Continuarea textului ,,Cum e lumea’’

Bianca este fascinată de tot ce o înconjoară, de

lumini, de culori, de sunete. Totul este nou, vesel, dar și
un pic obositor, parcă îi este și puțin foame.
Cu năsucul ei negru și umed adulmecă o aromă
apetisantă de miere și fructe de pădure. Ursulețul se lasă
purtat de mirosul îmbătător până în fața unui gard viu
colorat pe care scria mare ,, Grădinița Fluturașilor’’.
Ea intră și se amestecă fericită printre copilașii
costumați în animăluțe. Un iepuraș poznaș cu urechiușe
se dă vesel în leagăn. Un leuț cu coama zburlită se luptă
cu o brioșă mare de ciocolată. Un castoraș cu dinții albi
și lungi până la genunchi construiește un castel în lada
cu nisip. Rița Veverița cu coada ei stufoasă ca un
pămătuf sare coarda cu prietena ei vulpița cea șireată cu
mustățile aspre ca două spice de grâu.
Dintre toate animăluțele ,cel mai fericit pare un
ghemotoc de lână maro, cu mărgele albe la gât, care
înfulecă un borcan mare de miere aurie pe lângă care
roiesc încă albinuțele.
Doamna educatoare iese și, cu un glas dulce, îi
cheamă pe copii:
-Dragilor, haideți înăuntru! Este vremea să ne
spălăm pe mânuțe și să facem o siestă.
 -Doamna, mai putem să stăm puțin? Vă
rugăăămm! zic copii cu mânuțele împreunate în formă
de rugă.
-Bine, încă cinci minute! Spune doamna
îngăduitoare.
-Eu vin acum! se aude glasul obosit al leuțului
care a ieșit învingător în lupta cu brioșa.
El nu este singurul căruia îi este somn. Și
ursulețului i s-a făcut, după ce a mâncat un borcan plin
cu miere în excursia ei de mult visată. Și de departe o
aude și pe mama ei care o cheamă la culcare.
Deodată, puiul zărește fluturele roșu după care a
plecat, îl urmează și ajunge înapoi la familia ei, la zoo.
Acum, Bianca doarme alături de frații ei, împăcată
că a văzut lumea de dincolo de gratii.