UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU FACULTATEA

DE INGINERIE

REFERAT
la disciplina

PRACTICĂ PROFESIONALĂ
SEMESTRUL I

Responsabil disciplină:

Prof. univ. dr. ing. CLAUDIU ISARIE

Student: FILIP Valentin

Anul I – I.M.G.N. – ZI

2022-2023
 TEMĂ REFERAT:

PROTECȚIA ÎMPOTRIVA COROZIUNII

A CONDUCTELOR METALICE
ÎNGROPATE ȘI METODE DE
DETERMINARE A STĂRII DE
COROZIUNE
 CUPRINS

CAPITOLUL 1PROTECȚIA ÎMPOTRIVA COROZIUNII A

CONDUCTELOR ............................................................................................................4
METALICE ÎNGROPATE..............................................................................................4
GENERALITĂȚI PRIVIND COROZIUNEA........................................................................................4
COROZIUNEA ELECTROLITICĂ....................................................................................................5
COROZIUNEA GALVANICĂ.............................................................................................................5
PROTECȚIA ANTICOROZIVĂ.............................................................................................................6
PROTECȚIA PASIVĂ...........................................................................................................................6
PROTECȚIA ACTIVĂ..........................................................................................................................8
CAPITOLUL 2................................................................................................................10
METODE DE DETERMINARE A STĂRII DE COROZIUNE................................10
Gradul de coroziune.................................................................................................................................10
Tipuri de coroziune specifice conductelor subterane............................................................................11
CONCLUZII ȘI PROPUNERI......................................................................................14
BIBLIOGRAFIE.............................................................................................................15
CAPITOLUL 1 PROTECȚIA ÎMPOTRIVA COROZIUNII A CONDUCTELOR
METALICE ÎNGROPATE

GENERALITĂȚI PRIVIND COROZIUNEA

Majoritatea metalelor utilizate în industrie nu sunt stabile electrodinamic și tind să revină
la starea lor inițiala în care există în natură. Coroziunea prezintă acțiunea comună sau separată a
factorilor de natură chimică, galvanică, electrodinamică sau microorganică ce provoacă
degradarea sau distrugerea în timp a structurilor metalice îngropate, imersate sau supraterane.
Natura a conferit fiecarui metal un nivel natural al potențialului electric. Când două
metale având niveluri diferite ale potențialului sunt puse în contact, va apărea un curent electric.
Coroziunea poate fi definită ca fiind procesul care cuprinde reacţii chimice şi
electrochimice dintre un material, de obicei un metal, şi mediul său, proces care produce o
deteriorare a materialului şi a proprietăţilor sale. Deteriorarea este însă aplicabilă şi altor
materiale, nemetalice ca sticlă, beton şi altele.
Mulţi cercetători consideră că termenul de coroziune metalică include toat interacţiunile
metalului sau aliajului (solid sau lichid) cu mediul său indiferent dacă acestea sunt deliberate şi
avantajoase sau nedorite şi dăunătoare.
Unele interacţiuni ale metalului cu mediul pot fi dorite, un exemplu în acest sens
reprezintându-l interacţiunea fierului cu soluţia de acid azotic. Dacă soluţia de acid azotic este
diluată, fierul se dizolvă cu viteză mare; dacă concentraţia acidului azotic depăşeşte însă 65%,
reacţia are loc numai în primele momente, după care dizolvarea fierului încetează, datorită
formării unui film aderent, subţire, invizibil cu ochiul liber, de oxid de fier (Fe2O3). Formarea
acestui film de oxid foarte subţire pe fier, reprezintă un proces de coroziune dar formarea
acestuia împiedică deteriorarea în continuare a metalului. Pentru a decide dacă reacţia de
coroziune este dăunătoare metalului într-o aplicaţie dată trebuie luate în considerare diferite
elemente ale procesului printre care forma atacului, natura produşilor de reacţie şi viteza şi
extindere a reacţiei.
Efectul profitabil sau dăunător al acestei transformări pentru metal depinde de natura şi
proprietăţile produşilor de reacţie. Pierderile cauzate de coroziune sunt nu numai pierderi de
metal dar şi de energie, apă şi efort uman folosit pentru producerea şi fabricarea structurilor
metalice. În plus, reconstruirea echipamentelor corodate necesită alte investiţii de resurse: metal.
Exista doua mecanisme in urma caruia un metal intr-un electrolit va coroda:
coroziune electrolitica și coroziune galvanica.
COROZIUNEA ELECTROLITICĂ
Coroziunea electrolitică este rezultatul apariției unui curent continuu dintr-o sursa
externa, curent care intra si apoi iese dintr-o structura metalica prin intermediul unui electrolit.
In locul unde curentul intra in structura metalica, acea parte de regula nu va fi afectata
prezentând practic un grad de protecție.
In locul unde curentul iese din structura metalica, va apare coroziunea. In cazul
structurilor metalice îngropate (conducte) acest tip de coroziune se mai numește si coroziune
cauzata de curenții de dispersie sau de curenții vagabonzi ce apar datorita prezentei surselor de
curent continuu ca de pilda, tramvaie, surse de protecție catodica etc.

COROZIUNEA GALVANICĂ
Coroziunea galvanică este un tip de coroziune ce este generată de diferențele electrice de
potențiale care apar atunci când un metal este introdus într-un electrolit. Aceste diferențe de
potențial pot apare in următoarele cazuri: cuplarea unor metale de potențiale diferite, variații in
cadrul electrolitului, neomogenități ale metalului sau combinații ale celor precizate anterior.

• Coroziune galvanica datorata cuplării unor metale de potențiale diferite

În momentul în care două metale de potențiale diferite sunt introduse într-un electrolit și
sunt cuplate prin intermediul unui conductor va fi generat curent electric și unul dintre metale se
va coroda. Sensul curentului va fi dinspre metalul ce se corodează prin electrolit (sol) către
metalul ce nu se corodează și înapoi prin conductor. Metalul ce se corodează la zona unde
curentul părăsește metalul către electrolit se numește anod. Metalul care primește curent prin
intermediul electrolitului se numește catod.

• Coroziune galvanica datorata variației din cadrul electrolitului

Coroziunea unui metal introdus într-un electrolit poate apare si datorita unor diferențe ce
pot exista in cadrul electrolitului (sol) si anume, rezistivitatea solului, concentrația de oxigen din
cadrul solului, umezeala solului sau concentrări diferite de ioni. Variația acestor parametrii poate
produce curent între două locații ale aceleiași structuri metalice prin intermediul electrolitului
(sol). Zona din metal unde curentul părăsește metalul se numește zona anodica in vreme ce zona
din metal ce primește curent se numește zona catodica.
• Coroziune galvanica datorata unor neomogenități ale metalului
Coroziunea unui metal introdus într-un electrolit poate apare și datorită unor
imperfecțiuni care pot apărea în structura metalului, a unor imperfecțiuni din timpul turnării
metalului sau a diferenței de timp când doua piese din același tip de metal au fost introduse in
electrolit. Zona din metal unde curentul părăsește metalul se numește zona anodică în vreme ce
zona din metal ce primește curent se numește zonă catodică. Aceste porțiuni cu imperfecțiuni vor
fi de regula anodice, in vreme ce suprafețele adiacente vor fi catodice.

PROTECȚIA ANTICOROZIVĂ
Protecția anticorozivă a unei conducte metalice îngropate prezintă două componente
principale: protecția pasivă și protecția activă și o componentă auxiliară, respectiv lucrări conexe.
Protecția pasivă și protecția activă reprezintă metode complementare si nu se exclud intre ele.
Protecția pasivă este reprezentată de izolația anticorozivă cu rol de separare a metalului conductei
de electrolit (sol).
Protecția activă este reprezentată de ansamblul proceselor care previn coroziunea prin
utilizarea unui curent electric.
Lucrările conexe sunt reprezentate de ansamblul lucrărilor ce protejează conducta
împotriva sarcinilor electrostatice, a curenților de dispersie din sol proveniți de la surse
exterioare, a curenților de protecție catodică ce se pot manifesta în mod negativ la interiorul
conductei datorită fluidului transportat precum și împotriva descărcărilor atmosferice care pot
afecta conducta in porțiunile aeriene.

PROTECȚIA PASIVĂ
Protecția anticorozivă pasivă a unei conducte este realizată de izolație. Având în vedere
tipul de fluide transportat prin conductele operate, respectiv (în mod normal) gaz pur, etan sau
gazolină acțiunea corozivă asupra metalului conductei se exercită numai la exteriorul conductei.
În prezentul standard se va face referire numai la protecția pasivă ce se aplică la exteriorul
conductelor metalice. În funcție de electrolitul cu care sunt înconjurate conductele se disting
doua tipuri de izolație: izolație anticorozivă în cazul în care conductele sunt montate îngropat și
vopsite în cazul în care conductele sunt montate aerian. În cazul în care conductele sunt montate
îngropat, izolația aplicată conductelor are rolul de a separa suprafața metalului conductelor de
electrolitul cu care sunt înconjurate (sol). Vopsirea nu face obiectul prezentului standard. În
prezent pe plan mondial există mai multe tipuri de izolanții anticorozive pentru conductele
metalice îngropate.
Cele mai utilizate dintre acestea sunt următoarele:
• Izolație pe bază de bitum de petrol care constă în aplicarea în fabrică pe suprafața
exterioara a conductelor metalice a unui strat de primer (citom) și apoi a unuia sau
mai multor strate de bitum (funcție de tipul izolației) armate cu fibră de sticlă.
Zonele de sudură ale conductelor se izolează prin aplicarea in teren a izolației de
bitum.
• Izolație pe bază de benzi de polietilenă aplicate la rece care constă în aplicarea în
fabrică pe suprafața exterioară a conductelor metalice a unuia sau mai multor
straturi de benzi de polietilenă peste stratul de primer care se aplică pe suprafața
exterioară a conductei. Zonele de sudura ale cupoanelor de conductă se izolează
prin aplicarea in teren a benzilor de polietilenă aplicate la rece.
• Izolație pe bază de rășini epoxidice (FBE – Fusion Bonded Epoxy) care constă în
aplicarea în fabrică pe suprafața exterioară a conductelor metalice, in principiu prin
sprayere a unui singur strat de rășină epoxidică. Zonele de sudură ale cupoanelor
de conductă se izolează prin aplicarea în teren a rășinilor epoxidice.
• Izolație pe bază de poliuretan care constă în aplicarea în fabrică pe suprafața
exterioară a conductelor metalice, în principiu prin sprayere a unuia sau mai multor
strate de poliuretan. Zonele de sudură ale cupoanelor de conductă se izolează prin
aplicarea în teren a poliuretanului bicomponent prin sprayere sau pensulare.
• Izolație pe baza de polietilenă sau polipropilenă extrudată care constă in aplicarea
numai în fabrică pe suprafața exterioară a conductelor metalice a unui strat de
primer și a unui strat de adeziv și polietilena /polipropilena în cazul izolației in 2
straturi sau a unui strat de primer, a unui strat de adeziv si a unui strat de
polietilenă/polipropilenă în cazul izolației în 3 strate. Acest tip de izolație nu se
aplică în teren.
• Izolație pe bază de polietilenă/polipropilenă termocontractilă. Acest tip de izolație
constă în aplicarea unor benzi sau manșoane termocontractile pe suprafața
exterioara a conductelor metalice. Acest tip de izolație se folosește în general la
izolarea în teren a zonelor de sudură, la izolarea unor componente metalice de
dimensiuni complexe etc.
PROTECȚIA ACTIVĂ
Pentru completarea protecției pasive și pentru prelungirea duratei ei de viață, se
completează protecția pasivă cu protecție activă (protecție catodica). Considerentele teoretice
prezentate indică faptul că principiul protecției catodice este relativ simplu de înțeles.
Cu toate acestea modul practic în care se realizează proiectarea pentru diferite aplicații
poate varia în mod considerabil bazat pe tipul conductei necesar a fi protejata și pe condițiile
caracteristice întâlnite.
Protecția catodică este o metodă electrică de prevenire a coroziunii
structurilor(conductelor) metalice montate într-un electrolit (sol).
Există două metode de aplicare a protecției catodice pentru conductele metalice îngropate:
• Protecție catodică galvanică;
• Protecție catodica cu injecție de curent.

Protecție catodică galvanică

Protecția catodică galvanică se bazează pe diferența de potențial între două metale diferite
instalate în același electrolit. Metalul care se consumă în favoarea conductei de protejat se
numește anod galvanic sau anod de sacrificiu și prezintă un potențial mai electronegativ decât
oțelul carbon ce intră în componența conductelor metalice. Principiul de funcționare este
prezentat in Figura 1. Materialele din care se confecționează în mod normal anozii galvanici sunt:
zinc, magneziu si aluminiu sau aliaje ale acestor metale. Se va acorda o atenție deosebită la
componentele de aliere astfel încât să se asigure funcționarea corespunzătoare a anozilor
galvanici.
 Protecție catodica cu injecție de curent
Protecția catodică cu injecție de curent se bazează pe utilizarea unei surse externe de
curent continuu. În cadrul acestui tip de protecție catodică anozii sunt instalați în electrolit și sunt
conectați la borna pozitivă a sursei de curent continuu, în timp ce structura metalică necesar a fi
protejată (conducta) se conectează la borna negativă a sursei de curent continuu.
Deoarece in majoritatea cazurilor sursa de curent continuu este reprezentată de un
ansamblu transformator-redresor (Statie de Protectie Catodica) acest tip de protecție catodică se
numește protecție catodică cu injecție de curent.
Principiul de funcționare este prezentat în următoarea figură:

Între cele două tipuri de protecție galvanică există următaorele diferențe:

 CAPITOLUL 2
METODE DE DETERMINARE A STĂRII DE COROZIUNE

Gradul de coroziune
Gradul de coroziune mai poate fi interpretat ca rezistența metalului la coroziune sau
stabilitatea chimică a acestuia; determinarea lui se poate face prin măsurători experimentale ale
vitezei de coroziune în baza proprietăților optice, electrice și mecanice ale probelor de încercare,
confecționate special din materialul testat.
Indicele gravimetric k reprezintă variația masei probei Δm ca rezultat al coroziunii, în
unitatea de suprafață și timp, potrivit relației:

În care:
t este durata coroziunii, S
- suprafața probei.
Indici sau coeficienți de penetrație, sunt dați de formula:

unde:
d este indicele de penetrație,
Δ  - micșorarea medie a grosimii metalului supus coroziunii,
t - timpul de atac, 8760 ore în decursul unui an, Vcor - viteza
de coroziune,

 - greutatea specifică a materialului probei.

La conducte, coroziunile de tip pitting sunt periculoase întrucât şi printr-un singur oficiu
format se pierd gaze care pot produce accidente. În situația în care în timpul exploatării
conductei, întâmplător se descoperă fenomenul pitting, este indicat să se verifice o zonă cât mai
întinsă și să se ia măsuri de înlocuire a întregului tronson de conductă afectat de o astfel de

coroziune
 Solul, prin compoziție mineralogică, structură, porozitate, compactitate, umiditate,
activitate bacteriană, poluare, acționează în mod diferit asupra conductei îngropate. La acestea se
pot adăuga caracteristicile materialului conductei, procedurile de protecție și condițiile de
instalare. Pe baza unor cercetări de lungă durată asupra coroziunii conductelor subterane, Japan
Gas Association, propune pentru soluri saturate următoarea relație de calcul a adâncimii
coroziunii uniforme:

Din păcate, nu se precizează numărul de ani pentru care aceste relații sunt valabile. În mai
toate documentele consultate, curba X = f(t) este trasată pentru primii 10 ani, peste această
durată, curba se extrapolează presupunând că viteza de coroziune rămâne constantă, iar pe
conductă nu se formează puncte de coroziune.

Tipuri de coroziune specifice conductelor subterane

La conductele de gaze coroziunea este în principal de natură electrochimică și mai puțin
chimică. Apa din sol conține, pe lângă oxigen, o serie de săruri dizolvate ce-i conferă
conductivitate electrică și caracterul de electrolit. În timp, caracteristicile apei din sol nu sunt
stabile. Toate modificările de compoziție au o influență directă a agresivității apei. O diminuare a
conținutului în oxigen și în dioxid de carbon, de exemplu, reduce agresivitatea, iar poluarea cu
produse dizolvabile în apă, ce-i dau un caracter acid, măresc agresivitatea.

Coroziunea uniformă
Coroziunea uniformă este forma curentă de manifestare exterioară și interioară şi constă
în pierderea cvasi constantă a grosimii peretelui conductei, când zonele anodice şi cele catodice
sunt apropiate.

Coroziunea galvanică
Coroziunea galvanică este rezultatul contactului electric al conductei cu un alt metal cu un
potențial electrochimic diferit, când conducta constituie anodul pilei galvanice care se formează.
 Coroziunea prin aerare diferențială
Coroziunea prin aerare diferențială intervine când conducta de gaze prezintă zone cu
umiditate ridicată și zone uscate sau cvasi uscate. Acest proces de coroziune este specific acelor
conducte ce traversează zone de relief relativ accidentat.

Coroziunea interstițială
Coroziunea interstițială sau de tip cavernă sau crevasă este asociată pieselor metalice
asamblate, care prezintă interstiții foarte înguste, cu adâncimi de ordinul a mai multor milimetrii
și lățimi de ordinul micrometrilor, care pot fi considerate ca spații cvasi închise, cum este cazul
îmbinărilor tip flanșă, îmbinărilor cu filet, etanșărilor, suporturilor de susținere ale conductelor
aeriene, ghidajelor de deplasare în caz de dilatare-contracție etc.

Coroziunea în puncte

Pittingul sau coroziunea în puncte o putem definii ca o formă de degradare a metalului

localizat. Odată distrusă pelicula de protecție a metalului, mediul agresiv acționează, atacând și
producând o deteriorare rapidă a peretelui țevii de metal. Un caz particular de coroziune, din
păcate foarte frecvent în examinarea conductelor subterane perforate, este cel al contactului cu un
corp dur (piatră).
 Fisurarea prin coroziune sub tensiune
Oțelurile carbon de conducte aflate într-un mediu coroziv și expuse în același timp unor
solicitări mecanice de tracțiune și/sau forfecare, suferă un proces aparte de coroziune, proces
numit coroziune fisurată sub tensiune.
Sub acțiunea tensiunilor de întindere, potențialul electrochimic al oțelului se deplasează
către domeniul anodic. Deplasarea potențialului poate avea valori de 30 … 80mV când în oțel se
atinge limita de curgere.
Factorii care influențează coroziunea sub tensiune sunt numeroși dintre care cei mai
importanți care determină susceptibilitatea oțelului la fisurare sub tensiune în medii corozive
sunt: structura metalografică eterogenă, calitatea suprafeței, tensiunile de întindere și/sau
forfecare, conținutul în hidrogen rezultat prin electroliză, natura mediul de lucru.
După o perioadă îndelungată de exploatare a conductelor subterane, izolate cu bitum sau
benzi adezive, se constată la exterior fisuri multiple, sub formă de colonii în imediata apropierea
cordoanelor de sudură.
Coloniile de fisuri puse în evidență prin controlul defectoscopic cu ultrasunete, la început
se poate aprecia că nu sunt importante, dar cunoscând poziția pe care o ocupă, la viitoarea
inspecție acestea trebuie examinate obligatoriu şi luate măsuri corective înainte ca fisura să

atingă mărimea critică.

 CONCLUZII ȘI PROPUNERI

1.În cazul defectelor de material sau prin coroziune efectul se resimte după ce grosimea de perete
s-a redus la jumătate;

2.Presiunea minimă de cedare corespunde defectelor de material, deoarece acestea au o extindere

mai mare decât defectele create prin coroziune și o geometrie ce determină concentrația
tensiunilor

3. Tensiunea din conductă este cu mult mai mare dacă aceasta traversează oblic șanțul

4. Solul din jurul anodului de injecție își mărește rezistivitatea prin deplasarea apei către
conducta protejată catodic;

5.Solul din jurul conductei protejate catodic își reduce rezistivitatea ca urmare a deplasării apei;

6.Cantitatea de curent injectat în conductă se reduce ca efect al creșterii rezistivității solului din
jurul anodului.

7. Amplasarea conductelor într-un strat de nisip unde există pietre sau alte corpuri străine cu o
duritate ridicată reprezintă un risc mai crescut de deteriorare rapidă a stratului izolației.
Asemenea efecte putându-se întâlni și în cazul nerespectării grosimii stratului de nisip de
deasupra conductei, cât și a celui aflat sub aceasta; un alt factor influent fiind și tasarea
necorespunzătoare a statului de nisip și straturilor superioare acestuia, fapt ce poate permite,
datorită vibrațiilor solului rezultate în urma unui trafic greu intens, pătrunderea de corpuri care pot
deteriora izolația, de exemplu pietre de râu sau chiar sparte, care prezintă un pericol crescut.
 BIBLIOGRAFIE

1.Marius Bibu, Materiale speciale utilizate în construcția de mașini, Editura Universității ”Lucian
Blaga” din Sibiu 2017

2.Marius Bibu, Materiale speciale utilizate în construcția de mașini, Editura Universității ”Lucian
Blaga” din Sibiu 2018

3. Avrigean, E., "Verifying the Strength of the Cardan Transmission Joint through the
Finite Element Method", Advanced Materials Research, 2014.

4. Filip Ștefan., „Stadiul actual al cercetărilor privind procedurile de evaluare şi verificare a

conductelor cu defecte de tip lipsă de material”, Referatul nr.1, 2009

5.Filip Ş., Rîpeanu R., Avrigean E., „Studies and research on the electrical resistance of the
polyethylene insulation used for the chemical protection of steel pipelines used in natural gas
distribution”, Revista de Chimie. Bucureşti. 2016. (articol în curs de publicare).

6. xxx „Codul tehnic al sectorului gazelor naturale.” www.anre.ro/download.php

7. xxx https://www.conpet.ro/wp-content/uploads/2015/10/Standard-de-firma-PC.pdf

8. xxx „Norme tehnice specifice SNT. Mentenanţa conductelor de transport gaze naturale –
NTCM”. www.transgaz.ro/Downloads/exploatare.../ntsm_srm_final.pdf

9. xxx „Norma tehnică pentru proiectarea, executarea și exploatarea sistemelor de

alimentare cu gaze naturale”, NTPEE.

10.https://www.upgploiesti.ro/sites/default/files/doctorat/2016/FILIP_STEFAN_REZUMAT_TE
ZA_DOCTORAT.pdf