învãþãtori ai altora.
Simþindu-ne toatã rãspunderea aceasta, sã putem, prin harul lui
Dumnezeu, sã ajungem de aceeaºi pãrere ºi de acelaºi gînd în tot
ceea ce trebuie sã facem. Despre lucrurile acestea, mai amãnunþit,
am sã spun dupã ce vom asculta cuvîntul fraþilor ºi ne vom uni, în
tot acest timp, inimile în rugãciune spre Domnul. Sã ne
binecuvînteze ºi sã ne lumineze pe toþi potrivit voii Sale ºi Lucrãrii
în care ne-a chemat pe toþi sã colaborãm. Slãvit sã fie Domnul.
Cuvîntul fratelui Traian Dorz. În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al
Sfîntului Duh. Amin. Preaiubiþii noºtri fraþi, dupã cum am mulþumit
de la început Domnului pentru bucuria cã ne revedem în seara
aceasta aici ºi dupã cum, în rugãciunea noastrã, cu toþii am cerut
binecuvîntarea ºi prezenþa Lui în mijlocul nostru, credem din toatã
inima cã aceste rugãciuni ºi dorinþe ale noastre Domnul le-a împlinit
ºi le împlineºte. Nu fratele Nicolae, nici fratele Dumitru ne-a vorbit
cuvintele pe care ni le-au spus din Cuvîntul lui Dumnezeu, ci Duhul
Domnului i-a inspirat; pentru ca noi sã ne dãm seama - noi, care de
multe ori îi învãþãm pe alþii - cît de mult trebuie sã mai învãþãm noi
înºine.
Pentru ca, în umblarea noastrã cu Dumnezeu ºi în slujba lui
Dumnezeu în care El ne-a chemat ºi ne-a rînduit pe fiecare la o
slujbã înaltã ºi plinã de mare rãspundere, sã ne dãm bine seama cu
toþii, fiecare, de cea dintîi condiþie care ni se cere nouã: trãirea
n o as t r ã î n º i n e, p r ed ar ea n o as t r ã î n º i n e î n s luj b a D o mn u l u i .
Pãtrunderea noastrã înºine în întregime, a fiecãruia dintre noi, de tot
Cuvîntul ºi de tot adevãrul lui Dumnezeu. De toatã dorinþa de a trãi
ºi a împlini cu fapta noastrã voia cea sfîntã a lui Dumnezeu pentru
care am venit în aceastã Lucrare ºi pe care mulþi dintre noi o
propovãduim ºi-i învãþãm pe alþii sã o trãiascã.
Pag. 212

Cel dintîi Cuvînt pe care Domnul ni l-a poruncit este unitatea ºi

ascultarea dintre noi. Sã avem pãrtãºie unii cu alþii. Cã, dacã avem
pãrtãºia aceasta unii cu alþii ºi umblãm în luminã, dupã cum El
Însuºi este Luminã, ºtiþi bine ce fãgãduinþã scumpã avem: Sîngele
Lui ne curãþeºte de orice pãcat. De orice pãcat. Deci, condiþia cea
mare este sã umblãm în luminã ºi sã avem pãrtãºie unii cu alþii. ªi
atunci partea Lui, pe care trebuie sã o facã El pentru noi, o face atît
de fericit ºi de binecuvîntat! Cam gîndurile acestea le aveam cînd
am venit - ºi le am mereu cînd am de stat în mijlocul fraþilor ºi
avem sã ne îndemnãm unii pe alþii. Aveam un cuvînt din ultima
rugãciune a Mîntuitorului, fãcutã în mijlocul ucenicilor Sãi înainte
de Patimile Sale, cînd, în Ioan 17, El S-a rugat aºa de adînc pentru
ca toþi ai Lui sã fie una. N-a dorit Domnul, mai mult ca orice lucru,
decît acesta: sã fie ai Sãi una. Sfîntul Apostol Pavel, care a cãlcat
atît de aproape pe urmele Domnului, acest lucru îl spune, cum a citit
ºi fratele Dumitru de la Filipeni capitolul 2. Îl recitim în mijlocul
nostru, sã ni-l însemnãm bine; cãci cel de la Ioan 17 îl cunoaºtem.
Deci, dacã este vreo îndemnare în Hristos, dacã este vreo mîngîiere
în dragoste, dacã este vreo legãturã a Duhului, dacã este vreo
duioºie ºi îndurare, faceþi-mi bucuria deplinã ºi aveþi o simþire, o
dragoste, un suflet ºi un gînd. Nu faceþi nimic din duh de ceartã sau
din slavã deºartã. Ci, în smerenie, fiecare sã priveascã pe altul mai
presus de el însuºi. Fiecare din voi nu sã se uite la foloasele lui, ci
la foloasele altora. Sã aveþi în voi gîndul acesta care era ºi în
Hristos Isus: El mãcar cã avea chipul lui Dumnezeu, totuºi n-a
socotit ca un lucru de apucat sã fie deopotrivã cu Dumnezeu, ci S-a
dezbrãcat pe Sine Însuºi ºi a luat chip de rob, fãcîndu-Se asemenea
oamenilor, pentru ca sã ne dea ºi nouã o pildã sã cãlcãm pe urmele
Lui. Cuvîntul lui Dumnezeu este limpede.
Noi, toþi care îl auzim acum, l-am ºi propovãduit de multe ori,
multor altora. Acum ni se impune nouã ºi mai mult sã meditãm
adînc asupra acestor condiþii care sînt: unitatea dintre noi, pãrtãºia,
smerenia, ascultarea ºi acelaºi fel de a gîndi, de a vorbi ºi de a
umbla. De ce? Sîntem o minoritate. Biserica Domnului ºi adunarea
D o m n u l u i t o t d e a u n a au f o s t o mi n o r i t at e î n mi j l o cu l l u mi i .
Mentalitatea minoritãþii este sã fie cît se poate mai unitã. Dacã
sîntem ºi puþini ºi sîntem ºi dezbinaþi, noi sîntem condamnaþi prin
Cuvîntul lui Dumnezeu însuºi, care spune: O familie dezbinatã
împotriva ei, o cetate dezbinatã împotriva ei însãºi nu poate sã
dãinuiascã. Noi sîntem o familie, noi sîntem o cetate. Cea dintîi ºi
cea mai puternicã datorie a noastrã este sã fim cît se poate una.
Forþa noastrã, izbînda noastrã, biruinþa noastrã stã în unitatea dintre
noi. Toþi ne sînt vrãjmaºi.
ªi lumea, ºi pãcatul, ºi diavolul, ºi oamenii porniþi în slujba celui
rãu sînt vrãjmaºii lui Dumnezeu. Mîntuitorul ne-a lãsat un cuvînt
sfînt: Veþi fi urîþi de toþi din pricina Numelui Meu. ªi, dacã între
noi existã unitate, pãrtãºie frãþeascã ºi acelaºi duh, ºi acelaºi fel de
a umbla ºi de a vorbi, ºi de a gîndi, aceastã unitate este, în noi, o
putere atît de mare, încît putem trece cu bucurie ºi cu biruinþã peste
toate ameninþãrile celelalte, care vin din afara noastrã. Primejdia
pentru Lucrarea lui Dumnezeu nu stã în vrãjmaºii din afarã, ci în
dezbinarea ºi în neînþelegerea dintre noi.
 Pag. 213

Am cîntat o cîntare frumoasã ºi aº vrea sã ne aþintim inima ºi

gîndurile asupra unui adevãr: Ce plãcutã-i ºi ce dulce-i / Doamne
adunarea, / acolo-ªi revarsã Domnul / binecuvîntarea; / viaþa pentru
veºnicie, / binecuvîntarea. Tot ce a spus Domnul a fost o fãgãduinþã
scumpã fãcutã adunãrii. De la cele dintîi cuvinte, cînd Mîntuitorul
a propovãduit: Unde 2 sau 3 sînt adunaþi în Numele Meu, ºi Eu sînt
acolo, e vorba de începutul adunãrii. Adunãrile mereu au fost þinta
cuvîntului, dragostei, binecuvîntãrilor Duhului Sfînt; dar ºi þinta
tuturor atacurilor vrãjmaºului. Domnul a þinut sã fie cît mai strînsã
pãrtãºia noastrã în adunare. Adunãrile noastre sînt puterea ºi
bucuria, mijlocul prin care Domnul ne binecuvînteazã pe noi. Noi
am cu n o s cu t p e Do mnul în adunare. În adunare am cunoscut
Cuvîntul. În adunare am cunoscut rugãciunea. În adunare am
c u n o s cu t cî n t ar ea. Î n ad u n ar e am cu n o s cu t p ãr t ã º i a n o a s t r ã
frãþeascã. ªi dorim din toatã inima, mereu ºi mereu. De ce dorim?
Dorim adunarea pentru cã în mijlocul adunãrii Domnu l n i le
împãrtãºeºte pe toate acestea nouã tuturor. De aceea, lucrul cel mai
scump care trebuie sã fie pentru noi, cel mai scump de pãstrat ºi la
care sã þinem cel mai mult, este adunarea frãþ eascã, unitatea
frãþeascã, pãrtãºia frãþeascã, zidirea sufleteascã. Aceastã sfîntã ºi
dulce binecuvîntare de la Dumnezeu care este, pe pãmînt, adunarea
celor credincioºi. În mijlocul adunãrilor Sale stã Domnul. În
adunarea Lui este harul lui Dumnezeu. În adunarea Lui e Cuvîntul,
în adunarea Lui e rugãciunea. De aceea a spus: Adunarea; sã nu
pãrãsiþi adunarea voastrã.
Adunarea noastrã este, pentru noi, cuibul cel cald, familia cea
dulce, locul unde ne ospãtãm sufleteºte. ªtiþi bine, cei care am fost
departe cîndva, ani întregi departe de adunare, cît de mult am tînjit
în sufletele noastre dupã o adunare frãþeascã. ªi acum bucuriile
noastre adevãrate sînt în mijlocul adunãrii. ªi, de pãrtãºia noastrã
în adunare ºi de participarea noastrã în mod regulat la adunarea
frãþeascã depinde creºterea noastrã, zidirea noastrã binecuvîntatã.
Sîntem bolnavi sufleteºte, sîntem întristaþi? Cãutãm adunarea. În
mijlocul adunãrii, Domnul ne binecuvînteazã. Sîntem fericiþi ºi
bucuroºi? Cãutãm adunarea, cîntarea împreunã cu fraþii. Cîntarea cu
lacrimi e bucuria noastrã. Ce avem pe pãmîntul acesta mai scump
decît aceastã familie sfîntã în care Tatãl nostru, Mîntuitorul nostru,
Mîngîietorul nostru este totdeauna lîngã noi ºi ne împarte
binecuvîntãri?
Am venit întristaþi la adunare ºi Cuvîntul lui Dumnezeu ne-a
bucurat ºi ne-am întors fericiþi. Am venit bolnavi ºi Cuvîntul lui
Dumnezeu ne-a vindecat ºi ne-am întors sãnãtoºi. Acel han de
oaspeþi în care samariteanul milostiv l-a dus pe cel recuperat de pe
drumul Ierihonului, din mijlocul tîlharilor, era adunarea. Cînd noi
am fost salvaþi de Samariteanul Milostiv ºi ne-a adus de pe unde
ne-a adus, ne-a adus în mijlocul adunãrii. ªi ne-a încredinþat fraþilor
noºtri care erau acolo: Îngrijeºte-l pînã voi veni Eu. Pînã va veni
Domnul, fraþii noºtri îngrijesc de noi în mijlocul adunãrii ca niºte
hangii binecuvîntaþi, puºi de Domnul sã mîngîie, sã mustre, dacã e
nevoie. Unde este nevoie, pune calmant; unde este nevoie, pune
dezinfectant. Calmantul ne mîngîie, ne învioreazã, ne întãreºte.
Dezinfectantul este mustrare, îndreptare ºi certare, cînd e nevoie.
Mustrã, ceartã ºi îndeamnã, spune Sfîntul Apostol Pavel.
Pag. 214

Pentru cã de toate este nevoie în adunarea Domnului. Dar numai

în adunare le primim pe acestea. Domnul pune aici tot felul de
lucrãtori ai Sãi, sã îngrijeascã de noi. Pînã va veni El. De aceea este
nevoie de adunare ºi este nevoie de fraþi care sã aibã grijã de bunul
mers al adunãrii. Noi acum, ºtiþi bine - cã toþi sînteþi cu destui ani
de experienþã în Lucrarea lui Dumnezeu - cum am ajuns pînã unde
am ajuns. ªtiþi cã au fost ani ºi ani îndelungaþi cînd n-am putut sã
ne întîlnim 2 cu 2, sã cîntãm împreunã, sã ne rugãm împreunã. Am
dorit - unii de departe, alþii mai de aproape - aceastã strîngere. ªi
acum iatã cã Dumnezeu ne-a ajutat sã ajungem. A trebuit însã un
preþ lung de jertfã ºi de suferinþã pentru aceasta. Odatã, cînd Moise
a întrebat pe Domnul pentru poporul care suferea în Egipt, a zis:
Doamne, pînã cînd va trebui sã sufere poporul acesta? ªi Domnul
i-a rãspuns: Pînã atunci cînd suferinþele lui vor întrece pãcatele.
Toate pãcatele trebuie ispãºite. Pãcatele pe care le face un singur
om le ispãºeºte el. Pãcatele pe care le face o familie le ispãºeºte
familia. P ãcat ele pe care le face o adunare le ispãºeºte toatã
adunarea. Pãcatele pe care le sãvîrºeºte o naþiune le ispãºeºte toatã
naþiunea. Pãcatele pe care le sãvîrºeºte o generaþie le ispãºeºte toatã
generaþia. Noi, dacã cercetãm bine toatã istoria ºi tot Cuvîntul lui
Dumnezeu, vedem. Tot aºa, dacã noi, pe linie de Lucrare, pe linie
de unitate ºi de adunare, pãcãtuim, toatã adunarea trebuie sã
ispãºeascã. Noi a trebuit sã ispãºim, ca Lucrare a lui Dumnezeu, în
încercãrile prin care am trecut, pentru cã toatã Lucrarea sãvîrºise -
prin cei care trebuiau sã fie în fruntea Lucrãrii luminã ºi cãlãuzire,
sãvîrºisem greºeli.
ªi cînd suferinþele Lucrãrii, prin cei care au suferit, au întrecut
greºelile, Dumnezeu a adus, iatã, izbãvirea. ªi acum sîntem iarãºi
în mijlocul unor evenimente ºi la o rãscruce despre care am vrut sã
stãm acum de vorbã. Noi, cei care sîntem bãtrîni, sîntem pe ducã.
ªtiþi aceasta. Cîtã vreme a lucrat aici fratele Bãlãuþã sau alþi fraþi!
Au avut 3 zile cînd s-au dus. A lucrat fratele Leon Andronic atît de
mult! Vin cele 3 zile, foarte aproape, cînd veþi auzi: ªi fratele Leon
a plecat. Cum s-a dus fratele Popa Petru, cum s-a dus fratele cutare
ºi fratele cutare. Rînd pe rînd s-au dus. Vin cele 3 zile pentru
fiecare dintre noi. ªi dupã cum e într-o familie: cel care are un timp
rãspunderea, se îngrijeºte ca, dupã plecarea lui sau la plecarea lui,
sã nu rãmînã haos, sã nu rãmînã debandadã, sã nu rãmînã
neascultare. ªi 3 copii dacã are, el trebuie sã facã o parte dreaptã
între cei care îl moºtenesc. Pentru ca, dupã plecarea lui, sã nu se
iveascã neînþelegeri ºi certuri între cei care ar fi trebuit sã fie în
unitate ºi în ascultare. ªi pe urmã sã zicã toatã lumea, batjocorind:
Uite, omul ãla s-a dus ºi ºi-a lãsat copiii în debandadã ºi acum au
ajuns de rîsul tuturor.
În Lucrarea lui Dumnezeu avem ºi noi, fiecare dintre noi,
rãspundere. Iatã, noi, cei despre care aþi spus, cu capetele albe, ne
pregãtim de plecare. Rãmîn ceilalþi, la care le vine rîndul, sã aibã
grijã mai departe de Lucrarea lui Dumnezeu. Noi am strãbãtut o
etapã de timp ºi de istorie destul de frãmîntatã ºi zbuciumatã. Eu
mi-aduc aminte: cîtã vreme trãia pãrintele Iosif, aºa bolnav cum era,
pe pat, în mijlocul nostru cum am mai spus, ajunsese în ultimele
sãptãmîni cã avea 33 de kg; ºi trupul plin de rãni, cã nici nu ºtiam
de unde sã-l prindem cînd trebuia sã-l mutãm sau sã-l pansãm,
 Pag. 215

sau sã-l schimbãm; totuºi cîtã vreme a trãit pãrintele, noi am fost ca
la un adãpost. N-am simþit nici un vînt, nici o furtunã, nici o
îngrijorare, nici o temere. Era el. Ne ascundeam în umbra lui ca
dupã un stejar puternic. Avea ºi umbrã, avea ºi adãpost pentru noi.
Spune un proverb: Cînd cade stejarul, cade ºi umbra lui. Cînd se
duce capul familiei, toþi rãmîn ai nimãnui. Aºa ne-am simþit noi
trupeºte ºi chiar sufleteºte la plecarea pãrintelui. Atunci am simþit
dintr-o datã cã toþi pereþii casei noastre s-au dãrîmat ºi noi am
rãmas în bãtaia tuturor vînturilor. Numai harul lui Dumnezeu a fost
acela care ne-a pãzit, ne-a pãstrat ºi ne-a ajutat. Copii eram. ªi
trupeºte, ºi sufleteºte. Lucrarea însã este a lui Dumnezeu. Noi, dacã
înþelegem planul Domnului ºi, la vremea potrivitã, contribuim
constructiv la împlinirea planului lui Dumnezeu, aceste planuri
minunate se desfãºoarã fericit pentru noi. Dar dacã noi nu sîntem
acolo ºi atunci, ºi aºa cum ne cere Cuvîntul lui Dumnezeu, Lucrarea
Domnului nu se zãdãrniceºte, nu se poate nimici; dar se poate
amîna. Domnul ar fi putut sã scoatã poporul din robie îndatã dupã
moartea lui Iosif. Dar n-a mai fost cineva în stare sã þinã sus
Cuvîntul lui Dumnezeu ºi sã punã rînduialã în mijlocul poporului.
Pentru cã toþi ajunseserã la fel de pãcãtoºi ºi de slabi, de
neascultãtori. Se statornicise o mentalitate de robi în tot poporul lui
Dumnezeu. Nu mai doreau eliberarea. Se complãceau în aceastã
situaþie de robie ºi de orbie. Cîtã luptã a trebuit sã aibã Moise, robul
Domnului, pînã cînd i-a scos din aceastã mentalitate de robie! Cã ºi
dupã ce plecaserã spre libertate, spre Canaan, ani de zile, mulþi au
cîrtit, aducîndu-ºi aminte de oalele Egiptului. Nu le pãsa cã erau
robi ºi trãiau în aceastã nenorocitã stare de sclavie. Se obiºnuiserã
cu robia ºi nu mai doreau libertatea. Pînã S-a îndurat Dumnezeu ºi
a vãzut suferinþele lor ºi a adus apoi pe acel om prin care Dumnezeu
a adus aceastã libertate.
Cînd suferinþele poporului au întrecut pãcatele lui, Domnul i-a
trimis eliberatorul. ªi de la Muntele Sinai, cînd au primit lumina
C u v î n t u l u i l u i D u m n e z e u î n m i j l o c u l l o r, l i s - a s c h i m b a t
mentalitatea. Au început sã-ºi întoarcã privirile dinspre Egipt spre
Canaan. Trebuie sã vinã o astfel de schimbare de mentalitate ºi în
viaþa tuturor celor credincioºi. Cã de multe ori ne obiºnuim cu
mersul ºchiop. ªi, dacã ne obiºnuim sã mergem ºchiop, nu mai ºtim
sã mergem drept. Se obiºnuiesc oamenii cu o stare rea de lucruri ºi
li se pare cã-i normal aºa. Cum se obiºnuiserã ei cu robia din Egipt
ºi li se pãrea cã e normal ºi cã acolo era bine. A trebuit sã se facã
o schimbare de mentalitate în viaþa lor, ca sã doreascã spre Canaan
ºi sã lupte pentru dobîndirea lui. Noi Îi mulþumim lui Dumnezeu cã
am ajuns aceste vremuri. Dar suferinþele ºi încercãrile prin care a
trecut Lucrarea au lucrat o curãþire, o sfinþire, o reorientare în viaþa
multora dintre noi. Dumnezeu a ajutat, pentru cã în mîna Lui este
mersul Lucrãrii.
El are grijã ca ea sã poatã sã se desãvîrºeascã, pentru cã a
trimis-o cu un scop mare aici. Pãrintele nostru Iosif, acel om prin
care Dumnezeu ne-a trezit pe noi la o viaþã nouã ºi prin care a adus
mesajul acesta al Evangheliei în mi j l o cu l p o porului, a spus:
Dumnezeu a trimis aceastã Lucrare de mîntuire în Biserica noastrã
ºi în poporul nostru. ªi, dacã Dumnezeu a hotãrît aceastã Lucrare
pentru scopul acesta, El o va duce la îndeplinire.
Pag. 216

Însã graba sau întîrzierea aducerii la îndeplinire a voii lui

Dumnezeu cu privire la Lucrarea aceasta depinde de noi. Dacã noi
vom fi harnici, credincioºi, hotãrîþi, uniþi, cum ne cere Cuvîntul lui
Dumnezeu, El va îndeplini mult mai repede ºi mult mai fericit acest
plan minunat. ªi tot poporul nostru va ajunge la cunoºtinþa lui
Dumnezeu. Dacã noi întîrziem, dacã noi lenevim sufleteºte, dacã noi
ne dezbinãm între noi, nu putem anula planul lui Dumnezeu. El tot
îl va împlini. Dar îl putem întîrzia. Noi putem face ca generaþia
noastrã ºi altele dupã noi, multe poate, cã 400 de ani au stat în robie
cei de dupã Iosif pînã la Moise, pentru cã n-au înþeles chemarea lui
Dumnezeu ºi au avut dezbinãri ºi tulburãri în mijlocul lor. Din
mijlocul lor s-au ridicat neascultãtori cum au fost Core, Datan ºi
Abiram. Cum au fost ceilalþi care s-au ridicat împotriva planului lui
Dumnezeu. Cîtã luptã a avut pentru ca sã poatã sã îi capaciteze ºi pe
aceºtia - ºi nu s-a putut. Pînã ce Dumnezeu a fãcut dreptate ºi a
curãþit lucrarea, poporul. Atunci a putut face ca poporul sã ajungã
la mîntuire. Noi putem grãbi sau putem întîrzia împlinirea planului
lui Dumnezeu. Nu-l putem anula. Dupã cum este scris: Fariseii ºi
cãrturarii au zãdãrnicit planurile lui Dumnezeu pentru ei. Nu le-au
putut nimici, cã s-au fãcut fãrã ei. Însã dacã ºi ei ar fi fost de acord
ºi dacã ºi ei ºi-ar fi arãtat din toatã inima ascultarea faþã de Cuvîntul
lui Dumnezeu, ce repede ºi ce fericit s-ar fi realizat planul lui
Dumnezeu! Aºa este ºi cu noi. Domnul are un plan cu Lucrarea
aceasta. E o L u cr ar e a l u i D u mn ezeu . P es t e L ucrarea Oastei
Domnului este chemat Numele Domnului. Nici o altã lucrare din
lumea aceasta nu are în numele ei Numele Lui. Toate celelalte
lucrãri au alte nume, frumoase, biblice poate. Dar Numele Lui e
numai în Lucrarea aceasta. ªi spune aºa o profeþie frumoasã la Isaia:
Eu, Eu te mîntuiesc din pricina Numelui Meu, zice Domnul.
Va lãsa El oare ca o lucrare care poartã Numele Lui sã rãmînã de
ruºine? Nu va lãsa. Pãrintele Iosif a spus acest lucru profetic. Se
poate cã întîrzierea acestui plan minunat a venit din pricinã cã nu
toþi au fost de acord atunci. ªi unii au cãutat sã zãdãrniceascã planul
lui Dumnezeu. Nu l-au zãdãrnicit; l-au întîrziat. Însã în toate aceste
privinþe, Dumnezeu a decantat, a curãþit, a lãmurit ºi mai mult
Cuvîntul Sãu ºi ideea Lui în mijlocul nostru. Noi trebuie sã ne
uitãm cu foarte multã atenþie la istoria Lucrãrii acesteia a lui
Dumnezeu ºi sã fim foarte atenþi la atitudinea pe care o avem noi
acum faþã de aceastã Lucrare. Trebuie sã ºtim: Lucrarea Domnului
se va realiza. El n-a început o lucrare care sã dea faliment. El e
Dumnezeu! Lucrãrile Lui vor dãinui în veac, spune Cuvîntul lui
Dumnezeu. Însã realizarea lor depinde de ostenelile pe care ni le
dãm noi: mai curînd sau mai tîrziu. Noi putem zãdãrnici Lucrarea
D o mn u l u i p en t r u noi, dar nu pentru poporul acesta l a car e a
rînduit-o Dumnezeu. Pentru noi putem zãdãrnici. O primim sau n-o
primim. Ascultãm sau nu ascultãm. Ne unim cu Domnul sau sîntem
împotriva Lui.
Nu Lucrarea lui Dumnezeu o zãdãrnicim, ci mîntuirea noastrã ºi
a celor care depind în mod imediat de activitatea ºi de atitudinea pe
care o avem noi în Lucrare. Dupã repetate memorii pe care le-am
fãcut ºi pe care le ºtiþi bine, cã am mai stat de-a lungul anilor
acestora de vorbã, ceva s-a fãcut; ceva s-a miºcat în mentalitatea
celor de sus.
 Pag. 217

S-a miºcat cu privire la aceste lucruri ºi Dumnezeu a fãcut ca

multe alte argumente ºi dinãuntru, ºi din afarã sã colaboreze pentru
ca atitudinea celor mai mari faþã de noi sã se schimbe foarte mult.
Nu demult a trebuit sã stau mult de vorbã - cã despre aceste lucruri
am vrut sã vã aduc la cunoºtinþã - cu niºte oameni rãspunzãtori din
autoritatea ºi cea bisericeascã, ºi cea de stat, care se preocupã
îndeaproape de activitatea Lucrãrii Oastei Domnului. Sîntem singura
lucrare care putem lucra aºa, deºi nu sîntem recunoscuþi ºi nu avem
statut legal. Iatã cã sîntem toleraþi ºi putem sã lucrãm. Nimeni dintre
toþi cei care au autorizaþie de funcþionare ca un cult sau ca o
credinþã nu se bucurã de posibilitãþile pe care, iatã, vedeþi cu toþii,
le avem noi. Întîlniri ca cele de la Sibiu, nunþi ca cele pe care le
facem noi, adunãri pe care le avem noi chiar ºi la hramuri ºi în
diferite dãþi, în care nu ne stînjeneºte nimeni acum direct, sînt o
dovadã cã undeva, sus de tot, s-au schimbat multe gînduri cu privire
la atitudinea faþã de noi. M-au cercetat ºi acuma, ºi din partea
au t o r i t ãþ i i d e s t at , º i d i n p ar t ea au t o r i t ãþ i i b i s er i ceºti, niºt e
rãspunzãtori care mi-au spus: Trebuie sã cãutaþi cu tot dinadinsul sã
aveþi o formã de activitate recunoscutã legal. Pentru cã în aceastã
situaþie, nici pace, nici rãzboi, nici în casã, nici afarã, nici liberi,
nici interziºi nu se poate sã lucraþi astfel. Dv. va trebui sã staþi de
vorbã întreolaltã, întîi ºi întîi sã rezolvaþi niºte probleme interne.
Sînt niºte oameni care activeazã ºi se dau drept Oastea Domnului
prin judeþul Bihor, în judeþul Arad. Au pornit mai demult o miºcare,
li se zice spiriþi. Nu ºtiu dacã ºtiþi dv. ce sînt ãºtia. Ei fac niºte
practici deosebite de toþi. Merg la bisericã, dar au tot felul, ei nu
citesc Biblia, nu se ocupã prea mult de Biblie. Au între ei elemente
de-astea care adorm, care profeþesc, care se ocupã mai mult cu
ghicitoria ºi care nu cunosc naºterea din nou; numai o formã de
evlavie ºi de obiceiuri mai mult dubioase, mai mult ascunse, mai
mult clandestine, decît pe faþã.
Totuºi au multã activitate, pentru cã suflete de acestea formaliste
care doresc o formã de evlavie, dar fãrã naºterea din nou, sînt
destule ºi se ataºeazã. ªi-s oameni atraºi mai mult de prorocii ºi de
visuri, ºi de vedenii, decît de Cuvîntul lui Dumnezeu. ªi ãºtia fac
diferite lucruri nepotrivite. ªi ei se dau drept Oastea Domnului.
ª t i þ i , u i t e, v i n º i mã î n t r eab ã p e mi n e: D - t a º t i i d e ãi a d e l a
Micãlaca? Sau de ãia de la Groºi, de la Arad? Sau de la alþii, care
fac diferite practici ºi sînt Oastea Domnului? I-am spus: Nu-i
adevãrat, domnule! útia nu-s Oastea Domnului. útia se dau drept
Oaste, cãci n-au nici un fel de autorizaþie ºi nici un fel de dorinþã sã
lucreze pe faþã. ªi se dau în numele nostru, fãcînd diferite lucruri.
Au multe neajunsuri, din cauza lor, fraþii. Nu ºtiu dacã ºtiþi, fraþii
de la Galaþi pot sã ºtie, cã dupã ce am fost la Galaþi în duminica
aceea cînd a fost o adunare frumoasã ºi Domnul ne-a dat aºa o
posibilitate sã stãm de vorbã acolo ºi am vorbit în catedralã, a doua
sau a treia duminicã dupã aceea, în timpul serviciului liturgic, au
pãtruns în catedralã o serie de tineri care au vociferat, au deranjat
slujba ºi au împãrþit niºte manifeste.
Niºte manifeste cuprinzînd lucruri dubioase, lucruri care nici pe
departe nu-s evanghelice, nici din Lucrarea Oastei Domnului nu
sînt. Opresc cãsãtoria, opresc împreunarea între cãsãtoriþi, opresc sã
nu se meargã la serviciu, sã nu se lucreze duminica.
Pag. 218

Au împãrþit manifeste cu tot felul de lucruri de-acestea. ªi între

ei se ascund zvonuri cã ei sînt din Oastea Domnului. Lucruri care
au creat fraþilor de acolo, un timp, destule nemulþumiri ºi care au
ajuns pînã în Bihor. ªi a trebuit sã vinã acolo omul statului ºi sã
spunã: Domnule, cine-s ãia dintre ai dv. care fac astfel de lucruri ºi
tulburã prin biserici. Uite ce au fãcut cei din Galaþi! Am spus sus ºi
tare: Nu-i adevãrat, domnule! Aceºtia nu-s din mijlocul nostru. ªi
printre noi nici nu se propovãduiesc astfel de lucruri, dar nici
manifestãri de acestea nesocotite nu se fac. Însã a spus: Uite, mai
sînt dintre ai dv. care se dau drept ostaºi ºi fac diferite alte lucruri.
Dv. trebuie sã puneþi lucrurile astea la punct între dv., în primul
rînd, ºi dupã aceea autoritatea va trebui sã stea de vorbã cu dv. Noi
am mai cãutat unele locuri pe unde între fraþi erau dezbinãri. Se
fãceau adunãrile separat, cum a fost la Bosanci sau în altã parte, la
Suceava. Mai sînt ºi undeva prin Nordul Ardealului mai sînt ºi
astfel de lucruri. ªi am cãutat cu dragoste ºi cu cîtã rãbdare ºi
bunãtate, ºi iubire frãþeascã sã lichidãm aceste lucruri, neajunsuri
din mijlocul nostru. Celor care sînt strãini ºi se dau drept membri
ai Oastei Domnului, trebuie sã le spunem clar: Voi trebuie ori sã vã
îndreptaþi viaþa, ori sã vã schimbaþi numele. Pentru cã în felul acesta
faceþi atîta rãu în toate privinþele. Iar pe cei din mijlocul nostru
care, deºi poartã acelaºi nume, fac adunãri separate, vorbesc
împotriva fraþilor, se dezbinã într-un fel sau altul, i-am sfãtuit ºi îi
sfãtuim cu toate lacrimile pe care le avem ºi cu toatã dragostea ºi
rãbdarea inimii noastre sã încerce sã anuleze aceastã deosebire de
vederi ºi sã se refacã adunãrile frãþeºti. I-am rugat foarte mult ºi pe
cei de la Bosanci. Se numesc Oastea Domnului ºi unii care se duc
cu Drãgoi Dumitru, ºi cei care se duc cu Drãgoi Alexandru. Unii
sînt mai înclinaþi spre stînga, alþii sînt înclinaþi spre dreapta. ªi din
cauza cã de ani, de mulþi ani, trãiesc dezbinaþi unii de ceilalþi, se
vorbesc de rãu, se urãsc unii pe alþii. ªi rãspîndesc unii despre alþii
o mulþime de lucruri neadevãrate. Cînd stai sã le cercetezi, vezi cã
aceia spun despre aceºtia lucruri care nu-s adevãrate ºi aceºtia spun
despre ceilalþi la fel. Pentru cã atunci cînd 2 se ceartã, amîndoi sînt
vinovaþi.
Cã unu-i mai mult, altu-i mai puþin. Dar cel care-i nevinovat nu
se ceartã. El cautã dragostea, pacea ºi unitatea. Am avut destule
neplãceri. Sperãm cã lucrurile se vor îndrepta bine, pentru cã au
dorit, pînã la urmã, cu sinceritate, ºi cei dintr-o parte, ºi cei din
cealaltã, sã se refacã. Dar am avut multe necazuri cînd am fost la
mitropolitul de la Iaºi, cu vicarul de la Iaºi, cînd ne-a adus direct în
faþã cazul celor de la Sineºti, al celor de la Dumbrãveni, al celor de
la Bosanci ºi aºa mai departe. Oricînd am avut de-a face cu mai
marii Bisericii, totdeauna mi-au pus în faþã exemplele negative
dintre fraþii din zona aceea. ªi mi-au spus. ªi am dorit - cît am
dorit! - sã-i rog pe toþi fraþii ºi surorile noastre. Nu existã nicãieri
sã nu fie chiar nici un necaz ºi chiar o perfectã ºi desãvîrºitã unitate
de gîndire. Nici în aceeaºi familie, între cei 2 soþi. Dar trebuie sã
aibã dragoste, sã se poatã rãbda ºi ierta ºi sã nu aparã dezbinarea pe
stradã, ºi sã nu ajungã în lume vorbele rele pe care le spunem noi
unii despre ceilalþi, care purtãm acelaºi nume.
ªi cea dintîi condiþie, dacã ascultãm de Evanghelie, este sã ne
iubim, sã ne smerim.
 Pag. 219

ªtiþi bine sutele de versete din Evanghelie, cã aþi vorbit despre

ele ºi aþi vorbit din ele, cît de mult ne obligã pe noi acestea la
unitate ºi la armonie, ºi la iertare, ºi la dragoste frãþeascã. Sînt
într-o situaþie deosebitã acum. Nu numai eu. Lucrarea întreagã. Dv.
nu vã daþi seama ce primejdie ne poate apãsa ºi ne poate pîndi, dacã
între noi se mai produc dezbinãri ºi tulburãri, ºi neascultare. ªi ce
binecuvîntãri e gata Domnul sã ne dea, dacã noi înþelegem porunca
E v an g h e l i e i s ã n e i u b i m , s ã n e î m b r ã þ i º ã m º i s ã c o l a b o r ã m
împreunã. Am ajuns la o situaþie ultimã. Noi am pornit mai demult
problema aceasta despre care vreau sã vã spun acum. Dar acum, din
partea autoritãþii de stat, a venit cineva la mine ºi mi-a spus:
Domnule Dorz, cîtã vreme trãiþi dv., noi sîntem liniºtiþi. Aþi
observat: n-avem nici o problemã; oriunde vã duceþi, nu mai aveþi
probleme. Dar dv. sînteþi bãtrîn ºi bolnav ºi în curînd va trebui sã
plecaþi . G î n d i þ i - v ã mai d i n t imp cine va trebui sã reprezinte
Lucrarea în faþa autoritãþilor. Pentru cã autoritatea - ºi cea de stat,
ºi cea bisericeascã - are nevoie sã vorbeascã cu cineva. Cã noi
sîntem o mulþime mare, sute de mii de fraþi. Dacã nu-i nimeni care
sã-ºi ia rãspunderea pentru Lucrare, atunci vã închipuiþi ce se poate
întîmpla. Mi-a ºi spus: Dupã plecarea dv., dacã nu rînduiþi o ordine
în Lucrare, o sã se ridice o mulþime de partide ºi o mulþime de
neascultãtori. Mi-au spus: Noi ºtim! Ce sã facã autoritatea atunci?
O sã punã cãlcîiul pe voi, pe toþi. Vã convine? Noi avem 2
alternative: fie sã ne unim toþi ºi sã fim o inimã ºi-un gînd, fie sã ne
dezbinãm - ºi atunci am terminat ºi cu libertatea, ºi cu adunãri, ºi
cu întîlniri, ºi cu tot. Mi-a spus: Autoritatea de stat are nevoie de
ordine. Dacã n-ascultã cineva nici de autoritatea bisericeascã, nici
cea de stat, n-ascultã nici de dv. Atunci, spuneþi, cum sã procedãm
cu oamenii aceºtia? Eu le-am spus: Domnilor, între noi, dacã mai
sînt - cã nu-i pãdure fãrã uscãturi ºi nu-i familie fãrã vreun necaz -
noi vom rezolva toate aceste lucruri. ªi credem cã toate cazurile
acestea care ni s-au semnalat se vor rezolva: ºi de la Suceava, ºi din
Nordul Ardealului, ºi de pe-aici din jurul Comãneºtilor, ºi de la
Braºov, ºi din alte pãrþi unde mai sînt lucruri acuma minime. 98%
dintre fraþi sînt una. ªi surorile, ºi fraþii, ºi adunãrile.
Mai sînt 2%, ici-colo. ªi acestea se vor putea aranja cu rãbdare,
cu blîndeþe, cu bunãtate. O sã mergem pe la toþi. O sã insistãm din
nou. ªi o sã ne rugãm de toþi fraþii sã înþeleagã în ce situaþie sîntem.
ªi dezbinãrile dintre noi sã se anuleze. Sã nu mai fie adunãri
separate, dezbinate ºi fraþii sã se vorbeascã de rãu. Sã fie unitate ºi
armonie înãuntru. Pentru cã, dacã e unitare ºi armonie, Dumnezeu
ne binecuvînteazã cu multe binecuvîntãri. Aºtept ºi eu cele 3 zile.
Nu ºtiu. ªtie Domnul cînd. În condiþiile de sãnãtate ºi de viaþã în
care am ajuns, oricînd pot fi în aceste 3 zile. Am dorit însã, înainte
de aceste 3 zile, sã pun aceste lucruri în faþa tuturor fraþilor.
Gîndiþi-vã la toate acestea. Eu am zis: Sînt acuma în curs. Am mai
fost ºi înalte zone ºi în zonele astea am spus: Gîndiþi-vã, rugaþi-vã
Domnului sã vã inspire gîndul celui pe care credeþi cã ar fi în stare
sã ia steagul Lucrãrii mai departe ºi sã reprezinte Lucrarea în faþa
Domnului ºi în faþa autoritãþilor, ºi în faþa tuturor. ªi am zis:
Fraþilor, gîndiþi-vã.
Pag. 220

Astãzi e, am zis atunci sîmbãtã seara. Pînã mîine dimineaþã,

rugaþi-vã Domnului ºi luaþi un bileþel ºi scrieþi acel nume pe care
vi-l inspirã Duhul lui Dumnezeu cã-l credeþi în stare, dintre fraþii
noºtri mai tineri ºi mai capabili care pot sã ia sarcina aceasta în faþa
Domnului. În momentul, însã, cînd aþi zis acest nume în faþa lui
Dumnezeu ºi aþi simþit cã Domnul vã îndeamnã sã-l hotãrîþi ºi sã-l
aprobaþi pe acesta ca îndrumãtor, atunci puneþi legãmînt înaintea lui
Dumnezeu sã-l sprijiniþi. Sã se simtã acest frate care merge în
fruntea Lucrãrii sprijinit de ceilalþi. Eu mi-aduc aminte cã, într-o
carte despre viaþa lui Moise, am citit acolo o întîmplare din vremea
cînd Dumnezeu rînduise sã-l gãseascã pe Iosua urmaº. Dar mai
înainte se spune în Numeri 12 cã Aron ºi Maria, fratele ºi sora lui
Moise, au cîrtit împotriva lui din pricina nevestei sale. În cartea
aceasta scria aºa: O tradiþie veche spune cã Sefora, nevasta lui
Moise, care era fiica lui Ietro din Madian, s-a plîns odatã la Maria,
sora lui Moise - cum se plîng femeile între ele. I-a zis: Vezi tu,
Maria, atunci cînd Moise a spus poporului sã se sfinþeascã, fiindcã
trebuie sã se înfãþiºeze înaintea Domnului, tot poporul, toþi bãrbaþii
din Israel s-au sfinþit. ªi 2 zile s-au pãstrat în curãþie. Dar dupã
aceea ºi-au fãcut datoria de soþi în familie. Soþul meu, de cînd a
primit poruncã de la Dumnezeu sã se sfinþeascã, au trecut luni de
zile ºi ani de zile ºi nu ºi-a mai fãcut datoria de soþ faþã de mine.
Atît a zis Sefora. ªi atunci sora lui Moise a zis: Da! Pentru cã
Moise totdeauna ºi-a închipuit cã el e mai altceva decît alþii. ªi eu
sînt profetesã ºi am profeþit la Marea Roºie. Cum am cîntat eu
cîntarea izbãvirii! ªi totuºi îmi fac datoria de soþie. Aron a venit ºi
el ºi a zis: ªi eu sînt marele preot al Domnului ºi totuºi nu neglijez
familia. De ce el sã se închipuie cã-i mai altfel decît alþii? ªi au
cîrtit împotriva lui Moise. Domnul i-a auzit ºi i-a pedepsit cu lepra.
ªi numai dupã ce s-a rugat Moise, Domnul i-a izbãvit. Trebuia sã se
ducã tot poporul mai departe. ªi el a luat toiagul, a fãcut un cerc ºi
a zis: Doamne, eu nu ies de aici ºi nu mã duc nicãieri pînã nu
vindeci pe fratele meu ºi pe sora mea. ªi Dumnezeu i-a vindecat. ªi
toþi mergeau dupã aceea bucuroºi mai departe, dupã 7 zile. Numai
Moise mergea plîngînd. ªi el a zis: Doamne, cum voi putea eu
conduce poporul acesta de 600.000 de oameni, dacã chiar ºi fratele
meu ºi sora mea mã bîrfesc ºi mã vorbesc de rãu?
În fruntea Lucrãrii lui Dumnezeu, cel care trebuie sã poarte
sarcina aceasta de rãspundere trebuie sã fie preþuit ºi ajutat de cei
care sînt conduºi ºi care aude la Dumnezeu poruncã sã-l urmeze. De
aceea, dacã Dumnezeu va rîndui între fraþii noºtri ºi în Lucrarea Sa
- cã Dumnezeu este un Dumnezeu al rînduielii, nu al neorînduielii.
Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii, nu al dezordinii - dacã va
rîndui în fruntea Lucrãrii un frate care va trebui sã rãspundã ºi în
faþa lui Dumnezeu, ºi în faþa celorlalþi pentru bunul mers a acestei
Lucrãri, sprijiniþi-l. Rugaþi-vã pentru acela, pentru cã nu vã daþi
seama ce grea rãspundere are cel care merge în fruntea coloanei.
C o co r u l acel a c ar e s p arg e aer u l , acel a º t i e c e l u p t ã d u ce cu
furtunile. Cei care vin în spatele lui merg mai la adãpost. Cum am
zis despre vremea cînd eram cu pãrintele Iosif: n-aveam nici o grijã.
Cînd s-a prãbuºit el însã, am simþit dintr-o datã cã toþi pereþii casei
ni s-au prãbuºit ºi toate vînturile ne izbesc pe noi. De atunci au
trecut atîþia zeci de ani.
 Pag. 221

ªi nu ºtiþi ºi poate cã nu veþi ºti niciodatã cîte lupte ºi jertfe a

trebuit. În primul rînd, în mijlocul nostru, cã eram - v-aduceþi
aminte - împrãºtiaþi în atîtea partide, cã numai aici, în anii aceia de
lãmurire, ce lupte s-au dus zile ºi nopþi de-a rîndul.
ªi aºa, toatã þara a fost un teatru de lupte ºi de rãzboi între fraþi.
Dupã suferinþe, dupã necazuri, dupã rugãciuni ºi dupã lacrimi,
Dumnezeu a adus totuºi vremea asta acum. Ne bucurãm de libertate.
Dar stãm la o mare rãscruce. Va trebui stabilitã o ordine ºi o
armonie î n mi j l o cu l nostru. Dacã doriþi într-adevãr salvarea
fiecãruia dintre frãþia voastrã, salvarea adunãrilor, salvarea mîntuirii
personale, uniþi-vã! ªi lãsaþi orice. Orice a fost în trecut. Uite, eu aº
zice: de la ziua de astãzi ºi de la clipa asta sã ne îmbrãþiºãm unii pe
alþii, sã uitãm, din dragoste pentru Domnul ºi din dorinþã pentru
mîntuire, sã uitãm tot ce a fost rãu. Sã ne unim, sã ne îmbrãþiºãm
frãþeºte. Sã nu mai pomenim nimic din ce a fost rãu, ci sã vedem
numai partea frumoasã fiecare la celãlalt. De ce? Dacã între noi se
stabileºte aceastã unitate, Dumnezeu ne binecuvînteazã cu mare har.
Dar dacã între noi nici acuma, cînd sîntem pe muchia aceasta, nu
reuºim sã ne gãsim un numitor comun ºi sã umblãm la fel, atunci pe
noi ne poate pedepsi Domnul, iar mulþi ani sã ne despartã, sã nu se
mai întîlneascã frate cu frate ºi om cu om. Pentru cã sîntem într-o
situaþie în care ni se oferã posibilitatea unei rînduieli ºi unei ordini
lãuntrice. Dacã noi înþelegem sã ne unim în toate privinþele, sã ne
iertãm, sã ne îmbrãþiºãm. Toatã autoritatea acestui stat doreºte
u n i t a t e î n ã u n t r u . N i ci u n s t a t d i n l u m e a a c e a s t a n u d o r e º t e
dezbinare, sub nici un motiv din care s-ar putea produce, între ai
lor. Dacã e unitate, dacã ne înþelegem ºi ne iubim cu toþii ºi lucrãm
în armonie, ºi ne supunem, aºa cum spune Cuvîntul lui Dumnezeu,
mai marilor noºtri care vegheazã asupra noastrã, fie cei sufleteºti,
fie cei trupeºti, dacã e ordine ºi-i rînduialã, ºi ascultare în mijlocul
nostru ºi toþi ne facem frumos datoria în mijlocul cetãþii în care ne-a
aºezat Dumnezeu, Dumnezeu ne binecuvînteazã. ªi mai marii noºtri
vãd aceasta. Au vãzut aceasta, între noi, în ultimii ani ºi din cauza
aceasta ºi-au schimbat atitudinea faþã de noi. Cã putem sã ne
întîlnim ºi sã n-avem probleme acum cum aveam înainte: cã nu ne
puteam duce unul la altul, cã te pomeneai totdeauna urmãrit de tot
felul de primejdii. Acum, iatã, Dumnezeu ne-a dat.
De ce? Ca sã ne legãm noi rãnile înãuntrul nostru, sã ajungem la
un numitor comun, sã ne putem îmbrãþiºa, ierta ºi iubi ºi sã putem
merge în unitate ºi în ascultare atît faþã de autoritatea religioasã, cît
ºi faþã de cealaltã. Cã aºa ne-a poruncit nouã Cuvîntul Evangheliei.
Nu-i pentru noi o poruncã strãinã asta, cã o cunoaºtem noi. ªi
Sfîntul Apostol Pavel, ºi Mîntuitorul, ºi toatã Evanghelia ne
îndeamnã pe noi la unitate înãuntru ºi la supunere în afarã. La
dragoste în mijlocul nostru ºi la fapte bune în afara noastrã. ªi
aceasta este porunca acum. Practic, noi putem face acest lucru la
astfel de întîlniri. Cã de aceea am rugat ºi pe fratele Iordache, ºi pe
fratele Gheorghe, ºi pe fratele Costel, ºi pe toþi. Pe cei care de ani
d e z i l e a u u n e l e p ã r e r i , d a r n u - s es en þ i al e; s î n t l u cr u r i f ãr ã
importanþã, la drept vorbind. Cã ceea ce este esenþial e dragostea lui
Dumnezeu ºi porunca sã ne iertãm, sã ne iubim. I-am invitat pe toþi
aci ºi cred cã este momentul cel mai fericit ca, de-aci înainte, sã
mergem uniþi.
Pag. 222

Aºa cum a fost ºi cu cei din regiunea Suceava. S-a stabilit odatã
ºi de-aci mergem uniþi cu toþii. Nu mai facem 2 adunãri, nu mai
facem 2 partide, nu mai facem 10 învãþãturi. Mergem pe linia
învãþãturii pe care am primit-o de la început. Cã pãrintele Iosif a
fost cel care ne-a trimis nouã mesajul lui Dumnezeu prin învãþãtura
sa.
Ce este Oastea Domnului este o carte de cãpãtîi pentru fiecare
dintre noi. Acolo este învãþãtura. Noi nu adãugãm, nici nu scãdem
nimic. Nu discutãm dogme, nu discutãm canoane, nu asta. Ci noi
propovãduim naºterea din nou ºi viaþa în Hristos. Asta este tot ce
aducem noi nou. Degeaba aducem 1.000 de învãþãturi, dacã n-avem
naºterea din nou ºi trãirea în Hristos în armonie ºi în dragoste, cum
ne-a spus Duhul lui Dumnezeu prin fraþi, de la început; ºi prin
versetele pe care le-am citit. Cîte lucruri frumoase ne aºteaptã pe
noi, dacã noi ascultãm acest lucru! Domnul ne-a trimis în Biserica
aceasta. Au ordin preoþii, peste tot, sã încerce sã colaboreze cu
fraþii. Aºa ni s-a spus de la decanul Sinodului. ªi ne-a spus din toate
pãrþile. Numai cã fraþii noºtri nu în toate pãrþile ºi nu în toate
ocaziile s-au arãtat dispuºi sã înþeleagã mijlocul ºi metoda, ºi
momentul acesta. La Braºov, de exemplu: a fost un protopop ºi ar
fi rugat, ºi sperãm cã Dumnezeu ne va ajuta sã mai stãm de vorbã
ºi cu fratele Benþea, ºi cu ceilalþi de acolo. I-au chemat acu cîteva
sãptãmîni la bisericã. Ei au cîntat, copiii au spus poezii, cã aºa
începi la început, cu poezia ºi cîntarea. Dacã nu poþi sã predici
nimica, spune poezie ºi cîntã cîntare, cã acolo e Cuvîntul lui
Dumnezeu lãmurit de 7 ori. ªi-i clar, ºi totdeauna trezeºte lacrimi
ºi bucurie în cei care aud. Dupã poeziile ºi cîntãrile care au mers
frumos, el a invitat pe unul dintre fraþi sã spunã un cuvînt în
adunare; în bisericã. Ce-a spus fratele? Un verset din Isaia: Urãsc
sãrbãtorile voastre, cã sãrbãtorile voastre aºa ºi aºa. Sigur cã
imediat s-a sesizat omul, care ºtia mai dinainte ºi i se tot spusese cã
ãºtia sînt sectari. Pãi dacã dv. vorbiþi acuma împotriva sãrbãtorilor,
mîine vorbiþi împotriva sfinþilor, poimîine împotriva Mai cii
Domnului, atunci ce fel de credincioºi sînteþi voi? ªi a fãcut imediat
raport la Sibiu. Cînd m-am dus la Sibiu sã cer autorizaþie sau
consimþãmîntul pentru sãrbãtoarea care trebuia sã o facem la
mormîntul lui ªaguna, mitropolitul cred cã s-a ascuns sau a fost
ocupat cã m-a trimis la vicarul. ªi acesta, cînd m-a vãzut, zice:
Domnu’ Dorz, noi vã cunoaºtem pe dv., n-avem nici un dubiu cu
privire la buna dv. intenþie. Dar aveþi foarte mulþi colaboratori care
saboteazã. ªi din cauza acestora avem probleme ºi cu autoritatea de
stat, ºi cu ceilalþi. Primise raport de la protopopul din Braºov cã el
a încercat cu Oastea Domnului, dar acolo sînt unii care se ridicã
contra. ªi uite, atunci, unde ajungem noi cu lucruri de-acestea, dacã
lucrãm neînþelepþeºte.
Nu putea el spune: Atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, cã a dat
pe singurul Sãu Fiu ºi pentru mine. Sã spunã el: Am fost un pierdut
ºi m-am întors la Dumnezeu, ºi ce minunatã este viaþa cu Isus. Acest
lucru putea sã-l spunã ºi era completarea tuturor celorlalte, spuse
mai înainte. Dar uite, fraþilor. Biserica ne-a spus: Vom cãuta cu tot
dinadinsul sã ne apropiem de Oastea Domnului, dar ºi ostaºii
Domnului sã caute sã se apropie de Bisericã. Cã numai în acest fel
de împãrtãºire împreunã se poate colabora.
 Pag. 223

În unele locuri sînt ostaºii rãi, în altele sînt preoþii rãi. Fiecare
trebuie sã aibã înþelegere pentru celãlalt ºi sã vã ajutaþi unii pe alþii.
Cã altfel ajungem, unde ajungem? Ne gãsim într-o situaþie foarte
grea. Eu vã spun, fraþilor: mã ºtiþi de atîþia zeci de ani alergînd pe
calea aceasta. Am obosit. Sînt foarte bolnav. Aºtept ºi eu de la
Domnul foarte curînd cele 3 zile. Aº vrea însã sã vã fac atenþi pe
toþi, pe frãþiile voastre, tineri, mai în vîrstã, cum sînteþi, sã simþiþi
fiecare partea de rãspundere pe care o aveþi faþã de bunul mers al
Lucrãrii.
Fie cã sîntem de o nuanþã, fie de alta, noi toþi purtãm acelaºi
nume ºi împãrtãºim aceeaºi soartã. E bine de Lucrare? Ne bucurãm
toþi. E rãu de Lucrare? E rãu de noi toþi. Dacã noi nu înþelegem sã
ne unim, sã ne iertãm, sã ascultãm Cuvîntul Evangheliei - dacã nu
din dragoste, mãcar siliþi de împrejurarea aceasta acuma, noi putem
zãdãrnici pentru multã vreme propria noastrã mîntuire ºi a multora
dintre ai noºtri. De aceea doresc din toatã inima sã mã înþelegeþi.
Dacã sînt probleme - ºi mai sînt probleme - eu vã rog acum, pentru
momentul acesta ºi pentru tot ceea ce ne aºteaptã în viitor: treceþi
peste toate, iertaþi-vã, iubiþi-vã ºi îmbrãþiºaþi-vã acum aici. Aºa cum
am vrea sã ne gãseascã Domnul în ziua cînd ne va cerceta El ºi cînd
nu vom avea nici un cuvînt în faþa Lui, dacã astãzi renunþãm ºi
refuzãm aceastã chemare la unitate, la pace. Tot Cuvîntul Lui ne
porunceºte. Fraþii noºtri au citit Cuvîntul lui Dumnezeu, Duhul
Domnului ni l-a spus prin ei, sã urmãrim dragostea ºi pacea, ºi
armonia ºi sã încercãm sã vorbim la fel, sã gîndim la fel, sã lucrãm
la fel, sã credem la fel, sã propovãduim la fel, pentru ca lucrarea
noastrã sã fie în unitate. Noi n-avem alt argument ºi altã forþã, decît
unitatea noastrã. Dacã noi ne dezbinãm întreolaltã, toþi ne
desconsiderã. ªi meritãm sã fim desconsideraþi. Dumnezeu însã nu
va zãdãrnici ideea. Dar, dacã noi nu sîntem vrednici sã ne arãtãm în
stare sã o realizãm în v i aþa noastrã, noi putem pieri ca acele
generaþii de 400 de ani în robia Egiptului. ªi Dumnezeu abia dupã
cine ºtie cît timp sã ridice o altã mentalitate ºi alþi oameni, care sã
înþeleagã voia lui Dumnezeu mai bine decum am înþeles-o noi ºi s-o
împlineascã. Dar ce fac copiii noºtri ºi urmaºii noºtri pînã atunci?
Cã noi putem sã le asigurãm mîntuirea sau sã le-o zãdãrnicim. Ne
gãsim la aceastã întîlnire. Eu n-am fãcut încã acel memoriu pe care
de luni de zile îl aºteaptã ºi autoritatea de stat, ºi Sinodul. Pentru cã
am vrut sã trec printre fraþii noºtri ºi sã le spun aceste lucruri. De
zeci de ani am sfãtuit pe unii sã se îndrepte ºi sã asculte. Tudose,
Moldoveanu, Pop sau alþii. N-au vrut sã asculte. De zeci de ani am
tot ascuns lucrurile acestea. Cã ne cer declaraþii: care sînt aceia care
nu se supun? Am zis: Acoperim, acoperim, deºi Cuvîntul spune:
Dupã întîia ºi a doua mustrare, depãrteazã-te de cel care face
dezbinare. Spune Mîntuitorul - cu buzele Lui sfinte a spus - în
Matei, capitolul 18: Dacã fratele tãu pãcãtuieºte, mustrã-l între tine
ºi el. Dacã se îndreaptã, l-ai salvat. Dacã nu, mai ia cu tine 2. Dacã
nu ascultã, spune-l Bisericii. ªi dacã n-ascultã de Bisericã, sã-þi fie
ca un pãgîn ºi vameº. Ce sã facem noi în condiþiile acestea, cînd va
trebui sã fim în faþa mai marilor ºi vor spune: Cine sînt aceia,
domnule, care nu vor sã se supunã? Care nu vor sã asculte, care fac
dezbinãri ºi care fac tulburare? Sã-i spui? N-or sã zicã: Da, ne-aþi
denunþat? Sã nu spunem?
Pag. 224

Atunci punem în pericol toatã Lucrarea ºi toatã adunarea. Noi

trebuie sã alegem acuma. ªi de aceea îi rugãm pe fraþii noºtri care
sînt de atîþia ani - ºi se cunosc toþi aceºtia, cã doar de atîtea ori s-au
dezbãtut problemele lor ºi între 2, ºi între 10, ºi între 20 - sã punã
gînd ºi hotãrîre: De astãzi înainte, nu mai facem nici o partidã! Nu
facem! Mergem împreunã cu fraþii, lucrãm în colaborare. Sfîntul
Apostol Pavel zice: M-am suit la Ierusalim, la cei care erau apostoli
înainte de mine, sã le înfãþiºez felul cum învãþ eu, nu cumva sã
alerg sau sã fi alergat în zadar. Colaborarea cu fraþii, supunerea
fraþilor, întrebarea de fraþi, consfãtuirea cu fraþii e o poruncã
Dumnezeiascã, pe care cei credincioºi au urmat-o totdeauna. Unde-i
ordine nu-i dezordine. Unde-i ascultare nu-i neascultare.
Unde-i rînduialã nu-i neorînduialã. Dar unde nu-i ceva pozitiv,
acolo este totdeauna ceva negativ. Noi sîntem acum la o foarte mare
rãscruce. Le-am spus ºi la mai marii aceºtia care m-au cercetat: ªi
pentru Bisericã, ºi pentru societate, acum este o ocazie unicã. Se
poate face aceastã armonie ºi apropiere între Oastea Domnului ºi
Bisericã, ºi toþi ceilalþi. Noi dorim din toatã inima ºi am ajuns la un
punct atît de aproape! Dar Biserica nu face cît ar putea sã facã
pentru aceastã apropiere. Mi-au spus: Nu vã grãbiþi cu aprecieri,
pentru cã sînt foarte multe cazuri negative în mijlocul dv. ªi noi
trebuie sã cercetãm bine toate aceste cazuri. ªi, cînd ne vom
convinge de buna credinþã a dv. atunci nu va întîrzia nici atitudinea
d e b u n ã v o i n þ ã . D a r î n t î i d a þ i - v ã d v. s i l i n þ a s ã v ã r e z o l v a þ i
problemele interne: sã nu fie dezbinãri, sã nu primim rapoarte cã
acolo ostaºii se duc la bisericã, dar nu-ºi fac cruce; nu vor sã stea
de vorbã, în sfîrºit, o mulþime de lucruri care sînt influenþe strãine
ºi care nu vin de la noi, ºi care numai rãu ne pot face, în toate
privinþele, ºi nu bine. Dacã am acceptat de la început calea aceasta
a Oastei Domnului, atunci am acceptat învãþãtura ºi credinþa ei pe
care ni le-a lãsat pãrintele nostru sufletesc, omul pe care toþi sîntem
datori sã recunoaºtem cã Dumnezeu l-a folosit pentru mîntuirea
noastrã. Cãrþile lui, învãþãturile lui, îndemnurile lui au fost pentru
noi - ºi sînt, ºi rãmîn pentru totdeauna - obligaþii sfinte pe care,
dacã le ascultãm, sîntem binecuvîntaþi; dacã nu le ascultãm, sîntem
puºi în primejdie, într-o mare primejdie. Putem zãdãrnici pentru noi,
pentru copiii noºtri ºi poate pentru niºte generaþii care ne urmeazã
mîntuirea sufletelor. Dumnezeu a pãstrat ideea, cã ideea-i curatã în
sine. ªi, cînd vor veni oameni vrednici sã o realizeze, Dumnezeu va
realiza-o deplin. Dar pînã atunci cine rãspunde de cei care se pierd
acum din lipsa neascultãrii noastre? Fraþilor, eu am de la Domnul
îndemnul acesta. ªtie Domnul dacã vreo searã ca aceasta noi o vom
mai gãsi împreunã. Eu sînt foarte aproape de cele 3 zile.
Vã spun aceasta ca sã nu fie o surprizã pentru nimeni, în privinþa
noastrã. De aceea doresc sã vã pun pe inimã rãspunderea aceasta
care ne aºteaptã ºi ne priveºte pe toþi. Gîndiþi-vã din seara aceasta
la acela dintre noi pe care îl ºtiþi mai tînãr, mai capabil, mai devotat
ºi pe care îl cunoaºteþi din activitatea lui, ºi care credeþi cã ar putea
fi fratele care mîine sã ia steagul, ºi pe care sã îl puteþi urma. În
fiecare zonã va trebui sã fie cel puþin 3 fraþi mai în vîrstã ºi cel
puþin unul mai tînãr, vrednici, care sã þinã apoi legãtura ºi sã
acopere spatele celui care va trebui sã meargã în frunte.
 Pag. 225

Pentru ca atunci cînd se va ivi problema, sã nu ne gãsim

dezorientaþi ºi sã nu ºtim ce sã facem. Sã avem în mijlocul nostru
pe fraþii noºtri, cunoscuþi de ani de zile, care ne-au vestit nouã
Cuvîntul lui Dumnezeu ºi care au vegheat asupra adunãrilor. Toþi îi
cunoaºteþi. Cã de fiecare datã cînd ne întîlnim undeva, la o adunare
sau la o priveghere, sau la o consfãtuire, aºteptaþi ºi de la fratele
cuvînt de îndrumare.
Deci, prin faptul cã primiþi hranã ºi luminã de la ei, îi consideraþi
cã sînt îndrumãtori frãþeºti. ªi atunci puneþi în faþa Domnului gîndul
ºi datoria sã-i ascultaþi ºi sã-i iubiþi. ªi sã-i întrebaþi cînd trebuie
fãcut ceva sau cînd trebuie rezolvate niºte probleme de ordin
familial sau de ordin al adunãrii. Atunci sã vã deprindeþi sã-i
întrebaþi, sã-i ascultaþi, sã le urmaþi sfatul. Se întîmplã, din cauza
neascultãrii dintre noi, foarte multe necazuri. La unele nunþi frãþeºti
s-a pus vin, lucru împotriva Cuvîntului lui Dumnezeu ºi împotriva
practicilor de la Oastea Domnului. În alte pãrþi, fraþii vorbitori beau.
ªi sînt cunoscuþi cã beau vin sau beau rachiu, sau beau diferite
bãuturi înainte de a merge la adunare. Mulþi fraþi mi-au spus cu
lacrimi: Cînd l-am îmbrãþiºat pe fratele, am simþit imediat miros de
þuicã, miros de vin, ºi aºa mai departe. Apoi dacã noi mergem în
adunarea lui Dumnezeu în felul acesta, ce putem aºtepta? Atunci
avem tineret neascultãtor, copiii noºtri se cãsãtoresc fãrã voia
noastrã ºi se despart tot mai repede, tot fãrã voia noastrã. Ajungem
cu probleme, cã ne vorbeºte lumea ºi ne batjocoresc alþii, cã: Uite
ce se întîmplã la Oastea Domnului! Cã au fãcut atîtea cãsãtorii ºi
mai atîtea divorþuri. Avem ºi acum atîtea cazuri dureroase. Au venit
pe la mine copii, de 2 ani s-au cãsãtorit. Au o fetiþã ºi vin plîngînd:
Pãrinþii ne despart. Noi ne iubim. Nimeni nu ne mai poate ajuta.
Dacã nu ne ajuþi, nimeni nu mai vrea sã stea de vorbã cu noi.
Oriunde ne ducem, auzim: S-au ºi hotãrît cu cine sã ne cãsãtoreascã
dupã ce ne despart!... Nici la pãgîni nu se poate povesti aºa ceva.
Chiar ºi pãgînii au o rînduialã ºi o regulã în privinþa aceasta.
Fraþilor, toate acestea vin din cauza cã nu existã destulã orînduialã
ºi înþelegere, ºi armonie între noi. Copiii unor fraþi care sînt certaþi
se unesc cu alþii, din alte culte ºi din alte locuri, ºi apoi vin o
mulþime de nemulþumiri ºi peste pãrinþi, ºi peste copii, ºi peste
urmaºii lor. ªi sufãr numai ei. Mi-a sfîºiat inima, sãptãmîna trecutã,
cînd a venit acel tînãr ºi a zis: Nu mai am nici o speranþã. Dacã nu
ne salvezi frãþia ta, noi sîntem gata sã murim toþi. ªi fetiþa-i
bolnavã, ºi ea-i bolnavã, ºi el era slãbit ca un mort, din cauzã cã cei
care i-au unit ºi ar trebui sã-i pãstreze uniþi cautã sã-i despartã.
Toate lucrurile acestea se întîmplã din pricinã cã între noi nu-i
destulã trãire dupã voia lui Dumnezeu, cum ne-a îndemnat Cuvîntul.
ªi fratele Mihai, ºi fratele Dumitru ne-au spus cîtã atenþie ºi cîtã
grijã trebuie sã avem noi de trãirea ºi în familia noastrã, ºi în
sufletele noastre a Cuvîntului lui Dumnezeu! Sã-L imprimãm ºi
copiilor noºtri, ºi celor din adunare, ca sã se poatã mira ºi strãinii,
cum spune Sfîntul Apostol Pavel: ºi cei din afarã mãrturisesc despre
buna rînduialã care domneºte în mijlocul vostru. Dar acum ce
vorbesc despre noi alþii? Cã nu urmãrim cu toatã grija trãirea în
sfinþenie ºi umblarea în curãþie în faþa lui Dumnezeu, în familia
noastrã, în adunãrile noastre. Fraþilor, am crezut necesar sã spun
acest lucru. Poate cã e un cuvînt testamentar.
Pag. 226

Întîi ºi întîi, cã ne-a îndemnat Duhul Domnului prin fraþi: sã

trãim frumos, ca în timpul zilei, nu în lucruri pãgîneºti, cum fac
strãinii ºi cei care nu-L cu nosc pe Dumnezeu. Cãci harul lui
D u mn ezeu c a r e a f o s t ar ãt at º i car e n e î n v aþ ã s ã o r u p em cu
pãgînãtatea ºi sã trãim în curãþie, în dreptate ºi în evlavie, cum
spune Cuvîntul lui Dumnezeu, în toate privinþele, ne priveºte pe noi
în primul rînd. Noi, care-nvãþãm pe alþii ºi care dãm îndrumãri în
familia noastrã, în adunarea noastrã, în mijlocul societãþii în care
s î n t e m . A c e a s t a , cu p r i v i r e l a u n i t at ea º i l a z i d i r e a n o a s t r ã
duhovniceascã înãuntrul nostru. Apoi la buna rînduialã, care trebuie.
Cã ºi dezbinãrile dintre noi se ivesc tot din cauza pãcatului. Cã
n-ajungem la o dezbinare ºi la o ceartã cu un frate numai aºa, din
senin. E undeva un pãcat ascuns, care a lucrat mai demult ºi care are
ca rezultat apoi ºi cearta dintre fraþi. ªi încep neascultãrile ºi toate
celelalte. Dar dacã noi facem aºa cum spune Cuvîntul: pe voi înºivã
încercaþi-vã, fiecare sã priveascã pe altul mai presus decît pe sine
însuºi, atunci se rezolvã frumos ºi fericit toate problemele noastre.
Fraþilor, eu vã îndemn poate cu cel din urmã cuvînt. ªtie Domnul
dacã vreodatã mai putem. E un drum aºa de departe. În condiþiile în
care sîntem, e aºa greu, chiar ºi la anii tineri sã faci o cãlãtorie de
12 ore, cum am venit acum. ªi altele, nu ºtiu cîte, înapoi. ªi dupã
aceea, abia plecat de aici, sã mã duc dincolo, în Nordul Ardealului,
în jurul Albei Iulia ºi în Maramureº ºi aºa mai departe. Toate zonele
acestea trebuie sã le cercetãm. Cã în fiecare zonã existã probleme.
ªi trebuie fiecare sã ºi le rezolve în zona respectivã. ªi, dacã noi
putem rezolva lucrurile acestea, eu numai dupã aceea pot sã mã duc
cu memoriu la mai marii aceºtia ºi sã spun: Domnule, e unitate, e
armonie, e înþelegere. Noi iatã ce dorim. Ce am vrut noi ºi ce dorim,
chiar dacã nu se poate realiza acum? Gîndul acesta rãmîne un gînd
de viitor. Cum a fost Oastea Domnului la început, în cei 10 ani, aºa
sã fie mai departe: cu drept de persoanã juridicã, cu drept de
proprietate. Sã aibã tipografie, sã aibã librãrie, sã aibã foaie. În
privinþa controlului duhovnicesc, stãm sub controlul Bisericii. Dacã
e vreo greºealã împotriva învãþãturii, sã ne spunã. ªi noi dorim
sincer sã ne îndreptãm. Pentru cã cuvîntul este: sã nu adãugãm, nici
sã nu scãdem nimic din învãþãtura Bisericii noastre. ªi aºa vom
face! Iar cu privire la celelalte, stãm sub controlul statului. În felul
acesta dorim sã putem lucra, liniºtiþi, pentru mîntuirea oamenilor ºi
pentru slava lui Dumnezeu. Aºa a fost Lucrarea la început. A avut
tipografie, a avut librãrie. În ce p r i v eºte credinþa, a stat sub
controlul Bisericii, în ce priveºte administraþia, a stat sub controlul
statului. ªi a fost aºa frumos ºi bine s-a lucrat! Aºa dorim sã
ajungem ºi în viitor. ªi Dumnezeu va aduce! Dacã noi sîntem
credincioºi ºi dacã noi sîntem uniþi, ºi dacã noi ne rugãm lui
Dumnezeu, nu existã lucru pe care sã nu ni-l împlineascã
Dumnezeu. Ce frumos ar fi atunci! Cã n-am crea probleme nici
statului, nici Bisericii, numai pãcatului ºi diavolului. Iar între noi
sã fie unitate ºi armonie.
Ce binecuvîntãri ne-ar da Dumnezeu! Ce ºcoli biblice, ce cãrþi
frumoase, ce activitate frumoasã cu tineretul, cu copiii în toate
privinþele! Cînd în Bisericã n-ar mai fi suspiciune ºi duºmãnie nici
între noi ºi ei, nici între ei ºi noi, nici între noi ºi noi! Prin harul lui
Dumnezeu, am putea ajunge la aceasta. Dar trebuie unitate.
 Pag. 227

Am dorit sã vã rog: gîndiþi-vã la acela pe care credeþi cã l-aþi

putea propune în faþa Domnului ºi în faþa tuturor sã fie fratele care
sã poarte steagul mai departe. El va fi ajutat acolo de cel puþin 2. Iar
din fiecare zonã de fraþi, de cel puþin un frate cunoscut ºi încã
cineva dintre tineri, sã lucreze în armonie. Fiindcã aceºtia trebuie
sã se roage cu cãldurã, sã lucreze cu dragoste. ªi dacã e bunãtate ºi
armonie între noi, cine împiedicã puterea lui Dumnezeu sã ne ajute
ºi sã facã pentru noi minuni la care nici nu ne gîndim acuma. Acum
cîþiva ani nici nu ne gîndeam noi la o minune sã ne putem întîlni în
felul acesta.
Ce nu poate Dumnezeu, dacã este credinþã ºi dragoste, ºi unitate
între noi? Sîntem pe cale sã rãscumpãrãm casa pãrintelui Iosif, în
care s-a nãscut el. Lucrurile s-au avansat departe. Am dori sã facem
acolo o casã de poposire, o casã de rugãciune, o casã de recreaþie,
în vîrful acelui munte minunat, unde s-a nãscut acest om sfînt. Totul
e sfînt acolo. Dumnezeu ne va ajuta. Ce frumos va fi atunci cînd
toate inimile vor fi una ºi cînd toate credinþele le vom fi sudat
sufleteºte ºi vom colabora frumos! Ne trebuie pentru aceasta sã
ascultãm cuvintele Sfîntului Pavel de la Filipeni capitolul 2,
versetul 1, pînã la versetul 6. ªi sã ascultãm cuvintele Mîntuitorului
din Ioan 17, începînd cu versetul 20, pînã la 23. Dacã noi vom
asculta cuvintele acestea, Dumnezeu ne va binecuvînta. De aceea am
dori din toatã inima sã vã punem pe inimã aceste lucruri. ªi de
astãzi înainte sã nu fie nici adunãri deosebite, nici învãþãturi
deosebite, nici pãreri diferite, a unora despre de alþii. Vorbiþi-vã
frumos. Nu ascultaþi nici un cuvînt rãu despre fraþi. Cã cei care se
urãsc apoi îºi vorbesc atît de multe lucruri neadevãrate. Cum am
rãmas aºa de întristat despre de cei de la Bosanci. Spuneau unii
despre alþii lucruri neadevãrate. Sau cum ascultam de multe ori la
cele 2 tabere din Cluj. Spuneau atîtea lucruri exagerate ºi
neadevãrate unii despre alþii. Nu credeþi ce vi se spune rãu despre
f r a þ i . N i c i n - a s c u l t a þ i v o r b i r i l e d e r ã u . Vo r b i þ i - v ã d e b i n e !
Vorbiþi-vã frumos! ªi gîndiþi-vã cã, oricît de slab e un frate, tot e
mai bun decît cel mai bun om lumesc. Cãci cu un om lumesc, cît de
bun e, nu te poþi împãrtãºi, doar dacã ajungi sã te înþelegi 2, 3
vorbe. Dar cu un frate, cît de slab, te poþi ruga împreunã, poþi citi
Cuvîntul lui Dumnezeu, te poþi ajuta ºi te poþi împãrtãºi cu el. Sã ne
iubim cu cãldurã unii pe alþii, cum ne-a iubit Hristos. Am dori sã vã
gîndiþi la aceste lucruri, pentru cã sînt foarte necesare. ªi am mai
vorbit cu fraþii mai apropiaþi, ca fiecare sã se gîndeascã la o ciornã
de memoriu. ªi, dupã un timp, cînd vom sta de vorbã cu toþi fraþii,
vom alcãtui împreunã un memoriu pe care sã-l ducem la mai marii
noºtri. Dorim, dacã va fi rãu, sã nu fie din cauza noastrã. Sã ne
facem datoria rãbdînd ºi fiind credincioºi pînã la sfîrºit. Dar dacã
va fi bine, sã binecuvîntãm pe Domnul cã ne-a dat ocazie sã putem
grãbi venirea acestei zile.
Am dorit foarte mult sã stãm de vorbã asupra acestor lucruri mai
ales cã undeva, prin unele locuri, s-a ivit posibilitatea ca fraþii sã
intre în biserici. Sã fim foarte atenþi. Mai mult sã se cînte ºi sã se
declame poezii. Dacã trebuie sã se vorbeascã 5 sau 10 minute,
alegeþi textele cele înþelepte ºi frumoase, care zidesc, nu care
dãrîmã.
Pag. 228

Va veni vremea sã vorbim ºi despre profeþia de la Isaia, dupã ce

mai întîi se va vorbi despre tot ceea ce trebuie sã se vorbeascã
despre Isus Hristos Cel Rãstignit. Cã Oastea Domnului, a spus
pãrintele Iosif, este aflarea ºi vestirea lui Isus Cel Rãstignit. Nu
învãþãturi noi ºi dogme, ºi adãugãri, ºi scãderi, ºi teorii despre
canoane ºi despre lucrurile acestea. Pe noi ne intereseazã Isus
Hristos Cel Rãstignit. Trãirea Lui, primirea Lui, realizarea Lui în
viaþa noastrã. ªi, dacã noi am realizat aceasta, atunci toatã legea ºi
toþi proroci i-am împlinit. Toate dogmele ºi canoanele se cuprind în
aceste 2 porunci: Sã iubeºti pe Dumnezeu din toatã inima ta ºi pe
aproapele tãu, mai ales pe fratele tãu - ca pe tine, poate cã mai mult
decît pe tine însuþi, cum spune Cuvîntul ºi cum ne-a iubit El.
Fraþilor, acuma desigur cã sînt probleme de ordin mai mãrunt. Dar,
în mare, acestea sînt lucrurile.
Acuma e ora 12, aºa cã Domnul ne-a ajutat ºi am folosit acest
prilej potrivit. E nevoie apoi, uite, cu privire la problema
cãsãtoriilor, mai ales. Avem atîta tineret. Se întîmplã lucrurile
acestea. Sînt ºi pãrinþi credincioºi care fac lucruri fãrã
consimþãmîntul, fãrã întrebarea celorlalþi fraþi. De aceea trebuie sã
fie socotiþi cel puþin 3 fraþi buni în fiecare loc. Pentru ca aceºti fraþi
sã fie întrebaþi; ei sã decidã, ei sã ia hotãrîri ºi mãsuri, pentru cã ei
rãspund de Cuvîntul lui Dumnezeu. Cã dacã se întîmplã ceva rãu
acolo, cine trage ponoasele ºi cine poartã ocara? Lucrarea
Domnului! ªi pe urmã fraþii care rãspund de aceastã Lucrare. De
aceea e bine ca, în fiecare adunare sau în zona respectivã, sã se
gãseascã 3 fraþi pe care, din liber consimþãmînt, de bunãvoie, sã ne
obligãm toþi sã-i preþuim, sã-i ascultãm, sã-i întrebãm în cazuri de
acestea. Mai ales în cazurile de cãsãtorie. Cã din astea se ivesc
foarte multe necazuri. Am dorit apoi sã-i rugãm pe fraþii lucrãtori,
care predicã Cuvîntul lui Dumnezeu ºi se ridicã în adunare: dacã nu
se pot feri sã nu bea, chiar ºi un pahar, mai bine sã nu predice! Cel
mai bun lucru e sã nu ne ridicãm sã predicãm dupã ce am bãut; sau
am fãcut alte lucruri care atrag batjocurã ºi urã asupra Lucrãrii din
pricina purtãrii noastre. Fraþilor, dorinþa Domnului este cum a spus
Sfîntul Apostol Pavel: Sã ne înfrînãm de la toate; ºi cum fãcea
Timotei: el nici ca medicament nu lua acel pahar de vin care i-ar fi
folosit ca un medicament pentru boala lui de stomac. Nu l-a luat. A
fost nevoie sã-l sfãtuiascã Sfîntul Apostol Pavel. ªi probabil cã el
a spus: Frate Pavele, eu Îi mulþumesc lui Dumnezeu, cã El îmi dã
putere ºi sãnãtate ºi dacã nu beau vinul acesta. Pentru cã tu însuþi
ai spus sã nu dãm prilej de poticnire nimãnui. Cã dacã mã vede
cineva cã eu mãnînc acolo, eu, care cred cã-s liber, nu va cãdea el,
cel slab, atunci? ªi va zice: Apoi ºi pe fratele l-am vãzut cã era la
bufet sau bea bere sau vin. Atunci îºi permite ºi el, dacã l-a vãzut
pe fratele. Nu ducem noi astfel, prin libertatea noastrã, pe altul la
pierzare? Fraþilor, rugaþi-vã Domnului ca, dacã propovãduiþi
Cuvîntul lui Dumnezeu, sã vã dea putere sã vã înfrînaþi de la orice
lucru care ar putea constitui un prilej de poticnire pentru alþii. Mai
ales de la bãuturã.
Bogatul, tînãrul din Evanghelie, din trecut, a zis: Doamne, ce
bine sã fac ca sã moºtenesc împãrãþia cerurilor? Mîntuitorul i-a
spus: Binele este unul singur. Binele este cel din faþa ta. Primeºte-l
pe el, ascultã-l ºi-l urmeazã; ºi vei intra în viaþa veºnicã.
 Pag. 229

Dar ca sã fii desãvîrºit, vinde-þi tot ce ai, împarte la sãraci ºi

vino ºi Mã urmeazã. ªi vei avea o moºtenire cereascã. Uite, trebuie
sã vindem noi ceva pentru Împãrãþia cereascã. Sã vindem pãhãrelul,
sã vindem lãcomia, sã vindem bîrfirea, sã vindem tot ceea ce este o
zestre vinovatã, care ne împiedicã sã moºtenim Împãrãþia lui
Dumnezeu. Împãrãþia lui Dumnezeu se cîºtigã cu nãvalã. Marii
oameni ai lui Dumnezeu cît au dat pentru ea! ªi-au lepãdat averile,
ºi-au lepãdat viaþa, ºi-au lepãdat tot, ºi libertatea, ca sã moºteneascã
Împãrãþia lui Dumnezeu. Noi sã nu lepãdãm? Noi sã nu cheltuim?
Noi sã nu renunþãm? Noi sã nu jertfim nimic? Aº dori foarte mult
sã se aleagã în fiecare zonã - dacã nu în fiecare adunare - mãcar 3
fraþi la care totdeauna fraþii sã poatã merge sã le spunã. ªi sã ai
deplinã încredere cã ei, prin Cuvîntul lui Dumnezeu, ne vor lãmuri.
Problemele de însoþire în familie - asta e foarte important!
Cã aþi vãzut cîte rele ºi nenorociri vin din cauza grabei sau a
ascunziºului în care se fac de multe ori astfel de însoþiri. Alegeþi 3
fraþi în zona frãþiilor voastre cu care sã vã sfãtuiþi, de la care sã
primiþi îndemnul, care pe urmã, mai departe, vor primi îndemnul de
la fraþi, dacã e nevoie. ªi sã ne ajutãm unii pe alþii sã rezolvãm
acele probleme care se gãsesc mai spinoase, pe care nu le putem
rezolva singuri. Dacã în fiecare zonã ar fi, n-ar fi nevoie sã vinã un
tînãr nu ºtiu de unde sau o tînãrã de undeva sã se plîngã ºi sã
trebuiascã ceasuri, zile întregi sã mergi pe drumuri ºi sã angajezi
d i s c u þ i i . N o i n - a m v r u t s ã f a c e m n i c i a n c h et e, n i ci p r o ces e
niciodatã, nimãnui. N-am întrebuinþat decît lacrimile ºi rugãciunea,
ºi Cuvîntul lui Dumnezeu, sã-i convingã cã trebuie sã asculte de
Dumnezeu. Cine n-ascultã de Cuvîntul lui Dumnezeu, atunci, ce
spune mai departe Cuvîntul? Sã-þi fie þie ca un pãgîn ºi vameº. Dacã
nu ascultã, dacã nu ascultã ºi dacã nu ascultã nici a treia oarã,
atunci consideraþi-l, izolaþi-l, rupeþi orice legãturã cu el. Aceste
hotãrîri trebuie sã le ia fraþii din zona respectivã, care cunosc
problemele ºi care ºtiu gradul de greutate ºi de gravitate al fiecãrei
probleme. Sã nu trebuiascã sã vinã de la o margine a þãrii pînã la
alta. Cã vin pînã la noi, mai vin, dar n-ar trebui sã ajungã lucrurile
acestea pînã acolo. Cã lucrurile acestea ar trebui sã nu se provoace
de la început. Cã, dacã se iau mãsuri din timp sã se îndemne tinerii
ºi pãrinþii sã se roage lui Dumnezeu, sã nu se grãbeascã, sã se
consulte cu Domnul cu postul, cu rugãciunea ºi cu fraþii, lucrurile
se pot aranja foarte frumos. ªi atunci n-ajung la conflicte ºi la
nenorociri. Dar dacã se ajunge totuºi pînã acolo, tot acolo în zonã
se pot rezolva lucrurile. Fraþii noºtri trebuie sã fie consideraþi
vrednici sã rezolve toate aceste probleme, din mãsurã ce ascultãm
Cuvîntul de la ei. Din mãsurã ce le cerem anumite îndrumãri ºi
lãmuriri, trebuie sã ne simþim obligaþi sã le ascultãm ºi sfatul ºi sã
le urmãm cuvîntul, cînd e cazul sã se ia niºte mãsuri împotriva celor
care nu ascultã. Noi va trebui sã luãm acuma astfel de hotãrîri ºi vã
rog foarte mult sã vã puneþi pe inimã cu toþii acest gînd. Nu vã
grãbiþi sã luaþi hotãrîri. Rugaþi-vã Domnului ºi consultaþi-vã unii cu
ceilalþi, cu Cuvîntul lui Dumnezeu. ªi, dupã ce Domnul v-a dat
aceeaºi încredinþare, porniþi la aceastã rînduialã bunã în mijlocul
nostru. Pentru cã e nevoie sã se punã rînduialã. Mîine, cînd va fi
nevoie ca autoritatea sã stea de vorbã cu cineva, sã ºtie cel care se
duce cã-i sprijinit de toþi ceilalþi.
Pag. 230

Noi n-avem decît 2 posibilitãþi: ori sã ne unim acuma ºi sã luãm

o hotãrîre sã fim în rînduialã, ori sã rãmînem aºa dezbinaþi.
ªi atunci sigur va veni, mîine, poimîine, mãsura. Dumnezeu are
posibilitate, cum spune acolo: Pe cel rãu, cu rãu îl pierde. Trimite
alt rãu, sã-l pedepseascã pe cel care nu ascultã. Iar cei care vor
ajunge sã rãspundã personal sã nu spunã cã Lucrarea i-a dat pe mîna
nu ºtiu cui. Pentru cã Lucrarea Domnului ºi toatã frãþietatea noastrã
doreºte sã ne acopere pe toþi. Dar dacã este cineva care nu ascultã
- ºi-i clar cã n-ascultã, atunci el însuºi sã descopere ce va trebui sã
rãspundã în faþa autoritãþii ºi de-un fel, ºi de altul. Noi îi facem
a t e n þ i p e t o þ i c e i c a r e v o r aj u n g e î n as t f el d e co n d i þ i i s ã n u
învinuiascã pe nimeni, numai neascultarea lui. De aceea înºtiinþãm
acum, sã se ºtie pe viitor: fiecare va rãspunde pentru sine însuºi.
Rãspundem pentru cei 89 care ascultã; dar pentru cel unul sau 2
care nu mai ascultã - Dumnezeu singur ºtie cã trebuie sã-i vinã
odatã fiecãruia vremea sã fie rãsplãtit dupã ascultarea sau
neascultarea lui. Eu sînt convins însã cã între noi se va stabili
armonia ºi pacea. De aceea rugãm pe toþi fraþii de aici care aþi mai
avut unele pãreri deosebite ºi, pînã acuma, am tot mãcinat la moara
aceasta goalã, tot vorbind ºi unii, ºi alþii ºi n-am ajuns la un
rezultat: sã lãsãm acuma toate gîndurile. ªi, de la punctul acesta de
astãzi, sã ne îmbrãþiºãm, sã renunþãm la gîndurile strãine, sã ne
unim cu fraþii, sã intrãm în coloanã.
Aceasta, spre binele nostru ºi al copiilor noºtri, ºi al urmaºilor
noºtri. Iar cînd Domnul va rîndui pe unul care va trebui sã
reprezinte Lucrarea în faþa autoritãþilor, sprijiniþi-l, oricine ar fi.
Pentru cã, sprijinindu-l pe acel frate, ne sprijinim pe noi ºi pe
urmaºii noºtri, pe toþi. În unitate stã putere, în dezbinare stã risipire
ºi pierzare. Deci aceasta este. Eu aº vrea sã vã pun practic în vedere
gîndul acesta. Gîndiþi-vã care dintre toþi fraþii pe care i-aþi cunoscut
de prin adunãrile noastre - fraþi devotaþi cauzei lui Dumnezeu, fraþi
tineri, fraþi inteligenþi, fraþi capabili - sã fie cel pe care sã-l numiþi
în faþa Domnului fratele care sã poarte steagul mai departe ºi pe
care mã leg sã-l sprijin ca pe un frate care mã apãrã ºi pe mine ºi
apãrã ºi Lucrarea. ªi apoi pe zone, în fiecare zonã, sã numiþi fraþi
de care sã ascultaþi mai ales în problemele de îndrumare a
tineretului ºi a familiilor. Sau problemele familiale. Cã se ivesc, sã
ºtiþi, multe probleme conjugale. Soþul ºi soþia au probleme ºi vin
cine ºtie pînã unde.
Dar dacã aici sînt fraþii care au cîºtigat încrederea frãþeascã, ei
vin ºi mãrturisesc ºi se îndreaptã. Cã-i altceva, e din Lucrare, e din
familie. Poþi sã-i împãrtãºeºti unui frate care t e- a hrãnit din
Cuvîntul lui Dumnezeu ºi care te-a îndrumat, poþi sã-i împãrtãºeºti
º i d u r er ea as cu n s ã p e car e o ai în familie. ªi împreunã, prin
rugãciune ºi prin sfãtuire, ºi prin citirea Cuvîntului lui Dumnezeu,
gãseºti metode de aplanare ºi de rezolvare a problemelor. Pe lîngã
multe amãnunte care ar mai fi, ºi într-o privinþã, ºi în altã privinþã,
cam astea au fost lucrurile pe care le-am avut de spus. Dacã, cu
privire la aceste lucruri, careva dintre frãþiile voastre aveþi vreo
întrebare sau aveþi vreo sugestie, sau vreun îndemn, sau altceva de
spus, uite, eu acuma stau liniºtit ºi vedem ce probleme mai puteþi
avea ºi care ar trebui eventual sã le clarificãm.
 Pag. 231

Dupã aceea ne vom ruga lui Dumnezeu ºi, dacã sînt alte
probleme, de mai micã importanþã, mai avem o orã în care sã putem
sã le putem rezolva.
Mîine, cu ajutorul Domnului, am dori sã mergem la Piatra
Neamþ, dupã niºte înregistrãri pe care am dori sã le facem mai
frumoase acolo. Ne intereseazã mai ales 2 probleme: colinzile de
Crãciun, pentru cã sînt atîþia antrenaþi pe linia aceasta ºi am vrea sã
le alegem pe cele mai frumoase, sã se poatã rãspîndi. ªi alta: o serie
de cîntãri pentru înmormîntãri, care sã se poatã pune la serile,
nopþile de priveghere la cei care au trecut la Domnul. ªi ar fi niºte
lucruri frumoase, cã timpul ãsta ar putea fi ocupat frumos de astfel
de lucruri. ªi multe alte lucruri avem pe inimã, dacã Domnul ne va
ajuta. Dar deocamdatã, pentru noi, au rãmas problemele pe care
le-am discutat. Mîine, poate, dimineaþã, ne mai întîlnim aicea ºi cu
alþi fraþi ºi surori, care n-au venit ºi n-au putut sã vinã, mãcar un
ceas sã putem petrece cu un cuvînt, o rugãciune, o cîntare împreunã,
sã ne putem despãrþi frumos. ªtie Domnul cînd ºi dacã ne vom mai
putea întîlni. Pentru noi, problemele acestea sînt foarte importante.
Pentru cã noi am ajuns aproape de cele 3 zile pe care le aºteptãm.
Sã nu vinã nepregãtite. Noi ne-am fãcut ºi am cãutat sã ne facem
aceastã datorie. Dacã este nevoie apoi sã mai mergem ºi în alte
zone, unde sînt probleme. De exemplu, urmeazã nordul Ardealului,
urmeazã Timiºoara ºi aºa mai departe, pe unde e nevoie. Poate va
trebui ajuns ºi pe la Galaþi, dacã ajutã Domnul.
Poate mai sînt ºi pe acolo cîteva lucruri care, tot înainte de 20
septembrie. Am fi vrut sã pregãtim acea audienþã pe care va trebui
s-o avem cu mai marii ºi sã le spunem clar un rãspuns. Dacã fraþii
ne ascultã, eu vreau sã mã duc ºi sã îmi fac datoria pînã la sfîrºit.
Dacã va fi neascultare, eu mi-am fãcut datoria. A sosit de-acum
timpul sã stau ºi eu liniºtit. ªi atunci va rãspunde fiecare cum va
vrea, în faþa cui va vrea; ºi pe pãmînt, ºi în cer, dacã calea aceasta
a unitãþii ºi a armoniei, ºi a rînduielii bune, pe care am vrut sã o
stabilim, nu va reuºi din cauza cuiva. Vom sta liniºtiþi ºi atunci
fiecare va rãspunde singur în faþa tuturor. Autoritatea are destule
mijloace sã-i liniºteascã ºi sã-i facã sã asculte pe cei care nu vor sã
asculte. ªi atunci nu va fi vinovat nimeni, decît acela singur care
ºi-a pregãtit lucrurile acestea. Asta e tot ce am avut sã vã spun. Dar
vã rog foarte mult sã le luaþi cu foarte mare seriozitate, pentru cã
sînt cuvinte testamentare ºi poate cã sînt ultimele. ªi avem ºi noi
ultima ºansã, cum am spus, ºi pentru autoritate, ºi pentru noi. E
poate ultima soluþie, ultima ºansã în care putem sã rezolvãm bine
toate problemele. ªi atunci, dacã nu putem, înseamnã cã trebuie sã
intervinã altã metodã ca sã ne convingã. Dar noi credem cã puterea
lui Dumnezeu ne-a ajutat ºi ne va ajuta. Am ajuns la o vîrstã atît de
av ansatã cu toþii, avem at î t ea ex p er i en þ e g r el e, mai al es d i n
suferinþele trecutului, încît n-ar trebui sã dorim sã mai trecem prin
asemenea experienþe. Numai cei care au trecut pe acolo ºtiu ce
amarã este pîinea ºi depãrtarea, ºi suferinþa. ªi nu ºtiu cine ar mai
putea avea putere sã mai treacã prin asta, pentru cã foarte mulþi s-au
lepãdat în faþa rugului ºi în faþa cuptorului. Aºa cã sã ne rugãm cum
spune acolo: Doamne, nu ne duce în ispitã, cã nu sîntem în stare sã
biruim. Mai bine fereºte-ne, sã trecem fãrã sã alunecãm pe acolo.
Pag. 232

ªi, ca sã ne fereascã Domnul, trebuie sã ne ferim mai întîi noi,

fãcînd ceea ce spune Cuvîntul Domnului: Supuneþi-vã unii altora în
dragoste. Dragostea sã fie, mai presus de toate, legãtura desãvîrºirii.
ªi fiecare dintre noi sã cãutãm sã ne sfinþim, pentru ca sã putem
avea speranþa unei binecuvîntãri de la Dumnezeu. Sfinþirea noastrã
este voia lui Dumnezeu. ªi în cãmaºa de noapte sã ne purtãm sfinþi.
ªi cînd sîntem singuri ºi nu ne cunoaºte nimeni, într-un oraº
îndepãrtat, sã ne purtãm cu toatã sfinþenia. Dumnezeu ne vede
totdeauna: ºi cînd nu ne vede soþia, ºi cînd nu ne vede fratele, ºi
cînd nu ne vede altcineva. ªi, de ochii Domnului, sã cãutãm sã ne
pãstrãm curaþi. Sã ne ajute Domnul sã putem avea pînã la sfîrºit o
astfel de atitudine. Acuma, dacã mai este ceva. Frate Gheorghe, cu
frãþia ta am ceva de vorbit personal. Sã nu pleci încã. Încolo,
celelalte, apoi, Dumnezeu le va aranja pe toate la timp. Dar dacã noi
n e f acem d at o r i a º i p ar t ea n o as trã, D u mn ezeu n u î n t î r zi e î n
împlinirea Cuvîntului Sãu. Este cineva dintre fraþi care are ceva de
întrebat, ceva de spus, ceva de lãmurit - ascultãm cu plãcere. Dupã
a c e e a , c î n d n u m a i a v e m n i m i c , c î n t ãm o cî n t ar e, n e r u g ã m
Domnului ºi încheiem. Precizãri finale. Deoarece numãrul fraþilor
a crescut, legãturile noastre fiind mai slabe, pot pãtrunde mai uºor
at î t ea l u cr u r i r el e p r i n t r e n o i . Î n s ã s o c o t e s c c ã t o a t e a c e s t e
frãmîntãri: problemele din Pechea, problemele din Galaþi,
problemele din Iveºti, din Cãlmãþui, din Griviþa, din Costache Negri
ºi aºa mai departe, care sînt atîtea, nu le poate rezolva un singur om
pe toate. Nu toate trebuie sã ajungã la fratele Traian.
De aceea, e bine aºa cum s-a zis, ca fiecare problemã sã se
rezolve în familia lor, acolo în satul lor, în zona respectivã. În al
2-lea rînd: nici un nemulþumit, nici un nedreptãþit sã nu mai fie
primit cînd merge singur cu astfel de veºti. Sau, cel puþin, dacã mai
vrea sã facã ceva, sã-ºi ia ºi împricinatul. Eu nu mã înþeleg cu
Gheorghe. Îl iau ºi pe Gheorghe: hai sã mergem la fratele Traian
împreunã, sã ne plîngem amîndoi ºi sã ne vadã el pe amîndoi, sã ne
asculte pe amîndoi ºi sã vadã ce-i de fãcut. Cînd se duce unul, se
plînge într-un fel. Vine celãlalt, se plînge altfel la fratele Traian
Dorz. Nu se mai poate, decît amîndoi. Nu unul separat. Nici unul.
Aºa ar fi foarte bine. Sã vinã amîndoi, ca în faþa unei instanþe. Un
proces nu se poate judeca cu o persoanã. Trebuie sã fie ºi pîrîtul, ºi
reclamantul, ca sã se poatã judeca. Numai aºa se poate - un frate
numai dacã depãºeºte puterea fraþilor din zonã merge mai departe
- atunci e altceva. Chemi ºi pe alþi fraþi, din diferite pãrþi, sã ajute.
Dar nu totdeauna sînt probleme de-astea. Rar. Da, rar. Dar ca sã nu
mai aveþi atîtea necazuri cu atîþia care iau ºi timpul, libertatea, ºi
sãnãtatea unui om! E bine sã stabilim un obicei acum. Cã, dacã
dispare unul, eu, pînã la urmã n-o sã mai fiu. Atunci nu te mai duci
la nimeni? Fiecare trebuie sã ºtie cã, în zona lui, trebuie sã meargã
la fraþii aceia 3. ªi cei 3 fraþi gãsesc rezolvare. Dacã, într-adevãr, îi
depãºeºte problema, mai roagã pe alþii ºi vin. Da, frate! Cum îi
spunea Apostol Pavel lui Tit: Te-am lãsat în Creta ca sã pui în
rînduialã ce mai trebuie. Sînt anumite lucruri care trebuie cunoscute
sau unele care trebuie respectate. Eu zic cã fraþii sã se gîndeascã
acum la acei fraþi, cu rãbdare ºi cu rugãciune.
 Pag. 233

ªi sã spunã: Uite, noi am hotãrît ca fratele cutare ºi cutare, ºi

cutare sã fie în pãrþile astea. ªi aºa e foarte bine, cã e rînduialã.
Sigur! Noi ne gîndim, în fruntea Lucrãrii, cine sã fie. Eu am primit
de la Domnul înºtiinþarea cine sã fie. Dar am pus în faþa fraþilor. ªi
am zis: Sã vedem, pe fiecare, cum vã înºtiinþeazã Dumnezeu. Am
fost în mai multe zone pînã astãzi. N-am spus la nici unii dintre
fraþi. Dar cînd i-am rugat, cînd mi-au dat bileþelul acum, duminicã
dimineaþa era acelaºi nume la care m-am gîndit eu. ªi atunci am zis:
Doamne, Îþi mulþumesc cã Tu i-ai înºtiinþat pe toþi fraþii cu acest
lucru. ªi asta este pentru noi o îmbãrbãtare. Eu þin toate aceste
bileþele, pentru document. Cînd va veni vremea, sã se vadã cã toþi
fraþii de rãspundere au primit de la Domnul acelaºi îndemn ºi l-a
numit pe acelaºi frate pe care l-a rînduit Dumnezeu. Gîndiþi-vã ºi
frãþia voastrã, puneþi pe inimã ºi în faþa Domnului cu rugãciune ºi
notaþi acel gînd, acel nume pe care credeþi cã aþi putea sã-l sprijiniþi
ºi sã-l ascultaþi, ca sã ne reprezinte în faþa celorlalþi, la care va
trebui sã meargã. Cã va trebui sã meargã. Sã meargã, fraþilor, sus de
tot! ªi sã aibã cuvinte, ºi sã aibã curaj, sã aibã rãspundere. Cã ãsta
riscã foarte mult. Totdeauna riscã cine trebuie sã stea acolo. Cã,
dacã nu reuºeºte, trebuie sã plãteascã. ªi, uite aºa e. Dar, dacã noi
ne rugãm ºi-l sprijinim, el poate sã meargã cu curaj ºi Dumnezeu va
îl sprijini în felul acesta: cu fraþii din centru ºi apoi cei de pe
margine.
Fiecare sã se gîndeascã la acei fraþi care i-au învãþat, care i-au
sfãtuit, care i-au îndrumat ºi de care, pe viitor, sã asculte ºi mai
mult ºi pe care sã-i întrebe în toate problemele. Pentru cã numai aºa
iese bine. Altfel, dacã n-ascultãm unii de alþii, nu poate sã iese decît
haos. ªi, de cele mai multe ori, face cel neascultãtor ºi plãtesc cei
ascultãtori. Plãteºte Lucrarea cea nevinovatã pentru cei vinovaþi. Sã
nu fie nimeni vinovat, ci toþi sã fim ascultãtori; ºi atunci Dumnezeu
ne binecuvînteazã pe toþi. Însã sã ºtiþi: autoritatea vrea unitate ºi
armonie. Autoritatea, în momentul în care se produce dezbinare, are
mijloace sã punã cãlcîiul ºi sã opreascã tot. Asta vreþi? Nu vrem!
Noi vrem sã putem lucra pentru Domnul ºi sã putem merge în
unitate. De aceea, fiecare sã ne rugãm, sã rãbdãm, sã cedãm ºi sã
cãutãm sã salvãm unitatea. Sã nu se mai vorbeascã de rãu. Sã nu
primiþi sã vi se vorbeascã de rãu pe fraþi. Numai dacã vine cu fratele
acela pe care-l vorbeºte de rãu: Uite, ãsta e acela. Dar altfel nu. ªi,
dacã ar veni, cel puþin, 2, aºa cum se spune: Fiecare mãrturie sã fie
pe baza a 2 martori. ªtii de ce? Atîta vorbãrie, atîtea vorbe rele s-au
rãspîndit printre fraþi despre fraþi. Nu-i adevãrat, poate nici 1%.
Numai cei care se urãsc dintr-un motiv vorbesc lucruri neadevãrate.
Se urãsc! ªi ura însãºi e un pãcat de moarte. Cine urãºte pe fratele
sãu este un ucigaº, spune Cuvîntul. ªi nici un ucigaº nu va fi
mîntuit. De aceea trebuie avutã în vedere grija asta: sã nu primim
vorbiri de rãu. Nu numai sã nu facem; nici sã nu primim, sã nu
ascultãm vorbiri de rãu despre fraþi. Iar dacã sînt probleme, sã le
cercetãm cu cei împricinaþi direct. Întîi pe genunchi ºi dupã aceea
cu Cuvîntul lui Dumnezeu în faþã. Numai aºa se pot rezolva toate.
S-a obiºnuit aºa ºi s-a rãspîndit o vorbire de rãu pretutindeni. Cã,
dupã ce spune, Slãvit sã fie Domnul!, imediat îþi spune: Ai auzit
ce-a fãcut cutare? ªi începe sã spunã lucruri necontrolate. Dar zic:
Ai vãzut? Nu, dar am auzit.
Pag. 234

ªi, cînd îl întrebi cine a mai auzit sau pe cel despre care îþi spune
cã a zis, acela spune: Nu-i adevãrat. Nu aºa am zis. ªi s-au rãspîndit
aºa o mulþime de vorbe rele, pe care noi trebuie sã le curmãm.
Pentru cã e un pãcat vorbirea de rãu ºi clevetirea de fraþi.
Sã ne iubim! ªi, dacã ne iubim, atunci nu ne vorbim de rãu; ne
vorbim de bine. ªi, chiar dacã n-avem dreptate. Totodatã, ne gîndim
cã, dacã mai sînt dintre cei care obiºnuiesc ºi nu se pot dezvãþa
uºor, la un moment dat, trebuie spus printre fraþi: fratele Traian
Dorz aºa spune: Dupã întîia ºi a doua mustrare - fratele cutare are
obiceiul sã spunã. Uite, s-a constatat - în urmã la al 2-lea, la al
treilea caz - cã el se obiºnuieºte sã poarte vorbe neadevãrate. Sã nu
mai aveþi nici un fel de legãturã cu el. Nu-l condamnãm cu nimic,
nu-l osîndim, însã nu mai este vrednic de încredere. ªi sã nu mai
aveþi cu el nici o legãturã. Ca sã-i fie ºi lui ruºine cînd o vedea un
lucru pe care-l face necontrolat. Un frate care ºi-a divorþat 3 copii
la rînd þine sã predice numai el, tot timpul, în adunare. ªi fraþii, toþi
ceilalþi, nu pot sã asculte. Atunci s-a luat hotãrîrea: Acesta sã nu
mai predice în adunare pînã îºi pune rînduialã între copiii sãi. Toþi
fraþii au luat hotãrîrea. Sau altul, care a fost gãsit bînd.
Fraþii trebuie sã ºtie cã hotãrîrile cu privire la aceste lucruri nu
le ia fratele Gheorghe ºi Vasile, aºa cum vor ei. Cã este o hotãrîre
frãþeascã, luatã în urma unor fapte grave, ca sã se ia aceste mãsuri.
Dacã nu se ºtie nici un fel de opreliºte ºi nici un fel de mãsurã,
atunci firea pãmînteascã îºi dã frîu la toate poftele. ªi-ºi permite,
cum a fãcut fratele acela. Pe urmã scandal ºi, pe urmã, neînþelegeri
între adunãri ºi între familii. ªi nu mai ºtii cum sã-i împaci. Pentru
cã pãrinþii îi despart pe copii. ªi sînt atîtea lucruri ºi nu-s puþine
cazurile, cã se înmulþesc tot mai mult. ªi atunci trebuie, fraþilor, sã
luaþi atitudine. Sînteþi pãrinþi - sau veþi fi. ªi veþi avea de dat seamã
ºi înaintea lui Dumnezeu, ºi înaintea Lucrãrii de astfel de lucruri.
Feriþi-le din timp. Cãutaþi din timp ºi disciplinaþi-vã ºi copiii, ºi
familia, ca sã se încadreze în Cuvîntul lui Dumnezeu. Cînd vine
vorba de astfel de lucruri, sã se ia mãsuri din timp. ªi cînd ajung la
neînþelegeri, sã se ducã înainte de-a fi focul în vîrful casei. Cînd
vezi pe cineva cã umblã cu chibritul, atunci trebuie oprit! Sã nu dea
foc la casã aþîþãtorii ºi aceºtia care fac rãu în cãsnicii. Cu privire la
încã un lucru, pe care l-aþi amintit ºi frãþia voastrã: cu privire la
cãsãtorie. Este un obicei pe care noi nu l-am cunoscut în Oastea
Domnului de la început. Un tînãr, înainte de a se cãsãtori noi ºtiam
cã aºa se învãþa la noi ºi chiar aºa s-a pãstrat, nu întreþinea legãturi
de intimitate cu o sorã. Nu avea legãturi de apropiere, pe care sã le
tãinuiascã împreunã, ºi sã vinã pe urmã în adunare, la fraþi, sã le
spunã cã vrea sã se cãsãtoreascã cu sora cutare. Ci tînãrul le spunea
pãrinþilor despre dorinþa lui; la rîndul lor, pãrinþii vorbeau cu cîþiva
fraþi, împreunã, despre gîndurile lor din familie ºi apoi era anunþatã
zona, cînd se cãdea de acord. Se fãcea cu sfãtuire. Or, acuma, cînd
vin 2 tineri, zic: Vrem sã ne cãsãtorim. Avem nunta pe data cutare.
Logodna pe data de cutare. Naº e fratele cutare. Pe data aceea mai
sînt ºi alte nunþi sau mai sînt ºi alte logodne. Mai sînt ºi alte lucruri.
Sã se rãstoarne toate acestea, pentru cã aºa au hotãrît ei! Astea nu
sînt bune. Mai sînt ºi cazuri ºi tinerii trebuie sfãtuiþi de tineri care
vorbesc acum cu o tînãrã, mîine cu alta, poimîine cu alta ºi creeazã
probleme ºi dureri, ºi necazuri în familii.
 Pag. 235

Sînt cazuri în care un tînãr a vorbit cu cîte 3, 4 surori. ªi le lasã

ºi durere, ºi batjocurã, ºi vorbe rele.
ªi astea-s lucruri foarte rele. Tinerii trebuie sfãtuiþi. Cînd odatã
au pus în faþa Domnului, cu mult timp înainte, sã nu vorbeascã decît
cu aceea cu care nãdãjduieºte cã va fi. Nu. Altã metodã ºi cu din
astea. De-aceea e nevoie de sfatul bãtrînilor din adunare. Pentru cã
acolo trebuie sã se vadã dacã nu sînt înrudiþi, dacã nu au mai avut
legãturi cu alte persoane pe care acuma le pãrãseºte ºi intrã în alte
legãturi. De-aceea e nevoie de sfat. Important este sã se aleagã 3
fraþi de rãspundere de care sã asculte ºi cãrora sã le cearã sfatul.
Asta e foarte important. Atunci e rînduialã, nu e neorînduialã. ªi sã
ºtie cã trebuie sã asculte ºi sã urmeze sfatul lor. Mai este un lucru:
în fiecare sat, în fiecare comunã unde este o adunare, trebuie sã fie
ºi acolo 2, 3 fraþi care sã supravegheze ce se întîmplã în adunare,
local. Socotesc cã nu-i bine sã intervinã fraþi din alte sate, din alte
c o m u n e , s ã f a c ã r î n d u i a l ã î n co m u n a r e s p e c t i v ã . N u m a i î n
înþelegere: cînd fraþii au nevoie ºi vor: Uite, veniþi la noi, vrem sã
stãm de vorbã aici împreunã. Pe astea toate le pot hotãrî împreunã
fraþii din localitate. Important este sã-i numeascã pe aceia ºi sã se
hotãrascã cu toþii sã-i asculte. Mai avem ceva sau ne rugãm?
Cam astea au fost. Sã ne ridicãm ºi sã-I mulþumim Domnului.
Am vrea sã ne indicaþi sau sã ne arãtaþi niºte practici ale unor fraþi
unde s-a refãcut unitatea frãþeascã. Uite, la Corocãieºti, de exemplu.
ªtiþi toþi cã acolo au fost o mulþime de ani dezbinãri ºi tulburãri.
Acuma se adunã împreunã, se îmbrãþiºeazã, lucreazã împreunã. Aºa
cã, dacã au dragoste ºi doriri frumoase cu toþii, se pot ierta, se pot
iubi ºi pot colabora. Aºa i-am rugat ºi pe cei de la Bosanci sã facã.
ªi sperãm cã ºi acolo se va rezolva. Aºa cã, oriunde sînt 2 adunãri,
fraþii sã se întîlneascã, sã se îmbrãþiºeze, sã-ºi cearã unul altuia
iertare, toþi sã-I cearã iertare Domnului ºi sã colaboreze mai departe.
Asta-i singura soluþie. Nu se poate altfel. La Lãloaia cum sã facem?
Tot aºa. Numai aºa se poate. Acolo, împreunã cu ei, stabiliþi. Uite,
eu cred cã ºi acuma acest lucru se poate face. ªi eu sper cã deja s-a
ºi fãcut. ªi cred cã, în viitor, se vor duce ºi cei de la Lãloaia
împreunãcu ceilalþi fraþi. ªi vor fi una. Ce zici, frate Iordache? Frate
Gheorghe? Acelaºi lucru. Asta-i datoria noastrã: sã ne împãcãm, sã
ne iubim, sã ne îmbrãþiºãm, sã colaborãm. Asta-i foarte important.
Iertaþi tot ºi uitaþi tot ce-a fost ºi pornim de-aci cu o dragoste ºi cu
u n g î n d º i D u m n e z e u n e v a b i n e c u v î n t a . E u aº a cr ed . F r at e
Iordache, ce zici, în privinþa aceasta? Lãsaþi începutul, cã ºtiu cum
a fost începutul. De astãzi înainte cum facem! Unitate ºi pace, ºi
armonie. Vreþi sã vinã Domnul ºi sã ne împace cu sabia? Nu! Aºa
cã, eu cred cã acuma s-a fãcut pacea ºi de-aci nu mai dezgropãm
trecutul, nici ce-a fost de-o parte, nici de alta. Mergem cu unitatea
ºi cu armonia de-aci înainte. ªi asta cred cã-i bine peste tot. Frate
Iordache! Hai sã facem o rugãciune în faþa Domnului cu toþii. Se
roagã fratele Iordache ºi ceilalþi fraþi, care au dorinþa. ªi noi punem
hotãrîre în faþa Domnului cã de azi înainte sã rezolvãm problema
potrivit Duhului Sfînt. Cu dragoste ºi cu unitate.
Rugãciunea de sfîrºit, a fratelui Traian Dorz. Tatãl nostru care
eºti în ceruri, sfinþeascã-Se Numele Tãu. Vinã Împãrãþia Ta, facã-Se
voia Ta precum în cer, aºa ºi pe pãmînt. Pîinea noastrã cea de toate
zilele dã-ne-o nouã astãzi.
Pag. 236

ªi ne iartã nouã greºelile noastre precum iertãm ºi noi greºiþilor

noºtri. ªi nu ne duce pe noi în ispitã, ci ne izbãveºte de cel rãu. Cã
a Ta este împãrãþia ºi puterea, ºi slava, acum ºi-n vecii vecilor.
Amin. Mulþumim Doamne Dumnezeul nostru, pentru aceastã stare
împreunã în faþaTa, în seara aceasta. Mulþumim pentru tot Cuvîntul
pe care Tu l-ai dezvãluit în faþa noastrã ºi pentru toatã lumina pe
care ne-ai dat-o fiecãruia dintre noi pentru aceeaºi înþelegere a
aceluiaºi Cuvînt. Tu ai dorit sã gîndim la fel, sã umblãm la fel, sã
vorbim la fel, sã avem acelaºi cuget unii cu ceilalþi, pentru ca sã
putem fi binecuvîntaþi de Tine. Tu ºtii toate cugetele ºi toate
gîndurile, cît au dorit ºi cît au luptat, ºi cît au tras unii ca sã ajungã
sã gîndeascã la fel. Tu cunoºti inimile fiecãruia dintre noi; ºtim cã
ai ascultat rugãciunile noastre ºi pe cele spuse tare, ºi pe cele
gîndite ºi vei rãspunde fiecãruia dintre noi dupã felul cum ne-am
purtat noi faþã de Tine, faþã de Cuvîntul Tãu ºi faþã de îndemnurile
Tale din aceastã searã.
A venit momentul acesta deosebit. Tu ai vrut ca în Lucrarea Ta
sã fie rînduialã, ascultare, unitate. ªi, potrivit sfîntului Tãu Cuvînt,
ne-ai îndemnat pe toþi la aceasta, ca fiecare sã ne dãm toate silinþele
ca sã unim cu cr edinþa noastrã fapta, cu fapta cunoºtinþa, cu
cunoºtinþa înfrînarea, apoi rãbdarea, apoi evlavia ºi dragostea de
fraþi, ºi iubirea de oameni. Pentru cã numai dacã vom avea din
belºug aceste lucruri în noi ele nu ne vor lãsa sã fim nici leneºi, nici
neroditori în ce priveºte deplina cunoºtinþã a Ta.
ªi, într-adevãr, cine nu le are pe acestea este orb, umblã cu ochii
închiºi, a uitat cã a fost curãþit de vechile lui pãcate ºi nu ºtie
încotro merge. Într-adevãr, numai în chipul acesta vom avea intrare
slobodã în Împãrãþia Ta, dacã împlinim condiþiile Tale. Noi Te
rugãm sã ne-o dãruieºti. ªi sã ne ajuþi sã ne dãm toate silinþele sã
unim cu una alta, pînã ce vom împlini aceste virtuþi cerute de Tine,
numai pentru care vei dãrui Tu harul Tãu ºi izbãvirea Ta. Pentru cã
ne este fãcut decunoscut cuvîntul: Sã ne uitãm dar cu bãgare de
seamã la bunãtatea ºi la asprimea lui Dumnezeu. Bunãtate faþã de
cei ce au ascultat ºi asprime de cei care n-au ascultat. Tu ne-ai
poruncit sã nu pãrãsim adunarea noastrã cum au unii obicei. Cã,
dupã ce sãvîrºim acest pãcat cu voia, nu mai rãmîne nici o jertfã de
ispãºire, ci numai aºteptarea unui foc mistuitor care va nimici pe cei
dezbinaþi ºi neascultãtori. Nu ne lãsa sã fim dezbinaþi. Nu ne lãsa sã
fim neascultãtori. Nu ne lãsa sã ne desprindem din unitatea ºi din
pãrtãºia frãþeascã. De aceea, Te rugãm, binecuvînteazã-ne ºi
ajutã-ne ca, aºa cum am stat în aceastã searã împreunã, sã rãmînem
ºi sufleteºte, nu numai trupeºte, lucrînd în armonie unii cu alþii. Cã,
dacã avem pãrtãºie unii cu alþii ºi dacã umblãm în luminã, numai
atunci Sîngele Tãu ne curãþeºte de orice pãcat. Dar dacã nu umblãm
în luminã ºi n-avem pãrtãºie, atunci sîntem îndepãrtaþi ºi de la harul
rãscumpãrãrii ºi curãþirii Sîngelui Tãu. Nu ne lãsa pe nici unii în
aceastã stare. Te rugãm pentru unitatea pe care o dorim, pentru toþi
fraþii din pãrþile acestea, din toatã zona aceasta. Ajutã-i pe fiecare
sã se smereascã, socotindu-se mai prejos decît ceilalþi, sã nu se
considere singuri înþelepþi, nici cã are cineva tot adevãrul ºi toatã
cunoºtinþa sau sã-ºi închipuie cã e liber sã facã orice vrea. Pentru
cã este scris: Sînteþi mãdulare unii altora.
 Pag. 237

Nu puteþi face tot ce voiþi. Ajutã-ne sã ne supunem voinþei Tale

ºi voinþei frãþeºti, cã-n aceasta stã armonia ºi binecuvîntarea Ta
pentru noi.
Noi Îþi mulþumim pentru toþi fraþii care au luat parte la aceastã
întîlnire frãþeascã. Îþi mulþumim ºi pentru faptul cã ne-am putut
vedea faþã cãtre faþã, cu mulþi dintre ei poate cã pentru prima datã.
ª i , c u m u l þ i , p o a t e c ã p e n t r u u l t i m a d a t ã . Te r u g ã m s ã - i
binecuvîntezi. Iar mîine, cînd vom sta în faþa Ta sã dãm fiecare
seamã de felul cum am ascultat ºi cum am rãspuns, ajutã-ne sã
putem rãspunde cu credincioºie ºi cu smerenie, ca niºte slujitori
care n-au de ce sã le fie ruºine de lucrul pe care l-au fãcut ºi pe care
li l-ai încredinþat Tu lor. Binecuvînteazã-i pe toþi fraþii noºtri. Ne
rugãm în chip deosebit pentru fraþii de la Lãloaia, pentru cei de la
Vãsieºti, pentru cei de la Dofteana ºi pentru toþi ceilalþi fraþi ºi
surori ale noastre, pe care Te rugãm sã-i încredinþezi cã-i iubim din
toatã inima. Cã ne rugãm cu cãldurã pentru ei sã le dãruieºti tuturor
fraþilor, ºi celor de-o parte, ºi celor de alta, acelaºi fel de credinþã.
Pentru ca, iubindu-se ºi pornind de la nivelul frumos din seara
aceasta, sã continue, mai departe, întîlnirile lor frãþeºti împreunã.
ªi, dacã mai sînt ºi lucruri care încã nu sînt deplin înþelese, ori de-o
parte, ori de alta, sã le dai lumina ºi Tu le vei limpezi. Dar sã dorim
aºa cum Te-ai rugat: sã ne gãseºti pe toþi una, aºa cum Tu eºti una
cu Tatãl, Isuse Doamne, ºi cum ai vrut totdeauna ca ai Tãi sã fie una
în Tine.
Te rugãm sã primeºti rugãciunile noastre de mulþumire pentru
starea aceasta împreunã. Acesta este un precedent frumos. Te
rugãm, mai pregãteºte-ne astfel de întîlniri. Ajutã-ne pe fiecare sã
lucrãm pentru dragoste, pentru acoperirea prãpãstiei dintre noi. ªi
astfel, pe puntea dragostei, sã putem trece unii la alþii cu cãldurã ºi
cu iubire. Ajutã-ne sã înþelegem cã, dacã Tu ne-ai iertat atît de mult,
sîntem datori sã ne iertãm ºi noi. Binecuvînteazã familia aceasta. Pe
fratele ºi pe cei preaiubiþi ai Tãi din aceastã casã. Binecuvînteazã
întreagã familia lor. ªi toate casele ºi familiile fraþilor ºi surorilor
din localitatea aceasta, din zona aceasta ºi din þarã, ºi din lumea
întreagã. Noi ne rugãm pentru toþi. Dorim sã ne cuprinzi pe toþi în
dragostea Ta aºa cum, la Golgota, ne-ai cuprins prin rãscumpãrarea
Crucii Tale. Mulþumim din toatã inima cã ne-ai fãcut bucuria sã ne
revedem în aceastã searã. ªi, dacã pe pãmîntul acesta, trupeºte, nu
ne vom mai vedea într-o astfel de întîlnire, ajutã-ne, Te rugãm, cum
Te-am rugat mereu, sã ne întîlnim în Împãrãþia Ta, acolo unde nu
vor mai fi dezbinãri, nici pãreri diferite, nici neînþelegeri. Ci unde
toþi vor avea lumina Duhului Sfînt, prin care vor înþelege la fel, vor
vorbi la fel, vor simþi la fel, vor iubi la fel, vor ierta la fel, cum ai
iubit ºi cum ai iertat Tu. Ne închinãm Þie pentru toate. ªi Te rugãm
ºi pentru ziua care vine, pentru evenimentele care se vor mai
petrece: întîlnirile, nunþile care se vor petrece. Bunele hotãrîri care
s-au luat aici, Te rugãm sã le duci la îndeplinire. Binecuvînteazã
pãrinþii care au copii necãsãtoriþi. Dãruieºte-le fricã de Tine ºi
rãspundere în acest pas hotãrîtor ºi pentru ei, ºi pentru urmaºii lor.
Nu-i lãsa sã facã grãbiþi, fãrã Cuvîntul Tãu ºi fãrã încuviinþarea
fraþilor astfel de paºi care, pe urmã, aduc fie bucurii, fie întristare
tuturor.
Pag. 238

Ci le dãruieºte tuturor dragostea ºi ascultarea frãþeascã, pentru

ca, luînd împreunã, dupã voia Ta ºi în rugãciune, hotãrîrile cele
bune, sã poþi binecuvînta unirea tinerilor lor ºi naºterea de copii
credincioºi ºi sfinþi. Binecuvînteazã-i pe cei care au probleme în
familiile lor. Dãruieºte-le Te rugãm luminã pentru rezolvarea lor. Te
rugãm din toatã inima, pentru cã numai Tu ºtii cît de adîncã este
durerea ºi sfîºierea aceasta cînd chiar între cele 2 suflete pe care Tu
ai hotãrît sã le faci unul se produce o rupturã care adeseori nu se
mai reface niciodatã. Doamne, Te rugãm pentru toþi cei care se
unesc în Taina Nunþii: dãruieºte-le pãrtãºia, unitatea ºi dragostea.
Te rugãm pentru cei care ne-au iubit ºi s-au rugat pentru noi, sã-i
binecuvîntezi. Dar ne rugãm ºi pentru cei care ne-au cerut sã ne
rugãm noi pentru ei. Noi ne bucurãm acum cã ne-am vãzut ºi ne-am
bucurat împreunã în Cuvîntul Tãu, ºi ne-am zidit duhovniceºte pe
temelia care ne-a fost pusã o datã pentru totdeauna. Dar Te rugãm
pentru cei care sînt slabi ºi bolnavi, ºi necãjiþi, ºi dezbinaþi, ºi
tulburaþi, ºi abãtuþi de la calea Ta, ºi cãzuþi, sã-i ridici Doamne.
Doamne, Te rugãm sã-i mîngîi. Tu, care Þi-ai vãrsat Sîngele pentru
viaþa ºi mîntuirea tuturor Doamne Isuse, trimite-le Duhul Sfînt, care
sã-i modeleze dupã voia Ta ºi sã le dãruiascã o inimã blîndã, plinã
de bunãtate, de îndurare, de iubire, de ascultare, de smerenie, în
car e l o cu i eº t e t o t d eau n a p u t er ea Ta º i D u h u l T ãu C el S f î nt.
Binecuvînteazã adunarea de aici. Pe fraþii ºi surorile noastre din
aceastã adunare ºi din toate adunãrile. Binecuvînteazã aceste
adunãri. Uneºte-le pe cele dezbinate, învioreazã-le pe cele mîhnite,
ridicã-le pe cele cãzute, întoarce-le pe cele rãtãcite.
Învioreazã sufletele tuturor celor care sînt apãsaþi ºi ascultã
rugãciunile care se ridicã spre Tine. Doamne, în acest miez de
noapte, strigãm cãtre Tine pentru aceste dureri. Tu, care ne-ai
învãþat sã umblãm cu toatã înþelepciunea ºi cu toatã bunãtatea ºi
curãþia, ajutã-ne sã umblãm în aºa fel, încît sã fim nevinovaþi de
sîngele oricui. Tu ai spus sã fim supuºi stãpînirii; Tu ai spus sã-i
iubim pe toþi; Tu ai spus sã ne rugãm pentru toþi mai marii noºtri.
Ajutã-ne sã facem din toatã inima acest lucru, nu cu prefãcãtorie,
nici cu alt gînd, decît cu dorinþa mîntuirii pentru toþi; ºi pentru
vrãjmaºii noºtri. Fã în aºa fel Doamne ca atunci sã fim în pace ºi-n
liniºte, cînd vom veni în faþa Ta sã ne primim rãsplata pentru binele
sau rãul pe care l-am fãcut cînd eram în trup. Te rugãm pentru
soþiile noastre. Pentru copiii noºtri trupeºti ºi sufleteºti. Dãruieºte-le
binecuvîntarea Ta. Doamne, binecuvînteazã-i pe fraþii lucrãtori care
au soþii neînþelegãtoare. Doamne, Tu ºtii cît de greu lucreazã un
frate care are o soþie împotrivitoare. Fã Tu toate soþiile fraþilor
noºtri credincioase, iubitoare, blînde, bune, sã le fie un ajutor ºi o
mîngîiere, ºi un sprijin în lucrul Tãu, în care este nevoie de atîta
rãbdare ºi înþelepciune. Binecuvînteazã-i pe fraþii noºtri care au
soþii bune, dar care nu le ºtiu preþui îndeajuns. Ajutã-le sã le
preþuiascã. Sã-ºi dea seama cît de mare preþ are o soþie credincioasã,
harnicã cumpãtatã ºi bunã. Ajutã Doamne ca toate surorile noastre
sã fie astfel de soþii acum sau cînd vor ajunge sã fie. Binecuvînteazã
surorile noastre ºi le dã lumina ºi ajutorul Tãu. Fereºte-le de ispite
ºi de pãcate. Te rugãm, fereºte-le de cursele care li se întind acum
în cale din atîtea pãrþi, în veacul acesta stricat ºi murdar.
 Pag. 239

Te rugãm pentru tinerii noºtri, copiii Tãi, copiii noºtri: cînd vor
ajunge la vremea cînd va trebui sã-ºi gãseascã perechea potrivitã,
rînduitã de Tine, sã Þi-o cearã Þie Doamne. Sã fie ascultãtori de
fraþi, de pãrinþii lor trupeºti ºi sufleteºti. ªi sã aºtepte cu rãbdare
b i n e c u v î n t a r e a d e l a Ti n e, p en t r u ca s ã î n t e me i e z e c ã s n i c i i
binecuvîntate, care sã fie prilej de bucurie ºi de cinste pentru
Lucrarea Ta, nu prilej de batjocurã ºi de durere ºi pentru unii, ºi
pentru alþii. Te rugãm, binecuvînteazã-i pe fraþii noºtri lucrãtori pe
care i-ai rînduit sã fie în fruntea adunãrilor Tale.
Ajutaþi dupã voia Ta ºi prin Duhul Tãu, ajutã-le sã poarte cu
toatã grija rãspunderea faþã de turma peste care i-ai pus Tu pãstori.
Ajutã-i Doamne sã vegheze cu toatã grija asupra celor pe care i-ai
rînduit sã fie sub îndrumarea lor. Dãruieºte-le simþul rãspunderii ºi
al datoriei faþã de oricare suflet, aºa cum ai fãcut Tu, bunul nostru
Pãstor, care i-ai cãutat pe toþi cei care sînt apãsaþi ºi chinuiþi ºi care
ai dorit sã-i aduci pe toþi la mîntuire. Binecuvînteazã astfel de
suflete, pentru ca, în unitate ºi în armonie, sã putem face ca buna
rînduialã din mijlocul adunãrii Tale sã propãºeascã. Doamne, pentru
adunare Te rugãm! Fã ca adunãrile noastre sã fie unite în aºa fel,
încît Tu sã le poþi binecuvînta de la început pînã la sfîrºit, în toatã
desfãºurarea. Pune în sufletele fraþilor noºtri, vestitorii Cuvîntului
Tãu, acelaºi duh. Nimeni sã nu vorbeascã din duh de ceartã, din
slavã deºartã sau din porniri fireºti, care vin cu foarte multã
ºiretenie, din pricina ispititorului ºi din partea lui, pentru ca, prin
Cuvîntul Tãu sã-i dezbine ºi sã-i despartã pe ai Tãi ºi prin Cuvîntul
Tãu sã se jigneascã ºi sã se strãpungã sufleteºte unii pe alþii. Ci, cu
blîndeþe ºi cu bunãtate, sã mînuiascã Cuvîntul Tãu, cu toatã frica de
Tine ºi cu toatã teama, în aºa fel, încît sã-i bucure pe toþi, sã-i
mîngîie pe toþi, sã-i ajute pe toþi ºi, în primul rînd, pe cel care-l
mãrturiseºte curat ºi credincios, devotat, rîvnitor, iubitor, înþelept
ºi smerit.
Mulþumim pentru aceastã noapte binecuvîntatã. Te rugãm sã-i
binecuvîntezi acum pe fraþii care pleacã. Însoþeºte-i la întoarcere.
Pãzeºte-i de ispite, de pãcate. Gîndurile bune pe care le-ai inspirat
prin Cuvîntul Tãu în mijlocul nostru, în seara aceasta, ajutã-ne sã
le pãstrãm ºi sã lucrãm potrivit lor. Nivelul acesta de unitate ºi de
armonie pe care l-ai stabilit în întîlnirea noastrã pãstreazã-l între
noi. Ajutã-ne sã nu ne ferim privirile cînd ne vedem unii pe alþii.
Ajutã-ne sã nu ne ocolim unii pe alþii. Ajutã-ne sã nu ne mai vorbim
de rãu unii pe alþii. ªi iartã-ne, cã toþi am greºit pînã astãzi înaintea
Ta. Dar acum, punînd legãmîntul nostru, Te rugãm sã ne ajuþi ca, pe
viitor, sã fim altfel decum am fost pînã acum. ªi armonia, ºi pacea,
ºi unitatea sã domneascã desãvîrºit în adunãrile noastre, în familiile
noastre, în familiile copiilor noºtri, pentru care ne rugãm ºi mai
mult decît pentru noi sã fie mai vrednici decum am fost noi, mai
credincioºi, mai ataºaþi, mai iubiþi, mai devotaþi, mai ascultãtori ºi
mai smeriþi. Pe toate acestea le înfãþiºãm înaintea Ta, Tatãl nostru
Cel Bun, Dulcele nostru Mîntuitor ºi Mîngîietor, Duhule Sfinte, ºi
ne rugãm sã primeºti cu bunãtate ºi bunãvoinþã aceste rugãciuni. ªi
sã ne ierþi Doamne de toate slãbiciunile ºi greºelile pe care le-am
avut sau pe care încã le mai avem.
Pag. 240

Îndreaptã-ne Doamne pe toþi, ca sã putem sta odatã liniºtiþi în

faþa Ta, privind ºi Faþa ta, ºi feþele fraþilor noºtri - mai ales pe cele
pe care le-am întristat mai mult - sã le putem privi cu bucurie. Iar
ei, toþi, la fel. Doamne, fã ca aceastã rugãciune sã fie deplinã ºi a
fiecãruia. Fã ca aceastã dorinþã sã se realizeze deplin ºi în fiecare
dintre noi. ªi fã ca puterea Ta cea mare ºi sfîntã sã ne facã deplin
ºi pe fiecare dintre noi un adevãrat slujitor ostaº ºi credincios al
Tãu. Pentru ca sã putem odatã da cu bucurie seama de misiunea pe
care ne-ai încredinþat-o ºi de lucrul pe care ne-ai poruncit sã-l
facem. Pentru toate Îþi mulþumim ºi pentru toate ne închinãm Þie ºi
Te slãvim recunoscãtori ºi îndatoraþi, pînã va veni Împãrãþia Ta. ªi
atunci, ajutã-ne sã vedem ºi noi aceastã Împãrãþie cu bucurie ºi sã
avem un loc fericit împreunã cu toþi cei cu care am gîndit ºi am
umblat la fel în viaþa ºi în lupta aceasta. Pentru toate, fii slãvit Tatã,
Fiu ºi Sfîntul Duh, Dumnezeul nostru, cãci a Ta este Împãrãþia,
puterea ºi mãrirea, a Tatãlui, a Fiului ºi a Sfîntului Duh. Amin.
Ajutã-mi Doamne zi de zi, neclãtinat sã-Þi pot pãzi, cu dragoste
pîn’ la mormînt, Cuvîntul Tãu Cel Sfînt.
 Pag. 241

O searã testamentarã

Introducerea fãcutã de fratele Traian Dorz la adunarea de sfat

frãþesc de la Galaþi - 16-IX-1988

Lucrurile au ajuns la un punct foarte important. Noi sîntem o

Lucrare a Domnului care s-a înfiinþat acum 65 de ani. Noi toþi am
venit de bunãvoie, prin legãmînt personal ºi nesiliþi de nimeni
ne-am predat Domnului. Cînd am venit în Lucrare, Lucrarea era.
Noi ne-am ataºat Lucrãrii fãrã sã punem condiþii, ci primind
condiþiile Domnului: sã ne predãm Lui, sã începem o viaþã nouã, sã
punem legãmînt cã vom asculta de bunãvoie ºi din toatã inima de
Domnul, de Lucrarea Lui, de fraþii noºtri, înaintaºii noºtri, ºi de
învãþãtura la care am venit. Noi am venit sã cãutãm mîntuirea
sufletului. Mîntuirea sufletului, noi am crezut ºi am fost îndemnaþi
de Duhul lui Dumnezeu s-o gãsim aici. Cã uºor am fi putut merge
în alte pãrþi. Cîte lucrãri mai erau în afarã de Oastea Domnului.
P u t e a m m e rg e a c o l o , l a al þ i i . D ar d e ce am v en i t ai ci ? Ne- a
îndemnat Duhul lui Dumnezeu.
Aici am simþit noi cã e matca noastrã, familia noastrã, vatra
noastrã caldã în care putem gãsi bucuria sufletului ºi mîntuirea
vieþii noastre ºi a familiei noastre. Adevãrul aºa a fost. Aduceþi-vã
aminte de dragostea dintîi. Mereu Cuvîntul Domnului ne aduce
aminte de zilele dragostei noastre dintîi. Ce fior sfînt aveam în
inimile noastre cînd auzeam un frate! Nu ºtiam cîntãri, ºtiam una
sau 2. Nu ºtiam sã ne rugãm. Nu ºtiam mãcar un verset întreg din
Biblie, nu ºtiam ce înseamnã trimiterile biblice. Dar ce dragoste
fierbinte aveam! Dragoste de care mereu Îi e Domnului dor s-o vadã
iarãºi în vieþile noastre. De ce nu ne întoarcem oare cu toþii ºi mai
des la atmosfera aceea sfîntã în care eram toatã adunarea ºi toate
sufletele noastre cînd am venit prima datã la Domnul? Fiecare dintre
frãþiile voastre vã aduceþi aminte de aceste lucruri. ªi cred cã uneori
vã gîndiþi cu lacrimi ºi cu nostalgie la vremea aceea: O, dacã ar mai
veni iarãºi vremea dragostei dintîi!... Nu de Domnul depinde, ci de
noi depinde sã aducem sau sã retrãim în mijlocul nostru aceastã
atmosferã curatã ºi sfîntã în care am fost fericiþi.
Nu era atunci pentru noi mai de preþ ca un frate, ca o adunare, ca
o cîntare, ca un verset din Biblie, nimic pe pãmîntul acesta. Haideþi,
fraþilor, ºi aºezaþi-vã la loc, cã noi mai aºteptãm încã. Vorbim cîteva
cuvinte pînã vin ºi ceilalþi fraþi ºi se completeazã toate locurile.
Slãvit sã fie Domnul! Vorbim despre aceste lucruri pentru cã e vatra
caldã la care totdeauna trebuie sã cãutãm sã ne întoarcem. Frate
Costicã, hai, lasã locul ãla din frunte la alþii. Vino aici, pe locul cel
din urmã! Aceasta e o întîlnire cu totul deosebitã. Veþi afla mai
tîrziu în ce constã aceastã deosebire ºi cît de important lucru este ca
noi sã ne privim bine feþele unii altora acuma ºi sã luãm bine seama
la partea de rãspundere pe care fiecare dintre noi o avem în locul în
care ne-a aºezat Dumnezeu în Lucrarea Sa, în familia noastrã, în
adunarea noastrã, în sectorul nostru, în zona noastrã. Pentru cã nu-i
întîmplãtoare alegerea aceasta ºi nu de la noi înºine am venit. Ci
Domnul ºi harul Sãu ne-a îndemnat ºi ne-a chemat la aceastã
pãrtãºie sfîntã.
Pag. 242

Noi am spus de bunãvoie numai cuvîntul legãmîntului prin care

ne-am angajat sã-L slujim pe Domnul fãrã rezerve, cu ascultare
deplinã ºi din toatã inima, ºi fãrã condiþii. Nu ne-am tîrguit cu
Domnul cînd am venit. ªi n-ar fi trebuit sã ne mai tîrguim nici dupã
aceea. Cînd Domnul ne-a cerut toatã inima, trebuia sã ºtim sã nu
pãstrãm nici unii nimic, nici un lucru firesc, lumesc, strãin de
Domnul. În mãsura în care am mai pãstrat ceva strãin, acest ceva a
infectat viaþa noastrã, a tulburat pacea noastrã ºi bucuria noastrã,
relaþia noastrã cu Domnul ºi a întinat în multe rînduri ºi-n multe
feluri Lucrarea sfîntã a lui Dumnezeu, în care venisem devotaþi,
predaþi Domnului, sã facem un act de ascultare totalã. ªi ne-am
predat de bunãvoie, fãrã sã fim siliþi de nimeni, luîndu-ne, prin
aceasta, angajamentul sã-L slujim fãrã rezerve ºi fãrã abateri pe
Dumnezeu. Din cînd în cînd, e bine sã ne întîlnim unii cu alþii, ca
î n acea s t ã v e r i f i c a r e a n o a s t r ã î n º i n e î n f aþ a C u v î n t u l u i l u i
Dumnezeu ºi în faþa obligaþiilor pe care ni le-am luat de la început,
pornind pe calea Lui, sã ne dãm seama în ce mãsurã am reuºit noi
într-adevãr sã ne identificãm cu gîndul Domnului ºi sã ne împlinim
fãgãduinþa pe care am fãcut-o cînd ne-am predat Lui ºi am venit în
Lucrarea Sa.
Dacã n-am fãcut-o de multe ori pînã acuma, cred cã în seara
aceasta este un astfel de moment în care va trebui sã analizãm
conºtienþi ºi atenþi starea pe care o avem, situaþia în care ne gãsim,
condiþiile în care lucrãm, viitorul care ne aºteaptã, potrivit atitudinii
ºi hotãrîrii pe care o luãm noi faþã de Domnul ºi faþã de Lucrarea
Lui acum. Putem sã începem adunarea? Rugãciunea de început, a
fratelui Costicã Iacobuþã. În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al
Sfîntului Duh. Amin. Împãrate Ceresc, Mîngîietorule, Duhul
Adevãrului, care pretutindenea eºti ºi pe toate le împlineºti,
Vistierul bunãtãþilor ºi dãtãtorule de viaþã, vino Doamne Duhule
Sfinte, ºi Te sãlãºluieºte între noi ºi întru noi ºi ne curãþeºte,
bunule, sufletele noastre, ºi mîntuieºte bunule sufletele noastre.
Tatãl nostru care eºti în ceruri ºi care, din cerurile Tale preaînalte,
ai trimis pe unicul Tãu Fiu ca preþ de rãscumpãrare ºi prin El ai
adus la împlinire minunea ºi taina mîntuirii noastre.
Tu ai vãzut starea noastrã slabã ºi cît de repede au cãzut primii
oameni în neascultare. Ne-ai iubit ºi ne-ai iertat de atunci. Ne-ai
iubit ºi ne-ai întocmit o altã tainã, mai mãreaþã, dar mai scumpã, de
mîntuire ºi o altã posibilitate de regãsire, de reîntîlnire ºi dupã
aceea de moºtenire împreunã a fãgãduinþelor Tale. ªi, peste veacuri,
ai privit cu milã pînã în vremea noastrã, pînã în generaþia noastrã,
pînã în þara noastrã, pînã în Biserica ºi în neamul nostru, pentru cã
ai avut în vedere mîntuirea sufletelor noastre. Îþi mulþumim cu
adîncã recunoºtinþã pentru vremea aceasta de har, cãci ne-ai trimis
Lucrarea aceasta prin Duhul Sfînt, prin pãrinþii noºtri. Ne-ai pregãtit
vremea aceasta de har ºi de libertate, ca sã Te putem mãrturisi ºi de
pe acoperiºuri. Îþi mulþumim cu adîncã recunoºtinþã cã ne-ai dat mai
mult decît am putut crede noi, Îþi mulþumim. Iar pe noi ne iartã cã
ne-a gãsit vremea aceasta aºa de nepregãtiþi. O, ºi pentru întîlnirea
aceasta, Tu pregãteºte-ne, Te rugãm. Tu ne-ai dat-o, Tu ne-ai
pregãtit-o din veºnicie. Noi sîntem aºa de nepregãtiþi.
 Pag. 243

Pregãteºte-ne pentru întîlnirea aceasta, pentru starea împreunã,

pentru ceea ce va urma de aici, pentru planul pe care-l ai ºi cu noi
în Lucrarea în care ne-ai chemat împreunã, ne-ai aºezat, ne-ai
pãstrat împreunã. Îþi mulþumim aºa de frumos cã din nou putem veni
împreunã ºi în locul acesta; fii binecuvîntat! Ne binecuvîntã
întîlnirea, ne deschide inimile larg la ascultarea Cuvîntului ºi ne
pregãteºte inimile ºi sufletele pentru cauza pentru care ai îngãduit
sã fim împreunã în locul acesta. Ca sã putem spune ºi noi aºa cum
au spus ºi pãrinþii noºtri, cã: ni s-a pãrut nimerit nouã ºi Duhului
Sfînt sã facem tot ceea ce a hotãrît Mîna Ta mai înainte de veºnicii.
Ne dã lumina ºi ajutorul Duhului Tãu Celui Sfînt în clipa aceasta.
Ne deschide mintea ºi inima ca sã înþelegem minunea ºi taina
vremurilor pe care le trãim. Sã-Þi poþi face lucrarea, lãsîndu-ne ºi
noi o Doamne cãlãuziþi de Sfîntul Tãu Cuvînt ºi de puterea Duhului
Tãu Celui Sfînt, ca în felul acesta sã ne putem încadra ºi înrola în
locul ºi-n starea în care ne-ai chemat ºi ne-ai aºezat ºi sã ne putem
înþelege vremea, starea ºi slujba la care ne-ai chemat. Sã Te poþi
folosi de noi ca de niºte unelte ºi ca de niºte r obi. De aceea,
binecuvîntã întîlnirea noastrã, binecuvîntã starea noastrã împreunã.
Ocroteºte-ne la umbra aripilor Tale. Dãruieºte-ne Tu lumina ºi
ajutorul de care avem nevoie sã putem înþelege toate lucrurile;
putere sã veghem cîteva clipe.
Tu ne-ai chemat iar ºi ne-ai strîns în jurul Cuvîntului Tãu, sã mai
stai de vorbã un ceas cu noi, sã ne mai rugãm un ceas cu Tine ºi sã
mai v eg h em u n ceas cu Ti n e. Ajutã-ne. Nu º t i m cî t e ceas u r i
de-acestea vom mai avea pînã va veni ultimul ceas, cînd ne vei
chema la Tine. Ajutã-ne sã venim luminoºi ºi puternici. Ajutã-ne ºi
ceasul acesta sã-l putem veghea, sã Te putem asculta. Te chemãm
în mijlocul nostru. Vino aºa cum totdeauna ai venit în mijlocul
noroadelor: i-ai vindecat pe cei bolnavi, i-ai întãrit pe cei slãbãnogi,
i-ai mîntuit pe cei pãcãtoºi ºi le-ai fãcut bine tuturor, ºi nouã la fel;
Îþi mulþumim. De aceea, nici o întîlnire nu vrem s-o avem fãrã Tine.
Te chemãm în mijlocul nostru. Cerceteazã-ne ºi în seara aceasta ºi-n
locul acesta. ªi, prin Duhul Sfînt, ne deschide inimile ºi ne deschide
uºa larg ºi, pe aripile Lui de har nesfîrºite ºi veºnice, ne trimite tot
ceea ce ºtii cã priveºte viaþa ºi evlavia ºi tot ceea ce este nevoie în
vremea noastrã, în locul nostru, în starea noastrã; tot ceea ce este
nevoie pentru ca Lucrarea sã propãºeascã acum, cînd ea a depãºit
hotarele þãrii noastre. O, ºi cînd, din sãmînþa aceasta aºa de micã, ai
fãcut pomul acesta mare în care atîtea pãsãri ale cerului vor sã-ºi
facã cuib.
ªi am gãsit ºi noi un cuib aici în pomiºorul acesta. Îþi mulþumim
cu adîncã recunoºtinþã. De aceea, Te rugãm, o binecuvîntã ºi o fã sã
propãºeascã mai departe în mîinile Tale ºi în vieþile noastre. ªi în
felul acesta, ne dãruieºte Tu lumina ºi ajutorul de care avem nevoie,
dãruind puteri biruitoare pãrinþilor ºi înaintaºilor noºtri, împreunã
cu îngerul pe care l-ai pus în fruntea Lucrãrii ºi cãruia totdeauna
i-ai dat puteri biruitoare. ªi-n împrejurarea, la rãscrucea la care ne
aflãm, în stãrile ºi-n împrejurãrile prin care avem de trecut, dã-ne
puteri biruitoare prin cãlãuzirea ºi puterea Duhului Tãu Celui Sfînt.
A Ta este Lucrarea, ai Tãi sîntem ºi noi. Þie ne încredinþãm, pe Tine
Te chemãm, pe Tine Te aºteptãm, pe Tine vrem sã Te ascultãm.
Pag. 244

Însoþeºte-ne ºi fã sã simþim prezenþa Ta ºi sã stãm ca înaintea Ta,

aºa cum a spus Corneliu. ªi, stînd ca înaintea Ta, sã putem primi tot
ceea ce ne vei da. Pentru toate Îþi mulþumim, Te binecuvîntãm, cã
vrednic eºti. ªi a Ta este împãrãþia, puterea ºi slava, a Tatãlui, a
Fiului ºi Sfîntului Duh, pînã în veci. Amin.
Cuvîntul fratelui Traian Dorz. În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi
al Sfîntului Duh. Amin. Preaiubiþii noºtri fraþi, dorim sã citim la
început unul dintre cele mai zguduitoare cuvinte ale Mîntuitorului,
pe care ni l-a lãsat nouã într-o searã ca asta, cînd Se pregãtea sã
plece pentru totdeauna din mijlocul lor ºi cînd prevedea cîte
încercãri ºi cîte lupte vor avea de dus ei pe urmele Lui, pînã cînd va
veni vremea sã se încheie ºi lupta, ºi osteneala, ºi jertfa lor cu slava
ºi cu rãsplata cea veºnicã. În seara Cinei de Tainã, ultimele lucruri
din cele spuse de Mîntuitorul ucenicilor Sãi dupã plecarea lui Iuda,
cînd au rãmas numai 12 scaune acolo, au fost cele din Ioan 17:
rugãciunea de încheiere. Rugãciunea de încheiere a slujbei Sale în
faþa Domnului, a ºederii Sale împreunã cu ucenicii ºi de înºtiinþare
despre viitorul care îi aºteaptã ºi a condiþiilor pe care trebuie ei sã
le întîmpine ºi trebuie sã le biruie, ca sã poatã sã ajungã cu bucurie
la sfîrºitul luptei lor, al misiunii lor, al chemãrii lor, al mîntuirii lor
ºi al tuturor celor pentru care Dumnezeu rînduise sã vinã ei pe
pãmînt. Mîntuitorul a venit sã mîntuiascã lumea. El a vrut sã aleagã
pentru slujba aceasta minunatã pe 12 dintre cei mai aleºi, pe care i-a
cunoscut.
ªi i-a ales. El l-a ales ºi pe Iuda. Odatã le spune ucenicilor Sãi:
Nu v-am ales Eu pe voi, cei 12? Totuºi unul dintre voi este drac.
Dar vreunul dintre ei I-ar fi putut spune: Doamne, Tu, care pe toate
le ºtii, pe toate le cunoºti ºi ne ºtii pe fiecare dintre noi, dacã ai
ºtiut cã e drac, de ce l-ai ales? Cred cã Mîntuitorul i-ar fi zis:
Tocmai pentru cã am ºtiut cã este un drac l-am ales. Pentru cã slujba
pe care trebuia sã o facã el n-o putea face decît cineva care era
demon. Cu toate înºtiinþãrile permanente pe care Mîntuitorul le-a
fãcut celui care a ajuns sã facã slujba aceasta, el, Iuda, a rãmas
permanent încredinþat în hotãrîrea pe care i-o pusese diavolul în
suflet: sã-L vîndã. ªi Mîntuitorul face bilanþul în faþa Tatãlui: N-am
pierdut pe nici unul dintre cei pe care Mi i-ai dat, afarã de fiul
pierzãrii. El era fiul pierzãrii de la început, pentru cã ºi-a ales
singur calea pierzãrii, ca sã se împlineascã Scriptura. Citim deci
cuvintele Mîntuitorului, o parte din capitolul 17, cu rugãciunea ºi
cu testamentul pe care îl lasã Mîntuitorul ucenicilor Sãi. Pentru cã
undeva, în aceste cuvinte ºi adevãruri, ne gãsim ºi pe noi: fiecare în
parte, întreaga noastrã lucrare, întreaga Lucrare a Oastei Domnului,
din care noi sîntem numai o parte, o micã parte.
Înaintaºii, coloana cea mare de la început s-au dus la rãsplatã. Ei
acum sînt în Biserica triumfãtoare din ceruri. Ne-a rãmas nouã
misiunea sã continuãm opera lor. ªi noi, la rîndul nostru, ne vom
duce. În urma noastrã, cum a spus fratele Neculai, vin alþii, care
trebuie sã continue, sã ducã mai departe aceastã luptã sfîntã. Noi,
cum s-au luptat înaintaºii noºtri sã ne lase nouã clar un adevãr, sã
ne lase nouã precis un drum ºi sã ne spunã nouã curat ºi limpede un
adevãr, aºa sîntem datori; nu numai prin cuvintele noastre, ci mai
ales prin viaþa noastrã, cum s-a spus, sã lãsãm urmaºilor noºtri.
 Pag. 245

Pentru ca aceastã Lucrare sã nu se sfîrºeascã cu noi, nici sã dea

un faliment trist ºi ruºinos cu noi, ci sã continue. Noi sîntem aleºi
hotãrît de Dumnezeu. El a spus ucenicilor Sãi: Nu v-am ales Eu pe
voi, cei 12? Aºa ne poate spune la fiecare dintre noi acum: Nu v-am
ales Eu pe fiecare dintre voi, cei 100 sau 50, cîþi sînteþi aici? Ba da.
El ne-a ales. ªi ne-a rînduit mai dinainte sã fim asemenea chipului
Fiului Sãu ºi sã moºtenim viaþa veºnicã. Altfel nu ne-am gãsi aici.
Fiecare avem diferite probleme. Dacã nu L-am fi cunoscut pe
Dumnezeu, nu ne-am fi cunoscut niciodatã unii pe ceilalþi. Dar
pentru cã L-am cunoscut pe Domnul, Domnul a fãcut sã ne
cunoaºtem ºi între noi. ªi, pentru ca sã ne cunoaºtem, ne-a trasat
sarcini clare, la care ºtim cã trebuie sã rãspundem nu numai fiecare
personal. Ci toþi împreunã, solidari, rãspundem de aceasta. Cînd un
pãcat îl face un individ singur, îl ispãºeºte el. Cînd un pãcat îl face
o familie întreagã, îl ispãºeºte toatã familia. Cînd un pãcat îl face o
lucrare întreagã, îl ispãºeºte toatã lucrarea. Cînd un pãcat îl face un
popor sau o generaþie, îl ispãºesc toþi. Dv. sînteþi majoritatea tineri
- nu ºtiþi cã înainte au fost idei politice care au pãcãtuit. Au pãcãtuit
grav împotriva lui Dumnezeu ºi a omeniei, ºi a rînduielilor Lui. ªi,
cînd a venit vremea sã plãteascã, toatã aceastã grupare a plãtit. N-a
cruþat vrãjmaºul pe nimeni. Oameni nevinovaþi care, numai pentru
cã aderaserã cîndva la aceastã lucrare, au trebuit sã suporte chinuri
ºi dureri; pentru cã însãºi unitatea la care aderase el de bunãvoie a
trebuit sã fie pedepsitã pentru pãcatele pe care le fãcuse. ªi atunci
vrãjmaºul n-a ales pe cel nevinovat. De cele mai multe ori, pentru
un singur vinovat, sufãr 100 de nevinovaþi. Aºa cã pãcatul se
ispãºeºte totdeauna. ªi cel care-l face, ºi cei care îngãduie ºi acceptã
pãcatul acesta se fac vinovaþi de participare la pãcat. Sfîntul
Apostol Ioan, apostolul iubirii, zice:
Dacã vine cineva la voi ºi nu vã aduce învãþãtura aceasta, sã nu-i
ziceþi Bun venit!, cã vã faceþi pãrtaºi pãcatelor lui. Nici sã nu-l
primiþi în casã. Sfîntul Apostol Pavel, autorul scrisorii cãtre
Corinteni, autorul epistolei despre iubire, în capitolul 13, a zis:
Dacã n-are cineva dragostea de fraþi, nici faptul cã-ºi dã viaþa sã fie
ars de viu, sau cã îºi împarte averea la sãraci, sau cã are toate
darurile din lume nu-l va justifica în faþa lui Dumnezeu. Dragostea
de fraþi, pãrtãºia cu fraþii este cea care ne face sã fim una, cum a zis
Mîntuitorul. El a ºtiut cît de necesarã este unitatea între fraþi ºi
coordonarea oricãror lucrãri ale lor în înþelegere frãþeascã unii cu
alþii. Nimeni n-avea voie sã facã ceva din proprie iniþiativã, fãrã sã-i
înºtiinþeze ºi pe ceilalþi fraþi. Apostolul Pavel, care a fost cel mai
înþelept dintre apostoli ºi cel mai dãruit de Dumnezeu pentru cã s-a
spus: Dacã n-ar fi avut Biserica creºtinã pe Apostolul Pavel, ea ar
fi rãmas ºi astãzi o sectã ebraicã, omul acesta a fãcut extraordinar
de mult.
ªi el a spus: Eu n-am primit Evanghelia prin mijlocire
omeneascã, ci p rin descoperire de la Dumnezeu; ºi totuºi, la
Galateni, spune: M-am suit la Ierusalim, la cei care erau apostoli
înainte de mine, sã le înfãþiºez felul cum învãþ eu. Nu cumva sã
alerg sau sã fi alergat în zadar. Adeziunea, comuniunea, înþelegerea
cu fraþii, pãrtãºia frãþeascã era ceva atît de necesar pentru omul
acesta mare al lui Dumnezeu, încît el s-a dus ºi s-a smerit.
Pag. 246

N-a zis: Eu, doctor în Filozofie ºi în Teologie, de la cel mai

învãþat învãþãtor al lui Israel, sã mã duc sã mã plec înaintea unor
pescari?! Nu. A zis: Au fost apostoli înainte de mine. M-am dus sã-i
întreb. M-am dus sã le cer pãrerea, consimþãmîntul, îndrumarea. Sã
colaborãm împreunã, nu cumva sã alerg sau sã mã pomenesc cã am
alergat în zadar. Cã poþi sã te pomeneºti, chiar apostol sã fii, sã
alergi în zadar, dacã nu ai respectul faþã de fraþi, ascultarea faþã de
Cuvîntul lui Dumnezeu ºi simþãmîntul datoriei sã-þi supui
î n c r e d i n þ ã r i l e t al e t o t d eau n a fr aþ i l o r. P e n t r u c a s ã p r i m e º t i
co n s i mþ ãmî n t u l º i p ar t i ci p ar ea l o r. C i t i m t e x t e l e d i n S f î n t a
Evanghelie de la Ioan, capitolul 17, începînd cu versetul 20: ªi Mã
rog nu numai pentru ei, ci ºi pentru cei ce vor crede în Mine prin
cuvîntul lor. Mã rog ca toþi sã fie una, cum Tu, Tatã, eºti în Mine
ºi Eu în Tine. Ca ºi ei sã fie una în Noi. Pentru ca lumea sã creadã
cã Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru
ca ei sã fie una, cum ºi Noi sîntem una. Eu în ei ºi Tu în Mine,
pentru ca ei sã fie în chip desãvîrºit una, ca sã cunoascã lumea cã
Tu M-ai trimis ºi cã i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine. Tatã, vreau
ca acolo unde sînt Eu sã fie împreunã cu Mine ºi aceia pe care Mi
i-ai dat Tu, ca sã vadã slava Mea, slavã pe care Mi-ai dat-o Tu,
fiindcã Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. Neprihãnitule
Tatã, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut ºi aceºtia au
cunoscut cã Tu M-ai trimis. Eu le-am fãcut cunoscut Numele Tãu ºi
li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit
Tu sã fie în ei ºi Eu sã fiu în ei. Amin. Nu existã, cred, ceva mai
cutremurãtor ºi mai important, ºi mai însemnat pentru noi, decît sã
þinem seamã de aceste ultime cuvinte pe care Mîntuitorul, într-o
searã ca asta, le-a spus celor care mai erau cu El dupã ce plecase al
13-lea, vînzãtorul.
Noi avem una dintre poezii inspiratã din Psalmul 109, care este
un psalm de blestem pentru trãdãtori. Din cît mi-amintesc, aceastã
poezie sunã aºa:
 Pag. 247

89 - Toþi eroii noºtri - Locurile noastre sfinte

Toþi eroii noºtri
ºi martirii sfinþi
i-a vîndut vreun Iuda
pe murdari arginþi.

Pe-orice suflet mare

care l-am avut
s-a aflat vreun Iuda
care l-a vîndut.

Pe Mihai, la Turda,
pe Tudor, ca el,
Horia
ºi Iancu
au pierit la fel.

Cãci a fost un Iuda

ºarpe odios
care-a mers
sã-i vîndã
ca ºi pe Hristos.

Blestemat sã fie
cel ce vinde-un sfînt,
spînzurat sã moarã
fãrã de mormînt.

Fugã ca de-un monstru

cine-l va vedea,
focul veºnic ardã-i
viþa lui cea rea!

Ce blestem este vînzarea ºi trãdarea Domnului ºi a Lucrãrii Lui!

Sînt unii vînzãtori care au fãcut rãul cel mare Lucrãrii lui Dumnezeu
cunoscînd aceasta. Conºtient ºi calculat, ºi vãzut, pentru un cîºtig,
cu m a f ãcu t Iuda. ªi totuºi mai sînt ºi al þ i i , car e p o t p ãcãt u i
împotriva adunãrii chiar fãrã sã-ºi dea seama ºi fãrã sã merite
într-adevãr blestemul acesta de vînzãtor. Sã nu pãrãsim adunarea
noastrã, cum au unii obicei, spune Cuvîntul lui Dumnezeu. ªi
adunarea noastrã noi o putem pãrãsi în 3 feluri: fie prin lenevie,
prin neascultare ºi neatenþie faþã de Lucrarea Domnului, prin lipsa
de la adunare ºi prin nepãsarea faþã de bunul mers al adunãrii; fie
prin adoptarea altor învãþãturi ºi prin participarea la alte adunãri;
sau din fricã, sau din interese, sau din alte cauze care duc totdeauna
la pãrãsirea adunãrii ºi la pãcatul împotriva lucrãrii Duhului Sfînt.
Mîntuitorul i-a fãcut atenþi pe toþi ucenicii Sãi în seara aceasta
asupra acestei mari datorii ºi necesitãþi, ca ei sã fie una. Fiecare sã
þinã la ceilalþi ca la sine însuºi ºi sã lupte cu toatã puterea, ca sã
pãstreze unitatea credinþei aºa cum Tatãl e una cu Fiul ºi Fiul e una
cu Tatãl. În Lucrarea Domnului - cînd am venit la Domnul sînt
acum aproape 60 de ani ºi am cunoscut prima generaþie în aceastã
Lucrare, aºa cum a spus ºi fratele Neculai la început, în cîteva
cuvinte - steagul care era fluturat peste toþi era dragostea frumoasã,
încrederea desãvîrºitã, pãrtãºia frãþeascã între noi. Nici un gînd de
suspiciune, nici o permisiune, ca cineva sã-ºi permitã cumva sã aibã
o altã atitudine, o altã învãþãturã, o altã pãrere decît cea despre care
a spus pãrintele Iosif: Aºa este Lucrarea Domnului.
Pag. 248

ªi cuvîntul sãu, pe patul sãu de moarte ni l-a lãsat, în 3 mari

forme. A spus aºa: Lucrarea Oastei Domnului a fost trimisã ca un
mesager ceresc, ca un mesaj ceresc poporului nostru ºi Bisericii
noastre. Dacã poporul nostru va continua sã se împotriveascã,
Dumnezeu îl va pedepsi cu multe necazuri. Cu nãvãlirea altor
p o p o a r e º i c u mu l t e s u f e r i n þ e . A s t a e r a î n 1 9 3 8 . î n a i n t e d e
concentrãri, înainte de cedãri, înainte de rãzboi, înainte de toate
nenorocirile care au venit peste noi. Pãrintele a spus ºi a zis aºa:
Dacã Biserica noastrã se va purta rãu faþã de aceastã Lucrare ºi dacã
o va trata rãu ºi duºmãnos, Dumnezeu poate sã trimitã ºi peste
Biserica noastrã învãþãturi rãtãcite, oameni stricaþi, învãþãtori rãi,
care sã semene dezbinarea ºi tulburarea, ºi lepãdarea de credinþã, ºi
abaterea de la învãþãturã. Dar dacã ºi Oastea Domnului se va lepãda
de solia ei de la început, în noaptea morþii sale mi-a spus mie aceste
lucruri; ºi le-am consemnat în Istoria Oastei, volumul 2, ºi le-am
mai înregistrat ºi pe benzi, ca sã fie cunoscute. În noaptea aceea
mi-a spus: dacã ºi fraþii din Oastea Domnului, ºi lucrãtorii Oastei
Domnului se vor depãrta de solia ei, de chemarea ei, Domnul poate
sã trimitã peste ea duhuri tulburãtoare, duhuri amãgitoare, sã vinã
partide între fraþi ºi certuri, ºi dezbinãri. ªi atunci fiecare sã ajungã
sã ispãºeascã singur pãcatul neascultãrii sale. N-am uitat acest
cuvînt testamentar.
A fost un profet al lui Dumnezeu, om sfînt, omul acesta. ªi poate
cã data aceasta, cînd ne reamintim aceste lucruri împreunã, e ultima
datã; pentru cã vremea a trecut ºi pentru noi ºi aºteptãm. Mi se pare
mie cã toate lucrurile s-au copt în aºa fel, încît simt cã mi-am fãcut
toatã datoria ºi cã pot pleca în pace la Domnul. Vreau sã vã aduc
aminte, pentru ultima datã totuºi, niºte lucruri. Am spus - ºi ºtiþi
bine, din toate celelalte pe care vi le-am spus de ani ºi de zeci de
ani cã am alergat cît am putut, pe la toate oficialitãþile acestea, sã
gãsim o cale, un strop de înþelegere, pentru ca sã putem valorifica
aceastã dozã ºi putere de credinþã ºi de naºtere din nou, ºi viaþã
veºnicã, pe care Domnul ne-a dat-o prin cunoaºterea Lui; s-o
valorificãm în slujba neamului nostru ºi a patriei noastre. Cã am
simþit cum pãrintele Iosif ºi-a dat viaþa pentru neamul acesta ºi
pentru Biserica aceasta. Sîntem ºi noi datori sã ducem mai departe
solia lui.
ªi am dorit sã ne sacrificãm viaþa ºi tot ce am avut mai de preþ
ºi mai frumos sã punem în slujba neamului nostru ºi a Bisericii
noastre. ªi Domnul ºtie cã tot ce am scris sau tot ce am lucrat sau
am vorbit, am scris mai mult cu lacrimi ºi am vorbit mai mult din
genunchi. De aceea lucrãrile acestea, cîntãrile acestea, meditaþiile
acestea ºi toate lucrãrile acestea au putere ºi simt cã fac sã vibreze
sufletul ºi storc lacrimi: pentru cã ele din lacrimi ºi din rugãciune
adîncã au fost scrise. Am dorit ca tot ce a fost mai bun în noi - cum
a fãcut pãrintele Iosif - sã punem în slujba patriei noastre, în slujba
credinþei ºi a Bisericii noastre, pentru Domnul nostru ºi pentru
mîntuirea poporului nostru. Am încercat, îndatã ce am putut sã
vorbim ca ºi cu niºte oameni, cã pînã atunci nu ni s-a permis sã
vorbim. ªi aºa cum Mîntuitorul a fãcut în seara cînd L-au prins ºi
a zis:
- Pe cine cãutaþi?
- Pe Isus din Nazaret. El a rãspuns:
 Pag. 249

- Eu sînt. Dacã Mã cãutaþi pe Mine, lãsaþi pe aceºtia sã se ducã.

ªi-a împreunat mîinile ºi S-a dus. Atunci nu S-a mai apãrat. O
singurã datã, la tot procesul, S-a apãrat: în faþa marelui preot, cînd
l-a lovit unul dintre aprozii care fuseserã trimiºi înainte sã-L prindã,
ºi acela se întorsese spunînd: Niciodatã n-a vorbit un om ca omul
acesta. Acum, pentru ca sã-ºi ispãºeascã pãcatul cã atunci a fost slab
ºi probabil cã a fost mustrat de marele preot, stãpînul sãu, a cãutat
sã facã mai mult decît trebuia. ªi, cînd Mîntuitorul i-a zis ceva
marelui preot, acesta i-a dat o palmã. ªi Domnul i-a zis numai atîta,
singura Lui apãrare: Dacã am zis rãu, spune ce am zis rãu. Spune tu,
cã M-ai auzit. L-a cunoscut cã era ãla care se întorsese ºi spusese cã
niciodatã n-a vorbit un om ca omul ãsta. ªi acuma Îl loveºte peste
faþã, ca sã-ºi spele pãcatul laºitãþii faþã de stãpînul sãu ºi sã arate,
obraznic, cã lui nu-i pasã de Hristos ºi-L loveºte peste faþã. Avem
un tablou impresionant, pictat pe sticlã: Isus în faþa lui Caiafa. ªi se
cunoaºte locul unde a lovit pumnul aprodului. Te impresioneazã
totdeauna cînd te uiþi la el. Cred cã sus în cer, pe lîngã ranele
cuielor despre care se spune ºi în Apocalipsa cã le are Mîntuitorul
ºi le va arãta în faþa celor ce L-au rãstignit, κi va arãta ºi semnul
pumnului lovit în faþã cînd i-a spus cuvîntul: Dacã am zis rãu, spune
tu ce-am zis rãu, cã tu m-ai auzit. Iar dacã am zis bine, de ce Mã
baþi?
Nici noi nu ne-am apãrat. Cînd am vãzut cã nu stãm în faþa unor
oameni la care le putem vorbi, ne-am împreunat mîinile ºi am
suferit. Cînd a venit vremea însã sã putem vorbi ºi ne-am zis:
Vorbim cu niºte oameni, atunci ne-am înfãþiºat punctul nostru de
vedere. Încã din 1956, am plecat mereu cu memorii - sînt peste 30
de ani de atunci - pe la toate instituþiile noastre, începînd de la
patriarhul Iustinian, pe care l-am cunoscut, ºi singurul pe care l-am
ºtiut ºi l-am simþit cu toatã inima dornic sã ajute Lucrarea Oastei sã
reuºeascã sã obþinã un mod de lucrare recunoscut ºi un fel normal
de activitate în Bisericã. Omul acesta, cînd n-a reuºit din pricina
celor care-l împiedicaserã atunci, în 4-X-1958, care împiedicaserã
normalizarea situaþiei Oastei Domnului, m-a cuprins în braþe ºi mi-a
spus: Frate Dorz, am fost torpilaþi. De data aceasta nu se mai poate.
Cînd vreodatã va mai ajunge o situaþie sã puteþi spera legalizarea
Oastei, trebuie sã mergeþi din timp pe la toþi episcopii din þarã ºi sã
cãutaþi sã-i cîºtigaþi pentru Lucrarea Oastei ºi pentru adevãrul ei. ªi,
cînd vreodatã va mai veni cineva sã punã în Sinod problema dv.,
acela sã nu se mai pomeneascã singur, cum m-am pomenit eu astãzi.
M-a îmbrãþiºat cu lacrimi ºi m-a sãrutat. De atunci nu l-am mai
vãzut. Acuma e în faþa lui Dumnezeu ºi el ºi îºi va primi rãsplata
pentru bunãvoinþa pe care ne-a arãtat-o. Dar de-atunci au trecut apoi
alþi ani. Am fost chemaþi la Ministerul de Interne ºi ministrul mi-a
spus:
- Eu voi nimici Oastea Domnului! Voi sã nu mai umblaþi dupã
legalizare, cã nu veþi primi-o niciodatã! Am zis:
- Dv. puteþi face tot ce vreþi. Dar, cînd veþi lua mãsuri împotriva
noastrã, sã ºtiþi cã veþi lua împotriva celor mai supuºi ºi mai
nevinovaþi cetãþeni ai þãrii acesteia.
- Am terminat! Pleacã! Nu l-am mai vãzut de-atunci. A venit ºi
peste el altã platã de la Dumnezeu. ªi nu el a nimicit Oastea, ci
Dumnezeu a nimicit pe oricine se ridicã împotriva Lui.
Pag. 250

Au trecut alþi ani. Am trecut prin suferinþe. 20 de ani de tot felul

de necazuri ºi încercãri. Dar am rãbdat cu credinþã, zicînd: Odatã
ºi-odatã, Dumnezeu va face dreptate poporului nostru ºi Lucrãrii
Oastei Sale. Mi-am adus aminte de cuvîntul lui Moise, care a
întrebat odatã pe Domnul, în timpul cînd era poporul în robia
Egiptului: Doamne, pînã cînd va trebui sã sufere poporul acesta?
Suferise 400 de ani. ªi Domnul i-a zis: Moise, Moise, atîta va trebui
sã sufere, pînã cînd suferinþele lui vor întrece pãcatele lui. Atunci
va veni izbãvirea. Cînd suferinþele au întrecut pãcatele. Am avut ºi
noi greºeli, multe greºeli. Poate cã acei 20 de ani prin care am trecut
ºi unii, ºi alþii au fost niºte suferinþe prin care am ispãºit niºte
greºeli. Am zis de la început: cînd o lucrare greºeºte, ispãºirea
trebuie sã o facã toatã lucrarea. ªi în Lucrarea aceasta, printre cei
care au ispãºit, au fost foarte mulþi ºi nevinovaþi. Am zis însã: Toate
aceste încercãri nu-s de la oameni; sînt de la Dumnezeu. E cernerea
pe care Domnul o face întregii Sale lucrãri, pentru cã nici noi, cei
care sîntem direct angajaþi în aceastã Lucrare ºi care am participat
direct la Evanghelia ei ºi la solia ei, ºi la tot ce s-a petrecut în ea,
poate cã nici noi nu ne-am fãcut de-ajuns, cu toþii, datoria la timpul
ºi la locul nostru. ªi acum ispãºim toþi. Au ispãºit copiii noºtri
nevinovaþi, soþiile noastre, fraþii noºtri ºi surorile noastre, pãrinþii
bãtrîni.
Mulþi au murit în timp ce noi eram departe. ªi mulþi dintre copiii
noºtri nici nu ne-au cunoscut mulþi ani. Eu n-am fost la cãsãtoria
nici unuia dintre copiii mei. S-au cãsãtorit zburãtoriþi, ca niºte pui,
prin toate pãrþile, pe care-i alungã vrãjmaºul. Din cauza aceasta
poate cã mai poartã ºi ei unele din rãmãºiþele ispãºirii. Dar eu
consider cã majoritatea dintre cei care au trecut prin suferinþe erau
nevinovaþi. Cei vinovaþi au trecut fãrã sã se curãþeascã; ºi astãzi sînt
tot aºa cum au intrat în foc. Nimic nu s-a ales de ei. Dezbinãtori au
intrat în încercare ºi, dupã ani de zile, dezbinãtori au ieºit. Acolo
numai dezbinãri ºi tulburare au fãcut; ºi ruºine Lucrãrii, printre toþi
cei printre care am fost. Cã mi-era de multe ori ruºine sã spun: ºi
acela-i din Oastea Domnului, pentru cã cei cu care stãteau ei
n-aveau decît amintiri urîte ºi vorbe slabe despre purtãrile lor.
Atunci am zis: Iatã, Dumnezeu, în bunãtatea Sa, a îngãduit sã treacã
prin foc ºi prin cernere, ca sã se aleagã, dacã mai era ceva bun în ei.
În cei în care a fost ceva bun, s-a ales. Dumnezeu a fãcut din ei
niºte oameni binecuvîntaþi ºi niºte stîlpi ai Lucrãrii.
Dar cei în care nu era nimic bun au rãmas tot niºte dezbinãtori
ºi tulburãtori ºi dupã încercarea aceasta. ªi am zis: Pãcat cã au fost
bãgaþi acolo, pentru cã nu s-a ales nimic bun, numai rãu. Dar acesta
este un eveniment ºi o dovadã, un adevãr foarte cutremurãtor pentru
n o i . A u v e n i t a n i i c î n d a m p u t u t s ã v o r b i m. Am î n f ã þ i º a t º i
Sinodului, ºi Departamentului Cultelor, ºi Internelor dorinþele
noastre de legalizare a Oastei Domnului în cadrul Bisericii noastre.
Am repetat mereu aceasta, pînã cînd au venit ºi s-au schimbat ºi alþi
patriarhi. ªi la celãlalt, care murise înaintea acestuia, ºi la acela am
fost. ªi acelora le-am înfãþiºat. Mi s-a pãrut uneori cã unii înþeleg
ºi-ºi dau seama ce importanþã are Lucrarea Oastei Domnului în
cadrul Bisericii. Cã nu numai un aspect religios are Lucrarea
aceasta, ci ºi un aspect social.
 Pag. 251

Cã în mijlocul poporului nostru, unde sînt atîtea pãcate:

alcoolismul, corupþia, toate celelalte, e atît de mare nevoie de un
aluat nou, curat ºi sfînt care sã dospeascã aceastã societate ºi s-o
opreascã de la prãpãd, ºi sã o întoarcã spre mîntuire. Iar Biserica
noastrã, care era ºi este tot mai ameninþatã d e at î t ea curente
prozelitiste din afarã ºi de corupþia celor care o slãbesc dinãuntru,
are atîta nevoie de o lucrare curatã, sãnãtoasã, înviorãtoare, de
renaºtere spiritualã cum e Oastea Domnului. Am avut impresia cã
unii dintre mai marii Bisericii ne-au înþeles. Am avut ºi mai mult
impresia cã unii dintre mai marii poporului nostru, mai degrabã
decît cei ai Bisericii noastre, ne-au înþeles. Dar unii nu vor sã treacã
peste ceilalþi. ªi, în felul acesta, am fost amînaþi ani ºi ani de zile.
Uºor ni se poate rezolva problema. Am fãcut acest memoriu; am
înfãþiºat ºi felul în care putem sã încadrãm activitatea noastrã
misionarã în paragrafele ºi-n statutele de organizare a Bisericii
noastre. Acolo este un paragraf care vorbeºte despre înfiinþarea unor
cercuri misionare în fiecare parohie ºi cã toþi cei care iubesc
activitatea misionarã sã se încadreze în aceste cercuri. ªi am zis:
Iatã locul în care activeazã Oastea Domnului. Sã se recunoascã în
fiecare bisericã Oastea Domnului ca un cerc misionar din parohia
respectivã, care sã activeze în viaþa Bisericii ºi-n viaþa parohiei:
fãcînd bine, ajutînd pe sãraci, întreþinînd o atmosferã religioasã,
îndemnîndu-i pe cei care merg la pãcat sã se întoarcã, vizitînd
familiile celor nenorociþi, ajutînd pe cei bolnavi, cercetînd pe cei
lipsiþi.
Sã-i poatã ajuta. Ca un aluat de dospit, sãnãtos, în mijlocul unei
frãmîntãturi care n-a avut un astfel de aluat niciodatã. Am înfãþiºat
acest nou mod ºi acest fel clar în care Lucrarea se poate încadra în
B i s e r i c a n o as t r ã º i î n s o ci et at ea n o as t r ã , p o t r i v i t l e g i l o r º i
regulamentelor de astãzi. În mai 1986 am trimis acest memoriu ºi la
patriarh, ºi la fiecare dintre ierarhii Bisericii noastre, pe nume. Am
alcãtuit, dupã aceea, o carte de cîntãri ºi de laudã pentru Maica
Domnului. Cultul Maicii Domnului este cunoscut. Este un cult care
s-a pãstrat în poporul nostru de la naºterea lui. În poporul nostru,
toþi bãtrînii, pãrinþii noºtri, au spus: Domnul ºi Maica Domnului.
Era atîta respect faþã de aceastã persoanã sfîntã, potrivit Bibliei!
Dacã arhanghelul s-a închinat înaintea ei ºi i-a zis: Plecãciune þie,
noi am înþeles cã noi sîntem ºi mai datori sã facem acest lucru,
considerînd misiunea ei o misiune divinã pe pãmînt. Ea a fost aleasã
d e Ta t ã l C e r e s c s ã f i e M a i c a F i u l u i S ã u , a M î n t u i t o r u l u i º i
Dumnezeului nostru. Deci am zis: Maica Domnului este, pentru
p o p o r u l n o s t r u , o f i i n þ ã s f î n t ã. D e cî t e o r i n e r u g ãm: M ai c a
Domnului, roagã-te pentru noi! ªi acest bun obicei l-am moºtenit de
la mama ºi de la tata, ºi de la pãrinþii noºtri, din strãmoºii noºtri de
la început.
Am alcãtuit, deci, pentru Maica Domnului, una dintre cele mai
frumoase cãrþi de imnuri, de cîntãri, de colinzi ºi de plîngeri pentru
patimile ei. Toþi au spus: Niciodatã, în nici o limbã de pe pãmînt,
nu s-a scris aºa o lucrare frumoasã, inspiratã, strãlucitã pentru
Maica Domnului. ªi atunci am zis: Atunci, s-o tipãriþi. Mãcar atîta
sã arãtãm respect faþã de Maica Domnului. Se tipãresc atîtea lucruri
fãrã de nici o valoare ºi fãrã de nici un ecou în sufletele oamenilor.
Pag. 252

Cîtã nevoie ar avea poporul acesta sã i se împrospãteze virtuþile

Maicii Domnului, frumuseþea ei, caracterul ei, starea ei sufleteascã,
smerenia ei ºi toate pildele cele frumoase pe care ni le-a dat, ca sã
fie cunoscute în poporul nostru! ªi mai ales surorile noastre,
mamele, sã ºtie cum sã-ºi creascã copiii, cum L-a crescut Maica
Domnului pe Fiul lui Dumnezeu. ªi toate celelalte fiinþe sã ia
exemplu. Am zis: E atît de necesarã o astfel de lucrare! Cãci nimeni
n u s e gîndeºte s ã d ea p o p o r u l u i n o s t r u n i ci o car t e, p r act i c,
necesarã, de care este atîta nevoie. Mamele n-au de unde sã înveþe
o rugãciune pe copii. N-avem nici mãcar cãrþi de rugãciuni. Chiar
ºi calendarul-foaie care se tipãreºte ºi se vinde cu 15, 20 de lei, nici
din acelea nu se tipãresc sã ajungã la toþi. Cîtã nevoie este acuma,
în secolul culturii, de o literaturã religioasã! Faceþi ceva mãcar
pentru Maica Domnului ºi pentru oamenii aceºtia care au nevoie de
un exemplu ºi de un ajutor, ºi de o mîngîiere. Au promis, zicînd cã
e frumoasã, dar nimeni n-a miºcat un deget mai mult. Au precizat
ºi au motivat:
- Mare parte dintre ilustraþiile care privesc acolo tabloul Maicii
Domnului sînt de provenienþã strãinã. Cã sînt unele picturi realizate
de pictorii mari ai Renaºterii, oamenii cei mai talentaþi din lume,
care au creat niºte opere nemuritoare. Michelangelo, Giotto, alþii.
Pictori renumiþi au fãcut tablouri cu Maica Domnului în semn de
respect. Astea nu-s ortodoxe, ºi, prin urmare, nu pot sã aparã. Am
zis:
- Daþi-ne ortodoxe! ªi noi le punem acolo. Cã nu atît de mult are
importanþã forma în care este înfãþiºat, cît tema, fondul, miezul
aces t or lucruri. Au amînat, motivînd cã e foarte costisitoare
tipãrirea. Am zis:
- Înalt Prea Sfinþite, pentru Maica Domnului nu sîntem noi în
stare sã facem nimic? Încercaþi ºi veþi vedea cã Maica Domnului vã
va ajuta. 100 de fraþi au zis: Noi plãtim dinainte cîte 10, 20 de
exemplare, numai sã se tipãreascã. Problema materialã nu se pune.
Au gãsit tãcerea ºi n-au mai rãspuns. Dupã ce am înaintat memoriul
din 1986, mi-au spus acum un an sau mai de curînd:
- Trebuie sã faci un alt memoriu.
- ªi ce sã spun? am zis. Cã nu mi s-a rãspuns nimic la memoriu
celãlalt, de 10 pagini, în care înfãþiºam toate argumentele posibile,
pentru binele Bisericii ºi poporului nostru ºi pentru reabilitarea unei
situaþii care e ciudat cum se menþine de 50 de ani ºi nu se gãseºte
nimeni s-o rezolve. Zice:
- Mai fã-l încã o datã, pentru cã mai aºteaptã sã mai faci. Am
alcãtuit acest memoriu pe care vreau sã vi-l citesc acum ºi sã vã
înfãþiºez felul cum a decurs discuþia de astãzi cu Înaltul Antim Nica
de aici, de la Arhiepiscopie de la Galaþi. L-am cunoscut în 1958,
cînd am fost cu celãlalt memoriu ºi cînd era foarte preocupat atunci,
cã era ºeful Permanenþei Sfîntului Sinod la Bucureºti ºi urma sã se
facã alegere de episcop la Roman. ªi era foarte ocupat cu
comandarea unor vagoane de clasa I ºi a unor alimente ºi bãuturi
pentru cei care se vor aduna la Sfîntul Sinod sã facã alegerea. ªi am
dat peste el vorbind la telefon ºi i-am zis:
- Prea Sfinþite, vin pentru Oastea Domnului.
 Pag. 253

- Oastea Domnului!? Noi abia am scãpat de beleaua aceasta ºi

ne-o luãm iarãºi pe cap? Domnule, d-ta n-ai nici un fel de meserie?
De ce nu te ocupi de altceva? Am zis:
- Prea Sfinþite, am fost trimis de Prea Fericitul pãrinte patriarh.
Trebuie sã facem.
- Vino altãdatã. ªi, în sfîrºit, aºa s-a purtat atunci. Dupã aceea,
cî n d am v en i t acu m, d u p ã 3 0 d e an i , m- a mi º cat f o ar t e mu l t
atitudinea pe care a avut-o. Am vãzut atîta bunãvoinþã ºi am zis:
Omul acesta, Dumnezeu a fãcut cu dînsul o lucrare minunatã ºi s-a
transformat total. Am crezut din toatã inima. ªi, cînd am fost în
audienþã la dînsul ºi întîia datã, ºi a doua oarã, am avut impresia cã
este cel mai bun ºi cel mai credincios, ºi cel mai iubitor dintre toþi
ierarhii noºtri. Am avut din toatã inima convingerea aceasta. ªi i-am
mulþumit mereu pentru acest lucru. Dumnezeu a fãcut în viaþa sa,
într-adevãr, un salt aºa de mare. Am contat foarte mult ºi am zis:
Acest Înalt Prea Sfinþit, Arhiepiscop, este decanul de vîrstã al
Sfîntului Sinod; este un om de atitudine, un om talentat, un om de
foarte mare preþ ºi de superioritate spiritualã. Acesta va fi omul prin
care Dumnezeu va ajuta Lucrarea sã poatã ajunge în discuþia celor
mai mari. ªi, dacã dînsul îºi va însuºi problema aceasta ºi va cãuta
cu curaj ºi cu dragoste sã susþinã necesitatea activitãþii ei în cadrul
Bisericii, atunci, desigur cã Lucrarea va reuºi. M-am bucurat foarte
mult. I-am scris ºi am dorit foarte mult sã întreþinem aceastã
pãrtãºie. ªi cred din toatã inima cã a dorit sã facã un lucru bun
pentru noi. Astãzi însã, cînd m-am dus cu memoriul la dînsul, am sã
vã spun cum a decurs discuþia noastrã. Dar mai întîi vreau sã vã
citesc acest memoriu, ca sã vedeþi ce am propus noi Sfîntului Sinod,
care era argumentaþia motivelor noastre ºi ce frumos ar fi fost dacã
toate aceste lucruri ajungeau într-adevãr sã se realizeze!
Am început aºa: În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului
Duh. Cãtre Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti,
Subsemnatul, Traian Dorz, de 74 de ani, domiciliat în, supus fiu al
Bisericii Ortodoxe Române ºi memb r u al g rupãrii misionare
ortodoxe Oastea Domnului, cu cea mai profundã smerenie ºi
deosebit respect, înaintez acest nou memoriu cu privire la rezolvarea
pozitivã ºi realistã a problemei normalizãrii activitãþii Oastei
Domnului în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, potrivit statutelor
de organizare ºi funcþionare ale acesteia. Urmare memoriului nostru
anterior înaintat Sfîntului Sinod în luna mai 1986, cu toatã smerenia
fiascã, înaintez acum acest memoriu cãtre Sfîntul Sinod, tot în
problema aceasta. Precum arãtam atunci necesitatea stringentã în
viaþa Bisericii noastre ºi a poporului nostru a activitãþii Oastei
Domnului, ca singura miºcare misionarã cu caracter laic în Biserica
ºi confesiunea noastrã, repetãm ºi acum rugãmintea ºi dorinþa
noastrã pentru ca aceastã activitate sã fie recunoscutã ca necesarã
ºi acceptatã potrivit statutelor existente ale Bisericii.
Solicitãm aceasta cu o repetatã rugãminte, dupã ce au trecut peste
2 ani de la primul nostru memoriu ºi n-am primit nici pînã astãzi un
rãspuns la nici una dintre propunerile noastre realiste formulate în
memoriul anterior. Considerînd totuºi cã momentul unei rezolvãri
pozitive a acestei spinoase probleme, care dureazã de peste 50 de
ani, nu numai cã n-a trecut, dar este acum de cea mai imperioasã
necesitate,
Pag. 254

avînd ºi cea mai favorabilã conjuncturã ºi ocazie spre a se rezolva

bine, revin din nou, mai argumentînd vechile propuneri ºi cu alte
noi elemente, survenite între timp, ºi care fac nu numai acutã
rezolvarea aceasta, dar tind sã o ºi grãbeascã. Ce se mai poate face
încã azi s-ar putea sã nu se mai poatã mîine sau niciodatã. ªi
pagubele ar fi de neînlocuit. Dupã cum se ºtie, Oastea Domnului a
fost înfiinþatã în 1923, la Sibiu, cu consimþãmîntul mitropolitului
Bãlan ºi cu munca ºi jertfa preotului Iosif Trifa, ca o necesitate de
prim ordin atunci în viaþa Bisericii noastre ºi a þãrii, întregite
amîndouã la sfîrºitul Primului Rãzboi Mondial. Condiþiile deosebit
de grele - sociale, morale, religioase, geografice - impuneau urgent
soluþii ºi rezolvãri deosebit de noi ºi importante atunci pentru
consolidarea vieþii atît a Bisericii, cît ºi a statului nostru, ambele
atît de primejduite atunci, atît dinãuntru, cît ºi din afarã. La
Congresul Biblic din 1921, organizat de Mitropolia Ardealului la
Sibiu, s-a hotãrît atunci iniþierea de noi ºi puternice acþiuni pentru
s t i mu l ar ea v i e þ i i b i s e r i c e º t i . P r i n t r e aces t e mãs u r i a f o s t º i
înfiinþarea gazetei religioase pentru popor Lumina satelor, care i-a
fost încredinþatã pentru redactare celui mai vrednic preot scriitor din
cuprinsul Mitropoliei, considerat atunci mai capabil pentru marea
misiune ce i se încredinþa. Acela era preotul Iosif Trifa. În cadrul
marii mi s i u n i ce i s e î n cr ed i n þ as e în interesul Bisericii ºi al
poporului, preotul Iosif Trifa a înfiinþat Oastea Domnului ca o
miºcare duhovniceascã, avînd 2 principii de bazã, ºi anume:
misionarismul laic ºi voluntariatul duhovnicesc. Ambele, condiþii
neapãrat necesare în munca vastã ºi importantã a redresãrii vieþii
noastre atît morale, cît ºi sociale. De la început, aceastã acþiune
salutarã ºi originalã s-a bucurat nu numai d e binecuvîntarea
Bisericii, dar ºi de adeziunea entuziastã a unora dintre cei mai
luminaþi bãrbaþi ai Bisericii ºi ai neamului nostru de-atunci, printre
care: Nicolae Iorga, Gala Galaction, Iuliu Scriban, Ion Agîrbiceanu,
Al. Lascarov Moldovanu, I. Gr. Opriºan, Paschia, Goran ºi alþii. O
mare mulþime dintre membrii Bisericii Ortodoxe din toate pãrþile
þãrii ºi de peste hotare s-au ataºat de la început cu entuziasm la
aceastã acþiune.
În 12 ani, cît a fost recunoscutã ºi sprijinitã de Bisericã, Oastea
Domnului a fãcut o uriaºã lucrare pozitivã, de renaºtere sufleteascã
între fiii Bisericii noastre, ºi o puternicã redresare moralã ºi socialã
între fiii poporului nostru atît în þarã, cît ºi în strãinãtate. A
intervenit însã, la începutul anului 1935, acel nefericit conflict, la
început doar pe mãrunte probleme administrative, între cei 2
fondatori ºi conducãtori de la Sibiu: mitropolitul Bãlan, conducãtor
de drept, ºi preotul Trifa, conducãtor de fapt al Oastei Domnului.
Alimentat tendenþios de cãtre niºte aþîþãtori zeloºi din anturajul
mitropolitului Bãlan, apoi amplificat de slãbiciuni atît de o parte, cît
ºi de alta, acest conflict, uºor de aplanat la început, a luat în curînd
proporþii catastrofale. Iar cînd niºte încercãri prea timide ºi prea
tîrzii au cãutat sã aplaneze acest conflict, lucrurile ajungînd prea
departe, nu s-a mai putut face atunci nimic.
ªi astfel, acest foc, mic la început, doar între 2 tãciuni, a ajuns
curînd un pîrjol uriaº care pãgubeºte pãdurea Bisericii noastre ºi o
fumegã de peste 50 de ani.
 Pag. 255

E de neînþeles totuºi cum de s-a lãsat sã treacã atîtea zeci de ani

ºi nu s-a ivit nici o iniþiativã competentã care sã constate ce
anormalã ºi anacronicã este aceastã situaþie din care atît Biserica
noastrã, cît ºi poporul nostru n-au avut ºi nu au decît de pãgubit.
Oastea Domnului nu numai cã n-a încetat sã lucreze, ci continuã, cu
toate condiþiile precare în care se gãseºte, sã-ºi facã lucrarea sa
misionarã cu ºi mai mult avînt, aºa cum a fost pornitã ea de la
început ºi cum a continuat tot timpul primilor 12 ani, pînã cînd a
fost acceptatã ºi încurajatã de Bisericã. Fãrã Oastea Domnului,
Biserica noastrã ar fi ca lipsitã de o mînã a ei. În lupta contra
curentelor din afarã, tot mai ostile ºi mai active, care duc din ce în
ce tot mai susþinutã propagandã prozelitistã contra Bisericii noastre.
Biserica nu are, p r act i c, n i mi c mai ef i ci en t car e s ã le opunã
aces t o r a. Î n p r i v i n þ a d eg r ad ãr i i v i eþ i i mor al e d i n ãu n t r u º i a
propagandei prozelitiste din afarã, singurã Oastea Domnului - cu
experienþa sa misionarã de zeci de ani, cu zestrea ei duhovniceascã,
specific ºi biblic ortodoxã, precum ºi cu multele sale talente
devotate credinþei ºi Bisericii - este cea mai în mãsurã sã
completeze cel mai fericit acest gol ºi sã împlineascã real aceastã
misiune. Ea ar putea deci sã susþinã pe deplin munca misionarã a
Bisericii, de înviorare a credinþei noastre, de oprire a exodului de
trecere la alte confesiuni ºi de refacere a vieþii noastre sociale,
confesionale, familiale. În felul acesta, s-ar putea opri puternic
prãbuºirea alarmantã în rãtãciri, în imoralitate, în corupþie, în
abandon familial, în divorþuri, în alcoolism etc. Problema Oastei
Domnului în Biserica ºi în þara noastrã, uºor de înþeles, nu este o
p r o b l e m ã c u c o m p l i caþ i i n i ci p o l i t i c e , n i c i d o g ma t i c e , n i c i
administrative. Este o problemã pur ºi simplu internã, familialã,
între pãrinþii ºi fiii aceleiaºi Biserici, fãrã nici o complicaþie
exterioarã. Dat fiind acest adevãr evident, sîntem din nou
îndreptãþiþi sã mai întrebãm cu întristare: nu este oare de mirare cã
pînã astãzi, în atîtea zeci de ani, nu s-a gãsit cineva competent: un
om, o instituþie, o iniþiativã, care sã constate nu numai cît rãu s-a
f ãcu t p r i n men þ i n er ea a c e s t u i a n a c r o n i s m, c i º i c î t b i n e s - a
împiedicat sã se facã, cîte suflete ar fi putut fi salvate, ce operã
pozitivã s-ar fi putut realiza, cîþi fii buni ai Bisericii noastre n-ar fi
apucat pe calea înstrãinãrii ori a decãderii, dacã ar fi avut o mai
apropiatã cãldurã de mamã a Bisericii, pe care o doreau, dupã care
însetau, dar pe care negãsind-o, s-au risipit mulþi ºi au cãzut pentru
totdeauna?
În urma memoriului nostru din mai 1986, pãrea sã se fi mai
limpezit ceva din problemele sesizate acolo. Dar de ce oare se
merge atît de timid ºi de reþinut într-o rezolvare atît de necesarã, atît
de clarã ºi atît de urgentã? Noi înþelegem, pe undeva, rezerva arãtatã
faþã de noi, cã este întemeiatã pe neîncredere. Dar oare dovada
s t at o r n i ci ei n o as t r e î n cr ed i n þ ã f aþ ã d e B i s er i ca noastrã º i a
devotamentului nostru fãrã rezerve faþã de þara noastrã, în aceºti
peste 50 de ani, nu sînt o garanþie suficientã pentru sinceritatea
noastrã? N-au constituit toate acestea oare, în toate privinþele, o
dovadã mai presus de orice bãnuialã cã noi sîntem niºte fii adevãraþi
ºi convinºi atît ai Bisericii noastre, cît ºi ai neamului nostru?
Pag. 256

Este atît de bine ºtiut ºi de cãtre toþi prin ce grele încercãri a

trecut Oastea Domnului atîtea zeci de ani. ªi totuºi, iatã cã nici unii
dintre noi nu ne-am pãrãsit, cu toate acestea, nici Biserica ºi nici
þara noastrã, deºi am fost de multe ori dureros de împinºi dinãuntru
ºi ispititor de atraºi dinafarã sã facem asta, - dar n-am fãcut-o.
Cîte zeci de ani ar mai trebui sã treacã, cît trãim noi, ca sã
aducem definitiv dovezile acestea, spre a-i convinge pe cei care ne
bãnuiesc? Credem din toatã inima cã a sosit, în sfîrºit, timpul unei
depline apropieri de Oastea Domnului, cu încredere ºi cu dragoste
pãrinteascã a maicii noastre, Biserica. Credem cã e timpul limitã
cî n d t r e b u i e g ã s i t ã , c u î n þ e l e p c i u n e, cu r ãb d ar e º i d r ag o s t e
pãrinteascã, calea realistã ºi constructivã de adevãratã apropiere ºi
colaborare între aceste 2 valori eterne, faþã de care sîntem
rãspunzãtori cu toþii; fiindcã de ele poate depinde ºi viitorul nostru,
ºi al urmaºilor noºtri. Un semn de mare bucurie ºi un început de
mari promisiuni, în privinþa aceasta, s-a fãcut în Arhiepiscopia
Galaþilor, încã din anul trecut, prin iniþiativa profund înþeleaptã ºi
binevoitoare a Înalt Prea Sfinþitului pãrinte Arhiepiscop Antim
Nica. Acolo, în Catedrala Arhiepiscopalã, au loc duminical vecernii
misionare cu un bogat ºi fericit program duhovnicesc, de-o înaltã
þinutã creºtinã ºi patrioticã, program întocmit ºi desfãºurat de o
seamã de preoþi ºi laici credincioºi în Oastea Domnului, din Galaþi,
sub directa ºi pãrinteasca îndrumare ºi supraveghere a Înalt Prea
Sfinþiei Sale. Dar nu numai în Catedrala Arhiepiscopalã au avut loc
astfel de fericite vecernii misionare, ci în mai toate parohiile
A r h i ep i s copiei Galaþilor; d ar º i î n al t e mu l t e p ãr þ i al e þ ãr i i .
Rezultatul a întrecut ºi întrece mereu orice aºteptãri. Bisericile, pînã
acum multe goale, se umplu pînã la refuz. Viaþa tuturor fiilor
Bisericii se resimte din ce în ce mai fericit. Cei ce fuseserã tentaþi
sã-ºi caute satisfacerea setei lor sufleteºti în alte pãrþi vin acum cu
bucurie sã se adape la ap el e cu r ate ºi limpezi ale învãþãturii
B i s er i c i i n o a s t r e , î m p ãr þ i t e d in b el º u g ai ci cu cãl d u r ã º i cu
prospeþime iubitoare. Chiar ºi dintre cei ce trecuserã mai înainte la
alte culte, mulþi se desprind din aceste încurcãturi ºi revin fericiþi
la sînul cald al Bisericii, vãzînd preocuparea îndeaproape ºi cu
dragoste de trebuinþele lor sufleteºti.
Ce fenomen îmbucurãtor este acesta pentru noi toþi! ªi ce multã
recunoºtinþã datorãm cu toþii unor astfel de mari ºi înþelepþi ierarhi
ºi pãrinþi ai noºtri în Domnul! Auzind despre începutul fericit de la
Galaþi, chiar ºi în alte eparhii din þarã, mulþi preoþi au început sã
urmeze acest b u n ex emplu al vecerniilor misionare cu bogat
program duhovnicesc, alcãtuit de cãtre preoþi cu concursul devotat
al celor mai buni dintre ostaºii Domnului. Întreþinut cu cãldurã ºi
iubire de cãtre toþi, modul acesta fericit de colaborare dã peste tot
rezultate peste aºteptãri. Exemplele se înmulþesc. ªi, prin harul lui
Dumnezeu, credem cã în curînd experienþa aceasta se va extinde în
toate pãrþile Bisericii ºi þãrii noastre. Acum aºteptãm ºi
binecuvîntarea cerutã Arhiepiscopiei de la Cluj pentru deschiderea
unei biserici încãpãtoare ºi iniþierea acestor vecernii misionare ºi
acolo unde, de asemenea, este o mare trebuinþã ºi o puternicã cerere.
De la orele 15 la orele 17, în duminici ºi sãrbãtori, este timpul cînd
ar participa la biserici un mare numãr din cei doritori dintre fiii
credinþei noastre.
 Pag. 257

ªi dacã lucrurile vor continua cu spor în felul acesta, în curînd,

toate bisericile noastre, din goale cum erau, se vor umple fericit.
Iar cei care erau ispitiþi sã meargã pe alte cãi, strãine, vor avea
unde sã fie ocrotiþi. Este foarte necesar ca acest program constructiv
sã se întreþinã în biserici mai ales în aceste ore de dupã masã, cînd
prozelitismul strãin este cel mai activ ºi casele lor se umplu cu cei
care cautã, dar nu gãsesc o bisericã deschisã ºi un program atrãgãtor
care sã-i adune. În lumina acestor arzãtoare adevãruri prezente ºi în
perspectiva ºi mai importantã a unui viitor pe care-l dorim cu toþii
fericit atît Bisericii, cît ºi poporului nostru, iatã, cu toatã smerenia
ºi îngrijorarea inimii noastre, supunem înþeleptei bunãvoinþe ºi
pãrinteºtii iubiri a Sfîntului Sinod al Bisericii noastre, pentru o
deplinã apropiere ºi colaborare dintre Bisericã ºi Oastea Domnului,
urmãtoarele respectuoase sugestii ºi propuneri:
1. Gãsirea unei soluþii realiste ºi binevoitoare care sã repare în
fond ºi în formã greºeala din trecut care a provocat conflictul
dureros de la Sibiu, conflict cãruia i s-a fãcut o atît de exageratã, de
tendenþioasã ºi îndelungã publicitate. Sã se reabiliteze istoric ºi
dogmatic memoria ºi opera celor 2 care au provocat acest conflict,
atît a mitropolitului Bãlan, cît ºi a preotului Iosif Trifa. Reabilitarea
a c e a s t a e s t e u º o r º i e s t e d r e p t s ã s e f a c ã p e b a z a me r i t e l o r
amîndurora faþã de Bisericã ºi faþã de patrie, prin faptele lor mari
care sînt indiscutabil mai importante. Mai ales cã de greºelile
acestea nu numai dînºii s-au fãcut vinovaþi, ci ºi mulþi dintre noi,
urmaºii lor, care, în loc sã corectãm aceastã greºealã, am mai
mãrit-o, continuînd-o ºi azi. Pe baza acestei reabilitãri ºi
reglementãri, sã i se redea Oastei Domnului statutul fericit pe care
l-a avut în Bisericã în cei 12 ani - de la înfiinþarea ei pînã la
conflictul din 1935 - ºi pînã la desfiinþarea ei oficialã din 1948.
2. Sã se recunoascã Oastei Domnului meritul activitãþii ei
frumoase de 65 de ani, de la înfiinþarea ei pînã astãzi, atît faþã de
Biserica, cît ºi faþã de patria noastrã, pãstrîndu-ºi curatã nu numai
credinþa ortodoxã nealteratã ºi ataºamentul deplin faþã de patrie, dar
ºi lucrînd pentru acestea în tot timpul ºi-n tot felul, cu toatã puterea
ei ºi cu toatã conºtiinþa curatã, fãcîndu-ºi exemplar datoria, în toate
privinþele, prin fiecare membru al ei, cît ºi prin demnitatea atitudinii
patriotice a întregii Lucrãri. Credem cã este un foarte mare merit al
Oastei Domnului cã, de-a lungul întregii sale existenþe, n-a ajuns în
conflict deschis de nici un fel, nici cu Biserica, nici cu statul ºi nici
cu altcineva dintre cei cu care coexistãm.
3. Sã se recomande tuturor preoþilor Bisericii ca în toate
bisericile ortodoxe sã se iniþieze programul vecerniilor misionare,
dupã exemplul de la Galaþi, în care, sub supravegherea ºi
îndrumarea autoritãþii bisericeºti ºi cu concursul celor mai vrednici
ostaºi ai Domnului, sã se întocmeascã ºi sã se desfãºoare programe
de hranã duhovniceascã pentru credincioºii Bisericii noastre.
4. Pentru remedierea unor eventuale deficienþe ori ivirea vreunor
neînþelegeri locale, sã nu se mai recurgã la mijloace dure ºi ostile,
ci sã se foloseascã tactul pastoral, blîndeþea pãrinteascã, rãbdarea ºi
dragostea creºtinã, singurele care pot rezolva totul bine ºi în chip
fericit.
Pag. 258

Noi promitem din toatã inima cã, aºa cum este ºtiut cã am lucrat
ºi în trecut, orice condiþii am avut, cu toatã credincioºia noastrã faþã
de Bisericã ºi patrie, tot aºa vom lucra, chiar cu atît mai mult, de
a c u m î n a i n t e , î n c o n d i þ i i l e u n e i ar mo n i i s i n cer e º i a l e u n e i
binevoitoare atmosfere a mai marilor noºtri faþã de noi. Dorim
puternic ºi ne rugãm bunului Dumnezeu sã se gãseascã, în sfîrºit,
acum omul istoric ºi momentul istoric care sã ia aceastã salvatoare
iniþiativã, pentru ca sã bine merite atît din partea Bisericii noastre,
cît ºi a poporului nostru cinstea nemuritoare de a fi vindecat bine o
ranã ºi de a fi fãcut fericit o cotiturã mîntuitoare în una dintre cele
mai vitale ºi importante probleme. Sîntem convinºi puternic ºi
sîntem bine argumentaþi cînd s u s þ i n em cã act u al a s i t u aþie ºi
conjuncturã ne prezintã ºansa cea mai bunã ºi poate unicã pentru
rezolvarea acestei probleme care ne-a îndurerat prea pãgubitor pe
toþi ºi de prea mulþi ani.
Dacã vom pierde ºi ºansa aceasta, cînd lucrurile au ajuns atît de
aproape de o rezolvare fericitã, s-ar putea ca o altã ocazie bunã sã
nu mai revinã, decît cine ºtie cînd, ori poate cã niciodatã ceea ce,
evident, ar fii reparabil. Cu aceastã puternicã încredinþare ºi cu o
rugãciune fierbinte cãtre harul lui Dumnezeu ºi spre înþelepciunea
pãrinþilor ºi conducãtorilor noºtri a cãror rãspundere este acum atît
de mare, rãmînem - cu cea mai smeritã ºi devotatã dragoste atît faþã
de Biserica noastrã, cît ºi faþã de patria noastrã - în aºteptarea
grabnicei ºi fericitei rezolvãri. În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al
Sfîntului Duh. Supus fiu duhovnicesc, Traian Dorz, la sãrbãtoarea
Înãlþãrii Sfintei Cruci, 14-IX-1988. Acesta a fost memoriul pe care
l-am înfãþiºat autoritãþii acesteia ierarhice de aici, cu rugãmintea
sã-l transmitã la Sfîntul Sinod. Conþinutul lui, eu am vrut sã i-l
citesc, dar a zis cã vrea sã se uite personal. A citit o paginã a mai
citit jumãtate s-a obosit, a trecut dincolo, ici-colo, foarte puþin peste
el. ªi i-am zis:
- În condiþiile astea, Înalt Prea Sfinþite, nu se poate stabili precis
ceea ce s-a spus acolo. Vã rog sã-l pãstraþi ºi sã vã uitaþi în liniºte
peste el; ºi la urmã veþi judeca dacã este întemeiatã cererea noastrã
ºi ce e scris acolo.
- În primul rînd, a zis, eu am de fãcut niºte obiecþii: dv. vã
adresaþi pentru toatã Oastea Domnului. Trebuie sã ºtiþi cã dv. sînteþi
o singurã persoanã ºi nu puteþi vorbi în numele unei mase aºa de
mari de oameni.
- Înalt Prea Sfinþite, pe mine mã cunosc toþi, cã eu nu reprezint
numai pe Traian Dorz. Oriunde este numele acesta, se înþelege ºi se
ºtie de cãtre toatã autoritatea noastrã, de zeci de ani, cã acolo este
ceva în legãturã cu Oastea Domnului. Dar dacã autoritatea Sfîntului
Sinod considerã cã eu nu sînt în stare sã-mi iau rãspunderea pentru
toatã comunitatea, atunci vã rog sã-mi daþi memoriul ºi facã cine ce
vrea dupã aceea. Rezolvaþi cum ºtiþi. Eu am fãcut tot ce am putut.
De atîtea zeci de ani mi-am dat viaþa, osteneala, tot mi-am sacrificat
tot, ca sã rezolvãm bine problema aceasta care-i de interes foarte
important pentru Biserica ºi neamul nostru. Dacã nu mai gãsesc
nicãieri nici un fel de sprijin, am ºi eu dreptul sã mã retrag liniºtit
acasã, la anii aceºtia, ºi sã mor în pace. Mi-am fãcut datoria.
Rãspundã cei care au putut rezolva ºi nu vor sã ia nici o iniþiativã
în privinþa aceasta.
 Pag. 259

- Sfîntul Sinod are împotriva dv. multe argumente. De aceea se

discutã competenþa dv. ca reprezentant al întregii Lucrãri, pentru cã
se ºtie cã în mijlocul Lucrãrii Oastei Domnului sînt atît de multe
curente dezbinãtoare ºi atît de multe persoane care neagã autoritatea
dv. ºi trec peste ea, ºi fac acþiune duºmãnoasã contra Bisericii. Mi-a
spus despre Tudose, mi-a spus despre adunarea din Nãmoloasa, a
vorbit ºi despre Griviþa, deºi am zis:
- Înalt Prea Sfinþite, s-au fãcut progrese enorme în corectarea
acestor lucruri. La Griviþa nu se poate vorbi despre o masivã
rãtãcire a celor de-acolo, pentru cã ei, în cea mai mare parte, au avut
cugetul curat; s-au refãcut ºi s-au îndreptat lucrurile. Dacã mai
existã unu sau - hai sã zicem - 2% care fac acþiune separatã ºi
d i s i d en þ ã, o amen i i aceº t i a n u r ep r e z i n t ã L u c r ar ea. D e ce s e
interpreteazã tendenþios, cã Tudose reprezintã toatã Lucrarea din
þarã; sau cã Nãmoloasa, sau cã Iordache, sau cã Moldoveanu de la
Sibiu, ei reprezintã þara? În toatã þara, noi sîntem sute de mii de
oameni. útia - unu, 2, 3, care mai sînt - sînt urmaþi de niºte oameni
care, pînã la urma urmei, nici ei, sãrmanii, nu ºtiu ce sînt ºi ce fac,
ºi unde se duc, pentru cã sînt niºte oameni fãrã nici o perspectivã ºi
fãrã nici un viitor. Dacã cel care-i îndrumã acuma a dispãrut, ce fac
oamenii aceºtia care nu mai au nici o orientare ºi nici un
îndrumãtor? N-au nici curajul sã spunã: Noi nu mai credem ca
Oastea Domnului, prin urmare, ne facem baptiºti sau penticostali,
sau înfiinþãm altã sectã. Atunci ar fi, cel puþin, cinstiþi ºi-n faþa
oamenilor, ºi-n faþa propriei lor conºtiinþe. Dar ei zic: Sîntem
Oastea Domnului. ªi prin urmare, lucreazã ostil. Cã mi-a spus:
- Toþi aceºtia n-au icoane; toþi aceºtia nu-ºi fac cruce; toþi aceºtia
nu se împãrtãºesc; vorbesc de rãu Biserica. Asta este o mare parte
din Oastea Domnului. ªi din cauza aceasta, nici Sfîntul Sinod ºi nici
autoritatea de stat n-are nici un fel de încredere în dv. Mi-au spus
aceste lucruri demult, de mulþi ani mi-au spus aceste lucruri. Am tot
alergat printre fraþi ºi ºtiþi bine cît suflet am pus ºi cîtã jertfã, ºi cîtã
viaþã, ca sã trezim conºtiinþa rãspunderii celor care se numesc
O a s t e a D o m n u l u i î n mi j l o c u l n o s t r u , d ar car e n i ci n u þ i n l a
învãþãturã. Neagã ºi învãþãtura pãrintelui Iosif, ºi a Bisericii
noastre, ºi scopul Lucrãrii; ºi n-ascultã nici de stat, nici de Bisericã,
nici de Lucrarea Oastei, de fraþi. Lucreazã împotrivã, duc acþiuni
dezbinãtoare, tulburã pe fraþi, rãstoarnã tot; unde pot face, fac
n u mai r ãu . La t o þ i aceºtia, faptele le sînt foar t e, f o ar t e b i n e
cunoscute. Sînt rapoarte trimise sãptãmînal, din toate pãrþile despre
ei. Oriunde se miºcã sînt cunoscuþi. ªi toate aceste rapoarte negative
merg ºi încarcã cu ocarã ºi cu batjocurã, ºi cu bãnuieli numele
nostru, al miilor ºi sutelor de mii de fraþi.
Ne-a fost greu sã spunem nume, pentru cã uºor s-ar fi putut lua
împotriva lor mãsuri. Dar am vrut sã acoperim, în speranþa cã,
undeva, oamenii aceºtia îºi vor da seama de acþiunea rãtãcitã pe care
o fac ºi de falimentul la care ajung ºi la care ºi sînt deja. Cã în
momentul în care te desprinzi de gruparea ta, de familia ta, de
învãþãtura ta pentru care ai venit la Domnul ºi ai pus legãmînt cã o
vei asculta devotat ºi ascultãtor pînã la sfîrºit, în momentul cînd
te-ai rupt de aceastã Lucrare, te-ai rupt de frãþietate, în loc sã fii
element constructiv, eºti distructiv. Dezbini, tulburi.
Pag. 260

La adunãri fac discuþii contradictorii; merg în alte pãrþi ºi fac

lucrãri pãgubitoare pentru fraþi ºi pentru Lucrare. Toate acestea nu
împotriva lor se duc; ci împotriva celor 89 de fraþi sau 9.900, nu
ºtiu cîte mii de fraþi care sînt curaþi ºi sinceri. Mã doare inima ºi
de-aceea am suferit atît demult cînd am vãzut atît de mulþi fraþi ºi
surori, în majoritatea lor buni, blînzi, smeriþi, credincioºi, temãtori
de Dumnezeu, evlavioºi, în mijlocul cãrora se vîrã cîte o lichea din
aceasta ºi-i deranjeazã, ºi-i angreneazã pe toþi.
Cã cei buni tac; cel smerit se retrage; cel credincios nu
protesteazã. Dar cel obraznic zice ºi ameninþã, ºi face propagandã.
ªi se duc la cei mai mari ai noºtri numai veºti rele despre ei. Acuma
sînt aici, între frãþiile voastre, cu aceste adevãruri. Pînã aici,
începînd din mai, am cutreierat multe zone de fraþi. Sînt multe zone
în care nu-s probleme. Acolo te îmbrãþiºezi cu fraþii ºi n-ai nici o
problemã, numai te bucuri cînd îi vezi. Dar sînt alþii la care de zeci
de ani ne ducem ºi numai de probleme ne izbim. Sînt foarte mulþi
fraþi, nu demult am fost prin Maramureº ºi au zis fraþii:
- Frate, de 40 ºi ceva de ani nu te-am vãzut. N-ai mai venit pe la
noi ºi atît de mult am dorit sã te vedem!
- Uite, zic, noi mãrturisim o vinã, poate: la cei care am ºtiut cã
stau bine, care-L iubesc pe Domnul ºi-s credincioºi, am zis: Nu ne
ducem. A trebuit sã mergem sã ne cheltuim nervii ºi timpul, ºi
sãnãtatea, ºi puterea cu cei care au mereu probleme ºi, dupã zeci de
an i , nici acuma nu ºi le-au rezolvat. M-am dus. La Haþ eg , l a
Hunedoara nu sînt probleme. Acolo toþi fraþii sînt o inimã ºi-un
gînd. Adunãrile se fac în biserici, vin din toate pãrþile, bisericile-s
pline. ªi-i aºa plinã de bucurie toatã atmosfera! Cînd aud de
adunarea Oastei Domnului, ºi penticostali ºi baptiºti se duc la
bisericã. ªi am luat un obicei bun: bisericuþele sînt sãrace, lipsite,
în curs de reparaþie, multe sînt monumente istorice ºi nu le reparã
nimeni. ªi am zis: Trebuie sã întreþinem ºi de fiecare datã cînd am
fost la bisericã, am zis: Fraþilor, datoria noastrã este sã arãtãm ºi în
felul acesta, sã dãm obolul nostru, fiecare cît poate, sã ajutãm Casa
Domnului, care ne-a ospitalizat ºi care ne-a ocrotit în bucuriile
acestea aºa de mari. ªi baptiºti, ºi penticostali, nu pun bãnuþi, pun
hîrtii pe tavã, fericiþi ºi bucuroºi toþi. Ei, dar dragostea este un steag
ceresc fluturat peste toþi. ªi atmosfera duhovniceascã este aºa de
înaltã, încît toþi preoþii ne zic: Haideþi ºi la noi! Uite, acuma trebuie
sã mergem. Nu-i de-ajuns duminica, trebuie sã mergem de sîmbãta.
ªi sîmbãtã dupã masã, ºi sîmbãtã noaptea, ºi duminicã, ºi vor pe la
fiecare sã mergem. Iatã, acolo unde nu-s probleme. Dar a trebuit sã
mergem mereu, de zeci, de sute de ori, în locuri în care, dupã ani de
zile, nu s-a rezolvat. De exemplu, problema de la Bosanci, în
Suceava. Acolo era o adunare mare, împãrþitã în 2. Înainte a fost ºi
la Corocãieºti cam aº a; d ar, p r i n h ar u l lui Dumnezeu ºi prin
rugãciune ºi insistenþe, cei de la Corocãieºti s-au unit ºi merg acum
la o singurã adunare.
Am fost la adunarea din Bosanci. E o adunare mare acolo,
împãrþitã în 2. Amîndouã adunãrile au în frunte cîte un frate numit
Drãgoi: unul Alexandru ºi unul Dumitru. Se urãsc de zeci de ani, se
vorbesc de rãu unii pe alþii. Se urãsc pãcatul cel de moarte, se urãsc
ºi se vorbesc de rãu unii pe alþii. 500 de fraþi erau atunci acolo: ºi
surori, ºi tineret, sã vadã toþi ce se întîmplã.
 Pag. 261

Dincolo, la Cajvana, era unul care pusese stãpînire pe adunarea

Domnului. κi divorþase 3 copii din familia sa ºi totuºi þinea strîns
sã predice el ºi nu-i lãsa pe ceilalþi sã vorbeascã. S-au luat mãsuri.
Un astfel de om, pînã nu-ºi pune în rînduialã familia, n-are drept la
cuvînt. Erau fraþi care veneau la adunare mirosind a bãuturã. Cînd
îi îmbrãþiºai, simþeai de departe miros de bãuturã. ªi am zis:
Fraþilor, ne batem noi joc de Lucrarea lui Dumnezeu? Vã ridicaþi sã
vorbiþi Cuvîntul lui Dumnezeu dupã ce v-aþi umplut de bãuturã?
Dacã aveþi fricã de Dumnezeu ºi respect faþã de Cuvîntul Sfînt ºi nu
vã puteþi lãsa de bãuturã, lãsaþi-vã de cuvînt. Duceþi-vã mãcar ºi
staþi acolo liniºtiþi în adunare, pînã cînd te vei putea înfrîna, sã birui
pofta pãcatului ºi atunci ridicã-te sã vorbeºti, mirosind a Duhul
Sfînt, nu a duhul alcoolului.
Sînt probleme cu tineretul; totdeauna acolo unde au început sã
punã la mesele frãþeºti vin. La adunãrile Oastei, la mese, la nunþi
frãþeºti, sã punã vin. Fraþilor, dacã faceþi lucrul acesta, în curînd
veþi ajunge în prãpastia cea mai adîncã. Îngãduind bãutura, se
îngãduie apoi cãsãtoriile nelegiuite, împerecherile fãrã cunoºtinþa
fraþilor. Îi siliþi pe fraþi sã meargã sã gireze cu adunarea o nuntã cu
care nu fraþii au fost de acord, nici nu fraþii au pregãtit-o. Iar dupã
ce se grãbesc sã se cãsãtoreascã, se grãbesc ºi mai tare sã divorþeze.
ªi pun Lucrarea Domnului în gura lumii ºi batjocoresc toþi, ºi spun:
Uite Oastea Domnului! Uite ce face! Fraþilor, dacã nu luãm mãsuri
împotriva acestor lucruri, cu toþii ne ducem la prãpastie: ºi pãrinþi,
ºi copii; ºi bãtrîni, ºi tineri; ºi surori, ºi fraþi; ºi mame, ºi taþi, ºi
toþi. Sînt o mulþime de divorþuri în Lucrare. ªi vin copiii ºi spun:
Frate, pãrinþii ne despart. Plîng cu capul pe umãrul nostru ºi zic: Fã
cumva ºi vino ºi salveazã-ne, cã ne pierdem. Uite, avem o fetiþã ºi
fetiþa-i bolnavã; noi sîntem nenorociþi, unul într-o parte, altul în
alta. Pãrinþii deja hotãrîserã, înainte de a se pronunþa sentinþa de
divorþ, cu cine sã-i recãsãtoreascã. Cu partide mari, cã are maºinã,
cã are 100.000, cã are cutare. Aºa am ajuns, fraþilor, dacã slãbeºte
postul ºi rugãciunea, ºi vegherea frãþeascã, ºi legãtura sfîntã, ºi
armonia dintre noi. Fiecare face în ascuns cum îi convine ºi cum îl
înºalã diavolul. ªi pe urmã pune în gura lumii ºi în batjocura satanei
L u c r ar ea l u i D u mn ezeu . F r aþ i l o r, am d o r i t s ã v ã f ac o s e a r ã
testamentarã din acest cuvînt. Am primit în clipa morþii pãrintelui
Iosif, cã numai aºa consider, cã Dumnezeu a rînduit ca singur sã fiu
lîngã el în noaptea aceea ºi în toatã acea desfãºurare profeticã a
ad ev ãr u r i l o r p e car e mi l e - a mãr t u r i s i t el ; º i s i mt d e- at u n ci
rãspunderea sã le împãrtãºesc fraþilor. Frãþia voastrã acuma, cu toþii,
care sîntem aici, sîntem rãspunzãtori de bunul mers al Lucrãrii. Eu
zic: pe undeva - cum am scris aici - înþelegem bãnuielile autoritãþii
ºi învinuirile, ºi neîncrederea lor în noi, pentru cã prea multe
exemple negative avem. ªi toate aceste exemple negative sînt
cunoscute de cãtre autoritãþile la care mã duc. Cã îmi pun în faþã
imediat pe Moldoveanu, pe Iordache, pe Tudose, pe Nãmoloasa, ºi
alþii:
De ce ziceþi dv. cã Biserica ºi Sfîntul Sinod sã aibã încredere în
dv.? Sã revinã asupra hotãrîrii de desfiinþare din 1948 ºi sã vã
învesteascã din nou cu posibilitatea unei activitãþi legale, cînd între
dv. sînt astfel de lucruri? Ce-o sã facã Oastea cînd o sã fie legalã?
Ce-o sã facã ãºtia?
Pag. 262

O sã-ºi ia lumea în cap, cã n-ascultã de nimeni: nici de dv., nici

de Bisericã, nici de pãrintele Trifa, nici de nimeni. Au început sã
urascã ºi numele Oastei Domnului, aºa mi-au spus, din pricina celor
care fac rãu Lucrãrii. Tare aº fi dorit - cã l-am chemat - sã vinã
fratele Tudose aici, de data aceasta. ªi toþi cei care sînt din partida
aceea. Nu sã facem procese, nici anchete, ci sã facem un apel la
conºtiinþa lor acum, în momentul acesta foarte important. ªi sã le
spunem cã, dacã lucrurile vor merge aºa. Mi s-a spus sã fac alt
memoriu. Eu alt memoriu, în afarã de ãsta, nu pot face. ªi am sã-i
spun la Înaltul, în scris: Ce am avut de spus, am spus. Dacã nu i-a
venit vremea sã se rezolve aºa, noi aºteptãm: 10, 20, 100 de ani, 200
de ani, pînã la venirea Domnului! Dar nu putem ceda din adevãrul
pe care ni l-a împãrtãºit nouã Dumnezeu. Nu putem renunþa la
cuvîntul liber, la rugãciunea liberã, la cîntarea liberã. Astea sînt
viaþa Lucrãrii. Noi prin astea am venit la Domnul ºi prin astea
trãim. Stãm sub controlul oricui, în ce priveºte comportarea noastrã
dogmaticã. Dacã greºim împotriva dogmei sau a canoanelor, sã ni
se arate pãrinteºte. ªi primim cu smerenie corectarea.
Cã nu vrem sã facem rãu, ci vrem sã facem bine. Dacã se
întîmplã sã greºim. I-am zis: Noi nu greºim vrînd sã facem rãu;
greºim vrînd sã facem bine - ºi nu ºtim. Dacã e cineva mai
competent ºi mai înþelept, ºi mai bun, sã ne arate, cã noi primim cu
bucurie o îndreptare care izvorãºte din dragoste ºi din inimã, nu din
interpretãri tendenþioase ºi din pîre nedrepte. Dar faþã de noi nu s-a
v ãzu t p î n ã acu ma o at i t u d i n e b i n e v o i t o a r e , î n þ e l eg ãt o ar e º i
pãrinteascã. Sîntem priviþi ºi acuma tot aºa. Oare de 50 de ani - ºi
mai mult de 50 de ani - de cînd suferim ca sã rãmînem credincioºi,
n-am dovedit cã ne facem datoria nu numai în ce priveºte
rugãciunea noastrã ºi mãrturisirea noastrã, ºi lacrima, ci bãnuþul
nostru ºi tot ce-avem, sprijinind Biserica noastrã ºi poporul nostru?
ªi n-am batjocorit aceastã Bisericã, nici n-am trãdat acest popor.
Ne-am fãcut datoria. Toþi fraþii noºtri pot fi luaþi ca exemplu în ce
priveºte datoria faþã de patrie. Avem o mulþime de fraþi la armatã.
Toþi sînt lãudaþi, toþi sînt premiaþi, pentru cã, din convingerea lor
duhovniceascã, ei îºi fac datoria ºi faþã de stat. Avem o mulþime de
fraþi care lucreazã la întreprinderi ºi în posturi de foarte mare
importanþã, în toate întreprinderile þãrii. Majoritatea lor sînt oameni
de încredere, pe care directorul îi trimite în cele mai importante
probleme. ªi, cînd s-a ivit vreun comentariu, el a zis: Domnule, eu
pe ãsta-l am. Dacã mi-l luaþi, daþi-mi altul, cã eu fãrã el nu pot. Aºa
fraþi, aºa caractere, aºa suflete a creat Lucrarea Oastei Domnului în
toate sectoarele vieþii. ªi atunci am zis: Noi, de ani de zile, de zeci
de ani de zile, ne facem datoria în toate privinþele: ºi faþã de
Biserica noastrã, ºi faþã de statul nostru, la locul nostru de muncã.
Atît fiecare dintre noi personal, cît ºi Lucrarea în sine, în întregimea
ei, îºi face datoria. Noi n-am ajuns în conflict deschis, cum am zis
aici, nici cu Biserica, nici cu statul. Am rãbdat, am suferit crezînd
ºi ºtiind bine cã Dumnezeu va aduce dreptate Lucrãrii. Dar, cum
i-am spus: Noi ºtim cã avem dreptate. ªi istoria, ºi Dumnezeu ne
face dreptate. Dar noi n-aºteptãm libertate nici prin Europa Liberã,
nici prin Congresul american. Dumnezeu ne va face nouã dreptate
prin neamul nostru ºi prin Biserica noastrã. Cînd va veni vremea!
Pînã atunci aºteptãm: fie pe pãmînt, fie sub pãmînt.
 Pag. 263

ªtim cã va veni vremea aceasta ºi cã avem dreptate, cã am lucrat

cu cuget curat faþã de Dumnezeu, faþã de neamul nostru ºi faþã de
Biserica noastrã. N-am pãcãtuit, cum spune Sfîntul Apostol Pavel,
nici împotriva Templului, nici împotriva cezarului, nici împotriva
lui Dumnezeu. Nimeni nu ne poate învinui de astea. Cã le-am spus
de atîtea ori:
- Spuneþi, ce e rãu? N-au putut.
- E ilegalã.
- Dar de ce e ilegalã?
- Noi nu zicem cã cuprinsul cãrþilor dv. au lucruri ostile statului,
dar sînt ilegale.
- Dar de ce, dacã n-au lucruri rele, de ce sînt ilegale? Nu pot sã
spunã. Zic:
- Noi nu discutãm legea; noi o aplicãm. În felul acesta, nici unii
dintre cei care ne-au acuzat n-au dreptate. Dacã ne acuzã pentru cei
care nu ascultã, aceºtia, în primul rînd, pe Domnul nu-L ascultã ºi
pe fraþi nu-i ascultã, ºi Lucrarea, ºi legãmîntul pe care ei l-au pus
nu-l ascultã. Cã dacã ar fi ascultat legãmîntul lor, ar fi una cu fraþii
ºi n-ar lucra dezbinãtor ºi tulburãtor. Însã, fraþilor, aºa stã situaþia.
Din cauza acestor 1% dintre noi, toatã Lucrarea noastrã este pusã la
index. Ni s-a spus cã nu pot suporta nici sã audã numele de Oastea
Domnului: Dv., dacã vreþi sã interveniþi cumva ºi dacã vreþi sã
reuºiþi cumva, spuneþi aºa: o miºcare care a rãmas dupã fosta Oastea
Domnului, care a fost desfiinþatã. Acum aceºtia n-au nume, n-au
personalitate, sînt niºte oameni care pot fi puºi oriunde ºi pot fi
folosiþi oricum. Am spus: Dacã nu i-a venit încã vremea acestui
memoriu, noi aºteptãm. Sîntem în mîna lui Dumnezeu. La orice
unitate care este în minoritate, caracteristica este sudura sufleteascã.
Noi nu avem alt argument împotriva nimãnui, decît unitatea noastrã.
Dacã sîntem una, putem merge, fraþilor, pînã oriunde. Eu am zis în
timpul cînd speram cã se va rezolva ceva acuma, nu ºtiu cît s-a
îndepãrtat o rezolvare. ªi situaþia noastrã se va menþine în condiþiile
în care sîntem acolo: mai toleraþi, mai prigoniþi, nu ºtiu! Cum va
rîndui Dumnezeu. Dar trebuie sã ne îmbrãcãm cu rãbdarea lui
Hristos pentru tot ceea ce va veni. Eu, cum am zis, am sperat cã
memoriul acesta va face un pas înainte. Acuma am vãzut cã e o
atitudine de rezervã ºi de neîncredere faþã de noi. Am dorit înainte
ºi am mai vorbit ºi în alte pãrþi, am dorit sã lãsãm în urma noastrã,
cum am zis mai înainte, niºte fraþi care sã reprezinte Lucrarea. ªi sã
ºtim cã în fruntea noastrã e un frate capabil, care a fost numit cu
consimþãmîntul ºi cu adeziunea noastrã a tuturor, ºi cã noi îl vom
sprijini. El sã ne simtã pe noi toþi la spatele lui: Sprijinim pe acela
care ne reprezintã în faþa lui Dumnezeu ºi-n faþa autoritãþii. Am zis
cã ar fi fost bine sã întreprindem, aºa cum spunea ºi fratele înainte:
cã pe Tit l-a lãsat în Creta ºi pe Timotei l-a trimis sã aºeze ordine
în Bisericã ºi sã numeascã oameni care sã reprezinte unitatea ºi
autoritatea Lucrãrii în mijlocul celor între care sînt. Ne-am gîndit
ºi noi la un pic de îndrumare ºi de orînduialã în privinþa aceasta.
Dar acum, cînd nu ºtim ce viitor ne aºteaptã pe toþi, am zis: E mai
bine sã rãmînem fiecare aºa cum sîntem. Pe cine-l alege Dumnezeu
ºi ni-l încredinþeazã, îl ascultãm. Nu trebuie sã ni-l numeascã
nimeni, sã spunã:
Pag. 264

Acela este conducãtorul. E conducãtor acela pe care-l ridicã

Dumnezeu. Dacã între noi avem o adeziune totalã ºi o sudurã
sufleteascã, îl vom recunoaºte, cã Duhul lui Dumnezeu ni-l impune.
Acela care a lucrat în mijlocul nostru, care, de cînd eram copii, ne-a
învãþat pe noi alfabetul credinþei, care a fost, în mijlocul
necazurilor, în fruntea noastrã ºi i-a apãrat pe fraþi, acela este
îndrumãtorul nostru. Poate cã de la Dumnezeu a venit ºi aceasta.
ªtiþi de ce? Ori de cîte ori se vorbeºte despre un post de conducere,
se ivesc bãnuieli ºi egoism, ºi invidii, ºi certuri, ºi aºa mai departe.
Se vede cã aºa a vrut Dumnezeu, ca în L u crarea aceasta cum
spuneau la Junimea: Vine cine vrea ºi rãmîne cine poate. Dar atîta
vreme cît rãmîne, trebuie sã se þinã de linia sãnãtoasã a învãþãturii
ºi de o viaþã duhovniceascã. În momentul în care nu se poate þine,
e demn ºi frumos, ºi cinstit din partea lui sã spunã: Fraþilor, pînã
aici am mers cu voi. De-aci încolo am alte convingeri. Cred cã
c r u c e a e s t e u n i d o l , c r e d c ã M a i c a D o mn u l u i e aº a, c r e d c ã
Biserica-i aºa.
Prin urmare, Bunã ziua! Mã duc la cei care cred sau îmi fac eu
o partidã de-a mea. Nu stau aici, sã creez mereu probleme. Din
cauza acestora am avut noi toate necazurile; ºi le avem, ºi poate cã
încã le vom mai avea. Cã nu-s cinstiþi nici faþã de Dumnezeu, nici
faþã de ei înºiºi, nici faþã de numele pe care-l poartã. Se poartã
într-un fel ºi se numesc altfel. Spun: Sîntem în Oastea Domnului, ºi
ei nu-ºi fac cruce, nu se duc la bisericã, batjocoresc pe Maica
Domnului, vorbesc dispreþuitor despre ceilalþi fraþi ºi calcã în
picioare chiar ce au avut mai scump. Dispreþuiesc ºi învãþãtura
Pãrintelui: A, ce-i? Acuma-i depãºit. Noi sîntem! ªi vorbesc
o b r azn i c º i t r u f aº , º i î n g î m f a t . N i ci s at an a n u - º i p er mi t e s ã
vorbeascã aºa despre lucrurile acestea. Aºa cã, fraþilor, ce-am vrut
sã vã spun? Aveam mai multe sã vã spun. Dar întorsãtura de astãzi
m-a fãcut sã îmi revizuiesc multe din gîndurile pe care le-am avut.
Eu vã sfãtuiesc din toatã inima sã vã devotaþi cauzei lui Dumnezeu
ºi sã vã aduceþi aminte de dragostea ºi de legãmîntul pe care l-aþi
fãcut la început. Cîtã vreme Domnul ne îngãduie sã putem merge
aºa, mergem. Dar nu renunþãm la cuvîntul liber, la rugãciunea liberã
ºi la cîntarea liberã. Cînd am renunþat la astea, am renunþat la
voluntariatul laic ºi la misionarismul duhovnicesc. Atunci am
pierdut totul. Sã ne þinem cu toatã inima de Domnul, de învãþãtura
de la început. ªi, dacã trebuie sã suferim ceva. Uite, dupã 20 ºi
atîþia de ani, eu sînt gata sã mã duc iar, astãzi, în faþa lui Dumnezeu,
oriunde ar trebui sã fiu. ªtiu cã Dumnezeu este Acela care troneazã
peste tot. ªi dacã îngãduie El niºte încercãri, e ca sã ne cureþe pe
noi de niºte zgurã ºi de niºte pleavã, ºi de niºte neghinã care nu s-a
curãþit prin cuvînt. Acum poate cã va veni iarãºi focul. Poate va
veni iarãºi cernerea cea grea. Noi trebuie, pe urmele Domnului, sã
fim gata de orice. Cine va rãbda pînã la sfîrºit, acela va fi mîntuit.
ªtie Domnul dacã vreodatã noi ne vom mai întîlni. Acestea sînt
ultimele cuvinte pe care þin sã vi le reamintesc. Pentru cã avem
chemare cu toþii sã apãrãm cauza lui Dumnezeu, cu orice risc.
Putem sã pierdem tot. Sã nu ne pierdem credinþa, legãmîntul ºi
hotãrîrea noastrã cu Dumnezeu. Cã orice am pierde, poate mai
putem gãsi: ºi libertatea o mai putem, ºi sãnãtatea, ºi avuþia, ºi tot
mai putem.
 Pag. 265

ªi postul ni-l mai putem gãsi, dacã-l pierdem. Dar, dacã ne

pierdem mîntuirea, la ce ne folosesc toate acestea?
ªi noi ne angajãm nu numai pe noi ºi sufletele noastre, ci
familiile noastre, copiii noºtri, urmaºii noºtri ºi cei trupeºti, ºi cei
sufleteºti, pe linia rînduitã de Dumnezeu. Iatã deci, preaiubiþii mei
fraþi, cît de important este sã þinem noi seamã de cuvintele care ni
s-au spus ºi prin fratele Neculai, la început, ºi prin textul pe care
l-am citit: sã sudãm legãtura noastrã de nezdruncinat. Toatã puterea
noastrã stã în unitatea noastrã. Dacã sîntem dezbinaþi, vom fi
pierduþi. Cu toþii. ªi nu numai noi, ci ºi viitorul. ªi ne va judeca
Dumnezeu ºi pentru toþi ceilalþi care ar mai fi venit pe calea
mîntuirii sute de ani înainte, dacã noi zãdãrnicim planul mîntuirii
acum în timpul nostru, dintr-o pricinã sau alta, care vine de la cel
rãu. Cu privire la aceste lucruri, cam astea am avut sã vã spun. Vom
vedea cum Dumnezeu va dirija mai departe lucrurile, pentru cã
istoria-i în mîna lui Dumnezeu, nu în mîna oamenilor. Însã din
atitudinea prezentã, noi putem deduce ceva din evenimentele
viitoare. ªi, pentru cã Domnul ne-a înºtiinþat cã-n lume vom avea
necazuri ºi ne-a spus sã îndrãznim, cã El a biruit lumea, va trebui
sã ne înarmãm cu toatã puterea cu acest fel de a crede, de a gîndi ºi
de a umbla.
Sã binecuvîntãm pe Domnul cã ne-a fãcut parte sã ne cheme în
aceastã Lucrare sfîntã. Dacã pînã acuma am avut rezerve faþã de
învãþãtura ei, faþã de unitatea frãþeascã, faþã de þelul mãreþ ºi
minunat, ºi etern pe care i l-a rînduit Dumnezeu, acuma trebuie sã
ne revizuim total aceste rezerve ºi sã ne încadrãm definitiv pe linia
sãnãtoasã a învãþãturii. Am trecut prin atîtea experienþe de la
trecerea pãrintelui în veºnicie. Eram aºa de dispreþuiþi atunci ºi aºa
de prigoniþi. Tineri eram, ca niºte copii. Aveam abia 20 de ani.
Fratele Marini, bolnav ºi singur. ªi ceilalþi împrãºtiaþi am fost toþi.
Cînd s-a prãbuºit pãrintele, am rãmas aºa de goi ºi aºa de
primejduiþi. Am zis, ca în proverbul acela: Cînd cade stejarul, cade
ºi umbra lui. ªi toþi cei care se adãposteau rãmîn ai nimãnui. Cîte
pãsãrele se adãposteau într-un stejar, cîte omizi. Cînd a cãzut
stejarul, gata! S-au prãpãdit. Aºa-i cînd se prãbuºeºte pãrintele
dintr-o familie, tatãl dintr-o casã: toþi rãmîn ai nimãnui. Sã avem
grijã de Lucrarea aceasta! Fraþii noºtri bãtrîni sînt fraþi care au
trecut prin experienþe grele. Chiar dacã nivelul lor cultural - sau
chiar spiritual - sã zicem cã-i mai scãzut decît cel pe care am
pretinde noi sã-l aibã, sã avem înþelegere. Ei au trecut zeci de ani
prin cerneri prin care încã noi n-am trecut. Sã avem respect faþã de
ei ºi sã ne rugãm lui Dumnezeu sã ni-i þinã ºi sã-i preþuim. Bãtrînii
sã nu dispreþuiascã tineretul, pentru cã ei sînt viitorul. Am fost pe
zone, cum am zis, rezolvînd probleme. S-a rezolvat bine ºi problema
de la Suceava, de la Bosanci. Le-am zis: Fraþilor, dacã nu vã uniþi
ºi nu faceþi adunare împreunã, începînd de astãzi, toatã Lucrarea de
pe þarã vã dã afarã. Pentru cã este o dovadã de nesupunere. Este
scris: Dupã întîia ºi a doua mustrare, depãrteazã-te, daþi afarã pe cel
nesupus. Au început sã-ºi dea seama de necesitatea împãcãrii ºi,
dupã ani, dupã zeci de ani, au început sã meargã împreunã, cum au
fãcut la Corocãieºti. 2 ceasuri ºi jumãtate le-am înfãþiºat istoria. Cã
de 45 de ani nu fusesem acolo. ªi aveau tineret foarte mult, ºi erau
foarte mulþi.
Pag. 266

Dar ei nu se duceau nicãieri între fraþi ºi fraþii nu mergeau la ei,

pentru cã aceºti 3 diotrefi îi puneau sub jugul lor ºi-i îndopau mereu
cu teoriile acestea rãtãcite, penticostale, vrãjitorii magice, cum
fãceau ei. ªi dupã ce le-am explicat care este Lucrarea ºi ºtiau,
atunci le-am spus: Acuma trebuie sã alegeþi în faþa lui Dumnezeu ºi
în faþa fraþilor ce atitudine luaþi. Renunþaþi la duhurile astea, la
vorbirea în limbi, la aceste duhuri de ghicitorie ºi vã uniþi cu
Lucrarea, ºi vã supuneþi fraþilor, sau vreþi sã rãmîneþi cu astea, ºi
atunci trebuie sã plecaþi din Lucrare. Cu ambele nu puteþi. Unul, cel
mai din frunte dintre ei, zice:
- Eu sînt cîntãreþ la bisericã de 30 ºi nu ºtiu cîþi de ani. La
bisericã fac serviciul, dar ºi vorbesc în limbi. Dacã mã duc la
bisericã ºi cînt la slujbe, ºi fac cruce, ºi ajut lucrarea acolo, prin
urmare, eu trebuie sã fiu socotit vrednic sã fac parte ºi din Oastea
Domnului. Am zis:
- Dacã pãrintele te rabdã la bisericã cu vorbirea în limbi, sã faci
ºi cantorie, du-te acolo! Faceþi ce vreþi! Dar în Lucrarea Oastei
Domnului, cu astfel de apucãturi, nu! Ori renunþi la limbi ºi la
profeþii, ºi la lucrurile acestea, ori renunþi la Lucrarea Oastei
Domnului. A început sã se laude cu semne:
- Pãi da, frate, dar cum sã renunþ eu? Uite cã alaltãieri, trecînd
pe-acolo prin pãdure, eu am vãzut semnele cutare ºi semnele cutare.
- ªi tu eºti încredinþat cã asta vine de la Dumnezeu? Nu ºtii cum
este scris: arãtarea lui satana ºi anticrist se va face cu tot felul de
semne ºi arãtãri cereºti, minuni, pentru cei care sînt pe calea
pierzãrii? Nu vã-ngroziþi? A tãcut. S-a ridicat un altul, mai tînãr, ºi
zice:
- Eu am numai 6 ani de cînd sînt în Oastea Domnului. Un tînãr
aºa, destul de îndrãzneþ ºi destul de obraznic. ªi a început sã spunã:
- Eu, cînd am intrat în Oastea Domnului, m-am rugat lui
Dumnezeu cu post ºi rugãciune sã primesc darul vorbirii în limbi ºi
darul profeþiilor. ªi acum am primit acest dar ºi eu nu mã las de
acest dar.
- Bine ar fi fost dacã te-ai fi rugat sã-þi dea Dumnezeu duh smerit
ºi inimã înfrîntã. Sã ceri înþelepciunea care vine de sus, cum au
cerut-o oamenii lui Dumnezeu ºi au primit-o. Ai cerut niºte daruri
sã te îngîmfi cu ele ºi sã te lauzi, ca diavolul. ªi Dumnezeu te-a dat
în mîna duhurilor rele ºi þi-a dat aceste daruri. Astea-s de la
diavolul, nu de la Dumnezeu. Cã este scris: nu se va da alt semn,
decît semnul lui Iona. Semnele ºi darurile astea spectaculoase vin
în zilele din urmã de la diavolul, pentru cei care sînt pe calea
pierzãrii. Bagã de seamã.
- Eu, zice obraznic, mai degrabã renunþ la fetiþa mea ºi la nevasta
mea, ºi la tatãl meu, decît sã renunþ la aceste daruri. Am simþit cum
mã pãtrunde un fior ºi mi-am zis: Uite ce blestem îºi cere omul ãsta
pentru el ºi familia lui, din cauza acestor lucruri. S-au îngrozit toþi
cei care au auzit. Ei, dupã multe discuþii, am dat cuvîntul:
- Acuma, zic, fratele Suciu sã-ºi spunã el pãrerea despre tot ce a
auzit. Cînd s-a ridicat fratele Suciu, erau bucuroºi ei cã acuma el o
sã-i apere. ªi cînd a început fratele Suciu sã le vorbeascã, dupã
aceea Aurel, dupã aceea Benþea, n-am putut sã le spun aºa de grav
cum le-au apãsat ei. ªi au zis:
 Pag. 267

- Nu vã daþi seama în ce situaþie îngrozitoare sînteþi? V-aþi trezit

sã vorbiþi cu obrãznicie aici. ªi-apoi au spus ei niºte laude despre
omul acesta pe care toatã lumea, toþi îl admirã, vã permiteþi aicea sã
vorbiþi astfel! Eu le-a zis multe lucruri:
- Cum vã puteþi închipui cã aceste daruri voi le aveþi în chip
deosebit, cînd pãrintele Iosif, care a înfiinþat Lucrarea, fratele
Marini, oamenii mari ai lui Dumnezeu, profeþii lui Dumnezeu în
mijlocul nostru, de atîtea zeci de ani n-au avut nici unii ºi nici n-au
cerut astfel de daruri? Voi puteþi sã vã închipuiþi cã voi aþi primit
în chip deosebit aceste daruri de la Dumnezeu? De la diavolul sînt!
ªi, dacã nu vã veþi ruga ºi nu vã veþi pocãi, diavolul acesta vã va
duce la nenorocire. ªi i-am spus ºi bãiatului care a vorbit:
- Þi-ai vîndut soþia, fetiþa ºi pãrinþii printr-un cuvînt îngrozitor
ºi un blestem. Bagã de seamã: dacã Dumnezeu ascultã ºi-þi ia ºi
fetiþa, ºi soþia, ºi pãrinþii, ce faci tu? Atunci ajungi la frînghie, ca
Iuda, ºi te spînzuri, cã n-ai altã soluþie. ªi-þi vei da seama unde te-a
dus diavolul cu gîndurile acestea de îngîmfare care au pus stãpînire
pe tine. S-au îngrozit toþi. Cînd ne-am despãrþit, pe la ora unu ºi
ceva noaptea, au venit ginerii celor 2 care erau liderii lor, era un
inginer, altul, un bãiat dezgheþat, ºi un al treilea la fel ºi au spus cu
lacrimi:
- Noi recunoaºtem marea greºealã. Dar uite, aºa ne-au crescut ei.
Noi n-am ºtiut altfel. Vã rugãm sã ne iertaþi, sã nu ne daþi afarã din
Lucrare, cã noi nu putem trãi fãrã Lucrarea Oastei. Noi nu ne ducem
nicãieri. Vã rugãm, iertaþi-ne! Ne vom îndrepta. Facem act de
pocãinþã. ªi ne-am bucurat de ei. Zice:
- Veþi vedea sãptãmîna viitoare, la nunta de la Hida. Într-adevãr,
s ãp t ãmî n a trecutã, la nunta d e aco l o , a f o s t aº a o î n t o ar cer e
frumoasã! ªi toþi au recunoscut ºi ºi-au cerut iertare pentru greºeala
pe care au fãcut-o. Ne bucurãm cînd lucrurile se rezolvã aºa. Chiar
dacã ai suferit ºi ai alergat pentru ei, dupã ce le-ai argumentat ºi
le-ai spus clar adevãrurile, înseamnã cã au avut totuºi un dram de
sinceritate ºi de smerenie. Dumnezeu i-a încredinþat despre adevãr.
ªi-au cerut iertare ºi au luat hotãrîre sã meargã pe viitor, pe calea
cea bunã. Asta-i dorinþa noastrã ºi acum. Ne pare foarte rãu cã
f r at el e, f o s t u l f r at e Tu d o s e s - a î n cãp ãþ î n at a º a d e m u l t . S - a
îndãrãtnicit ºi s-a obrãznicit, aºa cum face, ºi-i mai duce ºi pe alþi
nefericiþi, care se iau dupã el, la pierzare. Am fi vrut sã fie aici. Sã-l
p u n em î n f aþa acestor adevãruri ºi, dacã mai ar e u n s t r o p d e
conºtiinþã, sã-ºi facã bilanþul în faþa lui Dumnezeu ºi în faþa fraþilor.
Am fi fost gata ºi acum, pentru o lacrimã sincerã de pocãinþã ºi
pentru un cuvînt de îndreptare, sã spunem: Slãvit sã fie Domnul,
f r a t e ! To þ i g r e º i m . D a c ã n e p o c ã i m s i n c e r º i n e î n d r e p t ã m ,
Dumnezeu ne iartã. Hai sã mergem mai departe pe cale. Dar nici în
ultima clipã, el n-a venit. Aceasta este sfidare. L-am chemat ºi la
Poiana Braºovului, în noiembrie 1976. ªi pe el, ºi pe Moldoveanu,
ºi pe toþi, cînd am vrut sã facem din nou un bilanþ ºi o reexaminare
a vieþii noastre cu privire la starea de atunci ºi cu privire la viitor.
A ocolit, sfidînd, provocînd pe Domnul ºi dispreþuind pe fraþi. Cine
dispreþuieºte pe fraþi în felul acesta nu-i de la Dumnezeu, fraþilor.
E de la diavolul. ªi oricine-l ascultã ºi se uneºte cu el face o slujbã
nimicitoare ºi se duce sigur la diavolul.
Pag. 268

Pentru cã este scris: sã nu pãrãsiþi adunarea voastrã; cã dacã

pãcãtuim cu voia, dupã ce am primit cunoºtinþa adevãrului, nu mai
rãmîne nici o jertfã de ispãºire pentru pãcat, ci numai aºteptarea
înfricoºatã a unui foc nestins, care va mistui pe cei neascultãtori ºi
rãzvrãtiþi. Acesta-i pãcatul împotriva Duhului Sfînt.
Fraþilor, noi sã ne rugãm lui Dumnezeu sã Se îndure, ca sã mai
poatã gãsi iertare dupã tot rãul pe care, de-atîtea zeci de ani, l-au
fãcut, nu numai împotriva lui Dumnezeu, ci împotriva vieþii morale
ºi cinstite. Noi ºtim lucruri care nu le spunem aici. Le va spune
Dumnezeu. Am vrut sã acoperim, dar el însuºi se descoperã pe sine,
fiecare dintre cei care trãiesc în pãcat. Neascultarea aceasta este
u r m a r e a al t o r p ãcat e, mu l t mai g r el e, t r u p eº t i ; º i f am i l i a l e .
Dumnezeu sã aibã milã de ei. Dar înºtiinþãm pe toþi fraþii noºtri care
ar putea fi ispitiþi sã se mai ia dupã învãþãtura lor, sã n-o facã.
Pentru ca sã nu se piardã pe ei înºiºi ºi sã nu-ºi piardã urmaºii ºi
mîntuirea sufletului. E ora 9 ºi aproape 25. Aceste gînduri am vrut
sã vi le împãrtãºesc astãzi; ºi am dorit sã vã rog sã vã gîndiþi adînc
fiecare, cu maturitate ºi cu competenþã, la aceste adevãruri. ªi, dacã
sîntem în Lucrarea lui Dumnezeu, sã ne luãm în serios mai departe
slujba aceasta. Sã ne verificãm noi înºine cum stãm cu privire la
învãþãtura Lucrãrii Oastei, cum stãm cu privire la dragostea ºi la
ascultarea, ºi la armonia frãþeascã, cum stãm cu privire la curãþia
gîndurilor noastre faþã de Domnul, faþã de Bisericã, faþã de credinþã.
Pentru cã acesta este testamentul pe care ni l-a lãsat nouã pãrintele
Iosif.
ªi, cînd am venit noi la Domnul, am venit neobligaþi de nimeni,
ºi de bunãvoie, ºi am promis, prin legãmînt, cã vom asculta cu toatã
inima învãþãtura aceasta. Faptul cã acuma sînt unii care nu-L
ascultã, este cãlcarea unui legãmînt. ªi cãlcarea unicului legãmînt
fãcut cu Dumnezeu este un pãcat de moarte. Cine ºi-a cãlcat odatã
legãmîntul este un om pierdut pentru totdeauna. Poate sã rãmînã în
adunare, poate sã predice Cuvîntul lui Dumnezeu, poate sã cînte, sã
laude ºi sã vorbeascã în limbi omeneºti ºi îngereºti. Sau poate sã
înjure. Acelaºi lucru, aceeaºi valoare au în faþa lui Dumnezeu
manifestãrile unui om care ºi-a cãlcat legãmîntul. Poþi sã predici;
a c e a s t a es t e o acu zã. D u mn ezeu n u ma i a s c u l t ã p r e d i c i l e º i
legãmintele unui om care ºi-a cãlcat unicul legãmînt. Viaþa de
cãsnicie este un legãmînt cu soþia noastrã sau cu soþul nostru.
Legãmîntul acesta este unul pentru totdeauna. N-avem nici voie,
nici nevoie sã-l pãrãsim niciodatã. Nici boala, nici adulterul chiar,
nici suferinþa, nici nebunia, nici un necaz din lume n-are dreptul ºi
nu au valoare de argument ca sã ne despãrþim de soþia noastrã sau
de soþul nostru. Ce a unit Dumnezeu, omul nu trebuie sã despartã,
aºa spune Cuvîntul lui Dumnezeu. Dacã noi am fi urmat o viaþã
frumoasã cu soþia noastrã sau cu soþul nostru, o viaþã de ascultare
de Dumnezeu, Dumnezeu ar fi binecuvîntat. ªi n-ar mai fi venit
niciodatã gîndul sã ne despãrþim. Dacã umblãm împreunã, diavolul
nu prinde nici un prilej. Cît de mult trebuie sã se fi iubit Adam cu
Eva cînd s-au unit pentru prima datã, cînd s-au cununat în cer! Cred
cã timp îndelungat au umblat numai unul cu celãlalt, cu Dumnezeu
împreunã. Niciodatã nu s-au despãrþit. A venit totuºi un timp cînd
a venit un pãcat. A venit o vreme cînd Adam n-a mai fost cu soþia
sa ºi soþia n-a fost cu soþul ei.
 Pag. 269

Atunci s-a amestecat diavolul, ºarpele, ºi atunci le-a otrãvit viaþa.

De ce n-a fost? Unde a fost Adam cînd Eva vorbea cu ºarpele? ªi
mai tîrziu, cînd ºi Adam a pãcãtuit, unde a fost Eva, care trebuia
sã-l sprijine, sã-l roage, sã fie atentã ºi sã aibã, lîngã el, pãrtãºie
frãþeascã? În momentul cînd soþii nu mai umblã împreunã, cînd
soþul merge fãrã soþie ºi soþia fãrã soþ, totdeauna se iveºte ºarpele,
care ori la unul, ori la celãlalt infiltreazã ispita.
Aºa-i ºi cînd începem noi sã mergem fãrã de fraþi. Cînd ne
despãrþim de fraþi ºi mergem fãrã fraþi, ºi luãm atitudine, ºi luãm
hotãrîri singuri, fãrã fraþi, ºarpele totdeauna ne inspirã gînduri rele
ºi vrãjmaºe. ªi ajungem la dezbinãri, ajungem la îngîmfare, ajungem
la sfidarea Cuvîntului lui Dumnezeu. Sã fim foarte atenþi. Cãsãtoria
noastrã cu soþia n oastrã este una ºi pentru totdeauna, cum ºi
legãmîntul nostru cu adunarea în care Domnul ne-a unit este unul
pentru totdeauna. Sã nu pãcãtuim împotriva adunãrii Domnului, cum
nu putem pãcãtui împotriva soþiei noastre sau a soþului nostru. Nici
o privire sã n-o îndreptãm cu lãcomie spre altã fiinþã, decît spre
aceea pe care Dumnezeu ne-a dat-o sã ne fie pentru totdeauna. Aºa-i
ºi cu Lucrarea lui Dumnezeu. Sã nu ne dorim niciodatã nici un fel
de atragere ºi nici un fel de legãturã cu strãinul ºi cu adunãrile
strãine. Cît de frumoase sînt ºi cît de slabã e a noastrã, sã iubim
adunarea noastrã cum ne iubim propria noastrã familie. Sã-mi
iubesc soþia mea aºa cum e: bãtrînã, slabã, neputincioasã, bolnavã.
Pe asta mi-a dat-o Dumnezeu, trebuie s-o iubesc. ªi ea trebuie sã mã
iubeascã aºa cum sînt.
Cineva a zis: Da, e uºor sã iubeºti o soþie frumoasã, harnicã,
cinstitã! Dar a mea-i aºa, aºa, aºa. Cuvîntul Domnului spune: Sã vã
iubiþi soþiile cum a iubit Hristos Biserica. Oare Biserica e numai
curatã ºi frumoasã în faþa Domnului? Nu are atît de mulþi
neascultãtori, îndãrãtnici, rãufãcãtori? ªi Domnul iubeºte Biserica
aºa cum e ea, pînã cînd va ajunge aºa cum vrea El. ªi Lucrarea
noastrã, chiar dacã avem slãbiciuni, e Lucrarea noastrã, e logodna
noastrã, e cununia noastrã duhovniceascã. S-o iubim aºa cum e. Ce
sã mai spun, fraþilor? E ora 9 ºi jumãtate. Acuma, cu privire la tot
ceea ce aþi auzit, aº vrea sã-i rog pe fraþii care au un îndemn ºi au
un cuvînt de adãugat, de întrebat, de propus, de lãmurit între fraþii
noºtri, sã-l spunã pînã pe la ora 10. Sã putem încheia cu o rugãciune
ºi sã plecãm. Noi dimineaþã va trebui sã mergem pînã la Ploieºti. De
la Ploieºti, trebuie sã mergem pînã la Hunedoara; de la Hunedoara
apoi, duminicã, pînã la Oradea. Aºa sînt drumurile acestea ºi nu mai
sîntem la 20 de ani, cînd poþi zbura ºi poþi merge. Dar trebuie sã
facem aceasta cu trupul acesta hîrbuit ºi cîrpit în toate privinþele,
pentru cã mai presus e d r ag o s tea l u i Dumnezeu ºi interesele
Domnului, decît viaþa ºi decît libertatea noastrã. Sã punem mai
presus de toate dragostea lui Dumnezeu, grija faþã de adunare,
dragostea de fraþi ºi unitatea noastrã, pentru cã atunci Dumnezeu ne
va binecuvînta ºi pe noi. Altfel va trebui sã ispãºeascã copiii noºtri.
Ce s-a întîmplat? Am mai spus ºi altãdatã: primul copil, dupã
pãcatul lui Adam ºi Eva, a fost un criminal. Al 2-lea copil a fost o
victimã. Nu Cain ºi Abel erau vinovaþi. Pãrinþii au fost vinovaþi. ªi
uite aºa se împlineºte cuvîntul care spune: Pãrinþii mãnîncã aguridã
ºi copiilor li se strepezesc dinþii.
Pag. 270

Aveþi grijã! Dacã vã iubiþi copiii, nu pãcãtuiþi împotriva Lucrãrii

l u i D u mn eze u , p e n t r u c ã e s t e s cr i s : Ci n e s t r i cã Temp l u l l u i
Dumnezeu, pe acela îl va strica Dumnezeu. Cine stricã adunarea ºi
familia Domnului, Dumnezeu va strica ºi familia lui. Dacã aveþi
ochi deschiºi ºi cunoaºteþi puþin, veþi vedea ce s-a întîmplat cu
familiile atîtora care au p ãcãt u i t î mp o t r i v a adunãrii. Noi nu
exemplificãm acum, nici nu personalizãm, nici nu-i nominalizãm.
Dar dacã aveþi ochii deschiºi ºi puþinã judecatã, uitîndu-vã, veþi
vedea unde au ajuns copiii celor care n-au ascultat de Domnul ºi au
fãcut rãu Lucrãrii. Iar dacã vreþi sã fiþi binecuvîntaþi - ºi copiii, ºi
dv. iubiþi Lucrarea, þineþi la Lucrarea Domnului. Iubiþi aceastã
Lucrare sfîntã ºi împliniþi-vã legãmîntul, chiar dacã uneori aveþi ºi
necazuri pe drum. ªi în familia sa, cine nu are, de-atîtea ori, ºi
necazuri?
Dar pentru asta, nu-ºi aprinde casa ºi sã-ºi pãrãseascã familia.
Cine n-are cîte-un puric în plapumã? Pentru asta, n-aruncã plapuma
în foc. Pentru asta, nu dispreþuim adunarea! Aruncãm ce-i rãu. ªi
din noi, din inima noastrã, în primul rînd! ªi dupã aceea Dumnezeu
va înlãtura ºi din ceilalþi. Însã cînd s-a dovedit, ani de zile, zeci de
ani de zile, o rãutate tendenþioasã ºi ostilã contra lui Dumnezeu ºi
contra adunãrii, de aceºti oameni trebuie sã ne ferim, pentru cã este
scris: Oricine îi zice Bun venit se face pãrtaº pãcatelor lui. Cu
aceste lucruri doresc din toatã inima sã mã rog Domnului pentru
toþi. Dacã v-am greºit ºi am greºit cuiva cu vreun cuvînt, vã rog sã
mã iertaþi. Iar dacã este vreo nelãmurire cu privire la ce am vorbit,
sînt gata sã dau orice lãmurire la oricine ar rãmîne nelãmurit cu
privire la aceste lucruri. Iar dacã nu este nici o nelãmurire cu privire
la ceea ce am spus ºi fraþii noºtri, fiecare, aveþi un cuvînt de spus
în aceastã împrejurare testamentarã, ca la Cina cea de Tainã, spuneþi
un cuvînt, pentru îmbãrbãtarea copiilor lui Dumnezeu. Cã numai
Domnul ºtie cînd ne aºteaptã sãptãmîna patimilor ºi cine va trebui
sã poatã trece prin ea.
Sã ne înarmãm cu acest fel de a gîndi, pentru cã aºa i-a înºtiinþat
ºi Mîntuitorul pe ucenici. Vin vremuri cînd fiecare nu mai poate
înainta în coloanã. Trebuie sã înainteze pe socoteala lui fiecare, ca
pe front. Baraj puternic de artilerie, tot felul, nu mai pot merge.
Singur, cum poþi, sã scapi pînã te întîlneºti dincolo. ªi sã vedem
ci n e a mai s cãp at d i n aces t b ar aj g r eu ? Acela va fi fericit º i
binecuvîntat, pentru cã este scris: Celui ce va birui îi voi da cununa
vieþii ºi voi scrie numele lui în Templul lui Dumnezeu. Sã ne ajute
Domnul sã avem aceastã biruinþã. Fie cã ne vom mai întîlni vreodatã
pe pãmînt, fie cã nu, sã ne întîlnim Acolo, dupã baraj, cînd vom
ajunge la izbîndã. ªi sã ne bucurãm cu Domnul, Comandantul nostru
la rãsplata Lui veºnicã pentru care am pornit ºi am luptat pînã
astãzi. Sã ne ajute Domnul pînã la sfîrºit! Amin. Doamne-n orice zi
ºi noapte, cãtre Tine noi strigãm, gînduri noi, putere sfîntã, de la
Tine cãpãtãm. Dacã va veni ispita ºi ne vom simþi apãsaþi, dã-ne Tu,
Isus, scãpare nouã, celor întristaþi. ªterge din a noastre inimi orice
urmã de pãcat, sã-Þi întîmpinãm venirea cu un suflet alb, curat. Ne
bucurãm din toatã inima cã ne vedem. Sã pãstrãm pînã la sfîrºit
atmosfera din momentul acesta. Sã ne iubim din toatã inima ºi sã ne
ajutãm unii pe alþii. Sã ne rugãm în încercare, cãci rugãciunea are
mare putere pentru toþi cei care sîntem ispitiþi.
 Pag. 271

Încolo, mulþumim Domnului! Lucrarea merge pretutindeni.

Domnul poate sã facã minuni. Noi ne-am obiºnuit cu condiþiile
acestea ºi ne folosim de orice posibilitate care ni se dã sã
mãrturisim Evanghelia Domnului Isus. Cã vom mai avea ºi de
întîmpinat niºte necazuri? Slãvit sã fie Domnul! Cu atît mai mult va
fi mai frumoasã ieºirea noastrã din ele ºi cu atît mai adîncã va fi
întemeiatã credinþa noastrã ºi pacea noastrã, ºi mîntuirea noastrã pe
harul lui Dumnezeu. Eu mã uit la frãþia voastrã ºi mã bucur din
toatã inima cã, dupã atîtea zeci de ani de cînd ne-am cunoscut prima
datã, ne regãsim ºi-acum pe calea Domnului.
Am dorit din toatã inima ca ºi cei care lipsesc sã fie în mijlocul
nostru. ªi i-am fi primit cu toatã dragostea, dacã numai un cît de
mic gest de pocãinþã ºi de îndreptare ar avea. Dar dacã nu-i pocãinþã
deloc, nici Dumnezeu nu iartã. Este scris: Dacã de 70 de ori 7,
fratele tãu pãcãtuieºte împotriva ta ºi se întoarce ºi zice: Îmi pare
rãu, iartã-mã, - sã-l ierþi. Dar dacã nu se întoarce sã zicã: Îmi pare
rãu, iartã-mã, - nu obligã Cuvîntul lui Dumnezeu sã-l ierþi. Pe cine
nu-ºi cere iertare, nici Dumnezeu nu-l iartã. Dacã se întoarce ºi zice:
Îmi pare rãu, iartã-mã. Oamenii aceºtia, de cînd îi cunosc, frate,
niciodatã, oricît rãu au fãcut, n-au zis niciodatã: Îmi pare rãu,
iartã-mã. Nici Moldoveanu, nici Tudose, nici Iordache, nici alþii
care au mai fost. ªi au mai fost, chiar unii dintre cei mai, aºa cum
sînt. Ei umblã ºi cautã sã pescuiascã tot ce pot. Fraþii însã, dacã ºtiþi
aceste lucruri, mai bine sã vã feriþi. Noi nu spunem mai mult decît
ceea ce am vãzut ºi ºtim de atîtea zeci de ani de cînd îi cunoaºtem.
N-au venit cu gînduri curate înaintea lui Dumnezeu, nici n-au
umblat cu gînd curat. În mijlocul încercãrii nu s-au curãþit, s-au
întinat ºi mai mult. Ce poþi sã zici, frate? Dumnezeu sã aibã milã.
N u m a i E l m a i p o a t e a v e a mi l ã d e as t f el d e s t ãr i , d a c ã o m u l
într-adevãr doreºte sã se reabiliteze.
Altfel nu. Numai cã se-ntîmplã cu cei stãpîniþi de astfel de duhuri
cã duhurile acestea false le dã aceste false încredinþãri cã stau bine
ºi cã ei sînt bine. ªi ei îi judecã pe ceilalþi ºi nu vãd rãu. Pentru cã
dacã numai 1% s-ar îndoi, poate cã s-ar teme. Le-am zis: Nu vedeþi
voi ce duhuri strãine vã stãpînesc? Cum vã-nchipuiþi cã numai voi
sînteþi cei mai credincioºi din toatã Lucrarea Oastei Domnului de
sute de mii de fraþi? ªi vã închipuiþi cã voi sînteþi mai credincioºi
decît pãrintele Iosif sau fratele Marini, sau alþi fraþi? Voi aþi primit
darurile acestea ºi le consideraþi de la Dumnezeu. Nu vã temeþi cã
astea-s de la diavolul, cum scrie Cuvîntul lui Dumnezeu? Sã
vã-ngroziþi ºi sã vã rugaþi lui Dumnezeu sã vã scape de ele, dacã
încã mai puteþi! Dar ajung în stãpînirea acestor duhuri ºi ele pun aºa
o orbire pe minte, încît, fãcînd rãul, cred cã fac binele cel mai mare;
cã altfel nu s-ar duce la pierzare. Sã fim foarte atenþi cu aceste
lucruri cã, dupã ce s-a ajuns în ele, nu se mai poate salva, de cele
mai multe ori. Ce sã zicem, frate? Noi nu dorim ºi nici nu vorbim
împotriva cãrnii ºi a sîngelui. Ci împotriva duhurilor care lucreazã
prin oamenii aceºtia ºi fac numai dezbinãri ºi tulburare. Aceste
duhuri sînt cele care pãgubesc Lucrarea. El, carnea ºi sîngele.
Domnul sã aibã milã de el. Sã-l facã sã se pocãiascã sincer. Cã uite,
numai un copil are ºi ce nenorocire a ajuns ºi peste copilul lui. Nu
se-ngrozesc? Nu copilu-i vinovat. Ce sã mai zicem ºi de alþii? Dar
e bine sã luãm seama, ca, altfel, sã nu pãþim ºi noi.
Pag. 272

Fratele Grigore de la Nãmoloasa ar avea ceva de spus. Dintre

fraþii de la Nãmoloasa, dacã este cineva; dacã de la Griviþa, fratele
Tache, care fraþi vor, sã spunã cîte-un cuvînt.
- Eu sînt singur. Fiindcã am fost aici în Galaþi ºi am fost anunþat
sã vin, am venit. Dar sînt prea mic sã dau un rãspuns pentru toatã
adunarea.
- Nu pentru alþii, numai pentru d-ta personal. Cã-i mai bine aºa.
- Pentru mine, eu nu socotesc un pericol lucrurile acestea. Vrem
întradevãr, de cînd L-am cunoscut pe Domnul, din 1947. ªtiu cînd
aþi venit la noi. Aþi vorbit chiar de la Evanghelia cu samariteanca,
de-acolo. ªi chiar din timpul acela, noi am fost crescuþi ºi hrãniþi cu
Cuvîntul lui Dumnezeu dat în foi, cînd funcþiona Redacþia Isus
Biruitorul care era atunci, ºi de tot ce s-a fãcut. ªi, aºa cum spune
ºi pãrintele Iosif, cã Lucrarea Oastei este vestirea ºi aflarea lui Isus
Cel Rãstignit, noi n-am fost chemaþi pentru altceva, decît sã-L
vestim pe Domnul, sã trãim ºi sã ducem o viaþã curatã în Lucrarea
lui Dumnezeu ºi în mijlocul oamenilor. Ce bine ar fi, aºa cum a spus
fratele Traian, ca ºi religia, ca ºi cultul acesta Ortodox, sã înþeleagã
Lucrarea aceasta a lui Dumnezeu ºi sã deschidã, aºa cum s-a deschis
în seara aceasta casa aceasta, sã deschidã ºi biserica, pentru ca sã se
poatã vesti într-adevãr Cuvîntul lui Dumnezeu pe larg. Este foarte
greu, cãci se întîmplã aºa cum ºtim cã a fost din totdeauna, începînd
chiar de la Domnul Isus. Cînd El l-a vindecat pe orbul din naºtere
era într-adevãr ziua de sabat, l-au întrebat pe orb: Cine þi-a deschis
ochii? Dã slavã lui Dumnezeu, cã ºtim cã Acela a fost un pãcãtos.
Eu nu ºtiu cã a fost pãcãtos. ªtiu cã Dumnezeu nu-i ascultã pe
pãcãtoºi. Dar ºtiu cã am fost orb ºi acuma vãd. Ieºi afarã de-aici, cã
tu eºti tot un ucenic al lui. ªi l-a dat afarã din sinagogã. Vedem cã
totdeauna cînd vrem sã spunem adevãrul, vom fi urîþi ºi prigoniþi,
aº a cu m s p u n e D o mn u l I s u s , chiar de cei din casa noastrã º i
dimprejurul nostru.
Noi sîntem de acord, eu sînt de acord cu lucrurile acestea, ca
biserica sã fie deschisã, aºa cum ne-a spus fratele Traian, dar sã nu
fie strîns ºi ºtrangulat Cuvîntul lui Dumnezeu în aºa fel, încît sã-l
înghitã; sau peste Domnul Isus sã punã atîtea scutece, atîtea haine.
Fratele Traian Dorz:
- Frate, de cine crezi frãþia ta cã e hotãrîtã aceasta: de oameni sau
de Dumnezeu? Ne cade un fir de pãr din cap fãrã ºtirea Domnului?
De ce îngãduie Domnul aceste lucruri? De ce? Pentru cã noi înºine
nu sîntem destul de pregãtiþi pentru aceasta. Mîntuitorul nu S-a
depãrtat de Templu, nici ucenicii Sãi nu s-au depãrtat. În fiecare zi
erau nelipsiþi din Templu, cu toate cã acolo slujea Caiafa ºi Ana, ºi
cei care-L prigoneau. Pentru cã nu instituþia ºi nu ideea, ºi nu
credinþa este vinovatã, nici Templul, ci cei care locuiesc acolo. ªi
atunci noi trebuie sã ne-apropiem de Domnul ºi de Lucrarea Lui ºi
sã credem cã Dumnezeu va veni ºi cã va repune în cinste toate
lucrurile Lui. Noi lucrãm pentru acea Bisericã pe care dorim ca
Domnul s-o gãseascã curatã, sfîntã ºi neprihãnitã. Dar dacã ºi noi
pãrãsim Lucrarea lui Dumnezeu ºi-i pãrãsim pe cei care nu-L cunosc
pe Dumnezeu, atunci de la cine sã afle ei mîntuirea? Noi respectãm
Cuvîntul lui Dumnezeu ºi respectãm locul Cel Sfînt, pentru cã este
scris: Nu ºtiaþi cã trebuie sã fiu în Casa Tatãlui Meu? Casa Tatãlui
Meu e casã de rugãciune pentru toate popoarele.
 Pag. 273

Voi faceþi din ea peºterã de tîlhari. Sã scoatã tîlharii ºi tîlhãriile

ºi-atuncea Casa rãmîne a lui Dumnezeu. ªi noi dorim acest lucru.
Întîi sã scoatem tîlharii din inima noastrã, apoi vom vedea desluºit
sã scoatem paiul din ochii altora. Sã nu ne socotim cã noi sîntem
nevinovaþi ºi cã acuma Biserica e un loc în care e pãcat ºi pe care
trebuie s-o pãrãsim. Noi sîntem vinovaþi, frate, cã nu trãim o viaþã
de sfinþenie. Cã, dacã am trãi noi o viaþã vrednicã, lui Dumnezeu I-e
greu sã deschidã uºile tuturor bisericilor din lume? Dar nu sîntem
noi în stare. Cã foarte mulþi facem lucrul destul de nepotrivit. Ne
ducem acolo ca sã vorbim de rãu lucrurile sfinte, nu sã ne pocãim.
ªi atunci sigur cã nu ne lasã Dumnezeu sã vedem adevãrul ºi
umblãm bîjbîind.
Deci sã nu învinuim nici lucrurile sfinte, nici locurile sfinte, ci
pe n o i î n º i n e º i p ãcat el e n o astre. ªi sã ne curãþim, frate! Cã
pãrintele Iosif a cunoscut mai bine Biserica decît noi ºi el ne-a spus:
Aici s-a nãscut Oastea, aici trebuie sã rãmînã, pînã cînd va face din
toatã aceasta Casa lui Dumnezeu. Noi Îl propovãduim pe Hristos
Cel Rãstignit, dar un Hristos cu Cruce, nu fãrã Cruce. Un Hristos cu
Bisericã, nu fãrã Bisericã. Un Hristos în Casa Sfîntã, nu în afarã de
Casa Sfîntã. Noi ne înºelãm ºi de la duhul vrãjmaº sînt gîndurile
astea: cã noi stãm foarte bine ºi acolo alþii stau foarte rãu. Dacã noi
ne socotim pe noi cei mai buni, sigur cã totdeauna vom considera
pe alþii rãi. Dar zice: Fãþarnicule, scoate mai întîi bîrna din ochiul
tãu. ªi, dacã noi scoatem bîrna din ochii noºtri, atunci nu mai
vedem bîrne nici în ochii sfinþilor, nici în toate lucrurile astea, nici
în Lucrarea lui Dumnezeu. Eu cred cã ãsta-i punctul de vedere cel
bun. Iar frãþia voastrã vã veþi mai gîndi; ºi veþi vedea. Fratele
Traian a spus: Cuvînt liber, cîntare liberã, rugãciune liberã. Da, da.
Dar liber nu sã sarã peste ºanþuri ºi peste garduri, ci sã meargã pe
calea aceea sãnãtoasã, pe mijlocul cel bun.
Cã dacã facem fiecare cum vrem ºi zicem cum vrem, atunci e o
harababurã. Unde nu-i ordine e dezordine; unde nu-i rînduialã e
neorînduialã; ºi unde nu-i ascultare e neascultare. ªi-atunci ce-am
fãcut? Noi zicem cã sîntem exemple în Lucrarea lui Dumnezeu. ªi,
dacã noi sîntem niºte oameni care nu ºtim, dezorientaþi, nu ºtim pe
ce drum mergem, cum ni se pare cã cel care e la nivelul neºtiinþei
noastre, acela-i adevãrul. Pentru cã, de fapt, cei neºtiutori se
considerã cum spune Sfîntul Apostol Petru: Fraþilor, aceasta este a
doua epistolã pe care v-o scriu. În amîndouã caut sã vã trezesc
mintea sãnãtoasã prin înºtiinþãri, dupã cum v-a scris ºi fratele nostru
Pavel, dupã înþelepciunea datã lui, cînd vorbeºte despre aceste
lucruri. În epistolele lui sînt niºte lucruri grele de înþeles, pe care
cei neºtiutori ºi nestatornici le rãstãlmãcesc, ca ºi pe celelalte
Scripturi, spre pierzarea lor. Neºtiutorii ºi nestatornicii. útia se
îngîmfã, au pretenþia cã ºtiu! Dacã ar ºti, s-ar smeri ºi ar asculta.
Dar, pentru cã nu ºtiu, se zãpãcesc ºi pe ei, ºi pe alþii. Aºa cã,
fraþilor, frãþiile voastre aþi putut vedea. Þineþi legãtura cu fraþii de
aici. Vã mai întîlniþi cu fraþii ºi cãutaþi sã vã sudaþi sufleteºte pe
temelia care ne-a fost propovãduitã ºi pe care am fost întemeiaþi de
la început. Aºa cum a spus fratele citatul din 1 Corinteni 15, 1: Vã
fac cunoscut, fraþilor, Evanghelia pe care v-am propovãduit-o, pe
care v-am vestit-o, pe care aþi primit-o, în care aþi crezut ºi prin care
sînteþi mîntuiþi, dacã o þineþi întocmai cum v-am spus-o.
Pag. 274

Altfel degeaba aþi crezut. Deci învãþãtura care ni s-a spus de

cãtre înaintaºii noºtri, pe care dacã o þinem întocmai, vom fi
mîntuiþi prin ea. Dacã nu, degeaba am crezut. ªi putem sã umblãm
apoi, sã batem cîmpii cu tot felul de învãþãturi, cã niciodatã nu vom
mai ajunge la un liman. Cam aºa stau lucrurile. ªi noi vã rugãm:
gîndiþi-vã serios la aceste lucruri. Nu le luaþi aºa, uºuratic ºi
nepãsãtor, gîndindu-vã cã s-au exagerat. Iar dacã, în momentul de
faþã, autoritatea noastrã bisericeascã crede cã nu este momentul sã
dea libertate Lucrãrii Oastei Domnului, nu ne gîndim noi cã aceasta
poate sã fie din cauza noastrã? Ce-am face noi dacã am primi
libertate sã propovãduim în bisericã ºi am vorbi contra icoanelor ºi
contra Maicii Domnului, ºi contra Crucii?
Ce oameni sîntem noi? ªi mulþi dintre noi aºa ar face, dacã s-ar
deschide bisericile. Dumnezeu nu ne deschide pînã cînd vom ajunge
noi la acel fel matur ºi copt de gîndire, cînd lucrurile adevãrului ne
vor fi clare. Atunci nimic nu va fi greu. Dumnezeu va deschide
toate uºile Bisericii pentru noi. Dar pînã cînd nu sîntem noi gata ºi
n-am face bine, ci am face rãu, mai bine sã le þinã închise
Dumnezeu. Sã ne pocãim sincer ºi sã ne îndreptãm. Sã aºteptãm cu
rãbdare. Iar dacã nu vom fi în stare, vom pieri ºi noi în pustia asta,
cum au pierit cei necredincioºi în pustie, ºi nu vom ajunge în
Canaanul acela. Dar Dumnezeu ni-l poate deschide - ºi ni-l va
deschide. Sã ºtiþi asta! Însã dacã noi nu sîntem vrednici, nu vom
ajunge acolo. Acesta va fi un Canaan strãlucit: cînd toate bisericile
se vor deschide pentru Domnul, cînd Numele Domnului va fi
singurul Nume, cînd nu va mai fi nevoie ca nimeni sã înveþe pe
fratele sãu: cunoaºte pe Domnul, cã toþi Mã vor cunoaºte. Pentru cã
va fi plin pãmîntul de cunoºtinþa Domnului ca fundul mãrii de apele
ce-l acoperã. Asta e o profeþie sfîntã, care se va realiza. Cã vom
ajunge noi sau cã nu vom ajunge, depinde de noi dacã grãbim sau
întîrziem venirea acestei zile, prin atitudinea ºi prin comportarea
noastrã.
Grãbim venirea acestor zile, dacã ne conformãm total pe linia
învãþãturii ºi ne sudãm total cu fraþii, ºi ne rugãm într-o inimã ºi un
gînd, cum spune Mîntuitorul. Noi vom putea grãbi. La Dumnezeu,
1.000 de ani e ca o zi. 1.000 de ani poate sã grãbeascã Domnul ºi
mîine sã dea aceastã libertate, dacã noi am fi vrednici ºi harnici, ºi
înþelepþi s-o folosim bine. Dar, decît sã compromitem Lucrarea
Domnului, mai bine sã nu ne deschidã Domnul uºile, pînã cînd vom
fi noi pregãtiþi ºi vor fi oameni care vor fi în stare sã intre în
Canaan. Acest lucru este adevãrat, fraþilor. Nu Domnul este ºi mîna
Lui prea îngustã ºi prea scurtã ca sã ne deschidã drumurile acestea.
Noi nu sîntem pregãtiþi pentru ea. Vã rog sã credeþi acest punct de
vedere ºi gîndiþi-vã la el. Sã ne facem mai vrednici de acest lucru.
ªi, cînd vom putea intra în biserica Domnului, sã-L putem mãrturisi
pe Domnul cu o putere de duh fierbinte; ºi sufletele sã se cutremure,
ca at u n ci cî n d au v o r b i t a p o s t o l i i D o m n u l u i î n Temp l u l d i n
Ierusalim. Dacã noi sîntem plini de Duhul Sfînt, aºa se va întîmpla.
De noi depinde. La Domnul, 1.000 de ani sînt ca o zi. La noi, 1.000
de ani sînt ca 1.000 de ani. S-ar putea întîmpla sã trebuiascã sã
treacã încã 1.000 de ani, în care sã suferim ºi noi, ºi urmaºii noºtri,
dacã nu ne întoarcem la Dumnezeu ºi nu ne pregãtim sã fim vrednici
de deschiderea asta minunatã a Canaanului.
 Pag. 275

De noi depinde, fraþilor, nu de ei. Am mai vorbit cu cineva ºi

mi-a zis aºa: Trebuie sã mai moarã cineva din Sinod. Atunci se
poate pune problema legalizãrii Oastei Domnului. I-am zis: Nu!
Poate cã trebuie sã se mai nascã niºte oameni sfinþi între noi, pe
baza cãrora Dumnezeu sã poatã face aceastã deschidere. Calea este
a Lui, Lucrarea este a Lui. ªi El n-o dã pe mîna celor care ar
terfeli-o ºi ar batjocori-o, dacã ar ajunge acolo. Mai bine sã ne þinã
Domnul închise bisericile pînã cînd noi vom ajunge la starea aceea
înaltã ºi sfîntã în care sã fim vrednici. ªi, cînd ne vom duce acolo,
sã ardã Cuvîntul lui Dumnezeu ºi sã se cutremure locul de puterea
rugãciunii. Atunci Dumnezeu deschide toate uºile. Pînã atunci sã nu
aºteptãm. ªi sã nu învinuim pe preoþii noºtri ºi nici pe alþii, din
l u me. Sã ne învi n u i m p e n o i , cã n o i cu n o aº t em C u v î n t u l l u i
Dumnezeu ºi nu-l trãim. Ei nu-l cunosc. ªi, dacã nu-l trãiesc, vor
avea scuza neºtiinþei. Dumnezeu nu þine seama de vremile de
neºtiinþã.
Dar celor care ºtiu, Dumnezeu le pretinde sã se conformeze
acestei cunoºtinþe. Nu mai învinuiþi Biserica. Noi am înfãþiºat numai
starea de fapt, gãsindu-ne, pe undeva, rãspunderea noastrã pentru
aceastã stare de fapt ºi din cauza celor care lucreazã cu învãþãturi
strãine din afarã, pretinzînd cã fac parte din Oastea Domnului, dar
nu fac - ºi fac prin asta rãu întregii Lucrãri, dar ºi acelor cãrora
Dumnezeu le-ar îngãdui sã intre în bisericã, dar ar face ca un frate
de la Braºov, cînd preotul l-a chemat sã propovãduiascã. Le-au
plãcut cîntãrile, le-au plãcut poeziile. Era în cer toatã biserica.
Preotul era un protopop bãtrîn. ªi a zis: Acum sã vorbeascã cineva
dintre frãþiile voastre, dintre fraþi. Cînd fratele acela a deschis cu
profeþia de la Isaia ºi a zis: Urãsc sãrbãtorile voastre, cã aºa, ºi-aºa,
omul a stat uimit. ªi zice: Dv. sînteþi creºtini ortodocºi, membri în
Bisericã? Cum vorbiþi de rãu sãrbãtorile? Acuma vorbiþi sãrbãtorile,
mîine vorbiþi sfinþii, poimîine o vorbiþi pe Maica Domnului. Ce
credinþã-i asta?
Nu putea el sã vorbeascã despre dragostea lui Dumnezeu? Despre
mila care a avut-o faþã de noi, cã am fost orbi ºi ne-a dat vedere,
cum a zis orbul acela. Am fost ºchiop, am fost schilod ºi Dumnezeu
m-a vindecat? ªi iatã ce vã poate da ºi vouã, dacã vã apropiaþi de
Domnul! Nu sã vorbeascã el împotriva sãrbãtorilor, mai ales atunci,
la începutul adunãrii în bisericã sã vorbeºti lucruri de-astea! Iatã de
ce ne închide Domnul biserica! Eu ºtiu ce-ar face fraþii cînd s-ar
duce sã li se deschidã b i s er i ca º i v o r b es c ap o i tot împotriva
lucrurilor sfinte! Trebuie sã ne echilibrãm, sã ne reorientãm, sã ne
judecãm noi înºine ºi sã vedem: de ce Domnul nu ne îngãduie?
Vina-i în noi, nu în alþii! Sã ne pocãim noi, sã ne îndreptãm ºi sã ne
pregãtim noi sã fim vrednici. Sã vedeþi cum deschide Dumnezeu ºi
porþile închisorilor, ºi porþile gazetelor, ºi porþile radioului, ºi
f i l m u l u i r e l i g i o s , p e n t r u c a u z a l u i D u m n e z e u ! C e- i g r e u l a
Dumnezeu? E greu la noi, cã nu ne putem îndrepta bine. ªi din
cauza asta întîrziem lucrarea lui Dumnezeu. Nu mîna Domnului este
prea scurtã. Pãcatele voastre pun un zid de despãrþire. Sã ne
recunoaºtem pãcatele ºi sã ne corectãm. Eu zic, asta-i! ªi cu acest
cuvînt vã rog sã plecaþi. Acuma-i 10 fãrã 5 minute. Dacã mai este
cineva dintre fraþi care are un cuvînt. Fratele Vasile Popa.
Pag. 276

Dacã s-a deschis o uºã, aºa ca în oraºul nostru, în catedrala

noastrã, chiar dacã timpul este limitat. E foarte bun! ªi nu-þi dã voie
chiar atunci cînd ai trecut ca sã spui ceva acolo, îþi ºopteºte la
ureche: Vezi cã ai 10, 12 minute! 5 minute sã-þi dea asta nu face
altceva, decît te concentrezi ºi mai mult. Sã spui ceva frumos ºi sã-þi
dai seama cã, în acele 10 minute, tot poporul acela care e acolo
aºteaptã ceva de la tine. ªi nu la voia întîmplãrii tu ai ajuns acolo.
ªi, dacã ai ajuns acolo ºi poþi sã faci cinste Cuvîntului lui
Dumnezeu, ãsta-i un merit nu din partea oamenilor. ªi, dacã noi ne
purtãm bine în bisericã, biserica va veni, pe rînd, la adunarea
noastrã. ªi Dumnezeu va face asta. Noi sîntem acuma pe cale de a
o b þ i n e, l a Cl u j , aceas t ã au t o r i zaþ i e. A m f o s t l a Î n al t u l , cu o
sãptãmînã înainte. Aveau 2 adunãri acolo la Cluj. Cã ei le-au
dãrîmat. 2 adunãri aveau cei din Cluj. ªi le-am zis: Dumnezeu vi
le-a dãrîmat, ca sã nu mai faceþi 2, ci numai una. Au gãsit o casã de
adunare ºi am zis: Toþi sã vã duceþi acolo. Dar, uite, nu numai cã nu
încãpem, dar noi am vrea sã mergem ºi la bisericã. ªi Înaltul trebuie
sã fie convins cã ar trebui sã ne lase.
Ne-am dus la Înaltul, am stat de vorbã cu el ºi a spus: Bine! Fã
o cerere în sensul acesta ºi o adu aici; ºi sperãm cã se va rezolva.
ªi, cu vremea, uite: dacã reuºim la Cluj, vom cãuta ºi la Braºov,
vom cãuta ºi în alte pãrþi. ªi aºa, încet, încet, nu dintr-o datã, se fac
toate lucrurile. Dar cu stãruinþã ºi cu rãbdare. Dumnezeu ne poate
ajuta. ªi ce se-ntîmplã? Acele 2 ore de la bisericã sînt o nadã sfîntã
aruncatã, sînt un nãvod sfînt pentru peºtii care doresc dupã Domnul.
Ei vor cãuta: Unde vã mai duceþi? Vin la adunare ºi se ataºeazã de
Domnul. Dar acolo la bisericã se duc oameni care la adunare nu vin
n i ciodatã. Acolo ai ocazie sã le propovãd u i eº t i C u v î n t u l l u i
Dumnezeu. Numai noi nu sîntem. Cîntãm o cîntare. Sã ºtii, frate
Anton, cã-i mai bine sã se cînte ºi sã se spunã poezii. Cã în poezie
ºi în cîntare e Cuvîntul lui Dumnezeu cernut ºi cîntãrit, ºi cãlit de
7 ori. În vorbire mai putem greºi, dar cîntarea nu greºeºte, nici
poezia. Cîntãm ºi spunem poezii, pînã va veni vremea sã putem
spune cele 5 cuvinte înþelepte din care apoi sã se aþîþe foc sfînt. Eu
cred cã aºa trebuie. Sã avem rãbdare. s-avem rãbdare.
Acuma e pentru ei! Ne mai restrîngem puþin. Cînd sîntem acasã
la noi, mîncãm ce vrem ºi acolo e altceva. Dar pînã eºti la strãin,
mãnînci ce-þi dã, cã aºa e. Dupã aceea ajungem vremea sã-i cîºtigi
simpatia, frate. ªi atunci o sã vinã vremea. Dar nu dintr-o datã; pînã
cînd se restabileºte încrederea. Cã ce s-a întîmplat? Acuma, 2 tineri
au venit ºi au spus: Au reuºit pãrinþii sã ne facã sã nu mai avem
încredere. Mie mi-a vorbit rãu de nevastã-mea, ei i-a vorbit rãu de
mine. ªi nu ne mai încredem unul în celãlalt. Acesta este rãul cel
mai mare. Le-am zis: Voi trebuie sã ajungeþi sã staþi pe genunchi,
sã vã rugaþi lui Dumnezeu ºi sã vorbiþi împreunã pînã vã veþi cîºtiga
încrederea unul în celãlalt. Cã dacã nu existã încredere între 2 soþi,
atunci s-a prãbuºit toatã viaþa lor familialã. ªi în adunare: noi
trebuie sã avem încredere ºi sã reuºim sã ajungem la încredere. Sã
ne dãm silinþa sã le cîºtigãm încrederea. Cîntarea ºi rugãciunea
deschid inimile. De multe ori, vorbirea închide. E mai bine sã
folosim cîntarea ºi poezia. Foarte bine. Cînd se deschid aºa inimile,
aºa doresc.
 Pag. 277

ªi, încet, încet, o sã doreascã ºi cuvîntul, cînd vom ºti noi sã-l
preparãm aºa, sã nu fie nici prea acru, nici prea piperat, nici prea
sãrat, nici prea sã poatã fi înghiþit de cei care au organismul mai
debil. Dumnezeu ne dã înþelepciune, dacã noi cerem înþelepciunea
de la El. E ora 10. Dacã mai sînt ceva fraþi. Dacã nu, ne rugãm
Domnului. Fratele Simion Tãnase. Aº vrea sã întreb ceva pe fratele
Traian ºi pe fraþii care sînt aicea. Scurt. Pentru cã situaþia este cea
pe care aþi arãtat-o frãþiile voastre am înþeles fiecare dintre noi cã
sîntem deficitari la partea trãirii. Domnul sã ne ajute sã putem sã ne
corectãm. Însã rãmîne o problemã, mai ales la noi. Frãþia voastrã
plecaþi, noi rãmînem aici. Faptul cã aþi spus cã au apãrut deja ºi sînt
o problemã fratele Tudose ºi cei care sînt aici ºi au tras înapoi, aºa
într-un fel, ceea ce avansasem, am vrea sã ºtim dacã noi, cei de-aici,
putem lua o iniþiativã în sensul ãsta aºa cum aþi spus frãþiile voastre.
D acã p u t em s au n u . F r at el e Tr ai an D o r z. Puteþi sã l e ar ãt aþ i
înregistrarea de la convorbirea de astãzi. ªi spuneþi-le: Uite care
este rugãmintea noastrã: dacã nu vã puteþi corecta sã vã uniþi cu
Lucrarea, atunci faceþi-vã grupare ºi luaþi-vã alt nume.
ªi duceþi-vã unde vreþi, ºi faceþi adunarea voastrã sub orice alt
nume, numai sã nu pretindeþi cã sînteþi din Oastea Domnului.
Pentru cã am fost învinuiþi deja ºi ni s-a spus: Mãi fraþilor, da’
frãþiile voastre n-aþi mai vrut sã luaþi legãtura cu noi, chiar acuma,
în ultimul timp. Aºa cum aþi spus frãþiile voastre cã au fost situaþii
cînd au trebuit sã meargã 2 sau 3 fraþi acolo, în Nordul Ardealului,
unde era unul sau 2 care-i þineau pe ceilalþi, aºa e ºi aici. Ceilalþi
sînt nevinovaþi, foarte mulþi dintre ei. ªi-n situaþia asta, ca sã putem
trage un pic înainte lucrul ãsta bun, poate cã trebuie sã luãm unii o
iniþiativã pe care, de fapt, noi am mai vrut sã o luãm, dar am avut
anumite opreliºti în privinþa aceasta. Mulþi dintre fraþi ne-au zis:
Aºa au spus fraþii, cã dupã întîia ºi a doua mustrare. Am zis: Asta
e valabil cu privire la unii din ei, nu la toþi. Ei bine, acela este
ºurubul central. Cã dacã acela ajunge sã fie lãmurit într-un fel ori
într-altul sã aleagã el o atitudine, oricare, atunci ºi ceilalþi îl
urmeazã, ori se dezintegreazã.
Cã asta-i. Eu aº zice aºa: sã se ducã 3 fraþi de aici - uite, cu
înregistrarea; puteþi sã-i arãtaþi toatã înregistrarea aceasta - ºi sã-i
spuneþi: Din cauza dv. avem dificultãþi ºi ni s-au promis încã ºi mai
mari dificultãþi. Dv. trebuie sã decideþi acuma ce atitudine luaþi.
Dacã vã întoarceþi din toatã inima ºi acceptaþi învãþãtura Lucrãrii,
ºi vã integraþi în Lucrare ca ºi ceilalþi fraþi, ne rugãm pentru iertare
ºi Domnul sã ne ierte pe toþi. Dar dacã nu, atuncea sã alegeþi hotãrît
astãzi cui vreþi sã slujiþi. Alegeþi-vã drumul pe care vreþi sã mergeþi.
Noi nu vã influenþãm, nici nu vã judecãm. Dar spuneþi: De azi
înainte, noi nu mai sîntem Oastea Domnului. Noi ne facem o
adunare penticostalã sau baptistã, sau ne dãm un nume, care le
convine lor. Cã lor nu le place sã fie supuºi. Ei vor sã fie ºefi. Sã-ºi
aleagã numele care vor, pentru ca sã n-avem neplãceri. Pentru cã,
la urma urmei, dacã se va întîmpla ca autoritatea sã ia mãsuri - cã
o sã vinã asta, sã ia mãsuri, sã nu ziceþi cã noi nu v-am spus de la
început despre aceste lucruri. Asupra celor care nu-ºi decid soarta,
ci vor sã rãmînã mai departe, se pot lua mãsuri. Nouã ni s-a ºi
promis. Cine nu ascultã va suporta consecinþele, oricine va fi el.
Pag. 278

Cîtã vreme dv. mergeþi pe un gînd ºi aveþi deschisã o lucrare ºi

o acþiune deschisã, sincerã, autoritatea - ºi cea de stat, ºi cea
religioasã - vã respectã. Sînt oameni care au o atitudine ºi un cuvînt.
Dar cîtã vreme aceºtia zic cã sînt Oastea Domnului ºi fac tot felul
de lucruri, ºi vorbesc împotrivã, aceºtia sînt nesinceri, aceºtia sînt
rãufãcãtori. ªi atunci autoritatea va hotãrî ºi va decide. ªi cine ºtie
în ce mãsurã vor ajunge sã pãtimeascã. Dar sã nu spunã cã noi
sîntem de vinã. Mai degrabã, dacã nu se pot încadra în Lucrare, sã
zicã: Bunã ziua! Ne facem adunarea noastrã. Sã se ataºeze la
baptiºti, la penticostali sau facã ce vor, sã se-nscrie acolo, unde vor,
la universali. Sã scrie cum vor. Numai sã nu mai spunã cã fac parte
din Oastea Domnului, pentru ca sã nu aducã asupra întregii Lucrãri,
uite, consecinþe pãgubitoare ºi dezastruoase. Cã din cauza lor ne
izbim mereu de astea ºi din cauza lor pot s ã v i n ã p es t e toatã
Lucrarea. Pentru cã spun: útia-s niºte neascultãtori! Acolo-i
debandadã, dincolo-i debandadã! Pune, domnule, cãlcîiul pe ei! ªi
într-o clipã poate sã rezolve cu cãlcîiul. Autoritatea poate ce vrea ºi
are nevoie ºi de. Fratele Gicã Tiber. Am vrut sã spun înainte de a
zice fratele Simion: sînt cîþiva fraþi aici de-acolo, de la fratele
Tudose.
ªi nu-i pentru prima datã. Ei au mai venit printre noi. Adicã
înainte de a lua noi o iniþiativã - ºi odatã cu noi, ar putea ºi ei sã
spunã ceva acuma aici. Cã sînt, uite, fratele Zaharia. Fratele Traian
Dorz. Uite, noi îi rugãm pe fraþii care sînt din partida aceea a lui
Tudose sã spunã personal pãrerea lor, dacã ei se corecteazã sau
rãmîn mai departe pe linia lui. Frãþia voastrã sînteþi liberi, nu vã
forþeazã nimeni nici sã ziceþi da, nici sã ziceþi nu. Dar dacã spuneþi
un cuvînt, sã vã þineþi de el. Vreþi sã vã uniþi cu fraþii, sã veniþi între
fraþi? Sã renunþaþi la toate învãþãturile acelea ºi la dictatura acestui
neascultãtor ºi îndãrãtnic? Cã dacã ar fi cu puþin orizont cultural,
sau duhovnicesc, n-ar face lucruri de-astea. Dar vã lãsaþi cãlãuziþi
de un orb care vã duce ºi pe frãþia voastrã, ºi pe el la prãpastie.
Dacã doriþi - uite, acuma e un moment unic! - ºi vreþi sã faceþi un
act de întoarcere ºi de îndreptare, sã vã uniþi cu fraþii ºi sã vã
integraþi în unitatea frãþeascã, - bine. Dacã nu, spuneþi frãþia
voastrã. ªi dupã aceea vã duceþi ºi spuneþi-i ºi lui Tudose toate
treburile astea.
Cã tot ceea ce va urma veþi suporta frãþia voastrã ºi trupeºte, ºi
s u f l et eº t e. N u mai at u n ci s ã n u s p u n eþi cã n u v i s - au ad u s l a
cunoºtinþã aceste lucruri ºi cã aþi fi putut sã vã corectaþi dacã vi s-ar
fi dat posibilitatea. Uite, vi se dã! ªi-n altã parte, oriunde am fost,
cei care au fost gãsiþi în greºealã ºi-au recunoscut ºi ei: Da, frate,
am greºit pentru cã am fost induºi în eroare, pentru cã n-am ºtiut cã
l u c r u r i l e s t a u a º a , d a ’ u i t e , a cu ma n e p ar e r ãu , d o r i m s ã n e
îndreptãm. Ne vom uni cu fraþii, ne corectãm, ºi aºa mai departe.
Atunci fraþii au primit cu bucurie mãrturisirea de pocãinþã. Ne-am
rugat sã ne ierte Domnul, cã toþi greºim. Dar sã se þinã de
promisiune ºi sã se þinã de hotãrîre. Iar dacã n-au gînd sã se þinã de
hotãrîre, nici sã nu vinã. Sã se ducã mai departe. ªi atunci, dacã se
va întîmpla sã aibã de pãtimit ºi din partea autoritãþilor, ºi din
partea lui Dumnezeu pentru neascultare, sã nu-i învinuiascã pe alþii
cã nu i-au înºtiinþat la timp. Asta-i pãrerea noastrã ºi-i momentul
unic de alegere.
 Pag. 279

Pe fraþii cei care sînt vizaþi ºi vor sã spunã un cuvînt, îi rugãm

sã se ridice ºi sã spunã. Fratele Dumitrache Corciov. Fraþilor, pentru
cã noi cunoaºtem Cuvîntul lui Dumnezeu ºi noi cînd am venit la
Domnul, aici în Lucrarea în care sîntem cu toþi fraþii care ne
cunoaºtem. Cã-s unii mai dinainte, sau unii mai tineri, unii mai
bãtrîni, dar totuºi noi aici am cunoscut dragostea lui Dumnezeu, aici
inima noastrã a fost atinsã de Cuvîntul lui Dumnezeu. Fratele Traian
Dorz. Cînd a fost asta, frate? În 1945, ’47 sau mai tîrziu?
- Nu, din ’50 încoace.
- Din ’50 încoace. De-atunci, din ’50 încoace, au trecut 30 ºi
atîþia de ani. Frãþia voastrã aþi vãzut cum merge toatã Lucrarea ºi
toþi fraþii. De ce n-aþi putut sã vã orientaþi matur ºi sãnãtos? Cînd
toþi fraþii merg aºa, cum ne apucãm noi sã mergem altfel, dupã
amãrîtul ãsta, care o ia razna aºa, ca o oaie care nu ºtie încotro
merge?
- Numai sã ascultaþi un pic.
- Ascult, frate.
- Noi nu sîntem întru nimic ceea ce aþi spus frãþia voastrã. Cu
nimic nu sîntem împotrivã, deºi noi acolo unde sîntem, noi ducem
niºte lupte prin care vrem ca fiecare s-ajungã. Chiar cu fratele
Tudose am stat de vorbã ºi l-am rugat de-atîtea ori sã meargã cu
fraþii, sã ia legãtura. Dar zice cã a fost totdeauna împroºcat ºi
totdeauna lovit.
- Nu-i adevãrat, frate! Eu împreunã cu fratele Moise Velescu, cu
fratele Auricã Androne, altãdatã cu fratele Bãlãuþã, altãdatã cu
fratele Leon Andronic ne-am dus acasã la el, în familia lui, ºi am
insistat frumos; ºi copiii lui au plîns ºi s-au ataºat de Domnul ºi el
a rãmas împietrit. Nu numai de-acuma. De-atunci de cînd bãiatul lui
a pãcãtuit cu o sorã ºi a fãcut nelegiuirea pe care a fãcut-o ºi ei au
jurat strîmb cã nu-i adevãrat, de-atunci l-am mustrat. Astea sînt
pãcate strigãtoare la cer în faþa lui Dumnezeu. Ei au nenorocit
sufletele acestea ºi n-au vrut sã corecteze cu nimic lucrurile acestea.
S - a u î n d ã r ã t n i c i t º i a u v o r b i t î m p o t r i v ã. De at u n ci l u p t ã e l
împotrivã. ªi-apoi mai ºtim ºi alte lucruri, dar noi tãcem, cã le va
spune Dumnezeu. Însã dacã urmaþi astfel de exemplu, frate!...
Rupeþi-vã ºi veniþi, ºi vã uniþi cu fraþii, dacã sînteþi sinceri. Dacã
nu, aþi auzit astãzi calea. De-aci nu se poate decît ori într-o parte,
ori într-alta.
- Frate Traian, sã ºtiþi, cum am spus, noi nu sîntem cu nimic ºi
nici nu ducem lupte împotriva Lucrãrii sau învãþãturii.
- Pînã cînd veþi zice, frate, cã nu sînteþi vinovaþi, pînã atunci eºti
vinovat ºi pãcatul rãmîne. Pentru cã atunci cînd îþi spun 2 oameni:
Tu eºti beat, du-te ºi te culcã. Dacã de atîta vreme vã spun fraþii:
Sînteþi pe cale rãtãcitã, ºi nu vreþi sã vã întoarceþi, de ce spui: Sînt
nevinovat? Chiar faptul cã spui cã eºti nevinovat - e vinovat.
- Eu n-am spus cã sînt nevinovat. Frãþia voastrã consideraþi cã
toþi sîntem aºa.
- Da! Cei care merg acolo. V-aþi unit cu acelaºi duh. ªi purtaþi
aceeaºi osîndã ca ºi el.
- Noi vrem sã ne consfãtuim aºa, ca sã vinã ºi el însuºi.
- Nu-l poþi aduce, frate! Cîtã vreme trãieºti cu el, el e încurajat
de asta. Vino frãþia ta, mai bine, ºi un frate, ºi vã ataºaþi de fraþi. Sã
rãmînã el singur. Singur vinovat.
Pag. 280

Fratele Costicã Iacobuþã. Veniþi frãþiile voastre ºi lãsaþi-l singur.

Ori rãmîne singur, ori vine ºi el. Fratele Dumitrache Corciov. Eu
n-am crezut ca dînsul sã nu fie în seara asta aici. Fratele Traian
Dorz. Ei, vezi? ªi de cîte zeci de ori l-am chemat ºi n-a venit! Asta
e o sfidare. Asta e dispreþ, provocare.
- Pentru cã dacã era ºi dînsul aicea avea mai multe de spus.
- Sigur! Îi dãdeam cuvîntul, sã spunã ºi el ce vrea. Recunoaºte
sau nu recunoaºte. N-am fi fãcut nici anchetã, nici proces, nici
condamnãri aici. I-am fi dat cuvîntul sã-ºi recunoascã sincer, în faþa
Domnului ºi-n faþa fraþilor, greºeala. ªi dacã recunoaºte, sã-ºi cearã
iertare ºi sã se îndrepte. ªi frumos l-am fi îmbrãþiºat ca ºi pe alþi
fraþi. Dar dacã n-a venit, înseamnã cã rãutatea îi stãpîneºte în inimã
ºi nu se poate pocãi. Dacã frãþia voastrã vã duceþi cu el, o sã spunã:
Las’ cã ãsta minte, frate!
- Nu! Zice cã de cîte ori aþi trecut pe-aici, n-aþi trecut pe la el sau
nu l-aþi avertizat. Fratele Costicã Iacobuþã. Mãi frate Corciov, dar
sîntem atîþia fraþi care sîntem martori, frate! Fratele Traian Dorz.
Frãþia ta mã crezi pe mine cînd spun cã am fost de 10 ori la el? Nu
mã crezi. Fratele Gicã Tiber. De 2 ori am fost numai eu la el.
Fratele Traian Dorz. Uite, atunci. ªi cu Tudorel Bratu, ºi cu fratele
Bãlãuþã, ºi cu Leon Andronic ºi cu Moise Velescu, ºi cu Petru Popa,
ºi cu toþi am fost la el. Minte, frate! Tot ce spune e minciunã, nimic
nu-i adevãrat. ªi, dacã vã duceþi cu el, vã duceþi la prãpastie. Fratele
Dumitrache Corciov. Eu nu vã contrazic. Nu sînt împotrivã, am
spus.
Frãþiile voastre sînteþi pãrinþii noºtri. V-am cercetat scrierile ºi
toate cîntãrile, ºi tot. Noi n-avem nimic. Fratele Traian Dorz. Eu ce
spun, spun în faþa Domnului, frate. Spun adevãrul în faþa Domnului
ºi-n faþa fraþilor. Eu nu spun minciuni. Pãrãsiþi-l ºi lãsaþi-l, cã-i un
mincinos ºi vã duce în rãtãcire. Dacã vreþi sã ascultaþi. Dacã nu,
duceþi-vã cu el, cã nouã nu ne faceþi nici un rãu. Numai dv. ºi
copiilor dv. Fratele Vasile Popa. În urma tulburãrii care a fost în
c a t e d r a l ã , a r p u t e a s ã s p u n ã F ã n i cã cev a, cu m a f o s t t r a s l a
rãspundere ºi întrebat dacã-i cunoaºte pe cei care au fãcut treaba
de-acolo. Sau dacã frãþia ta îi cunoºti pe cei care au fost. Fratele
Traian Dorz. ªi pe mine m-a întrebat securitatea de la Oradea: Îi
cunoºti pe cei care au fãcut tulburãri în catedrala de la Galaþi? Am
s p u s : Nu - i cu n o s c. E i n u s î n t d i n O as t e a D o m n u l u i . E i i - a u
descoperit cã erau din altã grupare ºi cã oamenii aceºtia n-au fãcut
numai aici tulburãri. ªi la Rohia, în 15 august, au fost ºi au tulburat.
10 inºi au fãcut tulburãri noaptea, în mijlocul fraþilor care erau în
pelerinaj.
ªi ei se ocupã cu lucrurile astea ºi spun cã-s Oastea Domnului.
ª i d e a c e e a a t r a g . ª i ma i s î n t º i a l þ i i c a r e s p u n cã- s O as t ea
Domnului. Acolo-s niºte spiriþi, în judeþul Arad ºi Bihor; sînt o
sectã de-asta care au tot adormiri ºi prorocii, ºi visuri; ºi spun cã-s
în Oastea Domnului, cînd sînt anchetaþi ºi sînt întrebaþi. ªi ne
întreabã autoritãþile: Domnule, da ãºtia nu-s? Domnule, nu-s din
O a s t e a D o m n u l u i . D v. º t i þ i : n o i a v e m a l t f e l d e p r a c t i c i , n e
cunoaºteþi. Aceºtia practicã ceva ocult ºi umblã cu lucruri
neascultãtoare. Dv. procedaþi cum ºtiþi faþã de ei. Numai cã foarte
mulþi se dau drept ostaºi ai Domnului ºi pe urmã iatã, v-am spus ce
se întîmplã.
 Pag. 281

Fratele Dumitrache Corciov. Frate Traian, eu l-am rugat aºa:

Dacã vine fratele Traian aici, mergeþi împreunã la Prea Sfinþitul ºi
staþi de vorbã, domnule. Fratele Visarion Þuþu. Spune dacã frãþia ta
mai mergi acolo sau nu. Fratele Gicã Tiber. V-aþi convins sau nu
v-aþi convins? Fratele Neculai Mihai. Uite, frate, vreau sã vã spun
ºi eu un cuvînt. Îl cunoaºtem pe fratele Tudose din vîrsta copilãriei.
El a avut o parte mai exaltatã încã de la început. Frãþiile voastre
ºtiþi, cã îl cunoaºteþi. Cu toate acestea, starea asta a mers ºi a
crescut tot mereu, pînã a ajuns aici. Lumea, cei din afarã sau pe cine
vrem noi sã aducem, ce fel de oameni cred cã sîntem noi, cînd noi
spunem cã sîntem cu Biserica, oameni care merg ºi se cununã sau
merg ºi se boteazã la Bisericã ºi, pe de altã parte, ne ridicãm
împotrivã ºi vorbim de rãu? Chiar oamenii cei mai rãi, cei mai
ticãloºi vãd în noi niºte oameni. Mãi, dacã eu am spus în seara asta
un cuvînt pe care-l ºtiu de 40 de ani, dacã am ajuns la convingerea
cã paharul ãsta sau cana asta nu-i bunã, - n-o mai iau. Aºa cum am
spus: te duci la cultul care crezi cã-þi poate împlini toate cerinþele
tale ºi faci în liniºte. N-ai nimic nici cu Oastea Domnului, nici cu
ceilalþi. Dar ca sã stai aicea ºi mereu sã spui: Pãi, uite, paharul ãsta
aici trebuie sã stea! Pãi, uite, cana asta dincoace vine! Pãi masa asta
o întoarcem ºi invers o punem, - te legi de lucrurile astea ºi faci
numai frecuºuri. A, zice, atunci cînd veþi mînca veþi fi ca
Dumnezeu. Ei, care erau mai frumoase din acelea? Acesta era mai
frumos, cã ajungeam ca Dumnezeu. ªi nu al lui Dumnezeu, care
spunea cã, dacã mîncãm, murim.
Aºa le sorbim ºi noi. Le sorbim: Uite, sînt adevãrate ºi-s
frumoase. E adevãrat, frate! Nimeni nu poate contesta cã fratele
Tudose nu-i înþelept, nu vorbeºte bine, nu vorbeºte de atîtea
probleme. Eu nu le zic asta, cã aº greºi. Însã faptul cã el cautã sã
pãstreze scindare în adunare ºi nu lucreazã pentru unitate, e un rãu.
Dacã vreþi ca sã rãmînem aºa mai departe, noi nu mai þinem aceastã
legãturã. Ori una, ori alta. Pentru cã nu se poate, frate, nu se poate.
Fratele Traian Dorz. Am zis cã ziua de astãzi este un hotar. Frãþia
voastrã trebuie sã alegeþi clar: rãmîneþi cu el sau veniþi cu fraþii.
Clar! ªi frãþia voastrã trebuie sã alegeþi. Fratele Zaharia Bocãnealã.
Eu merg ºi mã bucur cu fraþii din oraºul Galaþi de cînd Domnul a
îngãduit sã vin, din ’72. Fratele Simion Tãnase. Cu care fraþi, frate?
Specificã. Fratele Zaharia Bocãnealã. Cu toþi fraþii oraºului Galaþi
pe care i-am cunoscut din ’72 ºi, ca atare, îi r es p ect î n cã, în
continuare. Eu vã spun punctul meu de vedere: nu urãsc Biserica,
din contrã: merg la bisericã, fac tot ceea ce cere Biserica. Cred
într-un Dumnezeu, aºa dupã cum frãþia ta ai spus nu o datã ºi nu o
datã am stat ºi te-am ascultat; nu o datã am stat în casã la frãþia ta
ºi m-ai îndrumat. Însã am sã vã spun un lucru. Sînt foarte gelos.
F r at el e Tr ai an D o r z. A i f o s t l a n o i î n cas ã? F r at el e Z ah ar i a
Bocãnealã. Nu o datã. De foarte multe ori.
- La noi, la Beiuº?
- Da. Martori sînt.
- Nu-mi amintesc. Poate sã fi fost.
- Sînt martori suficienþi. ªi spun de ce sînt gelos: pentru cã,
plîngînd, iubind ºi înãlþînd ºi dînd imn de slavã împreunã cu fratele
Tudose ºi cu ceilalþi fraþi, v-am vãzut oricînd.
Pag. 282

Mi-amintesc ºi mi-a rãmas scena deschisã n-o uit, am spus,

niciodatã cînd, într-o noapte tîrziu, fratele Tudose, fratele Neculai,
fratele David Bãlãuþã, în casã la Grosu, pe strada Românã, aºa vã
þineaþ i d e d u p ã gît ºi parcã n-aþi mai fi plecat niciodatã. Era
dragoste.
- Cînd era, frate, asta?
- Era prin anii ’75-76. A venit ce-a venit în oraºul Galaþi - cã eu
nu vreau sã spun cã sînt fraþii de o parte, ºi de alta; eu îi consider
fraþi în Domnul Isus pe toþi ºi îi respect, ºi mã bucur. Nu o datã, aºa
cum a spus ºi fratele Dumitrache, noi nu am stat de vorbã cu fratele
Tudose. Am stat de vorbã de foarte mu l t t i mp . Însã eu pun o
întrebare nu la altcineva, decît la frãþia ta: ce este sfînt, trebuie sã
respectãm cu sfinþenie, da? Eu am înþeles cã singurul sfînt care
meritã cuvîntul sfînt, este Domnul Isus Hristos. Acuma nu vreau sã
mergeþi cu gîndul cã sã nu respect pe sfinþi, cã nu respect pe Maica
Domnului. Dar în primul rînd ºi în primul rînd îmi pun nãdejdea în
Domnul Isus Hristos, pe care Îl simþesc în inima mea. Celelalte
scrieri le citesc, le admir, iau tot ce este bun din ele. Însã nãdejdea
cea mai mare ºi singura bucurie pe care mi-o gãsesc, sã ºtiþi cã mi-o
gãsesc între acele 2 coperte. De la A la Z. Pentru cã am înþeles cã
în Biblie este Cuvîntul lui Dumnezeu ºi vedem desluºit Cuvîntul lui
Dumnezeu. Vãd chipul Domnului Isus Hristos nu în altã parte, decît
numai în Cuvîntul lui Dumnezeu. ªi mai spune un singur lucru, tot
în Cuvîntul lui Dumnezeu: cercetaþi. Eu am înþeles un singur lucru:
Biblia nu se citeºte. Biblia se cerceteazã. Cercetînd ºi înþelegînd, ºi
descoperind, lucruri care se fac numai prin Duhul Sfînt, acestea te
fac sã fii o altã persoanã, diferitã. Dar în primul rînd ºi în primul
rînd, Biblia ne învaþã la iubire.
- Dv. frate, exact vocabularul lui Tudose îl vorbiþi ºi exact
mimica lui o întrebuinþaþi. Frate, exact! Toþi vãd: eºti o copie a lui
Tudose. ªi toatã vorbãria aceasta este numai ca sã-þi ascunzi, pe
undeva, starea adevãratã a inimii. Dacã dv. credeþi cã sînteþi cel mai
avansat în cunoºtinþa aceasta ºi cã dv. vã cãlãuziþi numai dupã
cercetarea dv. ºi dupã impresiile dv. ºi toþi fraþii aceºtia n-au nici o
valoare în faþa dv. nu vedeþi în ce situaþie penibilã ºi îngîmfatã
sînteþi? Exact ca ºi maestru frãþiei voastre. Exact! ªi mimica, ºi
vocabularul, ºi tot duhul lui îl aveþi. ªi, dacã nu vã desolidarizaþi de
faptul acesta, dv. veþi merge ca ºi el la prãpastie. Vã spunem acest
lucru, uite, în faþa tuturor ºi-n faþa Domnului. ªi vã veþi convinge
de asta mult mai tîrziu, cînd nu veþi mai putea sã ieºiþi din aceasta.
- Frãþia voastrã ne îndrumaþi potrivit cu Cuvîntul lui Dumnezeu
sã îndepãrtãm, sã ne desprindem de acest om.
- Da. ªi sã vã uniþi cu duhul Lucrãrii, cu frãþietatea asta, cu toate
miile, sutele de mii de fraþi ºi sã vã despãrþiþi de acest dezbinãtor
care permanent creeazã numai dezbinare ºi care umblã numai cu
minciuni ºi vã duce cu el la pierzare. Zice cã n-am fost niciodatã
sã-l chemãm! Uite aici atîþia oameni care-s martori, cã am fost cu
ei împreunã. Vezi deja cã minte ºi umblã numai cu lucruri de-astea.
ªi vã duce, cã sînteþi naivi, frate. Vã gîndiþi cã sînteþi doctori în
cercetarea biblicã ºi cã n-aveþi nevoie sã vã cãlãuzeascã nimeni.
Chiar ºi acest fapt este un simptom trist. Cã dv. vã închipuiþi cã le
cunoaºteþi singur toate ºi cu el, maestrul dv. vã duceþi la prãpastie!
Vã rog sã credeþi acest lucru.
 Pag. 283

Vi-l spune Traian Dorz, la care aþi fost de atîtea zeci de ori, zici,
în casã - deºi nu-mi amintesc, frate, sã te fi vãzut de multe ori la noi
în casã. Dar se poate sã fi fost. Cã eu mai uit. Însã spun aºa: dacã
numai atîta ai învãþat din tot ce am vorbit noi împreunã ºi din tot ce
am discutat astã searã aici, atunci n-aþi învãþat nimic. Duceþi-vã mai
departe cu maestrul dv. ºi sã vedeþi unde ajungeþi. Ce sã mai zicem?
Noi nu forþãm problema ºi conºtiinþa nimãnui. Dar vrem sã fie
fiecare conºtient de atitudinea pe care o ia ºi de învãþãtura pe care
o manifestã. Dacã e cinstit, sã vinã pe linia învãþãturii cu fraþii; ºi
atunci se ataºeazã de Oastea Domnului ºi acceptã ca fraþii. Nu cu
încredinþãri strãine, cum au alþii. Iar dacã e nesincer faþã de Lucrare
ºi-i sincer faþã de doctrina lui, atunci sã se ducã. Faceþi-vã sectari,
frate, scrieþi-vã o firmã acolo cum vreþi. Pe noi nu ne deranjeazã.
Dar nu umblaþi cu dublurã ºi cu prefãcãtorie: Cã sîntem Oastea
Domnului, cã îi iubesc pe toþi fraþii, cã mã duc cosmopolitism de
ãs t a, ames t ecãt u r ã, car e t o t d eau n a - i n e c i n s t i t ã º i - n f a þ a l u i
D u m n e z e u , º i - n f a þ a o a m e n i l o r. D e c i d e þ i - v ã c l a r. Av e m p e
Dumnezeu, care poate sã dovedeascã.
- Nu-L aveþi, frate! E un dumnezeu fals, care vã dã încredinþãri
false. ªi sã ºtiþi cã vã rãtãciþi împreunã cu învãþãtorul dv.
- Eu v-am spus absolut pãrerea mea.
- Nu-i pãrerea dv. Fratele Costicã Iacobuþã. Atîta aveaþi de fãcut.
Fratele Traian Dorz. Încheiem cu o rugãciune ºi plecãm. Fratele
Costicã Iacobuþã. Vã dezlipiþi ºi veniþi aici sau rãmîneþi acolo.
N-aveaþi de fãcut altceva! Nici un cuvînt. Fratele Traian Dorz.
Hotãrît! Rãmîneþi cu Lucrarea sau vã duceþi cu Tudose. Fratele
Costicã Iacobuþã. N-aveaþi de fãcut ºi n-aveþi de fãcut altceva.
Fratele Traian Dorz. Acuma declaraþi în faþa fraþilor: vã duceþi cu
Tudose sau rãmîneþi cu fraþii. Fratele Costicã Iacobuþã. Lãsaþi-l
singur. Dacã vreþi sã fiþi cu Lucrarea, veniþi aici, în centrul fraþilor.
F r a t e l e Tr a i a n D o r z . A s t a - i . ª i d a c ã n u n e c r e d e þ i . F r a t e l e
Dumitrache Corciov. Sîntem de acord cu învãþãtura pe care aþi dat-o
frãþia voastrã, adicã ne-aþi arãtat-o. ªi nu sîntem împotriva tuturor
învãþãturilor pe care le-aþi dat. Cã noi acum ne-am dat mai bine
seama cã de-atîtea ori fraþii au insistat ºi dînsul nu. Fratele Costicã
Iacobuþã. Nu cedeazã, frate. Fratele Dumitrache Corciov. ªi acum
ne dãm bine seama. Fratele Traian Dorz. Uite, fiecare personal, uite,
frãþia voastrã sau fratele, decideþi-vã hotãrît, de data aceasta în faþa
fraþilor ºi-n faþa Domnului: renunþaþi la el ºi veniþi cu fraþii sau vã
duceþi cu el? Fratele Dumitrache Corciov. Noi deja, de mai multe
ori. Fratele Traian Dorz. Trebuie sã vã declaraþi clar. Nu mai
participaþi la adunãrile lui, nu-l mai încurajaþi. Fratele Dumitrache
Corciov.
Noi o primim ca din partea Domnului. Noi ne ducem la bisericã,
noi respectãm. Fratele Traian Dorz. Nu-i de-ajuns! Nu-i de-ajuns.
Trebuie sã veniþi cu fraþii. Fratele Dumitrache Corciov. Nu vorbim
împotriva Lucrãrii. Fratele Traian Dorz. Nu-i de-ajuns. Trebuie sã
vã declaraþi ori cu fraþii, ori cu Tudose. Cã el merge pe linie strãinã
ºi ostilã fraþilor. Fratele Costicã Iacobuþã. Dacã ar veni pe valea
noastrã, cu noi nu se întîlneºte, frate. S-ar duce la Iordache Spulber.
Fratele Traian Dorz. Da. Umblã fãcînd rãu ºi numai dezbinare. Noi
ºtim ce spunem frate, ºi nu inventãm. Noi vã spunem cît adevãr
ºtim, rãu. Fratele Anton Grigore. A venit la noi la Milcov odatã.
Pag. 284

A venit la cine a crezut el cã se înþelege. Fratele Traian Dorz.

Aºa face. Nu-i cinstit. Fratele Anton Grigore. La o nepoatã de-a
mea. Ne-a invitat acuma - spun ca sã ºtie ºi fraþii pe toþi: fratele
Rotaru. Noi, prima datã ne-am dus vreo cîþiva, mai puþini. ªi a citit
din Romani, capitolul 10, unde zice aºa: Pentru cã n-au cunoscut
neprihãnirea pe care o dã Dumnezeu, au cãutat sã-ºi punã înaintea
lor o neprihãnire a lor înºiºi ºi nu s-au supus astfel neprihãnirii pe
care o dã Dumnezeu. Aici erau vizaþi fraþii de astãzi. Toþi fraþii.
Adicã fraþii, în afarã de el, toþi ºi-au pus o neprihãnire a lor înºiºi.
N-au cunoscut neprihãnirea lui Dumnezeu. Acuma ceilalþi nu ºtiu
dacã a fost fratele Rotaru n-au fost nici unii atenþi. A mers mai
departe. Eu am fost lîngã dînsul ºi i-am spus: Frate Tudose, te rog
frumos, ia mai citeºte încã o datã. Adicã cum, fraþii care îºi dau
viaþa, care îºi dau sufletul, care cautã sã trãiascã. Cum cautã ei?
Explicã-ne nouã, întregii adunãri, cum am lepãdat noi neprihãnirea
lui Dumnezeu? ªi îºi pun ei o altã neprihãnire? Care-i aceea care o
pun? Sã ºtii cã nu te mai ascultãm ºi nici sã nu mai vii cu asemenea
cuvinte. El, la o nuntã la Griviþa cînd a fost ºi pãrintele Dumitriu,
a þinut 2 ore ºi jumãtate o vorbire. ªi cînd s-a ridicat la rugãciunea
pentru masã, cînd trebuia sã-ºi facã cruce erau poate un sfert din
nuntã dintre cei lumeºti n-a fãcut lucrul acesta. ªi i-am spus: Pentru
motivul acesta, cã nu-þi faci cruce, înþelegem cã lucrezi împotrivã.
Adicã nu eºti de acord cu fraþii. Fratele Traian Dorz. Nu-i numai
asta, frate, nu-i numai asta. Cã unde-i o deficienþã sînt mai multe.
Un pãcat trage altul dupã el. Fratele Traian Dorz. Am dori foarte
mult ca fraþii despre care a fost vorba sã se decidã clar, acuma, ce
atitudine iau, categoric, faþã de asta: ori cu Tudose, ori cu adunarea
ºi cu fraþii. Vã rog foarte mult, spuneþi sincer fraþilor, în faþa
Domnului. ªi vom ºti atunci. Fiecare personal. Fratele Dumitrache
Corciov. Noi primim toate ca din mîna Domnului. ªi frãþia voastrã
aveþi tot dreptul sã ne judecaþi, sã ne atrageþi atenþia. Fratele Traian
Dorz. Spre binele dv., frate, sã ºtiþi.
Cã eu n-am nici un cîºtig, nici o pagubã, dar dv. aveþi. ªi
Lucrarea. Nu vedeþi cã toþi fraþii recunosc ºi ºtiu, din atitudinea lui
din totdeauna, cã este un om rãufãcãtor? ªi cã se preface neprihãnit,
ca sã poatã înºela pe cei lesne crezãtori. Ãsta este adevãrul. Dv.
sînteþi acuma puºi aici martori, în faþa acestor adevãruri. Vã rugãm
foarte mult sã luaþi o atitudine - dar categoricã ºi definitivã - de
unire cu fraþii ºi de despãrþire de el. Sau invers. Pentru cã nu se
poate merge pe aceste 2 cãi. ªi cu adevãrul, ºi cu minciuna ºi
prefãcãtoria. ªi noi trebuie sã fim clari în declaraþiile noastre faþã
de Dumnezeu. Noi v-am înfãþiºat adevãrul, iar dv. reflectaþi bine
asupra acestor lucruri. Dacã vreþi, e momentul unic. Cã dacã amînaþi
din seara aceasta, o sã vinã alte argumente de la cel ispititor, ca sã
lase lucrurile. ªi veþi rãmîne mai departe în aceastã înºelãciune. ªi,
d acã n - aþ i p r i n s mo men t u l aces t a d eci s i v, s ã l u a þ i h o t ã r î r ea
onorabilã ºi frumoasã în faþa lui Dumnezeu, se poate întîmpla sã
nici nu mai vinã alt prilej de acesta. ªi sã rãmîneþi mai departe în
rãtãcirea lui ºi sã aveþi aceeaºi soartã ca el. Noi am dori sã vã
ajutãm în privinþa aceasta. Vreþi sã ne ascultaþi, bine. Nu vreþi,
singuri vã decideþi soarta pe care v-o alegeþi în faþa lui Dumnezeu
ºi-n faþa Lucrãrii.
 Pag. 285

Aici e Lucrarea lui Dumnezeu. Aici sînt sutele de fraþi, zecile de

fraþi, miile de fraþi care, împreunã cu fraþii aceºtia, vã roagã sã
faceþi acest act decisiv ºi categoric acum. Vreþi sã faceþi, bine. Nu
vreþi, vã intereseazã. Altãdatã, sã ºtiþi: poate nu veþi avea o astfel de
ocazie. Noi am mãrturisit cã sîntem de acord. Fie binecuvîntat
Domnul! ªi cereþi-vã tuturor fraþilor ºi Domnului iertare pentru cã
aþi încurajat o atitudine negativã în Lucrarea Domnului chiar prin
faptul cã n-aþi participat direct ºi intenþionat. Prin faptul cã aþi
participat, l-aþi încurajat ºi l-aþi însoþit, i-aþi dat curaj sã facã rãu.
El e curajos sã facã rãu pentru cã mai are încã în jurul lui anturaj.
Dacã îl pãrãsesc toþi, atuncea va veni ºi el, probabil îºi va reveni, se
va dezumfla aceastã umflãturã de importanþã pe care ºi-o dã. ªi o sã
se gãseascã la dimensiunile lui normale, la nimica, cum este; sã se
pocãiascã ºi el. ªi aºa îl ajutaþi ºi pe el. Altfel, îl încurajaþi sã fie
rãu ºi mai departe. Domnul sã vã ajute. Dacã fraþii cred cã noi am
avut ceva împotrivã, am dus ceva împotriva fraþilor. Noi ne-am
întîlnit ºi ne-am bucurat totdeauna.
- Nu spune, frate, dacã fraþii cred. Dacã frãþia ta ºtii cã ai greºit.
Fratele Neculai Mihai. Fãrã sã vrem noi, fãrîmãm unitatea. Fãrã sã
vrem noi. Fratele Traian Dorz. Da, încurajaþi partida potrivnicã ºi
rea. Acesta lucreazã contra Domnului. Fratele Toader Lungu, fratele
Dumitrache e din comunã de la noi, de lîngã Cudalbi. ªi acum vreo
3 sau 4 ani i-am spus aºa: Rupe legãtura cu Tudose, ataºeazã-te de
fraþi, cã eºti primul frate care ai fost aici în Galaþi. Fratele Traian
Dorz. Da, sigur. ªi avea activitate frumoasã, ºi el s-a ataºat de
Tudose ºi i-a lãsat pe fraþi. Zic: Nu lãsa fraþii tineri care sînt.
Ataºeazã-te de dînºii, sprijinã-i ºi rupe legãtura cu Tudose. Aºa l-am
sfãtuit.
- Bine i-ai zis, frate. Aºa-i zicem ºi noi acuma. ªi, dacã amînã ºi
de astãdatã, cum a amînat atunci, se poate întîmpla sã nu mai aibã
prilejul ºi vremea harului lui Dumnezeu sã fi trecut. ªi sã vinã
pedeapsa. Cã te poþi aºtepta.
- Fratele Zaharia, cînd a fost nunta la Griviþa, a vorbit în
adunare. A vorbit. N-a fãcut semnul Crucii. Acuma, noi nu cã
rãmînem, dar nu-i respectul. Dacã toþi fraþii, în unitate, îl fac ºi este
aceastã dragoste frãþeascã, el a cãlcat-o.
- Sigur. Pãi nu spune Sfîntul Pavel: Mie nu mi-e ruºine de crucea
lui Hristos. vã spun cã sînt mulþi care se poartã ca vrãjmaºi? Uite ºi
ãsta, semnul vãzut, e simbolul semnului nevãzut al Jertfei lui
Hristos. ªi oricine dispreþuieºte forma vãzutã dispreþuieºte ºi forma
nevãzutã. Aici e Cuvîntul lui Dumnezeu. Dar Cuvîntul lui
Dumnezeu nu-i carton, nici hîrtie, nici cernealã. E duh ºi putere.
Dar Cuvîntul lui Dumnezeu în asta stã. Cînd calcã cineva în picioare
asta, n-a cãlcat o carte ºi o hîrtie oarecare, ci a cãlcat Cuvîntul lui
Dumnezeu. ªi cu Crucea-i tot aºa! Ca ºi cu Împãrtãºania. În semnul
vãzut al cuvîntului stã conþinutul nevãzut al puterii lui Dumnezeu,
cum stã în trupul ãsta sufletul nemuritor. Aºa stã ºi în Cartea asta
Cuvîntul lui Dumnezeu. ªi cine dispreþuieºte Cartea dispreþuieºte
Cuvîntul lui Dumnezeu. ªi cine d i s p r eþ u i eº t e s emn u l C r ucii
dispreþuieºte puterea lui Dumnezeu care este concretizatã în semnul
ãsta. Or, în toatã lumea, semnul Crucii reprezintã Jertfa lui Hristos.
Numai pentru noi sã reprezinte un motiv de batjocorã, zicînd cã-i
chip cioplit? Dar cine a fãcut prima cruce? Nu Moise?
Pag. 286

ªarpele a fost spînzurat pe-o cruce, nu pe-o prãjinã. Pe-o prãjinã

nu poþi spînzura. A fost o cruce.
De aceea spune Mîntuitorul, în Ioan 3, cã simboliza Jertfa lui
Hristos crucea aceasta; ºi semnul acesta vãzut închipuie sensul,
puterea nevãzutã a Crucii. Oricine dispreþuieºte acest lucru vãzut
înseamnã cã dispreþuieºte lucrul nevãzut. Noi am avut probleme cu
oameni de aceºtia înguºti la creier. ªi, cînd le-am spus: Bine, forma
n-are nici o valoare. Era un preot, Silaghi, închis ºi el pentru
betaniºti, o organizaþie ca Oastea Domnului, în Biserica Reformatã.
ªi, ca sã ne loveascã pe noi cu alþii, spuneau: Forma n-are nici o
valoare, ca sã dispreþuiascã formele noastre. ªi atunci am zis: Bine,
Cuvîntul Domnului, Biblia, este o formã. Da, zice, n-are nici o
valoare în sine însãºi. Vã spun un lucru pe care mi-e ºi silã sã-l
spun. Acolo WC-ul era în casã. Era o tinetã murdarã pe care stãteai
permanent acolo. Ceilalþi care-ºi fãceau nevoile la tineta aceasta
aveau o decenþã: îºi puneau un prosop. 2 þineau, cîtã vreme omul îºi
fãcea nevoile, cã n-aveai cum. Totuºi îl acopereau puþin. El n-ajuta
pe nimeni. Stãtea singur ºi uitai de el cã-i la WC. ªi dupã ce stãtea
pe WC, îºi întorcea fundul descoperit la toþi ceilalþi. Ce dovadã de
nesimþire ºi de ce sã mai zici? ªi atunci cînd am vãzut aºa, am zis:
Bine, domnule Silaghi. D-ta zici cã forma n-are nici o valoare. D-ta
mergi la WC. Sigur cã ai acolo reviste ºi mergi sã citeºti, cã stai
mult. Stãtea ceasuri întregi acolo. Da, zice. ªi dupã ce faci, dacã
n-ai hîrtie, ce faci? Rup hîrtia. Dar dacã n-ai revistã ºi n-ai ziar, ºi
ai acolo un Noul Testament? Da, zice, eu citesc Noul Testament
acolo, stînd. ªi zic: Dacã n-ai hîrtie? Am mers pînã la extrem cu el;
ºi era fratele Capãtã acolo, ºi era ºi Pop, ºi Lae Marini, ºi Opriº -
asistau la discuþia asta. Zic: N-ai hîrtie. Ce faci? Rup Testamentul,
zice, ºi folosesc. M-am îngrozit. Am zis: Uite, pînã unde merge
nebunia unui om care neagã valoarea formei, ca sã meargã el pe
linia asta. Rupe ºi foloseºte. ªi crucea, o calcã în picioare. Eu am
mai avut cu Tudor Popescu odatã o discuþie. Eram cu fratele Marini
ºi cu fratele Wurmbrandt la el.
Ne-am dus odatã la el acasã. Trãia el atunci, prin’45-’46. Noi
tipãrisem un calendar atunci, în care era povestitã istorioara unui
tînãr indian care a fost tras la rãspundere pentru cã el crede în Isus.
ªi, pentru cã era nu copil, de 14 ani, judecãtorul i-a zis: Tu eºti un
copil nepriceput. Celorlalþi li s-a cerut sã se lepede oficial de
Hristos. Dar tu eºti un copil. Punem, uite, semnul Crucii pe prag ºi
tu nu trebuie sã faci altceva, numai sã treci peste el. Sã calci peste
el. Ce-i aceea, un lemn cu semnul crucii? Tu eºti tînãr. Ca sã-þi
scapi viaþa! ªi noi am scris în calendar întîmplarea cu tînãrul ãsta
ºi am zis: Tînãrul acesta a acceptat mai bine moartea, decît sã calce
pe Crucea lui Hristos. Tudor Popescu citise calendarul nostru ºi
zice: Mã, voi aþi scris acolo niºte lucruri aºa uºuratice. Cum adicã?
Dacã tînãrul ãla cãlca pe cruce, ce era asta? Eu aº fi cãlcat de oricîte
ori pe cruce, zice Tudor Popescu. M-am îngrozit. ªi, cînd am plecat
cu fratele Marini ºi cu Wurmbrandt de la el, la poartã, dupã ce
ne-am despãrþit de Tudor Popescu, i-am zis lui Wurmbrandt: Ai
auzit ce-a fost omul ãsta în stare sã spunã? Un tînãr indian de 14 ani
era mai credincios decît ãsta care zice cã ar fi cãlcat pe Crucea lui
Isus.
 Pag. 287

ªi zice Wurmbrandt: Frate, unde-i dealul mai înalt, acolo-i ºi

valea mai adîncã. Lasã-i în plata Domnului! Ca sã-þi dai seama unde
duce nebunia asta, frate! ªi, cînd omul apucã pe calea asta, unde
ajunge. Eu vã spun lucruri nu auzite; întîmplate ºi petrecute cu
oameni care se pretind cã sînt conducãtori ºi scriitori de bazã în
L u cr ar ea l u i D u mn ezeu. Aºa-i nivelul lor. Cine- i î n s t ar e s ã
batjocoreascã forma vãzutã, trupul unui om, batjocoreºte ºi sufletul
lui. Cine batjocoreºte cuvîntul vãzut îl batjocoreºte ºi pe cel
nevãzut. ªi cine batjocoreºte crucea vãzutã batjocoreºte ºi crucea
nevãzutã. Cã nu pot fi dezlegate ºi despãrþite aceste 2 noþiuni, cea
concretã ºi cea abstractã, una de cealaltã, cã amîndouã au acelaºi
subiect ºi obiect. De aceea, fraþilor, ceea ce am spus aici rãmîne
valabil. Fraþii care au fãcut mãrturisirea cã doresc sã se uneascã cu
fraþii, primim mãrturisirea lor ºi îi rugãm, în Numele Domnului, sã
f acã nu numai de formã ºi de vorbã acu ma aces t l u cr u , ci cu
adevãrat. În adîncul inimii ºi pentru totdeauna sã facã pasul acesta,
unindu-se cu fraþii ºi renunþînd nu numai la om, ci la pãrerile lui ºi
la toatã atmosfera pe care o are el. Iar dv., fraþilor care vreþi sã
rãmîneþi uniþi cu el, sã ºtiþi cã rãmîneþi în aceastã unitate împotriva
voii lui Dumnezeu ºi împotriva fraþilor, ºi împotriva adevãrurilor
Lucrãrii. Vã uniþi cu un mincinos ºi cu un prefãcut care calcã
Cuvîntul lui Dumnezeu ºi dispreþuieºte autoritatea Domnului ºi
autoritatea fraþilor, modificînd învãþãtura ºi denaturînd înþelesul
adevãrului. Dacã vã convine sã vã faceþi pãrtaºi pãcatelor lui,
faceþi-vã. Dar noi vã dãm încã o datã prilejul acesta acuma sã vã
recunoaºteþi greºeala, nu sã spuneþi: dacã fraþii cred cã am greºit.
Nu! Frãþia ta ºtii în ce ai greºit. Pentru cã þi s-a arãtat clar cã
atitudinea de pãrtinire cu astfel de om este un pãcat împotriva
Lucrãrii lui Dumnezeu ºi împotriva unitãþii frãþeºti. Nu dacã-þi
spune cineva! Frãþia ta sã simþi acest adevãr ºi sã recunoºti din toatã
inima cã-þi pare rãu ºi cã doreºti sã te corectezi, luînd o atitudine
total diferitã de-aci înainte. Asta e sfãtuirea ºi îndemnul nostru.
Vreþi sã ne-ascultaþi, bine! Nu vreþi sã ne-ascultaþi, singuri veþi
rãspunde. Cã avem noi un Dumnezeu care-l judecã pe fiecare om
dupã faptele lui. Ascultã sau n-ascultã. Face sau nu face. ªi, cu
acestea, hai sã mulþumim Domnului.
Dacã fraþii care s-au simþit vizaþi în toatã aceastã lucrare
recunosc greºeala, pot sã facã aceastã mãrturisire aici, în rugãciune,
înaintea Domnului ºi înaintea fraþilor. Sã-ºi cearã iertare Domnului
ºi sã punã legãmînt de îndreptare înaintea lui Dumnezeu. Dacã se
simt îndemnaþi. Ca sã fie dezlegaþi. Pentru cã este scris: Orice
dezlegaþi pe pãmînt va fi dezlegat ºi în cer; orice legaþi pe pãmînt
va fi legat ºi în cer. Dezlegaþi, ca sã fiþi dezlegaþi. Domnul Isus sã
ne-ajute. Rugãciunea de încheiere fratele. Dumitrache Corciov. În
Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sîntului Duh. Amin. Tatãl nostru
care eºti în ceruri, sfinþeascã-Se Numele Tãu, vinã ÎmpãrãþiaTa,
facã-Se voia Ta precum în cer, aºa ºi pe pãmînt. Pîinea noastrã cea
spre fiinþã, dã-ne-o nouã astãzi ºi ne iartã nouã greºelile noastre
precum ºi noi iertãm greºiþilor noºtri. ªi nu ne duce pe noi în ispitã,
ci ne izbãveºte de cel rãu. Amin. Venim în seara aceasta, în locul
acesta hotãrît de Tine Doamne unde Tu ai gãsit cu cale, în jurul
Cuvîntului Tãu.
Pag. 288

Aici fiecare am ascultat îndemnul din partea Ta. Doamne

Dumnezeul nostru, Te rugãm în clipa aceasta, priveºte din cer spre
sufletele noastre ºi Doamne dacã inima noastrã nu a fost sincerã faþã
de Tine ºi faþã de fr aþ i , Te r u g ãm s ã n e i er þ i . Te rugãm sã ne
cercetezi pe fiecare. De aceea, Te rugãm în clipa aceasta, Bunul ºi
Scumpul nostru Pãrinte, îndurã-Te de sufletele noastre ºi nu ne lãsa
Doamne ci Te rugãm, descoperã-ne calea Ta, calea adevãrului, calea
iubirii, calea dragostei. Sîntem de acord cu aceste îndemnuri pe care
le-am auzit ºi în seara aceasta. De aceea, noi Îþi mulþumim de
prilejul acesta binecuvîntat. Te rugãm, ajutã-ne ca tot ce am auzit
sã putem trãi în viaþa noastrã. ªi sîntem de acord, nimic nu avem
împotrivã. Tu ºtii, Tu cunoºti mai mult inimile noastre. Dar ºtii cã
sîntem aºa de slabi. De multe ori Doamne putem cãdea în cursa
celui rãu. Dar Îþi mulþumim cã Tu ai venit înaintea noastrã ºi ne-ai
arãtat drumul acesta desluºit. Te rugãm Doamne sã ne ierþi în toate
privinþele. ªi împotriva fraþilor, dacã am greºit, Te rugãm, iartã-ne;
ºi împotriva Ta. Tu ºtii lucrul acesta. De aceea, Te rugãm, Tu sã ne
speli cu Sîngele Tãu. Te rog sã-mi speli inima mea, cugetul meu,
gîndul meu. Îþi mulþumim Doamne Dumnezeul nostru, pentru cã Tu
ai gãsit cu cale sã ne bucurãm în jurul Cuvîntului Tãu. Pentru toate
Îþi mulþumim, Te slãvim, Te binecuvîntãm, Tatãl nostru din cer,
împreunã cu Domnul Isus ºi cu Domnul Duhul Sfînt, acum ºi-n
vecii vecilor. Amin. Un alt frate.
Tatãl nostru, în seara aceasta, la sfîrºitul acestei întîlniri
binecuvîntate de care Tu ne-ai fãcut parte, venim împreunã cu fraþii
ºi-Þi mulþumim pentru bunãtatea Ta cea mare ºi pentru Cuvîntul
Tãu Cel scump, prin Duhul Tãu, de care avem nevoie aºa de mult,
împreunã cu fraþii, ca sã simþim cu toþii la fel, sã gîndim cu toþii la
f e l , c a s ã p u t e m l u c r a c u t o þ i i l a f e l . Te r u g ã m D o a m n e s ã
binecuvîntezi toate sfaturile ºi învãþãturile pe care ni le-ai dat în
seara aceasta, pentru ca ºi noi sã putem pãºi pe urmele înaintaºilor
noºtri, ale pãrinþilor noºtri care se obosesc în mijlocul nostru.
Ajutã-ne, Dumnezeule Preasfinte, în toate neputinþele noastre ºi
binecuvînteazã-ne cu harul Tãu, pentru ca, prin toate lipsurile, sã
stãm liniºtiþi la picioarele Crucii Tale. Mulþumim Doamne pentru
chemarea sfîntã de care ne-ai fãcut parte în Lucrarea Ta. Mulþumim
pentru dragostea pe care Þi-ai arãtat-o faþã de noi de fiecare datã.
Mulþumim ºi pentru starea aceasta binecuvîntatã din seara aceasta,
pentru cã Tu ne-ai iubit atît de mult, încît inima noastrã nici nu
poate spune.
Am cunoscut lucrarea aceasta de-atîtea ori, cum fraþii ne-au iubit
ºi ne-au purtat pe braþe de rugãciune, pînã cînd am ajuns în locul
acesta aºa de binecuvîntat. Mulþumim din tot sufletul nostru
Doamne ºi vom fi recunoscãtori totdeauna acelora care ne-au iubit
ºi ne-au purtat pe braþe de rugãciune. Binecuvînteazã-i tot mai mult,
pentru ca sã-ºi sfîrºeascã cãlãtoria cu bine, ca bãtrînul Simion.
Doamne Dumnezeule Preasfinte, binecuvînteazã ºi despãrþirea
noastrã. Binecuvînteazã copiii noºtri, binecuvînteazã familiile
noastre, binecuvînteazã conducerea Bisericii noastre, binecuvînteazã
D o amn e co n d u cãt o r i i s at el o r n o as t r e º i ai o r aº e l o r n o as t r e.
Binecuvînteazã, Dumnezeule Preasfinte, ºi cuvintele care ies din
gura noastrã, sã ajungã plãcute în faþa Ta.
 Pag. 289

Pune în faþa Ta hotãrîrile inimii noastre, întãrind legãmîntul

n o s t r u cu Ti n e, d e a r ãmî n e cu t o þ i i ascultãtori t o t d eau n a l a
picioarele Tale Doamne fiind ºi cu trupul nostru, ºi cu duhul nostru,
ºi cu sufletul nostru ascultãtori de Cuvîntul Tãu pînã la moarte.
Pentru ca nici viaþa, nici moartea, nici cele de acum, nici cele
viitoare sã nu fie în stare sã ne despartã de dragostea Ta care este
în Preaiubitul Tãu Fiu, Mîntuitorul nostru, care S-a jertfit pentru
viaþa noastrã ºi cu Sîngele Lui a curãþit ºi fiinþele noastre ºi ne-a
fãcut ca s ã f i m ai Tãi ; n e- a ad u s l a p i ci o ar el e Tale. Doamne
Dumnezeule, Îþi mulþumim ºi ne bucurãm chiar ºi în necazurile
noastre. Ne bucurãm în stãrile noastre aºa cum sîntem. Doamne Îþi
mulþumim. Binecuvînteazã pe toþi copiii Tãi.
Pag. 290

Îndemnuri testamentare

U n cu v î n t al f r at el u i Tr ai a n D o r z p e n t r u f r aþ i i d i n U cr ai n a,
înregistrat la nunta de la Gãgeni - 17-IX-1988

Preaiubiþii noºtri fraþi ºi surori, la care ne gîndim din toatã inima

ºi pentru care ne rugãm, dorim ca acest cuvînt sã-l facem în Numele
Tatãlui, al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Rugîndu-vã din tot
sufletul nostru sã þineþi seamã de aceste sfaturi ºi îndemnuri frãþeºti
pe care nu de la noi le spunem, ci le-am primit de la înaintaºul
nostru, omul prin care Dumnezeu a înfiinþat Oastea Domnului ºi
ne-a nãscut pe noi din nou, pãrintele nostru sufletesc, Iosif Trifa.
Cel care vorbeºte este fratele Traian Dorz, bãtrînul frate care a fost
alãturi de pãrintele ºi care a primit de la pãrintele îndrumarea de
care avem nevoie sã ascultãm cu toþii, pînã la sfîrºit, pe care doresc
sã v-o împãrtãºesc ºi frãþiilor voastre, la toþi, mai ales cã, dupã ce
au venit fraþii de acolo, ne-au spus lucruri care ne-au întristat peste
mãsurã de mult.
Cã unii fraþi, venind ca din partea noastrã ºi luîndu-ºi rãspunderi
mai mari decît aveau, au început sã ducã în mijlocul fraþilor de
acolo învãþãturi deosebite ºi practici deosebite în ce priveºte
umblarea noastrã, credinþa noastrã, învãþãtura noastrã ºi viaþa
noastrã cu Domnul Isus în Lucrarea Oastei Domnului. Pentru acest
lucru, dorim din toatã inima sã vã facem ca un cuvînt testamentar,
sã umblaþi cum aþi primit ºi auzit de la început. Aduceþi-vã aminte
cum aþi primit de la înaintaºii voºtri ºi cum aþi învãþat sã-L iubiþi ºi
sã-Lslujiþi pe Domnul în Lucrarea Oastei, cu cãrþile pãrintelui Iosif,
cu cîntãrile care ne-au înviorat nouã sufletele de-a lungul a zecilor
de ani ºi cu toate aceste îndemnuri ºi învãþãturi sfinte pe care le-am
primit ºi prin care am venit noi la Dumnezeu, ºi prin care trãieºte
Lucrarea în continuare, de atunci ºi pînã la sfîrºit. Pentru cã ce am
auzit de la început trebuie sã rãmînã în noi. ªi Evanghelia care ne-a
fost propovãduitã de la început s-o þinem pînã la sfîrºit, potrivit
cuvîntului care spune, prin Sfîntul Apostol Pavel, la 1 Corinteni 15,
1: Vã fac cunoscut, fraþilor, Evanghelia pe care v-am propovãduit-o,
care aþi primit-o, în care aþi crezut ºi prin care sînteþi mîntuiþi, dacã
o þineþi întocmai cum v-am spus-o. Altfel degeaba aþi crezut.
Dorim din toatã inima sã facem o rugãminte stãruitoare tuturor
fraþilor noºtri ºi surorilor noastre care vã gãsiþi acolo ºi care aþi fost
tulburaþi de niºte învãþãturi ca venind de la noi. Vã rugãm sã nu vã
lãsaþi ademeniþi aºa de uºor de alte învãþãturi, care vin sã vã dãrîme
felul frumos în care aþi primit ºi aþi crezut de la început ºi sã vã facã
sã vã ocupaþi cu alte lucruri, decît cu cele pe care trebuia sã le avem
noi. Domnul ne-a dat nouã în Lucrarea Oastei Domnului adunarea,
la care trebuie sã þinem cu toatã puterea, pînã la sfîrºit. Ne-a dat
învãþãtura cea sfîntã a Bisericii noastre ºi a credinþei noastre; dar pe
temelia acestor învãþãturi lãsate nouã de la pãrintele Iosif ºi pe care
nu trebuie niciodatã sã le pãrãsim, oricine ar veni sã ne aducã altã
învãþãturã. Pentru cã este scris: Dacã vine cineva la voi ºi vã aduce
altã învãþãturã decît cea pe care aþi primit-o, sã nu-i ziceþi bun venit
ºi sã nu-l primiþi în casã. Cã vã faceþi pãrtaºi pãcatelor lui. Noi Îl
rugãm pe Domnul sã-i ierte pe cei care au venit sã vã tulbure.
 Pag. 291

Dacã au fost fraþi care au venit din partea noastrã, ar fi trebuit sã

vã aducã un cuvînt de mîngîiere, de îmbãrbãtare ºi de unire între
voi, nu de dezbinãri ºi de tulburare. Cine face dezbinarea, chiar în
Numele Domnului dacã o face, este un lucrãtor rãu, care nu trebuie
primit în Lucrarea Domnului. Cãci cine vine din partea Domnului
vine sã facã unitate, armonie, pace între fraþi. Nu sã schimbe
învãþãturi ºi obiceiuri, ci sã pãstreze ceea ce este bine ºi frumos,
cum ne-au învãþat pe noi pãrinþii noºtri. De aceea, preaiubiþi fraþi ºi
s u r o r i , v ã r u g ãm, as cu l t aþ i î n d emn u l º i r u g ã c i u n ea n o as t r ã,
rugãmintea noastrã cãtre Domnul pentru voi, sã primiþi bine acest
cuvînt de sfãtuire ºi sã reveniþi la dragostea dintîi. Sã nu mai faceþi
2 adunãri sau 3 adunãri, despãrþindu-vã pentru lucruri care nu sînt
esenþiale ºi pe care nu le-am primit noi de la înaintaºii noºtri. Noi
avem Cuvîntul Domnului, noi avem cîntarea Domnului, noi avem
rugãciunea liberã ºi sfîntã, fierbinte ºi caldã. Aceste lucruri sînt
zestrea care ne-a rãmas nouã de la înaintaºii noºtri; ºi pe aceasta, nu
trebuie sã le lãsãm niciodatã. Încurajaþi Cuvîntul în adunare.
Încurajaþi cîntarea sfîntã. Încurajaþi rugãciunea ºi pãrtãºia frãþeascã.
Vã rugãm din toatã inima: începînd de astãzi, sã nu mai faceþi 2
adunãri.
Ci sã vã uniþi din toatã inima, în dragostea dintîi, ºi sã renunþaþi
la tot ceea ce vã dezbinã ºi vã desparte. Chiar ºi la învãþãturi care
par frumoase. Sã luaþi din nou ceea ce v-a unit, ceea ce v-a legat,
ceea ce vã mîngîie ºi vã întãreºte. Ne rugãm Domnului sã vã facã sã
înþelegeþi acest lucru. Þineþi la adunarea frãþeascã. Am spus de
atîtea ori: adunarea Oastei Domnului este bunul Cel Sfînt pe care
Dumnezeu ni l-a dat pentru mîntuirea noastrã, pentru aflarea
mîntuirii ºi pentru ducerea mîntuirii curate pînã la capãt. Ca sã ne
putem duce mîntuirea curatã pînã la capãt, noi avem nevoie sã iubim
adunarea, sã nu pãrãsim adunarea, sã nu dezbinãm adunarea, sã nu
întristãm adunarea frãþeascã. Dacã vreþi sã vã mîntuiþi sufletul, vã
rugãm sã ascultaþi poruncile Cuvîntului lui Dumnezeu ºi poruncile
pãrintelui ºi înaintaºului nostru: sã nu vã pãrãsiþi adunarea. Sã nu
pãrãsiþi adunarea nici din lenevie, sã nu pãrãsiþi adunarea nici ca sã
vã duceþi la alte adunãri, cît de lãudate ºi de frumoase ar fi. Sã nu
vã pãrãsiþi adunarea nici din fricã ºi nici din dezbinãri, ºi nici din
tulburare. Sã iubiþi adunarea, cã este darul lui Dumnezeu.
ªi vai de cel care pãrãseºte adunarea, pentru cã este scris: Sã nu
vã pãrãsiþi adunarea voastrã, cum au unii obicei. Cã dacã pãcãtuim
cu voia dupã ce am primit cunoºtinþa adevãrului, nu mai rãmîne nici
o jertfã de ispãºire pentru pãcatul acesta. Ci numai aºteptarea
înfricoºatã a unui foc nestins, care va mistui pe cei neascultãtori. Sã
nu fiþi între aceºtia. Dumnezeu sã vã pãzeascã. Nu pãrãsiþi adunarea
ºi nu vã împrieteniþi cu adunãri strãine, cu învãþãturi strãine. Nu-i
chemaþi între voi ºi nici nu vã duceþi la ei. Noi nu urîm pe nimeni
ºi nu ne amestecãm în viaþa nimãnui, dar avem datoria sã pãstrãm
adunarea noastrã ºi frãþietatea noastrã cu toatã scumpãtatea. Vã
rugãm poate cã este cel din urmã cuvînt. Veþi rãspunde înaintea lui
Dumnezeu dacã nu-l ascultaþi. Dacã mãrturisiþi cã sînteþi în Oastea
Domnului, atunci ascultaþi învãþãtura pãrintelui nostru. Preþuiþi
cãrþile lui, citiþi aceste cãrþi. Cãlãuziþi-vã dupã ele. În primul rînd
dupã ele. Cã ele ne lumineazã ce sã primim ºi cît sã urmãm ºi din
celelalte.
Pag. 292

Cîntaþi cîntãrile Oastei cu toatã inima, cu lacrimi ºi cu dragoste.

Acestea v-au adus pe voi la Dumnezeu ºi acestea v-au umplut inima
de mîngîiere. Nu renunþaþi la aceste cîntãri. Iar dacã vreodatã v-au
mîngîiat ºi unele din cîntãrile sau poeziile, sau lucrãrile pe care
le-am scris eu, n-ascultaþi pe toþi cei care vã vorbesc de rãu aceste
lucruri care v-au mîngîiat sufletele. Pentru cã din dragoste pentru
Dumnezeu ºi din dragoste pentru fraþi au fost scrise. Preþuiþi-le,
pentru cã prin ele veþi avea bucuria ºi mîngîierea curãþiei sufletului
vostru ºi veþi pãzi pacea ºi unitatea adunãrii voastre. Prin ele vã veþi
putea pãstra ºi sufletul curat, ºi familia curatã, ºi adunarea curatã.
Dumnezeu vã va binecuvînta, dacã ascultaþi. Iar pe cei care v-au
învãþat lucruri rele sau lucruri dezbinãtoare ºi lucruri care v-au fãcut
sã vã despãrþiþi de fraþi, sfãtuiþi-i în Numele Domnului cã, dacã
doresc sã-ºi mîntuiascã sufletul ºi doresc sã facã o misiune curatã,
sã vã înveþe la unitate ºi nu la dezbinare. Sã vã ajute sã vã uniþi ºi
nu sã vã despãrþiþi. Sã vã ajute sã vã iubiþi Lucrarea ºi familia,
pãrintele ºi fraþii, nu sã vi-i dispreþuiþi ºi sã-i înlocuiþi cu alþi
învãþãtori ºi cu alte învãþãturi. Eu din toatã inima doresc sã vã fac
cunoscute aceste lucruri. Cine va asculta va fi binecuvîntat.
Cine nu va asculta, rãmînã sîngele lui asupra capului sãu ºi
rãspundã singur în faþa lui Dumnezeu, cã aºa de uºor este gata sã
primeascã altã învãþãturã ºi sã se ia dupã alþi învãþãtori, pãrãsind
învãþãtura de la început, prin care aþi cãpãtat iertarea ºi mîntuirea.
Aduceþi-vã aminte de dragostea dintîi. Aduceþi-vã aminte de
legãmîntul pe care l-aþi pus, nesiliþi de nimeni, cã veþi urma calea
acestei Lucrãri curaþi ºi credincioºi pînã la sfîrºit. Cine v-a fermecat
pe voi, sã pãrãsiþi calea aceasta ºi sã îndrãgiþi alte învãþãturi ºi aºa
de uºor sã stricaþi pãrtãºia ºi adunarea frãþeascã? Aceastã învãþãturã
nu vine de Domnul. Regãsiþi-vã, veniþi-vã în firea cea bunã, cum se
cuvine. Lepãdaþi tot ceea ce este tulburãtor ºi întristat. Lepãdaþi tot
ceea ce vã desparte de fraþi ºi, cu dragoste ºi cu pocãinþã,
îmbrãþiºaþi-vã, sãrutaþi-vã pe lacrimi ºi rugaþi-vã împreunã sã vã
ierte Domnul pentru clipa de slãbiciune pe care aþi avut-o ºi sã vã
dea putere sã luaþi de-acuma calea unitãþii ºi ascultãrii pînã la
sfîrºit. Iar pe cei care vin la voi, dacã nu vã aduc învãþãtura aceasta,
o r i ci n e ar f i ei , n u - i p r i mi þ i . Ci s f ãt u i þ i - i m a i d e g r a b ã s ã s e
pocãiascã.
Noi avem nãdejde în Domnul cã dv., toþi fraþii de acolo cãrora vã
trimitem acest cuvînt, îl veþi primi ºi asculta. S-ar putea ca altãdatã
sã nu vã mai putem trimite un alt cuvînt. Pentru cã anii vieþii mele
s-au dus. Hotãrîþi-vã ca, din dragoste pentru Domnul ºi din dorinþa
mîntuirii voastre sufleteºti, începînd chiar din clipa aceasta, pînã în
ceasul din urmã, sã faceþi ceea ce vã sfãtuim. Uniþi adunarea voastrã
ºi nu v-o mai despãrþiþi niciodatã. Domnul ne-a unit pe totdeauna ºi
oricine cautã dragostea ºi unitatea este în slujba lui Dumnezeu. Dar
oricine îi dezbinã pe fraþi nu-i de la Dumnezeu. Dragii mei fraþi ºi
s u r o r i , v ã î mb r ãþ i º ãm în Do mnu l , v ã î n cr ed i n þ ãm î n mî i n i l e
Domnului. Duhul Lui Sfînt sã vã pãzeascã pînã la sfîrºit. ªi duceþi
mai departe ºi celorlalþi fraþi aceste îndemnuri. V-a vorbit bãtrînul
frate Traian Dorz, în ziua de astãzi, 17-IX-1988. ªi rugîndu-vã sã
ascultaþi bine acest cuvînt ºi sã-l primiþi bine, vã încredinþãm în
Mîna Domnului, rugîndu-ne Domnului sã vã dãruiascã lumina ºi
ajutorul Sãu ca, dacã aþi început bine calea aceasta a mîntuirii,
 Pag. 293

s-o ºi sfîrºiþi bine. Cãci în zadar e începutul bun, dacã sfîrºitul este
rãu. Dumnezeu sã vã dea sfîrºitul bun. ªi, la capãtul vieþii, sã vedem
Faþa Domnului cu bucurie ºi sã moºtenim Împãrãþia Lui. Acolo ne
vom întîlni împreunã cu pãrintele Iosif, cu toþi fraþii ºi înaintaºii
noºtri, dacã aþi fost gãsiþi credincioºi în lucrul încredinþat vouã pînã
la venirea Domnului. Pentru toate, ne închinãm Tatãlui ºi Fiului ºi
Sfîntului Duh, Dumnezeul nostru, ºi-L binecuvîntãm pe Dumnezeu
acum ºi-n veci. Amin. Slãvit sã fie Domnul!
Cu privire la acest lucru despre care fratele Vasile a spus, cã
Oastea trebuie sã-ºi aibã timpul ºi locul ºi pentru adunare, dar ºi
slujbele Bisericii noastre sã fie respectate, noi dorim din toatã
inima, aºa cum a fost de la început: în ceasurile de rugãciune la
bisericã, noi, toþi fraþii, trebuie sã fim la bisericã, dupã cum în
ceasurile de adunare, toþi fraþii trebuie sã fie la adunare. Slujbele
Bisericii noi le respectãm ºi nu ne suprapunem cu ele. Cînd e slujbã
la bisericã, noi sã fim cu toþii acolo. Dar ºi dupã aceea, la orele
stabilite pentru adunare, noi nu trebuie sã mai deranjãm. Stabilim
orele de adunare cînd nu se face slujbã la bisericã ºi atunci, dacã
sîntem din adunarea Oastei, ne þinem de adunare.
Nu mai deranjãm dintr-o parte în alta, pentru cã gîndul acesta
desparte unitatea. Trebuie sã stabilim cu toþi fraþii, prin bunã
înþelegere, aceste ceasuri, ca ele sã se desfãºoare în rînduialã sfîntã,
atît la bisericã, cît ºi la adunare. Lucrurile din bisericã rãmîn ºi le
facem în bisericã; lucrurile din adunare le facem în adunare. Nu-i
bine sã le amestecãm; cînd nu se þine seamã de lucrul acesta, iese
totdeauna nemulþumire ºi tulburare. Noi facem cu tot sufletul nostru
ºi cu tot sufletul nostru dorim sã împlinim, cu credincioºie, toatã
slujba ºi toatã rînduiala, la care nu adãugãm ºi din care nu scãdem
nimic. Dar adunarea este a Domnului ºi programul adunãrii trebuie
respectat cu sfinþenie, aºa cum respectãm programul din sfînta
bisericã. Pentru cã oriunde este chemat Domnul ºi Numele Sãu,
acolo este Adevãrul Lui. ªi respectînd Adevãrul acesta, vom gãsi
cã oriunde sînt 2 sau 3 fraþi în localitate, sã nu renunþe la adunare.
Sã se pregãteascã de fiecare datã, prin rugãciune ºi prin meditaþie
asupra Cuvîntului lui Dumnezeu ºi asupra adevãrului ºi învãþãturii
pe care vor avea s-o dea altora. Aceastã putere care trebuie sã
meargã prin cuvîntul nostru de la noi spre alþii noi o cãpãtãm de la
Duhul Sfînt.
Dar o primim numai dacã noi înºine ducem o viaþã curatã ºi
s f î n tã. Cine trãieºte în pãcat as cu n s f i e î n f ami l i a l u i , f i e î n
intimitatea lui, fie în serviciul lui, acela nu va avea putere niciodatã.
Cine merge la adunare dupã ce a bãut vin sau cine se obiºnuieºte sã
bea vin sau altã bãuturã îmbãtãtoare, acela mai bine sã nu vorbeascã
Cuvîntul lui Dumnezeu. Dacã nu te poþi lepãda de pãcat, leapãdã-te
de cuvînt, pînã te vei putea lepãda de pãcat, ca sã poþi împãrþi
Cuvîntul lui Dumnezeu dintr-o inimã curatã, cu o gurã curatã, cu un
cuget curat. Sã nu-L provocãm pe Dumnezeu; sã nu-L ispitim pe
Domnul; sã nu-L jignim pe Dumnezeu; sã nu-L mîniem pe
Dumnezeu. Ca nu cumva, amestecînd pãcatul cu Cuvîntul lui
Dumnezeu, amestecînd Evanghelia cu bãutura sau cu alte pãcate, noi
sã-L mîniem pe Domnul ºi sã facem sã ne pedepseascã. Cã nu numai
cel care pãcãtuieºte va fi pedepsit, ci ºi copiii copiilor lui.
Pag. 294

Cuvîntul lui Dumnezeu este clar ºi spune: Blestemat este oricine

face cu nebãgare de seamã lucrarea lui Dumnezeu. Îngroziþi-vã de
acest lucru. ªi toþi cei care mãrturisiþi Cuvîntul Domnului feriþi-vã
de pãcat. Trãiþi în sfinþenie ºi în curãþie. Dacã nu puteþi trãi în
curãþie, cel puþin nu vã apropiaþi sã propovãduiþi altora. Fie-vã
groazã sã vã apropiaþi nepregãtiþi de scaunul harului sau al judecãþii
lui Dumnezeu. De aceea, pregãtiþi cuvîntul prin sfinþenia vieþii, prin
înfrînare. Vã feriþi de orice bãuturi îmbãtãtoare, pentru cã este scris:
Nu puteþi bea ºi paharul lui Dumnezeu, ºi paharul dracilor. Paharul
Domnului este Împãrtãºania sau medicamentul. Toate celelalte sînt
pahare ale dracilor. Dacã-L iubiþi pe Dumnezeu ºi vreþi mîntuirea,
feriþi-vã de orice astfel de lucru rãu care întineazã ºi Cuvîntul lui
Dumnezeu, ºi viaþa, ºi Lucrarea lui Dumnezeu prin cel care trãieºte
în pãcat, deºi se pretinde credincios. Vã rugãm sã luaþi seama bine
la aces t e cu v i n te, pentru ca nu cumva, întãrîtînd la mînie pe
Dumnezeu, sã fiþi pedepsiþi ca niºte oameni necuviincioºi, care
faceþi cu nevrednicie lucrarea lui Dumnezeu. Amin. Cine vorbeºte
despre Dumnezeu ºi trãieºte în pãcat, cine vorbeºte despre cruce ºi-i
urãºte pe fraþi, acela este un ucigaº. Cuvîntul lui Dumnezeu scrie
clar: Cine urãºte pe fratele sãu este un ucigaº. ªi ºtiþi cã nici un
ucigaº nu va vedea mîntuirea. Fraþilor, îngroziþi-vã de acest lucru.
Nu vã vorbiþi de rãu.
Nu-i vorbiþi de rãu pe fraþi. Iubiþi-i pe fraþi ºi-i iertaþi dacã vã
greºesc. Pentru cã aºa cerem în fiecare rugãciune: sã ne ierte ºi pe
noi cum îi iertãm pe alþii. Dar dacã noi nu-i iertãm pe fraþi ºi nu-i
iubim pe fraþi, sã ne temem de Dumnezeu, pentru cã putem face
cunoºtinþã cu mînia lui Dumnezeu. ªi este scris: Grozav lucru este
sã cazi în mîinile lui Dumnezeu. Vã rugãm, fiþi cu grijã asupra
acestor lucruri. Dragostea, pãrtãºia frãþeascã sã fie virtutea ºi harul,
ºi legãtura pe care sã n-o rupeþi niciodatã ºi pe care s-o refaceþi
totdeauna, oricînd satana vine s-o rupã. Iubiþi-i pe fraþi. Cuvîntul
care spune: sã n-apunã soarele peste mînia sau peste ura, sau peste
duºmãnia dintre voi, este o poruncã de la Dumnezeu. Faceþi acest
lucru. Pentru cã, dacã vã obiºnuiþi cu pãcatul, veþi începe sã trãiþi
în pãcat fãrã sã vã simþiþi mustraþi. Cine învaþã sã umble strîmb nu
mai ºtie sã umble drept. Dacã învãþaþi sã cãlcaþi Cuvîntul lui
Dumnezeu, vã veþi obiºnui cu aceastã cãlcare a lui Dumnezeu ºi veþi
trãi ºi în pãcat, crezînd cã-L slujiþi ºi pe Dumnezeu. Nu putem sluji
ºi lui Dumnezeu, ºi lui mamona. Feriþi-vã de pãcat ºi fie-vã groazã
de rãu, dacã nu vreþi sã vã prãbuºiþi pentru totdeauna. Noi ne rugãm
lui Dumnezeu sã trãiþi o viaþã sfîntã ºi curatã. ªi atunci, aceastã
curãþie ºi sfinþenie vã va sfãtui cum sã procedaþi de fiecare datã.
Amin.
Fraþilor, Cuvîntul lui Dumnezeu e clar: Rugaþi-vã unii pentru
alþii. ªi Sfîntul Apostol zice: Rugaþi-vã pentru mine, fraþilor. Cã de
rugãciune avem toþi nevoie. ªi, dacã Sfîntul Apostol Pavel zice: Am
nevoie de rugãciunile voastre, cu cît mai mult trebuie sã ne rugãm
noi? Cum v-a învãþat satana sã nu vã rugaþi unul pentru altul? Cine
v-a spus acest lucru e de la diavolul. Cuvîntul lui Dumnezeu spune
sã vã iubiþi ºi sã vã rugaþi, ºi sã vã ajutaþi cu dragoste unii pe alþii.
Cum e posibil sã primim noi învãþãturi aºa de strãine ºi ostile
Cuvîntului lui Dumnezeu ºi sã ne mai întrebãm: Oare e bine sau
nu-i bine?
 Pag. 295

Cînd ºtim limpede, cãci Cuvîntul lui Dumnezeu ne vorbeºte clar.

Citiþi Biblia! Dacã nu veþi citi Biblia, vã veþi rãtãci, aºa cum spune
Mîntuitorul: vã rãtãciþi, neºtiind Biblia, neºtiind Scripturile. Citiþi
Biblia ºi veþi vedea cum trebuie sã ne rugãm, cînd trebuie sã ne
rugãm: cã trebuie sã ne rugãm totdeauna, cã trebuie sã ne rugãm
pentru toþi. ªi pentru vrãjmaºii noºtri, nu numai pentru prieteni sau
binefãcãtori, sau fraþi. Dar pentru aceºtia, cu atît mai mult. Dacã nu
citiþi Biblia ºi dacã nu vã cãlãuziþi dupã îndrumãrile pãrintelui Iosif,
sigur cã vã veþi rãtãci dintr-o prãpastie în alta, pînã vã veþi prãbuºi
pentru totdeauna. ªi-i pãcat, cã aþi început aºa de frumos. ªi aþi
mers aºa de frumos pe calea aceasta atît de mult timp. De aceea,
întoarceþi-vã la dragostea dintîi, la învãþãtura de la început. ªi de
toþi învãþãtorii rãi, care v-au depãrtat de aceste lucruri bune,
depãrtaþi-vã. Pentru ca sã n-ajungeþi cu ei cu tot în prãpastia
veºnicã. Domnul sã aibã milã de voi, de toþi. Vã rugãm,
ascultaþi-ne! Slãvit sã fie Domnul.
Pag. 296

Haina de nuntã - naºterea din nou

Vorbirea fratelui Traian Dorz la nunta de la Zãvoi - 4-II-1989

Domnului Dumnezeului nostru sã-I aducem slavã, cinste ºi

închinãciune, Tatãlui ºi Fiului ºi Sfîntului Duh. Amin. Dupã aceea
aducem fraþilor ºi surorilor noastre din aceastã sãrbãtoare scumpã,
începînd cu mirii, cu pãrinþii lor trupeºti ºi sufleteºti, ºi-apoi tuturor
fraþilor ºi surorilor noastre, salutul minunat din sfîntul Cuvînt al lui
Dumnezeu din cartea Apocalipsa, capitolul 19, versetul 9: Apoi mi-a
zis: Scrie: Ferice de cei chemaþi la ospãþul nunþii Mielului. Apoi
mi-a zis: Acestea sînt adevãratele cuvinte ale lui Dumnezeu. Slãvit
sã fie Domnul! Sîntem la o nuntã ºi ne bucurãm din toatã inima de
acest prilej minunat. O nuntã-i totdeauna un prilej minunat ºi fericit.
Ce bucurie pentru cei care au fãcut invitaþia la nuntã! Ce fericiþi
trebuie sã fie aceºti miri iubiþi care sînt în faþa lui Dumnezeu ºi în
faþa noastrã binecuvîntaþi cu ceasul cel mai ales din viaþa lor:
sãvîrºirea sfintei Taine a nunþii, care este o poruncã cereascã!
Nunta, Taina aceasta, a fost instituitã pentru prima datã în Eden.
Dumnezeu a sãvîrºit nunta cea dintîi. El a ales primii nuntaºi, primii
miri. El a fost pãrintele minunat al celor dintîi miri fericiþi. Ce
frumoasã a fost nunta lor în Cer! Ce fericit a fost mirele cînd ºi-a
vãzut mireasa ºi a zis: Iatã os din oasele mele, carne din carnea
mea! A simþit cã, în urma rugãciunii, în urma aºteptãrii, în urma
rãbdãrii lui, Dumnezeu i-a dat într-adevãr fiinþa scumpã pe care a
simþit-o pentru totdeauna parte din fiinþa sa, trup din trupul sãu, os
din oasele sale. Aºa-i nunta pe care o pregãteºte Dumnezeu ºi aºa-i
unirea pe care o dã El celor 2 suflete pe care le uneºte. Ce fericit
trebuie sã fi fost Tatãl cînd ªi-a vãzut aceºti copii minunaþi uniþi!
Cînd a vãzut mirele fericit cã-ºi îmbrãþiºeazã soþia ºi-I mulþumeºte
Tatãlui cã a fãcut-o aºa de frumoasã, mai mult decît a simþit-o el
necesarã vieþii sale! Ce fericitã trebuie sã fi fost ºi mireasa cînd
Tatãl a dus-o de mînã ºi i-a dat-o lui Adam! Pe Eva! Ce Pãrinte
minunat a fost cel dintîi Tatã, al celor dintîi 2 miri! Totdeauna
nunta e un prilej minunat.
În primul rînd pentru pãrintele care-ºi vede fericit, copiii. Apoi
ºi pentru ceilalþi, care participã la aceastã minunatã sãrbãtoare. Noi
am trãit atîtea minunate sãrbãtori ca acestea. Totdeauna prilejul
nunþii e un prilej fericit ºi bucuros ºi pentru cel care face nunta,
care rînduieºte nunta, care osteneºte pentru nuntã ºi care doreºte sã
ia parte la nunta lui cele mai alese feþe, cei mai scumpi prieteni.
Nimeni nu-ºi cheamã la nuntã, decît pe cei mai scumpi ai lui, în
primul rînd. ªi cît de fericit trebuie sã fie oricine face o nuntã cînd
vede venind prietenii lui dragi, primii sãi chemaþi, pe toþi cei cu
care a fost fericit ºi cu care vrea sã trãiascã fericit acest unic ºi
minunat moment care e, în viaþa unui om, nunta lui! Dar ºi cei care
primesc o invitaþie sînt fericiþi. Ce fericiþi sîntem noi, care am
primit invitaþia sã participãm la aceastã nuntã frumoasã! Eu mã uit,
numai Dumnezeu ºtie ce bucurie mare am cînd vã vãd feþele ºi cînd
vã simt dragostea de Dumnezeu. ªi nu ºtiu sã-I mulþumesc îndeajuns
Domnului pentru astfel de prilejuri cînd ne vedem unii cu alþii ºi
putem împreunã sã ne unim inimile într-o rugãciune, într-o cîntare
cum se va cînta cîntarea aceea:
 Pag. 297

Ce bine-i printre voi, iubiþii ºi dragii sufletului meu, iubirea

voastrã-n mine arde alãturi de-a lui Dumnezeu. Întîi e-a Lui, apoi,
aproape de ea, mi-e dragostea de voi; Hristos ºi voi mi-aþi fost
comoara în lumea asta de noroi.
ªi de aceea Îi mulþumim lui Dumnezeu pentru fiecare astfel de
prilej. Sîntem fericiþi acuma cînd stãm la aceastã nuntã minunatã ºi
binecuvîntãm pe Domnul pentru pãrinþii cãrora Dumnezeu le-a dat
aºa copii minunaþi. ªi binecuvîntãm Numele Domnului, care a fãcut
ca inimile lor sã vibreze din dragoste pentru Domnul, sã se predea
Domnului ºi dupã aceea sã-I încredinþeze lui Dumnezeu ºi alegerea
pentru viaþa de cãsnicie de care au nevoie ºi unul, ºi celãlalt. ªi cînd
Dumnezeu îl alege pe unul pentru celãlalt, atunci se întîmplã ca ºi
cu I s aac º i cu R eb e c a . C î n d e l , d e d ep ar t e, f ãr ã s - o f i v ãzu t
niciodatã pe fata aceasta pe care i-o alesese Dumnezeu ºi nici ea nu
l-a vãzut pe el cum spune aºa de frumos: Nici Isaac n-o cunoscuse,
nici Rebeca nu-l ºtia, dar din prima lor privire s-au iubit ºi el, ºi ea.
Aºa pune Dumnezeu sentimentul acesta ceresc în inima celor care
îºi cer lui Dumnezeu soþia ºi-ºi cer lui Dumnezeu soþul, ºi-l aºteaptã
cu rãbdare, din mîna lui Dumnezeu. Din prima lor privire se înþeleg.
Dragostea are altfel de mijloc de a se înþelege: privirea; simþirea;
duhul.
Nu-i nevoie sã vorbeºti celui care te iubeºte, nici sã-þi vorbeascã
cel pe care-l iubeºti. O privire, o simþire sînt o comunicare mai
perfectã decît orice cuvînt, între sufletele care se iubesc. Aºa este
legãtura noastrã cu Dumnezeu, dacã-L iubim. Prilejul nunþii e un
prilej binecuvîntat. Noi am fost la multe nunþi. Sîntem de-acuma
bãtrîni. Dar nunþile la care am fost noi cînd eram copii nu aºa se
petreceau. 2 feluri de nunþi erau ºi atunci: era nunta oamenilor
sãraci ºi nunta oamenilor bogaþi. Cei bogaþi fãceau nuntã cu cinste,
aºa se zicea. 3 zile þinea! Dar nu mergeau acolo oameni lipsiþi ºi
sãraci. Erau invitaþi numai cei care fãceau parte din aceeaºi tagmã
din care fãcea parte cel care a aranjat nunta. 3 zile se petrecea la
nunþi de acestea. Era belºug de toate. Au fost ºi nunþi ale sãracilor.
Acolo nu erau prea mulþi invitaþi ºi nu erau prea multe bucate ºi
prea multã risipã de desfãtãri pãmînteºti. Noi ne obiºnuim sã vorbim
despre Cuvîntul lui Dumnezeu. De cînd ne-am întors la Domnul, noi
toate lucrurile noastre le coordonãm ºi le comparãm, ºi le clasificãm
în legãturã ºi în funcþie de Biblie, de Cuvîntul lui Dumnezeu. Ea
este Cartea Vieþii, lumina lui Dumnezeu pentru viaþa noastrã. ªi în
legãturã cu cuprinsul Bibliei ºi în lumina ei vedem noi toate
adevãrurile.
Pînã cînd nu ne-am întors la Dumnezeu ºi n-am cunoscut aceastã
Lucrare minunatã, noi n-am cunoscut astfel de nunþi. Am cunoscut
numai 2 feluri: nunta celor sãraci, care erau mai lipsiþi ºi la care nu
prea mergeau mulþi, ºi nunta celor bogaþi, la care mergeau cei aleºi.
Acolo se primeau ºi daruri ºi se ºi dãdeau daruri. Din Biblie, noi am
cunoscut Cuvîntul lui Dumnezeu ºi în privinþa aceasta. ªtim - ºi s-a
vorbit - mai ales despre 2 prilejuri de nunþi arãtate în Biblie: una de
la Ioan, capitolul 2, nunta din Cana, despre care s-a vorbit destul de
mult. Alta, de la Matei 22: nunta fiului de împãrat, despre care s-a
cam vorbit ºi nu s-a prea vorbit. Nunta din Cana a fost a unor
oameni sãraci. Domnul ºi Maica Domnului, ºi ucenicii Lui erau
oameni sãraci. Pe ei nu-i chemau la nuntã bogaþii.
Pag. 298

Pe cei sãraci numai sãracii îi cheamã. Pe cei sãraci numai sãracii

îi ajutã. Cei bogaþi n-au timp sã-i ajute pe sãraci. Lucrarea lui
Dumnezeu numai sãracii o ajutã; la bolnavi, numai bolnavii se duc,
cei sãnãtoºi n-au timp. La nunta din Cana, nunta unor miri sãraci,
s-au dus numai oameni sãraci. Printre aceºtia era ºi Domnul Isus ºi
Maica Domnului, care, trupeºte, lumeºte, omeneºte vorbind, erau
oameni sãraci. Se vede cît de sãraci erau mirii aceºtia cã, deºi
trebuia sã dea cîte un pahar de vin la fiecare dintre nuntaºi, a fost
o vreme cînd nu s-a mai ajuns nici mãcar un pahar de vin, ca sã dea
o cinste celor care erau. Atît de sãraci erau. ªi sigur cã s-au dus la
Maica Domnului ºi i-au zis: Ce sã facem? Roagã-L acuma pe Fiul
tãu sã ne ajute cumva. Domnul Isus i-a ajutat ºi le-a zis: Iatã vinul
cel mai bun: scoateþi apã din fîntînã ºi-o turnaþi. ªi cea mai bunã
bãuturã din lume le-a dat-o Hristos. Apa pe care le-a dat-o Hristos
a fost, pentru ei, cu un gust atît de binecuvîntat! Aceea nu era vin!
Era vinul cel nou al dragostei lui Dumnezeu, despre care scrie în
Cîntarea Cîntãrilor ºi în atîtea locuri frumoase, cînd spune: Beþi,
prieteni, ºi îmbãtaþi-vã de dragoste! Asta-i dragostea lui Dumnezeu.
Sfîntul Apostol Pavel spune: Sînt nebun din dragostea lui
Dumnezeu!
Bãuse vinul pe care i-l dãduse Hristos. Vinul cel bun, bãutura cea
mai bunã e cea pe care o dã Hristos; ºi El o scoate din fîntînã.
Aceea e bãutura cea bunã: cînd pune Hristos gust în apa aceasta.
Noi o preferãm înaintea oricãrei alte bãuturi. De ce la nunþile
Domnului nu se serveºte bãuturã? Domnul pune binecuvîntare
într-un pahar cu apã ºi noi sîntem mai fericiþi cu acest pahar cu apã,
gustat în Numele Domnului, în mijlocul copiilor lui Dumnezeu,
decît cu orice altã bãuturã. Noi n-avem nevoie nici de bãutura
lumeascã, nici de bãutura cealaltã, spiritualã, care vine din lume.
Cînd Dumnezeu ne binecuvînteazã apa aceasta, ea, Apa cea Vie,
Cuvîntul lui Dumnezeu, în sufletul nostru capãtã dulceaþa ºi bucuria
unei bãuturi îmbãtãtoare ºi fericite. N-am dori sã mai bem niciodatã
altfel de bãuturã. Cine vine la Domnul ºi gustã din bãutura aceea
minunatã pe care a dat-o El la nunta din Cana acela nu era vin, era
binecuvîntarea lui Dumnezeu, bãutura cea nouã, duhovniceascã, cine
o bea nu mai doreºte altã bãuturã. Cine vrea sã se adape cu adevãrat
dintr-o bãuturã îmbãtãtoare ºi sfîntã, va bea din Apa cea Vie pe care
o dã Hristos.
De aceea noi iubim aceastã bãuturã. ªi de aceea noi nu dorim
nici o altã bãuturã la nunþile noastre, decît aceea pe care o scoþi din
fîntînã, cum a spus Mîntuitorul: Scoateþi ºi daþi. Ce a scos Hristos
ºi ce a dat El a cãpãtat un gust minunat ºi va cãpãta - cum capãtã
Cuvîntul lui Dumnezeu - aceastã desfãtare sufleteascã ºi preþul cel
fericit ºi scump care satisface inima noastrã ºi stîmpãrã sufletul
nostru ca cea mai dulce ºi mai rãcoroasã bãuturã. Asta este apa, ãsta
este vinul, asta este bãutura pe care o dã Hristos la nunþile Sale.
Nunta din Cana era nunta unor miri sãraci. Nunta la care nu le-a
ajuns bieþilor miri sã dea nici mãcar un pahar cu bãuturã celor care
veneau. Hristos le-a rezolvat problema. Oricît de sãrac e un mire,
oricît de sãrac e un pãrinte care face o nuntã cu adevãrat
binecuvîntatã de Dumnezeu, aceastã bãuturã o dã. ªi dacã ajunge în
vreo situaþie neplãcutã, aleargã la Domnul Isus. Maica Domnului ºi
cei care sînt în jurul Domnului vor mijloci rugãciunile noastre.
 Pag. 299

ªi, nu existã problemã care sã nu ne fie rezolvatã, cînd Maica

Domnului ºi sfinþii Lui intervin pentru noi. Aºa de frumoasã a fost
ascultatã intervenþia Maicii Domnului! ªi problema mirilor sãraci
ºi a pãrinþilor sãraci s-a rezolvat în chip fericit. Se vorbeºte, la
Matei 22, despre o altã nuntã. Nunta cea cu cinste, a unui împãrat.
Asta este o altfel de nuntã. Explicaþia ei este altfel. Dar acolo se
întîmpla cu totul deosebit. Împãratul care fãcuse nunta - ºi cel care
fãcea o astfel de nuntã - pregãtea mai dinainte, pentru toþi invitaþii
lui, o hainã specialã de nuntã. Citiþi la Matei 22 ºi veþi vedea acest
lucru. Ce se întîmpla? Cei care erau invitaþi treceau pe la poarta
împãratului sau a stãpînului care aranjase nunta ºi primeau de acolo,
drept cadou, dar cadou pentru totdeauna, o hainã de nuntã. Nimeni
nu mai lua haina, odatã ce a dat-o. Împãratul nu ia înapoi ce dã. Un
om credincios nu ia înapoi. A dat ceva cuiva, a dat un ban mai mult,
a dat o bucatã de pîine mai mult, a dat o hainã? Sã nu-þi mai parã
rãu cã ai dat-o, - înapoi sã nu mai iei. Despre ce ai dat, spune: În
Numele lui Dumnezeu.
Împãratul sã mai ia înapoi? El n-a mai luat. Cineva care mergea
la nunta lui, care primea invitaþia ºi se ducea la nuntã, primea de la
început cadou etern haina de nuntã. Cu aceastã hainã intra la nuntã.
Cu aceastã hainã petrecea între toþi ceilalþi nuntaºi. Ce minunat
trebuie sã fi fost un nuntaº chemat de împãratul, care primea haina
împãratului, cu efigia împãratului, cu însemnele împãratului ºi se
aºazã la masa împãratului! Asta era cinstea cea mare a celor care au
primit invitaþia. Dar ce se întîmplã în Evanghelie? Spune
Mîntuitorul cã primii chemaþi au refuzat. Aceasta era o insultã, o
provocare la adresa împãratului. Îþi face Împãratul cinstea sã te
cheme la nunta lui, îþi face cadou o hainã de nuntã pe care nu þi-o
mai ia niciodatã înapoi, îþi face preþuirea ºi respectul acesta sã fii
invitat acolo, la nunta Lui cereascã - ºi tu sã refuzi! ªi cum au
motivat cei care au refuzat invitaþia? Unul a zis: Nu pot sã vin.
Iartã-mã, te rog. Am cumpãrat niºte boi, mã duc sã-i încerc. Al 2-lea
a zis: Nu pot sã vin. Am plantat o vie. Mã duc s-o vãd. Al treilea a
spus: Nu pot sã vin. Mi-am luat o soþie. Trebuie sã mã duc cu ea la
distracþii.
Cele 3 mari motive pentru care oamenii au refuzat invitaþia
Domnului ºi invitaþia la nunta Lui cereascã sînt acestea 3: comerþul,
producþia ºi distracþiile. Astãzi aceleaºi lucruri au rãmas motivele
pentru care oamenii nu vin la Dumnezeu ºi nu acceptã invitaþia
Domnului sã se întoarcã la El, sã vinã la Nunta Lui ºi sã primeascã
haina Lui de nuntã. Unii iubesc comerþul, afacerile. Alþii, producþia:
se ocupã numai sã munceascã zi ºi noapte ºi sã producã. Alþii,
numai cu distracþii; tot felul de distracþii. Comerþul, producþia ºi
distracþia sînt cele 3 motive pentru care cei mai mulþi nu se întorc
la Dumnezeu ºi nu primesc invitaþia Domnului. Dar Împãratul a
apreciat la justa lor importanþã refuzul. A zis: Da? Le-am fãcut
cinstea aceasta mare sã le pregãtesc totul. Am zis: Toate sînt gata:
mesele sînt întinse, hainele pregãtite, scaunele gata. Veniþi ºi vã
desfãtaþi! Veniþi ºi vã bucuraþi! Ei au refuzat, fiecare vãzîndu-ºi de
mizerabilele lui preocupãri. Au refuzat chemarea lui Dumnezeu. Au
refuzat invitaþia la nuntã. Dar s-a mai întîmplat ceva. În timpul
nunþii, împãratul a vrut sã-ºi vadã nuntaºii. ªi a mers, cercetînd din
loc în loc, sã-i vadã pe cei care au intrat.
Pag. 300

A bãnuit El cã trebuie sã fie ceva în neregulã acolo. ªtie

Dumnezeu ºi-i cunoaºte totdeauna pe toþi ai Lui. În bisericã, în
adunãrile Domnului, în locurile unde se propovãduieºte Evanghelia
ºi unde se întinde masa cea minunatã a Nunþii cereºti cã e o masã
binecuvîntatã aici! Stãpînul vine printre rîndurile noastre ºi Se uitã
la fiecare dintre noi cam care este starea noastrã. Cam care este
atitudinea noastrã. Cam care sînt gîndurile cu care am venit noi.
Cam care este calea ºi locul pe unde am intrat. Uitaþi-vã dar cu
bãgare de seamã la bunãtatea ºi la asprimea lui Dumnezeu. Bunãtate
faþã de voi, care aþi crezut, ºi asprime faþã de cei care n-au crezut ºi
n-au rãmas ascultãtori. Negreºit, ºi faþã de voi, dacã nu veþi rãmîne
ascultãtori. Altfel, veþi ajunge ºi voi ca ºi cel gãsit neascultãtor ºi
necredincios. Aceste 2 nunþi sînt scrise în chip deosebit în Noul
Testament. ªi despre aceste 2 nunþi ºi despre sensul lor ºi înþelesul
lor cel adînc se vorbeºte mereu. ªi avem mereu de vorbit, ºi avem
mereu ceva mai nou de învãþat din toate interpretãrile ºi din toate
recitirile noastre asupra acestor locuri din sfîntul Cuvînt al lui
Dumnezeu. Mai citiþi o datã nunta din Cana, de la Ioan capitolul 2,
ºi vedeþi, ºi gîndiþi-vã, transpuneþi-vã în situaþia mirilor sãraci care
aveau numai nuntaºi puþini; ºi, cu toate cã au avut nuntaºi puþini, nu
au avut mãcar un pahar cu care sã-l cinsteascã pe cel care venea la
nuntã. Au ajuns într-o situaþie neplãcutã, într-o situaþie dificilã,
într-o situaþie penibilã. Dar au avut o scãpare.
Era acolo Domnul Isus. ªi Domnul i-a salvat. Cel sãrac este
totdeauna mai temãtor ºi mai respectuos. El se roagã lui Dumnezeu,
nu îi e ruºine sã se roage. El vine înaintea Domnului cînd este în
lipsã ºi nu îi e ruºine sã cearã Domnului. ªi nu îi e ruºine sã
intervinã prin cei care pot ajuta rugãciunile lui spre Domnul. ªi
totdeauna pe astfel de sãraci credincioºi Dumnezeu i-a salvat din
toate situaþiile lor penibile. Sîntem sãraci în credinþã, toþi sîntem
sãraci. Sîntem sãraci în milostenie ºi în bunãtate, ºi în rãbdare, ºi în
iubire, ºi în toate sîntem sãraci. Dar Mîntuitorul a spus: Ferice de
cei sãraci. Ca sã ne îndemne, sã ne încredinþeze cã, oricît de sãraci
am fi, avem o speranþã ºi avem la cine sã alergãm totdeauna. Sîntem
sãraci în rãbdare - cînd nu putem avea rãbdare nici cu soþia bolnavã
sau cu soþul neascultãtor, nici cu copiii obraznici, nici cu pãrinþii
neînþelegãtori!
Sã alergãm la Domnul. Sã ne simþim sãraci, sã spunem: Doamne,
eu sînt sãrac. Ai milã de mine, ajutã-mã. Sîntem în situaþii neplãcute
ºi în situaþii penibile, în care trebuie sã facem faþã la niºte obligaþii
în faþa cãrora nu ne simþim în stare sã ne descurcãm singuri?
Alergaþi la Domnul. Psalmistul spune: Dar eu alerg la rugãciune.
Doamne, mã ameninþã vrãjmaºul. Eu alerg la rugãciune. Sînt slab ºi
ispititorul mã ispiteºte ºi mã tortureazã. Eu alerg la rugãciune. Sînt
neputincios, sînt în primejdie, sînt în toate lipsurile, dar eu alerg la
rugãciune. Totdeauna avem la cine sã alergãm. Cînd vã simþiþi
sãraci în rãbdare, în fapte bune, în blîndeþe, în credincioºie, alergaþi
la Domnul. El este bogat ºi dã tuturor cu mînã largã, celor care-I
cer. Cînd simþim cã n-avem nici înþelepciune, nici rãbdare, nici
bunãtate, nici bunãvoinþã cum ar trebui, sã-I cerem Domnului. El e
bogat ºi ne ajutã. Ce-am vrut sã spunem noi acuma în chip deosebit
despre aceastã situaþie? Noi Îi mulþumim lui Dumnezeu cã am ajuns
aici.
 Pag. 301

ªi dacã n-am spune nici un cuvînt, ºi dacã n-am cînta nici o

cîntare, ci numai ne-am privi ochii înlãcrimaþi - ºi am simþi în
sufletele noastre aceeaºi dragoste de Dumnezeu, noi am fi fericiþi.
C ã, dincol o d e co mu n i cãr i l e n o as t r e cu cu v î n t u l s au cu al t e
mijloace, avem comunicarea Duhului. Duhul vorbeºte duhului. ªi
cei care-L iubesc pe Dumnezeu se înþeleg dincolo de cuvinte, prin
harul lui Dumnezeu, care face legãtura cea tainicã dintre sufletele
noastre. S î ntem fericiþi. Aº vrea sã cîntãm permanent numai
cîntarea, Ce bine-i printre voi, iubiþii / ºi dragii sufletului meu. ªi,
cu cît trece timpul ºi cresc în inimile noastre virtuþile Duhului Sfînt,
cu atîta ne iubim mai mult unii pe alþii, cu atîta dorim sã ne ajutãm
ºi sã ne mîngîiem unii pe alþii. Nouã Dumnezeu ne-a dat 4 mari
daruri sfinte cînd ne-am întors la Dumnezeu. Pe acestea noi nu
le-am cunoscut înainte de a ne întoarce la Domnul. Cînd Domnul a
fãcut cum aþi auzit înainte - ca în þara noastrã sã se iveascã acest
mesaj sfînt al Oastei Domnului, Dumnezeu ne-a dat prin aceastã
Lucrare, prin pãrintele nostru Iosif, 4 mari izvoare de la care se
stîmpãrã sufletul nostru totdeauna. Cel dintîi e adunarea. Noi n-am
cunoscut adunarea pînã nu ne-am predat Domnului. Dar iatã, pentru
cît am renunþa noi o datã la bucuria întîlnirii noastre cu fraþii, aici
unde Domnul ne întinde aºa o masã, o nuntã binecuvîntatã, cu un
ospãþ fericit totdeauna?
Cine nu doreºte sã meargã la o nuntã în care este desfãtare de
bucurie? Cine a mai gustat aºa cîntãri cereºti ca noi? Cine a primit
aºa bucurii ºi binecuvîntãri, aºa cuvinte minunate ca o manã
cereascã întinsã pe mesele noastre, de la care ne putem hrãni? ªi,
cînd ne întoarcem, de fiecare datã ne simþim sufletul plin ca o pîine
mare, coaptã, proaspãtã, albã, moale, dulce, gustoasã. Pentru cã
pîine este Cuvîntul lui Dumnezeu ºi apã dulce este Cuvîntul, ºi
miere dulce, ºi binecuvîntare de la Dumnezeu e Cuvîntul lui
Dumnezeu. Deci primul dar al Domnului a fost adunarea noastrã.
Noi n-am cunoscut adunarea pînã n-am cunoscut întîi pe Domnul ºi
n-am venit în Lucrarea Lui. Ce frumoase au fost toate bucuriile
noastre în mijlocul adunãrilor! Iatã, eu sînt bãtrîn aici. Sînt de la 15
ani în Lucrarea Domnului. Am cutreierat mii ºi mii de drumuri ºi
cãi ºi-am fost în atîtea. Toate au rãmas în sufletul meu aºa ca un
stup încãrcat de miere cereascã, bucuriile ºi amintirile adunãrilor
noastre frumoase. Cînd, mai demult, eram copii, n-aveam mijloace
de miºcare ºi de locomoþie, nici maºini, nici trenuri la îndemînã.
Mergeam pe jos zeci ºi uneori chiar sute de km, cum au mers primii
apostoli. Dar acum, cînd trec mãcar în amintire pe aceste drumuri,
t o t d eau n a mi - ad u c ami n t e: s u b p o mu l acel a n e - a m r u g a t , l a
ramificaþia cealaltã ne-am bucurat, ne-am despãrþit sau ne-am
întîlnit împreunã. Îmi amintesc cã am plecat 18 pe un drum odatã ºi
am mers zeci de km, ºi n-am avut mîncare nici unii. Am avut un mãr
în buzunar. În 18 felii l-am împãrþit. Ne-am rugat Domnului, am
cîntat o cîntare ºi am putut merge pe urmã pînã mai departe. ªi
amintirea aceasta a fost pentru noi ceva de neuitat de frumos. Noi
am trãit cu Domnul ºi cu fraþii, în drumurile ºi chiar în împrejurãrile
cele mai grele, cele mai fericite bucurii. Nu le-am schimba pentru
nici o altã bucurie din lume.
Pag. 302

Acum, cînd sîntem la nunþile Domnului, cînd ºi nunta, felul

acesta de nuntã, este un dar nou ºi binecuvîntat, necunoscut înainte,
primit de la Domnul prin adunare ºi prin Lucrarea aceasta, acuma
ne dãm noi seama de marea diferenþã dintre felul cum sãrbãtoream
noi nunþile atunci cum le sãrbãtoreau ºi alþii ºi cum ºi noi am apucat
ºi felul minunat în care sãrbãtorim noi acum nunþile noastre. Cu
ce-am mai schimba? Care mamã ºi tatã sînt mai fericiþi, decît acei
care-ºi vãd copiii uniþi în dragostea lui Dumnezeu, în mijlocul unor
adunãri binecuvîntate, însoþite de rugãciuni, de cîntãrile cele mai
frumoase. ªi împreunã cu noi nu sînt aici numai fraþii. Împreunã cu
noi sînt îngerii Domnului, pentru cã în mijlocul nostru Cel dintîi
invitat este Hristos. El a spus: Iatã, Eu sînt cu voi în toate zilele.
Oriunde 2 sau 3 se adunã în Numele Meu, Eu sînt în mijlocul
vostru. Cît de minunat este El! Nu-L simþiþi? Nu ºtiu cum, parcã aº
vrea sã v ã f ac s ã vã gîndiþi cum vibreazã sufletul cînd simte
prezenþa lui Hristos în mijlocul nostru. Ce înseamnã cuvintele
acestea, feþele acestea sfinte, atmosfera aceasta cereascã, decît
prezenþa lui Hristos, din care emanã toate aceste binecuvîntãri
pentru fiecare. Ne vom duce de aici; ºi ne vom duce ºi de la alte
nunþi. Dar plecarea noastrã nu va mai fi cum a fost venirea. Veþi
duce niºte amintiri frumoase, niºte cuvinte frumoase, niºte impresii
frumoase ºi nu veþi uita niciodatã atmosfera cereascã în care aþi
sãrbãtorit aici ceasurile acestea din seara aceasta. Iatã cu cît ne
îmbogãþim noi de fiecare datã cînd participãm la nunta Mielului, la
nunta lui Hristos.
ªi, dacã pe pãmînt e aºa, ºi dacã aici, unde avem atîtea slãbiciuni
ºi noi înºine sîntem atît de nedesãvîrºiþi cã, oricît de mult am vrea,
nu putem primi ºuvoiul întreg de binecuvîntãri pe care îl revarsã
Dumnezeu peste noi, ºi dacã aici, unde sîntem atît de limitaþi ºi de
nedesãvîrºiþi, trãim totuºi astfel de bucurii, ce trebuie sã fie acolo
la Nunta aceea despre care a spus Sfîntul Apostol Ioan în
Apocalipsa, cînd a zis cã i-a spus un glas ceresc: Scrie: Ferice de
cei chemaþi la ospãþul nunþii Mielului. Scrie Ioane: Acestea sînt
adevãratele cuvinte ale lui Dumnezeu. Ne dãm noi oare seama de
importanþa ºi de valoarea aceasta veºnicã a acesto r cuvinte?
Cuvîntul Domnului vorbeºte de multe ori: Spune. Ei, aici spune
Cuvîntul Domnului: Scri e. C u vîntul spus are valoarea ºi are
întinderea celor 2, 3, 10 sau 100 de suflete care îl ascultã cu
urechile ºi îl aud. Cuvîntul scris e altceva. Cuvîntul scris îl citesc
milioane de ochi ºi milioane de ani. Acesta este de valoare veºnicã.
Cum spune proverbul: Gura zice, vîntul duce. Dar ceea ce se scrie
rãmîne.
ªi Cuvîntul Domnului a vrut sã spunã aceste lucruri. Acestea sînt
de o valoare veºnicã. Scrie-le, Sfinte Ioane. ªi spune-le, sã le audã
toate veacurile. ªi pînã astãzi, la noi, au ajuns aceste cuvinte: Ferice
de cei chemaþi la ospãþul nunþii Mielului. Sîntem acum la o nuntã.
Citim ºi meditãm la aceste 2 nunþi despre care a fost vorba ºi despre
care scrie în mod special în Sfînta Evanghelie, în Noul Testament:
nunta din Cana, cea dintîi, ºi nunta de la Matei 22, care va fi cea din
urmã. Cea dintîi se petrece pe pãmînt. Nunta din Cana. Oameni
sãraci, invitaþi sãraci, cadouri sãrace, atmosferã de oameni lipsiþi.
Aºa sîntem noi pe pãmînt. Toþi sîntem sãraci. Unii într-un fel, alþii
într-altul. Sãraci în credinþã sîntem toþi.
 Pag. 303

Sãraci în rugãciune sîntem; sãraci în fapte bune sîntem; sãraci în

rãbdare, sãraci în iertare, în toate sîntem lipsiþi, deficitari. ªi nunþile
noastre se cam petrec în atmosfera ºi în situaþia aceasta. Dar va fi
o Nuntã. Aceea va fi nunta Împãratului! ªi Dumnezeu va respecta
acolo regula despre care este scris în Matei 22. Toþi sîntem invitaþi.
Sã acceptãm invitaþia! Ne-a invitat Împãratul. Ce cinste este aceasta,
dar ºi ce rãspundere. Noi sîntem invitaþi de Domnul: Astãzi dacã
auziþi glasul Lui, nu vã împietriþi inimile. Oricine aude sã creadã ºi
sã vinã, sã se hotãrascã pentru Dumnezeu, sã intre în legãmîntul lui
Dumnezeu, ca sã ajungã sã aibã parte de Împãrãþia lui Dumnezeu.
Asta este invitaþie generalã. Este invitaþie personalã ºi specialã
pentru fiecare dintre noi. Dv., care sînteþi acuma aici, aþi primit
aceastã invitaþie. Unii aþi acceptat-o ºi aþi semnat de primire, ºi aþi
mulþumit Împãratului. ªi vã strãduiþi sã fiþi vrednici, sã intraþi pe
porþi în cetate ºi sã participaþi la masa, la ospãþul cel minunat al
Nunþii cereºti. Unii încã n-aþi primit aceastã invitaþie. Unii aþi ajuns
la poartã ºi aþi primit haina cea de nuntã. Asta-i naºterea din nou!
Asta-i predarea în slujba Domnului! Acesta-i legãmîntul pe care-l
punem cu Domnul: Doamne Isuse, primesc invitaþia Ta. Tatã Ceresc,
primesc chemarea Ta. Dã-mi acuma haina cea de nuntã, ca sã fiu
vrednic sã stau între aleºii Tãi. Noi avem cîntarea aceea frumoasã:
Ce cununie strãlucitã / a fost a noastrã, Mire Drag, / pe nici o casã
auritã / n-a fluturat mai dulce steag. În jurul mesei mele stãteau cei
mai frumoºi înaintaºi, îngerii erau nuntaºi, coruri cereºti cîntã. O
nuntã cosmicã se petrece de fiecare datã cînd vine un suflet la
Dumnezeu.
În balada noastrã minunatã cu Mioriþa, care are aºa un sens
spiritual adînc ºi duhovnicesc, se spune: ªi la nunta mea / a cãzut
o stea. / Soarele ºi luna /mi-au þinut cununa. / Brazi ºi pãltinaºi / îmi
erau nuntaºi. El participã cu toatã natura ºi cu tot cosmosul la acest
act minunat al unirii noastre cu Hristos. ªi acest lucru se întîmplã
pentru cã este scris ºi în Evanghelie: Ori de cîte ori se întoarce un
suflet la Dumnezeu, se bucurã îngerii din ceruri. Ce sãrbãtoare este
în cer cînd se întoarce un singur suflet la Dumnezeu! Cîntã îngerii
ºi se bucurã cã acela a primit invitaþia Tatãlui ºi s-a hotãrît sã
meargã. La intrarea în Lucrarea Domnului, în momentul depunerii
legãmîntului ºi hotãrîrii pentru Domnul, noi primim, prin credinþã
ºi prin harul lui Dumnezeu, acea hainã de nuntã pe care nu ne-o mai
ia Dumnezeu niciodatã înapoi. Haina legãmîntului, pe care o
primeºti cînd te predai Domnului ºi te hotãrãºti pentru El, e haina
sfîntã, inul cel curat, care sînt faptele neprihãnite, întîi ale Sfîntului
lui Dumnezeu pentru care sîntem primiþi, ºi dupã aceea ale tuturor
celor care au contribuit împreunã cu El la cîºtigarea acestei haine de
nuntã pentru noi.
Haina aceasta a legãmîntului pe care o primim cînd ne predãm
Domnului va fi haina duhovniceascã cu care vom intra, liberi, la
ospãþul minunat al nunþii Mielului, despre care scrie aºa de frumos
în Apocalipsa ºi pentru care îi fericeºte pe toþi acei care au fost
chemaþi. Scrie, Ioan, scrie, Apostole al lui Dumnezeu, scrie,
Cuvîntule al lui Dumnezeu: Ferice de cei chemaþi la ospãþul nunþii
Mielului. Ferice, dacã ei au primit chemarea; ºi dacã au ascultat
aceastã chemare; ºi dacã au intrat pe poarta casei de ospãþ ºi, la
intrarea aceasta, au pus legãmînt ºi au primit acest legãmînt.
Pag. 304

Cã noi dãm legãmîntul lui Dumnezeu ºi primim legãmîntul lui

Dumnezeu. E, în aceastã sfîntã predare, în acest act sfînt de hotãrîre
pentru Domnul, ceva ca în Taina Cununiei. Mirele se dã miresei ºi
mireasa se dã mirelui. Au acceptat unul ºi sarcina, ºi binecuvîntarea,
ºi numele celuilalt. Noi ne-am unit cu Hristos. Am intrat în Oastea
Domnului. ªtim noi ce înseamnã aceasta? Cînd o mireasã se uneºte
cu mirele ei, ea renunþã la numele vechi ºi primeºte numele nou.
Renunþã la casa ei veche ºi ia o casã nouã. Renunþã la un nume ºi
la o cale ºi primeºte alta, nouã: calea soþului, calea mirelui, calea
pãrtãºiei ei pentru totdeauna. Asta am fãcut noi cînd ne-am întors
la Domnul. N-am avut un nume. Acuma am cãpãtat nume: copii ai
lui Dumnezeu, ostaºi ai Domnului. Lucrarea aceasta poartã în
numele ei Numele Lui. Odatã cineva i-a spus pãrintelui Iosif despre
unul care se hotãrîse pentru Domnul, dar care a cãzut iarãºi în
ispitã. Despre unul care fusese beþiv, dar s-a lãsat de Lucrare ºi a
cãzut iar în patima beþiei. I-a arãtat, zicînd:
- Pãrinte Iosif Trifa, uite ostaºul d-tale! Ca sã-ºi batã joc ºi de
unul, ºi de altul. Pãrintele i-a zis:
- Bine zici cã-i ostaºul meu. Cã dacã ar fi ostaºul Domnului, n-ar
fi aºa. Atunci ar asculta de Dumnezeu ºi ar merge. Aºa, e ostaºul
meu. Eu ce pot sã-i fac? Ãsta este omul. Odatã i-a arãtat unul, în
altã parte, cã într-o gazetã scriau niºte lucruri jignitoare ºi niºte
ofense, ºi niºte referiri rele. ªi spune:
- Pãrinte Iosif, uite, citeºte ce scrie aci despre Oastea Domnului.
De ce nu te ridici? De ce nu te împotriveºti? De ce nu te aperi?
- Dar, zice, de ce sã mã apãr? Ce scrie acolo?
- Atacã Oastea Domnului.
- Atunci sã Se apere Domnul. A Lui e Lucrarea. Nu-i a mea!
Dacã ar zice: Oastea lui Trifa, aº apãra-o. Dacã ar fi motiv sã o
apãr, aº apãra-o. Dar e Oastea Domnului. Pe asta Domnul o va
apãra! Cînd Moise a fost, ºtiþi, citiþi în cartea sa ultimã ºi veþi vedea
- aproape de Canaan ºi Domnul i-a zis: Vino pe munte Moise, ºi te
uitã, sã vezi Iordanul, sã vezi Canaanul, unde va ajunge poporul tãu,
dar tu nu vei ajunge, el a spus:
- Doamne, 40 de ani am alergat prin pustie cu poporul acesta.
Am rãbdat, am suferit, am fost cu el totdeauna ºi e adevãrat cã am
trecut prin mari greutãþi. Dar acum, cînd sã intru în þara asta pentru
care am alergat ºi am plîns, ºi am muncit, ºi am ostenit 40 de ani,
tocmai eu sã nu intru?
- Nu, Moise, pentru cã tu ai fãcut un mare pãcat. ªi pentru
pãcatul acesta, n-ai sã intri acolo.
- E adevãrat Doamne cã eu am fãcut pãcate. Încã de al început,
de cînd m-ai trimis, am zis: Doamne, trimite pe altul. Eu nu mã duc!
- E adevãrat cã a fost un pãcat, dar nu era cel mai mare. Alt pãcat
ºi mai mare ai fãcut tu. ªi Moise zice:
- E adevãrat Doamne cã la apele Meriba m-am îndoit de Tine ºi
am cîrtit.
- Nuu! Alt pãcat, ºi mai mare.
- E adevãrat cã atunci cînd am coborît de pe munte ºi am vãzut
viþelul de aur, am trîntit Tablele Legii Tale sfinte ºi le-am sfãrîmat.
Dar Tatãl zice:
- Nu, Moise. Alt pãcat, mai mare, ai fãcut tu.
- Doamne, dar care pãcat a fost acela? ªi El zice:
 Pag. 305

- Te-ai îndoit de poporul Meu. De Mine puteai sã te îndoieºti, de

tine sã te îndoieºti ºi de oricare dintre voi. Dar n-a trebuit sã te
îndoieºti de acest popor peste care Eu am pus Numele Meu ºi pe
care am garantat cã-l voi duce în þara fãgãduitã. Le-am fãgãduit ºi
tu te-ai îndoit. ªi a spus:
- Doamne, dar iartã-mã! Tu poþi sã mã ierþi.
- Nu! Plata pãcatului este moartea. Fratele tãu Aron a murit. Sora
ta Miriam a murit. Nici tu nu poþi sã nu mori. Toþi cei care au trecut
prin pustie ºi au pãcãtuit au rãmas ºi au trebuit sã nu intre nici unul
în Þara Canaanului. Prin urmare, moartea rãmîne plata tuturor celor
care au trecut prin pãcat. Numai harul lui Dumnezeu este salvatorul
celor care ascultã. Au fost vremuri cînd ne-am îndoit ºi noi. Am
rãmas puþini. Eram alungaþi dintr-un loc în altul. Nimeni nu ne mai
spunea nouã Oastea Domnului. Numai trifiºti ºi schismatici, ºi
eretici, ºi sectari. ªi uneori ne-am mai îndoit ºi noi, cã eram ºi
puþini, eram ºi slabi, eram ºi tineri. ªi am zis ºi noi uneori: Doamne,
Lucrarea aceasta se va prãpãdi, pentru cã iatã cît de mulþi vrãjmaºi
sînt ºi cît de puþini ºi de slabi am rãmas noi. Era un pãcat. Aºa a
fãcut ºi Moise: în vremurile grele din pustie, a zis: Aici veþi rãmîne
ºi veþi pieri cu toþii. Dar Domnul a zis: Nu trebuie niciodatã sã te
îndoieºti de lucrarea însãºi ºi de poporul lui Dumnezeu. Ce a rînduit
Dumnezeu ºi ce a hotãrît El va ajunge. Noi, cei care ne îndoim,
putem muri prin pustie ºi ne p u t e m p i er d e. D ar Lu cr ar ea l ui
D u m n e zeu v a aj u n g e s ã b i r u i e. P ãr i n t el e I o s i f n u s - a î n d o i t
niciodatã.
Nici 50 de ani n-a împlinit, dar era aºa de slãbit de boli ºi chinuit
de tot felul de operaþii ºi de suferinþe prin care a trecut ºi de toate
greutãþile pe care i le fãceau oamenii, cã în ultimele zile ajunsese de
33 de kilograme. Avea 7 operaþii, dintre care 2 nu s-au vindecat
niciodatã, îi sîngerau pe trupul lui. Nici nu ºtiam de unde sã-l
prindem cînd îl purtam pe mîini dintr-un loc în altul, sã-l pansãm
s a u s ã- i s ch i mb ãm aº t er n u t u l . N u l - a m a u z i t î n s ã n i c i o d a t ã
vãicãrindu-se ºi cîrtind. Dar totdeauna ne-a spus: ªi slãbiciunea ºi
neputinþa mea sînt o dovadã cã Lucrarea aceasta nu-i a mea, ci e
Lucrarea lui Dumnezeu. Voi sã nu vã îndoiþi niciodatã, ori prin ce
greutãþi veþi trece, cã Lucrarea aceasta va izbuti. ªi iatã, dupã atîþia
ani, ce minunatã este Lucrarea ºi cum se împlinesc fãgãduinþele lui
Dumnezeu! De aceea vã rugãm: nu vã îndoiþi niciodatã de
fãgãduinþele Domnului. ªi dacã Domnul v-a chemat aici, v-a chemat
la Nunta cereascã. ªi cu aceste lucruri vreau sã închei, deºi nu-i
tîrziu încã ºi adunarea va mai continua cã pînã la ora 12 mai este.
Cine poate sã mai stea, vã rugãm sã staþi liniºtiþi. Pe cei care stau
jos, Dumnezeu îi va rãsplãti o datã. Pe cei care stau în picioare îi va
rãsplãti de 10 ori. Pe fiecare îl va rãsplãti dupã osteneala pe care o
depune în ascultarea Cuvîntului Sãu Sfînt. Seri ca acestea nu ºtiu
dacã vom mai întîlni noi vreodatã. ªi cuvinte de acestea de care
vom avea nevoie nu ºtim dacã oricînd putem asculta. Dar acuma
este o invitaþie cereascã la Nunta Împãratului. Toþi cei care aþi venit
aici sînteþi printre invitaþi. Existã numai o diferenþã între 2.
Dacã aþi primit haina de nuntã sau dacã încã n-aþi primit-o. Dacã
aþi venit ºi aþi intrat în Lucrarea Domnului, ºi aþi pus legãmînt cu
El, ºi v-aþi predat Domnului, atunci, în momentul acela, prin
credinþã ºi prin harul lui Dumnezeu, aþi primit haina de nuntã. Fiþi
fericiþi! Pãstraþi aceastã hainã curatã ºi frumoasã. ªi cu ea veþi intra
Pag. 306

în Împãrãþia cereascã, la fãgãduinþa despre care spune în

Apocalipsa, în capitolul 19, versetul 9: Ferice de cei chemaþi la
ospãþul nunþii Mielului. Scrie, cã acestea sînt adevãratele cuvinte ale
lui Dumnezeu. Fraþilor ºi surorilor, încredinþaþi-vã, fiþi convinºi cã
acestea sînt adevãratele cuvinte ale lui Dumnezeu, scrise. Cînd omul
spune o vorbã. o spune. Dar cînd îi spui: Scrie! Scrie ce-ai spus ºi
semneazã, puþini sînt cei care sînt în stare sã semneze. Numai cel
care spune adevãrul ºi e convins de adevãr, ºi care are sentimentul
ºi obligaþia rãspunderii faþã de ceea ce afirmã, acela semneazã ºi
scrie. Dumnezeu semneazã ºi scrie aceste cuvinte. În puþine locuri
din Biblie mai sînt scrise cu atîta putere ºi cu atîta accent, ºi atîta
apãs astfel de cuvinte ca aici: Scrie: Ferice de cei chemaþi la ospãþul
nunþii Mielului. Dar mai ferice de cei care au primit invitaþia, au
i n t r at º i au p r i mi t h ai n a d e n u n t ã. P o t s ã s t ea l i n i º t i þ i . Vi n e
Împãratul ºi-i gãseºte! ªi-i fericit ºi bucuros de fiecare. Mã gîndesc
ce fericiþi trebuie sã fie pãrinþii acestor tineri, cînd vãd fraþi, surori,
feþe scumpe, prieteni dragi, rudenii, cunoscuþi, vecini, dintre cei mai
aleºi ºi mai iubiþi, pe care ºi i-au dorit în cea mai frumoasã dintre
sãrbãtorile din viaþa unui om, la cãsãtoria fiilor lor. Asta e o cinste,
în primul rînd, pentru pãrinþii lor. Cã Dumnezeu prin ei i-a pregãtit
pe aceºti copii ºi prin ei ne-a pregãtit bucuria acestei întîlniri. Deci,
cea dintîi bucurie e a pãrinþilor, a celor care organizeazã ºi care
îngrijesc. Domnul sã-i binecuvînteze! Pot sã se bucure! Iatã ce
minunat cadru ºi ce sãrbãtoare frumoasã au la nunta copiilor lor.
Noi binecuvîntãm pe Domnul pentru astfel de pãrinþi ºi pentru astfel
de copii care au ascultat de pãrinþi. Dumnezeu a binecuvîntat pe
mulþi copii cu pãrinþi credincioºi.
Dar foarte mulþi dintre aceºti copii care au avut pãrinþi
credincioºi - mame credincioase, taþi credincioºi - care de la început
i-au încredinþat cu lacrimi lui Dumnezeu ºi au scãldat cu lacrimi
leagãnul lor, cînd au ajuns mari ºi cînd au trebuit sã le arate
recunoºtinþã ºi ascultare, nu le-au mai arãtat aceastã recunoºtinþã.
Dumnezeu i-a binecuvîntat ºi-i v-a binecuvînta în veci pe pãrinþii
care au primit copii din mîna lui Dumnezeu ºi au dorit sã-i creascã
pentru Dumnezeu. Dar copiii care nu-i ascultã pe pãrinþii buni vor
fi blestemaþi în veac. Citiþi în Cuvîntul lui Dumnezeu ce cuvinte
îngrozitoare spune: Pe ochiul care necinsteºte pe tatãl sãu ºi
dispreþuieºte pe mama sa sã-l scobeascã corbii la pîrîu. Ce blestem
î n g r o z i t o r. ª i t o a t e l u c r u r i l e s î n t a º a . C ã - i b i n ecu v î n t at d e
Dumnezeu copilul care-i ascultã pe pãrinþi - cum spune porunca lui
Dumnezeu, a cincea. Cãci, dupã porunca referitoare la Dumnezeu,
vine porunca referitoare la pãrinþi, care zice: Cinsteºte pe tatãl tãu
ºi pe mama ta, ca sã fii fericit ºi sã trãieºti multe zile pe pãmînt.
Mîntuitorul Însuºi, în Cuvîntul Domnului, spune: E cea dintîi
poruncã însoþitã de o fãgãduinþã.
Cine ascultã pe tatãl sãu ºi cinsteºte pe mama sa va fi
binecuvîntat de Dumnezeu. Dar cine necinsteºte ºi batjocoreºte pe
p ãr i n t el e l u i care i-a dat viaþã, mai ales dacã aces t p ãr i n t e e
credincios, face un pãcat de moarte, care nu va fi iertat nici pe
pãmînt, nici sub el. ªi nu numai cã nu va fi iertat sufletul sãu, dar
va avea ºi el parte de urmaºi blestemaþi, care-i vor face numai
necaz. Pãcatele pãrinþilor se rãzbunã asupra copiilor. Pentru cã este
scris: Pãrinþii mãnîncã aguridã ºi la copii li se strepezesc dinþii.
 Pag. 307

De asemenea este scris: Dacã sînteþi credincioºi, copiii voºtri sînt

sfinþi. Altfel, copiii voºtri sînt necuraþi. În urma pãcatului totdeauna
c r e s c c o p i i n e c u r a þ i . P ãr i n þ i , f er i þ i - v ã d e p ãcat . I u b i þ i - L p e
Dumnezeu înainte de a avea copii. Pentru cã dacã-i cereþi de la
Dumnezeu ºi-i primiþi de la Dumnezeu atunci cînd trebuie sã-i
primiþi, în zilele rînduite pentru aceasta, ºi vã feriþi, în zilele pe care
trebuie sã le închinaþi Domnului cu post ºi rugãciune, de orice
al t cev a, D u m n e z e u , c î n d t r e b u i e s ã v i n ã co p i i i , v ã d ã co p i i
binecuvîntaþi, care vor fi copii ascultãtori, iubitori, rãbdãtori, blînzi,
buni. Altfel, de ce se nasc atîþia copii rãi, nu numai handicapaþi:
surzi, muþi, schilodiþi, rahitici, ºi aºa mai departe? Ci ºi copii rãi,
neascultãtori, derbedei, nesupuºi, nervoºi, îndãrãtnici. Toþi aceºtia
sînt concepuþi cînd pãrinþii trebuiau sã se ocupe cu postul ºi cu
rugãciunea, ca sã fie binecuvîntaþi. De ce avem atîtea nenorociri?
Pentru cã am uitat postul ºi rugãciunea. Mîntuitorul, în prima
Evanghelie, în Matei, capitolele 5, 6 ºi 7, cînd a vorbit pe Muntele
Mãslinilor, a spus în capitolul 6, 3 mari porunci: postul, rugãciunea
ºi milostenia. Astea toate trebuie sã meargã împreunã. ªi Domnul
a spus cã acestea sînt 3 mari puteri care îl ajutã pe cel credincios.
N u n u mai s ã b i r u i e p ãcat u l , d ar º i s ã- º i r eal i zeze o v i aþ ã d e
sfinþenie. Mîntuitorul a spus: Dacã nu vã veþi întoarce la Dumnezeu
ºi nu vã veþi face ca un copilaº, cu nici un chip nu veþi intra în
Împãrãþia lui Dumnezeu. Sã nu vã înºelaþi. Am spus la început de
v er s et u l care ne face atenþi: Uitaþi-vã cu bãgare d e s eamã l a
bunãtatea ºi la asprimea lui Dumnezeu. Ferice de cine ascultã
Cuvîntul lui Dumnezeu ºi primeºte haina de nuntã, ca sã aibã drept
la pomul vieþii ºi sã intre la ospãþul nunþii Mielului.
Dar vai de cei care n-o primesc. Dacã e ferice de cel care ascultã,
va fi vai de cei care n-ascultã. Momentul ascultãrii sau al
neascultãrii este cel de acum. Am dorit, participînd la nunta aceasta,
sã adîncim în inimile noastre acest mare adevãr. Avem nevoie toþi
d e el. Toþi sîntem invitaþi la nunta Mielului , d ar t o þ i av em o
obligaþie: sã ne predãm Domnului ºi sã primim, la invitarea ºi la
intrarea în Lucrarea lui Dumnezeu, haina cea de nuntã: naºterea cea
din nou. În pãcat m-a zãmislit mama mea. Pentru ºtergerea acestui
pãcat din naºtere, pãcatul strãmoºesc, am cãpãtat noi, prin Botez, o
naºtere din nou. Dar ce-am fãcut noi cu aceastã naºtere din nou
dupã Botez? Am fãcut ceea ce fãcuse cel care s-a coborît din
Ierusalim spre Ierihon. Prin Botez, noi am ajuns în starea cea aleasã
de copii ai lui Dumnezeu, membri ai Bisericii Sale, în Ierusalimul
ceresc. Dacã am fi rãmas acolo, am fi fost fericiþi. Dar care dintre
noi, cînd am ajuns sã cunoaºtem binele ºi rãul, n-am ales rãul, în loc
sã alegem binele? Am fãcut ca acela, cã s-a coborît din Ierusalim
spre Ierihon.
Ce s-a întîmplat? A cãzut între tîlhari. A trecut pe lîngã el
preotul, a trecut pe lîngã el cîntãreþul, au trecut pe lîngã el toþi
oamenii Templului. Dar ºi ei mergeau tot în jos. ªi cine merge în
jos nu-l poate ajuta pe cel cãzut. Cine el însuºi cade din viaþa
duhovniceas cã, ci n e merge în regres sufletesc, cine scade ºi
pãrãseºte starea cea sfîntã a Ierusalimului ºi coboarã spre Ierihon,
totdeauna cade între tîlhari. Trebuie sã vinã cineva care urcã spre
Ierusalim. Acesta a fost Samariteanul milostiv. El nu cobora. El
urca.
Pag. 308

Nu te poate ajuta decît cel care suie spre Dumnezeu, cel care
înainteazã duhovniceºte, cel care merge spre Ierusalim. De aceea
pentru noi, care am cãzut, a venit Domnul Isus, Samariteanul
milostiv. ªi, pentru noi, El a luat personificarea Oastei Domnului.
Noi toþi mergeam spre prãpastie. Au trecut pe lîngã noi preoþi, au
trecut leviþi, au trecut cîntãreþi, au trecut toþi. Dar ºi ei mergeau tot
î n j o s . N u n e- a u p u t u t a j u t a . A t r e b u i t s ã v i n ã L u c r a r e a l u i
Dumnezeu care ne înalþã sufleteºte ºi care merge spre o stare sfîntã,
spre o înãlþime duhovniceascã. Aceasta ne-a ajutat. ªi noi am gãsit
în adunarea Domnului acel loc binecuvîntat. A venit Domnul Isus
unde eram cãzuþi în pãcate: în nemulþumiri, în stricãciuni, în beþii,
în desfrînare, în lãcomie, în rãutate. Înjuram, beam, ne îmbãtam.
Toþi aceºti tîlhari ne-au prãdat. Dar Domnul Isus S-a îndurat de noi
ºi ne-a luat, ne-a urcat spre Ierusalim, care este acum, pentru noi,
hanul în care ne-a adus Domnul ºi ne-a încredinþat celor care erau
acolo: Îngrijeºte-l pînã voi veni Eu ºi-þi voi plãti. Hanul acesta e
adunarea. Domnul ne-a adus - pe toþi cei care eram cãzuþi ºi ne-a
ch emat l a E l - în adunarea aceast a. F r aþ i i n o º t r i s î n t p u º i s ã
îngrijeascã. Ei aici sînt mîngîierea celor obosiþi. Aici este întãrirea
celor slabi. Aici e ridicarea celor cãzuþi. Aici e înviorarea celor cu
inima mîhnitã. Aici e hanul Domnului, în care Domnul îi aduce pe
cei pe care îi strînge de pe drumurile lumii. ªi îi binecuvînteazã pe
fraþii noºtri care ne îmbãrbãteazã ºi ne þin pînã la venirea Domnului.
Cînd va veni Domnul, sã ne gãseascã în adunare. Samariteanul
milostiv zice: Sã ai grijã de el ºi cînd mã voi întoarce îþi voi plãti.
La venirea Domnului, va binecuvînta Domnul pe toþi fraþii noºtri
lucrãtori, pe pãstorii adevãraþi ai Bisericii care-i îngrijesc pe cei
scãpaþi din pãcate ºi care doresc sã ajungã sã-ºi mîntuiascã sufletul
în Ierusalim. Aºa consideraþi adunarea: hanul, locul de îngrijire ºi
de ospãtare, ºi de mîngîiere. Ce am gãsit în adunarea Domnului?
N-am gãsit noi mîngîierea sufletului, întãrire, îmbãrbãtare? N-aveam
pe nimeni, eram dispreþuiþi, dar în adunare am gãsit aºa suflete
frumoase!
Cîntãrile unde le-am gãsit? Cîntãri care ne ung sufletul ºi ne
umezesc ochii. Unde am gãsit rugãciuni, unde am gãsit fraþi, unde
am gãsit Cuvînt de la Domnul atît de mîngîietor ca în adunarea
Domnului? Iubiþi adunarea! Apãraþi Lucrarea! Iubiþi pe fraþi. Nu vã
vorbiþi de rãu unii pe alþii. Ajutaþi pe fraþi, pentru cã aveþi nevoie
sã fiþi ajutaþi. La vreme potrivitã, Dumnezeu ne va ajuta. Sã iubim
toate aceste lucruri ºi sã îngrijim de lucrurile Domnului. Iatã în ce
har minunat ne-a adus pe noi Lucrarea aceasta. Unde se petreceau
înainte nunþi ca acestea binecuvîntate? Actul unirii, actul cãsãtoriei,
care este actul cel mai important în viaþa unei familii - nu numai
pentru cei 2, ci ºi pentru cei care vor urma apoi, generaþii de-a
rîndul, acest act binecuvîntat trebuie sã se petreacã sub ocrotirea ºi
sub binecuvîntarea lui Dumnezeu. Cã dacã porneºte rãu, ce se alege
bun nu numai de cei 2, dar ºi de cei care vor urma? De ce sînt atîtea
familii nenorocite, copii abandonaþi? Pline orfelinatele ºi casele de
corecþie, ºi atîtea locuri nenorocite de copii nenorociþi. Din cauza
cã nu numai cã n-a fost pregãtitã dupã voia lui Dumnezeu unirea
acelor pãrinþi, dar n-a fost pãstratã nici apoi în voia lui Dumnezeu
cãsnicia lor.
 Pag. 309

Pe cînd, dacã cineva se uneºte în Numele Domnului ºi, la unirea

lor, e o aºa cereascã atmosferã ca aici, unde sînt binecuvîntaþi de
Domnul cu rugãciuni, cu sfaturi bune ºi cu dragostea noastrã, atunci
desigur cã Dumnezeu îi va binecuvînta ºi în viitor. Fiþi credincioºi,
ca sã puteþi avea ºi primi de la Dumnezeu copii binecuvîntaþi. Dacã
i-aþi primit, creºteþi-i în frica ºi în dragostea lui Dumnezeu. ªi, cînd
vor ajunge ºi ei zilele acestea, Dumnezeu îi va pregãti la fiecare
tînãr o tînãrã binecuvîntatã; ºi fiecãrei tinere, un tînãr, un soþ
binecuvîntat. ªi pãrinþii vor fi fericiþi, ºi fraþii vor fi fericiþi, ºi
Dumnezeu va fi fericit, ºi îngerii vor fi fericiþi cu noi. Dar mai întîi
noi înºine trebuie sã ne primim chemarea ºi sã ne pregãtim pentru
ospãþul divin. Cel dintîi lucru pe care-l pregãteºte un om care-i
chemat la nuntã este sã se îngrijeascã sã aibã niºte haine frumoase.
Nimeni nu vine la nuntã îmbrãcat murdar. Aþi venit aici, cred,
fiecare ºi-a îmbrãcat cãmaºa cea mai bunã, costumul cel mai bun.
Era ºi normal, ºi f r u mo s . ª i - i b i n e. D ar cî n d mergem în faþa
Domnului cum ne pregãtim noi? Iatã, au trecut sãrbãtorile
Crãciunului. Cum ne-am înfãþiºat înaintea Domnului? Cum am
plecat de la ieslea lui Isus cel Micuþ? 3 categorii au fost: Îngerii
întîi. Îngerii au cîntat cu bucurie ºi s-au dus cu bucurie în cer.
Pãstorii au primit cu bucurie, au venit, L-au vãzut pe Isus Micuþ,
s-au închinat ºi au plecat bucuroºi. Magii au primit vestea, au venit
ºi s-au închinat, ºi au plecat bucuroºi. Dar a fost ºi Irod, care n-a
primit cu bucurie vestea. Au fost soldaþii, care, în loc sã se teamã
de pãcat, au tãiat copilaºi. Au fost mamele, care ºi-au vãzut copiii
tãiaþi. Toþi aceºtia s-au întors altfel de la sãrbãtori. Cum ne-am
întors noi de la sãrbãtorile Crãciunului? Ca magii, ca îngeraºii, ca
pãstorii sau ca Irod? S-au întors mulþi în felul acesta. Dacã am trãit
dupã voia Domnului ºi ne-am purtat frumos, ne-am întors fericiþi.
Dar dacã am fãcut planuri urîte ºi ne-am purtat murdar, ca Irod, ce
rãsplatã sã avem? Vine vremea postului, vine vremea rugãciunii,
vremea milosteniei. S-au aranjat înaintea sãrbãtorilor mari aceste
zile de pregãtire.
Cînd cei care aºteptau sãrbãtorile se pregãteau cu post, cu
rugãciune, cu milostenie, au primit sãrbãtoarea fericiþi ºi au fost
binecuvîntaþi. Noi mai cunoaºtem astãzi cele 3 mari însuºiri sfinte
ºi mijloace de sfinþie: postul, rugãciunea, binefacerea? Aºa de puþin.
De ce viaþa noastrã duhovniceascã, ºi în familie, scade? De ce viaþa
de adunare ºi viaþa de societate scade? Pentru cã am uitat postul, am
uitat rugãciunea, am uitat binefacerea. Vã aduceþi aminte, pãrinþii
noºtri credincioºi nu cunoºteau multe, dar trãiau cu sfinþenie ºi cu
evlavie zilele acestea. Aºa aºteptau sãrbãtoarea Paºtelui. Sã ne
îmbrãcãm ºi noi în hainele luminii ºi sã aºteptãm aºa. Dar vine
dincolo de sãrbãtoarea Paºtelui, poate mai devreme decît Paºtele pe
care-l aºteptãm, Nunta Mielului, care nu ºtim nici unii dintre noi
cînd va veni. Pentru aceasta sã ne pregãtim. Ferice de voi, cei care
v-aþi pregãtit! Care aþi pus legãmînt cu Domnul. Duceþi-l pînã la
sfîrºit! Aþi primit o hainã nouã? Pãstraþi-o curatã! Domnul Isus a
spus: De-acuma te-ai fãcut sãnãtos; sã nu mai pãcãtuieºti. Sã nu mai
pãcãtuiþi. Iubiþi mai mult, rugaþi-vã mai mult, jertfiþi mai mult.
P o stul merge împreunã cu rugãciunea º i cu mi l o s t en i a. F ãr ã
milostenie, nici postul, nici rugãciunea nu ajutã prea mult.
Pag. 310

Fãrã rugãciune, nici postul ºi milostenia nu ajutã prea mult. Fãrã

post, nici rugãciunea, nici milostenia nu ajutã prea mult. Astea sînt
ca funia cea de aur împletitã în 3. Merg împreunã. ªi, dacã cineva
vrea sã cîºtige cu adevãrat o viaþã de ascultare ºi de credincioºie,
trebuie sã le împreuneze. Împãrãþia lui Dumnezeu se ia cu nãvalã.
Cine intrã acolo? Cine dã nãvalã! Domnul Isus a spus cã vor fi
mîntuiþi prin credinþã. Cine? Cei care au credinþã. Spunea cineva:
Pentru cine strãluceºte luna noaptea, cînd toatã lumea doarme?
Pentru cel care nu doarme! Unul singu r d acã e, p en t r u acel a
strãluceºte. Pentru cine-i mîntuirea lui Dumnezeu? Pentru acela care
ascultã Cuvîntul. Dacã numai unul este cel care ascultã, pentru el
Dumnezeu pregãteºte mîntuirea. Dacã 1.000 nu vor sã asculte, sînt
ca aceia care dorm noaptea: degeaba strãluceºte luna pentru ei. Aºa
ºi cei care n-ascultã Cuvîntul lui Dumnezeu: degeaba S-a jertfit
Hristos pentru ei. Daþi nãvalã! Grãbiþi-vã! Se poate întîmpla sã se
închidã foarte curînd uºa. Noi aºteptãm Paºtele, dar ºi alþii, peste
care a venit cutremurul, aºteptau Paºtele. Mii de oameni au pierit
într-o clipã. Alþii, peste care, dupã aceea, s-au prãbuºit munþii.
Munþi de noroi i-au acoperit. ªi ei aºteptau Paºtele. Iatã ce venea.
Noi ce aºteptãm? ªi pentru ce ne pregãtim? Aºteptãm Paºtele? Sã ne
pregãtim. Aºteptãm necazul, aºteptãm moartea, aºteptãm suferinþa?
Aºteptãm accidente, aºteptãm nenorociri? ªi pentru astea trebuie sã
ne pregãtim. Postul, rugãciunea ºi binefacerea sînt mijlocul prin
care ne putem pregãti ºi sã aºteptãm liniºtiþi rãsplata ºi bucuria
cereascã a lu i D u mn ezeu , º i s ã aº teptãm liniºtiþi plecarea în
veºnicie. Vine ospãþul Nunþii Mielului! Cei care nu v-aþi fãcut rost
de hainã de nuntã faceþi-vã. Vine pe neaºteptate ºi ferice de cei care
v o r av ea d r ep t s ã i n t r e p e p o r þ i î n C e t a t e º i s ã s l ã v eas cã p e
Dumnezeu. Domnul Isus sã ne ajute ca toþi sã fim atunci acolo. ªi,
ca sã fim atunci acolo, trebuie astãzi sã ne dãm silinþa ºi sã facem
acest lucru. Cei care v-aþi predat Domnului, fiþi fericiþi, mergeþi mai
departe. Cei care nu v-aþi predat încã Domnului, care nu v-aþi
hotãrît pentru Domnul, înseamnã cã nu v-aþi fãcut rost încã de haina
de nuntã. ªi staþi în adunarea lui Dumnezeu ºi Domnul controleazã:
Prietene, cum ai intrat tu aici fãrã hainã de nuntã?
Te-ai predat tu Domnului, te-ai hotãrît, ai pus tu legãmînt cu
Dumnezeu, ca sã poþi sta fericit în mijlocul adunãrii lui Dumnezeu,
drept în faþa Domnului? Cînd te cerceteazã El, tu eºti gata? Dacã
încã nu, Domnul sã ne ajute. ªi ultima datã, cînd fraþii vor face
c h e ma r e a , c e i c a r e s i m þ i þ i p e p a r c u r s î n d e m n u l D o m n u l u i ,
hotãrîþi-vã pentru Domnul. Noi ne bucurãm cã putem sã vã spunem
cã, în dupã masa aceasta, am fost la niºte suflete. 2 într-un loc ºi 2
într-altul. Au primit Cuvîntul Domnului ºi aºa de frumos s-au predat
Domnului acolo, în locul unde erau! Faceþi acest lucru toþi. ªi ce
fericiþi s-au sculat, mulþumind lui Dumnezeu cã acum sînt liniºtiþi
ºi pot sã aºtepte în liniºte plecarea la Domnul! Aºa sã ne ajute
Domnul sã ne pregãtim toþi. ªi, în Ziua cea Mare, cînd se va spune:
Iatã Mirele, ieºiþi, - sã fim ca ºi cele 5 fecioare, pe care sã ne
gãseascã Domnul arzînd. Arzînd în rugãciune, arzînd în dragoste
pentru Domnul, arzînd de credinþã, arzînd de dorinþa sã facem bine,
arzînd de dragoste pentru Domnul ºi pentru fraþi. ªi Domnul ne va
ajuta ºi vom fi fericiþi atunci. El sã ne ajute la toþi. De la nunta de
astãzi, þineþi minte aceste lucruri.
 Pag. 311

ªi dupã ce vã duceþi acasã ºi vã întindeþi în pat, mai gîndiþi-vã

10 minute la ce aþi auzit. ªi vã pregãtiþi, pentru ca atunci cînd, pe
neaºteptate, va veni ºi, la miezul nopþii, se va striga, va fi o strigare
mare, sã putem fi liniºtiþi cã noi avem un loc acolo ºi avem o hainã
cu care vom fi primiþi. Domnul sã ne ajute pe toþi! Slãvit sã fie
Domnul!
Pag. 312

Ni-i dor de Tine Doamne

O vorbire a fratelui Vasile Cîmpeanu (Ogruþan) de la o nuntã

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. În

stãrile binecuvîntate în care Dumnezeu S-a îndurat sã ne ajute sã
ajungem aci, în locul acesta, noi datorãm multã, multã recunoºtinþã
faþã de Dumnezeu, faþã de bunãtatea Lui, de mila ºi de îndurarea
Lui. Cãci noi am venit aici cu diferite gînduri poate, cu diferite idei.
Dar iatã, Dumnezeu, în bunãtatea Lui ºi în mila Lui, ºi în harul Lui
bogat ºi puternic, ºi mare, ne ajutã sã înþelegem nu ce am vrut noi
sã înþelegem, nu ce am gîndit noi sã ducem la îndeplinire, ci sã
înþelegem bunãtatea Lui, dragostea Lui faþã de noi ºi faþã de lumea
întreagã. Dacã am înþeles aceasta, dacã am fi pe deplin convinºi de
bunãtatea ºi de mila, ºi de îndurarea lui Dumnezeu prin care ne
ajutã sã ajungem în stãri binecuvîntate ºi în timpuri ca acestea
binecuvîntate, noi am fi cei mai fericiþi oameni de pe pãmînt.
Fericirea noastrã ar creºte, precum spune Cuvîntul lui Dumnezeu,
ca un rîu care curge ºi dã peste maluri.
Aºa creºte fericirea celor care cu adevãrat trãiesc cu Dumnezeu.
Aºa este fericirea cea care este adevãratã ºi care vine din
Dumnezeu, ºi care nu înºalã ºi n-a înºelat pe nimeni niciodatã. Ea
este curatã, este sfîntã, este plinã de pace ºi de bucurie. Ea nu
judecã pe nimeni. Ea cheamã la mîntuire, ea cheamã la izbãvire. În
toate cuvintele pe care le-am auzit de asearã ºi pînã acum, din
primele cuvinte, parcã Dumnezeu ni S-a adresat spunîndu-ne: Vã
iubesc! ªi, cînd vrei sã-i spui cuiva un cuvînt de cãpetenie, e
de-ajuns dacã-i spui cuvîntul acesta: Te iubesc! - ºi-apoi sã taci, sã
nu mai poþi spune nici un cuvînt. Ce fericit e cuvîntul mamei cînd
se îndreaptã cãtre copil ºi-i spune doar atît: Te iubesc! Ce fericit e
Cuvîntul lui Dumnezeu ºi al cerului! Ce fericit a fost Cuvîntul adus
din cer, de la Dumnezeu, de cãtre Domnul Isus, spunînd: Vã iubeºte
cerul! Vã iubeºte Dumnezeu! Eu vin de la Dumnezeu! Eu vã aduc
cuvînt de la Dumnezeu. Eu vã spun ce am auzit de la Tatãl Meu.
Eu am venit nu sã fac voia Mea, ci voia Tatãlui Meu. ªi voia
Tatãlui Meu este ca, pe oricine vine la Mine, sã nu-l izgonesc afarã
cu mîna goalã. Spuneþi frãþiile voastre, cei care v-aþi întîlnit cu
Domnul: cum v-aþi întors de la întîlnirea cu El? Cu sufletul gol? Cu
mîna goalã? Cu viaþa goalã? Ce aþi primit atunci cînd v-aþi întîlnit
cu Dumnezeu? Ce-am primit noi? Sîntem în stare sã mãrturisim
ce-am primit atunci cînd ne-am întîlnit cu Dumnezeu fiecare? ªi,
de-atunci ºi pînã acum, ce-am gustat din Dumnezeu? Vedeþi, toþi
oamenii lui Dumnezeu, toþi prorocii lui Dumnezeu, de la primul
proroc ºi pînã la ultimul, strigã în gura mare: Veniþi ºi gustaþi, ºi
vedeþi ce bun este D o mn u l ! ª i î n al t l o c, s p u n e C u v î ntul lui
Dumnezeu aºa de frumos: Dacã aþi gustat acum din Domnul ºi
într-adevãr este bun, apropiaþi-vã cu toatã inima de El, Piatra
lepãdatã de zidari, dar aleasã ºi scumpã înaintea lui Dumnezeu. Nu
e timp sã vorbim prea mult, dar trebuie sã vorbim cuvinte de
cãpetenie, cuvinte care s ã n e l eg e s u f l et u l , inima ºi viaþa de
Dumnezeu ºi de cer. Ne e dor de Dumnezeu! Ne e dor de veºnicie.
Ne e dor de Dimineaþa în slavã rãsãritã.
 Pag. 313

Cînd mii de duhuri rele bîntuie în lumea întreagã, cînd dau

t î r co al e º i î n jurul nostr u cu at î t a p u t er e º i cau t ã s ã n e r u p ã
legãturile cu Dumnezeu, parcã ne îndreptãm întotdeauna, din toate
forþele, cãtre Dumnezeu, cu ochii plini de lacrimi: Ni-i dor de Tine
Doamne! Ni-i dor de Dimineaþa în slavã rãsãritã. Nu uitaþi: dorul
acesta trebuie sã creascã în inimile noastre, fraþilor, aºa cum cresc
valurile unei ape care dau peste mal; pline de fericire ºi de bucurie,
pînã cînd vom ajunge Acolo. Dacã nouã ne e dor de Dumnezeu,
haideþi sã ne punem cu toþii întrebarea: Oare cît Îi e de dor lui
Dumnezeu de noi? Ar putea cineva sã spunã, sã rãspundã la aceasta:
cî t Î i e d e d o r l u i D u mn ezeu de noi? N u º t i m º i n u p u t em s ã
înþelegem. Nici dorul nostru nu ni-l putem exprima cum trebuie, dar
pe al lui Dumnezeu! De aceea, în întîlniri ca acestea, în strîngeri ca
acestea, trebuie sã preþuim Cuvîntul lui Dumnezeu, trebuie sã
preþuim dragostea lui Dumnezeu, care întrece orice dragoste
lumeascã ºi fireascã, ºi omeneascã. Întrece dragostea de mamã.
Întrece dragostea de tatã. Întrece dragostea de frate de trup. Întrece
orice dragoste. ªi parcã ne spune: Mi-e dor de voi! Îi e dor cerului
de noi. Îi e dor lui Dumnezeu de noi. Vã aºteaptã Dumnezeu, vã
aºteaptã cerul. ªi - aºa cum am auzit de la primul cuvînt de îndemn
aºa de minunat ºi aºa de curat ºi pînã acum, aºa de cu putere, ca
niciodatã parcã - spunem ºi noi cã am venit aici sã ne întîlnim unul
cu altul. Dar am venit mai mult sã ne întîlnim cu Dumnezeu.
Am venit mai mult sã simþim dragostea lui Dumnezeu. Ne-a fost
dor sã ne vedem unul cu altul. Ne-a fost dor sã ne întîlnim unul cu
altul. Dar mai mare, peste toate, ne este dorul de a ne întîlni cu
Dumnezeu, dorul de a rãmîne cu Dumnezeu. ªi, dacã lipseºte ceva
din dorul acesta, din dragostea aceasta, sã ºtim cã lipseºte puterea
de a ne întîlni cu Dumnezeu. ªi puterea aceasta este chiar
Dumnezeu. Aduceþi-vã aminte de cuvîntul din Evanghelie în care
Domnul spune aºa de minunat: Dar voi nu vreþi sã veniþi la Mine ca
sã aveþi viaþã veºnicã. Voi nu vreþi sã înþelegeþi ce v-am adus Eu din
cer. Voi nu vreþi sã înþelegeþi cum vã aºteaptã cerul. Voi nu vreþi sã
înþelegeþi cum vã aºteaptã Dumnezeu. Dacã am înþelege noi cum ne
aºteaptã Dumnezeu, o, cum ne-am pregãti fiecare! Cum ne-am gîndi
fiecare din locul acesta! Gîndiþi-vã: dacã cerul de sus, dacã pãmîntul
de jos o sã ardã ºi sã treacã cu trosnete, ce fel de oameni ar trebui
sã fim noi, printr-o purtare sfîntã ºi evlavioasã, grãbind ºi silind
venirea lui Dumnezeu! Ce fel de oameni. Ce fel de vieþi. Ce fel de
luminã.
Ce fel de sare. Aºa cum a arãtat, în scurte cuvinte, Domnul Isus
despre aceste 2 elemente principale ºi mari, fãrã care nu poate fi
viaþã: sare ºi luminã. Voi sînteþi sarea pãmîntului. Voi sînteþi lumina
lumii. Dacã n-am avea luminã, dacã n-am avea sare, n-am avea
viaþã. Sînt 2 elemente importante. Sã fii sare. Cã fãrã alt element se
poate face mîncare; dar sarea e de trebuinþã în fiecare mîncare ºi nu
se poate face nici o mîncare cu gust fãrã sare. Sã ne gîndim bine la
acest lucru: cum sîntem noi sare? În jurul nostru se stricã atîta
popor, se stricã atîtea suflete. Cum le sãrãm noi? Ce facem noi sã
nu se strice? Zac atîþia în întuneric. Ce luminã dãm noi, sã vinã la
luminã? Aduceþi-vã aminte spun în scurte cuvinte, cã nu-i timp de
lungit de Cuvîntul Domnului Isus care spune în Evanghelia dupã
Ioan, capitolul 1: În El era viaþa ºi viaþa era lumina oamenilor.
Pag. 314

Aºa sã lumineze lumina în viaþa voastrã, încît ei, vãzînd viaþa

voastrã trãitã în fricã ºi temere de Dumnezeu, sã-L slãveascã pe
Dumnezeu în ziua cercetãrii. Sã nu avem vinã, fraþilor ºi surorilor.
Sã n-avem vinã în faþa lui Dumnezeu cã n-am luminat cum a trebuit;
cã n-am sãrat cum a trebuit. O sare, dacã-ºi pierde gustul, nu mai e
de trebuinþã nici la gunoi. O luminã, dacã-ºi pierde puterea, nu mai
poate radia nimic. Aºa se întîmplã cu noi ºi cu viaþa noastrã. Eu
închei; nu-i timp de întins prea mult. Dar doresc din tot sufletul sã
se împlineascã în toate sufletele ºi în toate gîndurile care sînt aici
cuvîntul mãreþ ºi înalt din Cuvîntul lui Dumnezeu care spune aºa:
Hristos în voi, nãdejdea slavei. Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 315

Menirea Oastei Domnului

O parte dintr-o vorbire a fratelui Vasile Cîmpeanu Ogruþan de la o

nuntã

A fost semãnatã secarã. ªi, din anumite cauze, cã s-a secerat

poate prea tîrziu, s-a scuturat mult din secarã. ªi cînd s-a arat, s-a
îngropat în pãmînt ºi a rãmas acolo; ºi toamna s-a semãnat orz.
Primãvara, cînd a rãsãrit, nu s-a vãzut, pînã cînd le-a dat spicul.
Atunci s-a vãzut cã 30% era secarã în orz. Orzul era o minune de
frumos. Dar orzul s-a copt mult mai devreme decît secara. Ne-am
dus cu combinele lîngã ea ºi am stat împreunã cu inginerii ºi ne-am
u i t a t . Vr eau s ã v ã s p u n d es p r e aceas t ã ex p er i en þ ã º i v ã r o g ,
deschideþi-vã inima, sã putem înþelege ceva. Ne-am uitat la ea ºi am
zis:
- Dacã luãm orzul, distrugem toatã secara. Cã secara de-abia era
în lapte. ªi-atunci am judecat cu toþii:
- Ce sã facem?
- Hai sã lãsãm sã se coacã ºi secara. Am lãsat ºi s-a copt ºi
secara. Dar pe cînd s-a copt secara, orzul s-a distrus de la sine tot.
Ce vreau sã vã spun cu asta? Ce vreau sã vã fac sã înþelegem cu
aceasta? Dumnezeu a rînduit omul cu minte înþeleaptã. Pe pãmînt,
lui i-a dat minte cum sã procedeze ºi ce sã facã. La fel este cu
credinþele. La fel este cu cultele. La fel este cu toate credinþele de
pe pãmînt. Ce frumos ar fi dacã fiecare, acolo unde l-a aºezat
Dumnezeu aºa cum spune Cuvîntul lui Dumnezeu, îºi vede de
sãmînþa lui, de cultura lui, de credinþa lui. Sã nu cumva sã creadã cã
în cultura altuia el poate semãna ºi din sãmînþa lui. Nu se potrivesc!
Ele cresc împreunã, dar, la vreme, se distrug ori una, ori alta, la
maturizare ºi la copt, cã nu se coc deodatã. Nu pot merge laolaltã.
D e aceea v ã s p u n em, ca s ã p u t e m î n þ e l e g e: L u cr ar ea O as t ei
Domnului este o lucrare deosebitã de toate cultele ºi lucrãrile de
credinþã care astãzi îºi duc lupta de pocãinþã prin viaþa trãitã cu
Dumnezeu, fiecare. Lucrarea aceasta a Oastei Domnului, Dumnezeu
a trezit-o în þarã la noi pentru Biserica noastrã Ortodoxã; ºi pentru
þara noastrã, ºi pentru poporul nostru. ªi ce vrem sã vã spunem cu
aceasta?
Vrem sã vã deschideþi inimile ºi sã înþelegem, fraþilor. Biserica
noastrã a avut nevoie de ea. Nu pentru cã Lucrarea Oastei Domnului
vrea sã aducã reînnoiri sau noutãþi în Bisericã. Nu! N-are menirea
Oastea Domnului sã aducã noutãþi în Biserica Ortodoxã. Ea are
menirea sã lege firul de credinþã de la vechii noºtri înaintaºi, de la
pãrin þ i i n o º t r i , d e u n d e s - a r u p t firul de credinþã. Auziþi dv.
spunîndu-se la slujbã aºa de frumos dar nu se mai prea înþelege
astãzi: Cei credincioºi pentru cei chemaþi sã ne rugãm, ca Dumnezeu
sã le descopere Evanghelia dreptãþii Sale, sã-i uneascã cu sfînta Sa
soborniceascã ºi apostoleascã Bisericã. Deci Lucrarea Oastei
Domnului nu are de adus noutãþi în Bisericã, ci de a lega firul de
acolo de unde s-a rupt, ca sã devenim cu adevãrat creºtini care trãim
cu Dumnezeu ºi cu Hristos. Vreau sã vã citesc ceva din Cuvîntul lui
Dumnezeu, ceva ce nu vã este strãin, nici nou. Cred cã aþi mai auzit
de multe ori, toþi, despre aceasta:
Pag. 316

Ce era de la început, ce am auzit, ce am vãzut cu ochii noºtri, ce

am privit ºi ce am pipãit cu mîinile noastre cu privire la Cuvîntul
vieþii - pentru cã viaþa a fost arãtatã ºi noi am vãzut-o ºi mãrturisim
despre ea ºi vã vestim viaþa veºnicã, viaþã care era la Tatãl ºi care
ne-a fost arãtatã, deci ce am vãzut, ce am auzit, aceea vã vestim
Deci trebuie sã înþelegem, fraþilor, cã cine nu are pãrtãºie cu
Dumnezeu, cine nu are pãrtãºie cu Domnul Isus Hristos nu poate
deveni niciodatã o fãpturã nouã. Nu poate scãpa de omul vechi, nu
poate scãpa de sinea lui, aºa cum am auzit în seara aceasta aici:
Cine nu se leapãdã de sine, cine nu-ºi ia crucea ºi nu vine dupã
Mine nu poate sã meargã nicicum pe un drum bun. De aceea, zic,
noi nu vrem sã aducem o noutate; Lucrarea Oastei Domnului nu
aduce o noutate. Cãci în Cuvîntul lui Dumnezeu gãsim scris: Chiar
dacã ai vorbi poporului acestuia în limbi îngereºti ºi omeneºti,
totuºi nu te-ar asculta. Cãci dacã nu ascultã cineva Cuvîntul lui
Dumnezeu ºi nu primeºte Cuvîntul lui Dumnezeu aºa, plin de
bucurie, ºi nu e gata a-l primi pentru mîntuirea sufletului aºa cum
îl avem scris: curat ºi sfînt, putem sã-i aducem orice alte veºti,
putem sã vã aducem veºti îmbucurãtoare poate, ori întristãtoare sau
uimitoare, - nu vã folosesc la nimic.
Cãci Cuvîntul lui Dumnezeu, nu uitaþi, este o sabie cu 2 tãiºuri.
Taie ºi pãtrunde pînã în adîncul inimii, desparte gîndurile, judecã
cele mai ascunse simþiri ale omului. Deci de el nu ne putem ascunde
ºi nu este loc de ascuns. În seara aceasta aici aveþi Cuvîntul lui
Dumnezeu. Nu uitaþi: Cuvîntul lui Dumnezeu vine din veºnicie ºi
trece în seara aceasta pe aici cãtre veºnicie. ªi-i cheamã pe toþi
aceia care vor sã-l primeascã, sã-l iubeascã ºi sã se împace cu
Dumnezeu prin Cuvîntul lui Dumnezeu, sã meargã cu el spre
veºnicie. Nu ºtiam nici noi aceasta cînd am pornit. Eu vã spun din
experienþã, din propria mea viaþã. Dacã ºtiam ce vrea Dumnezeu sã
facã cu mine, eu nu spuneam Da, niciodatã. Eu nu mã întorceam la
Dumnezeu. Noi nu vã putem spune pe unde vrea Cuvîntul lui
Dumnezeu sã vã ducã. Dar vrem sã vã spunem cã Cuvîntul lui
Dumnezeu vrea sã ne lege inima ºi sã ne închege de înaintaºii
noºtri, de pãrinþii noºtri. Cãci Botezul, Cununia ºi altele care se
cuprind în Tainele sfintei noastre Biserici sînt niºte Taine ale lui
Dumnezeu care s-au pãstrat de cãtre Dumnezeu pînã astãzi.
O, dacã am ºti noi cîþi vrãjmaºi au avut botezurile, cîþi vrãjmaºi
au avut cãsãtoriile, cîþi vrãjmaºi a avut Biblia, cîte Biblii s-au ars în
crematorii ºi foc, cîþi creºtini ºi-au dat viaþa cu Biblia în mînã, cîþi
au fost sfîºiaþi de fiare, de lei, de tigri, pînã sã ajungã Cuvîntul lui
Dumnezeu la noi, noi l-am primi în seara asta cu toatã recunoºtinþa.
ªi am înþelege atunci ce înseamnã cuvîntul pe care vi l-am spus de
prima datã: Sã nu judeci aspru fapta / niciodatã-n gîndul tãu, / cã e
dincolo iubirea / ºi de bine, ºi de rãu. Cãci nu prin faptul cã noi am
iubit pe Dumnezeu sîntem aci ºi sîntem cum sîntem. Ci prin faptul
cã El ne-a iubit pe noi. ªi ªi-a dat ce-a avut mai scump, în locul
nostru, ca noi, crezînd în El, sã avem - aºa cum am auzit - viaþã
veºnicã. Deci vã rugãm pe cei care aþi venit ascultãtori ºi pe fraþi,
pe toþi. Vã rugãm fierbinte ºi vrem sã vã spunem cuvînt apãsat ºi
fierbinte, ca sã înþelegem toþi fraþii ºi surorile care aþi pus un
legãmînt de ascultare cu Dumnezeu ºi care doriþi sã fiþi ascultãtori
ºi ostaºi vrednici de chemarea pe care ne-a fãcut-o Dumnezeu,
 Pag. 317

sã înþelegem, pãrintele Trifa arãta aºa de clar în scrierile lui: Un

ostaº adevãrat nu poate fi decît acela care-ºi leagã inima de Golgota,
de Jertfa Domnului Isus ºi de Crucea Domnului Isus. ªi pentru el e
de-ajuns. Aºa cum am auzit: Cãci n-am avut de gînd sã ºtiu altceva
între voi, decît pe Hristos ºi pe El rãstignit. Uitaþi-vã cu bãgare de
seamã. V-am spus cã noi vã vestim ceea ce am auzit, ceea ce am
primit ºi ceea ce Dumnezeu a îngãduit apoi sã pipãim poate ºi cu
mîinile noastre ºi sã simþim pe corpul nostru, ce nu vã mai putem
spune. Fiindcã cel care porneºte pe calea mîntuirii trebuie sã-ºi
urmeze Mîntuitorul. ªi ce S-a întîmplat cu Mîntuitorul lui se va
întîmpla ºi cu el. Numai atunci ºtim, numai atunci simþim, numai
atunci avem deplina mulþumire ºi cunoºtinþã clarã, cînd ni se
întîmplã ºi nouã ce I s-a întîmplat Lui. ªtiþi bine ce a spus în
Cuvîntul Lui Sfînt: Dacã pe Mine M-au iubit, ºi pe voi vã vor iubi.
Dacã pe Mine M-au urît, ºi pe voi vã vor urî. Dacã pe Mine M-au
prigonit, ºi pe voi vã vor prigoni. În seara aceasta, Domnul Isus a
fost chemat la nunta aceasta. El este aici. El este aici prin prezenþa
Cuvîntului Sãu, prin prezenþa Duhului Sãu, prin prezenþa puterii
Sale veºnice despre care a spus cu sfînta Lui gurã: Iatã, Eu sînt cu
v o i p î n ã l a s f î r º i t u l v e a c u r i l o r. ª i a º a c u m a m a u z i t a i c i
spunîndu-se: Cine are pe Fiul lui Dumnezeu are viaþã. Cine n-are pe
Fiul lui Dumnezeu, se chinuieºte cu alte lucruri, dar nu poate ajunge
la viaþa cerutã de Dumnezeu.
Toþi oamenii fac mãrturii frumoase, din toate credinþele. Toate
cultele, sã ºtim, fac cele mai frumoase mãrturii pe care le ºtiu
despre Domnul Isus. ªi ei cred cã ce mare bine fac! Facem ºi noi
mãrturii, aºa cum ni le îngãduie Dumnezeu. Cum le-am putut ºi noi
înþelege, cum le-am putut strînge, din pipãiri, din vãzute, din auzite,
din gustãri, fiecare cum ne ajutã Dumnezeu. Dar eu vã rog frumos,
fiþi cu luare aminte puþin. Eu voi citi o mãrturisire pe care n-o mai
face omul despre Domnul Isus, ci o face Dumnezeu. ªi spune aºa de
frumos: Dacã primim mãrturisirea oamenilor adicã fiecare cum ºtie
mai frumos, mãrturisirea lui Dumnezeu este mai mare. ªi
mãrturisirea lui Dumnezeu este mãrturisirea pe care a fãcut-o El
despre Fiul Sãu. Nu aºa cum o facem noi, ci aºa cum a fãcut-o
Dumnezeu. ªi aºa vã rog sã o primim, ºi aºa sã fie. Cine crede în
Fiul lui Dumnezeu are mãrturisirea aceasta în el. Cine nu-L crede
pe Dumnezeu Îl face mincinos, fiindcã nu crede mãrturisirea pe care
a fãcut-o Dumnezeu despre Fiul Sãu. ªi mãrturisirea este aceasta:
Dumnezeu ne-a dat viaþã veºnicã ºi aceastã viaþã este în Fiul Sãu.
Cine are pe Fiul lui Dumnezeu are viaþã veºnicã.
Cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaþã veºnicã. Deci dacã
am crezut pînã în seara aceasta în Domnul Isus, dacã am mers
întemeiaþi pe credinþã, am mers bine. Dar unde te duci întemeiat pe
credinþã trebuie sã ajungi scopul ºi þinta credinþei. Am crezut în El,
dar cînd am crezut în El trebuie sã ajungem ca, prin credinþã, sã-L
dobîndim, sã-L avem. Numai atunci cînd Îl avem pe El viaþa noastrã
p r i m e º t e o s c h i m b a r e d i n t e me l i e : v o r b i r ea n o as t r ã î º i i a o
schimbare din temelie; privirea noastrã îºi ia o schimbare din
temelie. Auzul nostru e altul, simþirea noastrã e alta ºi viaþa noastrã
e alta. Aºa cum spune Sfîntul Apostol Pavel cînd a ajuns ºi el la
aceastã stare: Acum nu mai sînt eu cel ce trãieºte în mine. Dar cine
este?
Pag. 318

Este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel care trãieºte în mine.

Dumnezeu sã ne ajute sã înþelegem aceasta, aºa cum am auzit
spunîndu-se ºi cum, de fapt, la slujbe se rosteºte de 6, 7 ori într-o
duminicã: Pe noi înºine ºi unul pe altul ºi toatã viaþa noastrã lui
Hristos Dumnezeu sã o dãm. Ca sã ajungem la cuvîntul care spune:
Cînd Se va arãta El, viaþa noastrã, noi sã fim acolo împreunã cu El.
Deci El nu este numai atîta cît credem noi, ci El este Pîine, El este
Apã, El este Luminã, El este Sare, El este Viaþã, El este Cale, El
este Adevãr. Le vrei pe acestea? Pe toate le gãseºti în El. ªi le vei
avea atunci din belºug, cînd Îl vei avea pe El Stãpînul tãu, Domnul
tãu ºi Dumnezeu tãu. Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 319

Zidirea pe aceeaºi temelie

Fragment dintr-un cuvînt al fratelui Traian Dorz despre Dreptarul

învãþãturii sãnãtoase

Primele cãrãmizi, primele pietre pe temelia care a fost pusã o

datã pentru totdeauna. Cei mai bãtrîni - sau cei mai tineri, care au
citit sau care au aflat ceva din istoria acestei Lucrãri - sã þinã seama
de porunca pe care Dumnezeu a dat-o acelora dintre noi care au
aºezat prima piatrã pe temelia care fusese pusã, acelora care ºtiu
cum au lucrat primii lucrãtori, care ºtiu ºi vor sã þinã seama de cum
a lucrat primul schimb dintre cei care au fost chemaþi sã zideascã pe
aceastã temelie, cãci aceºtia îºi dau seama ce mare rãspundere au cei
care au venit ºi vor mai veni ulterior sã zideascã pe urma lor. Dacã
planul a fost de la Dumnezeu, dacã cei care au fost puºi sã lucreze
ºi sã aºeze primele pietre pe temelia aceasta au fost inspiraþi de
Dumnezeu, trimiºi de Dumnezeu, binecuvîntaþi de Dumnezeu, atunci
ºi ceilalþi, care i-au înlocuit, schimbul 2, schimbul 3, care sîntem
noi ºi alþii, care vor veni dupã noi, trebuie sã ºtim cã Dumnezeu
nu-ªi schimbã planul Sãu dupã pãrerile sau dupã îngustimea unora
dintre noi.
Cã e planul lui Dumnezeu cu aceastã Lucrare. ªi planul lui
Dumnezeu trebuie sã se împlineascã pînã la sfîrºit. ªi oricine vine
s ã cl ãd ea s c ã a c u m , c h e m a t s a u n e c h e m a t , t r eb u i e s ã º t i e cã
rãspundere faþã de Dumnezeu are de felul cum lucreazã ºi de felul
cum îºi permite sã vorbeascã sau sã lucreze în aceastã Lucrare
sfîntã. Noi nu sîntem începãtori. Sîntem numai niºte continuatori
b u n i s a u r ã i . Î n cep ãt o r i au f o s t p r i m i i , c a r e a u p r i m i t d e l a
Dumnezeu poruncã: Aºa sã faceþi! ªi ei au spus: Aºa sã zidiþi! Am
stat cu pãrintele Iosif ani de zile ºi el m-a învãþat, ºi el mi-a spus:
Aºa am primit de la Dumnezeu, aºa vã spun, aºa sã faceþi. Eu
rãspund faþã de Dumnezeu cum v-am spus vouã. Voi veþi rãspunde
faþã de Dumnezeu cum aþi ascultat ce v-am spus eu. În Lucrarea lui
Dumnezeu nimeni nu poate face cum vrea. Este scris: Sînteþi
mãdulare unii altora. Nu puteþi face tot ce voiþi. Trebuie sã ne
simþim datoria ºi rãspunderea cea mare faþã de Dumnezeu cu privire
la felul cum lucrãm, la felul cum vorbim, la felul cum continuãm
lucrarea în care am ajuns. Mîntuitorul a spus odatã ucenicilor Sãi:
Vedeþi? Alþii au trudit. Voi aþi intrat în lucrul lor. Bãgaþi de seamã
cum lucraþi. Pentru ca la sfîrºit ºi cel care a semãnat, ºi cel care a
secerat sã aibã aceeaºi rãsplatã, sã se bucure împreunã.
Nu vrem noi oare sã fim binecuvîntaþi împreunã cu începãtorii,
cu pãrinþii, cu cei care au fost chemaþi de prima datã sã meargã în
Lucrarea aceasta? Sau credem noi cã Lucrarea lui Dumnezeu este ca
o lucrare omeneascã, pe care fiecare om poate s-o schimbe dupã
cum vrea el, dupã gustul sãu? Nu este oare Dumnezeu Acelaºi ieri,
azi ºi în veci? ªi cînd a rînduit El un lucru, nu l-a rînduit El odatã
pentru totdeauna? Cînd a întocmit El vremurile, le-a mai schimbat
El oare? A întors El în loc de iarnã varã ºi în loc de noapte zi? La
Dumnezeu nu-i rãsãritul tot acolo unde a fost de la început ºi apusul
tot acolo? Rãsare oare o datã soarele de aici ºi altã datã de dincolo?
Sau rãsare o datã soarele la ora unu ºi pe urmã la ora 5?
Pag. 320

N-a rînduit oare Dumnezeu lucrul cu înþelepciune de la început

ºi pînã la sfîrºit? Cînd a pus El temelie Lucrãrii acesteia a Oastei
Sale, n-a gîndit oare Dumnezeu, în înþelepciunea Sa, o datã pentru
totdeauna ºi n-a fãcut El oare Lucrarea Sa cu înþelepciune ºi cu
temei veºnic? Ba da! Numai cei care vin cu gînduri omeneºti în
Lucrarea duhovniceascã ºi cei care vin cu gînduri fireºti într-o
lucrare evanghelicã, aceºtia cred cã Lucrarea lui Dumnezeu se poate
modifica de la o zi la alta. Dar credinþa aceasta este o credinþã
nebuneascã ºi o credinþã care va avea totdeauna ºi pe pãmînt, ºi sub
pãmînt o pedeapsã veºnicã: depãrtare de la Faþa lui Dumnezeu. ªi
va fi fiecare socotit ca un stricãtor al templului lui Dumnezeu, nu
ca un ziditor al lui, acela care lucreazã dupã pãrerea sa, dupã
p l ãcer ea s a, d u p ã v o i a sa sau dupã îndemnurile strãinulu i º i
potrivnicului, ºi vrãjmaºului, care vrea sã strice lucrarea lui
Dumnezeu, nu s-o zideascã care vrea s-o dãrîme, nu s-o înalþe. Care
vrea sã facã ruºine, nu cinste Lucrãrii lui Dumnezeu. Avem o foarte
mare rãspundere toþi. Toþi cei care, prin harul lui Dumnezeu, am
fost chemaþi sã facem cunoºtinþã cu aceastã Lucrare a lui
Dumnezeu, cãreia Dumnezeu i-a rînduit atîtea binecuvîntãri ºi atîtea
bucurii de pe pãmînt. Avem o mare rãspundere de felul cum primim
ºi de felul cum pãstrãm aceastã Lucrare.
Noi, ca unii care ne dãm seama de rãspunderea cea mare pe care
o avem în faþa lui Dumnezeu ºi care am învãþat aceasta de la cei
dintîi, care au primit din mîna ºi din îndemnul, ºi din inspiraþia
Duhului Sfînt aceastã poruncã, dorim sã fim gãsiþi credincioºi în
lucrul încredinþat nouã. ªi sã spunem ºi mai departe ºi noi ceea ce
ne-au spus nouã înaintaºii noºtri. Este scris: Fiecare pãrinte trebuie
sã-l înveþe pe copilul sãu exact cu aceleaºi cuvinte cu care l-a
învãþat pe el pãrintele lui. ªi fiecare învãþãtor bun trebuie sã-l înveþe
pe elevul sãu cu aceleaºi cuvinte cu care l-a învãþat pe el învãþãtorul
lui. Numai în felul acesta se poate pãstra credinþa sãnãtoasã,
învãþãtura sãnãtoasã, lucrarea sãnãtoasã. Cum a fost de la început,
aºa pînã la sfîrºit. Cine nu-i respectã pe pãrinþii sãi niciodatã nu va
fi respectat de copiii lui. Cine nu învaþã din trecut, niciodatã nu va
avea un viitor bun. ªi cine nu þine seama de înaintaºii sãi nu va avea
niciodatã urmaºi vrednici. ªi un fir de iarbã are rãdãcini.
ªi, dacã nu se þine de rãdãcina sa, niciodatã n-ajunge sã dea spic
ºi sãmînþã. ªi noi, dacã nu þinem seama de înaintaºii noºtri, de felul
cum au învãþat ei, de felul cum au lucrat ei, noi nu numai cã nu vom
avea nici parte, nici sorþ în Lucrarea lui Dumnezeu, dar vom fi
înlãturaþi ºi osîndiþi ca niºte lucrãtori netrebnici, ca niºte materiale
n e f o l o s i t o a r e , d ã u n ãt o ar e, p ãg u b i t o ar e p en t r u L u c r a r e a l u i
Dumnezeu. Aþi vãzut, cînd o construcþie este în lucru încã, în jurul
ei sînt schele, în jurul ei e moloz. Schelele pot sã fie foarte aproape
de construcþie, molozul poate sã fie foarte aproape rãmãºiþe de
materiale aruncate, nefolositoare pot sã fie mereu ºi mereu în jurul
construcþiei. Dar cînd lucrarea este gata, toate aceste materiale, care
ºi ele ar fi putut fi folosite bine, dar care n-au vrut sã se supunã
meºterului, vor fi înlãturate pentru totdeauna ºi clãdirea va rãmîne
curatã, frumoasã, sfîntã, plãcutã numai cu acele materiale care s-au
lãsat cioplite ºi zidite ºi s-au aºezat frumos pe temelia ei, în toatã
zidãria, pînã la sfîrºit.
 Pag. 321

Acum lucrarea Bisericii vii, lucrarea Miresei lui Hristos, lucrarea

templului lui Dumnezeu este încã în construcþie. În jurul ei sînt
multe schele, schelãrie de organizaþii omeneºti de diferite feluri,
prin înþelepciunea sau prin lucrarea oamenilor. În jurul ei sînt multe
pietre, multã lemnãrie care s-a cãutat sã se foloseascã, dar care, pînã
la urmã, s-a dovedit nefol o s i t oar e î n n i ci u n l o c u n d e a vrut
Meºterul. Sã ne verificãm ºi noi: nu cumva sîntem lîngã lucrarea lui
Dumnezeu? Punem fi încã înãuntrul ei, înt r e zi d u r i l e ei , dar
nefãcînd parte frumoasã, sãnãtoasã, statornicã, durabilã din aceste
ziduri ale Bisericii lui Dumnezeu. Dacã sîntem pietre colþuroase
suflete nervoase, neascultãtoare, îndãrãtnice, nesupuse, certãreþe,
care nu ne împãcãm liniºtiþi în mijlocul frãþietãþii noastre, în
mijlocul familiei noastre duhovniceºti, în mijlocul fraþilor noºtri,
noi putem sta în adunare, putem pãrea cã facem încã parte din
Biserica lui Dumnezeu, dar în realitate nu sîntem pãrtaºi în clãdirea
lui Dumnezeu. Dacã sîntem îngîmfaþi, umflaþi, mîndri, nesupuºi,
neascultãtori, îndãrãtnici, noi putem fi încã - formal, cu trupul, cu
înfãþiºarea ºi cu numele - în Lucrarea lui Dumnezeu, în Biserica lui
Dumnezeu, dar în realitate sã fim niºte pietre lepãdate de Meºterul
zidar. Pentru cã este scris: Cine n-are Duhul lui Hristos, acela nu
este al Lui.
ªi care este Duhul lui Hristos? Duhul blîndeþii, al bunãtãþii, al
pãcii, al iubirii, al armoniei frãþeºti, al ascultãrii, al supunerii în
toate privinþele. Pentru cã este scris: ºi evlavia este o treaptã dintre
cele superioare pe care trebuie sã urce un suflet credincios. Fãrã
evlavie e cu neputinþã sã fim plãcuþi lui Dumnezeu. Dacã veþi citi
epistolele Sfîntului Pavel cãtre Timotei ºi cãtre Tit, veþi vedea în
atîtea locuri cerinþa evlaviei: Cautã sã fii evlavios. Evlavia este un
mare cîºtig. Evlavia este acea stare sufleteascã care cuprinde în ea
blîndeþea, bunãtatea, bunãvoinþa, delicateþea, simþirea, gingãºia,
nevinovãþia, curãþia sufleteascã, bunul simþ, buna cuviinþã, tot ceea
ce þine de aceastã înfãþiºare sfîntã, dulce, scumpã sufletului.
Mîntuitorul a luat odatã un copilaº ºi l-a pus între ai Sãi ºi a zis:
Adevãrat vã spun cã, dacã nu vã veþi întoarce la Dumnezeu ºi nu vã
veþi face ca niºte copilaºi, cu nici un chip nu veþi intra în Împãrãþia
lui Dumnezeu. Aceastã înfãþiºare de nevinovãþie, de sinceritate, de
curãþie, de ascultare, de ataºament, de dragoste curatã ºi fierbinte
este nuanþa evlaviei, cerinþa aceasta pe care Dumnezeu o doreºte ºi
o vrea la fiecare dintre noi.
Cuvîntul lui Dumnezeu nu-i numai un singur verset, pe care nouã
ne place sã-l citim ºi sã-l spunem adesea, cum spun unii ºi se laudã:
Crede în Domnul Isus ºi vei fi mîntuit. ªi mereu vorbesc: Noi, cei
mîntuiþi, noi, cei mîntuiþi. Ce fel îndrãzneþ de a vorbi este acesta
strãin total de duhul Evangheliei, strãin total de Duhul lui Hristos!
Cã este scris:. veþi dobîndi ca sfîrºit al credinþei voastre mîntuirea
sufletelor voastre, nu ca început. Cine va rãbda pînã la sfîrºit, acela
va fi mîntuit. Cine va fi credincios pînã la moarte, acela va cãpãta
cununa vieþii. ªi credinþa care mîntuieºte nu-i o credinþã numai a
buzelor: Crede ºi vei fi mîntuit. Credinþa care mîntuieºte le cuprinde
pe toate celelalte cerinþe scrise în Epistola Sfîntului Petru. Credinþa
este numai primul pas, prima treaptã. Cu credinþa trebuie unitã
fapta. Cu fapta, cunoºtinþa, adicã dorinþa sã ºtii ºi mai mult, ca sã
faci ºi mai bine.
Pag. 322

Cu cunoºtinþa, înfrînarea: cu cît cunoºti mai mult, þi se cere sã te

înfrînezi de la mai mult. Sã-þi înfrînezi ochii ºi gura, ºi inima, ºi
gîndurile, supunîndu-le toate voii lui Dumnezeu. Cu înfrînarea,
rãbdarea. Cu cît poþi sã te înfrînezi pe tine mai mult ºi de la mai
multe, þi se cere sã ai mai multã rãbdare faþã de semenul tãu, faþã de
fratele tãu, faþã de cei care au slãbiciuni, care încã n-au ajuns la
cunoºtinþa pe care ai reuºit sã þi-o aduni tu. Cu rãbdarea, evlavia.
Evlavia, aceastã sumã a tuturor frumoaselor virtuþi pe care le cere
ºi le pretinde prezenþa lui Dumnezeu de la fiecare dintre cei care
d o r es c s ã a j u n g ã o d a t ã s ã p o a t ã s t a î n f aþ a l u i D u mn ezeu º i
Du mn ezeu sã-l poatã suporta în faþa Lui. ªi apoi cu evlavia,
dragostea de fraþi. Dragostea de fraþi. O, cît spune cuvîntul acesta!
Ni se spune mereu: N-aveþi dragoste! ªi cine spune: N-aveþi
dragoste!? Aceia care au nevoie sã fie toleraþi cu toate pãcatele, cu
toate neascultãrile, cu toatã îndãrãtnicia, cu toatã nesupunerea lor.
Dar nici Dumnezeu, care este dragoste, nu-i rabdã pe cei care-s
neascultãtori. N-aveþi dragoste, spun, pentru cã nu iertaþi. Dar nici
Dumnezeu nu-l iartã pe el care nu recunoaºte cã a pãcãtuit ºi nu
promite cã se întoarce. De aceea, cei care pretind dragoste trebuie
sã dea mai întîi pocãinþã ºi îndreptare. Dragostea de fraþi. ªi numai
vorbe rele, ºi numai lucruri de cele mai multe ori ºi în cea mai mare
parte neadevãrate se rãspîndesc între fraþi, despre fraþi; între surori,
despre surori; între unii, despre alþii. E un mare pãcat în faþa lui
Dumnezeu.
Este scris: Dacã-l vezi pe fratele tãu cã pãcãtuieºte, mustrã-l între
tine ºi el. Dacã-l vezi cã pãcãtuieºte. ªi de atîtea ori nici nu se
aºteaptã pînã sã se vadã; ci mereu se rãspîndesc lucruri care nici
n-au ajuns sã le vezi, ci numai a auzit de la nu ºtiu cine. ªi, în felul
acesta, se duce mereu vorbirea de rãu. Aceasta nu-i dragoste de
fraþi. Cine a ajuns ºi trãieºte în aceastã stare trãieºte în urã de fraþi,
în dezbinare de fraþi, în tulburare de fraþi, în defãimare de fraþi, nu
în dragoste de fraþi. ªi dragostea de fraþi este o cerinþã în faþa lui
Dumnezeu ºi o condiþie fãrã de care nimeni nu va vedea Împãrãþia
lui Dumnezeu. Cu dragostea de fraþi, iubirea de oameni care
cuprinde apoi toate binecuvîntãrile pe care le-a dat ºi le-a cerut
Dumnezeu fiecãruia dintre noi. Am spus despre dreptar. Dreptarul
învãþãturii sãnãtoase, care se pretindesã fie respectat de cãtre oricine
vine în Lucrarea lui Dumnezeu ºi încearcã sã zideascã ºi el pe
temelia care a fost pusã. Dreptarul este o obligaþie pentru toþi. ªi
dreptarul este învãþãtura. Învãþãtura care ne-a rãmas nouã de la
înaintaºii noºtri.
Oricine nu þine seamã de aceastã învãþãturã este un lucrãtor
înºelãtor, un stricãtor al Lucrãrii lui Dumnezeu. E ca ºi cum cineva
ar intra sã lucreze la o zidire, acolo unde alþii au început frumos, au
continuat frumos ºi, la un moment dat, el intrã ºi aruncã sfoara
aceea care e dreptarul obligatoriu de la un capãt pînã la celãlalt al
zidului, pentru toþi. ªi el spune: Eu zidesc fãrã acest dreptar! N-am
nevoie de el. ªi zideºte. Oricît de priceput sã fie un zidar care
lucreazã fãrã dreptar, ºtiþi bine ce fel de zidãrie face un astfel de
om. Nu mult va lucra acolo. Vine stãpînul. Vine proprietarul ºi-l
verificã pe fiecare. ªi-l trage odatã la rãspundere pe fiecare zidar
neascultãtor ºi îndãrãtnic. Dreptarul este învãþãtura sãnãtoasã.
 Pag. 323

A þine seama de învãþãtura sãnãtoasã este o obligaþie pentru toþi

cei care zidesc în Lucrarea lui Dumnezeu. Venit în Lucrarea lui
Dumnezeu, trebuie sã ºtii cã îþi iei o mare rãspundere în faþa lui
Dumnezeu pentru fiecare cuvînt pe care îl spui. Pentru fiecare piatrã
pe care o aºezi pe temelie. Pentru fiecare suflet pe care îl îndrumi.
Pentru fiecare suflet pe care îl sfãtuieºti. Pentru fiecare faptã pe
care vrei sã þi-o urmeze ºi alþii. Sã þinem seamã de acest lucru.
Pentru cã sîntem chemaþi sã lucrãm împreunã cu Dumnezeu. ªi El
ne verificã pe fiecare dintre noi nu numai cum lucrãm, ci ºi ce fel
de material, ce fel de învãþãturã, ce fel de purtare, ce fel de faptã,
ce fel de îndemnuri dãm noi, în Lucrarea lui Dumnezeu, sufletelor
celor care privesc la noi, prin lucrul pe care-l facem. Noi sîntem
trecãtori; Lucrarea este veºnicã. Înaintea noastrã au fost alþii. Dupã
noi vor fi alþii. Acuma e rîndul nostru. Noi trebuie sã fim cu foarte
mare grijã cum au lucrat cei dinaintea noastrã; cum lucreazã cei de
lîngã noi. Pentru ca sã ºtim sã ne putem orienta ºi noi felul de lucru,
ca odatã sã avem ºi noi parte de rãsplata lor. Cuvîntul lui Dumnezeu
care ne porunceºte nouã acest lucru este un cuvînt veºnic. ªi dupã
acela vom fi judecaþi. Este scris: Nu Eu vã voi judeca, zice Domnul.
Cuvîntul pe care l-aþi auzit, acela vã va judeca. ªi noi am auzit
cuvîntul unor înaintaºi sfinþi ºi am vãzut pilda lor. Deci n-avem nici
o dezvinovãþire ºi nici o scuzã, dacã nu þinem seama. Gîndiþi-vã
cu m ar ap ãr ea u n zi d î n ceput de schi mb u l u n u , co n t i n u at d e
schimbul 2 ºi, cînd vine schimbul 3 sã înceapã sã lucreze sã punã
aiurea: sau schimbã, sau întoarce, sau dãrîmã.
Ce rãsplatã vor primi cînd vine Stãpînul sã vadã lucrul lor rãu?
Sîntem cu toþii mãdulare unii altora. Sîntem cu toþii pãrtaºi într-o
lucrare mare, uriaºã. ªi frãþia voastrã faceþi parte din Lucrarea
Oastei. Lucrarea Oastei se întinde nu numai de la o margine a þãrii
la cealaltã. Sau acuma a depãºit demult hotarele þãrii noastre. De la
o margine a lumii la cealaltã. Ci ea se întinde ºi de la anul 1923,
cînd a început Lucrarea aceasta, ºi pînã unde o va duce Dumnezeu.
Noi toþi sîntem trecãtori. Lucrarea este de duratã eternã. Avem
rãspundere în faþa lui Dumnezeu, în faþa istoriei, în faþa urmaºilor
ºi în faþa înaintaºilor noºtri de felul cum ne încadrãm noi lucrul
nostru în marea ºi sfînta Lucrare a lui Dumnezeu ºi a înaintaºilor
noºtri, pe temelia aceasta. Simþiþi-vã aceastã rãspundere! Dacã vã
veþi simþi aceastã rãspundere, simþãmîntul acesta de rãspundere în
faþa lui Dumnezeu, conºtiinþa acestei datorii nu vã va lãsa sã lucraþi
oricum.
Nu vã va lãsa sã mai strîngeþi materiale strãine: învãþãturi de la
strãini; de la potrivnici; de la dezbinãtori ºi tulburãtori, ºi sã le
aºezaþi în lucrarea aceasta, stricînd zidul ºi tulburînd Lucrarea lui
Dumnezeu. Învãþãturile strãine sînt ca niºte materiale strãine care
stricã faþa Lucrãrii lui Dumnezeu ºi deranjeazã zidãria ºi frumuseþea
acestei Lucrãri. Dumnezeu ne-a lãsat nouã aici un dreptar dupã care
sã umblãm. Dreptarul este învãþãtura. ªi înaintaºii noºtri nu ne-au
l ãs at î n n ecu n o º t i n þ ã d e aces t l u cr u . S f î n t u l C u v î n t u l a l l u i
Dumnezeu ne-a fost explicat limpede ºi clar. Oricine nesocoteºte
învãþãturile înaintaºilor noºtri, nesocoteºte Cuvîntul lui Dumnezeu
ºi porunca ascultãrii.
Pag. 324

Aici cu noutatea, cu învãþãturile noi, cu încredinþãrile noi, fie cã

acela care le aduce le cunoaºte sau nu le cunoaºte, fie cã-ºi dã
seama de rãul pe care-l face,
fie cã nu-ºi dã seama, el lucreazã împotriva voii lui Dumnezeu. ªi
dacã el nu-ºi dã seama, cei de lîngã el trebuie sã-i atragã atenþia:
Bagã de seamã: tu pui pe zidãria aceasta niºte materiale strãine. Tu
aduci aici lemn, fîn ºi trestie, în loc de aur, argint ºi pietre scumpe,
cum au fost cele cu care au zidit înaintaºii noºtri. Ce roade frumoase
au avut lucrãrile lor! Ce frumoasã era Lucrarea Domnului, Oastea
Domnului, la începutul ei ºi mult timp încã, pînã cînd au venit niºte
lucrãtori rãi, care au început sã aducã materiale strãine ºi sã strice,
ºi sã caute sã înlãture ºi sã strîmbe zidãria aceasta care a fost ziditã
aºa de frumos dupã planul lui Dumnezeu. ªi de ani de zile sînt unii
care, neascultînd de fraþi, neþinînd seamã de dreptarul învãþãturii
sãnãtoase pus odatã pentru totdeauna ºi respectat de înaintaºi,
n eþ i n î nd seamã de aces t a, l u cr eazã r ãu , s t r î mb ã l u cr ar ea l u i
Dumnezeu, dãrîmã, fac spãrturi, crãpãturi ºi zidesc cu material
strãin, fãcînd ca - ºi în faþa Domnului, ºi în faþa lumii care priveºte
la aceastã lucrare - în loc sã aparã frumoasã, sfîntã, plãcutã,
respectatã, cum era înainte, un prilej de admiraþie ºi de bucurie
pentru toþi cei care mai nãdãjduiau în reînvierea unei Biserici ºi a
unei trãiri evanghelice în mijlocul poporului nostru, în loc sã aparã
aºa cum a fost fãcutã de cei care au lucrat frumos întîi, acuma, în
foarte multe pãrþi, apare în aºa fel, încît pe mulþi îi auzi zicînd:
Apoi, dacã asta-i Oastea Domnului, mai bine fãrã ea. Decît sã avem
încã o sectã, mai bine fãrã ea!...
 Pag. 325

Marele nostru binefãcãtor

Vorbirea fratelui Traian Dorz de la o nuntã

ªtim cum ei s-au rugat pentru noi ºi noi ne-am rugat pentru ei.
În aceastã pãrtãºie frãþeascã, scumpã, stã fericirea noastrã, a tuturor
ºi cînd dãm, ºi cînd primim; ºi cînd plecãm, ºi cînd venim; ºi cînd
ne întîlnim, ºi cînd ne despãrþim. Noi avem în ochii noºtri, prin
harul lui Dumnezeu, aceleaºi lacrimi iubitoare ºi frãþeºti. ªi în
cuvintele noastre, acea unduire a cãldurii dragostei pe care Duhul
Domnului a pus-o în inimile noastre. Din toatã inima salutãm, în
Numele Domnului, pe aceºti miri iubiþi, pe pãrinþii lor ºi pe toþi
fraþii ºi surorile noastre care au participat, în aceastã neuitatã
duminicã, la bucuriile noastre. Salutãm pe scumpii noºtri fraþi care
trebuie sã plece; ne rugãm lui Dumnezeu sã-i binecuvînteze în tot
drumul, sã-i facã sã ajungã cu bucurie de oriunde vor pleca ºi
oriunde vor sosi. Pînã vom pleca pe ultimul drum, sã-L întîmpinãm
pe Domnul nostru în vãzduh, aºa cum ne-a promis El. ªi dupã aceea
sã fim pentru totdeauna cu El la Nunta cea veºnicã ºi fericitã pentru
care ne rugãm mereu ºi pentru care dorim mereu sã-i vedem fericiþi
ºi pregãtindu-se pe toþi ai noºtri.
În aceste cîteva clipe care ne-au mai rãmas pînã cînd vom încheia
cu o rugãciune de mulþumire aceastã parte fericitã ºi bucuroasã de
petrecere a noastrã de astãzi, aº vrea sã vã împãrtãºesc cîteva
cu v i n t e p r ivitoare la sfînta L u cr ar e a l u i D u mn ezeu , O as t ea
Domnului, în care sîntem noi chemaþi sã-L slujim pe Dumnezeu în
Biserica noastrã, în credinþa pãrinþilor noºtri, în patria noastrã ºi în
mijlocul acestui popor al nostru binecuvîntat în care ne-au nãscut
Dumnezeu ºi pãrinþii noºtri. Pe acest pãmînt pe care l-au sfinþit ei
cu lacrimile, cu sudoarea, cu sîngele lor ºi pe care ni l-au lãsat
binecuvîntat de Dumnezeu, ºi care poartã pretutindeni pe faþa lui
s e m n e l e d r a g o s t e i º i r ecu n o º t i n þ e i p ã r i n þ i l o r n o º t r i f a þ ã d e
Dumnezeu. Oameni minunaþi cum a avut poporul nostru, puþine
popoare din lume au avut. Domnitori credincioºi, oameni care au
apãrat cu preþul vieþii lor nu numai fiinþa neamului acestuia ºi
libertatea acestui pãmînt binecuvîntat, ci credinþa în Dumnezeu, mai
presus de orice.
ªi aceastã apãrare a credinþei ºi aceastã slujire a lui Dumnezeu
a fost scutul ceresc care i-a apãrat pe pãrinþii noºtri în decursul
atîtor veacuri de suferinþe ºi de jertfe, în mijlocul atîtor vînturi ºi
furtuni care au trecut cu aceeaºi sãlbãticie ºi din nord spre sud, ºi
din apus spre rãsãrit peste noi toþi. Dumnezeu ne-a pãzit pentru cã
pãrinþii noºtri au fost credincioºi ºi ne-au învãþat ºi pe noi cum l-a
învãþat Neagoe Basarab pe fiul sãu Teodosie: Mai întîi de toate, fiul
meu, sã-L iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãu, care ne-a chemat pe
noi de la nefiinþã la fiinþã ºi ne-a fãcut sã-L cunoaºtem pe El ºi sã
fim fericiþi. Acest testament l-au lãsat înaintaºii noºtri copiilor ºi
urmaºilor lor pînã astãzi. ªi acest testament ne-a rãmas ºi nouã de
la pãrinþii noºtri - ºi fericiþi vom fi dacã ni-l vom þine pînã la sfîrºit.
Numai Dumnezeu cunoaºte în ce vremuri tulburi au trãit strãmoºii
noºtri prin toatã istoria lor pînã astãzi. ªi vremurile nu s-au liniºtit
mult.
Pag. 326

Dar Dumnezeu i-a apãrat pe ei pentru cã au crezut în El ºi L-au

slujit, ºi I-au rãmas credincioºi; ºi, dacã a trebuit sã-ºi dea viaþa
cum ºi-a dat-o Constantin Brîncoveanu - ºi nu numai viaþa lui, ci ºi
viaþa copiilor sãi, n-au stat la tîrguialã cu Dumnezeu cã le cere prea
mult. I-au dat totul, pentru ca ºi Dumnezeu sã Se arate faþã de ei cu
aceeaºi bunãtate, pãstrînd viaþa ºi fiinþa acestui neam binecuvîntat,
din pricina strãmoºilor noºtri. Noi Îl cunoaºtem pe Dumnezeu nu
numai din scrierile Sfinþilor Evangheliºti, ci ºi din scrierile - parcã
de aceeaºi valoare - ale cronicarilor noºtri. ªi avem nu numai din
istoria poporului evreu cunoaºterea Bibliei ºi Cuvîntul Sfintelor
Scripturi, ci din propria noastrã istorie cunoaºtem toate acestea. ªi,
dacã sîntem noi fii credincioºi ºi adevãraþi ai strãmoºilor noºtri, noi
nu-L vom pãrãsi pe Dumnezeu care i-a apãrat pe ei. Pentru cã de
Acela avem ºi noi nevoie, sã ne apere ºi pe noi în vremurile care vin
ºi care s e an u n þ ã, n u mu l t mai l i n i º t i t e. C î n d t o at ã lumea se
z b u c i u m ã d e t e m e r e º i d e f i o r, n o i n e î n c r e d e m l i n i º t i þ i î n
Dumnezeul pãrinþilor noºtri. ªi, dacã Îl vom iubi ºi vom fi
credincioºi, vom vedea cã ºi pe noi, ºi pe copiii noºtri ne va apãra
El. Pentru cã El are putere sã potoleascã toate valurile ºi furtunile,
ca atunci pe Marea Ghenezaretului, ºi astãzi pe marea istoriei
popoarelor.
Noi trebuie sã-L binecuvîntãm pe Dumnezeul nostru din toatã
inima cã, în mijlocul poporului nostru ºi în timpul anilor noºtri, a
rînduit sã vinã în acest popor al nostru un om binecuvîntat ca
pãrintele Iosif care s-a ridicat ºi, binecuvîntat de Dumnezeu ºi
întãrit de puterea Lui, a ridicat solia aceasta ºi ne-a vestit nouã acest
cuvînt prin care am ajuns sã avem astfel de sãrbãtori minunate la
nunta copiilor noºtri; la însoþirea tinerilor noºtri, la sãvîrºirea Tainei
Nunþii dintre cele 7 Taine ale sfintei noastre Biserici, care, dacã au
fost sfinte de la începutul lor ºi ni le-au vestit nouã niºte pãrinþi
sfinþi, ºi noi, copiii ºi urmaºii lor, sîntem datori sã le pãstrãm cu
toatã sfinþenia. Nu v-ar plãcea sã aveþi mereu astfel de nunþi
binecuvîntate în satul acesta ºi în toate satele ºi oraºele patriei
noastre? Cãci, dacã ne numim popor creºtin ºi drept credincios, cum
se cheamã credinþa noastrã bunã ºi strãbunã, atunci trebuie sã
dovedim cu fapta noastrã cã ºi meritãm sã fim urmaºii unor pãrinþi
aºa binecuvîntaþi. Dacã pãrinþii noºtri au fost lei, noi nu trebuie sã
fim pisici. Dacã pãrinþii noºtri au fost eroi, noi nu trebuie sã fim
laºi.
Dacã pãrinþii noºtri au fost credincioºi, noi nu trebuie sã ne
lepãdãm de Dumnezeul istoriei noastre, care a apãrat pãmîntul
nostru ºi cerul nostru din pricina lor. Pe întinsul patriei noastre sînt
însemnate semnele credinþei ºi dragostei lor faþã de Dumnezeu.
Numai ªtefan cel Mare, cît a semãnat pe întinsul acestor plaiuri!
Veneam pe drumurile acestea ºi, cu ochii în lacrimi mã uitam spre
aceste dealuri ºi spre aceste drumuri pe care, ziceam, vorbind cu
fraþii: Pe aici au umblat picioarele sfinte ale lui ªtefan cel Mare,
apãrînd þarinile acestea, munþii aceºtia, hotarele acestea, cum spune
Eminescu: Eu îmi apãr sãrãcia ºi nevoile ºi neamul. Acestea erau
sfinte prin sudoarea ºi sîngele, ºi lacrimile lor. Aºa strãmoºi
minunaþi am avut noi. ªi atunci, noi cum sã ne putem lepãda de ei?
 Pag. 327

Dacã Sfinþii noºtri Pãrinþi bisericeºti ne-au învãþat ºi ne-au lãsat

nouã dogmele credinþei noastre cã toate sãvîrºirile Tainelor noastre
sfinte trebuie sã le facem într-o atmosferã, într-un mediu sfînt,
atunci cum sã nu cãlcãm noi pe urmele lor? Cum sã cãlcãm noi
cuvintele lor, dacã vrem sã avem parte ºi noi de binecuvîntarea de
care au avut parte ei cînd au trãit pe aceste meleaguri? Gîndeam la
toate lucrurile acestea astãzi cînd, în ceasul cînd se citesc sfintele
Evanghelii în bisericã, ne-am gîndit ºi noi cã, în Evanghelia de
astãzi, s-a vorbit aºa de frumos despre fapta unuia dintre martorii
Patimilor ºi Învierii Domnului Isus: Iosif din Arimatea. În ceasul cel
mai greu, cînd nimeni nu se gãsea sã poatã avea îndrãznealã sã
meargã la Pilat, sã cearã trupul Mîntuitorului, dacã nu s-ar fi dus el
în ceasul acela, ºtiþi ce s-ar fi întîmplat cu trupul Mîntuitorului
nostru? Aºa cum se întîmplã cu cei condamnaþi la moarte, care nu
mai sînt în puterea ºi stãpînirea rudeniilor lor. Autoritatea care i-a
judecat la moarte îi duce ºi-i aruncã în groapa comunã, cu toþi
ceilalþi deþinuþi ºi condamnaþi. Nu mai sînt vrednici sã fie redaþi
familiei lor, nici sã fie înmormîntaþi în chip cinstit, ca oamenii
liberi. Mîntuitorul nostru ar fi ajuns în groapa comunã, la un loc cu
tîlharii ºi poate cu stîrvul lui Iuda, care fusese spînzurat ºi aruncat
ºi el în Þarina Olarului. Dar Dumnezeu a avut grijã de Fiul Sãu iubit
ºi l-a pregãtit pe unul dintre prietenii Sãi, care pînã atunci stãtea
ascuns. S-a dus la Pilat.
El, care avea autoritatea ºi curajul sã facã acest lucru, a scos
trupul Mîntuitorului nostru, l-a dat jos de pe cruce pe umãrul lui ºi
l-a dus ºi l-a înmormîntat în mormîntul lui. Ce gest minunat a fãcut
acest om mare al lui Dumnezeu! Cît de recunoscãtori trebuie sã fim
noi celor care au fãcut, în momentul cel mai critic, fapte deosebit de
mari ºi de însemnate pentru numele ºi pentru cauza Mîntuitorului
nostru! Pomenindu-l pe Iosif din Arimatea Evanghelia de astãzi ºi
vãzînd cît de frumos a scris despre el Sfîntul Evanghelist, m-am
gîndit la atîþia binecuvîntaþi binefãcãtori ai noºtri. Cãci printre cei
mai mari binefãcãtori ai omenirii sînt cei care i-au fãcut binele
duhovnicesc ºi care au fãcut pentru Dumnezeu ºi în Numele lui
Dumnezeu lucruri nemuritoare ºi neuitate în faþa noastrã. Am avut
ºi noi un binefãcãtor, binefãcãtorul poporului nostru care a fãcut
pentru noi atît de mult, cum a fãcut Iosif din Arimatea pentru
Mîntuitorul nostru cînd L-a luat pe umãrul Sãu ºi L-a coborît de pe
cruce.
ªtiþi cum spune mai departe tradiþia? Nu ne ajunge timpul acesta.
Tr eb u i e s ã m ã g r ã b e s c f o a r t e m u l t , s ã p o v e s t i m n u m a i c u m
Dumnezeu i-a rãsplãtit lui Iosif din Arimatea dragostea lui ºi
sacrificiul lui, ºi riscul lui cel mare pe care ºi l-a asumat pentru
Domnul Isus. Dintre martorii Patimilor, dintre cei care au fost de
faþã atunci la Patimile Mîntuitorului, Evanghelia vorbeºte despre
cîþiva. Dar sfînta tradiþie ne-a pãstrat despre Iosif din Arimatea un
amãnunt atît de miºcãtor. Înainte de procesul Mîntuitorului, mai
marii Sinedriului, marii preoþi Ana ºi Caiafa, care-L urau pe
Mîntuitorul ºi Îi plãnuiserã moartea, ºtiau cã Iosif din Arimatea,
care era sfetnicul sinodului lor, era un prieten al Mîntuitorului. Se
temeau cã opoziþia lui îi va împiedica în planul lor. ªi au plãnuit ºi
L-au trimis undeva, departe de Ierusalim, pentru acele 2 zile: joi ºi
vineri, cît a durat judecata ºi condamnarea Domnului.
Pag. 328

Vineri seara, cînd el a venit acasã ºi Nicodim îl aºtepta sã-i

spunã vestea dureroasã despre care el nu ºtia, el a aflat cã
Mîntuitorul, rãstignit ºi mort, stã pe cruce ºi aºteaptã sã fie luat ºi
aruncat în groapa comunã. Ei ºtiau ce soartã au cadavrele celor
uciºi; ºi s-au sfãtuit amîndoi sã meargã la Pilat. Nici Nicodim nu
îndrãznea. Iosif, care avea autoritate deosebitã în Israel, a avut
aceastã cinste. ªi Dumnezeu i-a dat curajul s-o facã. Împotriva
sinedriului în care el era un sfetnic de vazã. S-a dus ºi i-a cerut lui
Pilat trupul lui Isus. Dar în seara de vineri, cînd el sosise din
strãinãtate acasã, nevasta sa îl întîmpinã cu ochii plini de lacrimi ºi
cu sufletul miºcat:
- Singurul nostru copil, de 12 ani, zace grav bolnav. De cînd ai
plecat tu, e în febrã grea; transpirã ºi te strigã printre lacrimi: Tatã,
tãtuþul meu, unde eºti? Eu mor. Doresc sã te mai vãd. ªi Iosif nu
venea. Cînd, în sfîrºit, a venit Iosif ºi i-a ieºit întristatã ºi îndureratã
înainte, i-a spus de starea copilului. ªi i-a zis:
- Du-te îndatã în oraº, cautã un medic, cautã un medicament,
cautã ceva, sã salvãm viaþa copilului nostru! Cînd Iosif a ieºit din
casã sã plece sã caute medicamentul, l-a întîlnit pe Nicodim, care i-a
spus despre moartea lui Isus ºi despre primejdia în care se gãseºte
trupul Sãu. ªi atunci Iosif a uitat de copilul sãu care era pe moarte,
de necazul soþiei sale ºi s-a dus ºi a zis:
- Mai presus de toate acestea, este acum cauza Domnului.
Mergem sã-L salvãm pe Hristos! Pînã s-a dus el, pînã a luat învoire
de la Pilat, pînã a coborît de pe cruce trupul Mîntuitorului, pînã l-au
dus ºi L-au înmormîntat, copilul sãu a murit acasã. ªi cînd el,
întîrziind, s-a dus, nevastã-sa i-a ieºit îndureratã în faþã ºi i-a zis:
- Unde ai întîrziat atît de mult? El i-a spus:
- A trebuit sã fac un lucru foarte însemnat.
- Ce lucru mai însemnat decît viaþa copilului tãu ai avut de fãcut?
Iatã, copilul tãu acuma, din cauzã cã ai întîrziat, a murit! Ce facem?
El i-a zis:
- Pentru Domnul m-am dus, soþia mea. Tu ºtii în ce stare era El.
M-am dus ºi am reuºit sã iau de la Pilat trupul Sãu ºi sã-L
înmormîntãm în chip cuviincios. ªi acuma m-am întors. Dumnezeu,
pentru care am lucrat noi ºi am fãcut sacrificiul acesta, nu va uita
jertfa noastrã ºi ne va rãspunde El. Vino sã luãm copilul de unde
zace mort ºi sã-l ducem în camera de sus, sã-i facem pregãtirea de
înmormîntare. S-a dus Iosif ºi a luat pe umãrul sãu, pe umãrul cel
pe care sprijinise trupul lui Isus Cel mort, pe umãrul lui a luat
trupul copilaºului sãu de 12 ani . Î n mo men t u l î n car e t rupul
copilului s-a atins de umãrul care-L purtase pe Isus, copilul a
tresãrit dintr-o datã! A înviat fericit ºi l-a îmbrãþiºat pe tatãl sãu.
Toþi 3 s-au prãbuºit în genunchi, mulþumind cu recu n o º tinþã
Domnului pentru cã, pentru puþinul pe care-l fãcuse el pentru
Dumnezeu, Dumnezeu i-a rãsplãtit în chip aºa de minunat. Acesta
a fost Iosif din Arimatea, care a fãcut gestul acesta pentru Domnul
Isus.
Se cuvine sã-i cunoaºtem noi pe toþi binefãcãtorii care, fãcînd
pentru Domnul, ne-au fãcut ºi nouã atît de mult bine. Un astfel de
binefãcãtor a fost pentru noi pãrintele Iosif Trifa, care a fãcut, prin
harul lui Dumnezeu, chemarea cea minunatã de la Anul Nou 1923,
prin care s-a nãscut Lucrarea Oastei Domnului,
 Pag. 329

din care facem ºi noi parte acum. Am stat lîngã el aproape 8 ani de
zile: de cînd m-am hotãrît pentru Domnul ºi am pãstrat legãtura cu
el, pînã în data morþii lui. Dar 4 ani am stat necurmat, pînã în ceasul
ºi-n clipa din urmã a vieþii sale. Am vãzut acest om al lui Dumnezeu
cît de mult a suferit pentru ca sã rãmînã credincios Evangheliei ºi
sã-ºi pãstreze pînã la sfîrºit solia pe care i-a încredinþat-o
Dumnezeu. A fost, aproape 10 ani, bolnav de 2 boli necruþãtoare:
tuberculozã ºi cancer. O operaþie. 2. 3. 4; 7 operaþii, dintre care
ultimele 3 nu s-au vindecat niciodatã. În ultimii ani ai vieþii sale,
purtîndu-l pe braþele noastre, adeseori nu mai ºtiam de unde sã-l
prindem, cînd îl mutam de pe un pat pe altul sã-l pansãm sau sã-l
primenim, ca sã nu prindem cu mîna de o ranã deschisã. Adeseori
mîinile noastre se umpleau de sînge din rãnile lui. Ajunsese de 33
de kg. Îl purtam aºa de uºor pe braþele noastre, pe acest sfînt al lui
Dumnezeu din care rãmãseserã numai niºte moaºte. Dar a rãmas
credincios Bisericii sale ºi patriei sale, ºi poporului sãu. ªi ne-a
învãþat ºi pe noi pînã la moartea sa: Fraþii mei ºi fiii mei! Rãmîneþi
pînã la sfîrºit în Biserica noastrã, în credinþa noastrã, indiferent ce
veþi avea de pãtimit. ªi Dumnezeu ne-a ajutat! De-atunci au trecut
peste 50 de ani, peste jumãtate de secol de la moartea lui ºi de la
suferinþele lui. ªi noi am rãmas pînã astãzi alipiþi de credinþa
noastrã ºi de dragostea poporului nostru, dupã cum ne-a învãþat el
pînã pe patul martiriului ºi morþii sale.
Acest lucru dorim ºi noi sã vi-l spunem. ªi, printre toþi eroii
patriei noastre ºi binefãcãtorii poporului nostru, ºi oamenii sfinþi ai
Bisericii noastre, sã nu-l uitãm niciodatã pe acest mare om al lui
Dumnezeu pe ur ma cãr u i a ºi dupã jertfa cãruia iatã cã ºi noi
culegem astãzi bucurii ºi binecuvîntãri. Nici un popor din lumea
asta nu are în sînul lui o lucrare aºa de minunatã, care sã ducã viu
ºi sfînt, ºi înflãcãrat Cuvîntul lui Dumnezeu prin trãirea, prin
lacrimile, prin rugãciunile, prin viaþa lor, ca aceastã Lucrare
minunatã care a ieºit din acela 7 rãni, ca cele 7 rãni ale
Mîntuitorului de pe cruce. 7 rãni ale pãrintelui Iosif. Pe marii
binefãcãtori ai noºtri nu trebuie sã-i uitãm niciodatã. Sîntem niºte
urmaºi nevrednici dacã nu ne vom cinsti marii noºtri sfinþi ºi
binefãcãtori care au fãcut pentru neamul nostru ºi pentru poporul
nostru lucruri nemuritoare ºi eterne. Spune Cuvîntul lui Dumnezeu
cã un singur om valoreazã mai mult decît lumea întreagã. Dar dacã
atîtea sute de mii ºi poate milioane de suflete Dumnezeu a scãpat de
la moarte, din alcoolism, din toate lucrurile stricate ºi murdare în
care trãiesc majoritatea oamenilor, ºi pe aceºtia i-a scãpat prin jertfa
lui, atunci v ed em cî t d e mar e v aloare are un suflet prin care
Dumnezeu a salvat atîtea mii de oameni. De aceea, binecuvîntãm pe
Domnul cã în Biserica noastrã, în credinþa noastrã ºi în neamul
nostru am avut un astfel de sfînt. El ne-a învãþat sã ne iubim patria
- ºi noi o iubim. Ne-a învãþat sã ne iubim Biserica - ºi noi o iubim.
Ne-a învãþat sã ne iubim semenii noºtri, sã iubim munca, sã
iubim cinstea, sã iubim credinþa, sã iubim viaþa frumoasã - ºi noi le
iubim ºi aºa îi învãþãm ºi pe urmaºii noºtri. Pentru cã sîntem siguri
cã numai acel popor va fi fericit ºi va avea un viitor sigur, care va
creºte copii credincioºi, mame credincioase, tineret credincios,
destoinic, inteligent, harnic, cinstit, vrednic în toate privinþele. Sã-ºi
iubeascã patria mai presus de orice.
Pag. 330

Sã-ºi iubeascã credinþa mai presus de orice. Cã în felul acesta ei

vor fi folositori omenirii mai presus ca oricare. Au trecut mulþi ani
de cînd noi nu ne-am prea bucurat de atîta preþuire ºi de atîta
încredere de la mai marii noºtri duhovniceºti cum s-ar fi cuvenit,
dupã munca ºi jertfa de care ne-am strãduit sã dãm dovadã cu
smerenie ºi cu tãcere, ºi cu rãbdare, de-a lungul atîtor ani cîþi au
trecut de atunci, peste o jumãtate de secol, pînã astãzi. Acum ne
bucurãm ºi-I mulþumim lui Dumnezeu cã vã putem vesti, cã am fost
nu demult înaintea mai marilor Bisericii noastre - începînd chiar de
la Prea Fericirea Sa, Patriarhul Iustin, ºi apoi la toþi ceilalþi la unii
am fost, la alþii urmeazã sã mergem - cu aceastã dragoste ºi dorinþã
a noastrã sã fim înþeleºi ºi preþuiþi aºa cum sîntem: ca niºte elemente
care, puse în niºte condiþii mai favorabile ºi avînd mai multã
încredere din partea mai marilor noºtri, am putea sã ajutãm ºi mai
efectiv la tot ceea ce este atît de necesar: munca vrednicã, cinstitã,
viaþa cumpãtatã ºi echilibratã, ºi credinþa, ºi statornicia noastrã în
dragostea faþã de Biserica noastrã ºi faþã de patria noastrã. Noi, nici
unii dintre noi, nu ne-am pãrãsit nici patria noastrã, nici credinþa
n o as t r ã º i d o r i m sã nu le pãrãsim nici o d at ã. ª i n e r u g ãm l u i
Dumnezeu nu numai sã nu le pãrãsim; dar, lucrînd în mijlocul lor
cu toatã dragostea ºi devotamentul nostru, sã putem ajuta mai
grabnic la înflorirea lor, la înfrumuseþarea lor ºi la binecuvîntarea
lor. Avem promisiuni cã foarte curînd adunãrile noastre de duminica
vor putea avea loc în toate bisericile, cu concursul, cu prietenia, cu
binevoitoarea înþelegere a preoþilor noºtri. Îi îndemnãm pe fraþii
noºtri, pentru cînd vor veni dispoziþiile acestea, sã caute cu toatã
dragostea ºi cu toatã preþuirea sã se apropie de preoþii pe care
Dumnezeu i-a dat bisericilor noastre ºi sã cãutãm sã-i ajutãm în tot
ceea ce priveºte buna stare atît duhovniceascã - în primul rînd
duhovniceascã, dar ºi materialã a bisericilor noastre, care ne-au
rãmas nouã, în grija ºi-n pãstrarea noastrã, de la pãrinþii noºtri sfinþi
care odihnesc în pãmîntul acesta cu trupurile lor ºi în cerul de
deasupra acestui pãmînt cu sufletele lor. ªi, cînd ºi noi vom merge
cu trupul în pãmîntul acesta, lîngã trupurile lor, sã ne poatã primi
liniºtiþi. ªi, cînd sufletele noastre vor merge în cerul acesta, lîngã
sufletele lor, sã se poatã bucura de noi ºi Dumnezeu cã I-am fost
credincioºi, ºi pãrinþii noºtri cã le-am fost cu adevãrat urmaºi
vrednici.
 Pag. 331

Semnul dragostei

Un cuvînt al fratelui Traian Dorz

Vã dau o poruncã nouã: sã vã iubiþi unii pe alþii; cum v-am iubit

Eu, aºa sã vã iubiþi ºi voi unii pe alþii. Prin aceasta vor cunoaºte toþi
cã sînteþi ucenicii Mei: dacã veþi avea dragoste unii pentru alþii
(Ioan 13, 34-35) . Ce minunat, într-adevãr, este înþelesul acestui
verset sfînt! Mîntuitorul Însuºi n-a dat ca semn al recunoaºterii de
cãtre lume a ucenicilor Sãi nici vorbirea în limbi, nici minunile, nici
semnele, nici alte calitãþi deosebite, dupã care aleargã de obicei
oamenii ºi lumea. Ci dragostea. Acesta este semnul pe care El l-a
dat lumii ca sã-i cunoascã pe cei care sînt ucenicii Lui. Prin aceasta
va cunoaºte lumea, prin aceasta vor cunoaºte oamenii cã sînteþi
ucenicii Mei: dacã veþi avea dragoste între voi. Nu dacã veþi vorbi
în limbi sau veþi avea daruri, sau veþi face minuni, sau veþi uimi
lumea cu înþelepciunea voastrã. Ci prin dragoste, singurul Lui semn
pe pãmînt. Prin aceasta L-am cunoscut ºi noi pe El cã este
Dumnezeu. Prin aceasta L-a recunoscut ºi Tatãl cã este Fiul Sãu.
Apostolul Pavel spune: Fiul dragostei Tatãlui. El ne-a dat ºi nouã
acest semn sfînt.
Nu acei care fac minuni ºi vorbesc. A lãsat în Sfîntul Sãu Cuvînt
înºtiinþarea aceasta: Cã vor veni mulþi în ziua aceea ºi vor zice:
Doamne, n-am predicat noi în Numele Tãu? N-am fãcut minuni?
N-am scos draci chiar? N-am mîncat ºi am bãut în faþa Ta? ªi Eu le
voi spune: Adevãrat vã spun: niciodatã nu v-am cunoscut. Voi aþi
lucrat fãrã de lege. Existã o singurã lege a lui Hristos: legea iubirii.
El a spus: O singurã poruncã vã dau, o singurã lege: sã vã iubiþi.
Oricine a lucrat fãrã de aceastã lege a sãvîrºit fãrãdelege. El n-are
decît aceastã singurã lege. Oamenii au 1.000 de legi. Confesiunile
omeneºti au numai legi peste tot, de la început ºi pînã la sfîrºit. Dar
Hristos Cel Viu ºi Adevãrat nu are decît una singurã: porunca
iubirii, legea iubirii. Pentru cã a întemeiat o singurã împãrãþie:
împãrãþia iubirii; o singurã rãsplatã: rãsplata iubirii; un singur
templu: templul iubirii; un singur soare: soarele iubirii. ªi oricine
va fi din iubire va fi din Dumnezeu. Despre nici o virtute nu s-a
spus: Dumnezeu este rãbdare sau blîndeþe, sau milã. Dar s-a spus:
este iubire.
Dumnezeu este iubire. Iubirea nu este Dumnezeu. Dar Dumnezeu
este iubire. Pentru cã nu numai iubirea se cuprinde în Dumnezeu. Ci
în El se cuprind toate celelalte virtuþi, care au rãdãcinile toate în
iubire, dupã cum toate spiþele au rãdãcina în butuc. Eu sînt butucul,
a spus El, din care rãsar ºi din care îºi iau viaþã toate mlãdiþele. El
este iubire ºi din iubire îºi iau ºi-ºi au naºtere ºi viaþã toate celelalte
virtuþi. Nu este nimic din ce este adevãrat, frumos ºi durabil, decît
ceea ce e izvorît din iubire. ªi iubirea adevãratã este aceea care
rãmîne în Dumnezeu caldã, profundã, înaltã, frumoasã, curatã ºi
fierbinte. Ce minunat a cîntat fratele. ªi, în timp ce cînta, mi-am
adus aminte de aceste reflecþii adînci ºi frumoase pe care ni le
inspirã totdeauna acest verset sfînt. Ce bine dacã noi am fi niºte fii
ai dragostei adevãrate, ai acelei iubiri din Dumnezeu care priveºte
toate lucrurile de sus în jos, nu de jos în sus. Din viitor spre trecut,
nu din trecut spre viitor. Din eternitate spre trecerea de acum.
Pag. 332

Ce minunat le-am vedea atunci pe toate, ca Dumnezeu! Atunci

am vedea ce are valoare, ce are duratã, ce are preþ, ce are frumuseþe.
ªi am ºti sã ne ridicãm atunci pînã la acea dragoste divinã despre
care mulþi vorbesc, dar puþini o trãiesc ºi o au. Dragostea din
Dumnezeu, dragostea lui Dumnezeu, dragostea în Dumnezeu,
singura care ne pãstreazã ºi care ne va duce la El. Dorim din toatã
inima ca acest gînd sfînt sã ne rãmînã ca o meditaþie la care sã
gîndim mereu, strãduindu-ne sã nu fim numai cu vorba ºi cu buzele,
ci cu fapta ºi cu adevãrul, niºte copii ai iubirii. Ai iubirii adevãrate,
largi, nemãrginite, adînci, frumoase, curate, în care, ca într-o mare,
se scufundã toate ºi ea rãmîne deasupra puternicã, înaltã, liniºtitã,
albastrã, ca cerul de deasupra. Sã ne ajute Domnul sã avem o astfel
de iubire ºi sã-i îndemnãm pe toþi la o astfel de iubire. Acolo nu mai
sînt despãrþiri, acolo nu mai sînt graniþe, acolo nu mai sînt judecãþi,
acolo El este totul ºi în toþi. Frumos spunea Sundar Singh despre cei
care au ajuns odatã în Împãrãþia dragostei lui Dumnezeu ºi au trecut
din existenþa aceasta în cealaltã existenþã. ªi spune el ce minunat i-a
vãzut într-o vedenie pe acei minunaþi copii ai lui Dumnezeu care au
iubit cu o iubire din Dumnezeu. Zice: Nemãrginitã ºi nenumãratã
era firea lor.
Din toate pãrþile însã, ei vedeau Faþa lui Isus. ªi Faþa lui Isus se
reflecta peste toate feþele lor în aºa fel, încît fiecare avea o faþã ca
a Lui. Toþi semãnau cu El ºi toþi semãnau între ei. Dacã pe pãmînt
ar fi aºa, ce minunatã ar fi realizatã Împãrãþia lui Dumnezeu ºi pe
pãmînt! Dar chiar dacã trupeºte nu vedem acest lucru, cu ochii
noºtri aceºtia, duhovniceºte, acest lucru este o realitate. El are
nespus de mulþi copii ai Sãi, copii ai iubirii Sale în toatã lumea, în
toate cetãþile, în toate limbile, în toate neamurile, în toate locurile.
Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu ºi sînt nãscuþi din iubire seamãnã
cu Hristos ºi atunci seamãnã ºi unii cu alþii. Dacã noi am avea ochii
duhovniceºti deschiºi ºi credinþa noastrã puternicã, uºor am putea
vedea acest lucru, cum Duhul Sfînt îl realizeazã pe pãmînt. Pentru
cã Lucrarea lui Dumnezeu este acuma Lucrarea Duhului Sfînt, a
ultimei Persoane din Sfînta Treime. ªi aºa cum un constructor
minunat zideºte un templu ºi are în jurul clãdirii schele ºi moloz,
aºa este ºi cu Biserica adevãratã astãzi. Duhul Sfînt o zideºte
pretutindeni, dar în afarã nu se vãd decît schelele felurite, separate
ºi adeseori numai moloz. Lucrarea cea tainicã este înãuntrul acestor
schele ºi Constructorul lucreazã.
Cînd lucrarea va fi gata, toate schelele vor fi înlãturate ºi tot
molozul. ªi atunci se va vedea ce a lucrat Duhul Sfînt chiar acum,
cînd nouã ni se pare cã numai schele felurite sînt ºi nu mai este o
lucrare adevãratã a lui Dumnezeu pe pãmînt. Vedem numai molozul,
grãmezi de moloz ºi de pietre aruncate; unele colþuroase: oamenii
certãreþi; unele umflate: oamenii îngîmfaþi; unele crãpate: oamenii
n e s t a t o r n i ci . C ã aceº t i a ap ar ad es eo r i î n j u r u l co n s t r u c þ i e i .
Construcþia adevãratã se vede numai atunci cînd ai ochi sã vezi
printre schele ºi dupã moloz. Atunci vezi ce lucreazã Duhul Sfînt
acum în mijlocul acestei creºtinãtãþi aºa de împrãºtiate ºi de felurite;
ºi în mijlocul acestor grãmezi de moloz de care sînt pline adeseori
adunãrile ºi bisericile creºtine. Înãuntrul tuturor acestora, Duhul
Sfînt lucreazã o construcþie mare, pe temelia lui Hristos: aur, argint
ºi pietre scumpe.
 Pag. 333

Cernerile vor arãta ce frumoºi copii are Dumnezeu ºi a avut El

nu numai în trecut ºi în prezent, ci ºi în viitor. Va veni o zi cînd
construcþia va fi gata. Atunci toate schelãriile acestea care se vãd la
suprafaþã: organizaþii, culte ºi diferite alte despãrþituri lumeºti vor
fi înlãturate. ªi molozul. ªi atunci se va vedea ceea ce a fost viu,
aur, argint, pietre scumpe zidite de puterea lui Dumnezeu în aceastã
construcþie vãzutã numai de ochii Lui. Cît de mult ar trebui sã ne
rugãm noi neîncetat ºi sã ne strãduim sã fim niºte pietre scumpe ºi
pietre vii, aºa cum spune Sfîntul Petru, pentru ca locul unde ne-a
aºezat Dumnezeu în aceastã construcþie slãvitã ºi eternã sã-l
împodobim frumos. Iar cînd lucrarea va fi trecutã prin foc, sã piarã
acolo numai zgura, numai reziduurile ºi sã rãmînã tot ce a fost
frumos, nobil, curat ºi etern în sufletele noastre. Pentru ca prin
toate, Numele Domnului sã fie slãvit ºi binecuvîntat. Aºa cum, cu
gura, spunem din toatã inima, sã ajutãm ºi cu fapta, ºi cu trãirea, ºi
cu tot ceea ce sîntem noi la aceastã realizare strãlucitã. Atunci cînd
Hristos va fi totul în toþi, ce minunat va fi El în noi ºi noi în El! Aºa
vã dorim din toatã inima, fiecãruia, sã ajungeþi. Fiecare în locul
unde ne-a aºezat El sau ne va trimite El, sã strãlucim ca niºte
lumini, cum a spus El. ªi, la vremea cînd El va încerca cum a fost
lucrarea fiecãruia, focul încercãrii sã arate cã a fost cu adevãrat
frumoasã, curatã. Îi mulþumim pentru bucuria aceasta. ªi ne rugãm
ca Domnul sã ne facã pe toþi sã fim aºa, pentru ca, la ceasul cel
mare al rãsplãtirii, noi sã vedem cu bucurie Faþa Lui ºi El sã vadã
cu bucurie feþele noastre. Amin.
Pag. 334

Formele tainic ascunse ale lui Hristos

O parte dintr-o vorbire a fratelui Traian Dorz de la o adunare

De ce mai trebuie sã fie o judecatã ºi la urma urmelor, cînd

fiecare om este judecat odatã cu moartea sa? În Evanghelia de la
Luca, în capitolul 16, doar este scris: Cînd bogatul nemilostiv a
murit, el a ajuns în locuinþa morþilor, în chinuri. Cînd sãracul Lazãr,
credincios, a murit, îngerii l-au dus în sînul lui Avraam. Judecata
era deja fãcutã. Fiecare îºi primise de atunci plata pentru faptele
sale. ªi totuºi Cuvîntul lui Dumnezeu spune: Mai este o judecatã.
Mai trebuie sã fie o judecatã. ªi acum înþeleg ºi mai bine de ce
trebuie sã mai fie, la capãtul vremurilor, încã o judecatã. Pentru cã
binele celui bun nu moare odatã cu el; pentru cã rãul celui rãu nu
moare odatã cu el. Cel rãu, care face rãul, moare ºi oasele lui
putrezesc sub pãmînt, dar faptele lui rele, cuvintele lui rele, cãrþile
rele scrise de el rãmîn în urma lui sã nefericeascã încã mii ºi mii de
suflete pînã la sfîrºit.
ªi, în Ziua Judecãþii din Urmã, el trebuie sã vadã nu numai cît
rãu a fãcut el în viaþa lui, ci cît rãu a fãcut rãul fãcut de el în viaþa
lui ºi dupã ce el n-a mai fost, ºi pînã în Ziua Judecãþii. Un pãrinte
care a crescut un copil rãu ºi copilul rãu al pãrintelui rãu a crescut
alþi copii rãi, ºi copiii lui rãi au crescut, la rîndul lor, alþi copii rãi,
pãrintele cel rãu care a crescut pe primul copil rãu ºi care a devenit
pãrintele unui neam rãu, trebuie sã guste în Ziua Judecãþii toatã
plata rãului pe care l-a fãcut nu numai el, ci ºi copiii lui ºi copiii
copiilor lui, pînã în veci. El cînd a murit n-a vãzut; dar cînd va
învia va vedea. Va vedea cît rãu a fãcut învãþãtura lui cea rea,
îndemnul lui cel rãu, copiii lui cei rãi ºi faptele sale cele rele. ªi tot
aºa, cel bun. Cel bun moare ºi se duce în Împãrãþia lui Dumnezeu.
Dar el lasã în urma lui copii buni, cãrþi bune, îndemnuri bune,
lucruri bune - ºi acestea nu mor odatã cu el.
Acestea lucreazã. O mamã bunã creºte un copil bun; acest copil
bun va creºte în urma lui alþi copii buni. ªi pentru tot binele pe care
îl fac copiii ei ºi nepoþii, ºi urmaºii copiilor ei pînã în veci, va fi o
parte ºi pentru ea, de rãsplatã. În Ziua Judecãþii, cel bun va vedea
uimit cît bine a putut sã facã binele lui. Doamne, talanþii Tãi au mai
adus, au mai adus, au mai adus. ªi va tot aduce mereu, talantul celui
bun, pînã în ziua veºniciei. În Ziua Judecãþii din Urmã, Dumnezeu
va rãsplãti celui bun tot binele pe care l-a fãcut nu numai el, ci toþi
urmaºii lui; ºi elevii lui, ºi copiii lui, ºi pãstoriþii lui. Pentru tot
binele fãcut de el ºi de ei, va avea ºi el o parte. Mã gîndesc la
pãrintele Iosif. El s-a dus la Domnul. Sînt atîþia ani de atunci. El se
bucurã acum ºi-ºi primeºte rãsplata dupã toate ostenelile sale. Dar
faptele lui îl urmeazã. De la toþi cei care, prin cuvîntul sãu, prin
Lucrarea pe care Dumnezeu a fãcut-o prin el, trãiesc ºi cresc, ºi
lucreazã binele pe pãmînt, în mijlocul oamenilor, de la toate mamele
care s-au întors la Domnul ºi au crescu t co p i i cr ed i n ci o ºi în
Lucrarea Oastei ºi la îndemnul sãu, de la toþi taþii, de la toþi fraþii
care mãrturisesc Cuvîntul lui Dumnezeu de la o parte la alta nu
numai a þãrii noastre, ci a lumii, din faptele bune pe care le fac ei,
ºi pãrintele ºi-a fãcut rãsplatã, cãci prin el a pornit Domnul acest
har ºi prin el a pornit aceastã Lucrare.
 Pag. 335

ªi sîntem fericiþi gîndindu-ne la acest lucru! Pentru cã niciodatã

nimic nu moare; totul se transformã. Se transformã fapta bunã în ºi
mai bunã. Se transformã cuvîntul bun în ºi mai bun. Se transformã
rãul în ºi mai rãu. ªi dintr-un bob încredinþat þãrînii cresc totdeauna
holde de grîu binecuvîntat. Ferice de acela care seamãnã binele.
Ferice va fi de oricine lucreazã binele, pentru cã faptele lui nu mor;
faptele lui îl urmeazã. Faptele lui îl vor urma pînã la sfîrºit pe cel
credincios, aºa cum scrie Cuvîntul lui Dumnezeu: Ferice de morþii
care mor în Domnul, pentru cã faptele lor îi urmeazã. Ce minunat
zice Cuvîntul Sfînt al lui Dumnezeu ºi învãþãtura sfîntã pe care am
primit-o noi de la înaintaºii noºtri, cã nimic nu moare. ªi acum
vedem cã într-adevãr nimic nu moare. Cã totul se transformã:
într-un cîºtig veºnic pentru cel bun, într-o osîndã veºnicã pentru cel
rãu. Din fiecare faptã semãnatã creºte ceva care va rodi. Din fapta
b u n ã, b i n el e; d i n f ap t el e r el e cr eº t e r ãu l . Noi mu l þ u mi m l u i
Dumnezeu cã vedem tot mai clar cã sãmînþa aceasta pe care am
primit-o în inima noastrã este de la Dumnezeu.
Cãci de la nimeni altcineva nu poate sã fie o sãmînþã care aduce
rod aºa de binecuvîntat. Cît de fericitã este starea cu Dumnezeu! Cît
de fericite sînt sufletele noastre! Cît de fericiþi sîntem de fiecare
datã! Chiar dacã Domnul îngãduie sã treacã ani de zile pînã ne
vedem, chiar dacã Domnul îngãduie sã treacã peste viaþa noastrã
munþi de greutãþi pînã ieºim din nou la suprafaþã, chiar dacã uneori
Domnul îngãduie sã treacã peste sufletul nostru valuri ºi talazuri,
cum scrie în Psalmi, sfîrºitul celui credincios este totdeauna fericit.
Oricît am fi trîntiþi, noi ºtim cã, pînã la urmã, tot vom rãmîne în
picioare. Oricît am fi zdrobiþi, noi ºtim cã, pînã la urmã, tot ne vom
înãlþa. Oricît am fi cãlcaþi, noi ºtim cã, pînã la urmã, noi tot ne vom
ridica din nou, pentru cã puternic este Dumnezeu ºi nebiruit. ªi are
totdeauna putere sã ajute ºi sã izbãveascã pe cei care se bizuiesc pe
El ºi se încred în puterea Lui. De aceea, ferice de oricine se încrede
în Domnul; de oricine ascultã Cuvîntul lui Dumnezeu ºi-l pãzeºte.
Mulþumim lui Dumnezeu pentru aceastã clipã fericitã. Mulþumim
Domnului pentru fiecare faþã pe care o vedem ºi aici. Pentru cã
fiecare privire ascunde în urma ei comori de lacrimi înãlþate spre
Dumnezeu.
Pentru cã fiecare faþã a suferit adeseori ºi poate poartã încã urme
d e r ãn i º i - i b r ãzd at ã d e l acr i mi a d î n c i . D a r c î n d r ã s a r e f aþ a
Domnului peste noi, ochii noºtri strãlucesc din nou. ªi cu cît am
plîns mai mult, cu atîta vor strãluci mai frumos în ziua cînd va
rãsãri peste noi soarele neprihãnirii. ªi tãmãduirea va fi sub aripile
Lui; ºi vom ieºi, ºi vom sãri, cum spune profetul Maleahi, ca niºte
miei din grajd. Ne bucurãm de orice clipã pe care ne-o îngãduie
Domnul. Dar de data aceasta este foarte scurtã, sîntem în grãbitã
trecere. Cãci dupã ce vom pleca din viaþa aceasta, întreaga viaþã ne
va pãrea cã numai o clipã a fost. Ne bucurãm de aceastã clipã ºi, în
mijlocul ei, Îl slãvim pe Domnul. Ne bucurãm de toþi aceºti scumpi
fraþi ºi surori pe care Domnul ne-a dãruit fericirea ºi bucuria sã-i
vedem din nou. ªi am dori în clipa aceasta sã ne îmbãrbãtãm în
Sfîntul Cuvînt al Domnului cã ºi întîlnirea asta este tot o minune.
Noi am vãzut multe minuni în viaþa noastrã ºi chiar aceasta este o
minune care ne întãreºte ºi mai mult încredinþarea în celelalte, pe
care le aºteptãm. Încã o clipã, ºi vom vedea Faþa Domnului!
Pag. 336

Ce fericire va fi pentru noi clipa aceea veºnicã în care mîna Lui

va ºterge orice lacrimã din ochii noºtri ºi dragostea Lui va vindeca
orice ranã din sufletele noastre ale tuturor! Am dori în aceastã
întîlnire a noastrã - mulþumim lui Dumnezeu pentru cã ne-a dãruit-o
- sã ne îmbãrbãtãm din Cuvînt. ªtie Domnul ce ne mai poate aºtepta
p e t o þ i î n v i a þ a d e p e p ãmî n t . N u mai C u v î n t u l D o mn u l u i n e
înºtiinþeazã cã-n lume vom avea necazuri. Însã dincolo de ele, sã
fim încredinþaþi cã strãluceºte totdeauna, veºnic ºi biruitor, chipul
Mîntuitorului nostru. Dar în lumea aceasta în care ni s-a spus cã
vom avea necazuri, în aceasta, oare numai necazuri am avut noi? Cît
d e mu l te bucurii am avut! D o mn u l n e- a p r o mi s cã v o m av ea
necazuri, dar El a fãcut din aceste ape amare prin care am trecut,
cele mai dulci bucurii pentru noi. Pentru cã nu existã o mai mare
bucurie decît aceea pe care o dã Domnul în suferinþã ºi-n încercãri
alãturi de El. Cei care au trecut prin acestea ºtiu acest har. Dar
Cuvîntul Sãu Cel Sfînt ne fãgãduieºte cã El este totdeauna cu noi ºi
cã El va fi pînã la sfîrºitul veacurilor cu noi. El este Cel
neschimbat. Noi nu totdeauna am fost statornici în dragostea noastrã
faþã de El.
Adeseori iubirea noastrã n-a fost fierbinte; s-a rãcit. Dar iubirea
Lui nu. Cã ea nu se poate rãci. Adeseori noi n-am fost statornici;
ne-am schimbat. Dar El nu. Pentru cã El nu se poate schimba. În
viaþa noastrã, noi ne mai putem simþi uneori sus pe culmile bucuriei,
alteori jos în vãile descurajãrii ºi îndoielilor. Dar El nu Se schimbã
niciodatã. Cerul nostru nu-i totdeauna senin. Uneori este nor, dar
soarele totdeauna este pe cer. ªi cînd este nor ºi nu vedem, ºi cînd
în jurul nostru sînt neguri ºi ceaþã ºi nu putem rãzbate la 2 paºi, sã
ºtiþi: Domnul nostru este totdeauna acolo, lîngã noi, deºi noi nu-L
vedem. Ni s-a spus: Unde 2 sau 3 sînt adunaþi în Numele Meu, Eu
sînt acolo. Sã ºtiþi: Domnul este totdeauna prezent în adunare. În
clipa aceasta El este aici! Aºa de adevãrat este cuvîntul acesta, cã
sufletele simþitoare ºi treze Îl simt. Este aici. Valurile de iubire pe
care le simþim, puterea, mîngîierea, bucuria, fiorul dragostei care ne
umezeºte ochii ºi ne face inimile sã ardã nu vine de la noi; vine de
la El! El este Acela care ne umple inima de putere. O, dacã ar fi -
aºa ca acelora din Emaus - sã ni se înlãture de peste ochi, o clipã,
vãlul care îi acoperã, cum L-am vedea ºi cum L-am recunoaºte.
ªtiu de-un om care spunea: Voi puteþi sã credeþi în Dumnezeu,
cãci vouã Dumnezeu v-a fãcut minuni. Tu te-ai rugat stãruitor cît ai
fost bolnav ºi Dumnezeu te-a vindecat. Tu ai chemat ajutorul Lui
cînd ai fost în primejdie ºi Dumnezeu te-a izbãvit. Tu, cînd îþi era
copilul bolnav, te-ai rugat fierbinte ºi Dumnezeu l-a vindecat. Dar
mie Dumnezeu nu mi-a fãcut nimica. Eu niciodatã nu L-am vãzut.
În seara aceea el, adormind, a avut un vis. ªi ºi-a adus aminte de
cîte nenorociri scãpase el. A venit la el omul care, în clipa în care
era sã cadã sub roþile unei maºini, l-a scos de acolo. ªi i-a arãtat
mîinile. El l-a recunoscut pe omul care îl scosese de sub maºinã; dar
cînd a vãzut mîinile lui, mîinile erau strãpunse. ªi Mîntuitorul i-a
zis: Eu am fost acela. Odatã, cînd era într-un mare greu, alunecase
într-o prãpastie, cineva a venit ºi i-a aruncat o frînghie. El s-a agãþat
ºi a ieºit afarã. Mîntuitorul i S-a arãtat în chipul omului care-l
scosese.
 Pag. 337

ªi i-a arãtat palmele: Eu am fost acela. ªi-n atîtea primejdii ºi

întîmplãri din viaþa lui se întîmplase cã a venit un om necunoscut
sau o întîmplare necunoscutã ºi, din clipa de grea primejdie ºi
necaz, a fost izbãvit. Cineva l-a ajutat; cineva l-a împrumutat;
cineva, cînd era cu o cerere, a venit ºi i-a luat-o din mînã, s-a dus
la ºef ºi i-a rezolvat-o; cineva, în altã împrejurare. ªi pe toate
acestea ºi le-a adus aminte omul care spusese cã lui, Dumnezeu nu
i-a fãcut nimic. ªi Domnul - care Se schimbase, în clipa cînd îl
ajutase, în feluriþi oameni: într-un ceferist, într-un uºier, într-un
aprod, în cineva care, întîmplãtor, a venit ºi l-a ajutat - i-a arãtat
palmele: Eu am fost acela. Pentru cã orice bine ºi orice dar vine de
la Dumnezeu. Dar uneori El ia chipul unui om necunoscut, unui
binevoitor, unui prieten ºi ne salveazã dintr-o situaþie neprevãzutã
ºi dintr-un necaz mare. În Ziua Judecãþii, cînd Domnul le va spune
celor de-a dreapta, cred cã va face tot aºa. Îi va face sã vadã cã
fratele pe care l-au primit, sãracul pe care l-au îmbrãcat, orfanul de
care au avut milã - era El. Le va arãta palmele însîngerate ºi v-a
spune: Cînd le-aþi fãcut lor, Mie Mi-aþi fãcut. Eu eram el. Eu eram
necãjitul acela; Eu eram fratele acela; Eu eram orfanul sau vãduva
aceea; Eu eram bãtrînul bolnav pe care l-ai ridicat cînd era în spital
ºi n-avea pe nimeni ºi i-ai dus cîteva mere, acolo.
Eu eram el. Atunci vor vedea ei cã nu celor care erau pe pat sau
lipsiþi, sau la uºi închise ºi aºteptau le-au ajutat. Ci lui Hristos. ªi
vor vedea ºi cei care nu L-au recunoscut în viaþã: Eu eram atunci
cînd voi n-aþi primit. Fratele care vorbea atunci la adunare nu era el,
eram Eu. Am luat numai pentru o clipã chipul lui. ªi voi aþi crezut
cã-i fratele cutare, dar eram Eu. ªi ne va arãta atunci cã cel care
ne-a spus nouã Cuvîntul nu era fratele; era El! Noi am vãzut pe
pãrintele Iosif Trifa, cel care ne-a mãrturisit Cuvîntul lui Dumnezeu.
ºi pe faþa lui trupeascã nu era greu sã recunoºti chipul suferind ºi
plin de pãtimire al Mîntuitorului. Dar uneori am crezut cã este un
om. Va veni ziua în care Domnul, luînd chipul celui pe care l-am
cunoscut, ne va spune: Eu eram el. Voi aþi crezut cã este el, dar Eu
eram. ªi Eu v-am chemat pe voi; ºi Eu am pus în cuvintele acelea
puterea care v-a miºcat; ºi Eu am pus atunci dragostea care v-a stors
vouã lacrimi ºi harul care v-a ajutat pe voi sã duceþi crucea ºi jertfa
ispãºitoare, sã ascultaþi Cuvîntul ºi sã vã naºteþi din nou spre viaþa
veºnicã. Eu eram el. Cum ºi acest cuvînt este El. El spune: Eu sînt
Cuvîntul lui Dumnezeu! ªi Cuvîntul acesta este chiar Hristos. El
capãtã acum forma sunetului, nu forma pipãitã a chipului. Ci ni se
dã sub forma sunetului cuvintelor: Cine primeºte Cuvîntul în inimã,
Îl primeºte pe Hristos. ªi Cuvîntul acesta, care este Hristos, este viu
ºi lucrãtor ºi lucreazã în noi viaþa ºi mîntuirea în sufletele noastre.
Cine primeºte Cuvîntul L-a primit pe Hristos.
În Ziua Judecãþii, Cuvîntul care ni s-a spus va cãpãta chipul lui
Hristos ºi noi vom vedea atunci cã Cuvîntul nu era cuvîntul fratelui
sau cuvîntul poeziei spuse de un copil, sau cuvîntul cîntãrii spus de
gura unei surori, ci era Hristos sub forma cuvîntului, sub forma
cîntãrii, sub forma melodiei, sub forma rugãciunii, sub forma
chemãrii pentru mîntuirea noastrã. Cine a primit Cuvîntul L-a primit
pe Hristos. ªi în Ziua Judecãþii, Cuvîntul din el se va preface în
Hristos.
Pag. 338

Cum se preface în viaþa noastrã Cuvîntul în putere, pentru cã am

primit Cuvîntul, sãmînþa Cuvîntului, care se transformã în noi în
Hristos. ªi Sfîntul Pavel spune: Nu recunoaºteþi voi cã Hristos este
în voi? Afarã numai dacã sînteþi lepãdaþi; ºi dacã nu-l aveþi, ºi dacã
nu l-aþi primit. Dar cine primeºte Cuvîntul Îl primeºte pe Hristos,
indiferent cine îi spune Cuvîntul. Pentru cã este Cuvîntul lui
Dumnezeu ºi Hristos este Cuvîntul, ºi Cuvîntul este Hristos. În Ziua
Judecãþii, Cuvîntul din noi va purta chipul Lui, cum ºi acum, în
viaþa aceasta încã, putem vedea - dacã ne cercetãm ºi dacã avem,
prin Duhul lui Dumnezeu, lumina cercetãrii lãuntrice - ºi
descoperim cã Cuvîntul lui Dumnezeu în noi este Hristos în noi.
Hristos în voi, nãdejdea slavei este acest Cuvînt Sfînt, lucrat prin
Duhul lui Dumnezeu în noi înnoire ºi sfinþenie. Cuvîntul lui
Dumnezeu este Biblia noastrã. Biblia noastrã, care stã pe masa
noastrã, în buzunarul nostru, este Hristos, care ne cheamã spre
mîntuire. El ne vorbeºte sub forma cuvintelor ºi slovelor de acolo.
Cine Mã primeºte pe Mine, spune El, primeºte pe Cel ce M-a trimis
pe Mine. În Ziua Judecãþii, Biblia noastrã, pe masa lui Hristos, va
lua chipul lui Hristos ºi va spune: Eu am fost în buzunarul tãu, am
fost în mintea ta prin versetele pe care le-ai reþinut, am fost în casa
ta prin cartea sub forma cãreia m-am ascuns, ºi tu nu M-ai primit.
Cum este în paharul binecuvîntat pe care îl binecuvîntãm ºi în
pîinea binecuvîntatã pe care o binecuvîntãm - Trupul ºi Sîngele lui
Hristos.
Dar pentru cel care n-are credinþã, taina aceasta este ascunsã.
Pentru cel care are credinþã, taina aceasta este puternicã, este
puterea lui Dumnezeu, este viaþa ºi este mîntuirea. Pentru cã cine
crede capãtã, prin credinþa aceasta, descoperirea lui Dumnezeu ºi
puterea lui Hristos. De aceea, fraþi scumpi ºi surorile noastre iubite,
binecuvîntaþi pe Dumnezeu, care vi Se împarte de fiecare datã sub
aceste forme! Sub Cuvîntul Sãu, sub Împãrtãºania cu Trupul Sãu,
sub Lumina Sa, sub binecuvîntarea Sa ºi trupeascã, ºi sufleteascã.
N o i s î n t em î n H r i s t o s º i H r i s t o s e s t e î n n o i c u m n o i s î n t em
înconjuraþi de aer ºi cum aerul este în inima ºi în viaþa noastrã. Fãrã
aerul dinãuntru ºi fãrã aerul din afarã, noi n-am avea viaþa. ªi
aceasta este pentru noi Hristos. Respirãm prin El ºi ne miºcãm prin
El, care este viaþa. El este în mijlocul adunãrii noastre putere ºi
luminã. El este Cuvîntul Sãu, El este rugãciunile Sale, El este
dragostea frãþeascã, El este fraþii noºtri. Cînd vedem fraþii, cînd
v ed em s u r o r i l e n o as t r e, cî n d ved em adunar ea aceas t a, s ã n e
închipuim cã-L vedem pe Hristos. În fiecare frate ºi în fiecare sorã
este Hristos.
De aceea, aºa spune: Sã vã iubiþi unii pe alþii cum v-am iubit Eu,
cum M-aþi iubi pe Mine. Cã voi sînteþi prietenii Mei, dacã aþi rãmas
lîngã Mine în toate necazurile Mele. Fraþi ºi surori, tainele acestea
acum, nouã, care sîntem aºa de copleºiþi uneori de lucrurile fireºti
ºi pãmînteºti, pot sã ni se parã strãine sau necunoscute. Lucrurile
acestea, pentru cã sîntem aºa de frãmîntaþi de celelalte, pot sã ni se
parã acum prea depãrtate sau prea nebuloase, aºa, acoperite. Dar
mîine. mîine, cînd se va l u a d e p es t e o ch i i noºtri ºi de peste
amintirile noastre vãlul oricãrei necunoscute, noi vom vedea
limpede aceste adevãr. Cel care ne grãia era Hristos. Cel care ne-a
cercetat era Hristos. Cel care ne-a chemat era Hristos.
 Pag. 339

Cel care ne-a ajutat era Hristos. Cel care ne-a iubit era Hristos.
De aceea, rãmîneþi în Hristos, rãmîneþi în iubire, rãmîneþi în
Cuvîntul Sãu, rãmîneþi în dragostea frãþeascã, rãmîneþi în credinþã,
rãmîneþi în învãþãturã, rãmîneþi în legãmîntul în care v-aþi predat de
la început, rãmîneþi în adunarea ºi în frãþietatea scumpã pe care
Dumnezeu ne-a dãruit-o ºi pentru care nu ºtim cum sã-I mulþumim,
dar cãreia nu i-am fost totdeauna aºa de credincioºi ºi iubitori cum
ar fi trebuit. Cînd vom vedea cã Domnul era adunarea, cînd vom
vedea cã Domnul era Cuvîntul, cînd vom vedea cã Domnul era
rugãciunea, cã Domnul erau fraþii, abia atunci ne vom da seama, cu
amãrãciune, cît de puþin am ºtiut sã iubim aceste lucruri care erau
El. Dar acum, cînd le cunoaºtem, sã nu fim depãrtaþi de ele. Sã ne
apropiem tot mai mult, sã ni le însuºim tot mai mult! ªi, cînd
mergem la adunare, sã mergem pentru Hristos. Chiar dacã n-am
merge pentru nimeni, chiar dacã nu ne-ar iubi nimeni din adunare,
ne iubeºte Hristos ºi pentru El sã mergem. Cã El este Cel dintîi care
vine la adunare ºi Cel din urmã care pleacã. Cînd începe adunarea,
Hristos este aici; cînd se sfîrºeºte adunarea, El este tot aici. Cînd cei
3 tineri au intrat în cuptorul de foc, El era acolo, sã-i apere ºi sã-i
ajute. Cînd ei au ieºit, El a rãmas tot acolo, sã-i ajute ºi pe cei care
vor mai fi aruncaþi. Noi, cînd mergem în spital, Îl gãsim pe Hristos
acolo ºi El ne ajutã.
Cînd ieºim din spital, Îl lãsãm tot acolo, sã-i ajute pe alþii. Cînd
intrãm în necaz, Îl gãsim pe Hristos, care ne ajutã. Cînd ieºim din
necaz, Îl lãsãm tot acolo, sã le ajute celorlalþi, care vor cãdea mereu,
în urma noastrã, în necaz. Cînd am venit în lume, El a fost aici.
Cînd am plecat din lume, El a rãmas tot aici. La naºterea
Mîntuitorului, se spune aºa de frumos cã îngeraºii au venit ºi au
spus: Bucuraþi-vã, cã v-am adus o veste bunã: astãzi, în cetatea lui
David, vi S-a nãscut un Mîntuitor, care este Hristos Domnul. ªi
dupã ce au vestit aceastã bucurie pãstorilor, îngerii s-au dus de la
pãstori, sã se întoarcã în cer. Îngerii s-au întors în cer, dar Copilaºul
a rãmas. Isus a rãmas. ªi a rãmas mereu, sã-i aºtepte pe cei care vor
veni sã-L slujeascã pe Dumnezeu ºi sã caute mîntuirea prin El. A
chemat pe apostolii Sãi. Rînd pe rînd, apostolii Domnului s-au dus
în cer, dar Isus a rãmas mereu aici, sã caute ºi sã cheme pe alþii.
Bunul Pãstor a rãmas. ªi, cînd, rînd pe rînd, κi duce oile în staul,
Pãstorul iar vine ºi cautã alte oi pierdute, pînã cînd va duce în staul
pe ultima oaie pierdutã.
Cu ultima oaie, va intra, ultimul, Pãstorul, ºi va închide uºa.
Atunci cei care n-au ascultat la vremea lor Cuvîntul ºi nu L-au
r e c u n o s c u t l a v r e m e a l o r, v o r b a t e º i v o r s t r i g a : D o a m n e ,
deschide-ne! ªi El, care intrase Cel din urmã - cã aºa este scris: Eu
sînt Cel dintîi ºi Cel din urmã, - El le va rãspunde: De acuma
vremea s-a sfîrºit. A fost mîntuirea lîngã voi ºi n-aþi primit-o. Vi s-a
spus de atîta vreme Cuvîntul ºi nu L-aþi ascultat. V-am chemat ºi
v-am cãutat, ºi M-aþi respins. ªi atunci vor vedea pe Cine au
strãpuns. Atunci se vor deschide ochii lor ºi vor vedea Cuvîntul pe
care nu L-au ascultat. Noi binecuvîntãm pe Domnul ºi slãvim
Sfîntul Lui Nume care ne-a iubit aºa de mult ºi ne-a chemat. Cã
dacã sîntem aici, este dovada cã L-am primit pe El. ªi dacã sîntem
în jurul Lui, este dovada cã-L iubim. Trebuie acum numai sã-I
rãmînem credincioºi, tot mai credincioºi, pînã la sfîrºit.
Pag. 340

Sã-L pãstrãm în inima noastrã într-un loc scump, tot mai scump,
pînã la sfîrºit. În urechile noastre sã rãsune dulce, tot mai dulce,
Cuvîntul Sãu Cel Sfînt. ªi, pe urma paºilor Sãi, tot mai aproape ºi
tot mai aproape, sã-L urmãm pe El pînã la sfîrºit. Mergînd spre
Ierusalim, vom ajunge în curînd acolo. Iubiþii noºtri care au fost mai
harnici ºi mai ostenitori decît noi au ajuns. Pãrintele Iosif, fratele
Marini, ceilalþi iubiþi ai noºtri cu care am plecat deodatã pe calea
aceasta sau aproape deodatã, ei au ajuns. Au alergat mai stãruitor ºi
au ajuns mai repede. Noi am mers mai încet. Am fãcut slujba
noastrã mai leneº ºi mai nepãsãtor, dar ºi noi vom ajunge odatã. Cã,
oricît de încet merge cineva, tot ajunge odatã, dacã merge. Dacã
merge stãruitor înainte. Cînd ne vom sfîrºi ºi noi lucrul ºi munca pe
care Domnul ne-a încredinþat-o, vom merge ºi noi sã odihnim acasã.
Dar pînã atunci, tot mai ostenitori ºi tot mai harnici, sã pãºim pe
urmele Domnului nostru Isus Hristos. Cãci faptele noastre bune ne
vor urma pînã la sfîrºit. Iubiþi-L pe Domnul cu toatã inima. Fiþi-I
credincioºi pînã la sfîrºit. ªi, ca dovadã cã v-aþi nãscut din nou ºi
cã aveþi credinþã în Dumnezeu ºi aveþi credinþã în Hristos, sã trãiþi
tot mai frumos, tot mai sfînt, tot mai curat, tot mai credincioºi în
mijlocul celorlalþi oameni. În mijlocul lumii de astãzi, noi trebuie
sã trãim o viaþã sfîntã, din dragoste pentru Hristos. Poate nu meritã
alþii, poate nu meritã cel cãruia îi faci bine, poate nu meritã cel
pentru care suferi, poate nu meritã ostenelile pe care le depui ºi
jertfa pe care o ai.
Dar dragostea pentru Hristos meritã. Din dragoste pentru Hristos,
sã putem face tot ceea ce pentru alte lucruri, pentru nimic pe
pãmînt, n-am mai face. Din dragoste pentru Domnul, daþi-vã
silinþele, cei care sînteþi la ºcoalã, sã fiþi cei dintîi. Din dragoste
pentru Hristos, daþi-vã silinþele, cei care aveþi încredinþatã o muncã
de rãspundere, sã o faceþi cu toatã curãþia ºi sfinþenia. Cã din
pricina noastrã, Numele Domnului va fi slãvit, din pricina noastrã,
Numele Domnului va fi binecuvîntat. Nu demult, chiar astãzi,
vorbeam cu un frate care este brigadier de cîmp la o gospodãrie
agricolã. ªi în brigada lui are numai fraþi ºi surori. Cu toate cã, din
pricina credinþei, ei nu pot fi iubiþi, din pricina felului minunat în
care lucreazã - cã prin munca lor ºi prin hãrnicia lor au produs de
3 ori mai mult decît alte brigãzi, ei fac o cinste ºi o laudã pentru
Numele Domnului ºi pentru cauza Lucrãrii. Oriunde este nevoie de
cineva, pe ei îi prezintã. ªi cînd i se spune: Pe ãºtia?, rãspunde: Da,
pe ãºtia! Pentru cã n-avem mai buni decît ei; pentru cã ei realizeazã
de 3 ori cît ceilalþi; pentru cã aceºtia, aºa cum îi credeþi, sînt cei mai
buni, cei mai punctuali, cei mai corecþi, cei mai cinstiþi. Aceºtia nu
furã nimic, nici un ºtiulete de porumb de pe cîmp.
Ceilalþi carã cu sacii, ei nu iau un porumb, pentru cã este scris:
Robul Domnului nu pãcãtuieºte. El se fereºte de pãcat. ªi furtul este
un pãcat ori de unde ai lua. Pãrintele Iosif a spus: Avutul statului
este avutul lui Dumnezeu. ªi El ne-a spus în Cuvîntul Sãu: Orice
faceþi, sã faceþi din toatã inima, ca pentru Dumnezeu, nu ca pentru
oameni. ªi cine furã statul, pãgubeºte pe Dumnezeu, pentru cã orice
pãcat Îl atinge pe Hristos. Noi, dacã sîntem credincioºi, mergem
prin credinþã ºi nu luãm de la nimeni nimic ce nu este cu drept. ªi,
în puþinul pe care îl cîºtigãm cinstit, Dumnezeu pune putere ºi ne
ajunge, ºi ne rãmîne, ºi mai putem da ºi la altul, care e lipsit.
 Pag. 341

Pe cînd, pentru cel care se îmbogãþeºte prin nedreptate, chiar ºi

ceea ce cîºtigã pe drept este blestemat, din pricina celor pe care le
furã. ªi nu-i ajunge, poate sã adune cum adunã apa, cã se risipeºte
precum vine. Dar celui credincios, Dumnezeu îi înmulþeºte puþinul
lui. ªi, pe lîngã cã îi dã destul, îi dã marea mulþumire sufleteascã cã
s-a purtat cinstit ºi în faþa lui Dumnezeu, ºi în faþa oamenilor. Aºa
trãieºte un credincios care cu fapta Îl mãrturiseºte pe Domnul ºi
acolo unde cu cuvîntul nu poate spune nimic. Domnul Isus sã ne
ajute sã-I fim credincioºi cu fapta ºi cu viaþa, ºi cu adevãrul, aºa
cum ne spune Cuvîntul Sãu Cel Sfînt. În felul acesta, noi vom
înainta mereu spre Ierusalim. Vom urma, rînd pe rînd, pe înaintaºii
noºtri, pe urmele cãrora Domnul ne porunceºte prin Cuvîntul Sãu sã
mergem spre Împãrãþia Sa. ªi vom trãi frumos, ºi vom fi fericiþi.
Copiii noºtri vor fi binecuvîntaþi ºi sãnãtoºi. Mamele noastre vor fi
binecuvîntate ºi sãnãtoase. Pãrinþii, taþii noºtri vor fi binecuvîntaþi
ºi vrednici. Adunarea noastrã va fi binecuvîntatã, frãþietatea noastrã
binecuvîntatã, casa noastrã îndestulatã, viaþa noastrã sfinþitã ºi
munca noast r ã b i n ecu v î n t at ã, º i plecarea, ºi venirea noastrã
binecuvîntate. ªi-i vom vedea, aºa cum spune ºi scrie Cuvîntul lui
Dumnezeu, pe toþi cei iubiþi ai noºtri înflorind ca niºte finici sub
soarele frumos al verii binecuvîntate. ªi, la vremea potrivitã, în
Ziua Judecãþii Domnului - care este foarte, foarte, foarte aproape,
noi vom fi împreunã cu Domnul ºi cu cei cu care am semãnat ºi am
secerat împreunã. ªi vom primi ºi noi împreunã cu ei sfintele Sale
fãgãduinþe ºi rãsplata Sa binecuvîntatã. Dar astãzi sã ne facem
vrednici de ea prin trãirea, prin credinþa ºi prin statornicia noastrã.
Noi ne bucurãm din toatã inima cã am avut acest prilej binecuvîntat
ºi cã am putut sã vã vedem.
Din toatã inima mulþumim Domnului cã v-a pãzit ºi v-a pãstrat
sãnãtoºi ºi credincioºi. Din toatã inima ne rugãm Domnului sã vã
pãzeascã ºi sã vã pãstreze ºi mai departe sãnãtoºi ºi trupeºte, ºi
sufleteºte ºi, mai ales, în credinþã ºi-n ascultare, pentru ca roadele
vieþii noastre sã fie o bucurie pentru noi ºi sã fie în Ziua Judecãþii
un prilej pentru care Domnul sã ne poatã da viaþa veºnicã împreunã
cu cei iubiþi ai noºtri care ne aºteaptã acolo, care ne privesc prin
duhul, care se roagã pentru noi ca ºi noi sã ajungem cu bine la
locurile noastre care încã sînt goale acolo, dar, rînd pe rînd, le vom
ocupa de-a dreapta Domnului nostru. În Ziua Rãsplãtirii, sã ne
vedem acolo. ªi dacã vom fi credincioºi, ne vom vedea. Pe pãmîntul
acesta, Domnul ºtie dacã ne vom reîntîlni sau nu. Dar sînt plin de
încredinþare cã, umblînd ºi urmînd calea Domnului, foarte curînd ne
vom întîlni lîngã Domnul. Ce fericiþi vom fi atunci! Ochii noºtri
n-au vãzut, urechile n-au auzit, la inima noastrã ºi la înþelegerea
noastrã nu s-a suit încã priceperea acestor minunate rãsplãtiri ºi
binecuvîntãri care ne aºteaptã la capãt. Dar sã fim credincioºi pînã
atunci. Rugãm pe Domnul sã ne ajute. ªi vã rugãm din toatã inima
sã vã rugaþi ºi pentru noi, sã ne ajute ºi pe noi sã ne sfîrºim cu bine
slujba ºi calea prin toate încercãrile. Sã vedem faþa Lui cu bucurie
ºi sã putem moºteni împreunã fãgãduinþele Lui scumpe în veci.
Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 342

Partea lui Dumnezeu ºi partea noastrã

Un fragment dintr-o vorbire a fratelui Traian Dorz de la o adunare

Îmi cîntã moartea la fereastrã.

Ca o vecernie-n surdinã,
îmi cîntã-ncet povestea noastrã:
Un joc de umbre ºi luminã.
Ca o furtunã reþinutã,
Din adîncimi, îmi creºte mare;
Întreaga viaþã petrecutã
La cãpãtîiul meu rãsare.
ªi cum, sub tîmpla mea fierbinte,
trecutul tot îmi reînvie,
Nu tot ce-a fost îmi vine-n minte,
Ci tot ce-ar fi putut sã fie.

Octavian Goga

În clipa morþii ºi-a dat seama ce ar fi trebuit sã fie viaþa. Dar

atunci este prea tîrziu. Simþãmîntul cã ai pierdut-o pentru totdeauna,
cred cã va fi cel mai amar simþãmînt ºi cea dintîi durere veºnicã pe
care o va simþi, etern ºi etern, sufletul care se duce nemîntuit în
veºnicie; simþãmîntul din clipa morþii, cînd vede cã ºi-a pierdut
viaþa în zadar, cã a alergat mereu ºi a strîns la gunoaiele pãmînteºti,
din care acum nu mai poate pãstra ºi nu mai poate duce nimic, ºi cã
a refuzat, în schimbul acestor gunoaie, cununa cereascã pe care i-o
îmbia Hristos atunci cînd putea s-o primeascã. Abia atunci îºi va da
seama în ce stare nenorocitã a ajuns acest suflet.
Ce fericit este în clipa morþii acela care priveºte înapoi peste
viaþa sa ºi, de-acolo, de departe, din copilãrie, ºi-o vede petrecutã
frumos! La fiecare cotiturã de drum ºi la fiecare colþ de cãrare, el
are o amintire frumoasã. κi aduce aminte, privind înapoi, de toate
drumurile ºi toate locurile prin care a umblat. ªi mereu îºi aduce
aminte: Aici m-am rugat cu fraþii, aici am cîntat împreunã, aici
ne-am întîlnit cu bucurie, aici a fost petrecerea cutare. ªi toate
aceste lucruri frumoase din cãlãtoria lui cu Dumnezeu îi vor fi ºi în
clipa morþii bucuria cea mai mare, ºi în toatã veºnicia, amintirile
cele mai frumoase. Ca sã putem avea un trecut frumos, trebuie sã
avem amintiri frumoase. Ca sã avem amintiri frumoase, trebuie sã
trãim în fiecare zi, începînd din cea dintîi clipã a ascultãrii ºi a
auzirii Cuvîntului lui Dumnezeu, într-un fel vrednic de Hristos. Ce
minunatã este umblarea cu Hristos! Mîntuitorul a spus: Sã nu
credeþi cã Eu voi judeca lumea. Eu vã voi judeca dacã nu ascultaþi.
Are cine sã vã judece: Cuvîntul pe care l-aþi auzit, acela vã va
judeca în Ziua Judecãþii.
M-am gîndit adeseori la acele cîteva Biblii pe care le-am avut în
cursul vieþii. Acesta este Cuvîntul care m-a însoþit pe calea vieþii.
ªi nu numai în buzunarul meu, ci în mintea mea ºi în inima mea au
fost versetele ºi poruncile lui. ªi, cînd cartea mi-a fost luatã,
Cuvîntul nu mi-a fost luat. Cã el era în mine: în inimã ºi în minte.
ªi el m-a însoþit pe toate cãrãrile pe unde am mers. Fie pe cãi bune,
fie pe cãile neascultãrii.
 Pag. 343

ªi în strîmtorare, acolo unde tot ceea ce puteam avea scris mi-a

fost luat ºi ars. Acolo Cuvîntul pãstrat în inimã m-a însoþit mereu
cu bucuria cã-l am ºi cu ameninþarea cã, dacã nu-l ascult, ºi acolo
mã urmãreºte. ªi ºtiu cã ceea ce spune Mîntuitorul ºi este scris în
Evanghelia Sa este o înºtiinþare: Împacã-te cu pîrîºul tãu cîtã vreme
eºti cu el pe drum, pentru ca nu cumva pîrîºul sã te dea pe mîna
judecãtorului, judecãtorul, pe mîna temnicerului ºi temnicerul sã te
arunce în temniþã. Cã adevãrat îþi spun: nu vei ieºi de acolo pînã vei
plãti ul t i mu l b ã n u þ . A d i cã n i ci o d at ã. C ãci cine mai poate sã
plãteascã dupã ce a ajuns acolo, el personal? Cred cã pîrîºul nostru
este Cuvîntul lui Dumnezeu pe care îl avem cu noi pe drum, în
mintea ºi în inima, ºi pe masa noastrã. Versetele lui vor striga în
Ziua Judecãþii împotriva noastrã. Cînd vom ajunge în faþa
Domnului, vom vedea pe masa Lui chiar Biblia pe care am avut-o
noi în buzunar; pe care am subliniat-o; din care am citit altora; din
care i-am mustrat pe alþii ºi i-am sfãtuit pe alþii, dar din care noi am
învãþat prea puþin. Versetele vor ieºi acolo cu litere de foc ºi vor
striga cu glas de tunet împotriva noastrã, toate versetele pe care
le-am cunoscut ºi nu le-am împlinit. Mã gîndesc, eu nu mai am
acele Biblii în care am citit ani de zile, pe paginile cãrora am plîns
atîtea lacrimi, am subliniat atîtea adevãruri ºi din care am vorbit atît
de mult altora ºi am citit atît mult în singurãtatea mea. Dar ºtiu cã
acolo le voi regãsi. ªi ele vor mãrturisi pentru mine sau împotriva
mea. De atîtea ori m-am gîndit la acestea. Eu nu mai pot ºterge
nimic din ce a fost scris. Pot numai avea lacrimi înaintea Domnului
ºi rugãciuni fierbinþi pentru ca tot ceea ce a fost scris rãu împotriva
mea sã fie ºters de Sîngele iertãrii ºi milei Lui.
Mã gîndesc însã cît de atenþi trebuie sã umblãm noi în ascultarea
fiecãrui cuvînt ºi cum trebuie sã ne dãm seama în fiecare clipã cã
vom rãspunde înaintea lui Dumnezeu. Nu numai pentru cuvintele pe
care le-am cunoscut ºi nu le-am trãit, dar ºi pentru toate zilele pe
care le-am trimis goale la Dumnezeu. Goale de orice gînd bun, goale
de orice faptã bunã, goale de orice iniþiativã ºi cale frumoasã, goale
de orice lucru duhovnicesc ºi vrednic. Pline numai de gunoaiele
pãcatelor, întinãciunilor, îngrijorãrilor, alergãrilor lumeºti. În ziua
aceea, toate zilele noastre goale vor striga împotriva noastrã ºi ne
vor osîndi cã am putut sã le trimitem pline cu bunãtãþi, cu
binecuvîntãri, cu roade pentru Dumnezeu ºi le-am trimis goale.
P ar cã î mi v ãd t o at e zilele, înºirate una dupã al t a, î n f aþ a l u i
Dumnezeu. Mã gîndesc la cîte stau acolo goale, în faþa Cerului ºi în
faþa scaunului de Judecatã; ºi pe care eu le voi vedea pe toate în
clipa cînd mã voi înfãþiºa înaintea lui Dumnezeu. Cît de bucuros voi
fi pentru acele zile frumoase în care am trãit Cuvîntul lui Dumnezeu
ºi L-am împlinit! Cum vor mãrturisi de frumos despre mine acele
versete pe care le-am ascultat! Cum vor fi de frumoase atunci
lacrimile pe care le-am vãrsat pe paginile Sfintei Scripturi!
Cît de mult aº dori atunci ca toate versetele Cuvîntului pe care
le-am ºtiut sã vorbeascã frumos despre mine ºi pentru mine înaintea
lui Dumnezeu! ªi toate celelalte, pe care le-am cãlcat, sã facã
Domnul sã nu vorbeascã ºi sã nu rosteascã împotriva mea nici un
cuvînt aspru, de osîndã ºi de pedeapsã. Pentru aceasta, trebuie sã ne
îngrijim în fiecare zi de tot ceea ce cunoaºtem ºi nu împlinim, de tot
ceea ce trãim ºi nu umplem cu roade vrednice de pocãinþã.
Pag. 344

Dacã facem lucru acesta, vom vedea abia atunci cît bine am
f ã c u t , cî n d n u v o m mai p u t e a f a c e n i m i c . C î n d C a r t e a v a f i
pecetluitã ºi închisã. ªi nici ºterge, ºi nici corecta, ºi nici scrie din
nou nu se va mai putea. Nimic! Ci tot ce am scris astãzi, tot ce am
vorbit astãzi, tot ce am fãcut astãzi va fi tipãrit pentru totdeauna.
Ori bine, ori rãu, ori pentru noi, ori împotriva noastrã, le vom regãsi
odatã la Dumnezeu. Înþelept e cel care vede înainte ºi se îngrijeºte
din timp. Cã atunci cînd e prea tîrziu, vãd toþi. De aceea, în aceste
puþine zile care ne-au mai rãmas din viaþa noastrã - ºi-aºa aproape
de capãt, sã cãutãm, dar cu o hotãrîre puternicã, sã o facem sã fie
frumoasã înaintea lui Dumnezeu ºi sã o împlinim cu credincioºie,
în chipul cel frumos ºi curat, ºi bun, spre slava Lui. La aceasta
dorim sã ne sfãtuim ori de cîte ori ne întîlnim. Cãci ce folos avem
din toate celelalte vorbe, din toate celelalte lucruri pe care ni le
spunem sau ni le ascultãm unii altora? Ce folos avem din tot ceea
ce avem pe pãmînt, fie viaþã, fie avuþie, fie posibilitãþi, fie bani, fie
sãnãtate, fie talent, - dacã Dumnezeu nu Se poate folosi de ele ºi
dacã noi nu facem din ele mijloace prin care sã cîºtigãm darurile ºi
comorile veºnice? Cu cît le avem mai multe, cu atîta vom fi mai
vinovaþi cã am putut face ºi n-am fãcut. Vor striga în Ziua Judecãþii
lacrimile sãracilor pe care le-am fi putut ºterge ºi nu le-am ºters.
Vor striga suferinþele celor flãmînzi, ale celor goi care au trecut pe
lîngã noi ºi pe lîngã care noi am trecut adesea, pe care le-am fi
putut alina ºi n-am fãcut-o. Din plusul nostru, am fi putut acoperi
lipsurile lor arzãtoare ºi nu le-am acoperit. Pentru cã lãcomia ne-a
fãcut sã strîngem. Din timpul nostru pe care l-am petrecut ºi l-am
pierdut în zadar, am fi putut alina atîtea suferinþe ale altora, care
plîng ºi gem, ºi sufãr în singurãtate ºi n-au pe nimeni.
Am fost ieri la Timiºoara. Printre fraþii pe care i-am cercetat,
printre sufletele la care ne-am dus, am cãutat sã ne ducem acolo
unde a fost cea mai mare nevoie. 2 dintre sufletele pe care le-am
vizitat m-au impresionat nespus de mult. O mamã a avut un singur
copil ºi l-a crescut cu toatã dragostea, cu prea multã dragoste, cu
prea multã ocrotire, cu prea mult menajament. Acesta a ajuns sã ºi-o
facã pe propria sa mamã mai rãu decît pe o servitoare. ªi sã plîngã
aceastã mamã, chinuitã ºi nefericitã, într-o odãiþã departe de odãile
co p i i l o r ei , u n d e n - ar e v o i e s ã vinã, d ecî t cî n d t r eb u i e s ã l e
serveascã la masã sau sã le aducã apã de spãlat. Tot timpul trebuie
sã stea acolo, undeva, închisã ºi sã plîngã singurã. Copiii nu-i mai
spun nici un cuvînt ºi nu-i mai permit sã le spunã nici un cuvînt.
Am spus: Cum vor arde odatã lacrimile acestei mame conºtiinþa
acestor copii, veºnic ºi veºnic. Am fost la patul unei surori bolnave,
paralizatã de ani de zile, singurã într-o pivniþã. Nu mai are pe
nimeni. Doar o sorã sau 2 o mai cerceteazã din cînd în cînd. Stã în
singurãtatea ei ºi plînge singurã ºi neputincioasã pe-un pat, pãrãsitã.
M-am gîndit: Cîtã nevoie este aici de o rugãciune, la patul
acesta. De un cuvînt de mîngîiere, de cineva care sã stea din cînd în
cînd lîngã un suflet cãruia nopþile i-s cît anii. Nu poate sã doarmã,
nu poate sã se ridice, nu poate sã citeascã. Nu ºtie nici sã citeascã,
mãcar sã se mai mîngîie cu Cuvîntul lui Dumnezeu, în singurãtate,
ºi sã se poatã înviora. Stã ºi plînge, ºi se întreabã: Doamne, pînã
cînd? ªi-ºi recunoaºte, plinã de cãinþã ºi de pãrere de rãu, cu
deznãdejde, pãcatele sale.
 Pag. 345

ªi pãcatele pe care nu le-a fãcut le plînge. ªi strigã: Pînã cînd

Doamne nu-mi iei viaþa din starea aceasta grea? Iatã, apoi atîtea ºi
atîtea alte locuri în care suflete omeneºti sufãr ºi pãtimesc, ºi stau
chinuite, ºi stau pe jar zi ºi noapte. ªi nu-i cine sã meargã, pentru
cã noi pierdem atîta vreme în zadar! Noi, chiar dacã zicem cã sîntem
credincioºi, pierdem ºi risipim atîta timp, fãrã sã ne gîndim la toate
aceste locuri ºi porunci pe care Mîntuitorul ni le-a spus. Am fost
bolnav, vom auzi odatã, ºi n-aþi venit pe la Mine. Am fost în
strîmtorare ºi nu M-aþi ajutat. Am fost gol ºi aþi trecut pe lîngã
Mine. Am fost flãmînd ºi v-aþi întors ochii. V-aþi încheiat mai bine
haina aia frumoasã ºi v-aþi strîns mai bine cravata la gît, ºi v-aþi
întors în altã parte, unde aþi vãzut lucruri mai plãcute. V-aþi întors
privirea de la rãnile ºi de la jalea, ºi de la apãsarea unui semen
zdrobit ºi pãrãsit, ºi singur. Vom auzi în ziua aceea chiar noi, poate.
Noi, care ne-am lãudat ani de zile cã sîntem credincioºi ºi ne-am
închipuit cã pe pãmîntul acesta sîntem vrednici ºi lumea priveºte cu
admiraþie la casele noastre cît mai înalte ºi la þinuta noastrã cît mai
îngrijitã. ªi n-am auzit chemarea lui Dumnezeu. ªi nu ne-am gîndit
cã în ziua aceea putem fi între cei de-a stînga, pentru cã noi ne
consideram oameni foarte evlavioºi, foarte cum se cade, care vom
fi mereu de-a dreapta. ªi ne lãudam cu aceasta, ca ºi cum deja de
acuma am fi acolo. Este scris: În Ziua Judecãþii vor veni mulþi ºi
vor zice: Doamne, n-am predicat noi în Numele Tãu? N-am fãcut
noi minuni? N-am scos noi draci? N-am fãcut noi atîta gãlãgie?
N-am spus noi aºa predici late ºi lungi? ªi Mîntuitorul le va spune:
Adevãrat vã spun: Nu vã cunosc. Voi, care aþi lucrat fãrãdelege. El
îi va recunoaºte ºi-i va cunoaºte atunci pe cei care au purtat sarcina
Lui, jugul Lui, suferinþa Lui, cum spune: Luaþi jugul Meu ºi sarcina
Mea. Nu numai cîntãrile Mele. Nu numai adunãrile ºi bucuriile, ºi
rugãciunile frumoase, ºi predicile. Nu numai astea. Luaþi jugul ºi
sarcina Mea.
Purtaþi pe cei necãjiþi, aveþi milã de cei care sufãr în greutãþi,
puneþi mîna ºi voi la cei care poartã greutãþile ºi rugaþi-vã cu cei
care au nevoie de îmbãrbãtare ºi de mîngîiere. Ce-am fãcut? Cînd
privim înapoi, parcã ne vedem aºa de goi de orice lucru ºi gînd bun.
Ce-am fãcut practic pentru Dumnezeu ºi pentru ca în jurul nostru sã
fie mai puþinã suferinþã? Am citit nu demult o carte a unui mare
scriitor francez, comunist. Acuma trebuie sã fie ºi prin librãrii. Ei,
o m u l a c e s t a s c r i e a º a d e m i n u n a t d e s p r e D u mn e z e u ! A º a o
rugãciune cãtre Domnul Isus. ªi spune el acolo, printre altele: E
atîta suferinþã pe pãmînt, încît nu trebuie sã fie un om fericit cãruia
sã nu-i fie ruºine de fericirea lui, cînd vede pe semenul sãu suferind.
În ce mã priveºte pe mine, zice, fericirea mea este sã vãd ºi sã fac,
ºi sã ajut fericirea celorlalþi. N-am ce face cu o fericire a mea
singur. Vreau sã fiu fericit cu toþi, ori sã sufãr cu toþi ceilalþi. Dacã
veºmîntul meu despoaie pe cineva, mai bine umblu gol. Dacã
trebuie sã mã hrãnesc dintr-o pîine luatã de la altul, mai bine mor
de foame. Iatã cum vorbeºte un om! Un om care este om. ªi cînd te
gîndeºti cît de mulþi credincioºi n-ajung sã gîndeascã nici mãcar
atîta. El zice:
O, Isuse, Tu eºti bucuria copilãriei mele. Tu-mi satisfaci cele mai
înalte exigenþe ale sufletului meu. ªi ori de cîte ori îmi întorc
privirea spre Tine, regãsesc toatã bucuria ºi lumina mea. ªi spune:
Pag. 346

Mesele Tale stau întinse. ªi ce este mai frumos este cã Tu îi

chemi pe toþi. Tu îi chemi pe toþi. Nu alege sã dea numai la unii sau
sã satisfacã poftele numai unora. El îi cheamã pe toþi. Dar m-am
gîndit mereu la acest lucru pe care-l spune el: N-am ce face cu o
fericire a mea. ªi: În lumea aceasta în care este atîta suferinþã, n-ar
trebui sã fie un om fericit cãruia sã nu-i fie ruºine de fericirea lui.
Cînd am privi noi adevãrul aºa cum este - acuma, nu atunci! - cînd
am privi acuma cum vom vedea atunci, altfel am folosi chiar ºi acest
puþin timp care ne-a mai rãmas. Dar noi de multe ori ne delectãm ca
de-o muzicã plãcutã din Cuvîntul lui Dumnezeu ºi ne veselim o
clipã, ºi ne distrãm o clipã la auzirea Evangheliei. ªi dupã aceea am
uitat adevãrul pe care vrea sã ne înveþe ea în chip cutremurãtor. Unii
stãm nepãsãtori. Mîntuitorul spunea odatã poporului: Ce voi zice
despre poporul acesta? V-am cîntat de jale ºi n-aþi plîns. V-am
cîntat de veselie ºi nu v-aþi bucurat. Cuvintele ascultate nu i-a
entuziasmat pentru Împãrãþia lui Dumnezeu. Ei au rãmas tot aºa cum
erau. Au ascultat Cuvîntul ºi nu s-a schimbat în ei nimic. De aceea,
cînd ne întîlnim unii cu alþii, sã ne aducem aminte despre aceste
lucruri. Cã aºa de puþine lucruri ne aduc aminte acum de lucrurile
veºnice! Tot ce auzim este: numai hectare, numai producþie, numai
afaceri, numai strîngere de avuþii, numai despre lucrurile trecãtoare
ºi pierzãtoare ºi care rãmîn. Or fi ele frumoase pentru viaþa aceasta.
ªi ele sînt bune, în mãsura lor. Dar pentru viaþa veºnicã ºi în clipa
morþii, acestea vor folosi prea puþin. Multe lucruri sînt bune pentru
viaþã, dar pentru moarte este numai unul singur bun. Sînt multe
lucruri pe care trebuie sã le cãutãm, pentru care sã alergãm ºi sã le
dobîndim pentru viaþa aceasta, dar pentru cealaltã este numai unul
singur: Hristos ºi ascultarea Cuvîntului Sãu. Dacã Îl dobîndim, vom
fi fericiþi atunci. Dacã nu, vom fi fericiþi în lumea aceasta, ca
bogatul nemilostiv.
ªi cînd vom termina cu ea, am terminat ºi cu fericirea. Ne vom
duce în veºnicie ºi ne vom pomeni goi, fãrã Hristos, fãrã Dumnezeu,
fãrã nãdejde, fãrã mîntuire. ªi bogatul s-a rugat din iad, dar era o
rugãciune prea tîrzie. Nici una dintre cele 3 rugãminþi nu i-a fost
ascultatã. Rugãciunile celor neîmpãcaþi cu Dumnezeu nu vor fi
ascultate. În zadar. Pãrintele Avraam a spus: În zadar te rogi. Adu-þi
aminte cã, în viaþa ta, tu þi-ai luat lucrurile bune ºi Lazãr ºi-a luat
pe cele rele. E drept acum ca el sã se bucure ºi tu sã te chinui.
Dumnezeu face dreptate tuturor oamenilor, dar mai întîi celor
necredincioºi. Dã satisfacþie la toþi oamenii, dupã cum cautã, dar
mai întîi celor care sînt strãini de El. Pentru ca aceºtia sã vadã încã
o datã cã bunãtatea lui Dumnezeu faþã de ei e mai mare decît faþã de
ceilalþi. Dumnezeu îngãduie de multe ori ca tocmai cei credincioºi
sã aibã parte de atîtea suferinþe ºi necazuri pe pãmînt, de care cei
necredincioºi sînt scãpaþi. De ce toate acestea? Orice dar bun ºi
desãvîrºit este de sus. Dumnezeu dã o pîine mai bunã, o minte mai
largã, o situaþie mai aleasã, o condiþie mai avantajoasã celui lumesc,
pentru cã aºa cum scrie la Romani: Omule, nu vezi tu cã bunãtatea
lui Dumnezeu faþã de tine, în chip deosebit, te îndeamnã sã te
întorci la El?
Pentru ca în ziua aceea sã nu poatã cîrti ºi sã spunã: Doamne,
apoi Tu la ai Tãi le-ai dat mai bine. De aceea n-am putut fi noi
credincioºi. Pe ai Tãi i-ai avantajat, în primul rînd.
 Pag. 347

Dar dreptate va avea Domnul cînd le va spune: Vouã v-am fãcut

totdeauna mai mult. Pentru cã totdeauna cauþi sã-l mulþumeºti întîi
pe cel mai nemulþumitor; pe cel mai nemulþumit. ªi dupã aceea, pe
cel despre care ºtii cã acesta se mulþumeºte cu atîta cît e partea lui.
Nu cere ce nu meritã. Dumnezeu totdeauna are milã faþã de toþi. Sã
vadã omul singur cã tot ce a primit a fost dar de la Dumnezeu. Cã
de la cine vine o minte sãnãtoasã? Nu-i de la Dumnezeu? Cu cine
sã se judece cel care s-a nãscut un idiot ºi un om insuficient mintal?
Sãnãtatea trupeascã nu este dar de la Dumnezeu? Cu cine poate sã
se judece un schilod, care s-a nãscut diform ºi fãrã putere? ªi
poziþia socialã în care sîntem nu este darul lui Dumnezeu? Cu cine
sã se judece unul care s-a nãscut într-un cort, din niºte oameni
neputincioºi ºi sãraci, care nu se va putea ridica niciodatã la un
nivel. ªi faptul cã ne-am nãscut într-o casã mare este un dar al lui
Dumnezeu. Cu cine sã se poatã judeca cel care nu are nici una din
toate acestea? Dar cel care a primit mai mult, acela este dator mai
mult. Pentru ca sã înþeleagã cît de mult Îi datoreazã lui Dumnezeu
pentru o casã sãnãtoasã, pentru o casã bogatã în care s-a nãscut,
pentru niºte condiþii mai curate, mai civilizate în care a trãit, pentru
o viaþã mai fericitã trupeºte pe care o are, pentru o slujbã mai înaltã,
pentru avantaje mai multe. Pentru cã tot ceea ce are e primit de la
Dumnezeu. Dar omul nu recunoaºte lucrurile acestea. De cele mai
multe ori zice: pãmîntul meu, serviciul meu, e munca mea, e meritul
meu. ªi prin aceasta dovedeºte cã nu recunoaºte ca parte a lui
Dumnezeu nimic din tot ceea ce are. Cum spune Mîntuitorul în pilda
cu stãpînul care a avut o vie ºi a încredinþat-o lucrãtorilor sãi, ºi a
spus sã-i pregãteascã la vremea cuvenitã partea lui din rod. Ei s-au
fãcut stãpîni pe tot ºi, oricît a trimis stãpînul, la vremea roadelor, ei
n-au dat nimic. Soarta acelor lucrãtori este cunoscutã; a fost aºa
cum meritau. Nouã, Dumnezeu ne-a dat iatã cîte! Ne-a dat sãnãtate
cu care sã muncim; ne-a dat pricepere, sã ºtim cum sã ne organizãm
munca; ne-a dãruit un loc unde sã muncim.
Atîtea avantaje din astea, mulþi nu le au. ªi nu ºtim cã, la munca
noastrã, Dumnezeu are partea Lui. Iatã: semãnãm o grãdinã. Noi
punem munca. Pãmîntul este al lui Dumnezeu. Punem munca
noastrã ºi punem sãmînþa; ºi ne uitãm în sus. Dacã Dumnezeu dã
partea Lui: soarele, ploaia, vîntul, puterea de rodire, - avem ceva.
Dacã nu, munca noastrã rãmîne în zadar. ªi totuºi, la cules, noi nu
spunem: Asta-i partea mea ºi asta-i partea Domnului, cã al Lui e
pãmîntul, al Lui a fost soarele, a Lui a fost ploaia, ale Lui au fost
condiþiile minunate fãrã care, ce s-ar fi ales de munca mea? Cînd ar
trebui sã spunem: Partea Domnului o pun deoparte. Sau: creºte o
vitã. El spune mereu: Doamne, pãzeºte-mi vita. Doamne, vindec-o.
ªi Domnul o pãzeºte; Domnul o vindecã; Domnul o îngrijeºte;
Domnul o creºte, Domnul o face spornicã. ªi Domnul are partea
Lui, cã-i munca Lui. ªi totuºi, cînd e vorba de cîºtig, omul þine tot
pentru el. Nu spune: Asta-i partea Domnului. S-o dau pentru
Lucrarea lui Dumnezeu, pentru cei lipsiþi, pentru cei care au nevoie.
Altãdatã, în bãtrîni, demult, la seceriº, unii mai aveau obiceiul sã
lase la capãtul holdei o brazdã de grîu netãiat.
Cu timpul, nimeni n-a ºtiut de ce rãmîne la capãtul holdei o
brazdã de grîu netãiat. ªi, pentru cã n-au înþeles rostul acestui lucru,
au tãiat ºi brazda. De ce s-o lase acolo?
Pag. 348

Dar aceasta era partea sãracilor ºi partea pãsãrilor. Partea celor

lipsiþi, care sînt ºi ei în seama lui Dumnezeu sã-i hrãneascã. ªi cei
din vechime au ºtiut: Lasã aici o parte ºi pentru cei lipsiþi. Se ducea
sãracul care n-avea holdã ºi, la capãtul fiecãrei holde, el avea partea
lui. Secera ce lãsaserã cei care aveau holda ºi avea ºi el. Sau, la
strînsul snopilor rãmîneau acolo spice ºi cel care avea holda nu mai
mergea cu grebla sã le strîngã. Se ducea sãracul care n-avea ºi
culegea ºi el spice, cum s-a dus Rut în ogorul lui Boaz. Putea merge
ºi primea. ªi aceea era partea sãracului din ceea ce dãdea Dumnezeu
atunci cînd era credinþã. Avea ºi sãracul parte. Acuma nu mai are
parte nimeni, pentru cã n-a avut grijã la timp sã lase partea lui
Dumnezeu. Dumnezeu a îngãduit sã se ia tot, pentru cã noi n-am dat
nimic. Dacã noi am fi dat totdeauna partea lui Dumnezeu, n-ar fi
îngãduit Dumnezeu sã ni se ia. ªi atît de multe lucruri din acestea
sînt adevãrate. Am fost pe Bãrãgan, pe moºia unuia care a fost
Aurelian Panã, fost ministru de agriculturã sub dominaþia lui
Antonescu. Avea 10 mii de hectare de pãmînt. Comune întregi de
iobagi erau pe moºiile lui. Într-o cãsuþã micã ºi joasã, locuiau
adesea 3, 4 familii: tatãl cu 3, 4 copii cãsãtoriþi, cu fetele ºi cu
nepoþii lui acolo. ªi n-aveau în jurul casei un petic de pãmînt în
care sã-ºi punã un strat al lor. Bogatul, cu 10 mii de hectare, nu le
dãdea celor care munceau pe moºia lui nici un locuºor unde fiecare
sã poatã sã-ºi mai clãdeascã un adãpost. Dormeau pe jos sau pe
cuptoare de pãmînt, bieþii, nenorociþii oameni, acolo. Ce s-a
întîmplat cu el? A ajuns sã-i fie luat tot ºi el sã moarã de foame. ªi
nici un coºciug sã nu aibã, în care sã fie înmormîntat. ªi nici o
hainã trasã pe el. În pielea goalã s-a dus. Aºa plãteºte Dumnezeu
chiar ºi pe pãmînt celor care n-au milã pentru cei lipsiþi ºi pentru ai
Lui. Fiindcã n-ai vrut sã-I dai lui Dumnezeu partea Lui, Dumnezeu
a îngãduit sã þi se ia tot ºi sã mergi gol ºi dispreþuit în pãmînt. ªi cu
cît de mulþi nu s-a întîmplat aºa. Dar care este acela care învaþã din
pãþania altuia? Omul ajunge sã înveþe numai din pãþania lui, dar
cînd ajunge ºi pãþeºte, e prea tîrzie învãþãtura.
De aceea, sã învãþãm din pãþania bogatului nemilostiv ºi din
pãþania atîtora care au ajuns în veºnicie necredincioºi. ªi, cît putem,
sã ne îmbogãþim sufletul cu roadele bune prin mila ºi bunãtatea faþã
de alþii, prin darea cãtre Dumnezeu a unei pãrþi mãcar din ceea ce
Îi revine Lui din toatã munca ºi folosul nostru. Sã nu uitãm acest
lucru. Pentru cã, pînã la urmã, tot pentru noi facem. Cel care a
muncit cu talanþii pentru Stãpînul, pentru Stãpînul a fãcut? El aºa
a crezut! ªi, din dragoste pentru Stãpînul, el a alergat ºi a spus: Fac
pentru Domnul, alerg pentru Domnul, ostenesc pentru Domnul,
strîng pentru Domnul. ªi, cînd a venit Stãpînul, i-a zis: Stãpîne, iatã
cei 5 talanþi ai Tãi ºi încã 5. Dar Stãpînul spune: Ia-i toþi. Fie toþi
ai tãi! Nu numai darurile, nu numai avuþia lui Dumnezeu, ci ºi
rodul, ºi rezultatul eforturilor lui, încununate de binecuvîntare, sã
fie ale lui. ªi nu numai aceasta: dar, pe deasupra, a primit nespus
mai mult: cîrmuirea a 10 cetãþi. Ce era aceasta, pe lîngã puþinul pe
care îl realizase el? Pentru cã Dumnezeu Se poartã cu fiecare om
dupã inima lui. Cu cel bun, Tu eºti bun Doamne. Cu cel drept, eºti
drept. Dar cu cel nelegiuit Te porþi dupã nelegiuirea lui. Cu cel
darnic, Dumnezeu este darnic. Nu este unul care sã fi avut o viaþã
de dãrnicie ºi sã se afle pãgubit la urmã.
 Pag. 349

În schimbul unui leu, Dumnezeu i-a dat 10. Dar pînã nu credem,
nu încercãm. ªi pînã nu încercãm, nu vedem. ªi pînã nu vedem,
trãim în întuneric. ªi cu cît trãim mai în întuneric ºi mai mult timp,
cu atîta avem în urmã remuºcãri mai adînci ºi mai zadarnice. Slavã
lui Dumnezeu pentru toate darurile ºi binefacerile Lui!
Pag. 350

Criza lucrãtorilor

O parte din rugãciunea ºi din cuvîntul fratelui Traian Dorz de la o

adunare de sfat frãþesc

Faþã de fiecare dintre noi, faþã de poporul nostru, faþã de Biserica

noastrã, faþã de fiecare dintre satele ºi oraºele noastre în care Þi-ai
ales Doamne mãrturisitori ai Tãi cãrora le-ai împãrtãºit Cuvîntul
Tãu prin care i-ai chemat ºi pe alþii la mîntuire. Mulþumim pentru
lucrarea cea mare a harului Tãu sfînt care, în bunãtatea Ta, s-a dat
pentru noi prin Jertfa rãscumpãrãtoare a Fiului Tãu, Preaiubitului
Tãu, Preaiubitul nostru Mîntuitor Isus, Domnul nostru Preaiubit.
Din toatã inima Îþi mulþumim cã ne-ai iubit atît de mult, încît ai dat
Jertfa aceasta de rãscumpãrare pentru lumea întreagã; ºi apoi, peste
poporul nostru, ai revãrsat Duhul Tãu Cel Sfînt prin aceastã Lucrare
binecuvîntatã pe care ai fãcut-o în zilele noastre ºi în mijlocul
nostru prin omul pe care l-ai ales pentru aceasta.
Binecuvîntat ºi slãvit sã fie Numele Tãu, care l-ai ales pe
pãrintele nostru Iosif, cel care ne-a mãrturisit ºi nouã Cuvîntul ºi în
gura cãruia ai pus aºa o trîmbiþã cereascã, pentru ca, rãspîndind
Cuvîntul Tãu peste poporul nostru, peste aceastã vale de oase, sã ne
î n v i e l a o v i aþ ã n o u ã p r i n Du h u l S f î n t º i p r i n C u v î n t u l Tãu ,
aducîndu-ne astfel în mijlocul acestei Lucrãri o mîntuire atît de
minunatã, dar poruncindu-ne sã o ducem pînã la capãt prin aceastã
Lucrare, cu credinþã ºi cu ascultare în acest adevãr, ºi în aceastã
mãrturisire pe care ne-ai dat-o ºi ne-ai încredinþat Tu cã este voia
Ta spre mîntuirea noastrã acum ºi pentru totdeauna. Binecuvînteazã
aceastã sfîntã Lucrare ºi dã putere duhului ei sã biruie în toate
luptele cu duhurile potrivnice dinãuntru ºi dãruieºte-i biruinþã ºi-n
lupta cu potrivnicii din afarã. Binecuvînteazã lucrãtorii Tãi pe care,
în bunãtatea Ta, i-ai ales ºi i-ai chemat, ºi rînduit sã aducã multã
roadã spre slava Numelui Tãu Sfînt, împreunã cu toþi ceilalþi care
Te iubesc pe Tine ºi cãrora le-ai încredinþat aceastã chemare sfîntã
pentru vestirea Evangheliei ºi mãrturisirea Numelui Tãu Sfînt.
Binecuvînteazã-i, Te rugãm, pe toþi fraþii noºtri ºi surorile noastre
chemaþi în aceastã slujbã; ºi totdeauna, cu o inimã ºi un gînd, sã
lupte ºi sã lucreze cu toþii pentru unitatea acestei Lucrãri, pentru
orientarea ei sãnãtoasã, pentru zidirea ºi pentru desãvîrºirea trupului
Tãu care este Biserica Ta, pînã cînd vom ajunge toþi la unirea
credinþei ºi cunoºtinþei, la statura de om mare, la plinãtatea staturii
în Hristos, Domnul nostru.
Ca sã nu mai fim copii, purtaþi încoace ºi încolo de orice vînt de
învãþãturã prin viclenia oamenilor ºi prin ºiretenia lor în mijloacele
de amãgire. Ci, credincioºi adevãrului ºi tari în dragoste, prin
lucrarea pe care o dã fiecare încheieturã, sã putem ajunge un templu
sfînt în Domnul. Binecuvînteazã-i pentru aceasta, pe toþi cei care
lucreazã sub aces t gînd al Tãu, în aceastã luminã a voii Tale
Doamne ºi cu stãruinþã se strãduiesc sã aducã mîntuirea ºi lumina
Ta pretutindeni. Binecuvînteazã surorile noastre, mamele, soþiile,
fiicele, care ºi ele, dupã mãsura harului Tãu încredinþat lor ºi dupã
locul ºi slujba pe care le-ai rînduit-o, iau parte la înaintarea
Evangheliei, dupã puterea lor ºi dupã darul rînduit de Duhul Tãu
Cel Sfînt pentru ele.
 Pag. 351

Fã Doamne ca puterea Ta sã le ajute pe toate ºi sã le facã

vrednice tovarãºe de lucru ºi de slujbã lucrãtorilor Tãi, pentru ca ºi
ele sã aibã odatã parte, împreunã cu cei care au zidit ºi au lucrat, de
rãsplata fericitã care îi aºteaptã pe toþi în cerul Tãu. Binecuvînteazã
tineretul Tãu, copiii Tãi, copiii noºtri, aceste scumpe vlãstare ale
vieþii celei noi, la care privim cu atîta bucurie ºi nãdejde ºi pentru
c a r e n e r u g ã m s ã f a c i c a p u t e r e a Ta s ã - i p ã s t r e z e c u r a þ i º i
credincioºi, ajutîndu-i sã capete ºi ei plinãtatea Duhului Sfînt,
pentru ca sã poatã fi ºi ei, la rîndul lor, niºte vase alese în slujba Ta,
de care sã Te foloseºti Tu pentru ducerea mai departe a Cuvîntului
Tãu pînã la marginile pãmîntului, aºa cum ai cerut Tu. Te rugãm sã
binecuvîntezi vremile pe care le trãim, sã le faci paºnice ºi libere,
pentru ca Cuvîntul Tãu sã se mãrturiseascã cu putere ºi Biserica sã
se bucure de pace, ºi, în felul acesta, Numele Tãu sã fie mãrturisit
cu p u t e r e º i s u f l e t e l e s ã a f l e cal ea v i eþ i i . ª i as t f el Tu s ã f i i
binecuvîntat de cît mai mulþi. Binecuvînteazã patria noastrã, þara
noastrã, conducãtorii ei.
Fã Doamne, ca puterea Ta sã-i pãzeascã de orice rãu. ªi
libertatea noastrã, ºi tot ceea ce ne-ai dat Tu sã fie pãzite ºi ocrotite
de Tine ºi de puterea Ta de orice rãu care poate veni dinãuntru sau
din afarã. Tu Însuþi sã ne pãzeºti, pentru ca în felul acesta sã-Þi
putem sluji cu o viaþã ascultãtoare ºi credincioasã, paºnicã ºi liberã.
Binecuvînteazã Biserica noastrã, pe cei cãrora Tu le-ai încredinþat
o slujbã de conducere în ea. Tu ai rînduit toate acestea Doamne
Dumnezeul nostru. Iar pe cei cãrora le-ai încredinþat slujbe de
rãspundere ajutã-i sã aibã conºtiinþa rãspunderii faþã de aceastã
slujbã ºi sã Te slujeascã, ºi sã Te slãveascã pe Tine nu numai cu
cuvîntul, ci cu fapta mai ales, cu trãirea ºi cu puterea. Pentru ca, în
felul acesta, Numele Tãu sã fie slãvit ºi Lucrarea Ta sã gãseascã
bunã primire ºi bunã plãcere pentru Tine ºi pentru toþi cei între care
trebuie sã lucreze acolo. Fã astfel ca Biserica noastrã, Casa Ta de
rugãciune, sã devinã o casã plinã de laudele slavei Tale ºi în care
toþi, primind putere, sã Te binecuvînteze ºi sã Te slujeascã pe Tine.
Te rugãm pentru toþi cei care sînt bolnavi trupeºte sau sufleteºte.
Pentru sufletele ºi trupurile fraþilor ºi surorilor noastre care sînt
bolnave.
Te rugãm sã ai milã ºi sã-i izbãveºti. Dar Te rugãm, mai ales,
pentru adunãrile bolnave, pentru acele adunãri frãþeºti în care s-a
strecurat o boalã care roade, care tulburã, care chinuie ºi care face
sã sufere mãdularele Tale Doamne. Pentru cele care sînt în nelucrare
ºi care sînt în durere, ºi care sînt în necaz.
Vino degrabã în ajutorul acestor adunãri bolnave ºi trimite-le
Duhul Tãu, care sã le vindece. Alungã pãcatele ascunse, dezbinãrile,
tulburãrile, învãþãturile ascunse care fac rãu ºi tulburã, ºi dezbinã.
ªi dãruieºte-le tuturor fraþilor noºtri, lucrãtorii Tãi, o inimã ºi un
gînd, acelaºi înþeles asupra Sfîntului Tãu Cuvînt ºi aceeaºi simþire
a dragostei ºi a pãrtãºiei frãþeºti. Pentru ca, în felul acesta, Numele
T ã u s ã f i e s l ã v i t D o a m n e º i L u c r a r e a Ta s ã p r o p ã º e a s c ã .
Binecuvînteazã pe cei care fac bine ºi aleargã, ºi se ostenesc, ºi
zidesc, ºi adunã cu Tine Doamne. Ajutã-i, sporeºte-le numãrul ºi
puterea, ºi sfinþenia. Binecuvînteazã ºi familiile fraþilor noºtri,
lucrãtorii Tãi.
Pag. 352

Pentru ca, dupã cum sînt prin cuvîntul lor, aºa ºi prin viaþa lor,
sã poatã fi o pildã pentru toþi ceilalþi, pentru cã aºa ai spus Tu. Te
rugãm sã binecuvîntezi ºi adunarea din satul acesta, fraþii, lucrãtorii
Tãi, ºi surorile noastre, tineretul Tãu, casele preaiubiþilor noºtri ºi
familiile lor. Fã Doamne ca puterea Ta sã ocroteascã ceea ce ai
adunat aici într-un numãr aºa de frumos. Sã pãstrezi în aceeaºi
pãrtãºie sfîntã, în aceastã dragoste caldã ºi fierbinte, ºi totdeauna
proaspãtã iubirea dintre fraþi, sufletele tuturor. Pentru ca Cuvîntul
Tãu sã poatã sã se rãspîndeascã neîmpiedecat. ªi peste tot poporul
acestui sat, Te rugãm sã laºi binecuvîntarea Ta; peste hotarele lui ºi
peste conducãtorii lui Doamne. ªi sã ne ajuþi tuturor sã recunoaºtem
cã, dacã ne putem bucura de pace ºi de belºug, este numai datoritã
Mîinii Tale darnice, bogate ºi bune, care revarsã peste cîmpurile
noastre ºi peste inima noastrã, cu bunãtate, îndurarea ºi belºugul.
Binecuvînteazã pe cei care au ºi fã sã simtã cu cei care nu au.
Pentru ca cei care au sã nu aibã povara prea multului, iar cei care nu
au sã nu simtã povara lipsei. Binecuvînteazã-ne astfel dragostea din
inimile noastre, pentru ca cei care au sã poatã da ºi celor care n-au,
prin Duhul Tãu ºi prin Cuvîntul Tãu Cel Sfînt.
Acum Te rugãm sã-i binecuvîntezi pe fraþii noºtri care au pãstrat
aici flacãra pe altar nestinsã. Rãsplãteºte tuturor celor care au
aprins-o ºi care au întreþinut-o de atunci. Tu cunoºti cîte jertfe se
cer Doamne pentru a aduce un singur suflet la Tine ºi apoi pentru
a - l p ã s t r a l î n g ã Ti n e . D a r a a d u c e o a d u n a r e º i a o p ã s t r a !
Binecuvînteazã-i pe fraþii noºtri, lucrãtorii Tãi, înzestreazã-i cu
lumina Ta cea sfîntã, cu puterea Duhului Sfînt cu tot ceea ce este
nevoie, pentru ca familiile lor ºi cei care sînt lîngã ei sã aibã o viaþã
tot mai înaltã ºi mai rodnicã pentru slava Ta ºi bucuria cerului Tãu.
Pentru toatã þara noastrã ºi adunãrile din toatã þara ºi pentru toþi
fraþii de pretutindeni, Te rugãm acelaºi lucru. Doamne, pe cei pentru
care este nãdejde, fã-i Doamne sã se întoarcã la Tine. Iar cu privire
la cei pentru care nu mai este nici o nãdejde ºi care sînt unelte ale
dezbinãrii ºi tulburãrilor în Lucrarea Ta, Te rugãm, ai milã Doamne
de Lucrarea Ta ºi o scapã de ei. Cãci ajungã cît au tulburat sufletele
ºi cîtã amãrãciune ºi întristare au fãcut de-a lungul atîtor zeci de
ani.
De aceea Te rugãm, îndurã-Te Doamne ºi vino în ajutorul nostru.
Alungã duhurile vrãjmaºe, cã ele sînt cele vinovate; ºi întoarce-i pe
fraþii noºtri care au cãzut în ghearele lor, pentru cã ei au cãzut fãrã
sã-ºi dea seama. Dacã mai este o nãdejde pentru cineva, îndurã-Te
de el. Tu eºti Cel care cunoºti ºi care cercetezi, ºi care ºtii. A Ta
este ºi Lucrarea, ale Tale sînt ºi sufletele. Îndurã-Te însã de cei care
suferã atît de mult ºi plîng, ºi se roagã atît de mult pentru unitatea
ºi pacea Ierusalimului Tãu. În clipele acestea, Te rugãm sã ne
binecuvîntezi ºi pe noi. Doamne Dumnezeul nostru care ai rînduit
bucuria acestei întîlniri, Te rugãm în Numele Domnului Isus sã ne
trimiþi Duhul Tãu Cel Sfînt, care sã ne cãlãuzeascã în tot ce vom
vorbi ºi în tot ce vom face. Doamne Isuse, dulcele nostru Mîntuitor,
care ai plecat la Tatãl sã ne pregãteºti un loc, care ai întemeiat
aceastã Lucrare prin Jertfa Ta cea sfîntã ºi prin mãrturia Cuvîntului
Tãu Cel sfînt, Te rugãm Doamne împlineºte-Þi faþã de noi sfînta Ta
fãgãduinþã, dãruindu-ne puternic Duhul Tãu Cel Sfînt cu o ºi mai
mare revãrsare în aceastã întîlnire.
 Pag. 353

Tu ne-ai dat în grija Ocrotitorului Ceresc. Ai spus cã nu ne laºi

singuri. Îþi mulþumim cã Îl avem pe Duhul Sfînt cu noi, care ne
mîngîie ºi ne învioreazã. El este în noi ºi ne aduce aminte de
cuvintele Tale ºi ne cãlãuzeºte în tot ceea ce ne-ai spus Tu. Ajutã-ne
ºi fii cu noi Doamne ca sã Te putem totdeauna sluji cu ascultare ºi
credincioºie. Binecuvînteazã-ne ºi dã-ne un duh de rugãciune
totdeauna. Ajutã-ne sã ne facem timp de rugãciune, pentru ca, avînd
mai puternicã pãrtãºie cu Tine prin rugãciune, sã avem mai multã
putere în propovãduirea Cuvîntului. ªi în felul acesta, Lucrarea Ta
sã creascã ºi sã sporeascã, spre lauda Numelui Tãu Sfînt ºi spre
bucuria alor Tãi. De aceea Te rugãm Doamne sã primeºti ºi sã
asculþi rugãciunile noastre în aceastã clipã ºi sã binecuvîntezi tot
cuvîntul care se va mai spune. Cãlãuzeºte-ne în toate hotãrîrile Tale
Doamne ºi ajutã-ne sã fim deplin încredinþaþi, cu toþii la fel, asupra
trebuinþei pe care ne-o deschizi Tu, pentru ca s-o urmãm în aºa fel,
încît Lucrarea Ta sã propãºeascã, iar noi, cînd vom veni înaintea Ta,
sã putem fi socotiþi ca niºte lucrãtori buni, gãsiþi credincioºi în
l u cr u l încredinþat lor. ªi pentru t o at e, aj u t ã- n e s ã Te s l ãv i m
totdeauna. ªi, la venirea Ta, ajutã-ne sã vedem Faþa Ta cu bucurie,
sã moºtenim Împãrãþia Ta ºi sã fim adãugaþi ºi noi cu vrednicie la
numãrul înaintaºilor noºtri care Te preamãresc pe Tine dupã capãtul
unei vieþi trãite ºi sfîrºite cu credinþã. Cãci a Ta este Împãrãþia,
Puterea ºi Mãrirea, a Tatãlui, a Fiului ºi a Sfîntului Duh, acum ºi-n
veci. Amin.
Am dorit sã fim împreunã ºi am crezut cã Domnul ne va ajuta. ªi
iatã cã sîntem astãzi. Aºa avem acuma bucuria sã ne putem vedea
cîteva clipe aci împreunã. Am dorit sã ne sfãtuim, adicã sã ne
îndemnãm, cum spune Cuvîntul lui Dumnezeu, unii pe alþii la o cît
mai apropiatã ºi la o cît mai strînsã unire sufleteascã între noi.
Pentru cã, într-adevãr, din cauza evenimentelor care s-au petrecut
independent de voinþa noastrã ºi din cauza împrejurãrilor prin care
am trecut, din cauza neputinþelor de un fel ºi de altul ale unora ºi
ale altora, ne-am întîlnit prea rar ºi am stat prea puþin împreunã. ªi
spune aºa un proverb omenesc: Cãile pe care umbli prea rar sînt, de
cel e mai mu l t e o r i , u mp l u t e d e s p i n i . C a l c ã m a i d es î n cas a
prietenului tãu, pentru cã acolo unde calci prea rar cresc spinii. ªi
aºa se întîmplã! ªi între noi, de cele mai multe ori, din cauza
faptului cã prea ne întîlnim rar ºi prea stãm puþin împreunã, se
întîmplã foarte multe neajunsuri ºi slãbiciuni. ªi vrãjmaºul pîndeºte
prilejul ºi reuºeºte sã semene multã neghinã atunci cînd lucrãtorii
stau prea puþin în mijlocul Lucrãrii ºi prea puþin vegheazã unii
împreunã cu ceilalþi.
Dar Îi mulþumim lui Dumnezeu cã, dupã atîtea încercãri ºi atîtea
distanþe de timp ºi de loc între noi, în care au fost destule necazuri
ºi încercãri prin care am trecut, iatã cã Domnul, în bunãtatea Sa, a
rezolvat în cea mai mare parte problemele unitãþii noastre de gîndire
ºi de simþire. ªi astfel, am ajuns la o apropiere de o tot mai strînsã
ºi o intimã pãrtãºie frãþeascã între fraþii lucrãtori. Cã aici este toatã
problema. Nu existã o crizã a Lucrãrii Domnului. Existã o crizã a
lucrãtorilor. Sînt atît de multe suflete ºi, oriunde se duc niºte
lucrãtori buni, Lucrarea Domnului propãºeºte. Suflete ascultãtoare
ºi primitoare sînt atît de multe. Lucrãtori sînt aºa de puþini, de cele
mai multe ori.
Pag. 354

ªi dacã existã dezbinare între anumite suflete ºi anumite adunãri,

dezbinarea aceasta nu vine din pricina adevãrului, ci din pricina
neînþelegerii de cele mai multe ori dintre fraþii lucrãtori. Ei se fac
vinovaþi de partide, ca cea din Corint, cînd unul zice: Eu sînt al lui
Chifa, eu sînt al lui Apolo. Nu este vorba despre persoane. Ci este
vorba despre duhuri! Noi trebuie sã facem totdeauna aceastã
deosebire. Dacã nu vom face deosebirea dintre duhuri ºi învãþãturi,
noi totdeauna vom greºi. Lucrarea Oastei Domnului ºi frãþietatea
noastrã în care ne-a chemat Domnul este o lucrare duhovniceascã.
Nenorocirea cea mare a fost ºi este acolo unde, în Lucrarea aceasta
duhovniceascã, vin oameni fireºti; oameni nenãscuþi din nou;
oameni care n-au Duhul Domnului, care n-au nici vorbire
duhovniceascã, n i ci î n þ el eg er e d u h o v n i ceas cã, nici umblare
duhovniceascã, nici luminã duhovniceascã. Ei au o umblare fireascã.
Umblã cu scopuri fireºti, cu cuvinte fireºti, cu umblãri fireºti. Dacã
nu vegheazã de-ajuns ºi vine vrãjmaºul duhovnicesc, ºi vine
hristosul fals ºi le dã interpretãri ºi încredinþãri false, deosebite de
adevãr ºi împotriva fraþilor, aceste încredinþãri deosebite sînt cele
care creeazã dezbinãrile dintre fraþi. Ei nu au porniri fireºti ºi nu
umblã dupã scopuri fireºti, ca alþii, care umblã dupã pãcate ºi
cîºtiguri lumeºti ºi fireºti. Ci umblã mînaþi de duhuri deosebite ºi de
ispite duhovniceºti.
ªi aceste duhuri deosebite ºi ispite duhovniceºti vin tot din
neascultarea - pînã la urmã - ºi trupeascã. Pentru cã sînt oameni care
nu trãiesc în sfinþenia ºi în curãþia trupului, a sufletului ºi a duhului,
cum spune Cuvîntul Sfînt la Tesaloniceni, cînd Sfîntul Pavel se
roagã: sã fie pãstrate în curãþie ºi trupul, ºi sufletul, ºi duhul vostru.
Adicã toate trebuie sã fie pãstrate în cea mai mare curãþie, pentru
cã, acolo unde nu este curãþie, Duhul lui Dumnezeu nu poate sã
locuiascã. ªi, în locul Duhului lui Dumnezeu, vin duhurile false,
duhurile falselor încredinþãri, ºi dau interpretãri diferite de Cuvîntul
lui Dumnezeu. ªi atunci se ivesc acele învãþãturi tulburãtoare ºi
dezbinãtoare, cum spune Cuvîntul la Fapte 20, cînd Sfîntul Pavel îi
cheamã la Milet pe fraþii, pe bãtrînii Bisericii din Efes, ºi vorbeºte
cu ei niºte lucruri care sînt de foarte mare însemnãtate pentru noi.
ªi chiar aº vrea sã le mai citim o datã, sã ni le reamintim împreunã.
Dumnezeu ne va ajuta ºi ne va da ºi timpul. E atîta nevoie de aceste
l u cr u r i . Î n s ã d i n Milet, Pavel a trimis la Efes ºi a chemat p e
prezbiterii Bisericii. Cînd au venit la el, le-a zis: ªtiþi cum m-am
purtat cu voi în toatã vremea, din ziua dintîi, în care am pus piciorul
pe pãmîntul Asiei. Am slujit Domnului cu toatã smerenia, cu multe
lacrimi ºi în mijlocul încercãrilor pe care mi le ridicau uneltirile
iudeilor.
ªtiþi cã n-am ascuns nimic din ce vã era de folos ºi nu m-am
temut sã vã propovãduiesc ºi sã vã învãþ înaintea norodului ºi în
case, ºi sã vestesc iudeilor ºi grecilor: pocãinþa faþã de Dumnezeu
ºi credinþa în Domnul nostru Isus Hristos. ªi acum, iatã cã, împins
de Duhul, mã duc la Ierusalim, fãrã sã ºtiu ce mi se va întîmpla
acolo. Numai Duhul Sfînt mã înºtiinþeazã din cetate în cetate cã mã
aºteaptã lanþuri ºi necazuri. Dar eu nu þin numaidecît la viaþa mea,
ca ºi cum mi-ar fi scumpã, ci vreau numai sã-mi sfîrºesc cu bucurie
calea ºi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca sã vestesc
Evanghelia harului lui Dumnezeu.
 Pag. 355

ªi acum ºtiu cã nu-mi veþi mai vedea faþa voi, toþi aceia în
mijlocul cãrora am umblat propovãduind Împãrãþia lui Dumnezeu.
De aceea vã mãrturisesc astãzi cã sînt curat de sîngele tuturor. Cãci
nu m-am ferit sã vã vestesc tot planul lui Dumnezeu. Luaþi seama
dar la voi înºivã ºi la toatã turma peste care v-a pus Duhul Sfînt
episcopi, ca sã pãstoriþi Biserica Domnului, pe care a cîºtigat-o cu
însuºi sîngele Sãu. ªtiu bine cã, dupã plecarea mea, se vor vîrî între
voi lupi rãpitori, care nu vor cruþa turma; ºi se vor scula din
mijlocul vostru oameni care vor învãþa lucruri stricãcioase, ca sã
tragã pe ucenici de partea lor. De aceea, vegheaþi ºi aduceþi-vã
aminte cã, timp de 3 ani, zi ºi noapte, n-am încetat sã sfãtuiesc cu
lacrimi pe fiecare dintre voi. ªi acum, fraþilor, vã încredinþez în
mîna lui Dumnezeu ºi a Cuvîntului harului Sãu, care vã poate zidi
sufleteºte ºi vã poate da moºtenirea împreunã cu toþi cei sfinþiþi.
N-am rîvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva.
Singuri ºtiþi cã mîinile acestea au lucrat pentru trebuinþele mele ºi
ale celor ce erau cu mine. În toate privinþele v-am dat o pildã ºi
v-am arãtat cã, lucrînd astfel, trebuie sã-i ajutaþi pe cei slabi ºi sã
vã aduceþi aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuºi a zis:
Este mai ferice sã dai, decît sã primeºti. Dupã ce a vorbit astfel, a
îngenuncheat ºi s-a rugat împreunã cu ei toþi. Ce putem spune, în
treacãt, asupra acestor cuvinte, asupra acestor versete din care
fiecare cuvînt e plin, greu de conþinut ºi de semnificaþii, ºi de
învãþãminte pentru noi!
Multe dintre versete încep cu cuvîntul ºtiþi: ºtiþi cum m-am
purtat; ºtiþi cã n-am dorit nimic; ºtiþi cã n-am rîvnit dupã nimic; ºtiþi
cã am vegheat; ºtiþi cã am fost curajos; ºtiþi cã n-am ascuns nimic;
v-am vestit ºi în case, v-am vestit ºi în mijlocul poporului; ºtiþi cã
nu m-am ferit; ºtiþi cã nu mi-a fost nici fricã, nici, nimic; ºtiþi cã am
mijlocit cu lacrimi pentru fiecare dintre voi. Aceste înºtiinþãri spuse
direct unor oameni în mijlocul cãrora a stat 3 ani acest om al lui
Dumnezeu mi-au adus aminte de o predicã, la 10 ani de pãstorire,
a pãrintelui Iosif. Cîndva am publicat-o noi prin gazete, nu ºtiu dacã
o mai ºtiþi. Dar mi-aduc aminte cã, la 10 ani de pãstorire, el a stat
în faþa parohienilor sãi ºi a spus: ªtiþi cum m-am purtat cu voi în tot
timpul, de cînd am pus piciorul în satul acesta. Calul meu n-a fost
calul meu ºi cãruþa mea n-a fost a mea; a fost a tuturor. Casa mea
a fost a tuturor; pîinea mea a fost a tuturor. ªi voi n-aþi luat pildã
numai din cal ºi din casa, ºi din umblarea mea, ci v-aþi uitat ºi la
viaþa mea.
ªi în toate am cãutat sã vã dau o pildã, pentru ca, atunci cînd
v-am mãrturisit Cuvîntul lui Dumnezeu, sã ºtiþi cã mãrturisirea mea
se bizuie nu numai pe Cuvî n t u l E v an g h el i ei , ci ºi pe curãþia
conºtiinþei ºi vieþii pe care mi-aþi cunoscut-o ºi mi-aþi vãzut-o. Cînd,
dupã 10 ani, un pãstor poate sã stea în faþa sutelor de parohieni ºi
poate spune lucrurile acestea, înseamnã cã acesta este adevãrul; ºi
omul acesta a fost un sfînt. Aºa a fost ºi cu Sfîntul Pavel, care a
spus aceste lucruri arãtîndu-le: ªtiþi cum m-am purtat, ºtiþi cã n-am
ascuns nimic, ºtiþi cã v-am vestit Cuvîntul lui Dumnezeu ªi ar trebui
sã avem noi, toþi fraþii lucrãtori, toate aceste cuvinte ºi versete
însemnate, nu ºtiu cum, nu numai pe peretele nostru sau în Biblia
noastrã subliniate, ci mai ales, în inimile noastre sã ni le spunem.
Pag. 356

ªi sã ni le reamintim mereu, ca sã vedem cîtã conºtiinþã curatã

ºi simþ de rãspundere au. Trebuie unui lucrãtor sã aibã faþã de
Dumnezeul cãruia trebuie sã-I slujeascã; ºi cum sã-L slujeascã. El
se dãdea exemplu de purtare: în muncã, în curãþie, în umblare, în
veghere ºi în afara, ºi înãuntrul Lucrãrii. Cîtã grijã ar trebui sã avem
noi toþi, mai ales în privinþa curãþiei trupeºti în care trãim! ªi sã fim
noi pãtrunºi de gîndul cã Dumnezeu, dacã ne-a pus în slujba Sa
sfîntã, ne cere sã fim niºte vase sfinte. Pentru cã la Timotei scrie
aºa: Într-o casã mare nu sînt numai vase de cinste, ci ºi vase de
ocarã. Dar dacã cineva se curãþeºte, el va fi un vas folositor ºi
s f inþit, folositor stãpînului, un vas de cinste. Numai dacã s e
curãþeºte va fi un vas de cinste, sfinþit ºi folositor stãpînului. Dacã
el nu se curãþeºte, el va fi un vas mereu de ocarã ºi de poticnire în
Lucrarea lui Dumnezeu. Cuvîntul lui Dumnezeu spune aºa sã luãm
numai un exemplu: Nu puteþi bea ºi paharul lui Dumnezeu, ºi
paharul dracilor. Cînd sfinþii, lucrãtorii Domnului, beau ºi paharul
dracilor? ªi nu numai cã-l beau ei, dar îl dau ºi altora. Cum sã
poatã, prin aceºtia, lucra puterea lui Dumnezeu, cînd el trãieºte în
aceastã lucrare de întinãciune, cãlcînd Cuvîntul Domnului? Ce sã
mai spunem apoi de celelalte alte lucruri pe care, mai pe faþã sau
mai în ascuns, le fac foarte mulþi lucrãtori? Din cauza aceasta,
spune Cuvîntul, nu puþini dorm. Din cauza aceasta nu existã putere
î n L u cr ar e, p en t r u cã s a t a n a ma i a r e î n n o i î n c ã d i n al e l u i .
Mîntuitorul a spus: Vine stãpînitorul lumii acesteia. El n-are nimic
în Mine.
El n-avea nimic în Isus. Dar în noi, de multe ori, are. Are un
pãcat, mai vãzut sau mai ascuns, dacã nu mai multe ºi în mai mulþi.
ªi din cauza acestor pãcate, din cauza acestor capete de pod pe care
satana le are încã pe poziþiile noastre, noi sîntem mereu hãrþuiþi de
puterile vrãjmaºului, care vin ºi se stabilesc acolo în locul acela, în
pãcatul acela pe care-l mai pãstrãm încã. Cît ar trebui ca noi sã
trãim în toatã sfinþirea vieþii noastre ºi-n curãþia noastrã! Chiar ºi în
intimitatea noastrã familialã. Cãci sînt zile de post, de rugãciune, în
care trebuie sã fim sfinþi Domnului. ªi în orice alt lucru în care
sîntem: fie la locul nostru de muncã, fie în umblarea noastrã, fie în
relaþiile cu alþi oameni, noi trebuie sã fim cãlãuziþi întru totul de
Cuvîntul Cel Sfînt al lui Dumnezeu ºi nu numai de un cuvînt; de
toate cuvintele lui Dumnezeu, pentru cã el cuprinde toatã obligaþia
ºi datoria curãþiei în viaþa noastrã. Mîntuitorul a spus: Mã sfinþesc
Eu, pentru ca ei sã fie sfinþiþi prin adevãr. Dacã noi nu ne sfinþim,
noi înºine, cu to at ã o s t en eal a º i t r u d a, ºi jertfa, ºi postul, ºi
rugãciunea de care este nevoie, lucrarea noastrã nu va putea fi
sfinþitã ºi nu va putea fi binecuvîntatã.
Acolo unde sînt mai multe suflete care se sfinþesc, se trudesc sã
se sfinþeascã, se trudesc p r i n l u p t ã, cum a spus Mîntuitorul:
Nevoiþi-vã sã intraþi pe uºa cea strîmtã, ºi cum a zis Sfîntul Petru:
Daþi-vã toate silinþele sã uniþi cu credinþa fapta - ºi aºa mai departe,
acolo unde existã permanent aceastã strãduinþã pentru sfinþire,
pentru perfecþionare duhovniceascã, acolo da! Acolo se vãd în afarã
roadele Duhului Sfînt. Cã prin astfel de elemente Duhul Sfînt
lucreazã slobod, neîmpiedecat de celelalte. Acolo nici duhurile
rãtãcite nu capãtã putere sã vinã. De ce am spus eu, fraþii mei, sã
luãm seama în primul rînd la sfinþenia vieþii lucrãtorului?
 Pag. 357

Pentru cã prin el se împarte puterea lui Dumnezeu, darurile lui

Dumnezeu, harul lui Dumnezeu, Cuvîntul lui Dumnezeu peste
ceilalþi. ªi dacã lucrãtorul este un vas sfinþit, folositor Stãpînului,
Stãpînul Se foloseºte de el cu toatã bucuria. Vedeþi, cei care aveþi
acasã cîte o unealtã cu care aºa vã place sã lucraþi. O ai de ani de
zile, dar zici: Ca ºi cu toporul ãsta ca ºi cu ciocanul ãsta, ca ºi cu
mistria asta, - cu alta nu pot sã lucrez. La asta þin. Se uzeazã, e
acum aproape uzatã, dar tot cu asta îþi place sã lucrezi, cã ea te-a
ascultat ºi þi-a folosit ºi, oriunde ai lucrat cu ea, ai reuºit, cã ea a
fost o unealtã ascultãtoare. Atunci cu cît mai mult Domnul Se
foloseºte mai cu plãcere de cea mai slãbuþã, ascultãtoare ºi bunã
unealtã care L-a slujit pe El în munca ºi-n lupta Lui. Asta este ºi în
lucrarea Duhului Sfînt. El Se foloseºte de aceia care sînt mai
ascultãtori, mai supuºi, mai buni, mai sfinþiþi, mai în mãsurã sã nu
împiedice revãrsarea Duhului Sfînt cu vreun pãcat sau cu vreo
neascultare. Pentru ca astfel Duhul sã Se împrãºtie peste toþi. Aici
este problema cea mare a lucrãtorilor Domnului. ªi aici este criza
cea grea a lucrãtorilor: trãiesc atît de mulþi în pãcate ascunse, nu se
tem de pãcat, beau. ªi de multe ori, cum spune. la 1 Corinteni 11,
21, chiar bãuþi vin la adunare ºi pretind sã vorbeascã Cuvîntul lui
Dumnezeu. Dar cum poate sfinþenia lui Dumnezeu sã se uneascã cu
pãcatul? Sau: trãind în pãcate ascunse, în alte relaþii, nepermise, în
afarã de viaþa familialã? Totuºi se duc ºi propovãduiesc Cuvîntul.
Cum poate Cuvîntul lui Dumnezeu, Duhul Sfînt sã colaboreze cu un
astfel de om întinat de pãcat?
Alþii fac diferite afaceri necuviincioase; îºi calcã cuvîntul; nu-ºi
þin legãmîntul dat; sînt gata sã facã diferite compromisuri cu pãcatul
pentru interese lumeºti. ªi totuºi pretind sã mãrturiseascã, ºi încã
p r i n t r e p r i mi i , C u v î n t u l . I atã din ce cau zã s î n t s l ãb i ci u n i º i
neputinþe, ºi nu lucreazã Duhul în adunare, ºi intervin neînþelegeri
ºi dezbinãri, ºi deosebiri de vederi! ªi atunci pun vina pe versete,
cã versetele fac deosebirea de vederi. Nuu. Cuvîntul lui Dumnezeu
este curat ca aurul curãþit de 7 ori. Nici un pic de dubiu ºi de
echivoc, ºi de neînþelegere, ºi de îndoialã nu-i în Cuvîntul lui
Dumnezeu! Neînþelegerea ºi rãul este în cel care nu-l trãieºte ºi
pretinde sã-l împãrtãºeascã ºi altora. ªi atunci se ivesc deosebirile
de vederi: cã la Marcu 16, 16 scrie aºa, cã la Matei 28, 19 scrie
aºa... ªi pe urmã se ivesc tot felul de neînþelegeri ºi dezbinãri;
diferite interpretãri. ªi încep sã nu mai lupte contra pãcatului, ci
contra lucrurilor sfinte. Aici este nelegiuirea cea mare: cã s-au ivit
între noi oameni care nu mai luptã împotriva pãcatului, cum pornise
Lucrarea la început: numai contra pãcatului. Lupta împotriva beþiei
ºi înjurãturii, cã astea erau pãcatele principale.
Dar dupã aceea a cuprins toate celelalte pãcate ºi toatã firea
pãmînteascã în aceastã luptã, zicînd: Afarã cu firea pãmînteascã!
Fire din naºterea din nou ne trebuie! Nu petice noi pe o hainã
veche; haina trebuie schimbatã! ªi atunci a venit lupta desãvîrºitã
împotriva tuturor pãcatelor. Aºa a pornit Lucrarea. Dar acum s-au
ivit învãþãtori din mijlocul vostru, cum spune Cuvîntul. ªi învaþã
lucruri stricãcioase, ca sã-i atragã pe ucenici de partea lor. ªi nu mai
luptã contra pãcatului, ci împotriva Crucii, împotriva Împãrtãºaniei,
împotriva Bisericii, vorbesc urît despre Maica Domnului, despre
aceste adevãruri de temelie ale credinþei noastre,
Pag. 358

care au fost cinstite ºi sfinþite de înaintaºii noºtri de la început. Ei

s-au ridicat cu învãþãturi ºi cu încredinþãri strãine ºi vrãjmaºe, sã
lupte împotriva lucrurilor ziditoare, sãnãtoase ºi bune, ºi prin care
am primit noi credinþa, ºi prin care înaintaºii noºtri ºi-au dus pînã
la capãt slujba mãrturisirii lor. ªi acuma aceºtia sînt împotriva
acestor lucruri, neglijînd pãcatul ºi trãind în pãcat. Pentru cã trãieºte
în pãcate, el nu mai luptã contra pãcatului, ci luptã contra lucrurilor
sfinte pe care le urãºte. De aceea, fraþilor, am vrut sã ne aducem
aminte aceste lucruri, pentru cã acestea sînt cauza dezbinãrii. Nu
versetele biblice ne dezbinã pe noi . N - au dezbinat niciodatã
versetele biblice Biserica, nici Lucrarea lui Hristos. Pãcatul a
dezbinat. Pãcatul vîrît între cei care interpreteazã tendenþios ºi
diferit, ºi rãstãlmãcit versetele Cuvîntului lui Dumnezeu. ªi din
cauza acestui pãcat, pentru cã nu trãiesc în curãþie ºi nu trãiesc în
sfinþenie, cautã sã-ºi acopere pãcatele, ridicînd alte probleme decît
propriul lor pãcat pentru care pe el l-ar mustra în primul rînd
Cuvîntul, dacã ar fi sã-l mãrturiseascã. Nimeni nu se mai
mãrturiseºte împotriva vorbirii de rãu, a neascultãrii, a trufiei, care
sînt principalele pãcate care dezbinã Lucrarea lui Dumnezeu; a
neascultãrii de fraþi. Acesta este unul dintre cele mai mari pãcate.
ªi atunci, din cauza aceasta vin dezbinãrile ºi neînþelegerile. ªi vina
cea mare este cã nu fac din neºtiinþã pãcatul acesta. Îl fac cu ºtiinþã.
Pentru cã ceea ce faci din neºtiinþã este greºealã. ªi ni se iartã.
Pentru cã este scris: Dumnezeu nu þine seamã de pãcatele fãcute cu
neºtiinþã. Acelea nu-s pãcate; le-am fãcut în neºtiinþã. ªi neºtiutor
este acela care nu cunoaºte Cuvîntul lui Dumnezeu. Dar cel care Îl
cunoaºte nu mai poate avea scuze cã-i neºtiutor. El cunoaºte ºi
interpreteazã, ºi-i învaþã pe alþii, de ani de zile, acest Cuvînt. ªi
totuºi el face pãcatul.
Am mai vorbit cu fraþii ºi este un adevãr. Tot aºa ºi Iuda era la
Cinã cu Mîntuitorul. ªi Mîntuitorul a spus: Unul dintre voi Mã
vinde. ªi, cînd Ioan întreabã: Doamne, cine este? Mîntuitorul îi
spune numai lui: Cel care întinde cu Mine mîna în blid. Atunci Iuda
a luat bucãþica ºi, cînd a luat-o, satana a intrat în el. ªi Mîntuitorul
i-a spus: Ce ai sã faci, fã mai repede. M-am întrebat: De ce Domnul
nu l-a scos pe satana din Iuda? Cã doar putea sã-l scoatã. Ce uºor
I-a fost sã-l scoatã din îndrãciþii aceia. Legiuni era într-unul! ªi i-a
scos pe toþi, cu toatã uºurinþa. Le-a poruncit ºi au plecat. Ce uºor
era sã-l scoatã din farisei ºi din Caiafa, ºi din Ana, ºi din Irod, ºi
din Pilat! Sã-l scoatã pe satana, cã satana era în acei care totuºi
Mîntuitorul nu l-a scos. Nu l-a scos nici din Iuda, din ucenicul Sãu.
Ce uºor i-ar fi fost ºi Sfîntului Pavel sã scoatã pe satana din
Alexandru cãldãrarul! Sau lui Ioan, sã-l scoatã din Diotref, sã nu
aibã atît de mult de suferit din pricina lor. Sau atîtora dintre cei de
care se tot plîngea: ºi cã între galateni au fãcut atîta rãu apostolii
aceºtia, sau între corinteni, au propovãduit un alt Isus ºi un alt duh.
ªi spune el: Satana se preface în înger de luminã. Aceºtia sînt
satane º i s l u j i t o r i ai l u i s at an a, car e s e p r ef ac în slujitori ai
neprihãnirii. Ce uºor ar fi putut sã-i scoatã! El l-a scos din slujnica
aceea din Filipi ºi ar fi putut scoate toate duhurile acestea. De ce nu
le-a scos? Pentru cã Dumnezeu nu trece peste voinþa omului! Cînd
omul vrea, cu voinþa, sã facã rãul, Dumnezeu nu-l opreºte.
 Pag. 359

I s-au pus în faþã cele 2 cãi: Iatã, îþi pun în faþã calea vieþii ºi
calea morþii. Alege! Omul, conºtient ºi calculat, ºi-a ales. Iuda a
auzit Cuvîntul lui Dumnezeu. A cunoscut ºi el toate cãile, toate
vorbele, tot adevãrul lui Dumnezeu. ªi, calculat ºi conºtient, a ales
sã-L vîndã. Sã-L trãdeze. Sã lupte contra Mîntuitorului ºi
Dumnezeului sãu. Ei, pe astfel de oameni, care se unesc conºtient
ºi voit cu diavolul, Dumnezeu nu-i întoarce. Îi lasã sã se ducã cu el
în focul veºnic. La Ioan 8 zice cã iudeii care crezuserã în Isus s-au
luat la discuþie cu El. Isus le-a zis celor ce crezuserã în El: Dacã
sînteþi ucenicii Mei, veþi cunoaºte adevãrul ºi adevãrul vã va face
slobozi. ªi ei spun: Cum zici Tu cã vom fi slobozi? Noi n-am fost
niciodatã robii nimãnui. Adevãrat, adevãrat vã spun: cine face pãcat
este rob al pãcatului. ªi ei iar se ceartã ºi iar se ceartã, ºi iar le
rãspunde. ªi, pînã la urmã, cînd ei zic: Noi avem de tatã pe Avraam,
El le rãspunde: Voi aveþi de tatã pe diavolul. Dumnezeu ªi-a retras
paternitatea Lui. Le-a retras calitatea de fii ai Lui. Pentru cã voi
faceþi conºtienþi faptele tatãlui vostru, diavolul, care ori de cîte ori
spune minciunã, vorbeºte din ale lui, pentru cã este mincinos ºi tatãl
minciunii. La astfel de oameni, Dumnezeu le-a retras ºi calitatea de
fii ai Lui ºi ei au devenit fii ai diavolului. În felul acesta, ei au
devenit pãrtaºi cu diavolul la lucrarea de stricare a învãþãturii Lui.
Pe astfel de oameni, Dumnezeu nu-i mai întoarce. ªi le-a poruncit
ºi la ai Sãi: Pe astfel de oameni, nici voi sã nu cãutaþi sã-i mai
întoarceþi. Ei nu se întorc niciodatã. La romani 16, 17, le spune:
Feriþi-vã de cei care fac dezbinãri ºi tulburare împotriva învãþãturii
pe care aþi primit-o. Depãrtaþi-vã de ei! Nu-i sfãtuieºte: Staþi de
vorbã! Convingeþi-i! Rãbdaþi-i! Iertaþi-i! Îndrumaþi-i, - cã poate iar
se întorc. Nu! La galateni le spune: Dacã vine cineva ºi vã aduce o
altã evanghelie, anatema sã fie; noi înºine sau un înger din cer dacã
ar fi. ªi repetã: anatema sã fie, blestemat sã fie cine aduce o altã
învãþãturã.
Blestemat e! ªi în atîtea alte locuri. Ce le spune la filipeni?
Feriþi-vã de cîinii aceia, de lucrãtorii aceia rãi, de scrîjilaþi. La
galateni spune: Schilodeascã-se odatã cei care vã tulburã! ªi lui Tit
îi spune: Dupã întîia ºi a doua mustrare, depãrteazã-te de cel care
face dezbinãri. ªi Ioan, cel care a stat pe sînul Mîntuitorului în
seara Cinei, care a ºtiut iubirea ºi care a scris cel mai frumos cuvînt
despre iubire: Dumnezeu este iubire, - el însuºi spune: Dacã vine
cineva la voi ºi nu vã aduce învãþãtura aceasta, nici sã nu-l primiþi
în casã. De la poartã sã-l întoarceþi. Nici sã nu-i ziceþi Bun venit!
Nici Bunã ziua sã nu-i daþi! Tu Doamne Sfinte Ioane, ai zis? Da!
Hristos a spus aceasta! Sã-þi fie þie ca un pãgîn ºi ca un vameº cine
n-ascultã de Bisericã; cine n-ascultã de Lucrare. Fraþilor, noi am
stãruit prea puþin asupra acestui lucru. Dar acesta este un lucru de
cea mai mare importanþã, asupra cãruia ar fi trebuit sã meditãm noi
astãzi. Cãci noi, nu dupã întîia ºi a doua mustrare: dupã a mia
mustrare nu ne-am depãrtat de sectari ºi de dezbinãtori. Trãim într-o
iluzie a dragostei, cã pînã la urmã, totuºi... De cîte ori am zis: Nu
se poate!
ªi am fãcut noi pentru oamenii aceºtia care erau niºte orfani
nenorociþi cînd i-am cunoscut ºi au zis: Ne vindem porþia de lapte,
cum a fost Moldoveanu cînd a spus. Era de 17 ani, la muzica unui
regiment din Sfîntu Gheorghe; copil de trupã, la trompete.
Pag. 360

Eu eram la Cluj, în 1939 ºi redactam acolo foaia Viaþa creºtinã.

ªi-mi scrie el: îmi vînd porþia de lapte, ca sã-mi pot cumpãra cîte o
gazetã. Mie îmi place gazeta dv. ºi am citit-o dar n-am cu ce s-o
cumpãr, cã sînt orfan, copil de trupã. I-am scris imediat: Îþi voi
trimite sãptãmînal 5 sau 10 gratis. Nu-þi vinde porþia ta de lapte.
Mãnîncã ºi te hrãneºte. Dacã mai ai nevoie de ceva, scrie-mi ºi-þi
voi trimite. ªi mi-a tot scris ºi i-am tot trimis: ºi cãrþi, ºi bani, ºi
pîine, ºi de toate, 32 de ani. I-am tot trimis la omul acesta. De
atunci am avut luptele cu el, în speranþa cã totuºi dragostea o sã-l
aj u t e º i n - o s ã- l l as e s ã s e p i ar d ã . D ar cî n d i s - a p u s h o t ãr î t
problema ascultãrii, atunci el a rupt-o cu fraþii ºi a uitat tot binele
care i s-a fãcut cît l-a ajutat Lucrarea ºi s-a întors cu toatã ura
împotriva Lucrãrii. Cînd am ridicat crucea la mormîntul pãrintelui
era nu act de recunoºtinþã ce mai puteam face pentru acest mare om
al lui Dumnezeu care a fãcut atît de mult pentru noi, nu numai cã
n-a pus nici un ban ºi nici un pic de muncã nimeni din Sibiu, dar
Moldoveanu, cînd s-au dus fraþii acolo, a zis cu urã: V-aþi fãcut un
idol din mormîntul acesta. Aºa om este acest om. Dar pentru cã se
face atîta caz de credinþa lui, spun ce fel de om este. Am fost bolnav
pe moarte. Au venit la mine fraþi din toate pãrþile þãrii, oameni la
care eu nu le-am fãcut nici un bine. Ei, omul acesta, la care i-am
fãcut atîþia zeci de ani tot felul de tot ce-am putut, n-a gãsit mãcar
30 de bani, sã scrie ºi el o carte poºtalã: Am auzit cã eºti bolnav, cã
mori. Acuma te rog ºi eu, poate þi-am greºit. Iartã-mã. Nici atîta n-a
fãcut, necum sã vinã! ªi atunci ce sã mai zic despre credinþa unor
astfel de oameni? Eu vã dau exemple de fapte, ca sã puteþi vedea
valoarea credinþei unor astfel de învãþãtori care predicã dragoste ºi
cîntã cu 7 guri. Acesta este, fraþilor, adevãrul asupra multora care
se ridicã din mijlocul nostru ºi învaþã lucruri stricãcioase, ca sã
tragã pe ucenici de partea lor. Vedeþi acum care-i adunarea din
Sibiu. Poate cã eu mã înºel. Uitaþi-vã ºi vedeþi ce rezultat au acele
duhuri ºi acele învãþãturi pe care unii încã le mai pãstreazã undeva,
într-un colþiºor al inimii lor, deºi de-atîtea ori au fost înºtiinþaþi:
Bãgaþi de seamã ºi uitaþi-vã la roade, ca sã vedeþi ce urmare au
cei ce merg pe calea asta. Am fãcut aceastã parantezã, iubiþilor fraþi,
pentru ca sã cunoaºteþi mai clarde ºi ºtiu cã cunoaºteþi destul de
bine, cã aceste lucruri nu se petrec nici într-un colþ, nici n-au rãmas
necunoscute, ci-s ºtiute, ca sã vedem mai clar cu toþii de unde
pornesc adevãratele tulburãri ºi dezbinãri între fraþi: de la duhurile
strãine ºi de la interesele urîte de care sînt însufleþiþi unii care au
fãcut totul sã-ºi facã loc pînã mai în fruntea Lucrãrii, în fruntea
coloanei, pentru ca de acolo sã dirijeze toatã coloana pe o cale
greºitã ºi stricatã. Noi avem înaintaºi sfinþi. Nu numai apostolii,
martirii, mucenicii ºi tot lanþul lor de aur pînã la pãrintele Iosif. Dar
cel mai aproape de noi a fost acest om sfînt prin care Dumnezeu a
fãcut aceastã Lucrare. Noi trebuie sã vedem cu ochii deschiºi
adevãrul acesta. Sfîntul Apostol Pavel spune: Aduceþi-vã aminte cã
3 ani, cît am stat între voi, zi ºi noapte, n-am încetat sã sfãtuiesc cu
lacrimi pe fiecare dintre voi. Frãþia voastrã ºtiþi ce greu vine un
singur suflet la Dumnezeu. Cît trebuie sã lucrezi pînã aduci un
suflet la Evanghelie. ªi apoi cît trebuie sã lucrezi pentru ca sã aduci
mai multe. ªi, dupã ce le-ai adunat, sã le pãstrezi.
 Pag. 361

Am fost martor atîþia ani la tot ce a lucrat ºi a suferit pãrintele

Iosif, un om ca Sfîntul Apostol Pavel, care a lucrat zi ºi noapte cu
lacrimi, cu muncã, cu jertfã, cu sînge, cu suferinþe. El a lucrat pînã
în ultima zi a vieþii sale.
Pag. 362

Postirea ºi însoþirea

O parte dintr-o vorbire a fratelui Traian Dorz de la o nuntã

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Slãvit

sã fie Domnul ºi Hristos a Înviat! Trãim într-una dintre zilele
Sãptãmînii Luminate. Dupã învierea Mîntuitorului nostru, 40 de
zile, El a umblat mereu printre ai Sãi. Într-o searã ca asta poate,
Mîntuitorul a cãlãtorit cu ucenicii Sãi spre Emaus. Li S-a arãtat, a
vorbit cu ei pe drum în aºa fel, încît inimile lor ardeau la ascultarea
Cuvîntului Sãu. Pe drum, întorcîndu-se ºi aducîndu-ºi aminte de
clipele petrecute cu Mîntuitorul pe drumul lor, vorbeau ºi-ºi
spuneau unul celuilalt: Nu ardea inima în noi cînd ne deschidea
Scripturile? Ce minunat este atunci, în momentul cînd Domnul ºi
Dumnezeul nostru cãlãtoreºte cu noi, stã cu noi, intrã la noi,
poposeºte cu noi, ospãteazã cu noi, cineazã cu noi ºi ne deschide
Scripturile! Cum ar trebui atunci sã ardã inimile noastre de dragoste
pentru Dumnezeu, de credinþã în tot ceea ce spune ºi ne descoperã
El!
Trãim într-una dintre zilele frumoase ale Sãptãmînii Luminate.
ªi pe drumurile noastre, ºi în locul acesta a poposit Hristos. Toatã
seara aceasta, toate ceasurile petrecute aici în Cuvîntul Sãu, în
cîntãrile Sale, în rugãciunile Sale, împreunã cu copiii Lui adunaþi
în Numele Sãu, Hristos a fost de faþã. Prin tot ce s-a spus ºi prin tot
ce s-a cîntat, a fost Isus Hristos Cel Sfînt. Cum ar fi trebuit sã
vibreze inimile noastre ascultînd aici Cuvîntul Lui Sfînt! Poate cã
ºi noi eram - mult timp, cînd petrecea El împreunã cu noi ºi ne
vorbea din Cuvîntul Sãu Cel Sfînt - cu urechile noastre acoperite,
cu inima noastrã închisã, cu ochii noºtri închiºi ºi cu mintea noastrã
întunecatã. Spune însã aºa de minunat Cuvîntul lui Dumnezeu cã,
în momentul în care Domnul a vrut sã li Se facã descoperit, li s-au
deschis ochii ºi ei L-au cunoscut. Ce moment potrivit a fost în seara
aceasta aici sã ni se deschidã ºi nouã ochii ºi sã vedem cã Cel care
ne vorbeºte nu e fratele; cea care ne cîntã nu e sora.
Cea care ne declamã o poezie ºi ne spune un cuvînt al lui
Dumnezeu sub forma aceasta în care sã vibreze inima noastrã
ascultîndu-l, e glasul lui Hristos! În aceastã Sãptãmînã Luminatã, în
seara aceasta, a trecut pe aici Mîntuitorul. Am fost permanent
pãtruns de aceastã credinþã ºi de prezenþa Lui în mijlocul nostru.
Oriunde 2 sau 3 sînt adunaþi în Numele Meu a zis El, Eu sînt acolo!
ªi noi am fost adunaþi în Numele Domnului Isus aici. ªi tot ce ni s-a
spus a fost din partea Sa. Poate cã inimile noastre au fost uneori mai
obosite. Poate cã ne-a copleºit mai mult un mediu firesc ºi o
neputinþã fizicã. ªi atunci lucrurile s-au petrecut aºa cã, trecînd pe
lîngã urechile noastre, pe lîngã ochii noºtri Cuvîntul Sãu ºi Prezenþa
Sa, noi nu ne-am dat seama de acest lucru. Poate ar fi trebuit sã se
foloseascã mult mai puternic ºi mult mai bine prilejurile acestea
unice pe care le-am petrecut uneori ca în seara aceasta. Am dorit
însã, aºa cum s-a hotãrît de la început, ca aceastã binecuvîntatã stare
a noastrã împreunã sã se încheie la ora 12. Mai este pînã atunci un
sfert de orã.
 Pag. 363

Am fi dorit mult mai mult sã putem sta de vorbã împreunã cu voi

astã searã, cu toþi fraþii, asupra unui sfînt cuvînt pe care
Mîntuitorul, trecînd prin mijlocul nostru, ni-l spune ºi nouã în seara
aceasta. ªi am dori sã citim din Sfînta Evanghelie dupã Matei,
capitolul 19, cîteva versete în care este vorba chiar despre taina
aceasta la care asistãm noi acum. Vom începe sã citim din Matei 19,
1: Dupã ce a sfîrºit Isus cuvîntãrile acestea, a plecat din Galilea ºi
a venit în þinutul Iudeii, dincolo de Iordan. Dupã El au mers multe
gloate; ºi acolo a vindecat pe cei bolnavi. Fariseii au venit la El ºi,
ca sã-L ispiteascã, I-au zis: Oare este îngãduit unui bãrbat sã-ºi lase
nevasta pentru orice pricinã? Drept rãspuns, El le-a zis: Oare n-aþi
citit cã Ziditorul, de la început, i-a fãcut parte bãrbãteascã ºi parte
femeiascã ºi a zis: De aceea va lãsa omul pe tatãl sãu ºi pe mama sa
ºi se va lipi de nevastã-sa ºi cei 2 vor fi un singur trup? Aºa cã nu
mai sînt 2, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul
sã nu despartã. Amin. Mi-au venit o mulþime de gînduri, citind
Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu. ªi mi-am adus aminte de prima
cãs ãtorie, de prima n u n t ã, car e s - a p et r ecu t î n Î mp ãr ãþ i a l u i
Dumnezeu, în Eden, în Rai.
Cît trebuie sã fi mers Adam, înainte de a-i fi dat Dumnezeu o
soþie, în aceastã singurãtate, ºi sã ducã o viaþã de rugãciune, ºi sã
meargã mult timp înaintea Tatãlui, pînã cînd Tatãl S-a hotãrît totuºi
- socotind cã-i de-ajuns timpul pe care l-a suferit, timpul care l-a
postit, timpul în care s-a rugat - ºi, în sfîrºit, i-a pregãtit ceea ce a
aºteptat ºi ceea ce a avut el nevoie. Am înþeles din acest gînd cît de
mult trebuie sã-ºi pregãteascã cel care doreºte sã ajungã la acest
ceas de unitate ºi de pãrtãºie, cel care aºteaptã de la Dumnezeu un
soþ, cel care aºteptã de la Dumnezeu o soþie, cît de mult trebuie sã
meargã el înaintea lui Dumnezeu sã cearã aceasta cu post ºi cu
rugãciune. ªi, dacã aceastã cerere ºi aceastã aºteptare a lui Adam a
fost potrivitã cu voia lui Dumnezeu, ce soþie minunatã i-a dat
Dumnezeu lui Adam! Într-adevãr, dupã atîta timp de aºteptare, de
rugãciune ºi de speranþã, cînd Dumnezeu i-a înfãþiºat soþia pe care
i-a dat-o, el a zis din toatã inima, fericit:
Iatã într-adevãr os din oasele mele ºi carne din carnea mea. A
simþit cã ceea ce i-a dat Dumnezeu era într-adevãr ceea ce era
profund necesar sufletului sãu. ªi a simþit cã, în soþia pe care i-a
dat-o Dumnezeu în urma rugãciunii, în urma postului, în urma
aºteptãrii ºi rãbdãrii, în urma acestui timp de aºteptare pregãtit dupã
v o i a l u i D u mn ezeu, Dumnezeu i-a dat ceea ce a aº t ep t at . C e
minunatã a fost cãsnicia lor! Dacã ar fi rãmas ei în aceeaºi ascultare
de Dumnezeu în care Adam a fost de la început, înainte de a primi
soþia, ºi în care soþia s-a legat cã-l ascultã pe soþul ei, dacã ei ar fi
rãmas în aceastã stare de ascultare, de unitate ºi de pãrtãºie, cum
spune Cuvîntul lui Dumnezeu, ei ar fi fost binecuvîntaþi în veci. ªi
toþi urmaºii lor. Dar ce s-a întîmplat? Dupã ce Dumnezeu i-a
ascultat rugãciunea ºi le-a dãruit unitatea, ei n-au mai rãmas nici în
deplinã pãrtãºie unul cu celãlalt, nici amîndoi în pãrtãºie cu
Dumnezeu. De ce a reuºit ispititorul sã strecoare în sufletul lor
pãcatul? Pentru cã a prins momentul cînd erau singuri.
Pag. 364

S-a zis aici foarte mult, ºi aºa de mult ar trebui sã þinem noi
seama de acest lucru: cei 2 sã aibã totdeauna pãrtãºie ºi sã nu facã
nimic unul fãrã celãlalt, fãrã sã se întrebe ºi fãrã sã se consfãtuiascã
cu celãlalt. Satana a prins un moment, ºarpele a prins un moment
cînd femeia era singurã. Ce mare lucru este sã fii foarte atent cînd
eºti singur. Singurãtatea este locul în care diavolul vine, ºarpele
vine cu tot felul de ispite. Nu vã izolaþi unul de altul niciodatã. ªi,
mai ales, nu staþi cu a treia persoanã de vorbã în ascuns de soþ sau
în ascuns de soþie. Totdeauna ochii ºarpelui sînt primejdioºi. Nu
priviþi în ochii ºarpelui. Feriþi-vã totdeauna ochii de ochii strãini.
Totdeauna ochii sînt mijlocul prin care ispititorul strecoarã sãgeþi
de otravã în suflet. Feriþi-vã ochii! Nu priviþi insistent ochii
nimãnui ºi feriþi-vã de privirile insistente. Totdeauna ispita vine de
acolo, din priviri. Eva a fost singurã ºi a privit niºte ochi la care nu
trebuia sã priveascã. ªi ispita i-a strecurat pãcatul în inimã. Unde
era Adam cînd soþia lui vorbea cu ispititorul? De ce a vorbit Eva
singurã cu ºarpele? S-au spus aici aºa de frumos aceste lucruri:
pãstraþi unitatea dintre soþi. Unitatea deplinã ºi desãvîrºitã. Feriþi-vã
totdeauna sã priviþi ochi strãini. Priveºte, soþie scumpã, în ochii
soþului tãu, în ochii mamei tale, în ochii Domnului, în ochiul tatãlui
tãu, dar nu privi în ochii strãinilor. Pentru cã toate pãcatele ºi toate
ispitele au pornit de la o privire. Li s-au oprit undeva ochii, în niºte
ochi unde nu trebuia. ªarpele are puterea lui în ochi. Ispititorul,
vrãjmaºul, desfrînatul are puterea lui în ochi.
Feriþi-vã de ochii desfrînaþi. Feriþi-vã ochii, pentru cã vã feriþi
inima. Feriþi-vã ochii, cã vã feriþi cãsnicia, vã feriþi cãminul, vã
feriþi taina fericitã a dragostei pe care Dumnezeu v-a dat-o cînd v-a
pregãtit pe unul pentru celãlalt. N-ai voie sã priveºti niciodatã în
alþi ochi în acel fel în care trebuie sã priveºti numai în ochii soþiei
tale, în ochii soþului tãu. În ochii lui Hristos sã privim mereu. Poþi
sã priveºti cît vrei ochii mamei, ochii tatãlui, ochii soþului. Dar de
ochi strãini fereºte-þi totdeauna privirea. Pentru cã prin ochi, satana
s t r eco ar ã î n i n i mã s ãg eat a c e a d u r e r o as ã º i cea v en i n o as ã a
pãcatului. Dacã ei ar fi rãmas mereu credincioºi, Dumnezeu i-ar fi
binecuvîntat. Dar ce s-a întîmplat? A pãcãtuit femeia, a pãcãtuit ºi
soþul. Au pãcãtuit amîndoi. Fructul pãcatului, urmãrile pãcatului
cine le-a plãtit? Primul copil care i s-a nãscut lui Adam dupã pãcat
a fost un criminal. S-au putut ei pocãi dupã pãcat, l-au plîns. Dar al
2-lea copil a fost o victimã. Cine erau vinovaþii? Cine a fost de
vinã?
Din cauza cui au suferit copiii? Din cauza cui a suferit ºi Cain,
ºi a ajuns un criminal, ºi Abel o victimã? Din cauza neascultãrii
pãrinþilor. Mulþi, mulþi copii se pierd din cauza neascultãrii mamei
ºi tatãlui lor. De aceea trebuie sã fim foarte atenþi. Pentru cã aceastã
Tainã sfîntã care este cãsnicia este un început de binecuvîntãri nu
numai pentru cei care pornesc pe acest drum sfînt, ci ºi pentru
urmaºii urmaºilor lor. Cîþi sînt din cei care pãtimesc ºi astãzi în
urma pãcatului strãmoºesc, în urma pãcatului primului nostru
pãrinte, al primei noastre mame. Dacã ea ar fi fost tot aºa de
credincioasã ºi el tot aºa de credincios cum au fost înainte, cînd se
cereau unul pe celãlalt de la Dumnezeu ºi cînd umblau cu
D u m n e z e u î n r ã c o a r e a g r ã d i n i i , c e mi n u n at ar f i f o s t a l t f e l
desãvîrºitã ºi rãsplãtitã dragostea ºi unitatea lor!
 Pag. 365

De ce se nasc atîþia copii handicapaþi acum? De ce-i plinã lumea

de copii vagabonzi, derbedei, neascultãtori, din care se recruteazã
cele mai periculoase ºi mai nefericite elemente care chinuiesc
societatea? Din vina pãrinþilor care nu mai postesc, care nu se mai
roagã. Din vina celor care îºi pregãtesc nu cerînd lui Dumnezeu
soþia sau soþul. Ci ºi-o pregãtesc dupã alte criterii ºi ºi-o cautã pe
alte cãi. ªi atunci, cu cît mai repede se face cãsnicia, cu atît mai
repede se desface. ªi cine ispãºeºte dupã aceea? Nenorociþii care
rãmîn în urma lor. Toþi copiii aceºtia neascultãtori, potrivnici ºi
nepãsãtori, care sînt o plagã ºi vor deveni din ce în ce o plagã tot
mai primejdioasã pentru societate, sînt cei care au fost nãscuþi din
pãcat ºi care nici n-au fost ceruþi cu rugãciune ºi nici primiþi cu
înfrînare de la Dumnezeu. Ei s-au nãscut din cauza pãcatului ºi din
cauza stricãciunii în care au trãit pãrinþii lor. Ce spune sfîntul
Cuvînt al lui Dumnezeu despre postul ºi rugãciunea pe care trebuie
s ã l e d u c ã c e i 2 c a r e a u f o s t u n i þ i d e D u m n e z e u p r i n Ta i n a
cãsniciei? Fiecare sã nu-l lipseascã de datoria de soþ pe celãlalt. Dar
sã aibã totuºi o vreme, totdeauna vremea postului ºi a rugãciunii, în
care trebuie sã fie ºi sã ducã o viaþã de sfinþenie ºi de înfrînare. De
ce? Pentru cã spune Cuvîntul lui Dumnezeu: Copiii concepuþi de voi
în zilele de post ºi rugãciune, cînd trebuia sã vã înfrînaþi, vor creºte
necuraþi ºi stricaþi. Iar cei care sînt trimiºi de la Dumnezeu în
rugãciune ºi în vremea pe care Dumnezeu o îngãduie pentru aceasta,
sînt copii binecuvîntaþi.
Se înmulþeºte pãcatul ºi rãul pentru cã s-au rãrit postul ºi
rugãciunea, viaþa de înfrînare, de sfinþenie ºi de ascultare în
cãsnicii. De aceea, Îl binecuvîntãm pe Dumnezeu ori de cîte ori
avem astfel de ocazii cînd, în mijlocul nostru, noi sãrbãtorim
anumite evenimente de familie în lumina Cuvîntului lui Dumnezeu.
De ce citim noi Biblia ºi de ce cuvintele noastre sînt înºtiinþãri ºi
îndemnuri, ºi îmbãrbãtãri duhovniceºti de fiecare datã din Cuvîntul
lui Dumnezeu pentru astfel de evenimente? Pentru cã acestea
deschid drumul la multe ºi multe existenþe în viitor. ªi le vor
îndruma ori spre fericire, ori spre nefericire, dacã noi, cei care am
î n c e p u t l u cr u l aces t a, n u l - am p r i mi t s au n u l - am p ã s t r a t î n
rugãciune ºi în post, ºi în înfrînare, ºi în sfinþenie, cum ne cere
Cuvîntul lui Dumnezeu. Poporul nostru s-a nãscut creºtin. Ne place
totdeauna sã ne lãudãm cu aceasta. Coloniºtii romani veniþi aici în
Dacia au fost trimiºi din pricina credinþei lor. Au fost surghiuniþi
aici.
ªi Dumnezeu a folosit acest surghiun ca sã se nascã poporul
nostru un popor credincios. Ce minunat trebuie sã fi trãit primii
noºtri pãrinþi credincioºi în anii de la începutul creºtinismului
nostru, oameni ascultãtori de Dumnezeu, care au trãit în aceastã
sfinþenie, dînd naºtere la un popor de la început creºtin! Dar dacã
a venit peste istoria noastrã nãvãlirea atîtor popoare pãgîne, iatã în
ce stare nefericitã a fãcut sã ajungã ºi sfintele noastre obiceiuri, pe
care ar fi trebuit totdeauna sã le urmãm cum le-au început pãrinþii
n o º t r i : l a b o t e z u l l o r, l a cu n u n i a l o r, l a î n mo r mî n t ãr i l e l o r,
ferindu-se de tot ceea ce era atingere de pãcat ºi de orice era
destrãbãlare ºi pãgînism; ºi trãind în sfinþenie ºi în curãþie.
Pag. 366

Noi mulþumim lui Dumnezeu cã am ajuns vremurile în care

nunþile noastre, înmormîntãrile noastre, petrecerile, aniversãrile
noastre sã le sãrbãtorim, uite, în felul acesta minunat în care le-au
sãrbãtorit primii noºtri creºtini. În ascultarea de Dumnezeu ºi în
frica lui Dumnezeu, ºi în prezenþa lui Hristos. Nu existã un moment
mai fericit sau o petrecere mai fericitã, într-un astfel de eveniment,
decît în jurul Cuvîntului lui Dumnezeu ºi la îndemnul Lui. Noi Îi
mulþumim lui Dumnezeu cã ne-a ajutat sã-i vedem pe aceºti 2 copii
binecuvîntaþi, ai acestor 2 binecuvîntate familii, la acest minunat
început de viaþã pe care îl sãrbãtorim acum. Ne unim ºi noi cu toþi
cei care le-au rostit binecuvîntãri: ºi cu cei care le-au cîntat cîntãri
aºa de frumoase, urãrile acestea de viaþã fericitã ºi de trãire cu
Hristos, ºi cu cei care s-au rugat pentru ei, ºi cu cei care, din
Cuvîntul lui Dumnezeu, le-au dat atît de frumoase învãþãminte, pe
care, ne rugãm lui Dumnezeu sã le ajute sã nu le uite niciodatã. Ci
sã caute sã le realizeze în trãirea lor, pentru cã aceasta va fi garanþia
ºi fericirea viitorului lor. Dorim ºi noi sã încheiem aceste scurte
stãri de vorbã în Cuvîntul lui Dumnezeu tot cu urãrile fericite cu
care au început. ªi ne unim ºi noi rugãciunile cu cei care le-au cerut
binecuvîntarea lui Dumnezeu pentru acest pas binecuvîntat. E ceasul
12. Prin urmare, vrem sã þinem ºi sã respectãm gîndul care a fost de
la început cu încheierea acestui program, pentru aceastã orã. Dupã
aceea, dupã masa aceasta duhovniceascã, va urma cealaltã masã, aºa
cum va fi. Înainte însã de a face încheierea aceasta, am dori din
toatã inima sã facem un apel, o chemare la toate sufletele care au
fost pentru prima datã la o astfel de petrecere duhovniceascã.
Cred cã, prin Cuvîntul lui Dumnezeu care s-a vestit aici, s-a
primit destulã luminã pentru ca oricine sã-ºi dea seama ce mare
lucru este sã faci deosebirea între calea pãcatului ºi calea mîntuirii,
între Cuvîntul lui Dumnezeu ºi poftele lumeºti, între viaþa de
ascultare de Dumnezeu ºi viaþa de neascultare de El. Pentru cã ºtim
sigur cã va veni o zi în care se va vedea deosebirea între cei care
I-au slujit lui Dumnezeu ºi cei care nu I-au slujit. Dupã cum ºi acum
se poate vedea deosebirea dintre viaþa celor care trãiesc dupã
Cuvîntul lui Dumnezeu ºi a celor care nu trãiesc dupã acest Cuvînt.
Avem în mijlocul nostru atîtea exemple minunate de cãsnicii fericite
pentru cã s-au întemeiat pe Cuvîntul lui Dumnezeu ºi se cãlãuzesc
dupã acest Cuvînt. Dorim din toatã inima ca acei care încã n-au
ajuns sã cunoascã taina aceasta minunatã a pãrtãºiei cu Hristos,
taina minunatã a naºterii din nou - prin care începe o astfel de viaþã,
adicã schimbarea totalã a vieþii ºi predarea în slujba lui Dumnezeu,
ºi punerea unui legãmînt de întoarcere ºi de ascultare pentru
totdeauna spre Domnul - dorim ca acei care încã n-au trecut prin
acest minunat exemplu ºi prin acest examen strãlucit, prin acest
moment fericit de legãturã ºi de unitate cu Hristos, sã facã acest
l u cr u î n s ear a aceas t a. Tr ãi m u n a d i n t r e mi n u nat el e zi l e al e
Sãptãmînii Luminate. Poate cã într-o searã ca aceasta, Mîntuitorul,
petrecînd cu ucenicii în Emaus, S-a dus iarãºi între ceilalþi ºi S-a
fãcut cunoscut lor, trecînd prin uºile încuiate.
 Pag. 367

Adunarea noastrã

Fragment dintr-o vorbire ºi rugãciunea fratelui Traian Dorz de la o

adunare

Între fraþi ai ce sã asculþi, ai ce sã spui, ai cu cine sã te bucuri,

ai cu cine sã te înþelegi. De aceea sã-i iubiþi pe fraþi ºi sã vã iubiþi
între voi unii pe alþii. Sã le iubiþi pe surori ºi sã nu vã vorbiþi de rãu
unii pe alþii, pentru cã, oricît de slab ar fi un frate sau o sorã, tot e
mai bun de 100 de ori decît un om lumesc. Pentru cã cu un om
lumesc, cît de cinstit ºi de bun e, n-ai ce sã vorbeºti, decît 2, 3
cuvinte. Dar cu un frate, cu o sorã poþi sã îngenunchezi, poþi sã te
mîngîi, poþi sã te îmbãrbãtezi în Cuvîntul lui Dumnezeu. Nu vã
vorbiþi de rãu unii pe alþii, fraþilor! Iubiþi-vã din toatã inima! Vã
rugaþi lui Dumnezeu sã pãzeascã adunarea ºi ocrotiþi, ºi feriþi
adunarea. Spune Cuvîntul lui Dumnezeu sã nu pãrãsiþi adunarea.
Cum putem noi pãrãsi adunarea? În 3 feluri. În primul rînd, în
primul fel, cei mai mulþi o pãrãsesc pentru lucrurile firii pãmînteºti.
Ori cã lenevia, ori cã lãcomia, ori cã celelalte preocupãri lumeºti nu
îi lasã sã se ducã la adunare.
E ceasul adunãrii, e ceasul bisericii; dar strigã purcelul, strigã
mãtura, strigã cratiþa, strigã fînul care trebuie strîns, ºi aºa mai
departe. Toate ispitele acestea ºi îngrijorãrile lumeºti ne opresc pe
noi. ªi, din cauza lor, pãrãsim adunarea. Ne este greu, poate cã,
prima datã. Dar a doua oarã e mai uºor. Dacã lipseºti o datã de la
adunare, a doua oarã îþi va fi mai uºor sã lipseºti; a treia oarã, mai
uºor; ºi a patra oarã nici nu-þi va mai veni dor sã te duci. Poþi pãrãsi
adunarea pentru lucruri din acestea lumeºti. Fraþilor ºi surorilor, nu
pãrãsiþi adunarea. Mai bine sã sufere purcelul, mai bine sã sufere
vaca, mai bine sã sufere cratiþa, mai bine sã sufere curãþenia, decît
sã sufere adunarea, sã sufere Domnul din pricinã cã noi nu le lãsãm.
Cã dacã noi lãsãm lucrurile noastre pentru ale Domnului, Dumnezeu
va binecuvînta ale noastre din pricina alor Lui. Dar dacã noi lãsãm
lucrurile Domnului din pricina alor noastre, ºi ale noastre se vor
ruina ºi se vor dãrîma ºi vom pierde ºi mîntuirea sufletului. Mai
putem pãrãsi adunarea noastrã altfel. Sînt unii care au fost ispitiþi
de lãcomia sau de trufia, sau de lauda altora:
Veniþi la noi, cã la noi e mai frumoasã adunarea, e mai bogat
corul, e mai multã lume, sînt scaune, loc mai larg, e petrecere, e
autorizaþie, noi sîntem liberi. ªi noi am fost ispitiþi, unii dintre ai
noºtri, sã pãrãseascã adunarea noastrã mai slabã, mai puþinã, mai
prigonitã, mai sãracã, pentru ca sã se ducã la altele mai bogate ºi
mai lãudate. ªi aceasta este un pãcat. Un pãcat împotriva Duhului
Sfînt. Cã la adunarea unde sîntem, Duhul lui Dumnezeu ne-a
chemat. Doar locul unde ne-a adus Domnul Isus, în mijlocul acestei
Lucrãri, e lucrarea puternicã a Duhului Sfînt ºi inspiraþia Duhului
Sfînt a fost. Dacã noi pãrãsim aceastã Lucrare ºi noi ne alegem alte
lucrãri, dupã ochii ºi pãrerea noastrã sau dupã lãudãroºia altor
oameni, noi pãrãsim adunarea ºi pãcãtuim împotriva Duhului Sfînt.
Atunci nu mai meritãm adunarea. Atunci Dumnezeu îi pedepseºte pe
cei care au plecat aºa cã strãini sînt ºi de unde au plecat, strãini vor
fi totdeauna ºi unde s-au dus. Ei sînt priviþi ca strãini. Mulþi mi-au
spus: O, dacã ºtiam, n-aº fi plecat.
Pag. 368

Dar acuma mi-e ruºine sã mã mai întorc. Cînd au fost sã plece,

s at an a l e- a l u at r u º i n ea; cî n d t r eb u i e s ã s e î n t o a r c ã º i s ã s e
pocãiascã, sã se îndrepte, satana le aduce ruºinea. ªi în felul acesta
trãiesc ca niºte strãini. Cum se povesteºte într-o povestire glumeaþã
de un mãgar nenorocit ºi prost care nu ºtia din care cãpiþã sã
mãnînce. Cînd era lîngã asta, i se pãrea cã aia e mai bunã; cînd era
lîngã aia, i se pãrea cã asta. ªi a murit de foame între amîndouã. În
aceastã tristã stare sînt cei care pãrãsesc adunarea. Nici acolo nu vor
f i n i ci o d at ã l i n i º t i þ i º i fericiþi ºi nu vor putea sã se î n t o ar cã
niciodatã cu bucurie înapoi de unde au plecat. Asta e pedeapsa lui
Dumnezeu pentru cei care pãcãtuiesc pãcatul cel greu ºi de neiertat
împotriva Duhului Sfînt. Mai putem pãrãsi adunarea noastrã, cum
au fãcut foarte mulþi, de fricã. De fricã sã nu îºi piardã omul un post
sau, cã îºi pierde un avantaj, sau cã i se poate întîmpla o nenorocire.
Pãrãseºte adunarea din fricã. ªi ajunge nefericit ºi nenorocit: ºi fãrã
Dumnezeu, ºi fãrã pace, ºi fãrã bucurie ºi piere în cele mai grele
stãri, de cele mai multe ori. Cuvîntul Domnului spune:
Sã nu pãrãsiþi adunarea voastrã, cum au unii obicei. Cã dacã
pãcãtuim cu voia dupã ce am primit cunoºtinþa adevãrului, nu mai
rãmîne nici o jertfã pentru pãcat, ci numai aºteptarea înfricoºatã a
unui foc nestins care îi va mistui pe cei neascultãtori. Pãcatul acesta
de neiertat este pãrãsirea adunãrii. Dacã am venit la Domnul, sã
preþuim adunarea noastrã. Ce fericiþi sîntem noi aici, în adunarea
aceasta! Ne aducem aminte de fraþii noºtri ºi de surorile noastre care
au murit credincioºi. Sînt oameni care umplu cerul lui Dumnezeu.
ªi ei, acolo, se roagã sã ajungem ºi noi biruitori, sã fim credincioºi
pînã la sfîrºit. Pãrinþii noºtri, surorile noastre, fraþii noºtri, mamele
noastre, cei iubiþi ai noºtri, toþi care au trecut biruitori au ajuns în
cer. În curînd vom ajunge ºi noi acolo. Sã ne pãstrãm pînã la sfîrºit
încrederea nezguduitã de la început, pe care o aºteaptã o mare
rãsplãtire. Noi am dorit sã vã mai spunem, cu ocazia asta, ºi alte
lucruri, din mersul treburilor celorlalte, în legãturã cu cererea unei
legalizãri a activitãþii Oastei Domnului în Bisericã. Dar de fiecare
datã cînd am mers pe drumurile acestea, noi am mers pentru cã
datoria noastrã este totdeauna sã ne supunem stãpînirilor mai înalte,
pentru cã nu e stãpînire decît de la Dumnezeu.
ªi noi ºtim din Cuvîntul lui Dumnezeu cã trebuie sã ne supunem
ºi sã ne rugãm pentru stãpînitorii noºtri. Am dori din toatã inima sã
arãtãm, cu toatã sin cer i t at ea º i co n º t i i n þ a n o as t r ã cu r atã, cã
supunerea noastrã nu-i numai de obligaþie sau de formã, ci este din
îndemnul cugetului. Dar am constatat mereu, pe oriunde am fost,
acea mare deosebire dintre oamenii fireºti ºi oamenii duhovniceºti.
Dintre cei care-I slujesc lui Dumnezeu cu cuget curat ºi dorinþã
sincerã ºi cei care nu vor sã-L slujeascã pe Dumnezeu din toatã
inima. Lupta aceasta a fost de la început ºi va fi pînã la sfîrºit. Noi
ne-am fãcut datoria faþã de toþi ºi, prin harul lui Dumnezeu, am
ajuns sã îi încredinþãm pe toþi mai marii noºtri de sinceritatea
gîndurilor noastre. În toate privinþele, au despre noi pãrerea cea mai
bunã cu privire la atitudinea cetãþeneascã, la datoria noastrã de
cetãþeni sau de fii ai Bisericii ºi ai credinþei noastre, sau ai societãþii
din care sîntem. Numai un lucru au împotriva noastrã: de ce ne
numim noi ostaºii Domnului? De ce nu ne ajunge nouã numai
duminica la bisericã ºi vrem ºi duminicã dupã masã?
 Pag. 369

De ce nu ne ajunge nouã atîta cu cît se mulþumesc ºi ceilalþi

oameni ºi noi vrem mai mult? Noi vrem Cuvîntul lui Dumnezeu.
Noi vrem adunãrile noastre. De ce adunãrile? De ce cãutaþi voi
adunãrile? Lipsiþi-vã de adunãrile voastre. Le-am zis: Putem renunþa
la tot ce am renunþat, dar la adunãrile noastre nu putem. Pentru noi,
adunarea este aerul pe care îl respirãm, apa cu care ne adãpãm,
suflul de viaþã prin care trãim. Cuvîntul lui Dumnezeu liber,
rugãciunea liberã, cîntarea liberã sînt pentru noi modul nostru de
viaþã. Fãrã asta nu putem trãi. Noi prin astea am venit la Dumnezeu.
Noi prin asta trãim. Noi prin asta sîntem gata de orice. Facem
p e n t r u þ a r ã o r i c e , n u n e - a m d a t î n a p o i d e l a n i ci u n a d i n t r e
obligaþiile noastre. În Bisericã ne-am fãcut datoria poate cã mai
mult ºi de zeci de ori decît mulþi dintre cei care se laudã. Dar la
adunãrile noastre, la Cuvîntul Domnului, la cîntãrile noastre, la
rugãciunea noastrã liberã, la întîlnirea noastrã cu fraþii noi nu putem
renunþa. Pentru acestea, renunþãm la orice. Am renunþat la libertate,
am renunþat la sãnãtate, am renunþat la avuþii, am renunþat la
posturile noastre, am renunþat la orice. N-am renunþat, nu vom
renunþa niciodatã la adunãrile noastre! Unde mai gãsim noi bucuria
adunãrii?
Unde mai putem gãsi puterea ºi bucuria, ºi binecuvîntarea lui
Dumnezeu ca în mijlocul fraþilor? Noi am rãmas fãrã adunãri, ani ºi
ani îndelungaþi am trãit aºa. Abia acolo ne-am dat seama ce mare
bucurie ºi binecuvîntare e adunarea. Nu-þi dai seama, decît atunci
cînd n-o mai ai. Iubiþi adunarea, rugaþi-vã pentru ea, lucraþi pentru
îmbogãþirea ei. Nu lipsiþi niciodatã de la adunare. ªi cãutaþi cu toatã
dragostea sã-i iubiþi pe fraþi, sã-i vorbiþi de bine pe fraþi ºi sã cãutaþi
sã-i mîngîiaþi ºi sã-i îmbãrbãtaþi pe fraþi. Pentru cã în mijlocul
adunãrii este Domnul; ºi, dacã noi nu avem adunarea, noi ne
pierdem. Uitaþi-vã la cei care au început sã nu mai vinã la adunare
cum s-au pierdut ºi cum se pierd rînd pe rînd. Oricît de tari au fost.
Cît de credincioºi pãreau, cînd, din cauza vreunui pãcat sau a
vreunei ispite, n-au mai venit la adunare, ei s-au pierdut ºi se pierd
mereu. Pe noi adunarea ne þine. Pe mulþi, pe toþi ne þine! Dacã noi
n-aveam bucuria adunãrii, pãrtãºia frãþeascã din adunare, ce se
alegea de noi? Închipuiþi-vã fiecare sã nu puteþi merge o lunã, 2, un
an la adunare.
Ce se alege? Vin ispitele, vin pãcatele, vin celelalte pe care uºor
le biruiam cînd eram una cu fraþii ºi în adunarea Domnului. Dar
cînd am ajuns fãrã fraþi, fãrã adunare, sîntem pierduþi. Avem suflete
triste ºi amintiri foarte triste. Îi aveam cîndva între noi aºa de
minunaþi: cîntãreþi ai Domnului sau vorbitori înflãcãraþi din
Cuvîntul Domnului. Dar a venit un pãcat ºi i-a oprit o datã de la
adunare. Pe urmã s-au oprit uºor, mai uºor a doua oarã. ªi a treia
oarã, ºi a patra oarã. ªi acuma nu mai sînt. Ne gîndim cu tristeþe ºi
cu durere la ei ºi nu vedem decît o mare cruce neagrã în loc la
fiecare; un mormînt sufletesc, un hoit, o mortãciune care, dupã ce
a pãrãsit adunarea, s-a infectat cu tot felul de pãcate ºi a ajuns
nenorocit, mai nenorocit de 10 ori decît dacã ar fi murit într-un
accident. Mai bine sã-ºi piardã viaþa, decît sã-ºi piardã mîntuirea
sufletului. Pãziþi adunarea, iubiþi adunarea! Ce frumos se vede din
Evanghelia de mîine ce mare lucru este adunarea Domnului!
Pag. 370

Cînd fratele Simon umpluse corabia de peºti, se cufunda

corãbioara lui. El avea nevoie de ajutorul fraþilor. Fraþii sãi erau
aproape. S-au dus ºi l-au ajutat. Ce mare lucru este sã ai fraþi
aproape! ªi, cînd te simþi cu greutate ºi cu apãsare, ºi cu necazuri,
ºi cu încercãri la care nu poþi face singur faþã, apelezi la un frate. Pe
cîþi ne-au ajutat fraþii ºi pe cîþi i-am ajutat ºi noi. Cîte surori n-au
fost ajutate de noi ºi cîte surori nu ne-au ajutat. Ajutaþi-vã unii pe
alþii. Simþiþi-vã aproape unii de alþii, cã nu ºtii cînd vine ori o mare
binecuvîntare, pe care ai nevoie s-o împarþi cu ceilalþi, ori o mare
povarã, la care ai nevoie sã te ajute ceilalþi. Þineþi legãtura unii cu
alþii ºi iubiþi-vã din toatã inima. Dacã aþi iubit pînã acum adunarea
ºi v-aþi dus cu bucurie la adunare, de-aci încolo mai cu bucurie sã
vã duceþi! Sã vã simþiþi totdeauna aproape ca apostolii: cei 2, de cei
2. Petru ºi Andrei, de Iacov ºi Ioan. Dragostea lui Dumnezeu ne-a
apropiat atît de mult ºi a fãcut sã ne simþim aproape. Aveþi, sigur,
fraþi ºi surori ºi trupeºti. Dar cînd sînteþi la o bucurie mare sau cînd
sînteþi la un mare necaz, nu la fraþii trupeºti vã duceþi, chiar dacã
sînt aproape. Vã duceþi la fraþii duhovniceºti, la surorile în Domnul.
ªi acolo vã puteþi deschide inima cu toatã puterea ºi vã puteþi pleca
genunchii la rugãciune, ºi vã puteþi îmbrãþiºa ºi sãruta pe lacrimi,
fiindcã vã înþeleg ºi îi înþelegeþi. Asta este pentru noi adunarea. Sã
nu pãrãsiþi adunarea!
Nici din lenevie. Nici cînd eºti bolnav. Sã n-asculþi cînd spune
boala: Acuma nu mai poþi merge la adunare, cã eºti bolnav. Spune:
Nu, boalã! Întreb pe Domnul: Trebuie sã mã duc sau nu trebuie? ªi
Domnul spune întotdeauna: Du-te! ªi atunci nu ascult de boalã.
Ascult de Domnul. Mã duc bolnav ºi mã întorc sãnãtos. ªi n-am luat
nici un medicament. ªi dv. de multe ori vi s-a întîmplat aºa. V-aþi
dus obosiþi ºi n-aþi odihnit acolo, dar v-aþi întors odihniþi. Cã
Dumnezeu vã dã putere ºi bucurie. V-aþi dus de multe ori flãmînzi
ºi n-aþi mîncat nimic acolo. Cînd v-aþi întors înapoi, n-aþi simþit nici
f o a m e , n i c i s e t e , n i c i s o m n , n i c i o b o s e a l ã , c ã c i D u mn e z e u
împlineºte toate trebuinþele acestea, ºi pe cele trupeºti, în mijlocul
adunãrii. Cîte învãþãm noi din Evanghelia de mîine! Dacã vã duceþi,
de la început rugaþi pe Domnul sã aducã vremurile cînd iarãºi
mulþimile sã se grãmãdeascã sã asculte Cuvîntul lui Dumnezeu.
Gîndiþi-vã la corãbioara lui Petru ºi rugaþi-vã Domnului sã deschidã
cît mai multe case ºi locuri unde sã se poatã propovãdui Cuvîntul
lui Dumnezeu ºi sã poatã merge oamenii sã-L afle pe Dumnezeu.
Gîndiþi-vã la Sfîntul Apostol Petru care trudise toatã noaptea ºi nu
prinsese nimic.
Ascultaþi de Cuvîntul Domnului chiar acolo unde credeþi cã nici
un suflet nu mai vine la Dumnezeu ºi nimeni nu vã mai ascultã cînd
propovãduiþi Cuvîntul. La Cuvîntul Domnului, mergeþi ºi spuneþi.
ªi veþi vedea cum se vor adãuga suflete ºi li se va umple casa de
adunare de suflete noi. Cã Dumnezeu are putere sã pescuiascã ºi
acolo unde nouã ni se pare cã nu mai este nici un peºte în care sã se
nascã dragostea de Dumnezeu. Iar cînd Domnul Isus v-a fãcut
minune ºi cînd Dumnezeu v-a fãcut un bine ºi vedeþi lucrarea Lui
minunatã, sã vã recunoaºteþi slãbiciunea ºi recunoaºteþi cã El este
Dumnezeu ºi spuneþi: Doamne, om pãcãtos sînt! ªi cînd noi ne
recunoaºtem starea noastrã de pãcãtoºenie, atunci Domnul spune:
De acum încolo te fac pescar de oameni.
 Pag. 371

Pentru cã El, Dumnezeu, cu astfel de oameni lucreazã: care

recunosc cã sînt pãcãtoºi, se predau Domnului, se hotãrãsc pentru
El ºi apoi merg credincioºi pe urmele Lui. Aº dori din toatã inima,
acum cînd ceasul nostru a trecut, noi doream ca la ora 12 sã putem
încheia. Iatã cã este ceasul al 12-lea, am vrut sã nu încheiem aceastã
adunare totuºi fãrã o chemare din partea Domnului pentru cei care
doresc ºi vor cu adevãrat sã devinã pescari ºi lucrãtori ai Domnului;
care n-au pus încã legãmînt cu Domnul, care n-au vãzut încã
lucrarea Lui minunatã, care nu s-au fãcut încã pãrtaºi lucrãrii ºi
chemãrii Lui sfinte ºi doresc astãzi sã se hotãrascã pentru Domnul.
Iatã, este un ceas atît de minunat, în care Domnul a întins mrejele
- toate mrejele - sã-i prindã pe cei care vor sã se predea Lui. Este
cineva aici care nu s-a simþit pînã acuma în mrejele Domnului, în
braþele Domnului, în corabia Domnului, în Oastea Domnului, în
Lucrarea Domnului - ºi doreºte acum sã devinã ºi el un peºte în
mreaja lui Hristos, un suflet predat în slujba lui Dumnezeu ºi vrea
sã capete ºi el mîntuirea? Dacã este cineva care vrea sã se hotãrascã
pentru Domnul, uite, ceasul acesta este minunat! Aceastã mreajã a
lui Hristos aruncatã de pescarii Sãi în noaptea aceasta aici, în locul
acesta, este mreaja Domnului ºi chemarea Domnului, ºi dorinþa
Domnului sã-i facã sã se predea Lui. Noi mulþumim Domnului
pentru fiecare dintre frãþia voastrã care de ani de zile v-am vãzut ºi
vã cunoaºtem cã sînteþi în mreja Domnului, în braþele Domnului, în
Lucrarea Domnului.
Dar poate cã mai sînt ºi alþii, care încã n-au intrat, nu s-au
hotãrît, nu s-au predat, n-au strigat: Doamne! Om pãcãtos sînt! Dacã
este cineva care vrea sã facã acest lucru acuma, îl îndemnãm. Noi,
dupã aceasta, ne vom ridica ºi vom mulþumi Domnului pentru
aceastã pescuire minunatã din noaptea aceasta. Mulþumim Domnului
cã noi, toþi care ne privim feþele cu bucurie ºi printre lacrimi, ne
simþim în aceeaºi mreajã dulce a dragostei Domnului Isus. În curînd
Domnul ne va scoate din marea acestei lumi ºi ne va duce î n
Împãrãþia Sa. Acolo unde s-au dus cei scumpi ai noºtri care s-au
lãsat atraºi de El ºi ale cãror suflete acum sînt pe marea de cristal,
cu harfele lui Dumnezeu în mîini, ºi cîntã slavã lui Dumnezeu, slavã
veºnicã. De aceea, Îi mulþumim lui Dumnezeu în aceastã searã
pentru aceastã pescuire minunatã. ªi, dacã toþi sîntem în mreaja
Domnului, sã ne ajute Domnul sã rãmînem în asta pînã ne va trage
pe toþi odatã sus, în Împãrãþia Sa, ca sã fim pentru totdeauna cu El
ºi cu ai Lui, ºi cu ai noºtri. Sã ne ridicãm, deci, ºi sã-I mulþumim
Domnului.
În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Tatãl
nostru care eºti în ceruri, sfinþeascã-Se Numele Tãu. Vinã împãrãþia
Ta, facã-Se voia Ta precum în cer, aºa ºi pe pãmînt. Pîinea noastrã
cea de toate zilele dã-ne-o nouã astãzi ºi ne iartã nouã greºelile
noastre precum iertãm ºi noi greºiþilor noºtri. ªi nu ne duce pe noi
în ispitã, ci ne izbãveºte de cel rãu. Cã a Ta este împãrãþia ºi
puterea, ºi slava acum ºi-n vecii vecilor. Amin. Mulþumim Doamne
Dumnezeul nostru, pentru aceastã noapte minunatã ºi pentru aceastã
pescuire fericitã. Mulþumim pentru fraþii ºi surorile noastre care ne
simþim aici aºa de fericiþi în mreaja Ta, în mîinile Tale, în Lucrarea
Ta, în luntrea Ta, în Oastea Ta.
Pag. 372

Binecuvînteazã-i pe toþi înaintaºii noºtri, pãrinþii, mamele, taþii

noºtri care ne-au vestit nouã Cuvîntul Tãu ºi care ne-au adus pe noi
în mreaja aceasta a Ta fericitã. Rãsplãteºte tuturor celor care au
ostenit pe toate drumurile locurilor acestora sã pescuiascã pentru
Tine suflete spre viaþa veºnicã; sã le smulgã din apele murdare ale
lumii ºi ale pãcatelor, care duc la moarte ºi la otravã, ºi sã le aducã
în apele limpezi ale Evangheliei Tale, în apele cele calde ºi dulci ale
Oastei Tale, ale adunãrii Tale, ale Bisericii Tale. Îþi mulþumim din
toatã inima pentru cã Te-ai îndurat de þara noastrã sã-i trimiþi un
astfel de pescar minunat cum a fost pãrintele Iosif, care ne-a prins
ºi pe noi în mreaja cea dulce a Evangheliei. Cã ne-a tras acum în
corabia Ta, corabia Ta mîntuitoare, corabia mîntuitoare a Bisericii
Tale Vii, care înainteazã spre Patria Cereascã. Binecuvînteazã-i apoi
pe toþi ceilalþi fraþi ai noºtri, surorile noastre care, înainte de noi, au
vestit Cuvîntul Tãu în pãrþile acestea ºi au alergat ca niºte pescari
harnici, sã pescuiascã din valurile lumii acesteia atîtea suflete,
printre care ºi pe noi. Îþi mulþumim. Acum Te rugãm, pãstreazã-ne
în corabia Ta sfîntã. Treci cu noi peste valurile lumii acesteia. Nu
ne lãsa sã ne mai afundãm în valurile ei murdare, ci ajutã-ne sã
vîslim cu toatã puterea, dorind spre apele Ierusalimului ceresc, spre
marea de cristal pe care se veselesc ºi se bucurã cei care au biruit,
cei care au rãmas credincioºi pînã la moarte ºi au cãpãtat cununa
vieþii. Aºa de puþin mai avem ºi noi pînã acolo Doamne! Dã-ne
putere! Trimite Vîntul cel ceresc al Duhului Sfînt sã împingã mai
repede corabia cu noi, ca sã putem ajunge acasã. Iar pînã atunci, Te
rugãm, ai milã de cei care încã mai înoatã în valurile pãcatului.
Ai milã de copiii noºtri, de pãrinþii noºtri, de soþii ºi de soþiile
noastre, de fraþii ºi surorile noastre, de vecinii, de prietenii, de
rudeniile, de cunoscuþii noºtri, de sãtenii noºtri care încã trãiesc în
pãcat ºi nu Te cunosc pe Tine. Trezeºte-le ºi lor mintea prin lumina
harului Tãu. Trimite-le ºi lor Doamne o mreajã cereascã, care sã-i
tragã din valurile lumii ºi sã-i întoarcã spre Împãrãþia Ta. Ca sã nu
piarã nimeni în aceste valuri murdare, ci sã scape toþi la lumina ºi
la limpezimea izvoarelor cereºti. Mulþumim pentru seara aceasta de
pescuire minunatã. Mulþumim pentru fraþii pescuitori care au
aruncat mrejele; pentru surorile noastre care au pescuit cu mreaja
cea dulce a poeziilor ºi a cîntãrii. Pentru cei care au cãutat sã ne
atragã cu mreaja rugãciunii, Te rugãm sã-i binecuvîntezi. ªi sã-i
binecuvîntezi pe toþi fraþii ºi surorile noastre care, într-o adunare ca
asta sau la nunþi, sau la întîlniri frãþeºti, au mai avut din partea Ta
astfel de bucurii cereºti cum am avut noi. Te rugãm sã faci ca, ºi
acolo, sufletele care nu s-au predat sã se predea Þie. Iar cei care Þi
s-au predat sã-Þi rãmînã credincioºi mai hotãrîþi. Sfinþeºte-ne tot
mai mult. Curãþeºte-ne tot mai mult. ªi, din buni, cum am fost, fã-ne
ºi mai buni. Din credincioºi, fã-ne mai credincioºi.
Din ascultãtori, fã-ne mai ascultãtori. ªi, dacã pînã acuma ne-am
lepãdat numai pe jumãtate de pãcat ºi de lume, ajutã-ne sã ne
lepãdãm de tot, pentru ca sã putem cãpãta deplin mîntuirea ºi
iertarea pãcatelor noastre. Te rugãm sã binecuvîntezi încã o datã
locul acesta, corabia aceasta a fratelui Simon, dragul nostru frate,
ºi a sorei noastre, care s-a deschis cu dragoste pentru Tine, sã poþi
mãrturisi Evanghelia. Binecuvînteazã ºi celelalte corãbii.
Foloseºte-le spre slava Ta.
 Pag. 373

Corãbiile caselor noastre, ale tuturor, foloseºte-le Doamne pentru

Cuvîntul Tãu. Cã dacã Tu ai loc acuma în casa noastrã, vom avea ºi
noi odatã loc atunci în casa Ta. ªi dacã noi Îþi deschidem cu drag
acuma poarta noastrã, casa noastrã, inima noastrã, Tu ne vei
deschide la fel porþile Tale, inima Ta, Împãrãþia Ta. Te rugãm sã
binecuvîntezi mai departe întîlnirile noastre de mîine, de poimîine,
pe fraþii ºi pe surorile noastre. ªi oriunde vom fi: la munca noastrã
sau în cãlãtoria noastrã, sau în odihna noastrã, pãzeºte-ne ºi ne
pãstreazã cu puterea Ta, ferindu-ne de orice rãu. Binecuvînteazã-i
pe toþi cei prin care ne ajuþi ºi ne mîngîi Doamne ºi pe toþi cei pe
care îi ajuþi ºi îi mîngîi prin noi. Binecuvînteazã-i pe cei care se
roagã pentru noi ºi pe cei care ne-au cerut sã ne rugãm ºi noi pentru
ei. Binecuvînteazã-i pe toþi cei care ne cerceteazã ºi pe cei pe care
îi cercetãm. Binecuvînteazã-i pe cei care ne-au primit ºi pe cei care
ne vor petrece. Binecuvînteazã-i pe cei care ne aºteaptã ºi care ne
vor primi. Fii cu noi Doamne pînã vom ajunge Doamne din mijlocul
fraþilor, în mijlocul îngerilor ºi din lumea aceasta, în Împãrãþia Ta
cereascã pentru care muncim ºi alergãm. Binecuvînteazã acum
despãrþirea noastrã de fraþii ºi surorile noastre. Pe cei care vor fi în
cãlãtorie pãzeºte-i de ispite, de pãcate, de accidente, de nenorociri.
Pe cei care rãmîn fereºte-i de ispite ºi de pãcate ºi le dãruieºte
dragoste de adunarea Ta. Doamne, nu ne lãsa sã ne despartã nimic
de adunarea Ta: nici lenea, nici boala, nici osteneala, nici foamea,
nici lipsa, nici nimic. Sã nu ne despartã nici adunãrile strãine, sã nu
ne despartã nici frica de oameni. Ci, cu dragoste de Tine, sã le
biruim toate ºi sã rãmînem copii ai Tãi în familia Ta, în adunarea
Ta, în Casa Ta, în Lucrarea Ta, în Oastea Ta. De aici de unde ne-ai
pus sã ne iei cînd vei veni Tu.
Aici unde ne-ai adus sã ne afli cînd vei veni sã ne cauþi. De aici
de unde ne-am predat Þie ºi ne-am hotãrît cu legãmînt sfînt, de aici
sã ne iei cînd vei veni Doamne sã-i chemi pe toþi cei care ºi-au
pãstrat credincioºi legãmîntul lor pînã la sfîrºit. Ne rugãm pentru
cei care au cãzut dintre noi. Doamne, Tu poþi sã-i învii iarãºi.
Întoarce-i înapoi pe toþi. Pe cei care s-au dezbinat de Lucrarea Ta,
Te rugãm, întoarce-i la dragostea dintîi, cu o pocãinþã atît de mare
cît cãderea lor, ca sã-i poþi ierta. Pe cei care sînt certaþi între ei,
împacã-i; pe cei care se urãsc, fã-i sã se iubeascã; pe cei care s-au
dus, fã-i sã se întoarcã; pe cei care s-au abãtut, fã-i sã se abatã pe
calea cea bunã. Întoarce-i Doamne pe toþi la calea Ta cea bunã, ca,
atunci cînd vei veni, sã nu laºi pe nici unul afarã, ci toþi sã fie
mîntuiþi. Doamne, ne rugãm pentru toþi, aºa cum ºtim cã toþi se
roagã ºi pentru noi. ªi Tu, care ne-ai ajutat, i-ai ascultat pe cei care
s-au rugat cînd eram noi în necaz ºi ne-ai izbãvit, ascultã-ne ºi pe
noi cînd ne rugãm pentru ei ºi izbãveºte-i ºi pe ei. Pentru toate Îþi
mulþumim încã o datã, ne încredinþãm în mîna Ta ºi Te rugãm sã ne
binecuvîntezi pînã ne vei duce pe toþi în Împãrãþia cereascã. Cãci a
Ta este Împãrãþia, Puterea ºi Slava, Dumnezeul nostru, a Tatãlui, a
Fiului ºi a Sfîntului Duh, acum ºi-n veci. Amin.
Pag. 374

Legãmîntul întoarcerii la Dumnezeu

Fragment dintr-o vorbire ºi rugãciunea fratelui Traian Dorz de la o

nuntã

Ce bine ar fi dacã ºi-n familiile noastre, ºi-n adunãrile noastre

s-ar instaura aºa un obicei frumos! Atunci copiii fraþilor noºtri
credincioºi, de la vîrsta de 14 ani, cînd copilul a ajuns acum sã aibã
un echilibru sãnãtos în a cunoaºte binele ºi rãul, el e pus în faþa
unei zile hotãrîtoare. El sã ºtie cã de aici trebuie sã aleagã hotãrît,
cum a spus Iosua în cartea sa: Iatã, pun înaintea voastrã calea vieþii
ºi calea morþii. Alegeþi astãzi cui vreþi sã slujiþi. Cît despre mine, eu
ºi casa mea voi sluji Domnului. Asta a fost ziua legãmîntului lui, zi
de legãmînt, care trebuie sã intervinã în viaþa fiecãruia dintre noi,
dacã vrem sã devenim cu adevãrat membri de fapt ai adunãrii lui
Dumnezeu ºi cetãþeni de fapt ai Împãrãþiei lui Dumnezeu. Zic, am
dori ca ºi copiii fraþilor noºtri credincioºi, la vîrsta de 14 ani, sã ºtie
sã se pregãteascã, sã depunã ei, în mijlocul adunãrii ºi în mijlocul
bisericii, un legãmînt de consacrare Domnului, de predare în slujba
lui Dumnezeu.
Ei atunci ar deveni, prin puterea legãmîntului ºi a Cuvîntului lui
Dumnezeu, oameni noi, înnoiþi, sfinþiþi, pãrtaºi firii celei noi prin
naºterea din nou, care vine prin Cuvîntul lui Dumnezeu ºi prin
Duhul lui Dumnezeu. Astfel el ar deveni un om nou. În felul acesta,
adunãrile noastre s-ar popula cu oameni noi, nãscuþi nu numai din
2 pãrinþi credincioºi, ci nãscuþi din Duhul ºi din Cuvîntul lui
Dumnezeu, care i-a fãcut nu membri de drept ai adunãrii Domnului,
ci membri de fapt ai Lucrãrii lui Dumnezeu, devenind oameni
d u h o v n i c e º t i , o a me n i p e c a r e s ã s e b i z u i a s c ã Î m p ã r ã þ i a l u i
Dumnezeu ºi care sã fie vrednici de Împãrãþia aceasta. Ar fi multe
de vorbit pe chestiunea aceasta. Dar Mîntuitorul Însuºi a adeverit
aceste lucruri, cu sfintele Lui buze, lui Nicodim, în seara aceea care
a început cu Ioan, capitolul 3. Dupã aceea se vorbeºte acolo despre
Ioan Botezãtorul. Sînt 2 oameni sfinþi în capitolul 3: unul care a
venit la Hristos ºi altul care a plecat de lîngã Hristos. Nicodim, care
a venit la Isus ºi L-a cunoscut pe El, a devenit cu adevãrat un om
nou.
Acum Mîntuitorul lasã, în cuvîntul Sãu din Ioan, capitolul 3 de
unde e Evanghelia de astãzi, sã ne mai vorbeascã o datã Ioan
Botezãtorul. Cît ar fi de spus despre Ioan Botezãtorul ºi cum se
aseamãnã Lucrarea Oastei Domnului cu soarta lui Ioan Botezãtorul!
Mãrturia ei cu mãrturia lui, viaþa ei cu viaþa lui, sfîrºitul ei cu
sfîrºitul lui. Cîte am avea de învãþat! Dar timpul este scurt ºi trebuie
sã ne limitãm cît mai scurt, la cîteva cuvinte pe care aº vrea sã le
spun totuºi. S-a amintit despre trebuinþa legãmîntului întoarcerii,
predãrii ºi hotãrîrii noastre pentru Dumnezeu. În acest timp scurt
care poate cuprinde totuºi atît de mult înþeles, în aceste cîteva
cuvinte care sînt grele de conþinut duhovnicesc, noi dorim sã facem
o chemare ºi o întrebare, ºi o îndemnare tuturor celor care pentru
prima datã se gãsesc în aceastã adunare ºi în faþa acestui Cuvînt al
lui Dumnezeu. ªi celor care, deºi au mai fost ºi altã datã, încã n-au
pus legãmîntul ºi hotãrîrea lor, încã n-au devenit membri de fapt ai
Împãrãþiei lui Dumnezeu, prin naºterea din nou.
 Pag. 375

Dupã toate cele auzite ºi dupã tot ce, prin poezie, prin cîntare ºi
prin cuvînt, a fost un îndemn pentru a ne hotãrî pentru Domnul,
adicã pentru a ne pregãti pentru cealaltã nuntã, pentru adevãrata
noastrã nuntã, care va fi la plecarea noastrã în veºnicie sau la
venirea Domnului; adicã chemarea noastrã la El ºi dreptul nostru de
intrare în Împãrãþia Lui ºi la nunta Lui cea cereascã, dorim din toatã
inima sã facem o chemare pentru toþi cei care încã n-au fãcut acest
legãmînt, adicã n-au fãcut pasul hotãrîtor de a intra în Lucrarea lui
Dumnezeu, în pãrtãºia lui Dumnezeu, în Împãrãþia lui Dumnezeu,
în legãturã cu Dumnezeu. Dacã este cineva ºi vrea sã punã
legãmîntul, ca astãzi sã devinã de fapt copil al lui Dumnezeu ºi
slujitor al lui Dumnezeu, e momentul sã spunã: Eu vreau! Doresc sã
mã hotãrãsc pentru Dumnezeu! Este cineva care vrea sã se hotãrascã
acum pentru Domnul? Iat ã, s î n t cî t ev a suflete care vor sã se
hotãrascã pentru Dumnezeu.
Noi ne rugãm Domnului sã binecuvînteze tot cuvîntul ascultat ºi
cei care doresc astãzi sã punã legãmînt sã aibã o zi neuitatã din ziua
aceasta, în aceastã clipã de trecere din noapte la o zi strãlucitã;
dintr-o stare de pãcat ºi de depãrtare de Dumnezeu, la o stare de
unire ºi pãrtãºie cu Dumnezeu. Noi dorim din toatã inima sã mai
facem încã o datã o chemare. ªi acolo unde vã gãsiþi, cei care vor
sã se hotãrascã pentru Domnul sã ridice mîinile. Slãvit sã fie
Domnul! Iatã, atîtea mîini r i d i cat e º i at î t ea i nimi ridicate ºi
îndreptate spre mîntuire! Noi acum, în numele tuturor, vom face o
scurtã rugãciune de predare. Însoþiþi-ne, pentru cã timpul este scurt.
Urmeazã un pro gram foarte frumos, de care veþi fi fericiþi ºi
binecuvîntaþi cã veþi avea parte. Dar înainte de aceasta, dorim sã
intrãm în acest program cu aceastã problemã rezolvatã, problema
mîntuirii pentru cei care vor sã se hotãrascã pentru Domnul. Toþi cei
care vor sã se hotãrascã sã repete - mai tare sau mai încet, dupã cum
vor putea, din locul unde se gãsesc - aceste cîteva cuvinte din
rugãciunea noastrã de predare în slujba lui Dumnezeu. ªi credeþi din
toatã inima cã Domnul este aici; cã ascultã aceastã rugãciune de
predare; cã numele vostru îl va scrie îngerul în Cartea lui Dumnezeu
pentru viaþa veºnicã.
ªi, în ziua cînd cãrþile acestea vor fi deschise, toþi cei care vor
fi gãsiþi scriºi în Cartea Vieþii vor avea parte de mîntuirea lui
Dumnezeu. El sã vã ajute sã vã împliniþi legãmîntul. ªi noi, care
l-am pus mai demult, ºi cei care-l puneþi astãzi, ºi cei care - dacã va
mai fi har de la Dumnezeu - sã-l puneþi mîine, în ziua aceea sã ne
auzim numele citit în Cartea Vieþii ºi sã gãsim dreptul sã intrãm pe
porþile cetãþii Ierusalimului ceresc. Domnul va face aceasta, pentru
cã adevãrat este Cuvîntul Lui. ªi oricine vrea sã se hotãrascã pentru
El acum va gãsi atunci rãsplatã cereascã în Împãrãþia Lui. Ne
ridicãm în picioare ºi, cu o scurtã rugãciune pentru cei care se
predau D o mn u l u i , co n t i n u at ã ap o i cu r u g ãciunea noastrã de
mulþumire pentru seara aceasta, vom încheia aceastã primã parte a
programului nunþii noastre de astãzi. În Numele Tatãlui ºi al Fiului
ºi al Sfîntului Duh. Amin. ªi cu inima, ºi cu urechile sufletului ºi
cu ale trupului, ascultînd Cuvîntul Tãu. Binecuvînteazã pe cei care,
auzind chemarea Ta lîngã inima lor, Þi-au deschis inima ºi au zis:
Vino Doamne Isuse! Umple ºi inima mea! Schimb-o dupã voia Ta!
Pag. 376

Alungã pãcatele ºi rãutãþile de acolo; ºi, înnoind-o, sfinþeºte-o,

umplînd-o cu roadele Duhului Sfînt. Ascultã rugãciunile noastre
pentru ei ºi ale lor pentru ei ºi le dãruieºte aceastã înnoire ºi sfinþire
pentru viaþa veºnicã. Iar nouã, celor ce am pornit pe aceastã cale,
ajungînd ºi dorind sã ajungem niºte cetãþeni vrednici ai patriei
noastre ºi niºte fii credincioºi ºi smeriþi, trãitori ai Bisericii noastre,
ajutã-ne sã ne ducem tot mai cu vrednicie viaþa aceasta, pentru a
deveni ºi pãrinþi credincioºi, ºi soþi credincioºi, ºi soþii
credincioase, ºi copii credincioºi. ªi în toate privinþele sã fim
vrednici copii ai Tãi, vrednici fii ai neamului nostru ºi ai Bisericii
Tale. Binecuvînteazã, Te rugãm, pe toþi cei care au luat parte la
nunta aceasta. Te rugãm, în primul rînd, pentru mirii iubiþi. Cum
ne-am rugat de la început, ne rugãm ºi acum. Dãruieºte-le o viaþã
fericitã ºi binecuvîntatã! Cuvîntul Tãu Cel Sfînt fã sã fie o candelã
pentru picioarele lor ºi o fãclie pentru drumul lor, ºi o mîngîiere
pentru genunchii lor, pentru lacrimile lor, pentru suferinþele ºi
jertfele care vin pe calea unei vieþi de cãsnicie, pînã la sfîrºit. ªi
astfel, lumina Ta sã-i cãlãuzeascã pînã vor ajunge în Împãrãþia Ta,
aºa cum ºi-au propus de la început. Te rugãm pentru pãrinþii lor
trupeºti ºi duhovniceºti, sã-i ajuþi la fel.
Pentru cei care duhovniceºte i-au crescut ºi i-au ajutat sã ajungã
în starea aceasta, Îþi mulþumim ºi ne rugãm pentru ei. Te rugãm
pentru prietenii lor, pentru vecinii lor, pentru rudeniile lor, pentru
consãtenii lor, pentru toþi cunoscuþii lor ºi pentru toþi cei care se
roagã pentru ei ºi care în acest ceas hotãrîtor pentru viaþa lor cautã
sã-i sprijine cu un cuvînt frumos, cu un gest de dragoste, cu un
ajutor în Numele Tãu, fie de un fel, fie de celãlalt. Te rugãm sã
binecuvîntezi cuvîntul mãrturisit ºi pe cei care l-au ascultat cu
evlavie. Îþi mulþumim Doamne pentru toþi cei care au stat aceste
ceasuri liniºtiþi ºi au ascultat cu evlavie Cuvîntul Tãu. Tu, care ai
fost aici de la cea dintîi clipã ºi eºti aici, ºi vei fi pînã în cea din
urmã, îi vezi bine pe toþi, pe fiecare cum stã ºi cu ce gînd a venit ºi
cu ce gînd stã acum în faþa Ta. Binecuvînteazã-i ºi le rãsplãteºte.
N o i l e m u l þ u m i m î n N u me l e T ã u p e n t r u c ã a u d at a s c u l t a r e
îndemnului ºi au stat cu atîta evlavie. Deºi au trebuit sã stea atîtea
ceasuri în picioare, au stat liniºtiþi, respectînd sfîntul Tãu Cuvînt.
Nu uita aceasta Doamne ºi, în ziua rãsplãtirilor, rãsplãteºte-le ºi
aceasta.
Celor care au stat pe scaun rãsplãteºte-le o datã; celor ce au stat
în picioare rãsplãteºte-le de 10 ori, pentru cã Tu ºtii Doamne cît de
mare este preþul cu care fiecare rãscumpãrãm fiecare clipã, dar pe
care dorim sã o dãm curatã ºi frumoasã pentru Tine. Te rugãm încã
o datã sã binecuvîntezi autoritãþile satului acestuia cu multã putere
ºi luminã cereascã. Binecuvînteazã-le familia ºi le rãsplãteºte cã
ne-au asigurat aceste ceasuri liniºtite în care sã Te lãudãm pe Tine
ºi sã ne aducem aminte de istoria frumoasã a pãrinþilor ºi
înaintaºilor noºtri ºi sã cãpãtãm din ea inspiraþie ºi putere sã trãim
ºi noi demn ºi vrednic, ca niºte urmaºi ai acestor oameni sfinþi.
Dacã sîntem urmaºi ai unor lei, sã nu fim niºte pisici nevrednice, ci
sã fim ºi noi la înãlþimea chemãrii lor, oameni superiori ºi vrednici
în toate privinþele.
 Pag. 377

Aºa Te rugãm sã ne ajuþi sã trãim frumos, pentru ca sã antrenãm

pe calea Ta cît mai multe suflete, pînã cînd toatã þara noastrã va
deveni un colþ de rai, plin de fiinþe sfinte ºi curate, care sã se
priveascã cu dragoste ºi sã îºi dea bineþe cîntînd, ºi sã se
îmbrãþiºeze totdeauna, sãrutîndu-se pe lacrimi de bucurie ºi la
întîlnire, ºi la despãrþire. Atunci abia poporul nostru va fi deplin
fericit, pentru cã Tu vei fi pacea ºi bucuria inimii lui, de la cel dintîi
pînã la cel din urmã ºi de la cel mai mare pînã la cel mai mic. Aºa
dorim Doamne pentru poporul nostru. ªi Te rugãm pentru Biserica
noastrã ºi pentru toþi pãstorii rînduiþi de Tine în ea. Dãruieºte-le
toatã lumina ºi puterea de care au nevoie ca sã poatã ajuta cu
rãbdare, cu blîndeþe, cu bunãtate pe toþi cei slabi, pînã vor deveni
tari; pe toþi cei mici, pînã vor fi ºi ei mari; pe toþi cei bolnavi, pînã
vor ajunge ºi ei sãnãtoºi; pe cei din urmã, pînã vor ajunge ºi ei
înainte; pe cei smeriþi, pînã vor ajunge ºi ei vrednici Doamne sã fie
pildã ºi frumuseþe pentru urmaºi ºi pentru toþi cei care privesc la
noi. Binecuvînteazã mamele poporului nostru. Ne rugãm îndeosebi
pentru mamele tinere cu copilaºii micuþi, cele mai slabe fiinþe.
Dãruieºte-le puterea ºi ajutorul Tãu, ca sã-ºi poatã creºte copiii
vrednici, dupã voia Ta ºi dupã Cuvîntul Tãu Cel Sfînt. Izbãveºte
þara noastrã de calamitãþi. Doamne, Îþi mulþumim cã de cutremurul
înspãimîntãtor care i-a nenorocit atît de mult pe alþii, pe noi ne-ai
ferit.
Ce minunate ºi liniºtitoare sînt comunicatele. N-avem victime,
n-avem pagube deosebite. Îþi mulþumim Doamne pentru astfel de
comunicate. Pãzeºte ºi mai departe þara noastrã de orice rãu. ªi, cînd
va trebui, din cauza pãcatelor omenirii, sã trimiþi nenorociri peste
oameni, ajutã-ne ca noi sã fim credincioºi ºi peste noi nenorocirea
sã treacã f ãr ã u r mãr i n ef as t e. Izbãveºte-ne de cutremure, de
inundaþii, de secete pustiitoare, de foamete, de ciumi despre care
spune Cuvîntul Tãu cã vor veni peste oamenii necredincioºi din
timpurile din urmã. Dã-ne nouã Doamne credinþa înainte de a veni
aceste nenorociri, pentru ca credinþa în Tine ºi umblarea dupã voia
Ta sã ne punã la adãpost ºi sã fim feriþi, potrivit Cuvîntului Tãu
care spune: Cel ce stã sub ocrotirea Celui Preaînalt ºi face din Cel
Atotputernic tunul lui de scãpare, nici o nenorocire nu-l va atinge
ºi nici o nefericire nu se va apropia de cortul sãu. Doar vei privi cu
ochii ºi vei vedea pedeapsa celor rãi, dar de tine nu se va apropia.
1.000 sã cadã alãturi de tine ºi 10 mii la dreapta ta, de tine nu se va
apropia.
Doamne, puternic este Cuvîntul Tãu ºi adevãrat! Noi credem! Am
trecut, într-adevãr, prin toate aceste nenorociri în care alþii au murit
toþi în jurul nostru, iar noi am scãpat, pentru cã adãpostul nostru ai
fost Tu. De-a lungul istoriei noastre, cîte nenorociri au trecut peste
noi! Popoarele care ne-au asuprit ºi ne-au pustiit sau nimicit, dar
noi Doamne ºi pãrinþii noºtri, care am stat la adãpostul Tãu, am
rãmas. Îþi mulþumim pentru pãrinþii noºtri sfinþi. Acum ei nu mai
sînt, dar pietrele ridicate de ei, mînãstirile frumoase, locurile de
închinãciune, toate aceste pietre ne grãiesc nouã ºi ne aduc aminte
de ei, ca ºi clopotele de la Putna, ca zidurile de la Cozia, ca toate
aceste monumente sfinte în care ne sînt pãstrate faptele de credinþã
ºi de jertfã ale înaintaºilor noºtri pentru care Tu ne-ai adus acum
bucuria libertãþii ºi independenþei noastre naþionale.
Pag. 378

Te rugãm Doamne ajutã-ne sã ne întoarcem cu adevãrat la Tine,

ca sã ne scapi Doamne ºi de sub robia vrãjmaºilor rãi care sînt:
pãcatul, alcoolismul, înjurãtura, necredinþa, vorba murdarã, lenea,
pîra, hoþia, toate celelalte rãutãþi care ne asupresc ºi ne nefericesc
neamul nostru mai rãu decît popoarele pãgîne care ne-au asuprit.
Dezrobeºte-ne sufleteºte Doamne ºi de sub aceste apãsãri nefericite.
Fã sã devenim oameni noi, credincioºi ºi sfinþi, pentru ca sã ne
putem bucura de o libertate deplinã nu numai naþionalã, ci ºi
duhovniceascã, sufleteascã. Mulþumim pentru toatã bucuria pe care
ne-ai dat-o astãzi. Te rugãm sã-i binecuvîntezi pe cei care au stat
liniºtiþi ºi au ascultat. Binecuvînteazã sufletele care s-au hotãrît
pentru Tine ºi pãstreazã-le credincioase. Adaugã mereu la numãrul
lor altele ºi altele, pînã cînd toþi vor fi credincioºi ºi toatã þara
noastrã va fi plinã de cunoºtinþa Cuvîntului Tãu cum e plin fundul
mãrii de apele ce-l acoperã, pentru cã aceasta este fãgãduinþa Ta
pentru vremile viitoare. Noi dorim sã grãbeºti venirea acestor
vremuri. ªi, în anticiparea lor, Te binecuvîntãm pe Tine, care ni le
vei aduce. Foloseºte-Te ºi de noi pentru grãbirea venirii acestei
Împãr ãþii. Pe cei rãtãciþi de la credinþa noastrã întoarce-i cu
dragoste.
Fã ca, vãzînd ei astfel de petreceri fericite, sã vadã cît de
frumoase sînt binecuvîntãrile pe care le dai Tu în Biserica noastrã
ºi în credinþa noastrã, pe linia sãnãtoasã a înaintaºilor noºtri ºi în
simþãmîntul curat al dragostei faþã de poporul nostru.
Binecuvînteazã-i pe toþi cei prin care ne-ai dat aceastã bucurie ºi le
rãsplãteºte. Iar nouã, acum, ajutã-ne sã nu uitãm niciodatã ceea ce
am vãzut ºi am simþit de data aceasta. Sã punem gînd ºi hotãrîre sã
fim mai buni mîine decît astãzi. ªi astfel, înnoind mereu viaþa
noastrã dupã voia Ta, sã ne bucurãm în ziua cînd vei veni Tu sau
cînd ne vei chema ºi vom veni noi, de vederea ºi de moºtenirea
Împãrãþiei Tale cereºti. Pentru toate Îþi mulþumim ºi ne închinãm
Þie, cãci a Ta este Împãrãþia, puterea ºi mãrirea, a Tatãlui, a Fiului
ºi a Sfîntului Duh. Amin. Slãvit sã fie Domnul! Noi vom cînta
cîntãrile acestea, pînã cînd le vom putea uniformiza pentru noi toþi,
cu melodia cunoscutã în zona respectivã. Vom cînta, deci, imnul de
cinstire a Maicii Domnului dupã felul cum se cîntã în zona aceasta,
pentru ca sã cîntãm cu toþii. ªi dupã aceasta vom încheia cu Fie
Numele Domnului binecuvîntat de acum ºi pînã-n veac ªi prima
parte a acestui program se va sfîrºi; va începe partea a doua. Cine
va putea sã rãmînã ºi la partea a doua va rãmîne. Iar cei care vor fi
siliþi sã plece vor putea pleca în aceastã scurtã pauzã care intervine
între programul acesta care se încheie cu rugãciunea ºi celãlalt care
va începe dupã aceea. Acum, cîntarea Cuvine-se cu adevãrat.
 Pag. 379

Cele 3 feluri de ispite

O parte dintr-o vorbire a fratelui Traian Dorz de la o adunare

Mîntuitorul nostru a fost luat de Duhul Sfînt ºi dus în pustie, sã

fie ispitit de diavolul. Acolo, dupã 40 de zile ºi 40 de nopþi de post,
a flãmînzit. Cînd a flãmînzit, a venit ispititorul cu ispita trupeascã
ºi I-a spus: A! Acuma eºti flãmînd! Acuma eºti cel mai slab. Acuma
pot eu sã vin cu ispita ºi sã-Þi ofer ceva care sã-Þi poatã potoli
foamea Ta ºi Îþi poate liniºti trupul tãu. Primeºte de la mine ceea
ce-Þi spun. Tu zici cã eºti Fiul lui Dumnezeu. Zi pietrelor acestora
sã se facã pîini ºi potoleºte-Þi foamea. De ce sã mai rabzi? Dar
Mîntuitorul, care a înþeles ispita, i-a zis: Nu vreau sã primesc nimic
de la tine. Pînã n-a sosit vremea sã-Mi dea Dumnezeu ceea ce-mi
lipseºte, pînã atunci rabd ºi aºtept. ªi cred cã nu numai cu pîine
trãieºte omul, ci cu orice cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu.
A înþeles Mîntuitorul cã nu trebuie sã primeascã nici pentru
nevoile Sale trupeºti nimic, pînã cînd Dumnezeu aduce vremea sã-I
dãruiascã. Fiindcã Tatãl ºtie de ce avem noi nevoie. ªi ºtie vremea
cînd putem fi ajutaþi. Dar ºtie ºi pînã unde trebuie sã meargã
înfrînarea ºi rãbdarea noastrã în ascultarea de voia Sa. Însã ceea ce
depãºeºte puterea trupului nostru, Dumnezeu nu îngãduie. La vreme
potrivitã, ne dãruieºte pregãtit de El ceea ce ne trebuieºte. ªi nu ne
lasã, ºi nu ne îngãduie sã primim oferta diavolului ºi rezolvarea pe
care o aduce diavolul în problemele noastre trupeºti. A venit ispita
sufleteascã. Dacã l-a biruit în felul acesta, diavolul L-a luat ºi L-a
dus pe un munte înalt ºi I-a arãtat slava lumii ºi bogãþiile ei ºi I-a
spus: Astea sînt ale mele! Minþea! Nu sînt ale lui. Al Domnului este
pãmîntul ºi tot ce este pe el, spune în Psalmi. Dar diavolul este
mincinos ºi oferã ceea ce nu este al lui, ca sã poatã înºela sufletul
dornic dupã lucrurile înalte, dupã slavã, dupã glorie ºi dupã lucruri
pe care, de obicei, lumea le oferã ºi lumea le cautã. Mîntuitorul a
biruit aceastã ispitã de slavã ºi a spus: Înapoia mea, Satano! Scris
este: Numai lui Dumnezeu sã I te închini ºi numai Lui sã-I slujeºti.
Aceasta era ispita sufleteascã.
A venit ispita cea mai grea, ispita duhovniceascã, apoi, cînd
diavolul L-a luat, L-a dus în sfînta cetate, L-a aºezat pe sfînta Casã
a lui Dumnezeu, Templul, ºi a luat în mînã sfîntul Cuvînt ºi I-a zis:
Aruncã-Te jos, pentru cã este scris: El va porunci îngerilor Sãi sã
Te ia pe braþe. ªi ei Te vor purta pe mîini, ca nu cumva sã Te
loveºti cu piciorul de vreo piatrã. Mîntuitorul a refuzat ºi
interpretarea biblicã pe care i-o oferise vrãjmaºul ca sã-L ispiteascã,
sã-L piardã duhovniceºte. Oricît de multe ispite am avea pe pãmînt,
în oricare stare, oricare dintre noi ar fi, la orice vîrstã ºi în orice
poziþie socialã am fi, toate ispitele noastre sînt de aceste 3 feluri:
ispite trupeºti, ispite sufleteºti ºi ispite duhovniceºti. Vrãjmaºul se
apropie de fiecare dintre noi cu ispitele trupeºti potrivit vîrstei
noastre. ªi dupã aceea cu ispitele sufleteºti, ºi apoi cu ispitele
duhovniceºti. Cu ispitele trupeºti se apropie de toþi. Cu ispitele
sufleteºti, de unii. Cu ispitele duhovniceºti, numai de cei mai aleºi,
de cei care cautã Cuvîntul lui Dumnezeu, de cei care au în ei fricã
de Dumnezeu ºi doresc sã pãzeascã Sfîntul Sãu Cuvînt.
Pag. 380

Acum, fiecare dintre noi trebuie sã avem foarte multã grijã,

pentru cã mai ales în vremea de post ºi în vremea de rugãciune vine
ispititorul cu cele mai multe ºi mai felurite dintre ispitele sale.
Totdeauna sîntem în primejdie ºi vrãjmaºul cautã totdeauna sã ne
ispiteascã. Dar în vremea postului, bãgaþi de seamã cum vine
ispititor u l d e cel e mai mu l t e o r i . C u v î n t u l l u i D u mn ezeu ne
porunceºte ºi ne învaþã care este adevãratul post: cît de curatã
trebuie sã ne fie inima, cît de înfrînate trebuie sã ne fie purtãrile, cît
de curaþi trebuie sã n e f i e o ch ii , cî t d e at en þ i s ã f i m în toate
umblãrile noastre, cît de liniºtiþi în cuvîntul nostru, cît de mãsuraþi
în toate umblãrile noastre, cît de largã trebuie sã ne fie deschisã
mîna ºi inima spre cei lipsiþi. Cãci acesta este postul plãcut lui
Dumnezeu: sã-þi deschizi inima spre cel lipsit, sã-þi îndrepþi mereu
- ºi clipã de clipã - rugãciunea pentru înaintarea Evangheliei, pentru
biruirea rãului, pentru cei care sînt în diferite necazuri ºi chiar ºi
pentru noi înºine, care avem nevoie zilnic de puterea lui Dumnezeu.
Cît de mãsuratã trebuie sã ne fie vorba ºi cît de liniºtit duhul!
Dar bãgaþi de seamã, chiar în zilele de post ºi rugãciune, cum vine
ispita: sã te enervezi, sã te cerþi, sã lupþi împotriva celui care îþi face
bine, sã respingi mustrarea, sã-þi închizi mîna. Cît de ocupat eºti, ca
sã nu te poþi ruga. Cît de multe griji ºi cît de multe piedici îþi vin,
pentru ca sã te tulbure ºi sã nu poþi avea atunci acea liniºtitã stare
pe care o cere, în chip deosebit, Domnul în astfel de împrejurãri.
Avem un ispititor vrãjmaº care se þine dupã fiecare dintre noi cu
felurite ispite. Noi trebuie sã ºtim cã trebuie sã luptãm neîncetat.
Pentru cã nu-i de-ajuns cã ne-am hotãrît pentru Domnul; nu-i
de-ajuns cã am mers o bunã bucatã din viaþa noastrã pe calea
Domnului; nu-i de-ajuns cã am fost o mare parte din viaþa noastrã
statornici ºi credincioºi în Lucrare ºi în frãþietatea în care ne-a
chemat Domnul. Trebuie pînã la sfîrºit sã ducem aceastã luptã.
Trebuie pînã la sfîrºit sã fim statornici. Trebuie pînã la sfîrºitul
zilelor ºi vieþii noastre sã ducem aceastã luptã sfîntã, cu hotãrîrea
ºi cu legãmîntul pe care de la început l-am fãcut pentru aceasta. De
aceea, cred cã o mare parte din lupta noastrã duhovniceascã este sã
înfruntãm ispita.
Sã bãgãm de seamã ce ispitã întrebuinþeazã mai ales vrãjmaºul
faþã de noi ºi în care dintre aceste lupte ºi ispite sîntem mai slabi,
sã ne întãrim. Trebuie sã ne întãrim neîncetat în aceastã luptã sfîntã,
pentru cã vrãjmaºul nostru, potrivnicul ºi ispititorul, care se þine pas
cu pas dupã noi, pe foarte mulþi dintre vitejii Domnului ºi dintre cei
care au pornit pe calea mîntuirii i-a doborît ºi i-a nimicit atunci cînd
credeau cã au ajuns biruitori ºi cã nu-i mai paºte nici o primejdie.
Fiecare dintre noi avem ispitele noastre. Adicã cu fiecare dintre noi
vrãjmaºul se luptã - ºi se va lupta pînã la sfîrºit. Faþã de cei tineri,
întrebuinþeazã un anumit fel de ispite; faþã de cei mai în vîrstã, un
alt fel de ispite. Pentru credincioºii care sînt începãtori, un fel de
ispite; pentru cei care de-acum sînt pe calea Domnului de mulþi ani,
întrebuinþeazã alt fel. Noi trebuie sã fim treji în orice vreme. ªi
sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu, prin vestitorii Evangheliei Sale, ne
aduce mereu aminte de acest lucru. Sfîntul Apostol Petru ne spune:
Fiþi treji ºi vegheaþi, cã potrivnicul vostru umblã ca un leu rãcnind,
cãutînd pe cine sã înghitã. Sigur cã noi avem puternica apãrare a
Domnului nostru Isus Hristos la orice pas, pentru cã El ne-a spus:
 Pag. 381

Nu vã temeþi! Eu sînt cu voi pînã la sfîrºitul veacurilor, în orice

zi. Dar, pentru a avea puternicul Sãu sprijin, trebuie sã stãm
necurmat alipiþi de El ºi veghetori. David, în Psalmi, spune: Eu îmi
întorc necurmat privirile spre Domnul. De ce? Pentru cã spune el în
Psalmul 91: Cel ce stã la umbra Celui Preaînalt ºi stã sub ocrotirea
Celui Atotputernic zice despre Domnul: El este locul meu de
adãpost ºi cetãþuia mea, Dumnezeul meu în care mã încred. Atunci
ºi Domnul îi spune: Nu te teme de nici un rãu, Eu sînt cu tine. Nu
te teme de boli, nu te teme de primejdii, nu te teme de ciumã, nu te
teme de molimã, de groaza din timpul nopþii, de nimic. 1.000 sã
cadã alãturi de tine ºi 10 mii la dreapta ta, de tine nu se va apropia.
Pentru cã zici: Domnul este locul meu de adãpost ºi faci din Cel
Preaînalt turnul tãu de scãpare, de aceea nici o nenorocire nu te va
ajunge ºi nici o primejdie nu se va apropia de cortul tãu. Da!
Desigur, dacã stãm la adãpostul Domnului ºi dacã avem în El turnul
nostru de scãpare. Dar ce înseamnã, practic, asta? Cît de adîncã
trebuie sã fie pãrtãºia dintre noi ºi Hristos? Aceasta înseamnã cã
primejdia este aºa de mare, încît nu este nici unul dintre noi care s-o
biruie, dacã nu este în Hristos.
ªi cã adãpostul nostru este aºa de puternic, cã Hristos este pentru
noi un turn aºa de puternic de apãrare, încît nici o primejdie nu ne
poate atinge; numai dacã noi rãmînem totdeauna în El. De aceea
Sfîntul Cuvînt ne spune: Pe voi înºivã cercaþi-vã: sînteþi voi în
credinþã sau nu? Pe voi înºivã încercaþi-vã: recunoaºteþi voi cã
Hristos este în voi? - afarã numai dacã sînteþi lepãdaþi. Deci, a fi în
credinþã ºi a avea pe Hristos în noi, acesta este singurul loc ºi
singurul fel în care putem fi biruitori în toate ispitele noastre. Ceea
ce avem de gîndit noi, care am apucat pe calea Domnului de mulþi
ani, ºi ceea ce trebuie sã cercetãm la noi în fiecare zi este: în ce
stare stãm noi faþã de ispite ºi în ce stare stãm faþã de Domnul?
Cunoaºtem noi felul de ispite pe care diavolul le întrebuinþeazã faþã
de noi ºi ne alipim noi stãruitor de Domnul, ca sã cãpãtãm putere sã
biruim ispitele acestea? Ispitele tinereþii, ispitele bãrbãþiei, ispitele
locurilor joase, ispitele locurilor înãlþate, ispitele celor care
propovãduiesc Cuvîntul, ispitele celor care ascultã Cuvîntul lui
Dumnezeu.
Cãci fiecãruia dintre noi vrãjmaºul ne pregãteºte felurite ispite:
ispitele surorilor; ispitele fraþilor; ispitele celor mici; ispitele celor
mari. Vrãjmaºul se apropie de fiecare dintre noi cu diferite ispite.
Dar fiecãruia dintre noi ne vine cu una sau cu mai multe dintre
aceste 3 feluri de ispite: ispitele trupeºti, cu care vine cel dintîi ºi
cu care vine la toþi; ispitele sufleteºti, cu care vine la aceia pe care
î i p o at e amãgi sã iubeascã slava lumii ºi sã facã t o t u l ca s - o
dobîndeascã: înãlþarea în faþa oamenilor ºi stãpînirea lucrurilor
amãgitoare ale pãmîntului; ºi ispitele duhovniceºti, pe care ni le
aduce, cu feluritele învãþãturi amãgitoare ºi strãine cu care vrea sã
ne clatine de p e t emel i a s ãn ãt o as ã a î n v ãþ ãt u r ii pe care ne-a
întemeiat mîntuirea de la început; prin care am primit credinþa ºi
naºterea din nou ºi prin care am pus legãmînt sã-L slujim pe
Domnul pînã la sfîrºitul vieþii noastre. Acestea sînt ispite felurite,
dar toate sînt de aceste 3 feluri. Fiecare trebuie sã bãgãm de seamã
sã ne pãzim, în primul rînd, de ispitele trupeºti. De ispitele care vin
sã ne amãgeascã trupul nostru.
Pag. 382

Satana s-a apropiat de Mîntuitorul cînd El a flãmînzit; ºi atunci

I-a oferit soluþia lui, sã scape de foame. Înainte de a-I da Dumnezeu
p î i n e a , î n a i n t e d e a v e n i v r e me a s ã p r i m e a s c ã d i n m î n a l u i
Dumnezeu potolirea foamei Sale trupeºti, vrãjmaºul vine ºi-I oferã
el posibilitatea sã ªi-o potoleascã. Sã fim foarte atenþi! Fiecare
dintre noi se poate întîmpla sã ajungem sã ducem lipsã de ceva.
Ducem lipsã de pîine, ducem lipsã de slujbã, de serviciu, ducem
lipsã de casã, ducem lipsã de bani, ducem lipsã de soþ sau soþie,
ducem lipsã de ceva pe pãmînt. Cînd am ajuns sã dorim puternic ºi
sã simþim puternic nevoia aceasta, vine vrãjmaºul ºi ne oferã el
soluþia lui: Vrei bani? Foarte bine! Uite: falsificã aici o cifrã ºi fã
acolo, ºi încasezi diferenþa. Vrei bani? Foarte bine! Uite aici o
posibilitate: fã ici o manevrã, înºalã ici într-un fel, acoperã ici ºi, ia
d e ai ci º i , r ecu p er eazã d e a i c i , f ã c u m v a. ª i v r ãj maº u l v i n e
totdeauna cu o soluþie datã de el, cînd îþi lipseºte banul sau pîinea,
sau diferite alte trebuinþe trupeºti. Vrãjmaºul þi le oferã. Nici nu ºtii
cum þi le oferã. Credinciosul treaz este atunci atent ºi spune: Asta
este de la tine, vrãjmaºule. Înapoia mea, satano! Mai bine mor de
foame, decît sã mãnînc o pîine furatã. Mai bine sã mor de foame,
decît sã mãnînc o pîine cîºtigatã pe nedrept.
Mai bine sã mor de frig, decît sã îmbrac o hainã care nu este a
mea ºi de care am dezbrãcat pe altcineva. Mai bine sã mor nefericit,
decît sã ajung fericit nefericindu-l pe altul, pe un semen al meu,
luîndu-i ce este al lui. Mai bine sã ard, decît sã iau averea cuiva,
soþia cuiva, copilul cuiva, casa cuiva. Mai bine sã mor în chinuri,
decît sã caut fericirea nefericind pe altul sau primind un lucru care
nu-mi este dãruit ºi nu-mi este dat curat ºi cinstit de Dumnezeu
pentru trebuinþele mele. Aºa spune un credincios, cum a spus
Mîntuitorul: Mai bine mor de foame aici, decît sã mãnînd o pîine pe
care mi-o îmbii tu, satanã! Aºa trebuie sã primeascã ºi sã priveascã
un adevãrat credincios la tot ceea ce i se îmbie. Mai bine rabd de
foame, decît sã mã îmbogãþesc sau sã-mi cîºtig o pîine prin ceea ce
este urît înaintea lui Dumnezeu. Am fost foarte amãrît adeseori cînd
am vãzut fraþi de-ai noºtri sau credincioºi care întrebuinþeazã ceea
ce este urît înaintea lui Dumnezeu ºi fac ceea ce este osîndit de
Cuvîntul Cel Sfînt.
Dumnezeu ne-a dat recoltã bogatã de prune ºi noi facem din ele
otravã pentru pierzarea sufletului nostru ºi a altora. ªi zicem: Dar
ce rãu este în asta? Exact cum spune Cuvîntul lui Dumnezeu despre
cei care fac aºa. Sau unii fac, dar nu beau ei, însã vînd altora.
Pentru cã dacã pentru ei e rãu, pentru alþii nu conteazã cum este. Un
ban sã aibã! Este acest lucru cinstit înaintea lui Dumnezeu? ªi este
curat în faþa Cuvîntului Sãu Cel Sfînt? Oare cum vom rãspunde în
Ziua Judecãþii, cînd noi darul lui Dumnezeu l-am prefãcut în mijloc
de nimicire, potrivit îndemnului satanic care ne ispiteºte cu acest
lucru? ªi ispita aceasta ne biruie aºa de uºor. ªi în aceastã ispitã
trãim de ani de zile ºi nici nu ne gîndim cã aceasta este frînghia cu
care vrãjmaºul ne trage în fundul iadului ºi prãpastiei. ªi ca aceasta
sînt diferite atîtea altele ispite, la care nici nu ne gîndim cã sînt
pãcate - ºi le facem. Ba, s-a apucat ºi s-a rãspîndit obiceiul ºi vorba:
Apoi nu-i pãcat sã furi de la stat, cã acolo muncim toþi ºi furãm, ºi
înºelãm, ºi minþim. ªi, în felul acesta, mîncãm o pîine pe nedrept.
 Pag. 383

Nu-i mai bine sã rãbdãm de foame, decît sã mîncãm o pîine

furatã, care nu-i binecuvîntatã de Dumnezeu ºi nu-i cîºtigatã, ºi
adusã în mod cinstit? Iatã o ispitã în care cãdem foarte mulþi ºi pe
care - pentru cã ne place ºi nu dorim sã ne lepãdãm de ea gãsim
motive sã o justificãm ºi sã o apãrãm, numind-o cã este un procedeu
drept ºi un lucru cinstit. Dumnezeu ne-a învãþat sã fim cinstiþi în
toate purtãrile noastre. Ba nu numai cinstiþi, ci este scris: Fiþi sfinþi
în toatã purtarea voastrã. Atunci cum putem noi sã împãcãm cu
porunca lui Dumnezeu aceste lucruri urîte, care nu sînt de la
Dumnezeu ºi sînt împotriva voii Sale? Iatã ispite la care adeseori nu
cugetãm, dar în care zãcem. ªi în, Ziua Judecãþii, ne vom mira cînd
ni se va spune: Da, aþi predicat frumos. Aþi cîntat frumos. Aþi
umblat frumos. Dar aþi lucrat fãrãdelege, pentru cã aþi trãit în pãcat
ºi n-aþi vrut sã vã despãrþiþi de pãcat. Din dorinþa de a avea un lucru
la care n-aþi vrut sã renunþaþi, aþi cãlcat mai degrabã voia lui
Dumnezeu ºi nu v-a fost teamã de Cuvîntul care vã poruncea sã vã
pãziþi de tot ceea ce pare rãu. E adevãrat cã nu-i uºor sã mergi pe
calea mîntuirii. Nimeni n-a spus aceasta. În Împãrãþia lui Dumnezeu
s-a citit cã trebuie sã intrãm prin multe necazuri ºi prin multe
înfrînãri.
Cum ne putem închipui noi cã au putut sã facã astfel de lucruri
înaintaºii noºtri sfinþi, martirii, mucenicii, Sfinþii Pãrinþi, de care e
plinã istoria Bisericii ºi laudele Cuvîntului lui Dumnezeu? Cînd ei,
înfrînîndu-se de la toate, au ajuns biruitori ca ºi Mîntuitorul, prin
renunþare ºi prin luptã, ºi prin înfrînare, iar noi, dorim sã pãºim pe
urmele lor, ne lãudãm cu credinþa lor - sau poate cã ne lãudãm cu
o credinþã mai mare decît a lor - ºi, în lupta cu aceste ispite,
justificãm cãderile noastre, în loc sã le plîngem. Îndreptãþim aceste
lucruri, în loc sã le osîndim. ªi, în loc sã ne lepãdãm de ele, ne
complacem în aceastã stare. Cum sã nu ne biruie apoi ispititorul ºi
cu celelalte ispite? Cãci prin aceste ispite vin celelalte. Ispitele
trupeºti deschid calea la toate celelalte ispite. ªi la cele
duhovniceºti. Nu cade din credinþã ºi nu rãtãceºte de la învãþãtura
sãnãtoasã un suflet credincios ºi smerit care, cu înfrînare ºi evlavie,
se sileºte sã meargã pe calea sfinþeniei lui Dumnezeu.
Numai aceia cad din învãþãtura cea bunã ºi cad din cugetul curat,
care, mai întîi, cad în pãcate, trãiesc în pãcate ascunse, vorbesc
despre Cuvîntul lui Dumnezeu, dar în inima ºi în viaþa lor, în
intimitatea ºi în ascunziºul lor, au încã pofte ascunse, pãcate
ascunse de care nu vor sã se lepede ºi pe care nu vor sã le
pãrãseascã, pentru cã nu-L iubesc pe Dumnezeu, ci iubesc trupul ºi
lucrurile de pe pãmînt. ªi cred cã în felul acesta se poate ajunge la
mîntuirea sufletului. Ne înºelãm, iubiþilor! Nu putem cîºtiga
Împãrãþia lui Dumnezeu fãrã jertfe. Nu putem sã mergem pe calea
lui Dumnezeu împreunã cu calea pãcatului. Nu putem sã slujim ºi
lui Dumnezeu, ºi lui mamona. Nu putem sã slujim la 2 stãpîni. Nu
putem bea ºi paharul Domnului, ºi paharul dracilor. Ne înºelãm! Ori
sîntem stãpîniþi de Duhul Domnului ºi o rupem cu duhul pãcatului,
ori atunci ne amãgim ºi ne înºelãm singuri, mergînd ºi cu Duhul
Domnului, ºi cu duhul alcoolului, cu duhul vrãjmaºului, cu duhul
satanic. Iatã lucruri la care trebuie sã gîndim adînc. Pentru cã
acestea ne pot nimici mîntuirea noastrã.
Pag. 384

Celor despre care spune în Evanghelie cã s-au înfãþiºat înaintea

Mîntuitorul ºi se lãudau: Doamne, n-am prorocit noi în Numele Tãu,
n-am scos noi draci, n-am fãcut noi minuni?, El nu le spune: N-aþi
fãcut!, ci le spune: Aþi lucrat fãrãdelege. Cãci în faþa Domnului nu
cuvintele ne vor justifica pe noi, ci faptele. Faptele noastre vor fi
judecate înaintea lui Dumnezeu dupã purtarea pe care am avut-o în
faþa Lui. Cuvîntul Sfînt ne porunceºte sã ne îndemnãm la sfinþenie,
aºa cum ne-a poruncit El. Avem fiecare ispitele noastre; avem
fiecare slãbiciunile noastre; sîntem încã fiecare dintre noi atît de
mult stãpîniþi de slaba noastrã fire pãmînteascã. Sfîntul Apostol
Pavel spune la Romani 7: Cînd vreau sã fac binele, rãul este lipit de
mine. Dar asta nu înseamnã cã mã las stãpînit de rãu ºi cã mã duc
mai departe pe calea rãului. Ci mã lupt! Mã lupt, spune Sfîntul
Apostol Pavel. N-am ajuns desãvîrºit, dar mã lupt. N-am ajuns încã,
dar alerg. N-am ajuns desãvîrºit, dar caut desãvîrºirea. ªi în aceasta
stã meritul cuiva, frumuseþea cuiva, cinstea cuiva ºi rãsplata cuiva.
Alergînd, luptînd, el cautã sã ajungã la desãvîrºire. ªi cu privire la
acest lucru, noi avem mult de gîndit fiecare. Avem ispite pe care
trebuie sã le biruim. Avem pãcate în care trãim de ani de zile. Din
astea trebuie sã ieºim. Avem porniri ºi slãbiciuni fireºti în noi.
Fiecare îºi cunoaºte firea sa ºi ºtie în ce pãcat este ispitit sã cadã
mai uºor. Cu acest pãcat trebuie sã fim mai necruþãtori. A fost
cineva cîndva beþiv? Acela trebuie sã nu bea nici un pahar cu vin,
nici un strop, niciodatã. Nici un fel de alcool. A fost cineva cîndva
desfrînat? Acela trebuie sã se fereascã de tot ceea ce poate sã-i
trezeascã în inimã vechile pãcate ºi sã-l atragã pe vechiul lor drum
prãpãstios. A fost cineva lacom cîndva? A fost cineva dornic ºi
iubitor de distracþiile pãcãtoase? Acela trebuie sã rupã orice contact
cu tot ceea ce a fost cîndva pentru el slãbiciunea cea mai mare ºi
primejdia cea mai mare a ispitirii. Pentru cã vrãjmaºul pe aceastã
cale cautã sã ne zdrobeascã inima ºi sã ne nimiceascã mîntuirea
sufletelor noastre: prin ispitele de care am fost cîndva mai tare
biruiþi ºi prin acelea de care firea noastrã este mai gata sã se lase
cuprinsã. ªi, dacã în inima noastrã mai avem încã pãcate de ascuns:
l ãco mi e, d o r i n þ ã d e s l av ã d eº ar t ã, ap l ecar e s p r e d i s t r acþ i i l e
pãcãtoase, sã o rupem pentru totdeauna cu ele.
 Pag. 385

Sã cerem lumina!

O vorbire a fratelui Traian Dorz, de la o adunare

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Pentru

cã duminica aceasta este o duminicã aºa de însemnatã, pentru cã în
aceastã duminicã a fost o Evanghelie aºa de minunatã, pentru cã
aceastã Evanghelie aºa de minunatã cuprinde în ea însãºi istoria
lumii, istoria omenirii, istoria fiecãruia dintre noi, e bine sã þinem
minte acest mare ºi sfînt adevãr. ªi, dupã ce ºi aceastã zi fericitã se
va sfîrºi - cã toate zilele se sfîrºesc, sã cugetãm adînc asupra acestor
lucruri auzite astãzi. Ele sã ne fie nouã o aducere aminte plãcutã ºi
niºte învãþãturi din care sã tragem totdeauna sfãtuirea cea bunã,
îndrumarea cea sãnãtoasã de care fiecare dintre noi avem nevoie în
drumul celorlalte zile, în care nu vom avea astfel de prilejuri. În
care numai aducerea aminte a celor petrecute astãzi ne va mai putea
aduce în inimã mîngîiere, bucurie ºi înviorare sufletului nostru. ªi,
pentru cã aceastã Evanghelie conþine aºa de mult, am dori s-o mai
citim o datã, cu toþii împreunã, ºi sã gîndim ceva mai adînc ºi ceva
mai apãsat fiecare dintre noi la starea sa sufleteascã cu privire la
înþelesul acestei sfinte Evanghelii.
Pentru cã adevãrat este Cuvîntul lui Dumnezeu ºi fiecare dintre
aceste cuvinte sînt pline de miez ºi sînt pline de putere pentru
fiecare dintre noi. ªi, cum am spus cã în Evanghelia de astãzi este
conþinutã istoria creaþiei, istoria omenirii ºi istoria fiecãruia dintre
noi în parte, sã gîndim la toate aceste lucruri ºi sã tragem din ele
învãþãtura cea mîntuitoare pentru sufletele noastre. Spune aceastã
sfîntã Evanghelie de la Sfîntul Evanghelist Luca, capitolul 18,
începînd cu versetul 35 e una dintre cele mai scurte Evanghelii ºi
totuºi conþine un adevãr aºa de însemnat, la care avem ce sã gîndim
ºi sã cugetãm fiecare dintre noi, tot lungul zilelor noastre: Pe cînd
Se apropia Isus de Ierihon, un orb ºedea lîngã drum ºi cerºea. Cînd
a auzit norodul trecînd, a întrebat ce este. I-au spus: Trece Isus din
Nazaret. ªi el a strigat: Isuse, Fiul lui David, ai milã de mine! Cei
ce mergeau înainte îl certau sã tacã; dar el þipa ºi mai tare: Fiul lui
David, ai milã de mine! Isus S-a oprit ºi a poruncit sã-l aducã la El;
ºi, dupã ce s-a apropiat, l-a întrebat: Ce vrei sã-þi fac?
Doamne, a rãspuns el, sã-mi capãt vederea. ªi Isus i-a zis:
Capãtã-þi vederea. Credinþa ta te-a mîntuit. Numaidecît orbul ºi-a
cãpãtat vederea ºi a mers dupã Isus, slãvind pe Dumnezeu. Tot
norodul, cînd a vãzut cele întîmplate, a dat laudã lui Dumnezeu. 3
mari adevãruri sînt conþinute aici. În 3 stãri a fost orbul acesta.
Înainte de a se întîlni cu Isus, el era un orb cufundat în total
întuneric; un om nefericit ºi necunoscut, care stãtea undeva ºi
cerºea. ªi, dacã se îndura cineva de el sã-l ridice ºi sã-l ducã acolo,
sã-l ridice ºi sã-l ducã acasã, el mergea. Dacã nu, ar fi stat acolo ca
un bolovan, ca un trunchi de lemn nemiºcat ºi neputincios. Starea
aceasta a lui era starea cea grea ºi cea nenorocitã a lumii înainte de
luminã. Scrie în Cartea Facerii cã: la început, pãmîntul era pustiu ºi
gol ºi întuneric era pe toatã faþa pãmîntului. Ce nefericit trebuie sã
fi fost pãmîntul, pustiu ºi gol, cu întunericul întins peste toatã faþa
pãmîntului.
Pag. 386

Nici urmã de luminã, nici urmã de bucurie, nici urmã de viaþã,

nici urmã de cîntare, nici urmã de bucurie nicãieri. Pustiu ºi gol,
întuneric. Aceasta era starea orbului înainte de a se întîlni cu
Hristos. Cînd însã Dumnezeu, în bunãtatea Sa, a adus ziua, cea
dintîi zi, ºi cînd cel dintîi cuvînt din gura lui Dumnezeu a ieºit,
spunînd: Luminã sã fie, atunci cel dintîi cuvînt al lui Dumnezeu a
fost: Luminã. ªi lumina aceasta a fãcut strãlucire ºi a adus viaþã.
Lumina acesta a dãruit bucurie peste acest pãmînt. Luminã! ªi din
luminã au ieºit toate celelalte. Din luminã a ieºit ordinea în Univers;
din luminã a ieºit curãþia; din luminã a ieºit strãlucirea; din luminã
a ieºit viaþa; din luminã a ieºit bucuria, cã în luminã sînt toate
l u cr u r i l e aces t ea. U n d e es t e l u m i n ã , a c o l o es t e o r d i n e, es t e
curãþenie, este putere, este viaþã, este bucurie, este iubire, este tot
ce poate fi fericit ºi frumos. Unde nu este luminã, acestea dispar.
Din luminã au ieºit toate lucrurile. Lumina a fost cel dintîi cuvînt.
ªi cel dintîi cuvînt le-a fãcut pe toate, pentru cã Lumina era Hristos.
Aºa a spus El cînd a venit ºi S-a arãtat viu în faþa noastrã, în chipul
nostru: Eu sînt Lumina lumii. Cine Mã urmeazã pe Mine nu va
umbla în întuneric, ci va avea Lumina Vieþii.
El era Lumina, pentru cã este scris: La început era Cuvîntul,
Cuvîntul-Luminã ºi Cuvîntul era cu Dumnezeu ºi Cuvîntul era
Dumnezeu. Tot ce a fost fãcut s-a fãcut prin El ºi nimic din ce a fost
fãcut n-a fost fãcut fãrã de El. În El era viaþa, ºi viaþa era lumina
oamenilor. Acesta a fost Hristos! Despre Moise se spune cã a lovit
cu toiagul în stîncã. ªi Pavel spune: Stînca era Hristos! Despre
Avram se spune cã a vãzut un înger. ªi îngerul era Hristos. Tot El
l-a înãlþat pe Ilie la cer. Atunci Elisei a vãzut un car de foc, dar era
Hristos, pentru cã nimeni nu s-a înãlþat la cer fãrã El. El este Acela
care ridicã; El este Acela care învie; El este Acela care dã viaþã; El
este Acela care saturã, pentru cã Pîinea este El, pentru cã Apa este
El, pentru cã Lumina este El, pentru cã Viaþa este El! De aceea a
putut sã fie luminã pe pãmînt, pentru cã El singur a putut da lumina.
ªi Lumina aceasta era Cuvîntul lui Dumnezeu ºi Cuvîntul lui
Dumnezeu era Hristos! De aceea El a putut da luminã orbului,
pentru cã El era Lumina.
El a trecut pe acolo. A mai trecut o datã, în Ioan, capitolul 9,
cînd un alt orb, din naºtere, la fel, cerºea. ªi ucenicii L-au întrebat:
Doamne, cine a pãcãtuit, omul acesta sau pãrinþii lui, cã s-a nãscut
orb? Dar Mîntuitorul a spus: N-a pãcãtuit nici el, nici pãrinþii lui,
ci s-a nãscut aºa ca sã se arate în el puterea lui Dumnezeu. De multe
ori se întîmplã pe pãmînt lucruri care rãmîn uimire ºi necunoscute
pentru noi. ªi sîntem înclinaþi adeseori sã-i judecãm pe pãrinþii unui
copil nenorocit sau pe urmaºii cuiva nenorocit. ªi spunem: Omul
acesta a pãcãtuit, de aceea l-a pedepsit Dumnezeu. Dar Mîntuitorul
ne-a învãþat sã nu judecãm niciodatã pe nimeni, ci sã zicem: S-a
nãscut aºa pentru ca sã se arate prin el lucrãrile lui Dumnezeu. Cînd
a trecut Mîntuitorul, El a ºtiut cã acolo este un orb, pentru cã El îl
fãcuse. El fãcuse acei ochi în care nu pusese luminã, tocmai pentru
ca, atunci cînd le va veni vremea sã se întîlneascã cu Hristos, El sã
punã în ei lumina pe care o lãsase nepusã la facerea lor. Pentru ca
cei care vãd sã cunoascã cã El este Dumnezeu. El a cunoscut cine
Îl aºteaptã acolo ºi a ºtiut ce îi lipseºte. Este un cuvînt care spune:
Vai de omul care are numai o singurã grijã!
 Pag. 387

ªi aceasta este foarte adevãrat. Cã în grele nenorociri se gãseºte

acela care are numai o singurã grijã. Omul, în general, are multe
griji în viaþa lui. Dar cel care se gãseºte într-o mare nenorocire nu
ar e d ecî t o s i n g u r ã g r i j ã, mai mar e d e c î t t o at e: s ã s cap e d i n
nenorocirea aceasta. Un pãrinte care are un copil orb n-are decît o
s i n g u r ã g r i j ã: s ã- º i v ad ã co p i l u l vãzînd. Un om cãzu t î n t r- o
prãpastie n-are decît o singurã grijã: sã scape de acolo. Un om care
se gãseºte pe un pat de boalã, într-o stare grea, nu mai are decît o
singurã grijã: sã fie izbãvit de acolo. Un om cãzut în închisoare sau
în nenorocire are o singurã grijã: sã scape. Orbul acesta avea aceastã
singurã grijã. κi cunoºtea nenorocirea ºi, atunci cînd Mîntuitorul l-a
întrebat: Ce vrei sã-þi fac?, el a spus: Doamne, sã vãd! Am vorbit
despre starea dinainte de a-L cunoaºte pe Dumnezeu. Starea lumii
înainte de a rãsuna cuvîntul luminã, aceasta este starea orbului
înainte de a se întîlni cu Hristos. Aceasta era starea noastrã înainte
de a ne întîlni cu Hristos. ªi noi zãceam în acest întuneric. ªi
omenirea întreagã zãcea în întunericul pãgînismului, în întunericul
credinþelor superstiþioase, în întunericul necredinþei totale, în
întunericul ºi în orbia celei mai cumplite necunoºtinþe, pînã cînd a
venit Evanghelia, pînã cînd a venit Hristos, pînã cînd a venit
Lumina.
Evanghelia a adus prima datã mila ºi iubirea în omenire.
Evanghelia a zidit cele dintîi spitale. Evanghelia a zidit cele dintîi
azile de îngrijire a bãtrînilor ºi a bolnavilor. Evanghelia a pregãtit
cele dintîi orfelinate. Evanghelia a ridicat cele dintîi biserici, în care
sufletul se apropie de Dumnezeu ºi în care Dumnezeu sã Se poatã
apropia de suflete. Pînã la Evanghelie, pînã la Hristos, omenirea
zãcea în cel mai adînc întuneric, în cea mai grozavã asuprire a
o m u l u i cãt r e o m, î n cea mai cump l i t ã n en o r o ci r e º i a p ã s a r e
sufleteascã. Fiindcã numai Hristos-Lumina a putut aduce viaþã, a
putut aduce bucurie în viaþa omenirii, ca ºi în viaþa lumii. Tot aºa
am zãcut ºi noi în întunericul pãcatelor ºi pierzãrii noastre, pînã a
venit Hristos ºi ne-a luminat ºi pe noi, pe fiecare. Atunci ne-a arãtat
E l c ã m e rg eam p e cal ea p ãcat ul u i , p e cal ea mo r þ i i , p e c a l e a
desfrîului. Înjuram Numele lui Dumnezeu ºi nu ne cutremuram cã
acesta este pãcatul cel cumplit, care aduce dupã el osînda pierzãrii
veºnice.
Mergeam pe cãile pãcatului, umblam pe cãile destrãbãlãrii,
vorbeam urît unii despre alþii, nu cunoºteam pe Dumnezeu, nu
c u n o º t e a m r u g ã c i u n ea, n u cu n o º t ea m c î n t a r e a c e r e a s c ã , n u
cunoºteam Cuvîntul lui Dumnezeu, nu cunoºteam cã existã o
Lucrarea a lui Dumnezeu, o Împãrãþie a lui Dumnezeu pe pãmînt.
Mergeam pe cele mai grele, pe cele mai întunecate, pe cele mai
nefericite cãi, pînã cînd în sufletul nostru Dumnezeu a fãcut luminã
printr-un cuvînt, printr-o carte pe care am citit-o, printr-o cîntare pe
care am auzit-o; sau printr-o boalã ºi nenorocire în care a îngãduit
sã ajungem, pentru ca de acolo sã ne ridicãm ochii spre Dumnezeu
ºi sã aflãm cã El este Luminã ºi cã doreºte sã ne aducã luminã.
Momentul întîlnirii cu Hristos a fost momentul de rãscruce, care a
schimbat total viaþa orbului din Evanghelie. Momentul venirii lui
Hristos pe pãmînt, momentul întrupãrii Domnului nostru Isus
Hristos în lumea aceasta a schimbat din temelie felul de viaþã al
lumii. O altã viaþã trãieºte omenirea dupã Hristos, acum.
Pag. 388

În ce întuneric trãia înainte de Hristos, putem citi - ceva ce mai

putem citi - din cãrþile istoriei de demult. Dar cunoaºtem ºi putem
cunoaºte acum aºa de puþin despre întunericul ºi nefericirea de
atunci. Dar toate lucrurile acestea s-au schimbat cînd a venit Hristos
ºi a adus Lumina Lui în lume. Ne putem închipui ce schimbare
minunatã s-a fãcut ºi în viaþa orbului care zãcea în întunericul ºi
nefericirea în care îl aruncase ºi în care-l þinea orbirea lui. Dar ce
minunatã schimbare s-a fãcut dupã ce el L-a cunoscut pe Hristos! A
sãrit plin de bucurie ºi a dat laudã lui Dumnezeu, mergînd dupã
Isus. Asta este schimbarea cea mare care s-a fãcut ºi se face oriunde
este Hristos ºi vine Hristos, ºi schimbã sufletul cuiva ºi starea
sufletului cuiva. Cînd Hristos intrã într-o casã, în casa aceasta a
intrat o luminã. Altfel se vorbeºte, altfel se trãieºte, altfel de relaþii
sînt între soþul ºi soþia care Îl cunosc pe Dumnezeu, altfel de relaþii
sînt între pãrinþii ºi copiii care-L cunosc pe Dumnezeu, altfel de
relaþii sînt între fraþii care-L cunosc pe Dumnezeu, decît pînã cînd
nu-L cunoºteau pe Dumnezeu. În viaþa orbului s-a fãcut marea
schimbare care l-a pus pe urmele Domnului Hristos, cãutînd pe
Dumnezeu. ªi dupã aceea, toatã viaþa lui, el a cãutat sã fie un
slujitor al lui Dumnezeu ºi un umblãtor pe urmele lui Isus Hristos.
Dacã acest lucru nu s-ar fi fãcut în viaþa lui, el ar fi dovedit cã nu
s-a tãmãduit, cã el nu a cãpãtat luminã, cã el este încã tot orb în
pãcatele sale.
Dacã noi cu adevãrat L-am aflat pe Hristos, dacã ºi în viaþa
noastrã s-a fãcut minunea luminii, minunea izbãvirii de întuneric,
minunea vindecãrii ochilor noºtri, acest lucru se va vedea din felul
cum vom urma noi lui Hristos ºi cum vom lãuda pe Dumnezeu. Am
dorit sã stãruim foarte mult asupra momentului vindecãrii, pentru cã
aceasta este totul. Ce este pînã aici a fost înainte de Hristos; ce este
înainte de El în viaþa noastrã ºtim: întuneric ºi pierzare, pustiu ºi
gol. Dar dacã dupã aceea noi urmãm spre luminã, dacã dupã aceea
n o i m e rg e m p e cal ea l u mi n i i , a c e a s t a s e v a v e d e a d i n c l i p a
vindecãrii noastre de cãtre Hristos. În viaþa creºtinului trebuie sã se
întîmple, în viaþa fiecãrui creºtin, întîlnirea cu Hristos. Este
adevãrat cã Taina Botezului este o naºtere din nou în viaþa noastrã.
Cã înainte, noi fiind nebotezaþi, fiind neuniþi cu Hristos, fiind încã
în pãcatul strãmoºesc, sîntem goi, sîntem în întuneric, sîntem pustii.
Prin Taina Botezului, este adevãrat cã noi am fost împreunaþi cu
Hristos ºi ne-am lepãdat de satana. Am cãpãtat îmbrãcãmintea
luminii, aºa cum primii oameni au fost îmbrãcaþi în luminã.
Cãci atunci cînd Dumnezeu a fãcut lumina, El a îmbrãcat totul în
luminã. În ziua întîi, lumina a fost întreagã. Dumnezeu a fãcut
lumina; a fost o searã ºi a fost o dimineaþã: ziua întîi. În ziua a
doua, lumina, pe care o trãsese Dumnezeu în El, El a fãcut sã
izvorascã iarãºi în afarã ºi atunci a fãcut despãrþirea uscatului de
ape. ªi a fost iarãºi ordinea pe pãmînt. În ziua a treia anumit, la
luminã, uscatu l p ãmî n t º i î n t i n d er ea ap el o r mar i . ª i aceastã
denumire Dumnezeu a fãcut-o în luminã, pentru cã a vãzut cã
lumina era bunã. Dar în ziua a patra a fãcut luminãtorii: cel mare,
de ziua ºi cel mic, de noaptea. Soarele, luna ºi stelele au fost fãcute
în ziua a patra, ca sã arate ºi sã ne arate în vecii vecilor cã lumina
nu vine de la soare, de la lunã ºi de la stele, de la fãpturile lui
Dumnezeu, ci lumina vine de la El.
 Pag. 389

Atunci a despãrþit El lumina vãzutã de lumina cea nevãzutã.

Partea cea mai micã din luminã a pus-o, vãzutã, în luminãtorii
trupeºti ºi partea cea mai mare a pãstrat-o pentru Împãrãþia Sa ºi
pentru împãrãþia sufleteascã. Pentru ca prin ea sã ne lumineze pe noi
pe toþi. În luminã a îmbrãcat El pe primii oameni. Lumina a fost
veºmintele lor. Pînã cînd ei n-au cãzut în pãcat, ei erau îmbrãcaþi în
luminã. Cînd au cãzut în pãcat, au cãzut în neascultare, atunci
lumina i-a pãrãsit ºi ei s-au vãzut goi. Ei s-au vãzut goi, pentru cã
nu mai erau îmbrãcaþi în lumina în care erau îmbrãcaþi pînã atunci.
Aºa sîntem ºi noi, îmbrãcaþi în luminã la Botez. Dar, dupã ce nu mai
rãmînem în îmbrãcãmintea aceasta, ci ajungem sã cunoaºtem binele
ºi rãul ºi facem pãcat u l , n o i , prin pãcat, pierdem strãlucirea
îmbrãcãmintei primite prin luminã la Botez ºi ajungem iarãºi goi ºi
descoperiþi înaintea lui Dumnezeu. Atunci trebuie sã vinã Taina
Pocãinþei în viaþa noastrã. Atunci trebuie sã ne întîlnim noi cu
Hristos. Atunci trebuie sã-L cerem pe El sã ne dãruiascã iarãºi
lumina: lumina ochilor noºtri, lumina îmbrãcãmintei noastre
sufleteºti, prin care sã putem ajunge iarãºi vrednici de Împãrãþia lui
Dumnezeu. ªi aceastã tainã este convertirea! Aceastã tainã este
naºterea noastrã cealaltã, din nou, despre care Sfîntul Ioan Gurã de
Aur zice: Nu-i de-ajuns sã te naºti creºtin. Trebuie sã te faci creºtin.
Pentru cã ºi Mîntuitorul i-a spus lui Nicodim: Dacã nu vã veþi naºte
din nou, cu nici un chip nu veþi intra în Împãrãþia lui Dumnezeu.
Aceastã naºtere din nou este îmbrãcarea noastrã iarãºi în lumina
pe care am pierdut-o de la Botez; îmbrãcarea noastrã iarãºi în
lumina pe care am pierdut-o de la curãþia noastrã. Aceastã naºtere
din nou, aceastã trebuinþã sfîntã de luminare a noastrã este ceea ce
se întîmplã în viaþa noastrã cînd Îl întîlnim acum pe Hristos. Cînd
primim Cuvîntul Lui în inimile noastre, cînd ne hotãrîm pentru El
ºi cînd Lumina aceasta sfîntã ne curãþã ochii, ne curãþã inima, ne
curãþã viaþa ºi ne face sã devenim oameni noi. De multe lucruri are
nevoie omul pe pãmînt, dar cea mai mare nevoie o are de Hristos.
Pe frontispiciul unei mare ºcoli era scris: Pîinea este necesarã,
cartea este necesarã, dar Hristos este Cel mai necesar. Omul are
nevoie de pîine, are nevoie de carte, dar are nevoia cea mai mare de
Hristos. Cãci fãrã Hristos, nici pîinea, nici cartea lui nu folosesc la
prea mare lucru. Omenirea aceasta are nevoie de toate aceste
lucruri: are nevoie de pîine, are nevoie de cunoºtinþã, are nevoie de
toate, pentru cã cu toate se ajutã la o viaþã ºi mai bunã, la un trai ºi
mai bun.
Dar de Hristos are cea mai mare nevoie, pentru cã prin Hristos
capãtã valoare. ªi pîinea capãtã valoare, ºi cartea capãtã valoare, ºi
capãtã ºi munca valoare, totul. Fãrã Hristos nimic nu poate avea
valoare ºi fericire pentru nimeni. Dorim din toatã inima ca, din
Sfînta Evanghelie de astãzi, sã ne rãmînã ca o învãþãturã de cel mai
mare preþ pentru fiecare dintre noi cuvîntul acesta sfînt: cã de
Hristos avem cea mai mare nevoie fiecare dintre noi. Dacã avem
nevoie de prietenie, avem nevoie de hranã, avem nevoie de orice
lucru de pe pãmînt pe care Dumnezeu a îngrijit sã ni-l putem cîºtiga
cu munca noastrã cinstitã, apoi cea mai mare nevoie avem, în
mijlocul tuturor acestora, de Hristos. Pentru cã El a spus: Ce i-ar
folosi unui om sã cîºtige lumea întreagã, dacã îºi pierde sufletul?
Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul sãu?
Pag. 390

ªi, dacã într-adevãr, ca oameni pe pãmînt, avem datorii: sã

muncim cinstit, sã fim oameni vrednici în toate privinþele în
mijlocul familiei noastre, în mijlocul societãþii în care trãim, în
mijlocul tuturor celorlalþi oameni printre care trãim, apoi la aceasta
numai Hristos ne poate face sã ajungem. Pentru cã numai El ne-a
învãþat pe noi sã umblãm în toate privinþele vrednici ºi cinstiþi. Sã
iubim pe aproapele nostru ca pe noi înºine; ba mai mult decît pe noi
înºine. Pentru cã adevãrata dragoste este aceea care îºi dã viaþa
pentru alþii, nu ºi-o pãstreazã pentru sine. În viaþa orbului, am spus
cã au fost 3 momente: momentul dinainte de cunoaºtere, momentul
cunoaºterii ºi momentul de dupã aceea. Aceasta a dovedit apoi cã el
L-a întîlnit pe Hristos: cã, în viaþa lui de dupã aceea, el n-a mai fost
cum a fost înainte. Aceasta va fi pînã în vecii vecilor dovada cã noi
Îl cunoaºtem pe Dumnezeu, cã noi L-am întîlnit pe Hristos, cã noi
ne-am nãscut din nou: dacã dupã aceasta nu vom mai fi cum am
fost. Noi trebuie sã fim oameni noi, dacã L-am întîlnit pe Hristos.
Trebuie sã avem o altã purtare decum aveam înainte de a-L cunoaºte
pe El. Înainte ne iubeam pe noi, iubeam lumea, iubeam petrecerile
destrãbãlate, iubeam egoismul nostru ºi poftele noastre ºi nu voiam
sã ºtim cã chinuim pe altul, cã pãgubim pe altul, cã nedreptãþim pe
altul, cã nefericim pe altul, cãutam ca numai nouã sã ne meargã
bine, numai interesul nostru sã fie satisfãcut. Aºa este omul lumesc.
Aºa este cel care nu-i întors la Dumnezeu. Nu cautã decît folosul
sãu, pe orice cale. Dar cel care s-a întors la Dumnezeu nu mai cautã
folosul sãu. Acela va deveni un om nou.
Acela va fi în toate privinþele o dovadã sfîntã cã el L-a întîlnit
pe Hristos ºi a învãþat cum sã se poarte de la Hristos. Se va purta
pretutindeni într-un chip vrednic: de a fi iubit, de a fi primit, de a
fi stimat. Oriunde el va cãuta sã fie corect, va cãuta sã fie cinstit, va
cãuta sã umble în toate privinþele curat, va cãuta sã nu
nedreptãþeascã niciodatã pe nimeni, ci va cãuta folosul altora, spre
mîntuirea celor mai mulþi. Acesta este cel credincios! Cum nici
Hristos n-a cãutat sã-ªi placã Lui Însuºi ºi sã-ªi caute folosul Lui
niciodatã. Acest lucru i-a învãþat ºi pe ucenicii Sãi: sã caute binele
altora, sã caute mîngîierea altora, sã caute ajutorarea altora, sã caute
mila ºi fericirea altora. Aceasta a adus în lume Biserica lui Hristos.
Aceasta o aduce ºi a lãsat-o în lume Evanghelia lui Hristos. Aceasta
o aduc ºi o lasã în lume oamenii lui Hristos. Acela care este cu
adevãrat un om credincios, acela va cãuta sã fie pildã în toate
privinþele. ªi aceasta o va face nu numai de ochii lumii sau pentru
reclama ºi vorbirile oamenilor; ci pentru îndemnul conºtiinþei sale,
pentru cã aºa îi porunceºte Duhul lui Hristos, care este în el. Pentru
cã nu poate sã fie altfel.
Cãci este scris: Cel nãscut din Dumnezeu nu pãcãtuieºte, pentru
cã Dumnezeu rãmîne în el, sãmînþa lui Dumnezeu, Cuvîntul ºi
Duhul lui Dumnezeu rãmîn în el ºi nu poate pãcãtui, pentru cã este
nãscut din Dumnezeu. Nu poate pãcãtui! De ce cel credincios nu
bea? Pentru cã nu mai poate bea! Pentru cã Duhul lui Dumnezeu,
care este în el, nu-i mai permite acest lucru care este odios, este
urît, este condamnabil, este vinovat înaintea lui Dumnezeu. De ce
nu mai poate vorbi porcos, de ce nu mai poate înºela pe nimeni, de
ce nu mai poate s ã fure de la nimeni nimic, de ce nu poate fi
necinstit?
 Pag. 391

Pentru cã Duhul lui Dumnezeu, care este în el, nu-l lasã sã fie
aºa. De ce în purtarea lui, în îmbrãcãmintea lui, în cuvintele sale, în
toate relaþiile lui cu ceilalþi oameni el este un om care mai degrabã
se lasã pe sine ºi ajutã pe altul, mai degrabã se nedreptãþeºte pe sine
ºi face dreptate altuia, mai degrabã se înjoseºte pe sine ºi ajutã pe
cel lipsit, decît sã caute folosul sãu în paguba altuia? Pentru cã
Duhul lui Dumnezeu, care este în el, nu-l lasã sã facã aºa. El este un
om care are în el sãmînþa din Dumnezeu. ªi aceastã sãmînþã din
Dumnezeu, care este Cuvîntul ºi Duhul lui Hristos, aceasta îl face
sã fie un om nou, un om vrednic, un om destoinic, un om punctual,
un om corect, un om respectuos, un om plin de bunãcuviinþã în toate
privinþele. Aºa ne-a învãþat pe noi Hristos ºi aceasta ne porunceºte
El! Dacã într-adevãr sîntem credincioºi, dacã într-adevãr mãrturisim
cã sîntem urmaºi ai lui Hristos, apoi aceasta trebuie sã se vadã aºa
în viaþa noastrã, a fiecãruia dintre noi. Despre un orb am citit cã un
medic iscusit i-a dat cîndva vederea printr-o operaþie reuºitã. Ei
bine, omul acesta, tot timpul vieþii lui dupã aceea, n-a fãcut altceva,
decît sã alerge sã-i caute pe la poduri, pe la ºanþuri, pe la marginea
drumurilor pe cei care erau orbi ºi sã-i ia, ºi sã-i ducã cu el la
doctorul iscusit ºi sã-l roage: Domnule doctor, dv. aveþi de la
Dumnezeu darul acela de a reuºi în operaþiile gingaºe pe care le
faceþi, sã daþi vederea. Aveþi milã de aceºti nefericiþi orbi. ªi, cum
mi-aþi dãruit mie vederea, prin harul lui Dumnezeu, ajutaþi-i ºi pe
ei. Odatã a adunat vreo 20 de orbi ºi, pentru cã nu-i putea cãlãuzi
pe toþi, i-a legat cu o lungã frînghie, de mînã, pe fiecare ºi la
capãtul frînghiei s-a aºezat el.
ªi, în fruntea celor 20 de orbi, s-a dus la doctorul care i-a dat lui
vederea ºi a strigat, rugîndu-se pentru toþi, sã se îndure, sã le dea ºi
lor vederea. El a spus: Domnule doctor, eu ºtiu ce înseamnã sã fii
orb. Eu am trãit în starea în care sînt ei. Te rog, ai milã ºi de ei ºi
fã ºi pentru ei ceea ce ai fãcut pentru mine, cã poþi. Duhovniceºte,
un credincios acelaºi lucru îl face. Dacã cu adevãrat cineva s-a
întors la Dumnezeu ºi a cãpãtat lumina în ochii lui duhovniceºti,
acela nu va avea altã dorinþã mai mare pe pãmînt, decît sã-i cheme
pe cei care zac în aceeaºi orbie în care zãcea ºi el cîndva ºi sã-i
aducã la Hristos, spunîndu-le: Iatã, mie mi-a dat vederea! Hristos pe
mine m-a izbãvit din întunericul pãcatului, m-a scos din prãpastia
pierzãrii, m-a adus la luminã. El vã poate aduce ºi pe voi la luminã,
vã poate vindeca ºi pe voi. Veniþi cu mine la Hristos! Veniþi ºi-L
primiþi pe El. Veniþi! Trece Hristos! Cereþi-I cu stãruinþã ajutorul
Lui ºi El vi-l va da, ºi El vã va face ºi pe voi sãnãtoºi. Cam acest
lucru am dorit ºi noi din toatã inima sã facem astãzi, pentru cã spre
slava lui Dumnezeu spunem acest lucru: ºi noi am fost orbi în
pãcatele noastre. ªi noi am trãit într-o stare în care eram pierduþi.
Mergeam la acelaºi potop de desfrîu la care merg cei la care nu
li s-au deschis încã ochii sufletului, sã vadã spre ce pierzare merg.
ªi noi am mers. Dar acum slãvim pe Dumnezeu din toatã inima cã
ne-a deschis ochii sã vedem ce mare pãcat este sã nu asculþi de
Dumnezeu. Ce mare orbie sufleteascã este sã mergi la pãcat fãrã sã
te gîndeºti cã la capãtul de dincolo este osînda cea veºnicã. Ce aþi
zice despre o turmã de oameni care ar merge, ar merge aºa, cu
grãmada, spre o prãpastie? Sînt pe malul unei mãri.
Pag. 392

Jos, adînc, la picioarele stîncilor, se zbat valurile furioase ºi

furtunoase, iar ei merg legaþi la ochi spre prãpastie. N-aþi striga din
toatã inima, n-aþi face totul sã-i opriþi, ca sã nu meargã în prãpastia
pe care dv. o vedeþi, dar ei n-o vãd? Ce aþi face dacã aþi vedea o
mulþime de oameni mergînd pe ºinele unei cãi ferate ºi în spatele lor
ar veni acceleratul cu toatã viteza? N-aþi striga din toatã inima:
Oameni buni, da’ sînteþi surzi, da’ sînteþi orbi, da’ sînteþi nebuni, cã
nu vã daþi seama în ce primejdie este sufletul vostru? Fugiþi din
calea primejdiei! Deschideþi-vã ochii! Ascuþiþi-vã urechile, sã vedeþi
primejdia în care sînteþi! Cam acelaºi lucru am dorit sã-l facem ºi
noi. Mersul v i eþ i i o amen i l o r n eî n t o r º i l a Du mn ezeu, mersul
oamenilor care merg î n pãcatele lor ºi în fãrãdelegile lor: în
necinste, în neascultare, în destrãbãlãri, în neînþelegeri, în tot felul
de pãcate vãzute ºi ascunse în care petrec oamenii neîntorºi la
Dumnezeu, este tot o orbie ca aceea în care s-ar duce fie legaþi la
ochi, spre prãpastie, pe þãrmul mãrii, fie în faþa trenului. De aceea
le strigãm din toatã inima fraþilor noºtri: sã se trezeascã din orbia
sufleteascã! ªi, într-un moment de acesta în care Hristos trece aºa
de aproape pe lîngã fiecare, sã-ºi vadã cea mai mare trebuinþã a
sufletului ºi sã vinã sã-I cearã: Doamne, sã vãd, am cea mai mare
nevoie astãzi! Stãm aici ºi ºtiþi cît de adevãrat este cã Hristos e
acum aici, în mijlocul nostru? Nu numai cã este sfînta Lui Casã, nu
numai cã este sfînta Lui sãrbãtoare, a zilei Lui, nu numai pentru cã
nu doar 2 sau 3, ci 2 sau 3 sute sîntem ºi pot fi adunaþi în jurul Sãu
este El aici! Ci este aici pentru cã Sfîntul Sãu Cuvînt scrie: Oriunde
2 sau 3 sînt adunaþi în Numele Meu, Eu sînt acolo.
Acest lucru este aºa de adevãrat, mai adevãrat decum este cã noi,
care sîntem aci, ne vedem ºi ne auzim unii pe alþii. El este aici! Dar
noi sîntem aicea atîþia cîþi sîntem. Fiecare avem trebuinþele noastre.
Ce aþi spune dacã El S-ar opri acum în faþa fiecãruia ºi v-ar întreba
cum l-a întrebat pe orbul din Ierihon într-o zi ca asta: Ce vrei sã-þi
fac? O, mã gîndesc: ce i-aþi spune foarte mulþi? Sînt aici suflete
necãsãtorite ºi ar spune: Doamne, aº vrea sã mã cãsãtoresc. Sînt aici
suflete bolnave, cu o boalã ascunsã sau neascunsã. Sînt suflete care
au neînþelegere în familiile lor; sînt suflete care au pe cineva
bolnav; sînt suflete care doresc sã-ºi realizeze ceva pe pãmînt: unul
sã-ºi facã o hainã, altul sã-ºi facã o casã, altul sã-ºi gãseascã un
serviciu sau altul sã gãseascã cine ºtie ce alte lucruri. ªi, dacã S-ar
opri Hristos în faþa lui ºi l-ar întreba: Ce vrei sã-þi fac? - gîndiþi-vã
cît de felurite ar fi cerinþele ºi rugãciunile multora dintre noi. ªi cîte
nimicuri am fi în stare sã-I cerem, în loc sã-I cerem cel mai mare
lucru ºi cea mai mare trebuinþã pe care o are sufletul fiecãruia dintre
noi: lumina. Lumina lui Dumnezeu. Lumina Cuvîntului Sãu Cel
Sfînt. Lumina naºterii din nou. Lumina mîntuitoare care sã ne aducã
nu numai în viaþa aceasta, ci în viaþa veºnicã adevãrata fericire. Ce
aþi fi în stare sã-I cereþi acum lui Hristos, dacã s-ar opri în faþa dv.
sã vã întrebe: Ce vrei sã-þi fac?
Ce vrei? Uite, vreau acum sã te ascult. Tu ai venit în Casa Mea,
ai ascultat cînd te-am chemat sã vii. Acuma Eu stau în faþa ta. Ce
vrei sã-þi fac? Pentru ce vã rugaþi? Pentru ce ne rugãm fiecare dintre
noi? Care este cea mai scumpã, cea mai dulce, cea mai neapãratã
trebuinþã pe care o avem în faþa lui Dumnezeu?
 Pag. 393

Sã ºtiþi, oricare ar fi asta, poate ºi bolnavi dacã am fi - cã,

d e s i g u r, n u es t e o m car e, b o l n av f i i n d , s ã n u d o r eas cã s ã s e
însãnãtoºeze; nu este unul care, avînd o nenorocire în casa lui, sã nu
doreascã sã scape din nenorocirea aceasta; nu este cineva care,
avînd un lucru iubit ºi drag la care nãdãjduieºte de ani de zile, sã nu
doreascã fierbinte clipa cînd sã-l poatã pipãi, sã-l poatã strînge la
inimã ºi sã spunã: Sînt fericit cã-l am! - dar, mai presus de toate
aceste lucruri, nevoia cea mai mare a fiecãruia dintre noi este
mîntuirea sufletului. Dragi fraþi ºi surori, acest lucru sã-l doriþi din
toatã inima! Cã celelalte vi le împlineºte Dumnezeu pe toate. Dacã
noi acest lucru îl dorim ºi îl cerem, ºi îl primim de la Dumnezeu,
toate celelalte pe care le doriþi: ºi sãnãtatea, ºi bucuria în familie,
ºi liniºtirea, ºi vindecarea, ºi casã, ºi avere, ºi serviciu, ºi soþie sau
soþ, tot ceea ce vã lipseºte cu adevãrat vã va dãrui Dumnezeu ºi vi
le va împlini, dacã aºteptaþi, dacã vã rugaþi, dacã cereþi ºi dacã, cu
rãbdare, primiþi din mîna lui Dumnezeu la vreme potrivitã. Dar
pentru aceasta, cel dintîi lucru care trebuie sã-l dorim este lumina
pe care a cert-o orbul din Evanghelie. Mîntuitorul S-a oprit în faþa
lui ºi i-a zis: Ce vrei sã-þi fac? ªi orbul i-a zis: Doamne, sã vãd.
Acest lucru sã-l dorim noi acum din toatã inima. Cã, dacã dorim
acest lucru, Dumnezeu ni-l va da. Ne va deschide ochii sufletului ºi
vom vedea atunci care este cel mai însemnat lucru pe care sã-l
cerem ºi de care avem cea mai mare nevoie. ªi atunci vom vedea cã
cel mai însemnat lucru este mîntuirea sufletului nostru. ªi, pentru
mîntuirea sufletului nostru, trebuie sã ne naºtem din nou, sã ne
predãm lui Dumnezeu, sã ne hotãrîm sã începem o viaþã nouã cu El,
ca sã fim cu adevãrat fericiþi. Iar dupã aceea sã facem ce a fãcut
orbul: sã-L lãudãm pe Dumnezeu, mergînd pe urmele lui Hristos.
Aceasta va fi dovada cã noi am cãpãtat luminã: dacã Îl vom lãuda
pe Dumnezeu din tot sufletul nostru pentru orice lucru pe care ni-l
t r i mi t e E l º i d acã v o m cãl ca, cr ed i n ci o º i , p e u r mel e cu r at e,
ascultãtoare, smerite, sfinte, evlavioase, vrednice ale Mîntuitorului
nostru Isus Hristos, pe care i-a chemat El sã calce pe toþi cei care au
fost cu adevãrat credincioºi. Cãci El Însuºi a spus: Dacã doreºte,
dacã vrea cineva sã vinã dupã Mine, sã se lepede de sine, sã-ºi ia
crucea lui în fiecare zi ºi sã Mã urmeze. Cã acolo unde voi fi Eu,
acolo va fi ºi acela care Îmi slujeºte. ªi aceastã urmare a lui Isus
Hristos este trãirea în curãþie, în înfrînare, în evlavie, în post, în
rugãciune, în facere de bine, în milostenie ºi în tot ceea ce este voia
ºi dorinþa lui Dumnezeu. Aºa cum spune Sfîntul Apostol Pavel:
Urmaþi-mã pe mine, fraþilor, ºi cãlcaþi pe urmele mele, cã ºi eu calc
pe urmele lui Hristos. Domnul Isus sã ne ajute ca, din Sfînta
Evanghelie de astãzi ºi din aceastã zi minunatã pe care a rînduit-o
El sã ne bucurãm ºi sã ne veselim în ea, sã punem la inimã acest
sfînt înþeles ºi sã facem acest pas. Dacã este cineva care s-a hotãrît
p en t r u D u mn ezeu , acel a s ã f i e º i mai h o t ãr î t mai d ep ar t e s ã
împlineascã voia lui Dumnezeu.
Dacã este cineva cãruia Dumnezeu i-a luminat ochii, sã se
pãstreze în luminã ºi sã nu se mai întineze cu nici un pãcat. Dacã
este cineva cãruia încã nu i-au fost luminaþi ochii ºi nu i-a fost
curãþitã viaþa, n-a cãpãtat naºterea din nou, acela sã se hotãrascã
astãzi pentru Dumnezeu, sã înceapã o viaþã nouã cu El, ca sã fie
fericit.
Pag. 394

Aceasta va însemna cã, la trecerea lui Hristos prin comuna

aceasta, astãzi, fiecare dintre noi ne-am ales cu ceva, spre mîntuirea
sufletului nostru. Cãci mîine, poate, sau ºi mai curînd ne putem
întîlni cu Hristos iarãºi. Vom merge ºi noi în faþa Lui, cãci nici unul
dintre noi care avem început nu este veºnic pe pãmîntul acesta. În
curînd se va sfîrºi viaþa noastrã. Moartea este sigurã pentru toþi, dar
viaþa nu-i sigurã pentru nimeni. Nici tinereþea nu-i garanþie, nici
puterea nu-i garanþie, nici bogãþia nu-i garanþie, nici frumuseþea
nu-i garanþie. Moartea poate în fiecare clipã sã ia pe fiecare dintre
noi. Fericit este numai acela care astãzi, dacã aude Cuvîntul lui
Dumnezeu, nu-ºi împietreºte inima, ci îºi aflã cel dintîi bun:
mîntuirea sufletului. ªi dupã aceea aºteaptã ºi le cere, la rîndul lor,
pe toate celelalte lui Dumnezeu, care ne dã tuturor cu mînã largã ºi
cu dragoste. Domnul Isus sã ne dãruiascã lumina ascultãrii de El, sã
ne lumineze ochii, pentru ca sã vedem viaþa ºi neputrezirea în
Evanghelie. Iar dupã ce ne-a deschis ochii, atunci sã dãm dovadã cã
vedem, umblînd altfel: în mijlocul alor noºtri sã fim pildã de
curãþie; la serviciul nostru, pildã de corectitudine, de ascultare, de
supunere, de cinste, de punctualitate în toate privinþele; la bisericã,
pildã de fii credincioºi; la adunare, pildã de fraþi credincioºi; în
familie, pildã de soþii, de soþi, de copii sau de pãrinþi credincioºi;
în mijlocul tuturor oamenilor, pildã ºi dovadã de oameni adevãraþi.
Oameni aºa cum ne-a învãþat pe noi Hristos ºi cum ne cere
Evanghelia Lui. Cã numai atunci ne-am putut face cu adevãrat
datoria de credincioºi în Bisericã ºi în Evanghelie ºi datoria de
cetãþeni în mijlocul poporului nostru ºi în mijlocul familiei noastre.
Aºa oameni ne vrea Hristos ºi ne porunceºte El sã fim toþi. ªi numai
cînd sîntem aºa sîntem cu adevãrat oameni vrednici de El. Altfel,
mai bine sã nu ne numim, cãci facem de ruºine ºi Evanghelia Sa, ºi
Cuvîntul Sãu.
Dacã ne numim, sã ne dãm silinþele sã ºi ajungem în aºa fel, încît
sã facem cinste lui Dumnezeu ºi bucurie tuturor celor din jurul
nostru. Aºa sã ne ajute Domnul tuturor, ca, atunci cînd va veni El
sau cînd ne va chema la El, sã vedem Faþa Lui cu bucurie ºi sã
moºtenim Împãrãþia Lui cea sfîntã. Aºa oameni ne vrea Lucrarea
Oastei în care Domnul ne-a chemat prin pãrintele Iosif ºi în care El
ne porunceºte sã fim - în mijlocul Bisericii noastre, în mijlocul
poporului nostru ºi în mijlocul familiei noastre - oameni vrednici de
Numele Lui. Cum au fos t mar i i n o º t r i î n ai n t aº i , o amen i i l u i
Dumnezeu care, ºi prin cuvîntul lor, ºi prin viaþa lor, au arãtat cã
sînt vrednici sã fie ºi primiþi înaintea lui Dumnezeu, ºi urmaþi
înaintea noastrã. Domnul Isus sã ne ajute tuturor ºi sã ne dãruiascã
lumina ºi ajutorul Lui, pentru ca sã lãsãm ºi urmaºilor noºtri o pildã
vrednicã de urmat. ªi copiii noºtri sã poatã cãlca pe urmele noastre
plini de bucuria cã au avut niºte pãrinþi credincioºi, niºte înaintaºi
sfinþi care nu numai le-au spus cu gura lor Cuvîntul Cel Sfînt ºi
adevãrat al lui Dumnezeu, dar au trãit cu viaþa lor acest Cuvînt, ca
ºi ei, la rîndul lor, sã fie vrednici de înaintaºii lor ºi de urmaºii lor.
ªi toþi sã putem vedea Faþa lui Dumnezeu cu bucurie la capãtul
ostenelilor noastre. Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 395

Pãzirea duhului dintîi al Oastei

Mãrturisiri ale fratelui Gheorghiþã Simion Slobozia

Tatãl meu nu m-a putut suferi toatã vremea cît am stat în familie,
împreunã. Din prãpãditule ºi ticãlosule, nu mã scotea. Cine mai e ca
tine în sat, mãi? Nãdãjduia sã mã iau de pahar, sã mã iau de þigarã,
sã mã iau de cutare, cu cei de seama mea din sat. Cine mai e ca tine
în sat, mãi? Într-o searã a fost un bal în sat ºi s-au bãtut, s-au tãiat.
A doua zi erau la postul de jandarmi, la poliþie. ªi tata iar mã luase
la rost. ªi i-am zis:
- Tatã, haide, aratã-mi un bãiat din sat care-þi place cum trãieºte,
sã vãd ºi eu dacã mã pot purta ca el. Uite, cum e cutare, cum e
cutare? Aceºtia erau anchetaþi acuma la postul de jandarmi.
- Pãi, nu aºa, mãi. Dar nici ca tine!
- Pãi, tatã, sînt numai 2 cãi pe care pot sã merg: ori rea, ori bunã.
Nu se poate altfel. ªi de-atunci, pe urmã, i-am dat pace. A zis cît a
vrut, dar nu i-am mai rãspuns la nici o batjocurã, la nimic. M-am
supus la toate treburile care se cereau, pînã ce am ajuns la majorat
ºi m-am dus de-acasã. În 1937 am ajuns la Tãlmaciu, o comunã
învecinatã cu Sibiul. Lucram acolo. ªi într-o dimineaþã era toamna,
prin septembrie, am ieºit la garã. ªi am auzit 2 femei vorbind: Azi
este adunare mare la Sibiu, cã preotul Iosif Trifa se împacã cu
mitropolitul. Eu, cum aveam foaia cã eram abonat la Isus Biruitorul,
cunoºteam mersul treburilor, m-am gîndit pe loc sã vin ºi eu. Am
luat trenul, care era gata sã intre în garã, ºi am venit. Am cãutat cît
am cãutat ºi am gãsit Aleea Filozofilor, numãrul 18. ªi ce-mi vãd
ochii? Vreo 6-700 de persoane erau adunate aici. ªi pãrintele Iosif,
mulþime de fraþi ºi surori. Nu mai vãzusem pînã atunci aºa ceva.
În 1935 am fãcut legãmînt. ªi apoi se înjghebase ºi la noi aºa o
adunare 4, 5 într-un sat, 4, 5 într-alt sat. ªi mergeam din sat în sat,
aºa: în duminica de azi într-un sat, pe urmã în celãlalt, pe urmã în
celãlalt. ªi aºa ne desfãºuram viaþa. Am simþit aºa o mare bucurie,
o dulceaþã cereascã dupã ce am pus legãmînt. M-am simþit prins ca
de-o mînã cu care m-a prins cineva ºi nu m-a mai lãsat. Nu pot
spune cã n-am avut ºi scãderi ºi abateri, ºi cãderi. Dar am simþit
mîna asta care nu m-a mai lãsat. Apoi, dupã ce am venit la Sibiu ºi
am luat cunoºtinþã cu adunarea asta mare, am simþit ceva ºi n-am
mai putut uita ºi nu mai pot uita. De cîte ori vin la Sibiu, mã uit
peste aceste locuri pe unde am trecut atunci întîi, în ’37, în 12
septembrie. Nu pot sã uit ce am vãzut ºi ce am simþit atunci în
sufletul meu. M-au impresionat 2 cuvîntãri ale pãrintelui Iosif, din
care am reþinut aproape tot ce a vorbit în ziua aceea. Între altele, a
zis aºa: Duhul Sfînt a fãcut Lucrarea Oastei Domnului în Bisericã.
Ea a crescut în Bisericã, trãieºte în Bisericã. Dacã va ieºi din
Bisericã, va fi orice altceva, numai Oastea Domnului nu va fi.
Astea, mie mi s-au întipãrit aºa pe inimã, de nu le-am mai putut
uita. ªi a adãugat dupã aceea: Mai curînd sau mai tîrziu, vor fi 2 sau
mai multe feluri de oºti. Dar Oastea Domnului va fi aceea care va
pãstra învãþãtura datã ei de la început, care va pãstra pînã la sfîrºit
aºa, neschimbat, drumul pe care i l-a însemnat Duhul Sfînt ei. ªi
apoi a trecut vremea, a trecut pãrintele Iosif, în ’38, numai dupã 6
luni. Am trecut ºi eu, cu vîrsta, ºi am ajuns militar în Braºov.
Pag. 396

ªi dupã 2 ani, în 1940, am vrut sã merg ºi eu la mormîntul

pãrintelui Iosif. Am luat învoire de la armatã ºi am plecat. Am ajuns
la cimitir, am cãutat ºi am gãsit mormîntul pãrintelui Iosif. Nu era
cum e acum. Dupã 2 ani, era numai aºa, un loc însemnat cu o cruce
de lemn simplã, pe care scria: Iosif Trifa. Nu era nimeni la mormînt.
Am stat acolo cam o jumãtate de ceas. ªi numai ce apare un grup de
vreo 12 sau 14 persoane. ªi, de cîntat, nu mai þin minte dacã s-a
cîntat vreo cîntare. Dar am îngenuncheat cu toþii în jurul
mormîntului. A fãcut cineva rugãciune. Dar ce m-a izbit pe mine aºa
de dureros a fost faptul cã am observat cã nici unul, din cîþi au fost,
n-a ridicat mîna sã-ºi facã semnul sfintei Cruci. Nici la început, nici
la sfîrºit. Pe mine m-a izbit aºa o stare dureroasã ºi am zis: Doamne,
ce se va alege de Lucrarea asta? Cã, iatã, numai 2 ani au trecut de
cînd era cu totul altfel, departe ca de la cer la pãmînt starea fraþilor,
ºi acuma cum aratã! Era aºa ca ºi cum fusese o primãvarã în plin ºi
ar da peste ea un ger ºi un îngheþ. Aºa parcã am simþit eu atunci
starea Lucrãrii.
ªi apoi, cu inima strînsã, am plecat de la mormînt ºi, în decursul
vremii, am fost tot aºa zdrobit, tot timpul, cu întrebarea: Ce se va
alege de Lucrarea asta? Cã a trecut printr-o mare rãspîntie. Numai
Bunul Dumnezeu a rînduit ca Lucrarea sã se ridice iarãºi, sã ajungã
la starea în care era ea în vremea pãrintelui Iosif, dupã ce a trecut
Lucrarea prin focul încercãrilor, prin temniþele care au urmat dupã
aceea. Dar foarte mulþi au rãmas orbi, ºchiopi ºi uscaþi. În sfîrºit,
am rãmas cu semnul întrebãrii, cã aceasta a fost pentru mine o
loviturã aºa de mare ºi nu m-am mai putut redresa, aºa încît sã mã
simt pe un suport trainic, sigur, pe ce cale sînt, pe ce cale merg. ªi
am început aºa, în starea mea prin care treceam atunci, sã nu mai fac
nici o deosebire. Mã întîlneam cu un baptist, era bun pentru mine.
Mã întîlneam cu un adventist - tot aºa. Mã întîlneam cu unul de alt
fel, tot aºa. Cu fraþi, surori, de-ai noºtri, din Lucrare, tot aºa. N-am
fãcut deosebire. ªi, la un moment dat, s-a fãcut în mintea mea un
haos cã nu mai ºtiam acuma ce sã mai aleg.
Mi-aduc aminte de versurile din poezia fratelui Traian: Cãutînd
prea multe adevãruri, / nu mai gãseºti cãrarea lui. Am trecut pe-aici.
ªi, pe urmã, am pus genunchii la pãmînt ºi am zis: Doamne, dacã
exiºti, aratã-mi calea. ªi voi merge toatã viaþa pe ea. Am rãmas
parcã - ºi acum mã cutremur cînd mã gîndesc la starea prin care am
trecut. ªi, pentru cã am cãutat cu inimã sincerã, Dumnezeu mi-a
rãspuns. Cineva din Braºov, o cunoºtinþã, venise la Mînãstirea
Sîmbãta. Acolo era un preot cãlugãr, pãrintele Arsenie Boca. ªi m-a
îndemnat persoana aceasta - aºa, mai mult silit - sã merg sã vãd, sã
merg pînã acolo. ªi, mai mult de silã ºi mai mult pentru stãruinþa
lor, am plecat într-o duminicã. Era iarna, în 1943. ªi am ajuns. Dar
cît de greu am ajuns acolo, cã am vrut sã mã întorc de vreo 2 ori de
pe drum înapoi. Numai ruºinea de cei care m-au îndemnat a putut sã
mã mai facã sã-mi continui drumul. Am ajuns, în sfîrºit, cînd era
slujba pe la jumãtate, am intrat în mînãstire, în bisericã, m-am
aºezat ºi eu într-un loc, acolo. Pe vremea aceea mînãstirea abia se
înfiripase ºi nu erau perdele la altar, nu erau uºi împãrãteºti, pentru
cã fusese în paraginã mulþi, mulþi ani mînãstirea. Crescuserã
mesteceni pe acoperiºul ei. Dar acum au restaurat-o ºi se fãcea
slujba în ea.
 Pag. 397

Stînd la slujbã, am simþit ceva deosebit, ce n-am simþit nicãieri,

în nici un loc, la slujba care se fãcea în sfîntul altar. În sfîrºit, s-a
terminat slujba, pãrintele a ieºit ºi a þinut predica din ziua aceea ºi,
aºa cum era obiºnuit, acuma urma sã miruie ºi sã dea anafora. Ieºise
sã facã lucrul acesta ºi, cum eram eu departe ca de-aici în sobã, mã
þinteºte cu privirea preotul acesta ºi-mi zice:
- Tu, mã, ãla! Tu, ãla de-acolo! Eu întorc capul în spate, sã vãd
cu cine are treabã, cã pînã atunci nu mã vãzuse, nu-l vãzusem
niciodatã. ªi-mi zice:
- Tu! Tu, tu! Atunci am luat aminte ºi am înþeles cã eu sînt
persoana. Zice:
- Ce deosebire este între smerenie ºi neputinþã? Am rãmas legat
de întrebare. N-am putut rãspunde un cuvînt. Mã întreabã a doua
oarã:
- ªtii tu ce deosebire este între smerenie ºi neputinþã? N-am putut
rãspunde nimic. Zice:
- Cum þi-aº spune eu þie ale tale, dar nu pot de lumea din
bisericã! Cînd am auzit cuvintele acestea, m-am uitat în ochii lui.
Avea niºte ochi ca de foc. ªi aº fi preferat sã mã fi cufundat în
fundul pãmîntului, decît sã stau în faþa lui. Dar, pe loc, îmi vine o
curiozitate: ia sã stau pînã la urmã, sã vãd ce-mi spune. M-am
miruit ºi am trecut la locul unde eram înainte ºi am stat parcã
împins de o putere. Cã am observat dupã aceea cã de nenumãrate ori
m-am mai dus cã nu a mai ieºit niciodatã lumea pînã nu ieºea el din
bisericã. Atunci, împinºi ca de o putere, au ieºit unul cîte unul
afarã. ªi am rãmas numai eu cu el ºi încã un bãrbat. ªi, parcã aºa
cum iei o gãleatã cu zoaie, cu murdãrie ºi o arunci, aºa mi-a aruncat
în faþã tot ce a vãzut înãuntrul fiinþei mele. ªi apoi, cînd mi-am dat
seama, am ieºit afarã, m-am dus într-un loc dosnic ºi m-am pus pe
genunchi ºi am fãcut urmãtoarea rugãciune:
Doamne, Tu, care cunoºti adîncul fiinþei mele, Tu ºtii cît de greu
am ajuns pînã aici. Simt cã Tu m-ai iubit atît de mult ºi cã Þi-a fost
milã de sufletul meu ºi nu m-ai lãsat sã pier. Ajutã-mã ºi ridicã-mã,
sã nu mai plec de-aici aºa cum am venit. Dupã ce am fãcut aceastã
rugãciune ºi cîte voi mai fi fãcut, eram atît de îndurerat ºi de zdrobit
cum numai eu ºtiu starea aceea. Mi-e fricã sã mã mai gîndesc la
starea în care am petrecut atunci. ªi, dupã ce am plecat acasã, m-a
mai întors iar ºi apoi iar, ºi apoi iar. ªi pãrintele alegea la spovedit
cîte 20, 30 cel mult. Dar, de obicei, erau 10, 15. ªi alegea pentru
spovedit:
- Vii ºi tu. Vii ºi tu. 4, cel mult 5 într-o zi, de la 9 dimineaþa pînã
la 6 seara. Pe la amiazã întrerupea vreun ceas, pentru ca sã ia ceva
în gurã. ªi noi, ºi el. Toþi. ªi în fiecare zi, dimineaþa utrenie, seara
vecernie ºi predicã. Trecuse o sãptãmînã ºi mã gîndeam eu cînd
alegea la spovedit: Poate cã azi mi-a zice ºi mie. Dar pãrintele se
uitã la mine ºi-mi zice:
- Tu mai ai de stat. Numai m-am gîndit ºi mi-a rãspuns:
- Tu mai ai de stat. În sfîrºit, pînã la urmã mi-a venit rîndul ºi
mie ºi am trecut apoi. Dar mãrturisire ca aceea n-am mai simþit
niciodatã. Acolo, eu m-am limpezit, m-am liniºtit. Cã atunci pe cînd
eram zdrobit, dupã ce ieºisem din bisericã, cînd am fãcut
rugãciunea, mergeam aºa zdrobit pe-o cãrãruie, cînd, m-am pomenit
cu el în spatele meu, pune mîna pe umãrul meu ºi-mi zice:
Pag. 398

- Bine cã ai ajuns pînã aici! Cã ai sã te scapi de toate ºi ai sã te

vindeci de toate. Cã eu nu mai ºtiam acum care cale mai este
adevãratã; ce sã mai cred; pe ce sã-mi întemeiez credinþa mea, ca sã
pot sã ajung la mîntuire. ªi aci m-am limpezit. M-am vindecat.
M-am lãmurit, aºa încît, de-ar veni acum nu ºtiu ce ºi nu ºtiu cum,
orice s-ar întîmpla, nu m-ar mai putea îndoi. Nu m-aº mai putea
îndoi de adevãrul credinþei pe care ni l-a lãsat Dumnezeu în Biserica
noastrã, în credinþa noastrã bunã ºi strãbunã, de la început. ªi am
bãgat de seamã cã e bine sã pãzeºti ceea ce þi s-a încredinþat. Sã nu
laºi sã se infiltreze idei ºi crezuri strãine de duhul credinþei noastre;
de duhul Bisericii, al învãþãturii Bisericii noastre. Noi nu ne-o
cunoaºtem deplin ºi ne poate oricine, aºa cum am trecut eu. Eu am
trecut prin stãrile acestea nenorocite ºi a fost cît pe ce sã mã duc în
prãpastie. Lucrarea Oastei este bunã, sfîntã, dreaptã. Dar s-o trãim
aºa, în toatã plinãtatea ei ºi cu toatã curãþia vieþii noastre.
Ca sã nu dãm loc pãcatului în viaþa noastrã. Cãci pãcatul stricã
ºi ne poate dãrîma; ne poate amorþi sufletul nostru ºi ne poate
pierde. Lucrarea aceasta este a lui Dumnezeu, pãrintele Iosif n-a
schimbat nimic din lucrarea credinþei noastre. Ci doar atîta: a scos
pãcatul. ªi s-a luptat cu pãcatul ºi l-a arãtat oriunde s-ar fi cuibãrit,
sub orice formã ar fi intrat în viaþa noastrã, în credinþa noastrã, în
starea noastrã. Pentru cã putem crede ºi greºit. Putem crede ºi
superficial. Putem ajunge, cum a zis Sfîntul Apostol Pavel: Dacã
învãþãtura Evangheliei n-o vom þine aºa cum ne-a fost propovãduitã
de la început, am crezut în zadar. Cam astea au fost zbuciumãrile
mai grele prin care am trecut în credinþa noastrã, în Lucrarea Oastei.
Cã, dacã sînt unii care au amestecat învãþãtura, cum vedem astãzi cã
sînt, pãrintele Iosif a spus cã vor fi 2 sau mai multe feluri de oºti.
Asistãm la aceastã stare de lucruri ºi vedem împlinitã profeþia pe
care Duhul Sfînt i-a dat-o atunci cînd a spus aceste adevãruri. Noi
sã luãm bine seama, sã þinem cu toatã stãruinþa ºi cu toatã sîrguinþa
la învãþãtura datã de Dumnezeu Lucrãrii sfinte, de la începutul ei,
prin pãrintele Iosif.
16-VII-2023
398 pag