Tema : Voi (re)zidi altarul / La ce altar zideşti ?

Ezra 3:1 Când a venit luna a şaptea, copiii lui Israel erau în cetăţile lor. Atunci poporul s-a
strâns ca un singur om la Ierusalim.
2 Iosua, fiul lui Ioţadac, cu fraţii săi preoţii şi Zorobabel, fiul lui Şealtiel, cu fraţii săi, s-au sculat şi
au zidit altarul Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderi de tot, după cum este scris în Legea
lui Moise, omul lui Dumnezeu.
3 Au aşezat din nou altarul pe temeliile lui, cu toate că au avut să se teamă de popoarele ţării, şi au
adus arderi de tot Domnului, arderile-de-tot de dimineaţă şi de seară.
4 Au prăznuit sărbătoarea corturilor, cum este scris, şi au adus zi de zi arderi de tot, după numărul
poruncit pentru fiecare zi.
5 După aceea au adus arderea-de-tot necurmată, arderile-de-tot pentru fiecare lună nouă şi pentru
toate sărbătorile închinate Domnului, în afară de cele pe care le aducea fiecare, ca daruri de bună
voie Domnului.
6 Din cea dintâi zi a lunii a şaptea, au început să aducă Domnului arderi de tot. Însă temeliile
Templului Domnului nu erau încă puse.
7 Au dat argint cioplitorilor din piatră şi tâmplarilor, şi merinde, băuturi şi untdelemn Sidonienilor
şi Tirienilor, ca să aducă pe mare până la Iafo lemne de cedru din Liban, după învoirea dată de Cir,
împăratul Perşilor.

• Ce (este) înseamnă altarul familiei?

• Beneficiile unei astfel de practici – a (re)zidirii altarului
• Piedici, obiecţii şi luptele unei astfel de practici /pentru a nu (re)zidi
• (O) casa fara altar
• (O) casa cu altar strain
• (O) casa cu altar daramat-fisurat
• Altarul si preotul (altarul personal-individual)- capul familiei
• (O) casa cu altar functional - Altarul si familia intreaga
• Altarul rugaciunii
• Indrumari practice
 3. Piedici, obiecţii şi luptele unei astfel de practici /pentru a nu (re)zidi
Recapitulare - ce este altarul familiei:
o practică regulată,
zilnică(nu o dată pe lună),dimineaţa sau seara,
ce cuprinde (citire câteva versete din Cuvânt, una sau două cântări, o mărturie a împlinirii
Cuvântului sau o mărturie a unei rugăciuni ascultate de Domnul, o rugăciune)
un timp de părtăşie în familie, părinţi împreună cu copii şi
nu depăşeşte 10 minute de cele mai multe ori.
Practica aceasta nu înlocuieşte timpul de părtăşie cu Domnul, pe care fiecare credincios
trebuie să îl aibă.
Chiar dacă acum, nu mai este un obicei materializat în construirea unui altar fizic, totuşi,
această practică necesită un timp şi un spaţiu dedicat unei astfel de activităţi. De asemenea, aş dori
sa fac de cunoscut câteva elemente care ne ajută să conştientizăm şi implicaţiile acestei practici:
- singurul care poate cere ridicarea unui altar este Dumnezeu, bine-nţeles că Satan falsifică foarte
bine şi acest concept, de aceea este nevoie să discernem vocea Lui de vocea diavolului
Exod 20:24 Să-Mi ridici un altar
- altarul necesită un preot
- preotul trebuie sa aduca ceva pe altar
- scopul zidirii trebuie definit de la inceput pana la final Osea 8:11 Căci Efraim a zidit multe altare
ca să păcătuiască, şi altarele acestea l-au făcut să cadă în păcat.
- altarul implică jertfe, dar nicidecum cu referire la cele din vechime, jertfe de sânge(acum – post,
binefacere, dărnicie)

Jertfe ca acestea, dar şi altele de asemenea, aduc înaintea noastră diferite piedici, obstacole,
greu de trecut dacă nu dispunem de călăuzirea Duhului lui Dumnezeu.
Piedicile apar datorită diferitelor cazuri în care suntem înşelaţi. Aş vrea să înţelegem că
Dumnezeu nu înşală. Ne înşeală Satan, dar sunt şi suficiente moduri în care ne înşelăm noi -
nepăsare, indiferenţă şi prin aceasta aceasta avem impresia ca păcălim pe Dumnezeu Galateni 6:7
Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera..
Unii poate vor zice că nu e aşa, dar iată ce zice Iov 13:9 Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare?
Sau vreţi să-L înşelaţi cum înşelaţi pe un om?
Am construit studiul în baza unor afirmaţii reale, folosite în diferite momente, în vederea
creionării unui context scuzabil şi suficient de favorabil pentru a nega necesitatea unei astfel de
practici.

I. Omul (adică noi înşine)

Spune psalmistul în Psalmi 116:11 În neliniştea mea, ziceam: „Orice om este înşelător.”,
dar eu zic precum Iacov 1:16 Nu vă înşelaţi prea iubiţii mei fraţi, ci haideţi să cercetăm împreună
obstacolele, să le conştientizăm şi să începem lupta pentru a drege altarele.

A. Piedici datorate contextului actual de viaţă

1. Ritmul vieţii
– ritmul aglomerat al vieţii, nu mai este timp pentru aşa ceva
Scuze găsim fiecare dintre noi, fără să fie nevoie de ajutor: dimineaţa copiii merg la şcoală la
7, eu plec la 6:30, plecăm la ore diferite, revenim la ore diferite, seara e greu să îi strângi pe toţi
laolaltă şi nu e potrivit să îi mai ţinem şi la altar pentru că trebuie să ne putem trezi dimineaţa din
nou. Astfel de motive, în general, sunt acceptate de ambii parteneri ca fiind argumente puternice în
imposibilitatea funcţionării altarului în contextul ritmului sălbatic al vieţii.
 Să renunţăm înainte ca lupta să aibă loc, mi se pare o adevărată tragedie. Sintagma nu am
timp este des folosită de fiecare dintre noi, dar este important de reţinut că percepţia asupra timpului
este pur umană şi emoţională, Dumnezeu nu este condiţionat de timp. Adeseori folosim scuza
aceasta pentru a nu ne asuma o anumită responsabilitate sau pentru a desemna ceva ce de fapt nu
este important, sau prioritar pentru noi.
Efeseni 5:16 Răscumpăraţi vremea, căci zilele Sunt rele.

2. Structura religioasă a familiei

– partenerul de viaţă sau copiii sunt/ nu sunt la credinţă
– dar/şi nu doresc un astfel de obicei
– ba chiar se comportă răutăcios
– cum îi poţi strânge la rugăciune, mai ales dacă se comportă răutăcios şi ştii că nu e plăcut
Domnului Proverbe 15:8 Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor
fără prihană Îi este plăcută.
Delicat, dar avem totuşi experienţa ninivitenilor Iona 3:9 Cine ştie dacă nu Se va întoarce
Dumnezeu şi Se va căi, şi dacă nu-Şi va opri mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim!” 10 Dumnezeu a
văzut ce făceau ei şi că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe
care se Hotărâse să li-l facă, şi nu l-a făcut.
Rugăciunea este una din modalităţile Lui Dumnezeu de a schimba răul în bine. Avem şi
exemplul din fapte, unde apostolul Pavel îndeamnă pe cei din corabie, după cum îi îndemnase si mai
înainte Faptele Apostolilor 27:34 De aceea vă rog să mâncaţi, căci lucrul acesta este pentru
scăparea voastră; şi nu vi se va pierde nici un păr din cap.” 36 Toţi s-au îmbărbătat atunci, şi au
luat şi ei de au mâncat... vă rog să vă rugaţi, căci lucrul acesta este pentru scăparea voastră.
Vreau totuşi sa fac o precizare pentru aceia care sunt capi de familie, să nu uite că sunt
responsabili direct înaintea lui Dumnezeu pentru felul în care îşi conduc familia în învăţătură şi
închinare. Uneori, această practică poate fi obositoare pentru copii, alteori pentru soţie sau chiar
pentru capul familiei, de aceea e nevoie de statornicie, călăuzire şi multă înţelepciune.
Sunt cazuri vrednice de studiat, în care doar soţia/ mama este la credinţă şi este de la sine
înţeles că nu se poate ridica un altar într-o astfel de familie, dar Dumnezeu are soluţii deosebite şi în
astfel de cazuri. Trebuie continuată închinarea în mod individual, iar la momentul potrivit El va
aduce biruinţa. De asemenea sunt cazuri de familii unde este doar un copil la credinţă – nu uita!!!
Dumnezeu îşi onorează promisiunile atunci când noi dăm dovadă de credincioşie.

3. Structura financiară a familiei

Ispita în care suntem majoritatea dintre noi probabil, întrucât din majoritatea discuţiilor între
noi se concluzionează că Dumnezeu nu are loc în activităţile financiare ale familiei, fapt care
produce urmări iremediabile. Unul afirmă că e lăsat chiar prin Cuvânt că omul trebuie să muncească,
să câştige pâinea cu sudoarea frunţii, să fie robit de muncă, iar altul poate afirma că succesul în
afaceri se datorează dedicării personale constante. Ambelor afirmaţii le răspund dur tot prin Cuvânt
Nebunule , cine te ţine sa poţi munci, cine ţi-a dat o minte ageră...?
– nu am timp de pierdut, sunt cap de familie şi trebuie să aduc bani în casă
1 Timotei 5:8 Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de
credinţă, şi este mai rău decât un necredincios.
Apropierea în rugăciune şi studierea Cuvântului ne vor aduce resursele adevărate, iar apoi
prin muncă, vom găsi şi împlinirea resurselor financiare. Psalmi 1: 3 El este ca un pom sădit lângă
un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe,
duce la bun sfârşit.

– bussinesul nu îmi permite o astfel de activitate

Proverbe 18:11 Averea este o cetate întărită pentru cel bogat; în închipuirea lui, ea este un zid
înalt. Nu este decât un mare obstacol în vederea apropierii de Domnul. Sunt de apreciat cei care
dezvoltă o afacere, întrucât dau dovadă de pricepere şi mai mult chiar, pot veni în ajutorul celor
nevoiaşi. De aceea trebuie să avem o perspectivă duhovnicească şi asupra afacerii.
Cum putem să ne aşteptăm ca bogăţiile sau câştigurile noastre să fie binecuvântate de
Domnul, dacă noi nici nu Îl căutăm măcar ? Unii ar putea spune că nu e aşa, dar după experinţa
multora se ajunge la concluzia rostită de Domnul Isus Marcu 8:36 Şi ce foloseşte unui om să
câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? Cu cât adunăm mai mult în lumea aceasta, cu atât va fi
mai greu să ne despovărăm de ele şi să ne îndreptăm spre direcţia bună.
1 Timotei 6:9 Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte
nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd, şi pierzare.
10 Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de
la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.
Nu sprijinim evanghelia prosperităţii, dar menţionez totuşi faptul că o rugăciune corect
articulată poate aduce prosperitate chiar şi în afaceri.

B. Piedici datorate indiferenţei sau a unei false pioşenii

1. Comoditatea, confortul
– este o sarcină prea obositoare
Este adevărat că trupurile noastre sunt ostenite, dar cum şi de unde vom putea primi
revigorarea sau împrospătarea fiinţelor noastre? 2 Corinteni 4:16 noi nu cădem de oboseală. Ci
chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înoieşte din zi în zi.
Să mai facem un pas, să renunţăm la confortul nostru autoimpus şi să înaintăm în dragostea
lui Dumnezeu Ioan 5:3 Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile
Lui nu Sunt grele;
Nu fi prea comod, nu te aşeza prea confortabil în fotoliul tău!!

– nimeni dintre cunoscuţi,fraţi în Domnul, nu folosesc această formă a altarului

La noi, la români, este destul de dezvoltat instinctul de turmă, trebuie să recunoaştem
aceasta, dar Cuvântul lui spune Exodul 23:2 Să nu te iei după mulţime ca să faci rău; şi la
judecată să nu mărturiseşti trecând de partea celor mulţi, ca să abaţi dreptatea. Unii poate vom zice
chiar ca nu suntem rău intenţionaţi Matei 5:47 Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii
voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgînii nu fac la fel?
Domnul Isus zice Luca 12:32 Nu te teme, turmă mică , deci turma Domnului e mică, dar
într-adevăr şi calea care duce la viaţă este îngustă, iar poarta pe care intră oamenii duhovniceşti este
strâmtă, conform Matei 7: 13, 14
Avem însoţitori de drum pe Avraam, Isaac, Iacov şi toţi sfinţii care au folosit aceasta practică
şi putem fi încredinţaţi că este şi plăcută Domnului Psalmi 16:3 Sfinţii, care Sunt în ţară, oamenii
evlavioşi, Sunt toată plăcerea mea.
Fi sfânt, fi plăcut Domnului!

2. Falsa pioşenie
– nu vreau să fiu limitat doar de un timp de rugăciune dimineaţa sau seara împreună cu familia
Psalmi 32:6 De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită!
Nu fi făţarnic! Pe cine vrei să păcăleşti?

3. Nestatornicia
– am folosit cândva, mai demult, dar nu a dat rezultate..dacă reîncep, mi-e frică să nu eşuez iar
Trebuie să ne întrebăm de la început a cui a fost greşeala nereuşitei, întrucât,cu siguranţă a
Domnului nu. Ieremia 2:5 Aşa vorbeşte Domnul: „Ce nelegiuire au găsit părinţii voştri în Mine,
de s-au depărtat de Mine, şi au mers după nimicuri şi au ajuns ei înşişi de nimic? Motivele pot fi
multe, chiar şi cele enumerate în acest studiu, dar trebuie să rămânem tari şi să nu ne depărtăm de
calea adevărată. Iov 17:9 Cel fără prihană rămâne totuşi tare pe calea lui, cel cu mâinile curate
se întăreşte tot mai mult.
În vremurile biblice, oamenii, evreii locuiau în corturi, fiind toţi împreună, cu siguranţă s-a
dezvoltat o formă de a chema divinitatea, iar apoi, trebuie să înţelegem că întâlnirile de rugăciune se
organizau de cele mai multe ori în case, deci oamenii au văzut efectul unei astfel de practici şi erau
obişnuiţi cu astfel de întâlniri.
Nu fi nestatornic! Galateni 3:1 O, Galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat, pe voi ...3 Sunteţi aşa
de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească?

II. Diavolul, Satan

Apocalipsa 20:10 Şi diavolul, care-i înşela...

1. Modelul desăvârşirii
- Domnul Isus nu s-a rugat cu familia şi totuşi este un exemplu desăvârşit.
Dacă s-ar fi rugat cu ucenicii, de exemplu, pentru că ei erau familia Lui, de ce Îi adresează o
astfel de întrebare din Luca 11:1 Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit
rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan
pe ucenicii lui.”
Diferenţa dintre noi şi Domnul Isus este destul de mare, El nu avea nevoie să îşi
mărturisească păcatele, să îşi ceară iertare, dar avea totuşi nevoie de comunicare cu Tatăl Matei
11:25 „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, ... 26 Da, Tată, Te laud, pentru că aşa
ai găsit Tu cu cale!”
Tăcerea Scripturilor, totuşi nu este un argument plauzibil, întrucât ştim că părtăşia cu Tatăl a
fost întodeauna prioritară în viaţa Domnului Isus Ioan 17

2. Falsa religiozitate
– dacă ne rugăm la biserică, nu mai e nevoie şi acasă
Nu văd cum ar putea fi prea mult, întrucât Biblia ne spune „rugaţi-vă neîncetat”. Ba, mai
mult, consider că soţul trebuie să se roage împreună cu soţia 1 Petru 3:7 Bărbaţilor, purtaţi-vă şi
voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre... ca să nu fie împiedecate rugăciunile
voastre.

3. Cuvânt
– nu este o obligaţie directă în Scripturi pentru ţinerea unei astfel de practici
Să îmi ridici un altar, porunca dată lui Moise este antică şi nu ne afectează pe noi acum.
Însăşi consecinţa unor porunci devine un argument puternic Geneza 17:10 Acesta este legământul
Meu pe care să-l păziţi între Mine şi voi şi sămânţa ta după tine: tot ce este de parte bărbătească
între voi să fie tăiat împrejur. Practicăm noi astăzi această lege? Nu!!! Dumnezeu dă legi unor
persoane raţionale şi dă libertate în alegerea unor circumstanţe, El cere închinare şi spune că este
prezent acolo unde se adună doi sau trei, chiar dacă nu este sub forma unei întâlniri într-o casă de
rugăciune - îl înfruntăm pe satan spunându-i că vrem să aducem lui Dumnezeu închinarea poruncită
Ioan 4:24 Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”

4. Ruşinea păcatului
– e ruşinos să te rogi în faţa familiei şi implicit cu familia, mai ales, având în vedere trăirea ta
Luca 9:26 oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el,
când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.
Domnul transmite casei lui Eli 1 Samuel 2:30 „Spusesem că şi casa ta şi casa tatălui tău au
să umble totdeauna înaintea Mea”. Şi acum, zice Domnul, departe de Mine lucrul acesta! Căci voi
cinsti... pe cine Mă cinsteşte, dar cei ce Mă dispreţuiesc,...... vor fi dispreţuiţi.
 Trebuie recâştigată încrederea de sine şi întărită încrederea în Dumnezeu, iar El va da putere
să putem trece peste această piedică Zaharia 3:1 El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua,
stând în picioare înaintea Îngerului Domnului, şi pe Satana stând la dreapta lui, ca să-l pîrască. 2
Domnul a zis Satanei: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales
Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?” 3 Dar Iosua era îmbrăcat cu haine
murdare, şi totuşi stătea în picioare înaintea Îngerului.
Nu te mai lăsa ruşinat de păcat, mergi înaintea Lui, mărturiseşte-ţi păcatul şi El va aduce eliberare
deplină să poţi trece şi acest mare obstacol.

5. Rutina
– dezvoltând o formă constantă a altarului în familie, vom deveni formalişti
2 Timotei 3:5 având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii
aceştia. Unde este puterea? Trebuie să se vadă puterea Lui
Nu dorim să aducem noi forme, este esenţial să întelegem aceasta, dar de asemenea trebuie
înţeles că e nevoie de o forma pentru a ajunge în prezenţa Lui Dumnezeu. Noi nu căutăm deprinderi
trupeşti, ca să ne declarăm mai sfinţi apoi. 1 Timotei 4:8 Căci deprinderea trupească este de puţin
folos, pe când evlavia este folositoare în orice privinţă, întrucît ea are făgăduinţa vieţii de acum şi
a celei viitoare. Ce este evlavia? Un angajament ce îl aducem înaintea lui Dumnezeu printr-o formă
constantă de închinare.

Înţelegem că piedicile sunt multe, întrucât am neglijat pe Domnul. Cred că este

momentul să luptăm lupta cea bună, chiar dacă nu este altar în casă, nu este preot în casă, nu
este jertfă pe altar sau poate nu mai arde focul pe altar – este momentul să luptăm pentru
familiile noastre.
Sugestii:
Prioritizăm timpul şi luăm hotărâri noi
căutăm apropiere de Domnul
ne liniştim inimile şi ascultăm Vocea Lui
împlinim Cuvântul