Memorator Rom Corectat

STELIANA TASE
MEMORATOR-ÎNDRUMĂTOR
DE MATEMATICĂ
partea I
MANUALE ROMÂNEȘTI
ȘCOALA „SFINȚII MARTIRI BRÂNCOVENI“
Constanța
2014
PREFAȚĂ
De obicei, prefața nu este citită. Cei mai mulți oameni se

grăbesc să ajungă la conținutul propriu‐zis. Dacă citiți aceste
rânduri, înseamnă că nu faceți parte din categoria menționată.
Înseamnă că nu vă grăbiți să ajungeți la exerciții, ci doriți să
înțelegeți mai întâi intenția autorului.
Această carte este o lucrare deosebită. Nu este un
manual, nu este o culegere de exerciții, ci un îndrumător. Ce
înseamnă a îndruma? A îndruma înseamnă a arăta drumul corect
și a da un ajutor pe acest drum. Matematica este o știință foarte
frumoasă, însă, așa cum bine spune domnul academician
Solomon Marcus, este o frumusețe ascunsă elevilor, din cauza
unor programe școlare alcătuite greșit, prea încărcate cu
chestiuni secundare și fără suficiente legături cu viața.
Cartea pe care o citiți vă arată un drum elegant în
matematica de gimnaziu, astfel încât să vă bucurați de
frumusețea acestei științe. Când am citit prima dată
manuscrisul, mi‐am adus aminte de lecțiile deosebite, din anii
’90, ale unor mari pedagogi, profesori la Facultatea de
Matematică din București. Este vorba despre prof. univ. dr.
Laurențiu Panaitopol și conf. univ. dr. Gheorghe Mocanu. Am
regăsit eleganța, concizia și claritatea lecțiilor acestor mari
profesori în paginile Îndrumătorului pe care îl citiți. Predată în
acest mod, matematica se poate memora ușor. De aceea,
Îndrumătorul este și un bun memorator.
Recomand această carte profesorilor de matematică,
părinților și elevilor, cu nădejdea că le va fi de mare folos.
Pentru profesori este un instrument de lucru, pentru părinți
este un sprijin, iar pentru elevi, un bun îndrumător și
memorator.
Matematica nu trebuie să fie o pricină de dușmănie și
invidie printr‐o competiție sălbatică, dirijată de legea junglei
(„învinge cel mai puternic”).
Goana după premii de dragul premiilor nu este specifică
mediului intelectual autentic. Matematica este, în primul rând,
o metodă de disciplinare a minții, iar rezultatele ei (aplicate în
fizică, chimie, biologie, medicină, pedagogie, psihologie,
economie) trebuie folosite numai spre binele omenirii. Aceste
aplicații necesită o activitate în echipă, iar elevii trebuie
îndrumați mai mult spre cooperare decât spre competiție. În
felul acesta, știința contribuie la consolidarea legăturilor dintre
oameni.
Prof. Ioan Vlăducă,

director științific
al Școlii «Sfinții Martiri Brâncoveni»
INTRODUCERE
De ce se numeşte Memorator ‐ Îndrumător? Teoria va fi

urmată de exerciții ca exemple şi aşa elevii vor înțelege cum se
aplică teoria şi sper că nu vor mai lucra mecanic. Dacă elevii vor
învăța teoria foarte bine, ideile vor veni imediat cum vor citi
ipoteza. De exemplu, dacă vom avea o împărțire cu rest, ne
vom gândi la teorema împărțirii cu rest, dacă vom avea
bisectoare şi paralele ne vom gândi la unghiuri egale şi
unghiurile determinate de paralele intersectate de o secantă.
Acest memorator, având alături de teorie şi exerciții ca exemple,
îl pot folosi toți elevii, inclusiv cei care sunt mai puțin talentați
la matematică şi dacă vor învăța foarte bine teoria atunci vor
realiza că matematica nu este dificilă. Încercați şi veți vedea că
am dreptate, cu atât mai mult că nu este foarte multă teorie,
unele formule le vom deduce şi vor fi mai uşor de reținut.
Am început să lucrez la acest memorator cu
binecuvântarea primită de la bunul şi deosebitul Părinte
Arhimandrit Arsenie Papacioc. Iată ce mi‐a spus:
„Rădăcina tuturor răutăților este neştiința. Nu este
iubirea de arginți, ci neştiința, spun Sfinții Părinți. Pentru că
dacă n‐ai ştiut, trebuie să motivezi de ce n‐ai ştiut, pentru că ai
fost leneş, n‐ai învățat, îndrumat fiind de cei care aveau
calitatea asta, putința să‐ți spună. Aşa că lenevia te costă, este
un păcat foarte mare, cum am zice aşa: «sfânta» lene şi «marele
mucenic» somnul... Şi atunci sigur că ne facem în viață datoria
şi ne este bine, învățăm mai ales la matematică; aceasta este o
ştiință pozitivă, nu merg abateri, nu merge «voi vedea eu»,
trebuie să fie cunoştință, ştiință... E bine să cunoască
matematica, pentru că oriunde te‐ai duce trebuie să‐ți faci
socoteli, peste tot este nevoie de a face personal socoteli, mai
ales la problemele tale intime...”.
Iar eu spun că nu există elev care să ştie matematică şi să
aibă note mici la celalalte materii, pentru că matematica este un
sport al minții şi te ajută să gândeşti la toate celelalte materii şi
oricând în viață, în orice moment. Şi mai spun că dacă bunul
Dumnezeu ne‐a înzestrat cu minte, este păcat să nu o folosim.
Vă urez mult succes!
Prof. Steliana Tase

SIMBOLURI LOGICE ȘI MATEMATICE
Simbol Semnificație Exemple

Rezultă x‐1=2 x=3
Echivalent x=2 x+1=3
Oricare n oricare ar fi n
Există n există n
Nu există n nu există n
= Egal 2=2
≠ Nu este egal 2 ≠ 3, 2 ≠ 1
+ Operația de adunare 2+3=5
‐ Operația de scădere; opusul 4 ‐ 1 = 3; ‐2 este
unui număr opusul lui 2
∙ Operația de înmulțire 2∙3=6
: Operația de împărțire 6:3=2
< Strict mai mic 2<3
> Strict mai mare 5>2
≤ sau ≤ Mai mic sau egal 2 ≤ 3; 2 ≤ 2
≥ sau ≥ Mai mare sau egal 4≥1 4≥4
… Divizibil 12…3
Nu este divizibil
∣ Divide 3 ∣12
Nu divide
Efectuarea unei operații în x + 2 = 5 |‐2
| ambii membrii ai unei x=3
egalități
Cel mai mare divizor (4, 6) = 2
(m, n) comun al numerelor m, n.
(m, n) = c.m.m.d.c (m, n)
Cel mai mic multiplu [2, 5] = 10
[m, n] comun al numerelor m, n.
[m, n] = c.m.m.m.c (m, n)
{x1, ..., xn} Mulțimea formată din A = {1, 3, 7}
elementele x1, x2, ..., xn
 Aparține. 2  {3, 2, 7}
x  M, x aparține mulțimii M
Nu aparține
Incluziune. Mulțimea
A este inclusă în B
Incluziune strictă
A nu este inclusă în
B
∪ Reuniune de mulțimi {1, 2}∪ {2, 3} = {1, 2,
3}
∩ Intersecție de mulțimi {1, 2} ∩{2, 3} = {2}
\ Diferență de mulțimi {1, 2, 3}\ {2} = {1, 3}
CBA Complementara mulțimii A A = {1}, B= {1, 2, 3}
față de B, pentru A B CBA = {2, 3}
AXB Produsul cartezian al {1} X {2, 4}={(1, 2), (1,
mulțimilor A și B 4)}
AΔΒ Diferența simetrică {1, 2} Δ {2, 4} = {1, 4}
Φ Mulțimea vidă {1, 2}∩{3, 4} = Φ
Card M sau Cardinalul mulțimii M Card {4, 5, 7} = 3
∣M∣
P (A) Mulțimea părților mulțimii P ({1, 2}) = {Φ, {1}, {2},
A {1, 2}}
an Putere an = a∙a∙...∙a (n 23 = 2∙2∙2 = 8
factori)
a Fracție 1/2 = 0, 5
sau a/b
b
Δ Triunghi Δ ABC
⊥ Relația de a ⊥ b
perpendicularitate
‖ Relația de paralelism a‖b
MEMORATOR ‐ÎNDRUMĂTOR DE MATEMATICĂ
Capitolul I. MULȚIMEA NUMERELOR

NATURALE
1.1 Numerele naturale
Numerele naturale sunt: {0, 1, 2, 3, …, 9, 10, 11, … }.

Acestea pot reprezenta obiecte reale sau elemente din
natură.1 Simbolul acestei mulțimi este N, iar N* înseamnă
mulțimea numerelor naturale nenule, care nu‐l conține pe zero.
Cifrele sunt: {0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9} .
Atenție! Unii elevi nu fac deosebirea între cifre şi numere.
Numărul 12 are două cifre: cifra unităților (2) și cifra zecilor (1).
Numerele pare (cu soț) sunt: 0, 2, 4, 6, 8, 10, 12, …

Numerele impare (fără soț) sunt: 1, 3, 5, 7, 9, 11, 13, 15, …
Un număr par necunoscut se notează 2k, unde k este un
număr natural. De exemplu, pentru k = 3 se obține numărul par
2k = 2 ∙ 3 = 6. Numerele pare se pot scrie: {0, 2, 4, … , 2k, 2k +
2,… }
Numerele impare necunoscute se notează cu 2k + 1 sau 2k
‐ 1, unde k este un număr natural. Numerele impare se pot
scrie: {1, 3, 5, ... , 2k + 1, 2k + 3, ... }.
De exemplu, pentru k = 2, 2k + 1 = 2 ∙ 2 + 1 = 4 + 1 = 5, iar 2k
‐ 1 = 2 ∙ 2 ‐ 1 = 4 ‐ 1 = 3.
Numerele consecutive se notează: a, a + 1, a + 2, a + 3,... ;
numerele impare sau pare consecutive se notează: a, a + 2, a + 4,
a + 6,... .
1De exemplu, 5 mere, 4 cireșe, 10 copii. Există și numere întregi negative: ‐1,
‐2, ‐3, etc., care pot reprezenta temperaturi. De exemplu, ‐10° C.
7
Exemple
5, 6, 7, 8 sunt patru numere naturale consecutive;

4, 6, 8 sunt trei numere pare consecutive;
3, 5, 7 sunt trei numere impare consecutive.
Exerciții rezolvate
1) Să se afle patru numere naturale consecutive, știind că

suma lor este 94.
a + (a+1) + (a+2) + (a+3) = 94  a+a+1+a+2+a+3 = 94 
4a + 6 = 94  4a = 94 –6 (nu uităm că atunci când trecem
dintr‐o parte în alta a egalului schimbăm semnele) 4a = 88  a
= 88 : 4  a = 22. Deci, numerele sunt: 22, 23, 24, 25.
2) Să se afle trei numere pare consecutive, a căror sumă

este 138.
a + (a + 2) + (a + 4) = 138  3a + 6 = 138  3a = 138 ‐ 6
 3a = 132  a = 132 : 3, a = 44. Deci, numerele sunt : 44, 46,
48.
3) Să se afle patru numere impare consecutive, știind că

suma lor este 80.
a + (a + 2) + (a + 4) + (a + 6) = 80  4a + 12 = 80  4a = 80 –
12  4a = 68, a = 17  numerele sunt 17, 19, 21, 23 .
1.2 Descompunerea unui număr natural în baza 10
Un număr necunoscut, scris în baza 10, format din 2 cifre

se notează ab și se descompune astfel: ab = 10a + b. Dacă
numărul este format din 3 cifre, vom avea: abc = 100a + 10b + c.
8
Acum vom explica de ce se descompune astfel: pentru că a

ocupă locul sutelor, b ocupă locul zecilor iar c ocupă locul
unităților. Dacă numărul este format din 4 cifre, vom avea:
abcd =1000a + 100b + 10c + d
Exercițiu
ab +2 ab +3 ba =330. Să se afle numărul ab .

10a + b + 2(10a+b) + 3(10b + a) = 330
10a+b + 20a +2b + 30b + 3a = 330
33a +33b =330  33(a+b) = 330 | : 33  a+b = 10, pentru
că a și b sunt cifre avem următoarele soluții:
dacă a=1  b = 9  ab = 19
a=2  b = 8  ab = 28, analog celelalte.
Obținem soluțiile:
ab = { 19, 28, 37, 46, 55, 64, 73, 82, 91}
1.3 Operații cu numere naturale
1.3.1 Adunarea și scăderea
Termenii asemenea sunt :

‐ termenii care au aceeași necunoscută (literă);
‐ termenii liberi (adică numerele naturale fără litere).
Termenii asemenea se reduc. Ex: 2a + 3b + 4a – b + 9 + 5b –

3 = 6a + 7b + 6, termenii asemenea s‐au redus. Din doi termeni
care conțineau necunoscuta a, am obținut unul, adică din 2a +
4a = 6a; din 3 termeni asemenea, adică cei ce conțin necunoscuta
b, s‐a obținut în urma reducerii, un termen, adică : 3b – b + 5b =
7b și termenii liberi: 9 – 3 = 6.
9
Opusul lui a este – a. Numerele opuse se reduc tăindu‐le

cu o linie oblică.
termen + termen = sumă , descăzut – scăzator = diferență
Proprietățile adunării:
a) comutativitatea : a + b = b + a,  a, b  N (  este simbolul

pentru oricare ar fi)
b) asociativitatea: a + (b + c) = (a + b) + c,  a, b, c  N
c) elementrul neutru la adunare și scădere este zero : a + 0 = a;
0 + a = a,  a  N.
1.3.2 Înmulțirea și împărțirea
Rezultatul înmulțirii se numește produs.

Deînmulțit ∙ înmulțitor = produs.
Numerele care se înmulțesc se numesc factori. Să nu
confundăm termenii care sunt la adunare cu factorii de la
înmulțire!
Ex: 3 ∙ 4 = 12, 3 se numeste deînmulțit, 4 înmulțitor și 12
produs. Numerele 3 și 4 sunt factori.
Rezultatul împărțirii se numește cât.

Deîmparțit : împarțitor = cât.
Zero împărțit la orice număr natural diferit de zero ne dă
zero.
Observăm următoarele:
2∙3=3∙2 (= 6 în ambele situații)
(3 ∙ 2) ∙ 5 = 3 ∙ (2 ∙ 5) (= 30 în ambele situații)
4(2 + 3) = 4 ∙ 2 + 4 ∙ 3 (= 20 în ambele situații)
10
Proprietățile înmulțirii numerelor naturale:
a) comutativitatea: a ∙ b = b ∙ a,  a, b  N
b) asociativitatea : (a ∙ b) ∙ c = a ∙ (b ∙ c) ,  a, b ,c  N
c) elementul neutru este unu : a ∙ 1 = 1 ∙ a = a,  a  N
d) produsul oricărui număr natural cu 0 este 0; a ∙ 0 = 0,  a
N
e) distributivitatea înmulțirii față de adunare și scădere :
a(b + c) = ab + ac
a(b – c) = ab – ac,  a, b ,c  N.
Împarțirea la zero nu are sens.
1.4 Compararea numerelor naturale
Dacă a este mai mic decât b se scrie: a < b. Unii elevi

încurcă semnul mai mic ( < ) cu semnul mai mare ( > ). Pe axa
numerelor naturale observăm că numerele cu cât sunt mai spre
stânga cu atât sunt mai mici și cu cât sunt spre dreapta cu atât
sunt mai mari, deci :
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
______________< >____________________
Exemplu. 5 > 2 și 3 < 7.
Pentru oricare două numere naturale a și b există una din

următoarele relații :
a < b ( a este mai mic decât b, exemplu: 3 < 5)

a = b ( a este egal cu b, exemplu: 3 = 3 )
a > b ( a este mai mare decât b, exemplu: 5 > 4)
11
a ≤ b (a este mai mic sau egal cu b, exemplu: 5 ≤ 5)

a ≥ b a este mai mare sau egal cu b, exemplu: 12 ≥ 9)
Atât egalitatea cât și inegalitatea numerelor naturale au

proprietatea numită tranzitivitate:
1) dacă a < b și b < c , atunci a < c , ex: 2 < 3 și 3 < 5 , atunci 2 < 5 .
2) dacă a ≤ b și b ≤ c , atunci a ≤ c , ex: 2 ≤ 3 și 3 ≤ 5 , atunci 2 ≤ 5 .
3) dacă a = b și b = c , atunci a = c .
Această proprietate se folosește foarte des când avem de

comparat puteri și nu putem aduce la același exponent și nici la
aceeași bază.
1.5 Factor comun
ab + ac = a (b + c) sau ab – ac = a ( b – c )
Factorul comun este a.

Exemplu. 18a + 45b = 9 ∙ 2a + 9 ∙ 5b = 9 (2a + 5b). Factorul
comun este 9.
Exerciții
1) Dacă x = 9 și a + b = 5, atunci 4x + 3a + 3b = ?
Se observă factorul comun 3, deci: 4x + 3(a + b) = 4 ∙ 9 + 3 ∙
5 = 36 + 15 = 51
2) Calculați 2xa + 3xb + 4a + 6b știind că 2a + 3b = 13 și x =

6.
La primii doi termeni avem factor comun pe x și la
următorii doi termeni avem factor comun pe 2, deci: 2xa + 3xb +
4a + 6b = x(2a + 3b) + 2(2a + 3b) = 6 ∙ 13 + 2 ∙ 13 = 78 + 26 = 104.
12
1.6 Teorema împărțirii cu rest
Deîmparțitul = împărțitorul ∙ câtul + restul, cu proprietatea

restul < împărțitorul.
D=I∙C+R 0≤R<I
Când la împărțire nu avem rest (restul = 0), atunci putem
scrie:
D=I∙C
Exercițiu. Suma a două numere este 26. Dacă împărțim pe

cel mai mare la cel mai mic, se obține câtul 7 și restul 2. Care
sunt numerele ?
a + b = 26
a : b = 7 și r = 2 deci avem o împărțire cu rest, vom aplica
teorema împărțirii cu rest a = b ∙ 7 + 2, 2 < b
Dacă înlocuim în a + b = 26 pe a din a = b ∙ 7 + 2, vom
obține:
7b + 2 + b = 26  8b = 26 – 2  8b = 24  b = 24 : 8  b =
3 și dacă înlocuim pe b în a = 7b + 2, vom avea a = 7 ∙ 3 +2  a =
21 + 2, deci a = 23 și b ‐3.
1.7 Ecuații și inecuații
Ecuația este o egalitate cu cel puțin o necunoscută.

Forma generală a ecuației este:
ax + b = 0,
a se numește coeficient, x este necunoscută, rădăcină sau
soluție, iar b se numește termen liber.
Inecuația este o inegalitate cu cel puțin o necunoscută.
Forma generală a inecuației este:
ax + b > 0, sau ax +b < 0,
sau putem avea semnele de ≥ (mai mare sau egal) sau ≤ (mai
mic sau egal).
13
Când se spune că expresia este:

‐ strict pozitivă, se pune semnul > 0
‐ strict negativă < 0
‐ pozitivă ≥ 0
‐ negativă ≤ 0 .
Putem rezolva o ecuație sau inecuație prin două

metode:
1) metoda operației inverse. Separăm cunoscutele de

necunoscute; când trecem dintr‐o parte în alta a egalului sau
inegalului se schimbă semnul.
Exemple
a) x + 8 = 12, x = 12 – 8, pe 8 l‐am trecut din stânga, unde

avea semnul + , în dreapta cu semnul – și am obținut x = 4.
b) 2x – 3 = 15 , 2x = 15 + 3 , 2x = 18, x = 18 : 2 , x = 9.
c) Să se rezolve inecuația x + 2 < 5 în mulțimea numerelor
naturale.
x < 5 – 2 , x < 3, deci x  {0, 1, 2}
d) Să se rezolve inecuația 3x + 5 > 34 + 2x, în mulțimea
numerelor naturale.
3x – 2x > 34 – 5 , x > 29 , x  {30, 31, 32, 33,...}
e) 4x – 21 ≤ 3 , 4x ≤ 21 + 3 , 4x ≤ 24 , x ≤ 24 : 4 , x ≤ 6 , x  {0,
1, 2, 3, 4, 5, 6}, inclusiv 6 pentru că este semnul mai mic și egal,
deci fiind și egal îl
cuprinde și pe 6. La punctul d) fiind doar mai mare, fără egal,
nu‐l cuprinde și pe 29.
f) 3(2x + 5) – 7 ≤ 2x + 20  6x + 15 – 7 ≤ 2x + 20  6x – 2x
≤ 20 – 8 (8 s‐a obținut din 15 – 7)  4x ≤ 12  x ≤ 3, deci x 
{0, 1, 2, 3}.
14
2) metoda balanței. Operația care se face în stânga

egalului sau a inegalului, se face și la dreapta egalului sau
inegalului, de aceea se numește metoda balanței.
Dacă ne gândim la un cântar, ne vom da mai bine seama
cum se lucrează prin această metodă. La metoda balanței se
pune semnul | și în dreapta semnului se scrie operația care se
face și în stânga și în dreapta egalului.
Vom lucra aceleași exerciții, dar de această dată le vom
lucra prin metoda balanței.
a) x + 8 = 12 | – 8, x = 4 (s‐a scăzut 8 și în stânga egalului

și în dreapta).
b) 2x – 3 = 15 | + 3, pasul care urmează trebuie gândit fără
a‐l scrie, dar îl voi scrie ca să înțelegeți mai bine, deci: 2x – 3 + 3
= 15 + 3 (‐ 3 si + 3 se reduc, pentru că sunt aceleași numere de
semne opuse și deci –3 + 3 = 0)  2x = 18 | : 2 (deci împărțim
prin 2 și în stânga egalului și în dreapta)  x = 9.
c) Să se rezolve în N inecuația x + 2 < 5 | ‐2. Obținem x < 3,
x  {0, 1, 2}.
d) Să se rezolve în N inecuația 3x + 5 > 34 + 2x (De obicei,
la inecuații se folosește mai mult metoda balanței atunci când
avem necunoscuta într‐un singur membru al inegalității; totuși
vom lucra și acest exercițiu prin metoda balanței, ca să se
înțeleagă bine și această metodă).
3x + 5 > 34 + 2x | ‐2x  (acest pas se gândește, de
aceea îl scriu în paranteză, dar pentru a se înțelege îl scriu 3x –
2x + 5 > 34 + 2x – 2x)  x + 5 > 34 | ‐5  x > 29, deci x  {30,
31, 32, 33,...}.
e) Să se rezolve în N inecuația 4x – 21 ≤ 3.
4x – 21 ≤ 3 | +21 , 4x ≤ 24 | : 4, x ≤ 6,
x  {0, 1, 2, 3, 4, 5, 6}.
15
1.8 Rezolvarea problemelor cu ajutorul ecuațiilor
În rezolvarea problemelor cu ajutorul ecuațiilor, trebuie

să respectăm urmatorii pași:
1) stabilirea necunoscutei
2) punerea problemei în ecuație
3) rezolvarea ecuației
4) interpretarea rezultatului; pasul 5 ‐ verificarea, nu este
obligatoriu.
Exemple
a) Maria are în biblioteca ei 231 de cărți. Dacă i‐ar da Ioanei

31 de cărți, atunci Ioana ar avea același număr de cărți în
biblioteca ei ca și Maria. Câte cărți avea inițial Ioana ?
Pașii: 1) x = numărul de carți pe care le are inițial Ioana

2) x + 31 = 231 ‐ 31
3) x + 31 = 200 , x = 200 – 31 , x = 169
4) Ioana avea 169 de cărți.
b) Dacă repartizăm câte 2 elevi într‐o bancă, rămân 3 elevi

în picioare. Dacă repartizăm câte 3 elevi într‐o bancă, o bancă
va fi ocupată de un elev și 3 bănci vor fi libere. Câte bănci și câți
elevi sunt în clasă ?
Pașii:
1) Ce notez cu x ? Din moment ce eu știu câți elevi
repartizez în ficare bancă, dacă aș ști numărul de bănci, atunci
aș putea să calculez numărul de elevi.
Exemplu. dacă am 4 bănci și repartizez câte 2 în fiecare
bancă voi avea 4 ∙ 2 elevi, adică 8 elevi. Tot ce am scris până
16
acum la pasul 1, este ceea ce trebuie să gândesc, deci voi nota

cu x numărul de bănci.
2) Mă gândesc dacă folosesc toate băncile. Da, deci x ∙ 2 =
nr. de elevi din bănci și 3 sunt în picioare, deci : 2x + 3 = nr. de
elevi din clasă.
Pentru a doua frază mă gândesc câte banci folosesc: 3
bănci nu le folosesc, una va avea un elev. Deci cu 3 elevi vor fi x
– 4 bănci, 3(x – 4) reprezintă numărul de elevi care stau câte 3 în
bancă și mai este un elev care stă singur în bancă, deci: 3 ( x – 4 )
+ 1 = nr. de elevi din clasă. Deci ecuația este: 3 ( x – 4 ) + 1 = 2x
+3
3) Desființăm paranteza aplicând distributivitatea și
rezolvarea ecuației este: 3x – 3∙4 + 1 = 2x + 3  3x – 12 + 1 = 2x
+ 3  3x – 2x = 12 – 1 + 3  x = 14
4) Numărul de bănci este 14 iar numărul de elevi este:
2∙14 + 3, adică 28 + 3, deci 31 elevi.
c) Diferența a două numere este 32. Împărțind numărul

mai mare la numărul mai mic obținem câtul 3 și restul 6. Aflați
cele două numere.
La această problemă vom folosi și teorema împarțirii cu
rest și una din metodele de rezolvare a ecuației. De fapt, vor fi 2
ecuații cu 2 necunoscute și vom învăța în clasa a‐VII‐a că se
numește sistem de ecuații.
1) notăm cu a numărul mai mare și cu b numărul mai mic
2) a – b = 32
a = b ∙ 3 + 6; din proprietetea împărțitorului care este
mai mare decât restul, ne dăm seama că b > 6 .
3) Dacă în prima ecuație vom înlocui pe a cu egalitatea
din a doua ecuație, vom obține în prima: 3b + 6 – b = 32  2b
= 32 – 6 ( atenție la schimbarea semnului când se trece termenul
dintr‐o parte în alta a egalului) deci: 2b = 26  b = 26 : 2  b
= 13.
17
4) numărul mai mic este 13 iar cel mare este: a – 13 = 32

(din prima ecuație), deci a = 32 + 13, numărul mai mare este 45.
1.9 Ordinea efectuării operațiilor și folosirea

parantezelor
Efectuarea operațiilor se fac în ordine descrescătoare

după ordin, adică prima dată cele de ordin III care sunt
puterile și radicalii, care se învață mai tarziu, apoi de ordinul
II care sunt: împărțirile și înmulțirile
și apoi cele de ordin I adică adunarea și scăderea. În cazul în
care avem calcule delimitate prin mai multe tipuri de
paranteze, se începe cu efectuarea operațiilor din paranteza
rotundă, apoi pătrată și în final acolada.
Exemple
a) Să se rezolve în mulțimea numerelor naturale ecuația:

3 {6 + 2 [ 3 ( 2x – 1) + 5 ( 11 – 7 ) – 20 ] – 8} = 48.
Dacă împărțim prin balanță la 3 și în același timp
respectăm ordinea operațiilor și facem și calculul care este
posibil în paranteza rotundă vom obține:
6 + 2 [ 3 ( 2x – 1 ) + 5 ・ 4 – 20 ] – 8 = 16 |+8–6
2 [ 3 ( 2x –1 ) + 20 – 20 ] = 18 |: 2
3 ( 2x – 1 ) = 9 | : 3
2x – 1 = 3 | +1
2x = 4 | :2
Și rezultatul este: x = 2. Am folosit, căci a fost mai ușor,
metoda balanței.
18
1.10 Divizibilitatea numerelor naturale.

Divizor, multiplu
Spunem că numărul natural a este divizibil cu

numărul natural b, dacă există un număr natural c, astfel
încât a = b ∙ c .
Numărul b se numește divizor a lui a și scriem a … b
și se citește „a este divizibil cu b” sau „a se divide cu b” sau
scriem b | a și se citește „b divide a“.
Aceasta înseamnă că a se împarte exact la b și deci
împărțitorul la o împarțire exactă, este divizor al
deîmpărțitului. Numărul a este multiplu de b și c, iar
numerele b și c sunt divizori ai numărului a.
Observație. Dacă a … b și a ≠ 0, atunci există un
număr natural c, astfel încât a = b ∙ c, cu c ≠ 0. Prin urmare, a =
b ∙ c ≥ b, deoarece numărul c este mai mare sau egal cu 1 (fiind
diferit de zero). Rezultă a ≥ b.
Pentru un număr natural n, notăm cu Mn mulțimea
multiplilor lui n și cu Dn mulțimea divizorilor lui n. Numărul
de multipli ai unui număr este infinit; multiplii se obțin
înmulțind acel număr cu toate numerele naturale. Numărul
de divizori ai unui număr este finit.
Exemple
1) M2 = {0, 2, 4, 6, 8, 10,…}. D6 = {1, 2, 3, 6}. D7 = {1, 7}.

Deci dacă a = b ∙ c, atunci a  Mb ( se citește „a este
multiplu de b” ), și a  Mc. Sau putem scrie b  Da și c  Da
( se citește „b este divizor al lui a” , „c este divizor al lui a”).
2) 10…2 (citim „10 se divide cu 2”), sau 2 | 10 (citim „2
divide 10”), deci putem scrie 10 = 2 ∙ 5, 2 este divizor a lui 10 și
19
5 este un divizor a lui 10 iar 10 este multiplu a lui 2 dar și a lui

5.
3) Numărul 9 nu se divide cu 2 ( se scrie 9 2) sau 2 nu
divide pe 9 (se scrie 2 9), căci 9 nu se împarte exact la 2 și nu
există nici un număr natural care înmulțit cu 2 să dea 9.
4) Divizorii lui 30 sunt : 1, 2, 3, 5, 6, 10, 15 și 30. La toate
aceste numere 30 se împarte exact. Multiplii numărului 30 sunt:
0, 30, 60, 90 etc.
1.11 Criterii de divizibilitate
1. Un număr se divide cu 2 dacă ultima cifră este pară {0,

2, 4, 6, 8}. Exemple: 2634, 536, 112.
2. Un număr se divide cu 3 dacă suma cifrelor este un

număr care se divide cu 3 (adică multiplu de 3). Exemple: 1521
(1 + 5 + 2 + 1 = 9 și 9…3); 342561 ( 3 + 4 + 2 + 5 + 6 + 1 = 21 și
21…3).
3. Un număr se divide cu 4 dacă ultimele două cifre

formează un număr care se divide cu 4, exemple: 33240, 546008,
11236, 1012.
4. Un număr se divide cu 5 dacă ultima cifră este 5 sau 0.

Exemple: 340, 345, 1230, 5625.
5. Un număr se divide cu 9 dacă suma cifrelor este un

număr care se divide cu 9 (adică este multiplu de 9). Exemplu:
132156 ( 1 + 3 + 2 + 1 + 5 + 6 = 18 , 18 = M9).
20
6. Un număr se divide cu 10 dacă ultima cifră este 0.

Exemple: 120, 34320, 12200.
7. Un număr se divide cuu 100 dacă ultimele 2 cifre sunt

00, exemple: 200 ,34200 , 10200.
8. Un număr se divide cu 11 dacă suma cifrelor de ordin

par minus suma cifrelor de ordin impar (adică pe sărite dintr‐o
cifră în alta) ne dă un număr care se divide cu 11, adică M11
(inclusiv zero).
abc …11 dacă a + c ‐ b = 0, adică a + c = b
abcd …11 dacă a + c = b + d.
Exemple : 214373412 (2+4+7+4+2‐1‐3‐3‐1 = 11), 9183603 (9+8+6+3‐
1‐3‐0 = 22) abc …11 a+c=b, 297 (2+7=9), abcd …11 a+c
= b+d, 2783 (2+8=7+3)
9. Un număr se divide cu 25 dacă ultimele 2 cifre sunt :

00, 25, 50, 75. Exemple: 300, 12325,...
Produsul a două numere consecutive este divizibil cu 2,

produsul a trei numere consecutive este divizibil cu 3, produsul
a patru numere consecutive este divizibil cu 4. Deci produsul a
n numere consecutive este divizibil cu n.
Exerciții
1. Să se afle toate numerele de forma 5x 2 , știind că

5 x 2 …3.
Se aplică criteriul de divizibilitate cu 3, deci 5+x+2  M3
 7+x = 9 (căci trebuie să fie mai mare decât 7) și apoi din trei
in trei, astfel încât x să fie cifră. 7+x=12 , 7+x=15 iar 7+x=18 nu
este corect căci x nu ne dă cifra. Deci ne oprim. X = {2, 5, 8}.
21
2. Determinați toate numerele naturale de forma 54 x

care se divid cu 2 și nu se divid cu 3. Se aplică criteriul de
divizibilitate cu 2. x  {0, 2, 4, 6, 8}  54 x  {540, 542, 544, 546,
548} Dar numerele nu trebuie să se dividă cu 3 și cum 5+4+0=9,
9…3 și 5+4+6=15 care se divide cu 3  x = {2, 4, 8} deci
rezultatul este : 54 x = {542, 544, 548}.
3. Determinați toate numerele de forma 1x23 y …6 .

Un număr se divide cu 6 dacă se divide cu 2 și 3, pentru
că 2 ∙ 3 = 6 și numerele 2 și 3 nu au divizori comuni (decât pe 1).
Pentru că se divide cu 2 înseamnă că ultima cifră este pară, deci:
y  {0, 2, 4, 6, 8}.
1x23 y …3 dacă 1+x+2+3+y  M3
y = 0  1+x+2+3+0  M3  6 + x  M3  x = {0, 3, 6, 9}
 1x23 y  {10230, 13230, 16230, 19230}.
y = 2  1+x+2+3+2  M3  8+x  {9, 12, 15}  x  {1, 4, 7}
 1x23 y  {11232, 14232, 17232}.
y = 4  1+x+2+3+4  M3  10 + x  {12, 15, 18}; nu mai
putem continua cu 21 căci 21‐10 = 11 și 11 nu este cifră, deci x =
{2, 5, 8}  1x 234  {12234, 15234, 18234}.
y = 6  1+x+2+3+6  M3  12 + x = {12, 15, 18, 21}  x  {0, 3,
6, 9}  1x 236 = {10236, 13236, 16236, 19236}.
y = 8  1+x+2+3+8  M3  14 + x  {15, 18, 21}  x  {1, 4, 7}
 1x 238  {11238, 14238, 17238}.
1.12 Numere prime și numere compuse
Numerele naturale diferite de 0 și 1 au divizori

improprii (acestea sunt numerele 1 și el însuși) și divizori
proprii (acestea sunt alte numere decât 1 și el însuși).
22
Exemple: 1 și 6 sunt divizorii improprii a lui 6 iar 2 și 3

sunt divizorii proprii a lui 6.
Numerele care au doar doi divizori, anume 1 și el însuși
se numesc numere prime, iar cele care au mai mult de doi
divizori se numesc numere compuse (vom vedea că ele sunt
compuse din numere prime).
Unu și zero nu sunt nici prime nici compuse, sunt
neutre.
Unu nu are divizor decât pe el însuși, iar zero are o
mulțime de divizori dar nu îl are pe el însuși căci împărțirea la
zero nu are sens.
Primul număr prim este 2. 2 este singurul număr prim
par.
Iata cîteva numere prime: 2, 3, 5, 7, 11, 13, 17, 19, 23, 29,
31, 37, 41, 43,...
Numărul 9 este impar, însă nu e prim, deoarece 9 = 3 ∙ 3.
Numărul 15 nu este prim, deoarece 15 = 3 ∙ 5.
Pentru aflarea numerelor prime se aplică metoda
matematicianului grec Eratostene (care a trăit înaintea
Domnului nostru Iisus Hristos, între anii 275 – 194). Această
metodă se numește „ciurul lui Eratostene” deoarece face o
„cernere” a numerelor.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40
41 42 43 44 45 46 47 48 49 50
51 52 53 54 55 56 57 58 59 60
61 62 63 64 65 66 67 68 69 70
71 72 73 74 75 76 77 78 79 80
81 82 83 84 85 86 87 88 89 90
91 92 93 94 95 96 97 98 99 100
Ciurul lui Eratostene.
23
Se elimină M2 în afară de 2 (▇), M3 în afară de 3, (▇), M5

în afară de 5, (▇), M7 în afară de 7 (▇). Observăm că M11 sunt
deja eliminați (22  M2, 33  M3, 44  M2, 55  M5, etc); M13 sunt
deja eliminați, etc. Numerele aflate în celulele rămase ale
tabelului (cele albe) sunt numere prime (nu sunt multipli nici
de 2, nici de 3, nici de 5,...).
Și acum câteva exemple de numere compuse : 4, 6, 8, 9,

10, 12, 14, 15, 16, 18,...
Orice număr natural compus poate fi descompus în

produs de factori primi.
Exemple: 12 = 2 ∙ 2 ∙ 3; 15 = 3 ∙ 5.
Exercițiu. Să se afle numerele prime a, b, c, știind că a +

2b +2c = 32.
Observăm că avem factor comun pe 2. Deci se obține:
a + 2(b + c) = 32, 2(b+c) este par și 32 este par.
Fiindcă două numere pare adunate ne dau număr par, rezultă
că și a este par.
Cum a este prim, singurul număr prim par fiind 2  a = 2
 2  2(b  c)  32  2(b  c)  32  2  2(b  c)  30  b  c  15 .
Două numere impare adunate dau numar par iar două
numere pare adunate dau număr par. Deci dacă suma este
număr impar înseamnă că unul din numere este par și dacă este
și prim, înseamnă că este 2, deci b = 2
 2  c  15  c  15  2  c = 13 .
Obținem: a = 2, b = 2, c = 13.
24
1.13 Puteri cu exponent natural

ale numerelor naturale
Pentru a scrie mai ușor 4 ∙ 4 ∙ 4, notăm 43.

an înseamnă a ∙ a ∙ a ∙ ... ∙ a de n ori .
Numărul a se numește baza puterii iar numărul n se
numește exponentul puterii. Exemplu. 23 = 2 ∙ 2 ∙ 2  23 = 8. 2
se numește baza, iar 3 exponent.
Ridicarea la putere este o operație de ordinul III și se
efectuează înaintea operațiilor de ordinul II (împărțirea și
înmulțirea) și de ordinul I (adunarea și scăderea).
1.14 Reguli de calcul cu puteri
1. a1 = a — orice număr cu exponentul 1 este egal cu el

însuși; 21 = 2, 31 = 3, ...
2. 1n = 1 — oricare ar fi exponentul numărului 1, ne dă
tot 1; 10 = 1 , 13 = 1, ...
3. a0 = 1 — oricare ar fi a diferit de 0; 20 = 1, 340 = 1 , ...
4. 0n = 0 — oricare ar fi n diferit de 0; 03 = 0 , 0123 = 0 , ...
5. am ∙ an = am + n — produsul puterilor cu aceeași bază este
tot o putere cu aceeași bază și cu exponentul egal cu suma
exponenților puterilor; 23 ∙ 22= 25
6. am : an = am — n — împărțirea puterilor cu aceeași bază
este tot o putere cu aceeași bază cu exponentul egal cu diferența
dintre exponentul deîmpărțitului și cel al împărțitorului;
27 : 23= 24
7. (am )n = am ∙ n — puterea unei puteri este puterea
aceluiași număr al cărui exponent este produsul exponenților;
( 23 )2 = 26
25
8. (a ∙ b)n = an ∙ bn — ridicarea la putere a unui produs de

numere se face ridicând fiecare factor al produsului la acea
putere 2 n ∙ 5 n =(2 ∙ 5) n =10 n
Exerciții
1. Efectuați: [(2∙32)3]4 – (24 ∙ 38)3 = (23 ∙ 36)4 – 212 ∙ 324 = 212 ∙

324 – 212 ∙ 324 = 0
2. Efectuați: {[23∙(22∙23)4]2∙(28)3:27} : 260 = {[23∙(25)4]2∙224:27} :
260 ={[23∙(25)4]2∙224:27} :260= {[23∙220]2∙224:27}:260= { [223]2∙ 224: 27 } : 260 =
{246∙ 224: 27 }: 260 = { 246 + 24 — 7 } : 260 = 263 :260 = 23 = 8
3. a= [(32 ∙ 53)2]3 : 32– (3 ∙ 52)9: 3 În câți de zero se termină
numărul a?
a= (34 ∙ 56)3 : 32 – 38 ∙ 518 a= (312 ∙ 518) : 32– 38 ∙ 518 a= 3 10 ∙ 518‐ 38 ∙
518
a= 38 ∙ 518(32– 1) a=38 ∙518(9 – 1) a= 38∙518∙8 a= 38 ∙ 518 ∙ 23 a= 3 8 ∙
5 15 ∙ 5 3 ∙ 2 3
a= 3 8 ∙ 5 15 ∙ 10 3
Prin urmare, a se termină în trei de zero.
4. În câți de zero se termină A, dacă A = a ∙ b, știind că a
= 2 3  5 43  7 4 si b = 2 33 333  5 22  711 ?
24 12
A= 2 24 312  5 43  7 4  2 33  333  5 22  711  A  2 2433  31233  5 43 22  7 411

 A  2 57  3 45  5 65  715
Cum 10 este format din 2 și 5, putem aduce pe 2 și 5 la
puterea 57.
A = 2 57 5 57  58  3 45  715  A  (2  5) 57  58  3 45  715  A  10 57  58  3 45  715 
A se termină în 57 de zerouri.
26
1.15 Denumiri ale ordinelor de mărimi
Valoarea Uzul în România

10 3 Mie
10 6 Milion
10 9 Miliard
10 12 Trilion (103 ∙ 10 9 = o mie de
miliarde )
1.16 Descompunerea numerelor naturale în produs

de factori primi
Pentru descompunerea numerelor naturale în produs de

factori primi se aplică criteriile de divizibilitate.
Exemplu. Să se descompună numerele: 3600, 140 și
27984.
Pentru că 3600 se termină cu doi de 0, amintindu‐ne
puterile, putem spune că numărul 3600 se divide cu 22 ∙ 52, care
înmulțite dau 100, deci ne rămâne 36 și observăm că putem
aplica criteriul cu 2, iar când nu mai putem aplica criteriul de
divizibilitate cu 2, vom trece la 3, apoi la 5, 7, 11 (următoarele
numere prime) și așa mai departe până ce reușim să
descompunem numărul în factori primi.
27
Deci putem scrie: 3600 = 24 ∙ 32 ∙ 52 ; 140 = 22 ∙ 5 ∙ 7; 27984 =

24 ∙ 3 ∙ 11 ∙ 53.
Numărul de divizori ai unui număr natural se
calculează astfel: se descompune numărul în factori primi și se
înmulțesc exponenții măriți cu unu. Un număr descompus în
factori primi de tipul xa∙yb are (a + 1) ∙ (b + 1) divizori.
Exemplu. Numărul de divizori ai numărului 3600 este
(4 + 1)∙(2 + 1)∙(2 + 1) = 45 de divizori, deoarece 3600 = 24 ∙ 32 ∙ 52.
Un număr este pătrat perfect dacă se poate

descompune într‐o putere cu exponentul 2 sau cu exponentul
un număr par. Exemple: 4 = 22 , 16 = 42 sau 16 = (22)2 16 = 24
deci un pătrat perfect se poate descompune în produs de două
numere identice, pentru că a2 = a a.
Observăm că 0 ∙ 0 = 0, 1 ∙ 1 = 1, 2 ∙ 2 = 4, 3 ∙ 3 = 9, 4 ∙ 4
=16, 5 ∙ 5 = 25, 6 ∙ 6 = 36, 7 ∙ 7 = 49, 8 ∙ 8 = 64, 9 ∙ 9 = 81.
Orice cifră înmulțită cu ea însăși dă ultima cifră: 0, 1, 4, 5, 6, 9,
deci pătratele perfecte au ultima cifră 0, 1, 4, 5, 6, 9. Dacă un
număr are ultima cifra 2, 3, 7 sau 8, nu va fi pătrat perfect;
deasemenea un număr nu este pătrat perfect dacă îl încadrăm
între două numere consecutive pătrate perfecte.
28
Exemple
1) 124 , îl încadrăm între 121 și 144, adică 11 2 = 121 < 124 <
144 = 12 2 , deci 124 nu este pătrat perfect.
2) 12345 nu este pătrat perfect, chiar dacă ultima cifră este
5, pentru că dacă aplicăm criteriile de divizibilitate, 12345 se
divide cu 5 dar nu se divide cu 25 sau observăm că 1+2+3+4+5
=15 si 15 se divide cu 3 dar nu se divide cu 9, deci nu este pătrat
perfect.
3) 238 nu este pătrat perfect căci ultima cifra este 8.
4) Numărul 5n + 3 nu este pătrat perfect deoarece 5n se
termină în 0 dacă n este par și în 5 dacă n este impar. Dacă
rezultatul îl adunăm cu 3 obținem ultima cifră fie 3 fie 8. Deci,
nu poate fi pătrat perfect.
5) Numarul 93 este pătrat perfect căci 93 = (32)3 =36 deci este
pătrat perfect deoarece exponentul este par.
Un număr este cub perfect dacă se poate descompune în

putere cu exponentul 3 sau multiplu de 3. Exemplu. 23, 26, 412,
etc.
1.17 Divizor comun, multiplu comun
Divizorii lui 6 sunt: 1, 2, 3, 6. Divizorii lui 8 sunt: 1, 2, 4,

8. Divizorii comuni ai numerelor 6 și 8 sunt 1 și 2. Cel mai mare
divizor comun al lor este 2. Cel mai mic divizor comun a două
numere naturale este întotdeauna 1.
Multiplii lui 2 sunt: 0, 2, 4, 6, 8, 10, 12, ... Multiplii lui 3

sunt: 0, 3, 6, 9, 12, ... Cel mai mic multiplu comun al lor este 6.
Cel mai mare multiplu comun nu există.
29
1) Cel mai mare divizor comun (notat pe scurt

c.m.m.d.c. sau se scriu numerele în paranteză rotundă ) este
produsul factorilor primi comuni, luați o singură dată la
puterea cea mai mică.
2) Cel mai mic multiplu comun (notat pe scurt
c.m.m.m.c. sau se scriu numerele în paranteză pătrată) este
produsul factorilor primi, comuni și necomuni, luați o singură
dată la puterea cea mai mare.
3) Două numere se numesc prime între ele dacă au cel
mai mare divizor comun unu. Numerele a și b sunt prime între
ele dacă c.m.m.d.c (a, b) = 1. Aceasta înseamnă că nu au divizori
comuni mai mari ca 1.
1) (150; 504) = ? 150 = 2 ∙ 3 ∙ 52

504 = 23 ∙ 32 ∙ 7
c.m.m.d.c. = 2 ∙ 3  (150; 504) = 6
2) [150; 504] = ? 150 = 2 ∙ 3 ∙ 52

504 = 23 ∙ 32 ∙ 7
c.m.m.m.c. = 23 ∙ 32 ∙ 52 ∙ 7
[150; 504] = 8 ∙ 9 ∙ 25 ∙ 7
[150; 504] = 12600
3) Numerele 170 și 81 sunt prime între ele ?
170 = 2 ∙ 5 ∙ 17
81 = 34
c.m.m.d.c. = 1
Deci, numerele sunt prime între ele.
30
1.18 Proprietățile relației de divizibilitate

a numerelor naturale
Următoarele proprietăți sunt foarte folositoare pentru

rezolvarea exercițiilor:
1. Orice număr natural este divizibil cu 1.

a…1 aN
Exemple: 2 … 1; 3 … 1.
2. Orice număr natural este divizibil cu el însuși. Această

proprietate se numește reflexivitate.
a … a a N
Exemple: 3 … 3; 8 … 8.
3. Numărul 0 este divizibil cu orice număr natural nenul.

0 … a a  N*
Exemple: 0 … 5 deoarece 0 = 5 ∙ 0;
0 … 12 deoarece 0 = 12 ∙ 0.
4. Dacă a este divizibil cu b și b este divizibil cu c, atunci

a este divizibil cu c. Această proprietate se numește
tranzitivitate.
a … b și b …c  a … c
Prin urmare, dacă a este divizibil cu b, atunci a este
divizibil cu toți divizorii lui b.
Exemplu. 16 … 8 și 8 … 2, deci 16 … 2.
Numărul 16, fiind divizibil cu 8, este divizibil cu toți divizorii
lui 8, deci și cu 1, 2, 4.
31
5. Dacă a este divizibil cu b și b este divizibil cu a, atunci

a = b. Această proprietate se numește antisimetrie.
a … b și b … a  a = b
Explicație. a … b  a ≥ b; b … a  b ≥ a. Din a ≥ b și
b ≥ a rezultă a = b.
6. Dacă a și b sunt divizibile cu c, atunci și suma lor și

diferența lor este divizibilă cu c.
a … c și b … c  (a + b) …c
a … c și b … c  (a ‐ b)…c
Exemplu. 9 și 15 fiind divizibile cu 3, suma 24 și
diferența 6 sunt divizibile cu 3.
7. Dacă a este divizibil cu b, atunci produsul dintre a și

orice număr este divizibil cu b.
a…b  a∙c…b
Exemple. 6 … 3  6 ∙ 5 … 3  30 … 3.
8. Dacă suma sau diferența a două numere este divizibilă

cu un număr c și unul din termeni este și el divizibil cu c, atunci
și celălalt termen este divizibil cu c.
(a + b) … c și a … c  b … c
(a ‐ b) … c și a … c  b … c
Exemplu. 14 + b … 7 și 14 … 7  b … 7.
9. Dacă a este divizibil cu numerele b și c, iar acestea sunt

prime între ele, atunci a este divizibil și cu produsul lor.
a … b și a … c și (b ; c) = 1  a … b ∙ c
Exemplu. Dacă a este divizibil cu 2 și cu 3, atunci a
este divizibil și cu 6, deoarece (2 , 3) = 1.
32
10. Dacă (a , b) = d, atunci numerele a și b se pot scrie

a = d ∙ n, b = d ∙ m, cu (n , m) = 1.
Explicație. Dacă (a, b) = d, atunci d este divizor comun al
numerelor a și b, deci a = d ∙ n, b = d ∙ m (din definiția relației de
divizibilitate). Dacă nu am avea (n, m) = 1, atunci (n, m) = d1 ≥ 2.
Numărul d1, fiind divizor al numerelor n și m, am avea n … d1
și m …d1, deci n = d1 ∙ e, m = d1 ∙ f. Am avea:
a = d ∙ n = d ∙ d1 ∙ e = (d ∙ d1) ∙ e
b = d ∙ m = d ∙ d1 ∙ f = (d ∙ d1) ∙ f
Ar rezulta că numerele a și b au divizorul comun d ∙ d1 >
d, ceea ce ar contrazice faptul că d este cel mai mare divizor
comun.
11. Produsul a două numere este egal cu produsul dintre

cel mai mare divizor comun și cel mai mic multiplu comun.
a ∙ b = (a , b) ∙ [a , b], a, b  N
Observație. Această formulă ne permite să calculăm
rapid [a ; b] cunoscând a ∙ b și (a ; b).
Exemplu. a = 4, b = 6. (4 , 6) = 2. [4 , 6] = 12. Avem
egalitatea: 4 ∙ 6 = 2 ∙ 12.
1. Care sunt numerele care au produsul 440 și cel mai

mic multiplu comun este 220?
Rezolvare. Fie a și b numerele cu a ∙ b = 440 și [a , b] =
220.
Relația a ∙ b = (a, b) ∙ [a, b] se scrie:
440 = (a , b) ∙ 220 | : 220  (a , b) = 2  a = 2x și b =
2y cu x și y prime între ele  a ∙ b = 2x ∙ 2y  440 = 4xy 
xy = 110.
33
Având în vedere descompunerea în factori primi,

numărul 110 se poate scrie ca produs de doi factori: 10 ∙ 11, 2 ∙
55, sau 5 ∙ 22. Avem următoarele variante:
x = 10 și y = 11  a = 20 și b = 22
x = 2 și y = 55  a = 4 și b = 110
x = 5 și y = 22  a = 10 și b = 44
2. Suma a două numere este 50 iar cel mai mare divizor

comun este 10. Care sunt numerele ?
Rezolvare. a + b = 50
(a , b) = 10  a = 10x și b = 10y, cu x și y prime între
ele.
Relația a + b = 50 se scrie: 10x + 10y = 50  10(x + y) =50
 x + y = 5. Avem următoarele variante:
x = 1 și y = 4, deci a = 10 și b = 40 (sau x = 4 și y = 1, deci
a = 40 și b = 10).
x = 2 și y = 3, deci a = 20 și b = 30.
3. Dacă numărul 7x + 8y este divizibil cu 5, atunci și 2x

+3y este divizibil cu 5.
Rezolvare. 5 … 5, deci 5x … 5 și 5y … 5. Prin adunare,
obținem: 5x + 5y …5
Numerele 7x + 8y și 5x + 5y fiind divizibile cu 5,
diferența lor este divizibilă cu 5.
[(7x + 8y) ‐ (5x + 5y)] … 5  (7x + 8y ‐ 5x ‐ 5y) … 5 
(2x + 3y) … 5.
34
1.19. Exerciții rezolvate
Vom lucra acum câteva exerciții folosind teoria predată

până acum, vom sublinia ce este important ca să înțelegeți cât
mai bine.
1. Numerele 1211, 307 și 278 împărțite la același număr

dau respectiv resturile 11, 7 și 8. Să se afle numărul la care au
fost împărțite.
Rezolvare. Observăm că în această problemă avem
împărțiri cu rest, deci aplicăm teorema împărțirii cu rest: D = I ∙
C + R, cu proprietatea că R < I. Pentru că cel mai mare rest este
11, punem condiția I > 11. Lucrând prin metoda balanței, vom
obține :
1211 = I ∙ C1 + 11 | ‐ 11
307 = I ∙ C2 + 7 | ‐7
278 = I ∙ C3 + 8 | ‐8
1200 = I ∙ C1
300 = I ∙ C2
270 = I ∙ C3
Observăm că toate aceste numere au ca divizor comun I,

deci trebuie să calculăm c.m.m.d.c (1200, 300, 270). Numărul I
va fi un divizor al acestui c.m.m.d.c.
1200 = 24 ∙ 3 ∙ 52
300 = 22 ∙ 3 ∙ 52
______270 = 2 ∙ 33 ∙ 5______
c.m.m.d.c. = 2 ∙ 3 ∙ 5 = 30
35
Numărul I trebuie căutat printre divizorii lui 30,

respectând condiția ca I > 11.
Obținem I  {15; 30}.
La acest exercițiu am folosit teorema împărțirii cu rest și
c.m.m.d.c.
2. Să se afle cel mai mic număr natural care împărțit la 6,

9 și la 8 dă restul 1.
Rezolvare. Aici se observă că avem același rest spre
deosebire de exercițiul anterior, dar, bineînțeles, vom aplica tot
teorema împărțirii cu rest. Presupunem că cel mai mic număr
natural care respectă condițiile date este a, deci:
a = 6 ∙ c1 + 1
a = 9 ∙ c2 + 1
a = 8 ∙ c3 + 1
Dacă nu se specifică cum este câtul, vom avea două
cazuri:
Cazul I. Câtul este zero. Pentru că 1 : 6, dă câtul 0 și
restul 1, 1 : 9 dă câtul 0 și restul 1, 1 : 8 dă câtul 0 și restul 1, cel
mai mic număr va fi chiar 1.
Cazul II. Câtul este diferit de zero. Dacă trecem 1 în
membrul stâng al ecuației vom avea :
a – 1 = 6 ∙ c1
a – 1 = 9 ∙ c2
a – 1 = 8 ∙ c3
 a–1 este multiplu de 6, 9, 8.
Cum vrem să determinăm cel mai mic număr cu această
proprietate, vom lua cel mai mic multiplu comun: a –1 = [6, 9, 8]
6=2∙3
9 = 32
8 = 23
c.m.m.m.c = 23 ∙ 32  a – 1 = 8 ∙ 9  a – 1 = 72  a = 73.
36
3. Să se afle cel mai mic număr natural care împărțit la 5

dă restul 3, împărțit la 7 dă restul 5, împărțit la 9 dă restul 7 și
împărțit la 6 dă restul 4.
Rezolvare. Se aplică din nou teorema împărțirii cu rest.
Notând cu a numărul căutat, vom avea :
a = 5c1+ 3
a = 7c2+ 5
a = 9c3+ 7
a = 6c4+ 4
Nu mai putem trece restul în membrul stâng căci nu vom

avea același număr, ci vom avea a – 3, a – 5 etc. Încercăm ca
același număr să fie multiplu de 5, 7, 9 și 6. Observăm că
diferența dintre împărțitor și rest este aceeași 2.
Deci, dacă prin metoda balanței vom aduna 2, vom
obține:
a + 2 = 5c1 + 5 a + 2 = 5 (c1 + 1)
a + 2 = 7c2 + 7  a + 2 = 7 (c2 + 1)  a + 2 = [5, 7, 9, 6]
a + 2 = 9c3 + 9 a + 2 = 9 (c3+ 1)
a + 2 = 6c4+ 6 a + 2 = 6 (c4 + 1)
5=5
7 =7
9 = 32
6=2∙3 __________
c.m.m.m.c. = 2 ∙ 32 ∙ 5 ∙ 7  a + 2 = 2∙9∙5∙7  a + 2 = 630
 a = 630 – 2  a = 628.
4. Să se afle toate numerele de tipul 37 x7 care împărțite

la 28 să dea restul 3.
Rezolvare. Avem iar împarțirea cu rest; după aplicarea
teoremei respective, vom folosi descompunerea unui număr
natural în baza zece, apoi proprietățile relației de divizibilitate:
37
37 x7 = 28c1 + 3  37 x7 ‐ 3 = 28c1  37 x 4 = 28c1

 37 x 4 … 28.
Aplicând descompunerea unui număr natural în baza
zece, vom avea: 37 x 4 = 3000 + 700 + 10x + 4 = 3704 + 10x 
(3704 + 10x) … 28, iar apoi aplicăm teorema împărțirii cu rest
la numărul 3704 și obținem 3704 = 28 ∙ 132 + 8  (28∙ 132 +
8 + 10x) … 28. Acum trebuie să ne amintim proprietățile relației
de divizibilitate.
(28 ∙ 132 + 8 + 10x) … 28 și 28 ∙ 132 … 28  (8 + 10x ) … 28.
Deci 10x + 8 este multiplu de 28, adică 28 ∙ 0, 28 ∙ 1, 28 ∙
2, 28 ∙ 3, etc.
Prima variantă este 10x + 8 = 0  10x = ‐ 8, imposibil.
A doua variantă este 10x + 8 = 28  10x = 20  x = 2.
A treia variantă este 10x + 8 = 56  10x = 48, imposibil.
A patra variantă este 10x + 8 = 84  10x = 76, imposibil.
A cincea variantă este 10x + 8 = 112  10x = 104 > 100
 x > 10  x nu este cifră.
De aici încolo nu mai obținem cifre. Înseamnă că singura
soluție este x = 2, deci numărul căutat este 37 x7 = 3727 .
Iată, am lucrat patru tipuri de exerciții unde am aplicat

teorema împărțirii cu rest. Acum vom lucra exerciții unde vom
aplica proprietățile relațiilor de divizibilitate.
5. Aflați două numere naturale diferite de 0, știind că

suma lor este 75, iar c.m.m.d.c. este 15.
Rezolvare. Dacă numerele sunt notate cu a și b, putem
scrie matematic ipoteza (datele problemei) și concluzia
(cerința).
a + b = 75
(a, b) = 15
a=? b=?
38
Observăm că c.m.m.d.c. este 15, deci a = 15x, b = 15y, (x, y) = 1.

Dacă înlocuim pe a = 15x și b = 15y în relația a + b = 75,
vom obține:
15x + 15y = 75  15(x + y) = 75 | :15  x + y = 5 
soluțiile sunt:
x = 1  a = 15 x=2 a = 30
y = 4  b = 60 y=3 b = 45
Observație. S‐a cerut aflarea a „două numere naturale

diferite de 0” cu proprietatea menționată. Era necesară
precizarea că cele două numere naturale să fie diferite de zero?
Dacă a = 0 și a + b = 75, atunci b = 75. În acest caz,
c.m.m.d.c. (a , b) = c.m.m.d.c. (0 , 75) = 75 ≠ 15, deoarece 75 …75,
0 … 75, iar 75 este cel mai mare cu aceste proprietăți.
Condiția c.m.m.d.c. (a , b) = 15 nu putea fi îndeplinită.
Deci, nu era necesară condiția ca cele două numere naturale să
fie diferite de zero. Această condiție rezultă din cerința ca a + b
= 75 și (a, b) = 15.
6. Aflați două numere naturale știind că produsul lor

este 480 și cel mai mic multiplu comun este 120.
Rezolvare.
a ∙ b = 480
[a, b] = 120
a=? b=?
Singura formulă din proprietățile relației de divizibilitate
care se referă la c.m.m.m.c. este:
a ∙ b = (a, b) ∙ [a, b] deci:
480 = (a , b) ∙ 120 | : 120  4 = (a , b)  (a , b) = 4  a = 4x,
b = 4y, (x,y) =1.
Relația a ∙ b = 480 se scrie 4x ∙ 4y =480 | : 16  x ∙ y = 30
 x = 1  a = 4 x = 2  a = 8 x = 3  a = 12 x = 5  a = 20
39
y = 30  b = 120 y = 15  b = 60 y = 10  b = 40 y = 6  b = 24
7. În curtea școlii sunt între 370 și 400 elevi. Dacă îi

putem încolona în rânduri de 6, 12 și 18 elevi, câți elevi sunt în
curte ?
Rezolvare. Numărul de elevi este multiplu comun de 6,
12 și 18. Calculăm [6, 12, 18].
6=2∙3
12 = 22 ∙ 3
18 = 2 ∙ 32
c.m.m.m.c. = 22∙ 32  [6 , 12 , 18 ] = 36.
Dacă în curtea școlii sunt între 370 și 400 elevi, rezultă că

sunt 36‐11 = 396 elevi.
8. Se dă numărul A = 38 ∙ 57 ∙ 79 si B = 211 ∙ 37 ∙ 722. Cu câte

zerouri se termină numărul A∙ B?
Rezolvare. A ∙ B = 38 + 7 ∙ 211 ∙ 57 ∙ 79 + 22  A ∙ B = 315 ∙ 24 ∙ 27 ∙
57 ∙ 731  A ∙ B = 315 ∙ 24 ∙ ( 2 ∙ 5 )7 ∙ 731  A ∙ B = 315 ∙ 24 ∙ 107 ∙ 731
 A ∙ B se termină în 7 zerouri.
9. Găsiți toate numerele de forma 4 x6 y știind că sunt

divizibile cu 6.
Rezolvare. Dacă un număr se divide cu 6 înseamnă că se
divide cu 2 și 3 (divizorii lui 6, care sunt primi între ei și 2 ∙ 3 =
6), deci se aplică criteriile de divizibilitate cu 2 și 3. Un număr
este divizibil cu 2 dacă ultima cifră este 0, 2, 4, 6, 8 și este
divizibil cu 3 dacă suma cifrelor este divizibilă cu 3.
Rezultă, pentru y = 0, 4 x6 y … 3 dacă 4 + x + 6 + 0  M3
 10 + x = {12, 15, 18} (x este cifră, deci x ≤ 9, 10 + x ≤ 19) 
x  {2, 5, 8}  4 x60  {4260, 4560, 4860}.
40
y = 2  4 x6 y … 3 dacă 4 + x + 6 + 2  M3  x  {0, 3,
6}  4 x62  {4062, 4362, 4662}.
y = 4  4 x6 y … 3 dacă 4+x +6+4  M3  x  {1, 4, 7}
 4 x64  {4164, 4464, 4764}.
y = 6  4 x6 y … 3  dacă 4+x+6+6  M3 x  {2, 5,
8} , 4 x66  {4266, 4566, 4866}.
y = 8  4 x6 y … 3  4 + x + 6 + 8  M3  x  {0, 3,
6, 9}, 4 x68  {4068, 4368, 4668, 4968}.
În concluzie: 4 x6 y  {4260, 4560, 4860, 4062, 4362, 4662,

4164, 4464, 4764, 4266, 4566, 4866, 4068, 4368, 4668, 4968}.
10. Aflați cel mai mic număr care se divide cu 9, 12, 10.
Rezolvare. Dacă acest număr se divide cu 9, 10 și 12,
înseamnă că este multiplu de 9, 10 și 12. Deoarece se cere cel
mai mic număr cu această proprietate, vom calcula [9, 10, 12].
9 = 32
10 = 2 ∙ 5
12 = 22 ∙ 3_____
c.m.m.m.c. = 22∙32∙5
 c.m.m.m.c. = 180.
Acesta este numărul căutat.
11. Găsiți toate numerele de forma 2 x3 y … 15.

Rezolvare. Când un număr se divide cu 15 ? Când se
divide cu 3 și 5 pentru că 3 ∙ 5 = 15 și (3, 5) = 1.
2 x3 y …15 dacă se divide cu 5 și cu 3.
2 x3 y … 5  y  {0 , 5}
2 x3 y … 3  2 + x + 3 + y  M3  5+x+y  M3
41
a) y = 0 2 x30 …3  5 + x  M 3  2 x30  {2130, 2430,

2730}
b) y = 5 2 x35 …3  5 + x + 5  M3  2 x35  {2235, 2535,
2835}
Deci 2 x3 y  { 2130,2430,2730,2235,2535,2835 }
12. Câți divizori are numărul 936 ?

Rezolvare. Știm ca un număr descompus în factori primi
de tipul xa∙yb are (a + 1) ∙ (b + 1) divizori.
Cum 936 = 2 3 ∙3 2 ∙13, el are (3 + 1)∙(2 + 1)∙(1 + 1) divizori,
deci are 4∙ 3 ∙ 2 divizori, adică 24 divizori.
13. Scrieți 35 34 ca sumă de două cuburi perfecte.

Rezolvare. Să ne amintim ce înseamnă un cub perfect.
Un cub perfect este un număr care se descompune în trei factori
identici sau un număr care se scrie sub forma a3.
3534 = 3533 ∙ 35 = 3533 (27 + 8) = 3533 (33 + 23) = 3533 ∙33 + 3533∙23
35 34  (3511  3) 3  (3511  2) 3 deci l‐am scris ca sumă de
două cuburi.
14. Să se scrie 25 25 ca sumă de două pătrate perfecte.

Rezolvare. Știind că un pătrat perfect îl putem scrie sub
forma a 2 k ne vom gândi că 25 trebuie sa aibă un exponent par
deci:
25 25  25 24 (16+9)  2 25  25 24 (4 2  3 2 )  25 25  (2512  4) 2  (2512  3) 2
15. Puteți scrie 65 31 ca sumă de două pătrate perfecte?

Dar ca sumă de două cuburi perfecte ?
Rezolvare.
65 = 1 + 64, 65 = 1 2 8 2 , 65 31  65 30 ∙ 65, 65 31  65152 (1 + 64),
65 31  (6515 ) 2 (12  8 2 )
65 31  (6515 ) 2  (6515  8) 2 , sumă de două pătrate.
42
65 = 1 + 64 , 65 = 1 3 4 3 , 65 31  65 30 ∙ 65 , 65 31  65 30 (13  4 3 ) ,
65 31  (6510 ) 3 (13  4 3 )
65 31  (6510 ) 3  (6510  4) 3 , sumă de două cuburi.
43
Capitolul II. MULȚIMI
2.1 Definiții. Operații cu mulțimi
O mulțime este formată din elemente. Mulțimea se

notează cu litere mari iar elementele cu litere mici.
Exemple: A = {a, b} ; B = {3, 7}; C = {a, b, c}; M = {2, 6, 9}.
Dacă a face parte din mulțimea M, scriem a  M și citim
„a aparține lui M”.
Dacă b nu face parte din M, scriem b M și citim „b nu
aparține lui M”.
M = {x | P(x)}; x este un element iar P(x) este proprietatea
prin care se definește mulțimea. Citim: „M este mulțimea
elementelor x cu proprietatea P(x).”
Exemplu. M = { x | x  N, x ≤ 4} = {0, 1, 2, 3, 4} (M este
mulțimea numerelor naturale x cu proprietatea x ≤ 4).
Într‐o mulțime, orice element apare o singură dată.
Ordinea elementelor nu contează.
Dacă toate elementele mulțimii A fac parte și din
mulțimea B, spunem că A este inclusă în B și scriem A B.
Dacă B mai conține și alte elemente, spunem că A este inclusă
strict în B și scriem A B.
Două mulțimi sunt egale dacă au aceleași elemente. Dacă
A B și B A, atunci A = B.
Operații cu mulțimi
Considerăm mulțimile A și B.
Reuniunea mulțimilor A și B este mulțimea A ∪ B
formată din elementele comune și necomune, luate o singură
dată. Ne amintim că elementele unei mulțimi nu se repetă!
Exemplu. A = {0, 7, 8}, B = {0, 6, 7, 9}. A ∪ B = {0, 7, 8, 6, 9}.
44
Intersecția mulțimilor A și B este mulțimea A ∩ B

formată doar din elementele comune.
Exemple
A= {1, 5}, B = {5, 8}. A ∩ B ={5}.

A = {0, 1, 2, 3, 4}, B = {0, 2, 4, 6, 8} și C = {0, 1, 2, 4, 5, 7}.
A ∩ B ∩ C ={0, 2, 4}.
A = {1, 3} B = {5, 8}.
Cele două mulțimi nu au niciun element comun. De
aceea, intersecția lor nu conține niciun element.
Scriem: A ∩ B = Φ (mulțimea vidă este cea care nu conține
niciun element și se notează cu litera grecească „fi”).
Dacă A ∩ B = Φ, spunem că mulțimile A și B sunt disjuncte.
Diferența mulțimilor A, B este mulțimea formată din
elementele ce se află în A și nu se află în B.
Exemplu. A = {0, 1, 3, 7}, B = {0, 2, 3}, A \ B = {1, 7}, B \ A
= {2}.
Dacă A B, definim complementara lui A în raport cu B
prin CBA = B \ A.
Diferența simetrică A Δ B (se citește „A delta B”) este

mulțimea formată din elementele necomune din ambele
mulțimi.
Exemplu. A = {0, 2, 4}, B = {0, 1, 2, 3}, A ∆ B = (A \ B ) ∪ ( B
\ A) = {1, 3, 4}.
Produsul cartezian al mulțimilor A, B reprezintă
mulțimea tuturor perechilor ordonate (a, b) , cu a  A , b  B.
Se notează A x B.
Exemplu. A = {0, 1}, B = {1, 2, 3}  A x B = {(0, 1); (0, 2);
(0, 3); (1, 1); (1, 2); (1, 3)}.
45
Cardinalul unei mulțimi A este numărul de elemente

din A și se notează cardA sau |A|.
Exemple: A = {1, 22, 13, 14, 43}. |A| = 5, pentru că are 5
elemente. |Φ| = 0, deoarece mulțimea vidă nu are nici un
element.
A = { x | x  N , a < x < b }  CardA = b – a – 1
B = { x | x  N , a ≤ x < b }  CardB = b – a
C = { x | x  N , a ≤ x ≤ b }  CardC = b – a + 1
Mulțimea părților unei mulțimi A se notează P(A) și

conține ca elemente toate submulțimile lui A, inclusiv „cazurile
extreme”, adică Φ și A.
Exemplu. A = {2, 5}. P(A) = {Φ, {2}, {5}, {2, 5}}.
Cardinalul mulțimii P(A) se calculează cu formula
|P(A)| = 2 |A|. În exemplul precedent, |P(A)| = 2 |A| = 22 = 4.
2.2 Exerciții rezolvate
1) A = {0, 1, 3}, B = {0, 2, 4, 6}. Să se determine: A∪B ,

A∩B , A\B, B\A.
A∪B = {0, 1, 3, 2, 4, 6}, A∩B = {0}, A\B= {1, 3}, B\A = {2,
4, 6}.
2) A= {1, 2}, B = {1, 2, 3}. Să se determine: A∪B, A∩B,

A\B, B\A, A x B.
A∪B = {1, 2, 3}, A∩B = {1, 2}, A\B= Φ, B\A= {3}, A x B = {
(1,1) , (1,2),(1,3),(2,1),(2,2),(2,3)}
3) A = {1, 3, 5}, B = {1, 2, 3, 4} . Se cere: A∪ B, A∩B, B\A,

A ∆ B, CardA , CardP(A), P(A).
A∪B = {1, 2, 3, 4, 5} , A∩B = {1, 3}
46
B\A = {2, 4} , A ∆ B = (A\B)∪(B\A) = {5}∪{2, 4} = {2, 4,

5}, sau direct: A ∆ B = elementele necomune, adică : A ∆ B = {2,
4, 5}.
Card A = 3, CardP(A) = 2CardA = 23 = 8, deci avem 8
submulțimi.
P(A) = {Φ, {1} , {3} , {5} , {1, 3} , {1, 5} , {3, 5}, {1, 3, 5}}
4) Cunoaștem: A∩B = {1, 3, 4} , A\B = { 2 } , B\A = {5, 6,

7}. Să se determine: A , B , CardA , CardB .
A = {1, 3, 4, 2}, B = {1, 3, 4, 5, 6, 7}, CardA = 4 , CardB = 6
5) Dacă A = { x | x  N și 3 ≤ 2x – 1 < 7 } și B = { x | x  N
și 4 < 3 x + 1 < 16 }, să se determine: A∪B , A∩B , A\B, B\A,
A Δ Β și A x B .
Din mulțimea A vom rezolva inecuația astfel: 3 ≤ 2 x – 1
< 7 | + 1  4 ≤ 2x< 8 , dacă împărțim la 2, obținem 2  x < 4 și
cum x  N, rezultă A= {2, 3} . Din mulțimea B vom rezolva
inecuația: 4 < 3x + 1 < 16 | ‐ 1  3 < 3x < 15 | : 3  1 < x < 5
și x  N  B = {2, 3, 4} deci A∪B = {2, 3, 4}, A∩B= {2, 3}, etc.
6) Se dă mulțimea A = { x | x  N, 23 ≤ x ≤ 27}. Să se
calculeze CardA.
CardA = 2 7 – 2 3 + 1  CardA = 2 3 (2 4  1) + 1  CardA
= 8 (16 – 1) + 1 = 8 ∙ 15 + 1 
Obținem CardA = 121.
7) Considerăm mulțimile:
A= { x | x  N , 2(3x – 1) + 3(2 – x) ≤ 19 }
B = { x | x  N*, 5x + 7 < 2(x +3) + x + 9 }
Să se determine: A∪ B, A∩B, A\B, A ∆ B, CardP(A).
47
Pentru a afla elementele mulțimii A, trebuie să rezolvăm

inecuația: 2(3x – 1) + 3(2 – x) ≤ 19, 6x – 2 + 6 – 3x ≤ 19, 3x + 4 ≤
19, 3x ≤ 19 ‐4, 3x ≤ 15, x ≤ 5 și cum x  N, vom avea A = {0, 1, 2,
3, 4, 5}.
Pentru a afla mulțimea B, trebuie să rezolvăm inecuația:
5x + 7 < 2(x + 3) + x + 9, 5x + 7 < 2x + 6 + x + 9, 5x – 3x < 15 – 7, 2x
< 8, x < 4 și cum x  N*, vom avea B = {1, 2, 3}.
Prin urmare, A = {0, 1, 2, 3, 4, 5}, B = {1, 2, 3}, A∪ B = {0, 1,
2, 3, 4, 5}, A∩B = {1, 2, 3}, A\B = {0, 4, 5}, A ∆ B = {0, 4, 5},
CardP(A) = 2cardA = 26, deci mulțimea A are 64 de submulțimi.
48
Capitolul III. NUMERE RAȚIONALE
3.1 Fracții ordinare. Rapoarte. Proporții
O parte dintr‐un întreg care a fost împărțit în părți egale

se numește unitate fracționară.
Exemple:
O doime înseamnă jumătate dintr‐un întreg (o parte din
1
două părți egale) și se scrie sau 1/2, o treime este a treia parte
2
1
dintr‐un întreg (o parte din trei părți egale) și se scrie sau 1/3,
3
1
un sfert este a patra parte dintr‐un întreg și se scrie sau 1/4.
4
Observație. Nu are sens 1/0 (o parte din zero părți).
O pereche de numere naturale a și b, cu b  0, care se

a
scrie sub forma sau a/b (se citește „a supra b”), se numește
b
fracție ordinară;
a se numește numărător, iar b se numește numitor. Am
accentuat i din cuvântul numitor căci așa nu vom încurca
numărătorul cu numitorul, știind că cel care are litera i se afla
sub linia de fracție .
În funcție de mărimea lor față de unitate (1), fracțiile a/b

se împart în trei categorii:
1) fracții subunitare (mai mici ca 1), dacă a < b;
2
exemplu .
5
2
2) fracții echiunitare (egale cu 1), dacă a = b; exemplu
2
49
3) fracții supraunitare (mai mari ca 1), dacă a > b;

5
exemplu
2
Fracțiile 1/2 și 2/4 reprezintă aceeași cantitate (1/2
înseamnă jumătate, iar 2/4 înseamnă două sferturi, adică tot o
jumătate). Astfel de numere, care sunt reprezentate de mai
multe fracții, se numesc numere raționale.
Observăm că putem scrie orice număr natural n sub

formă de fracție n = n/1.
Mulțimea numerele raționale (pozitive și negative) se
notează cu litera Q. Ea cuprinde numerele naturale (N = {0, 1, 2,
3, …}), numerele întregi (Z = {0, 1, ‐1, 2, ‐2, 3, ‐3, ...}) și numerele
fracționare (1/2, 3/5, ‐8/3 etc.).
a c a c
Două fracții și sunt echivalente dacă = , adică
b d b d
dacă reprezintă aceeași cantitate. Aceasta se poate verifica ușor
astfel: a ∙ d = b∙c. (proprietatea fundamentală a proporției).
Exemplu. 2/3 = 4/6; avem 2 ∙ 6 = 3 ∙ 4.
Proprietăți ale echivalenței fracțiilor ordinare :
a a
1) Reflexivitate: =
b b
a c c a
2) Simetrie: Dacă = , atunci și =
b d d b
a c c e a e
3) Tranzitivitate: Dacă = și = , atunci = .
b d d f b f
50
A amplifica fracția înseamnă a înmulți și numărătorul și

numitorul cu același număr natural nenul.
Exemplu. Amplificând cu 2 fracția 5/6 obținem 10/12.
Amplificarea este foarte importantă, deoarece fracțiile nu se
pot aduna decât dacă au același numitor; ele se aduc la același
numitor prin amplificare, uneori, când se poate și prin
simplificare (împărțirea numărătorului și numitorului la același
număr natural nenul).
Pentru a aduce la același numitor trebuie să știm cum se
calculează c.m.m.m.c , adică cel mai mic multiplu comun.
Să ne reamintim cum se calculează c.m.m.m.c.: se
descompun numitorii în factori primi, iar c.m.m.m.c. este
produsul factorilor primi comuni și necomuni luați o singură
dată la puterea cea mai mare.
Fiecare fracție se amplifică cu acei factori din c.m.m.m.c.
pe care nu‐i regăsim la numitor. Dupa înmulțire, numitorul
trebuie să fie egal cu c.m.m.m.c.
Exemplu.
c.m.m.m.c.(4, 6) = 22 3 = 12. Prima fracție se amplifică cu 3, iar a

doua cu 2.
a
Dacă a și b sunt numere raționale, cu b ≠ 0, atunci se
b
numește raport. O egalitate de două rapoarte se numește
proporție. Dacă a, b, c, d sunt numere raționale cu b ≠ 0 și d ≠ 0,
a c
atunci = este o proporție.
b d
51
3.2 Operații cu fracții ordinare
3.2.1 Adunarea și scăderea fracțiilor
După ce se aduce la același numitor, se adună sau se

scad după caz numărătorii și se copiază numitorul comun:
a c d acd
+ ‐ =
b b b b
7 5 7 2 6
Exemplu.     ?
8 6 36 15 25
Se descompun numitorii: 8 = 2 3 , 6 = 2 ∙ 3, 36 = 2 2 ∙ 3 2 ,
15 = 3 ∙ 5, 25= 5 2 . c.m.m.m.c. = 2 3 ∙ 3 2 ∙ 5 2 = 8∙9∙25 = 1800
7 5 7 2 6
  2 2   2 =
2 3
23 2 3 35 5
Numerele fracționare pot fi descompuse în sumă de

numere fracționare cu același numitor,
9 2 3 4
Exemplu.   
5 5 5 5
52
3.2.2 Scoaterea întregilor din fracție. Introducerea întregilor

în fracție
Se împarte numărătorul la numitor. Câtul va reprezenta

întregul, care se scrie în fața liniei de fracție, iar restul se va
scrie la numărător. La numitor se scrie același numitor.
17 2
Scriem : 3 și citim „3 întregi și două cincimi”.
5 5
Pentru introducerea întregilor în fracție, se înmulțește
întregul cu numitorul, rezultatul se adună cu numărătorul și
noul rezultat se trece la numărător iar numitorul este același.
2 3  5  2 17
Exemplu. 3  
5 5 5
5 5
Dacă avem 182  76 , este mai simplu dacă nu
6 78
introducem întregii în fracție și aducem fracțiile la același
numitor.
5  13 5 65 5 60 10
Iată cum: 182  76  182  76  106  106
6  13 78 78 78 78 13
Deci am scăzut întregii între ei și fracțiile între ele după ce
le‐am adus la același numitor.
Dacă fracțiile nu se pot scădea atunci introducem un singur
întreg în fracție, nu toți întregii și așa ne va fi mai ușor.
Exemplu.
5 73 5  13 73 65 73 143 73
123  23  123  23  123  23  122  23 
6 78 6  13 78 78 78 78 78
70
99
78
53
Exerciții
2 2
a) 5 7 =
3 5
2 4
b) 21  3 =
5 5
3 5
c) 19  5 =
4 6
Pentru a rezolva aceste exerciții, este mai simplu să nu

introducem întregii în fracție, iar dacă nu putem să facem
scăderea, introducem numai un întreg în fracție. Iată:
2 2
a) Amplificăm cu 5 și cu 3.
3 5
10 6 16 1
Vom obține : 5  7 = 12 = 13
15 15 15 15
b) Nu putem sa scădem din 2 pe 4 și vom introduce numai

2 2 4 7 4 3
un întreg în fracția , deci: 21  3  20  3  17 .
5 5 5 5 5 5
Am scăzut întregii din întregi și numărătorii între ei.
3 5
c) Aducem si la numitorul comun 12 și obținem:
4 6
9 10
19 5 și pentru că nu putem să scădem din 9 pe 10,
12 12
introducem din 19 numai un întreg în fracție căci este mai ușor:
21 10 11
18  5  13 .
12 12 12
54
3.2.3 Înmulțirea fracțiilor
Se înmulțesc numărătorii între ei și numitorii între ei:
b a b
a 
c c
a c ac
 
b d bd
3.2.4 Simplificarea fracțiilor
A simplifica înseamnă a împărți și numărătorul și

numitorul cu același număr. La înmulțire, se pot simplifica
numărătorul de la o fracție cu numitorul de la a doua fracție.
Exemple
Simplificați :
30
1) Se observă că putem simplifica prin 6 (să ne
72
5
amintim criteriile de divizibilitate !) și vom obține
12
15 4
2)  Se observă că putem simplifica 15 cu 35 prin
12 35
3 1
5, 4 cu 12 prin 4 și obținem:  . În urma simplificării cu 3 se
3 7
1
obține .
7
2 5
3) 2  Introducem prima dată întregii în fracție și
15 28
32 5 8 1
obținem    pentru că am simplificat 32 cu 28 prin 4
15 28 3 7
și 15 cu 5 prin 5.
55
Proprietățile înmulțirii numerelor fracționare sunt

aceleași ca și la numerele naturale.
O fracție care nu mai poate fi simplificată se numește
fracție ireductibilă. Dacă o fracție se mai poate simplifica, se
spune ca este reductibilă.
3.2.5 Împărțirea fracțiilor
1 b c
Inversul lui a (a  N*) este și inversul lui este iar
a c b
0
nu are invers, pentru că o fracție care are numitorul 0 nu
b
există.
a b
  1, pentru a, b  N*.
b a
a c a
Pentru a împărți la , înmulțim fracția cu inversa
b d b
c
fracției :
d
a c a d ad
: =  
b d b c bc
Dacă numerele fracționare sunt mixte, se introduc

întregii în fracție, apoi se efectuează împarțirea.
14 3 44 28 44 25 11 5 55 13
Exemplu. 2 :1 = :      =2
15 25 15 25 15 28 3 7 21 21
56
a
a c b
: 
b d c
d
a
b se numește fracție etajată și este egală cu a  d
c b c
d
1 13 21 28 21 15 3 3 9 1
Exemple 1) 4 :1  :      2
5 15 5 15 5 28 1 4 4 4
1 8 2 7 9 2 3 2 5
2) 2 : 3     =    1
3 9 5 3 35 5 5 5 5
3.2.6 Puterea cu exponent natural a unui număr fracționar
a 0
( ) = 1 pentru a ≠ 0 și b ≠ 0. Orice număr (diferit de 0) la
b
puterea 0 este egal cu 1.
n 3
a an 2 23 8
   n pentru b  0 Exemplu.    3 
b b 3 3 27
1 n
a a 0  
   ,    0 oricare ar fi n  N si b  N ,
b b b
m n m n
a a a
      
b b b
m n mn
a a a
  :     cu a  0 , b  0 m, n  N si m > n,
b b b
57
n
 a  m  a
m n
a c 
n
a  c 
n n
      ,         n  N.
 b   b b d  b d 
Exemple
3
 2   2  
2 3 2 2 2 6 8
2 4 2 2 2 28
1)                       8
3 9  3   3   3 3 3 3
3 3 3 3
 1 2 1 5 2 1  15 4 1   12 
2)  2                  2   8
3
 2 3 6   2 3 6   6 6 6   6
2 4 3 6 3 3
2 2 2 2 2 23 8
3)      :         3 
5 5 5 5 5 5 125
3.3 Compararea numerelor fracționare
Dintre două numere fracționare cu același numitor este

7 2
mai mare fracția cu numărătorul mai mare. Exemplu. >
15 15
Două numere fracționare care nu au același numitor,

pentru a le compara, trebuie să le aducem la același numitor.
23 25
Exemplu. Comparați cu ,
15 16
c.m.m.m.c = 2 4 3  5 = 16 ∙ 15 = 240
58
23  16 25  15 368 375
Deci: comparăm cu  < pentru
240 240 240 240
23 25
că 368 < 375  <
15 16
Dacă a, b, c, d sunt numere pozitive putem compara

a c
produsul extremilor cu produsul mezilor:   a  d  b ∙c
b d
3.4 Exerciții
1) Determinați x  N, pentru care sunt adevărate relațiile:
5 7 3 x x 3 12 3
a)  b)  c)  d) 
8 x3 5 20 6 2 x2 5
Rezolvare:
a) 5(x +3) ≤ 7 ∙ 8
 x  8  x  0.1.2.3.4.5.6.7.8
41 1
 5 x  15  56  5 x  56  15  5 x  41  x 
5 5
3 x
b)   după aducerea la același numitor și eliminarea lui
5 20
fiindcă este același, se obține: 12  x  x  12  x  { 0, 1, 2, 3,
4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12 }
x 3
c)   x ≤ 9  x  { 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9 }
6 2
  12  5  3   x  2   4  5  x  2  20  2  x  18  x
12 3
d)
x2 5
 x  18  x  {0, 1, 2,…, 18}
59
3.5 Aflarea unei fracții dintr‐un număr. Procente
Pentru a afla o fracție dintr‐un număr natural se

înmulțește fracția cu acel număr.
3
Exemplu. Calculați din 80. După cum vedeți, am
4
subliniat cuvântul din; când vom întâlni cuvantul din vom
3 3
efectua înmulțire, deci din 80 =  80 = 3 ∙ 20 (după
4 4
simplificare) = 60 .
Pentru a afla o fracție dintr‐o fracție se înmulțesc cele

3 25
două fracții. Exemplu. Cât reprezintă din ? După cum
5 6
vedeți am subliniat cuvantul din, ca să știm că se face înmulțire.
3 25 5
 = (după simplificare și înmulțire).
5 6 2
2 1
Exercițiu. Calculați: din5 .
3 7
Procentul se exprimă sub forma unei fracții cu
numitorul 100.
a % se citește „a la sută” și mereu va fi dintr‐un număr.
Exemplu. Cât reprezintă 3% din 800 ? După cum vedeți,

am subliniat cuvântul din (deci se face înmulțire)
3
  800  3  8 = 24
100
Dacă avem procent din procent  a 0 0 din b %
a b
  care întotdeauna va fi dintr‐un număr, deci vom
100 100
avea înmulțire.
60
Exemple
1) Din 1200 kg de fructe se obține suc. Știind că se pierd

7% din cantitatea de fructe, câte kg de fructe se pierd ?
7
7% din 1200 =  1200 = 7 ∙ 12 = 84 kg , deci se pierd
100
84 kg .
2) Știind că 1 kg de fructe costă 2 lei, aflați câți lei

pierdem dacă prin sortarea fructelor stricate se pierd 5%. Câte
kg de fructe rămân după sortare, dacă am cumpărat 200 kg ?
5
5% din 200 =  200 = 5 ∙ 2 = 10 , deci se pierd 10 kg de
100
fructe adică 2 ∙ 10 = 20 lei
După sortare rămân 200 – 10 = 190 kg fructe .
3) O persoană are 4000 lei din care cheltuiește 12%

pentru a cumpăra o bicicletă și 4/5 din rest pentru a cumpăra
un echipament de fotbal. Cât costă o bicicletă, cât costă
echipamentul și câți lei îi rămân ?
12
O bicicletă costă 12% din 4000 =  4000 = 12 ∙ 40 = 480 lei
100
4
Restul = 4000 – 480 = 3520 lei   3520  4 ∙ 704 = 2816 lei,
5
deci echipamentul costă 2816 lei și i‐au rămas 3520 – 2816 = 704
lei
4) După o scumpire de 20% și apoi o ieftinire de 10% , un

produs a ajuns să coste 2160 lei. Care a fost prețul inițial și cu
câte procente s‐a modificat ultimul preț și în ce sens față de
prețul inițial ?
61
Pasul 1. Notăm cu x prețul inițial;

Pasul 2. Punem problema în ecuație:
x + 20% x – 10% ( x + 20% x ) = 2160
Pasul 3. Rezolvarea ecuației:
120 x 10 120 x 120 x 12 x 108 x
   2160    2160   2160
100 100 100 100 100 100
2160  100
x  x=2000
108
Pasul 4. Interpretarea rezultatului. Prețul inițial a fost de 2000
lei, ultimul preț fiind de 2160 lei, diferența este de 160 lei deci:
x 160
x% 2000 = 160   2000  1600  x   x=8
100 20
 x% = 8% prin urmare s‐a scumpit cu 8% față de prețul inițial
.
5) Un excursionist parcurge 20 km în trei zile astfel: în
prima zi 10% din lungimea drumului, apoi în a II‐a zi 5/6 din
rest și în a III‐a zi restul. Câți km a parcurs în fiecare zi ?
10
În prima zi a parcurs 10%  20   20  2 km deci restul este
100
5
de 18km. În a doua zi parcurge  18  5  3 = 15 km, iar în a III‐a
6
zi restul: 18 – 15 = 3 km.
3.6 Fracții zecimale
Fracțiile zecimale sunt cele cu virgulă de tipul a,b; a se

numește parte întreagă iar b parte zecimală.
Exemplu. 89,123456 ; 89 se numește parte întreagă și
123456 se numește parte zecimală; 1 se numește zecime, 2 se
numește sutime, 3 se numește miime, 4 zecimi de miimi, 5
sutimi de miimi și 6 milionimi.
62
Putem scrie oricâte zerouri la dreapta unei fracții zecimale,

după ultima cifră, fără ca fracția să se schimbe.
Exemplu. 23,14 sau 23,140 sau 23,1400. Deci,dacă
ultimele zecimale sunt 0, ele se pot șterge fără a se schimba
fracția.
Fracțiile zecimale sunt de două tipuri:
1) fracții zecimale finite (cu număr finit de zecimale).

Exemplu. 2, 14 ; 5, 764
2) fracții zecimale periodice, care la rândul lor sunt de două
feluri
a) periodice simple. Exemplu. 2, (14) deci toate zecimalele
sunt în paranteză, ceea ce înseamnă că se repetă, adică 2,(14) =
2,14141414…
b) periodice mixte. Exemplu. 2, 3(14) = 2,3141414…
3.6.1 Transformarea fracțiilor ordinare în fracții zecimale
O fracție al cărei numitor este o putere a lui 10 se scrie ca

fracție zecimală finită punând o virgulă la numărător, astfel
încât numărul cifrelor din dreapta virgulei să fie egal cu
numărul de zerouri de la numitor.
1234
Exemplu. = 1,234 deci avem 3 zecimale, câte
1000
zerouri sunt la numitor. Dacă numitorul se descompune în
factori de 2 și 5, se va amplifica în așa fel ca 2 și 5 sa aibă aceeași
putere pentru ca 2 n 5 n  (2  5) n  10 n
Exemple
7 7
1)  3 vom amplifica cu 52 ca să obținem 5 3
40 2  5
63
7  52 7  25 175
   = 0,175
2 5
3 3
10 3 1000
123 246
2) se amplifică cu 2 și se obține = 2,46 deci
50 100
amplificăm în așa fel încât la numitor să obținem o putere a lui
10, adică 10 sau 100 sau 1000 sau 10000 etc.
3 12
3) 2 se amplifică fracția cu 4 și se obține 2 =
250 1000
2,012. Observăm că este mai ușor dacă nu introducem întregii
in fracție .
Transformarea fracției ordinare în fracție zecimală se

poate face și prin împărțire, dar dacă numitorul este format
numai din factori de 2 și 5 este mai simplu prin amplificare, în
așa fel încât 2 și 5 să aibă același exponent.
3.6.2 Transformarea fracțiilor zecimale finite în fracții

ordinare
O fracție zecimală finită se transformă în fracție ordinară

astfel: se scrie numărul suprimând virgula, la numitor se scrie
o putere a lui 10 cu exponentul egal cu numărul de zecimale al
fracției zecimale sau putem spune că punem 1 urmat de atâtea
zerouri câte zecimale are numărul.
Exemple
123421 113023 100002

1) 12, 3421 = 2) 113,023 = 3) 1000,02 =
10000 1000 100
2 34 1098009
4) 0,2 = 5) 0,034 = 6) 109,8009 =
10 1000 10000
64
3.7 Compararea fracțiilor zecimale. Aproximări
Pentru a compara două numere zecimale se compară mai

întâi părțile lor întregi. Dacă acestea nu sunt egale, este mai
mare numărul zecimal cu partea întreagă mai mare. Dacă
parțile întregi sunt egale, se compară părțile zecimale după ce le
aducem la același număr de zecimale, dacă nu au acelasi număr
de zecimale, se adaugă atâtea zerouri câte sunt necesare ca să
aibă același număr de cifre în partea zecimală.
Exemple
1) Comparați 12,3405 cu 12, 37. Se observă că avem

aceeași parte întreagă 12. Vom compara partea zecimală. Cifra
zecimilor este aceeași, trecem la sutimi, sutimea de la primul
număr este 4 în timp ce la al doilea număr este 7, cum 7 > 4 
12,37 > 12,3405.
Iată că, chiar dacă nu am adăugat zerourile la sfîrșitul
numărului 12,37, am putut să comparăm numerele.
2) Comparați 102,0015 cu 102,00157. Partea întreagă

este aceeași. Vom compara partea zecimală: zecimea este
aceeași 0, sutimea este aceeași 0, miimea este aceeași 1, zecimile
de miimi sunt aceleași 5 și iată că sutimile de miimi de la
primul număr lipsesc. Deci, aici trebuie să punem 0 și primul
număr devine 102,00150. Acum are același număr de zecimale
și pentru că până la penultima cifră sunt aceleași cifre,
comparăm ultima cifră de la zecimale 0 cu 7. Cum 0 < 7 
102,00150 < 102,00157. Fracția zecimală nu se schimbă dacă
punem la sfârșitul părții zecimale un zero sau mai mulți de
zero. De exemplu 11,23= 11,230 sau 11,23 = 11,2300.
65
3) Comparați 14,89 cu 10,92. Fiindcă partea întreagă a

primului număr este mai mare: 14 > 10, nu mai trebuie sa
comparăm și partea zecimală  14,89 > 10,92
Aproximări. Numărul 4,56 se poate aproxima prin lipsă

cu 4,50, iar prin adaos cu 4,60. Când se rotunjește un număr
zecimal, se aproximează la valoarea cea mai apropiată: ultima
cifră care va rămâne este neschimbată dacă cifra care urmează
este ≤ 4 și crește cu 1 dacă cifra care urmează este ≥ 5.
Exemple
Aproximare la zecimea cea mai apropiată:

1 ) 1,78 va fi 1,8 pentru că zecimea 7 crește cu 1 deoarece după
ea este o cifră mai mare decât 4.
2) 12, 24  12,2 fiindcă următoarea cifră este 4 și este < 5
Rotunjire până la sutimi:

1) 132,231  132,23 2) 11,128  11,13 la primul număr ne‐am
oprit la sutimea pe care o aveam căci după ea aveam o cifră mai
mică decât 5 în timp ce la al doilea număr sutimea a crescut cu 1
căci după ea aveam o cifră mai mare decât 4 .
3.8 Operații cu fracții zecimale
3.8.1 Adunarea și scăderea
Pentru a efectua adunarea sau scăderea, numerele

zecimale finite se asează unele sub altele în așa fel încât
virgulele să ocupe aceeași poziție, apoi se adună sau se scad în
același mod ca numerele naturale.
66
Exemple
1) 231,32 + 2) 121,014 + 3) 0,0029 +

12,523 8112,13 91,33
243,843 8233,144 91,3329
4) 23,001 + 192,22 + 2144,5567 = ? 23,001 +

192,22
2144,5567
2359,7777
5) 154,43‐38,158 = ? Observăm ca cel de‐al doilea număr are 3

zecimale în timp ce primul are două zecimale. De aceea, la
primul număr, vom adăuga la sfârșit un zero (fiind ultima
zecimală, numărul nu se schimbă):
154,430 ‐
38,158
116,272
6) 0,94 – 0,6507 = ? 0,9400 –

0,6507
0,2893
3.8.2 Înmulțirea
a) La înmulțirea unui număr zecimal cu o putere a lui 10

se mută virgula spre dreapta peste atâtea cifre cât este
exponentul lui 10.
67
Exemple
12,43561 ∙ 10 2 = 1243,561 ; 101,783 ∙ 100 = 10178,3

Dacă am înmulțit cu 100, se trece virgula după două cifre
spre dreapta căci sunt două zerouri.
1,24 ∙ 1000 = 1240 Aici trebuie să mutăm virgula după trei

zecimale în dreapta și cum nu avem decât două, a treia va fi
zero.
b) Două numere zecimale se înmulțesc astfel: se înmulțesc

cele două numere exact cum se înmulțesc două numere
naturale, făcând abstracție de virgulă, iar apoi la rezultat se
pune virgula de la dreapta spre stânga dupa atâtea cifre câte
zecimale au împreună cele două numere.
Exemplu. 26,31 ∙ 15,2 = ? 26,31 ∙

15,2
5262
13155
2631
399,912
3.8.3 Împărțirea
a) Împărțirea unui număr zecimal cu o putere a lui 10 se

face mutând virgula spre stânga după un număr de cifre egal
cu exponentul lui 10. Exemplu. 231,56 : 10 2 = 2,3156; sau, dacă
se împarte la 1000, pentru că are 3 zerouri, virgula se va trece
spre stânga dupa trei cifre; Exemplu. 9234,132 : 1000 = 9,234132;
13,54 : 10000 = 0,001354.
În ultimul caz, observăm că trebuie mutata virgula după
4 cifre deoarece se împarte la 10000 și are 4 zerouri.
68
b) Împărțirea unui număr zecimal la un alt număr zecimal

se face astfel: se mută virgula spre dreapta, la deîmpărțit și la
împărțitor după atâtea cifre câte zecimale are împărțitorul,
transformând împărțitorul în număr natural, fixând virgula la
cât atunci când se ajunge la ea la deîmpărțit.
Exemple
1) 2,25 : 0,5 = 22,5 : 5 =4,5

2) 11,85 : 1,2 = 118,5 : 12 = 9,875
3) 1,2 : 0,05 = 120 : 5 =24
4) 20,4 : 1,02 = 2040 : 102 = 20
5) 1,024 : 0,32  102,4 : 32 = 3,2
3.8.4 Puterea cu exponent natural a unui număr zecimal

2 2
 12  12 6
2
144 36
1,2 2 = 1, 2 ∙ 1, 2 = 1,44 sau 1,2 2 =   = 2  sau  
 10  10 100 5 25
(aceasta după simplificare cu 2)
3.9 Fracții zecimale periodice
Transformarea fracțiilor ordinare ireductibile în fracții

zecimale periodice.
1) Dacă numitorul se descompune în numere prime

diferite de 2 și 5 atunci, prin împărțire, fracția se transformă în
fracție periodică simplă.
 0, 6   0, 7142857  3)  0, 48
2 5 16
Exemplu. 1) 2)
3 7 33
Se observă că 33 este format din factorii primi 3 și 11.
69
2) Dacă numitorul se descompune în factori primi și pe

lângă acestea mai sunt și factorii primi 2 sau/și 5, fracția se
transformă prin împărțire în fracție periodică mixtă.
 1,1 6  0,73  1,136
7 11 25
Exemplu. 1) 2) 3)
6 15 22
Transformarea fracțiilor zecimale periodice în fracții

ordinare
1136  11 1125 25
1) 1,1(36) =   se scrie la numărător
990 990 22
numărul făcând abstracție de virgulă, se scade tot ce este în
afara perioadei, iar la numitor trecem atâtea de 9 câte zecimale
avem în perioadă și atâtea de 0 câte zecimale avem în afara
perioadei.
27478  27 27451
2) 27, ( 478) = 
999 999
8125  812 7313
3) 8,12(5) = 
900 900
23123  23 23100 231 77
4) 0,23(123) =    (acesta este
99900 99900 999 333
rezultatul în urma simplificărilor).
3.10 Media aritmetică
Pentru a calcula media aritmetică a unei mulțimi de

numere, se calculează suma numerelor și se împarte la numărul
elementelor mulțimii. Se notează cu ma .
x1  x 2  x3  ...  x n
ma =
n
70
Exemple
1) Să se calculeze media aritmetică a numerelor: 24,1 ; 12,3;

5,2 și 3,2
24,1  12,3  5,2  3,2 44,8

ma  = 11,2
4 4
2) Media aritmetică a trei numere este 20, media
aritmetică a două din cele trei numere este 25. Aflați al treilea
număr.
abc ab
 20  25 ; c = ?
3 2
a + b + c = 60 și a + b = 50 Dacă înlocuim în prima egalitate a+b
cu 50 vom obține 50 + c = 60 deci c = 60 – 50, c = 10 .
3) Cu cât se modifică media aritmetică a numerelor 53, 54,

55, 66 dacă se mai adaugă numărul 52?
53  54  55  66 228
ma   ma   ma  57
4 4
53  54  55  66  52 280
ma    56
5 5
 57 – 56 = 1, deci se micșorează cu 1
71
Capitolul IV. ELEMENTE DE GEOMETRIE ȘI

UNITĂȚI DE MĂSURĂ
4.1 Punct. Dreaptă. Plan
Punctul nu are dimensiuni. Punctele se notează cu litere

mari.
Dreapta este determinată de două puncte distincte. O
dreaptă conține o infinitate de puncte.
Dreptele se notează cu litere mici (Fig.1) sau cu două
litere mari (Fig.2) reprezentând două puncte de pe acea
dreaptă. Dreapta nu este mărginită (este nelimitată).
Trei puncte sunt necoliniare, dacă nu se află pe aceeași

dreaptă (Fig.3). Nu putem spune că două puncte sunt
necoliniare, deoarece oricare două puncte determină o dreaptă.
Punctele care se află pe aceeași dreaptă sunt coliniare.
Fig. 3. B , C și D sunt coliniare. A este necoliniar cu B, C, D.
Planul este o suprafață întinsă, este comparabil cu

suprafața unei mese. Trei puncte necoliniare determină un plan.
Planul se notează cu litere grecești : α (alfa), β (beta), γ(gama)
etc.
72
Dreptele concurente sunt dreptele care se intersectează.

Dreptele paralele sunt dreptele situate în același plan și care nu
au niciun punct comun.
Fig. 4. a. Drepte concurente. b. Drepte paralele. c. Semidreapta

[OA. d. Segmentul [AB].
[OA se citește semidreapta OA, este limitată de punctul

O și conține punctul A. Punctul O se numește originea
semidreptei.
Segmentul AB se scrie [AB], iar dreapta pe care se află se
numește dreapta suport. A și B sunt extremitățile segmentului.
Lungimea segmentului AB este distanța dintre punctele A și B.
4.2 Unghiul
Unghiul este figura geometrică formată din două

semidrepte care au aceeași origine. Se citește dintr‐o literă dacă
nu este pericol de confuzie, sau din trei (originea se pune în
mijloc).
Unghiurile sunt:
a) ascuțite ( mai mici de 90 grade )
b) drepte (de 90 grade )
c) obtuze (mai mari de 90 grade si mai mici de 180 de
grade)
73
Fig. 5. a. Unghi ascuțit. b. Unghi drept. c. Unghi obtuz.
Spunem că două drepte sunt perpendiculare dacă

formează un unghi drept.
4.3 Triunghiul
Triunghiul este figura geometrică formată din trei laturi

și trei unghiuri.
Clasificarea triunghiurilor:
I. după laturi:
a) triunghiuri oarecare ‐ nu au nicio latură egală cu alta.

Exemplu. ∆ ABC (Fig. 6)
b) triunghiul isoscel este triunghiul cu două laturi egale și

unghiurile alăturate laturii neegale sunt egale.
Exemplu. ∆ DEF
c) triunghiul echilateral ‐ triunghiul cu toate laturile egale și

toate unghiurile egale.
Exemplu. ∆ GHI
74
Fig. 6.
II. după unghiuri:
a) triunghiul ascuțitunghic, are toate unghiurile ascuțite, ex. ∆

JKL
(Fig. 7)
b) triunghiul dreptunghic, are un unghi drept, ex. ∆ MNP
c) triunghiul obtuzunghic, are un unghi obtuz, ex. ∆ RST
75
Fig. 7
Suma lungimilor laturilor unei figuri geometrice se

numește perimetrul acelei figuri.
Mărimea suprafeței unei figuri geometrice se numește

arie. Două suprafețe care au arii egale se numesc echivalente.
Înalțimea unui triunghi este perpendiculara din vârful
triunghiului pe latura opusă (Fig. 8).
Fig. 8.
76
Aria triunghiului reprezintă mărimea suprafeței

triunghiului și se calculează înmulțind baza cu înălțimea
respectivă și rezultatul îl impărțim la 2.
Formula este:
BC  AD
A∆ ABC =
2
Perimetrul este suma tuturor lungimilor laturilor:
P ∆ ABC = AB +AC+BC
4.4 Patrulaterele
Linia frântă închisă se numește poligon. Dacă are trei

laturi se numește triunghi, dacă are patru laturi se numește
patrulater.
Elementele unui poligon sunt: laturile poligonului,

vârfurile, unghiurile, diagonalele (segmentele cu extremitățile
în vârfuri neconsecutive).
Fig. 9. a. Paralelogram. b. Dreptunghi. c. Pătrat. d. Romb. e.

Trapez.
77
a) Paralelogramul este patrulaterul cu laturile opuse

paralele două câte două. Laturile opuse sunt și congruente,
adică au aceeași lungime. Cele mai mari se numesc lungimi și
se notează cu L și cele mai mici se numesc lățimi și se notează
cu l.
Perimetrul (P) este suma lungimilor laturilor și pentru că

avem două lungimi (L) și două lățimi (l), P = 2( L + l ).
b) Dreptunghiul este paralelogramul cu toate

unghiurile drepte (de 90 grade). Deci are două lungimi (L) și
două lățimi (l).
Aria este A= L ∙ l. Perimetrul P = 2 ( L + l )
c) Pătratul este dreptunghiul cu toate laturile de lungimi

egale; le vom nota cu litera mică l. Aria pătratului este: A = l 2 și
perimetrul P = 4l.
d) Rombul este paralelogramul cu toate laturile egale.
e) Trapezul este patrulaterul cu două laturi paralele

(acestea sunt considerate bazele) și două neparalele.
4.5 Corpurile geometrice
Paralelipipedul dreptunghic este figura geometrică cu

dimensiunile:
Lungimea este notată cu litera L, lățimea notată cu l,
înălțimea notată cu h. Volumul se calculează înmulțind aceste
dimensiuni; formula este: V = L ∙ l ∙ h
78
Fig. 10. Paralelipiped dreptunghic

,
Cubul este paralelipipedul dreptunghic cu muchiile
egale (notate cu l ). Toate fețele sunt pătrate. AC si BD sunt
diagonalele pătratului ABCD și sunt perpendiculare în punctul
O, care este mijlocul diagonalelor.
AB = AD = AA’ = latura cubului = l.
Volumul se notează cu V și se calculează înmulțind
lungimea unei muchii de trei ori. Formula este: V = l 3 .
Fig. 11. Cub

79
4.6. Unități de măsură pentru lungime
Unitatea de măsură pentru lungime este metrul (m).
Pe axa numerelor naturale, numerele mai mari se trec în

dreapta iar numerele mai mici se trec în stânga. Așa vom face și
noi în tabelul de mai jos.
În dreapta vom trece multiplii metrului, care sunt mai
mari decât metrul de 10 ori dacă este chiar lângă metru, de 100
de ori dacă este al doilea multiplu față de metru etc.
În stânga metrului vom trece submultiplii care sunt de

10, 100, 1000 ori mai mici decât metrul, dacă este lângă metru
de 10 ori mai mic , dacă este al doilea de 100 ori, al treilea de
1000 ori mai mic.
Submultiplii metrului Multiplii metrului
1 mm 1 cm 1 dm 1 m 1 dam 1 hm 1 km
0,001 0,01 m 0,1 m 1 m 10 m 100 m 1000 m
m
Pentru a nu încurca transformările, elevii trebuie sa se

gândească în felul următor:
Dacă transformă din mai mare în mai mic, vor face
înmulțire cu 10 dacă se transformă în unitatea alăturată, cu 100
dacă unitatea este a doua, cu 1000 dacă este a treia, (ca să obțin
un număr mai mare trebuie sa înmulțesc, de aceea am subliniat
cuvintele mai mare și înmulțire; când transform mă gândesc că
transform din mai mare în mai mic și mă uit la primul cuvânt
care este mare, deci înmulțesc).
80
Dacă se transformă din mai mic în mai mare, se face

împărțire (mă uit la primul cuvânt care este mic, deci fac
împărțire) și anume: dacă este unitatea alaturată se împarte la
10, dacă este a doua se împarte la 100, dacă este a treia se
împarte la 1000.
Exemple
9354,7 m = 9354,7 : 1000 km = 9,3547 km

Am transformat din mai mic în mai mare, primul cuvânt
fiind cuvântul mic, vom împărți, deoarece împărțind obținem
numere mai mici.
Gândindu‐ne la primul cuvânt și făcând legătura dintre
mic și împărțire și mare și înmulțire nu vom încurca
transformările.
Dacă primul cuvânt este mai mare atunci ne vom gândi
că obținem numere mai mari înmulțind.
Exemplu. 2,34 m = ……..cm
Transformăm din mai mare in mai mic deci vom
înmulți cu 100, lângă 1 punem 2 de zero pentru că cm se află
față de m pe locul 2, de aceea vom înmulți cu 100 și deci: 2,34m
= 2,34 ∙ 100 cm = 234cm.
2546,43cm = …………dam
Transformăm din mai mic în mai mare, deci vom face
împărțire. Pentru că dam (decametrul) este multiplu față de
centimetru, se află după decimetru și după metru, decametru
fiind al treilea, vom împărți la 10 la puterea a treia, deci :
2546,43 cm = 2546,43 : 10 3 dam = 2546,43 : 1000 dam = 2,54643
dam.
81
5786 mm + 28dm + 34,4 dam + 346 cm + 4,8 hm = …

Vom alege să transformăm ori în dm ori în dam pentru
că sunt unitățile de masură din mijloc. Dacă transformăm în dm
vom avea: 5786 mm = 57,86 dm ; 34,4 dam = 344 dm ; 346 cm =
34,6 dm ; 4,8 hm = 4800 dm, deci:
57,86 +
28
344
34,6
4800_________
5264,46 dm
Un teren sub formă de dreptunghi are lungimea de 0,25

km și lățimea de 5000 cm. Câtă sârma trebuie să cumpărăm
dacă vrem să împrejmuim de trei ori terenul ?
Rezolvare
P = 2 ( L + l ), 0,25 km = 250 m și 5000 cm = 50 m, deci:
P = 2 ( 250 + 50 ) m ; P = 2 ∙ 300 m ; P = 600 m dar trebuie
să împrejmuim de 3 ori deci vom cumpăra 3 ∙ 600 m = 1800 m.
4.7 Unități de măsură pentru arie
Unitatea de măsură pentru arie este metrul pătrat (m 2 )
Submultiplii metrului pătrat Multiplii metrului pătrat
1 mm2 1 cm2 1 1 1 1 hm2 1 km2

dm2 m2 dam2
0, 0,0001 0,01 1 100 10.000 1.000.000
000001 m2 m2 m2 m2 m2 m2
m2
82
După cum observăm, dacă unitatea de măsură se află

imediat lângă unitatea pe care trebuie să o transformăm, vom
împărți sau înmulți cu 102 (pentru că avem m2); dacă unitatea
de măsură va fi a doua, vom împărți sau înmulți cu (102)2 = 104 =
10.000, iar dacă va fi a treia față de unitatea pe care trebuie să o
transformăm vom înmulți sau împărți cu(103)2 = 106 = 1.000.000.
Când împărțim și când înmulțim? La fel ca la metru.
Dacă transformăm din mai mic în mai mare vom împărți. Ne
uităm, așa cum am mai spus, la primul cuvânt, dacă este mai
mic, vom împărți, dacă este mai mare, vom înmulți.
Exemple
1) 238 dm 2 = 238 : 10 2 m 2 = 2,38 m 2

2) 1435700 cm 2 = 1435700 : 10000 2 hm 2 = 0,014357 hm 2
3) 3,9824 hm 2 = 3,9824 ∙ 1000 2 dm 2 = 3982400 dm 2
4) 19,24367 dam 2 = 19,24367 ∙ 100 2 dm 2 = 192436,7 dm 2
1 ha (hectar) are 10000 m 2 si un ar are 100 m 2 , deci:

1 ha = 10000 m 2 , 1 ar = 100 m 2 .
Aceste unități de măsură se folosesc la suprafețe de
teren.
Exemple
1) Câți metri pătrati de gresie trebuie să cumpărăm pentru

2 camere, una sub formă de pătrat cu latura de 4 m și una sub
formă de dreptunghi cu lungimea de 5 m și lățimea de 2,4 m ?
Rezolvare : Aria pătratului = l 2 deci:
Ap = 4 2 m 2 , Ap = 16 m 2 iar aria dreptunghiului = l ∙ L, deci
Ad = 5 ∙ 2,4 m 2 , Ad = 12 m 2 , deci trebuie sa cumpărăm 12 m2 +
16 m2 = 28 m 2 de gresie.
83
2) Ioana are în grădină roșii, ardei și castraveți. Ardeii

sunt semănați pe un teren sub forma unui triunghi cu baza de
60 dm și înălțimea de 0,04 hm, pe fiecare 3 m 2 are câte 4 tulpini
de ardei. Știind că pe fiecare tulpină de ardei se cultivă câte 2
kg de ardei și că 1 kg de ardei costă 2,5 lei, cât va câștiga de pe
acest teren sub formă de triunghi ? Roșiile sunt puse pe un
teren sub formă de dreptunghi cu lungimea de 1200 cm și
lățimea de 0,8 dam, pe un m 2 are câte o tulpină de roșie de pe
care a cules câte 3,5 kg de roșii, știind că 1 kg de roșii costă 1,5
lei, cât a câștigat după ce a vândut roșiile ? Castraveții i‐a
vândut cu 2 lei kg și a cules de pe fiecare m 2 câte 3 kg de
castraveți și au fost cultivați pe 0,3 ari. Cât a câștigat după ce a
vândut castraveții ? Dar câștigul total cât a fost?
Rezolvare.
Ardei: Pentru că de pe fiecare m 2 cultivăm o anumită
cantitate, vom transforma toate dimensiunile în m și apoi vom
lucra în m 2 , deci:
Triunghiul are baza de 60 dm = 6 m, înălțimea de 0,04
hm = 4 m, aria triunghiului este: A  = (b∙h): 2 adică baza
înmulțit cu înălțimea și împărțit la 2, deci A  = (6 m ∙ 4 m) : 2,
A  = 12 m 2
Dacă pe fiecare 3 m 2 are câte 4 tulpini de ardei, pe cei 12
m 2 , adică 4 ∙ 3 m 2 va avea 4 ∙ 4 tulpini de ardei adică 16 tulpini
de pe care va culege 16 ∙ 2 kg ardei = 32 kg ardei, care costă 32 ∙
2,5 lei = 80 lei, deci de pe terenul sub formă de triunghi câștigă
80 lei (pentru ardei).
Roșii: Aria dreptunghiului = L ∙ l, dar trebuie să

transformăm în m 2 , deci L = 1200 cm L = 1200 : 100 m, L = 12 m
iar l = 0,8 dam , l = 0,8 ∙10, l = 8 m , deci suprafața cu roșii va
avea 12 ∙ 8 m 2 = 96 m 2 de pe care va culege 3,5 kg ∙ 96 = 336 kg
84
roșii. Dacă 1 kg de roșii costă 1,5 lei de pe cele 96 m 2 va câștiga

1,5 ∙ 336 = 504 lei.
Castraveți: 1 ar = 100 m 2 deci 0,3 ari = 0,3 ∙ 100 m 2 = 30

m 2 de pe care a cules 3∙30 kg de castraveți, adică 90 kg  a
câștigat 2 ∙ 90 = 180 lei .
Deci în total a câștigat : ardei = 80 lei

roșii = 504 lei
castraveți = 180 lei
764 lei
4.8. Unități de măsură pentru volum
Unitatea de măsură pentru volum este metrul cub (m 3 ).
Tabelul următor indică unitățile de volum.

Transformările se fac la fel ca la celalalte transformări
prezentate, doar că ținem cont că este exponentul 3 și dacă vom
face transformări alăturate (prezentate în tabel) vom înmulți
(dacă transformăm din mai mare in mai mic ) sau împărți (dacă
transformăm din mai mic în mai mare) cu 10 3 = 1000 (cu
exponentul 3 pentru că este volum ).
Dacă transformăm o unitate de volum într‐o o unitate de
pe locul 2, vom înmulți sau împărți la 100 (2 de zero pentru că
este pe locul 2 din tabel) cu exponentul 3 , deci 100 3 = 1.000.000,
iar dacă unitatea în care transformăm se află pe locul 3, vom
înmulți sau împărți cu 1000 cu exponentul 3, deci
1000 3 =1.000.000.000, etc.
85
Submultiplii metrului cub Multiplii metrului cub
1 mm3 1 cm3 1 dm3 1 1 1 hm3 1 km3

m dam
3
dam3
3 3
0,0000000 0,00000 0,001 1 1000 1.000.00 1.000.000.0

01 m3 1 m3 m3 m3 m3 0 m3 00 m3
3
Exemple
1) 0,15 dm 3  0,00015m 3 . Am transformat din mai mic în

mai mare, deci împărțim și cele două unități sunt alăturate deci
vom împărți la 10 cu exponentul 3 pentru că este volum.
2) 0,08 hm 3  80000m 3 , adică 0,08hm 3 = 0,08 ∙ 100 3 m 3 ,

100 pentru că m este al doilea față de hm și la exponentul 3
pentru că este volum; facem înmulțire pentru că transformăm
din mai mare în mai mic.
3) 35970612 cm 3  359706 12 : 1000 3 m 3 = 0,035970612 m 3 .

Am împărțit pentru că transformăm din mai mic în mai mare,
am împărțit la
1 urmat de 3 de zero pentru că dam se află față de cm pe al

treilea loc, cu exponentul 3 pentru că este volum.
4) Un paralelipiped dreptunghic are lungimea (L) de 350

cm , lățimea (l) de 1,2m și înălțimea (h) de 20 dm. Care este
volumul paralelipipedului ?
ȱ
ȱ
ȱ
ȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱŞŜ
Pentru că unitatea dm se află între cm și m, vom

transforma în dm:
L = 350 cm = 350 : 10 dm =35 dm
l = 1,2 m = 1,2 ∙ 10 dm = 12 dm  V = L ∙ l ∙ h  V  35dm  12dm  20dm
h = 20 dm V = 8400 dm 3  8,4m 3
5) Un cub cu muchia de 0,004 hm are volumul de ...... dm

.
Transformăm 0,004 hm în dm, înmulțim pentru că
transformăm din mai mare in mai mic , înmulțim cu 1000,
punem trei de zero pentru că dm se află pe locul trei față de hm.
Deci, muchia cubului are o lungime de 4 dm și
V = l  4 3 dm 3  64dm 3 .
3
4.9 Unități de măsură pentru capacitate
Unitatea de măsură pentru capacitate este litrul (l).

Un litru este egal cu un decimetru cub.
Submultiplii litrului Multiplii litrului
1 ml 1 cl 1 dl 1l 1 dal 1 hl 1 kl
0,001 l 0,01 l 0,1 l 1l 10 l 100 l 1000 l
1) Care este capacitatea unui cub cu muchia de 200 cm ?
Volumul cubului este a 3 dacă muchia cubului este a, dar

capacitatea se măsoară în litri și cum un litru este egal cu un
dm 3, trebuie să transformăm din cm în dm.
200 cm = 20 dm, deci V cub  20 3 dm 3  V  8000dm 3  V = 8000 l
87
2) Care este capacitatea unui paralelipiped dreptunghic

dacă are dimensiunile: L = 0, 008 hm , l = 0,05 dam si h = 600
mm?
V paralelipiped  L  l  h dar capacitatea se măsoară în litri și cum 1 l

= 1 dm 3 , vom transforma dimensiunile în dm :
L = 0,008 ∙ 1000 dm , L = 8 dm
l = 0,05 ∙ 100 dm , l = 5 dm
h = 600 : 100 dm , h = 6 dm
V paralelipiped = L ∙ l ∙ h
 V paralelipiped  8dm  5dm  6dm  V paralelipiped  240dm 3  V = 240 l
4.10 Unități de măsură pentru masă
Unitatea de măsură pentru masă este gramul (g)
Submultiplii gramului Multiplii gramului
1 mg 1 cg 1 dg 1g 1 dag 1 hg 1 kg
0,001 g 0,01 g 0,1 g 1g 10 g 100 g 1000
g
Exemple
1) 2020 dg + 3020 dag + 28 hg = …… kg

2020 dg = (2020 : 10.000) kg = 0,202 kg
3020 dag = (3020 : 100 ) kg = 30,2 kg
28 hg = ( 28 : 10) kg = 2,8 kg
 0,202 kg + 30,2 kg + 2,8 kg = 33,202 kg
88
2) Ioana a cumpărat 0,15 hg piper, 1,2 dag foi de dafin și

231 cg cimbru. Câte grame de mirodenii a cumpărat Ioana ?
0,15 hg piper = 15 g piper
1,2 dag foi de dafin = 12 g foi de dafin
231 cg cimbru = 2,31 g cimbru
 15 g + 12 g + 2,31 g = 29,31 g mirodenii
4.11 Unități de măsură pentru timp
Unitatea de măsură a timpului este secunda (s).
1 minut (min) = 60 s, se mai poate scrie: 1′ = 60″

1 ora (h) = 60 min, sau 1 h = 60′ = 60 ∙ 60″ = 3600″
1 zi (d) = 24 h = 24 ∙ 60′ = 1440′ = 1440∙60″ = 86400″
1 săptămână = 7 zile
1 an = 365 sau 366 zile în anul bisect (adică luna februarie cu 29
de zile)
1 deceniu = 10 ani
1 secol sau 1 veac = 100 ani
1 mileniu = 1000 ani
Anul 2011 a fost an bisect ?
Trebuie să vedem dacă luna februarie a avut 29 de zile

sau 28 de zile. Dacă luna februarie a avut 29 de zile, atunci anul
2011 a fost bisect, dar cum 4 nu‐l divide pe 2011, înseamnă că
anul 2011 nu a fost an bisect, pentru că luna februarie cu 29 de
zile este din 4 în 4 ani; deci dacă ultimele două cifre ale anului
se divid cu 4, înseamnă că acel an este an bisect. Exemple: 2012,
1988, 2004, etc.
89
90
CUPRINS
Prefață
Introducere
Simboluri logice și matematice
Capitolul I. MULȚIMEA NUMERELOR NATURALE 7
1.1 Numerele naturale...............................................................................................7

1.2 Descompunerea unui număr natural în baza 10............................................8
1.3 Operații cu numere naturale..............................................................................9
1.3.1 Adunarea și scăderea........................................................................................9
1.3.2 Înmulțirea și împărțirea.................................................................................10
1.4 Compararea numerelor naturale.....................................................................11
1.5 Factor comun.....................................................................................................12
1.6 Teorema împărțirii cu rest...............................................................................13
1.7 Ecuații și inecuații.............................................................................................13
1.8 Rezolvarea problemelor cu ajutorul ecuațiilor..............................................16
1.9 Ordinea efectuării operațiilor și folosirea parantezelor...............................18
1.10 Divizibilitatea numerelor naturale. Divizor, multiplu................................19
1.11 Criterii de divizibilitate...................................................................................20
1.12 Numere prime și numere compuse...............................................................22
1.13 Puteri cu exponent natural ale numerelor naturale....................................25
1.14 Reguli de calcul cu puteri...............................................................................25
1.15 Denumiri ale ordinelor de mărimi................................................................27
1.16 Descompunerea numerelor naturale în produs de factori primi.............27
1.17 Divizor comun, multiplu comun...................................................................29
1.18 Proprietățile relației de divizibilitate a numerelor naturale.......................31
1.19. Exerciții rezolvate...........................................................................................35
Capitolul II. MULȚIMI 44
2.1 Definiții. Operații cu mulțimi..........................................................................44

2.2 Exerciții rezolvate .............................................................................................46
Capitolul III. NUMERE RAȚIONALE 49
3.1 Fracții ordinare. Rapoarte. Proporții..............................................................49

3.2 Operații cu fracții ordinare..............................................................................52
3.2.1 Adunarea și scăderea fracțiilor.....................................................................52
3.2.2 Scoaterea întregilor din fracție. Introducerea întregilor în fracție.........53
3.2.3 Înmulțirea fracțiilor........................................................................................55
3.2.4 Simplificarea fracțiilor....................................................................................55
3.2.5 Împărțirea fracțiilor........................................................................................56
3.2.6 Puterea cu exponent natural a unui număr fracționar..............................57
3.3 Compararea numerelor fracționare................................................................58
3.4 Exerciții...............................................................................................................59
3.5 Aflarea unei fracții dintr-un număr. Procente...............................................60
3.6 Fracții zecimale..................................................................................................62
3.6.1 Transformarea fracțiilor ordinare în fracții zecimale................................63
3.6.2 Transformarea fracțiilor zecimale finite în fracții ordinare......................64
3.7 Compararea fracțiilor zecimale. Aproximări.................................................65
3.8 Operații cu fracții zecimale..............................................................................66
3.8.1 Adunarea și scăderea......................................................................................66
3.8.2 Înmulțirea........................................................................................................67
3.8.3 Împărțirea........................................................................................................68
3.8.4 Puterea cu exponent natural a unui număr zecimal..................................69
3.9 Fracții zecimale periodice.................................................................................69
3.10 Media aritmetică..............................................................................................70
Capitolul IV. ELEMENTE DE GEOMETRIE ȘI UNITĂȚI DE MĂSURĂ 72
4.1 Punct. Dreaptă. Plan.........................................................................................72

4.2 Unghiul...............................................................................................................73
4.3 Triunghiul...........................................................................................................74
4.4 Patrulaterele........................................................................................................77
4.5 Corpurile geometrice........................................................................................78
4.6 Unități de măsură pentru lungime..................................................................80
4.7 Unități de măsură pentru arie........................................................................82
4.8 Unități de măsură pentru volum.....................................................................85
4.9 Unități de măsură pentru capacitate...............................................................87
4.10 Unități de măsură pentru masă.....................................................................88
4.11 Unități de măsură pentru timp......................................................................89
Pentru comenzi:
manualeromanesti@gmail.com
tel 0731.749.328
www.manualeromanesti.ro

Memorator Rom Corectat

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Memorator Rom Corectat

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

STELIANA TASE

ȘCOALA „SFINȚII MARTIRI BRÂNCOVENI“

De obicei, prefața nu este citită. Cei mai mulți oameni se

Prof. Ioan Vlăducă,

De ce se numeşte Memorator ‐ Îndrumător? Teoria va fi

Prof. Steliana Tase

Simbol Semnificație Exemple

Capitolul I. MULȚIMEA NUMERELOR

1.1 Numerele naturale

Numerele naturale sunt: {0, 1, 2, 3, …, 9, 10, 11, … }.

Numerele pare (cu soț) sunt: 0, 2, 4, 6, 8, 10, 12, …

5, 6, 7, 8 sunt patru numere naturale consecutive;

1) Să se afle patru numere naturale consecutive, știind că

2) Să se afle trei numere pare consecutive, a căror sumă

3) Să se afle patru numere impare consecutive, știind că

1.2 Descompunerea unui număr natural în baza 10

Un număr necunoscut, scris în baza 10, format din 2 cifre

Acum vom explica de ce se descompune astfel: pentru că a

ab +2 ab +3 ba =330. Să se afle numărul ab .

1.3 Operații cu numere naturale

1.3.1 Adunarea și scăderea

Termenii asemenea sunt :

Termenii asemenea se reduc. Ex: 2a + 3b + 4a – b + 9 + 5b –

Opusul lui a este – a. Numerele opuse se reduc tăindu‐le

termen + termen = sumă , descăzut – scăzator = diferență

a) comutativitatea : a + b = b + a,  a, b  N (  este simbolul

1.3.2 Înmulțirea și împărțirea

Rezultatul înmulțirii se numește produs.

Rezultatul împărțirii se numește cât.

Proprietățile înmulțirii numerelor naturale:

Împarțirea la zero nu are sens.

1.4 Compararea numerelor naturale

Dacă a este mai mic decât b se scrie: a < b. Unii elevi

Exemplu. 5 > 2 și 3 < 7.

Pentru oricare două numere naturale a și b există una din

a < b ( a este mai mic decât b, exemplu: 3 < 5)

a ≤ b (a este mai mic sau egal cu b, exemplu: 5 ≤ 5)

Atât egalitatea cât și inegalitatea numerelor naturale au

Această proprietate se folosește foarte des când avem de

1.5 Factor comun

Factorul comun este a.

2) Calculați 2xa + 3xb + 4a + 6b știind că 2a + 3b = 13 și x =

1.6 Teorema împărțirii cu rest

Deîmparțitul = împărțitorul ∙ câtul + restul, cu proprietatea

Exercițiu. Suma a două numere este 26. Dacă împărțim pe

1.7 Ecuații și inecuații

Ecuația este o egalitate cu cel puțin o necunoscută.

Când se spune că expresia este:

Putem rezolva o ecuație sau inecuație prin două

1) metoda operației inverse. Separăm cunoscutele de

a) x + 8 = 12, x = 12 – 8, pe 8 l‐am trecut din stânga, unde

2) metoda balanței. Operația care se face în stânga

a) x + 8 = 12 | – 8, x = 4 (s‐a scăzut 8 și în stânga egalului

1.8 Rezolvarea problemelor cu ajutorul ecuațiilor

În rezolvarea problemelor cu ajutorul ecuațiilor, trebuie

a) Maria are în biblioteca ei 231 de cărți. Dacă i‐ar da Ioanei

Pașii: 1) x = numărul de carți pe care le are inițial Ioana

b) Dacă repartizăm câte 2 elevi într‐o bancă, rămân 3 elevi

acum la pasul 1, este ceea ce trebuie să gândesc, deci voi nota

c) Diferența a două numere este 32. Împărțind numărul

4) numărul mai mic este 13 iar cel mare este: a – 13 = 32

1.9 Ordinea efectuării operațiilor și folosirea

Efectuarea operațiilor se fac în ordine descrescătoare